Răspunderea pentru infracțiunile [623021]

REFERAT
TEMA: “Răspunderea pentru infracțiunile
contra vieții și sănătății persoanei conform
dreptului penal al țărilor de peste hotare”

Plan:
1.Introducere.
2.Mecanismul de realizare a răspunderii penale.
3.Răspunderea pentru infracțiunile contra vieții și sănătății persoanei
conform dreptului penal al RM și al țărilor de peste hotare.
4.Răspunderea pentru infracțiunea de omor din culpă (imprudență) în
legislația penală a altor state.
5.Concluzii.
6.Bibliografie.
2

I. Introducere:
Bunul cel mai de preț din toate timpurile ale omului, este viața. Ea ne este oferită o singură
dată și trebuie trăită în așa fel încât, spre sfârșitul vieții, să nu ne rușinăm ci, dimpotrivă, să putem
spune întocmai ca Pascal: ”Dacă aș fi să reîncep, aș merge pe același drum”. Ocrotirea vieții se
extinde până la moarte. Ea are în vedere atât persoanele sănătoase cât și pe cele care suferă de o
boala incurabilă, nefiindu-i nimănui îngăduit să suprime viața cuiva oricât de puțin ar mai avea de
trăit, oricât de greu ar fi traiul bolnavului în continuare, sau chiar dacă victima își dă
consimțământul.
Apărarea persoanei și, îndeosebi, a vieții constituie o preocupare constantă, comună tuturor
sistemelor de drept. Dintre mijloacele juridice de apărare legea penală a avut, din timpuriu, un rol
tot mai important, dreptul penal fiind forma cea mai energetică de influențare a relațiilor sociale și
de ocrotire a valorilor fundamentale ale societății.
Dreptul la viață reprezintă un drept definitoriu al ființei umane, iar Curtea Europeană îl
consideră una dintre valorile fundamentale ale societății noastre, dar și în materia drepturilor
omului pe plan internațional.
În dreptul comparat se admite faptul că, în general, dreptul la viață este consacrat expres
doar stricto sensu, ca un drept al individului de a cere protecția de către stat a inviolabilității vieții
sale, împotriva oricărei atingeri ilicite comise de alte persoane, indiferent de statutul legal al
acestora și de interesul privat sau public, pe care aceștia îl reprezintă.
În legislațiile din alte țări infracțiunile contra vieții ocupă, de obicei, un loc prioritar. Astfel,
în Codul penal italian ele sunt prevăzute în Capitolul 1 din Titlul XII, Cartea a ll-a – „Delictele
contra vieții, integrității sau sănătății”.
Noul Cod penal francez, în Titlul II intitulat „Fapte care prejudiciază persoana umană”,
incriminează faptele îndreptate contra vieții persoanei; ele sunt sistematizate în două secțiuni ale
Capitolului I, și anume: „Fapte voluntare contra vieții”(Secțiunea l) și „Fapte involuntare contra
vieții” (Secțiunea ll). În prima Secțiune este incriminat omorul (art.221-1); omorul agravat (art.221-
2); omorul cu premeditare (asasinatul) (art.221-3); omorul comis în alte circumstanțe agravante
(art.221-4); atentatul la viața persoanei prin otrăvire (art.221-5). În a doua secțiune este incriminat
omorul involuntar (art.221-6) și uciderea din culpă a persoanelor (art.221-7).
3

Legiuirile penale din toate timpurile și în toate orânduirile sociale au recunoscut gradul de
pericol social deosebit de ridicat pe care îl reprezintă infracțiunile contra vieții și sănătății, uciderea
unei persoane constituind una dintre cele mai grave fapte.
În afară de grija pentru viața oamenilor, societatea contemporană se preocupă și de
integritatea corporală, de sănătatea membrilor ei, valori deosebi de prețioase pentru menținerea
persoanelor în capacitatea de a-și clădi un viitor, un trai liniștit fără suferințe sau necazuri. În
preocuparea de a asigura o maximă ocrotire integrității corporale și sănătății persoanei, legiuitorul
în materie penală a urmărit toate treptele de gravitate a faptelor, începând de la simpla lovire până la
omorârea victimei ca urmare a vătămărilor provocate.
Viața umană este ocrotită de legea penală într-un cadru mai larg, cel al ocrotirii persoanei
și a principalelor atribute ale acesteia: viața, integritatea corporală, sănătatea, inviolabilitatea vieții
sexuale, libertatea, onoarea.
Infracțiunile contra vieții, integrității corporale și sănătății constituie o subgrupa a
infractiunilor contra persoanei, unde sunt cuprinse acele fapte de pericol social ,savarsite prin orice
mijloace, prin care se cauzeaza unei persoane o suferinta fizica sau o vătămare a integrițatii
corporale sau a sănătății sale.
În această grupă sunt cuprinse toate infracțiunile care au ca obiect juridic generic acele
relații sociale care privesc existența și apărarea integrității fizice a unei personae determinate,
respectiv asigurarea dreptului la viață, integritate corporală și sănătate a unei ființe umane, ca
drepturi ale personalității, care constituie valorile fundamentale și cele mai de preț ale omului.
Aceste infracțiuni sunt strâns înrudite și prin obiectul lor juridic special – relațiile sociale
referitoare la ocrotirea vieții, integrității corporale și sănătății.
La toate aceste infracțiuni obiectul material e corpul omenesc. Subiect activ, autor al
infracțiunii, poate fi orice persoană. Latura obiectivă are ca element material o acțiune care
produce, ca urmare imediată, o vătămare a vieții, integrității corporale sau sănătății unei alte
persoane. Sub aspectul laturii subiective, aceste infracțiuni se săvârșesc de regulă cu intenție, unele
putând fi săvârșite și din culpă.
II. Mecanismul de realizare a răspunderii penale.
În cadrul raportului juridic penal, răspunderea penală se realizează în forme și modalități
diferite, în funcție de natura infracțiunii săvârșite, de pericolul ei social, de periculozitatea și
particularitățile făptuitorului. Realizarea răspunderii penale înseamnă realizarea drepturilor și
obligațiilor corelative ale subiecților raportului juridic penal prin intermediul raportului
juridic procesual penal.
În contextul drepturilor și obligațiilor corelative, dominant apare dreptul statului de a aplica o
sancțiune celui care a săvârșit infracțiunea și de a-l constrânge să o execute. Prevederea în
lege a sancțiunilor penale, aplicarea și punerea lor în executare prin intermediul organelor de
4

stat competente pun în mișcare mecanismul de realizare a răspunderii penale. Făcându-și
apariția în cadrul raportului juridic penal de conflict, răspunderea penală nu este realizată
momentan. Stingerea momentană a răspunderii penale are loc doar în două cazuri: ca
rezultat al decesului infractorului sau prin executarea pedepsei capitale". În celelalte cazuri
realizarea răspunderii penale are loc în anumite forme corespunzătoare etapelor procesului de
realizare. O primă etapă pe care o parcurge răspunderea penală în realizarea sa este cuprinsă
între momentul săvârșirii infracțiunii și cel al începerii urmăririi penale. În această etapă
organele competente întreprind acțiuni în vederea identificării faptei și a făptuitorului, pentru
a se aprecia dacă fapta săvârșită are caracter penal și dacă există temei al răspunderii penale.
A doua etapă – etapa tragerii la răspundere penală a persoanei vinovate de săvârșirea
infracțiunii – începe din momentul pornirii urmăririi penale și până la terminarea acesteia.
Realizarea răspunderii penale în această etapă are loc în forme și în condiții reglementate
detaliat de normele dreptului procesual penal:
aplicarea restricțiilor de natură procesual-penală față de persoana bănuită (învinuită) de
săvârșirea infracțiunii, materializată, de regulă, în măsurile preventive (art. 175 din CPP
al RM);
liberarea necondiționată de răspundere penală (de exemplu, expirarea prescripției
tragerii la răspundere penală). După cum se poate observa, în această etapă drepturile și
obligațiile corelative pe care răspunderea penală le presupune se conturează, îmbracă
forme concrete. în acest sens, unii autori consideră că aceasta ar fi prima etapă în
realizarea răspunderii penale".
A treia etapă – etapa condamnării – începe din momentul terminării urmăririi penale și până la
momentul în care hotărârea de condamnare (sau prin care se pronunță o altă soluție) rămâne
definitivă. În această etapă dreptul statului de a pedepsi se materializează în sancțiunea
aplicată concret în cauză, prin hotărârea de condamnare.
Deși realizarea răspunderii penale în cadrul acestei etape ar putea avea loc și în alte forme:
– liberarea de pedeapsă penală (prescripția executării sentinței de condamnare etc); – condamnarea
cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
A patra etapă – etapa executării pedepsei penale – începe, de regulă, din momentul în care
hotărârea de condamnare rămâne definitivă și durează până ce această sancțiune a fost
executată efectiv sau considerată executată în temeiul legii. În cadrul acestei etape
răspunderea penală se realizează în următoarele forme: – în forma restricțiilor, determinate de
specificul raporturilor execuțional-penale; – în forma înlocuirii părții neexecutate din
pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă sau mai aspră (în cazul sustragerii cu rea-voință de la
executarea pedepsei stabilite); – în forma liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen.
A cincea etapă – antecedentele penale (consecința răspunderii penale) – este cuprinsă între
momentul terminării executării pedepsei și momentul în care intervine reabilitarea. Deși în
5

această etapă răspunderea nu mai îmbracă forme concrete, ea continuă să existe sub forma
unor interdicții pe care persoana ce a fost condamnată le suportă chiar după executarea
sancțiunii penale și sub forma asistenței postpenale, care are scopul de reintegrare socială
deplină1".
Important este că raportul juridic de răspundere penală se realizează doar în cadrul raportului
juridic penal de conflict, adică din momentul săvârșirii infracțiunii și până la stingerea sau
ridicarea antecedentelor penale în ordinea stabilită de lege.
III.Răspunderea pentru infracțiunile contra vieții și sănătății
persoanei conform dreptului penal al RM și țărilor de peste hotare
Infracțiunile contra vieții și sănătății persoanei reprezintă grupul de infracțiuni prevăzute în
Capitolul II al Părții speciale a Codului penal al Republicii Moldova. Acestea sunt fapte
prejudiciabile, săvârșite cu intenție sau din imprudență, care vatămă sau pun în pericol – în
mod exclusiv sau în principal – relațiile sociale privitoare la viața sau sănătatea persoanei.
Așa cum rezultă din definiție, obiectul juridic generic al infracțiunilor din grupul specificat îl
formează relațiile sociale privitoare la viața sau sănătatea persoanei.
Astfel potrivit Codului penal al Republicii Moldova, infracțiunile contra vieții și sănătății sunt
prevăzute în următoarele articole: Art.145. Omorul intenționat; Art.146. Omorul săvârșit în
stare de afect; Art. 147. Pruncuciderea; Art.148. Lipsirea de viață la dorința persoanei
(eutanasia);
Art.149. Lipsirea de viață din imprudență; Art.150. Determinarea la sinucidere; Art.151. Vătămarea
intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății; Art.152. Vătămarea intenționată
medie a integrității corporale sau a sănătății; Art.153. Vătămarea intenționată ușoară a
integrității corporale sau a sănătății; Art.154. Maltratarea intenționată sau alte acte de
violență; Art.155. Amenințarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a
sănătății; Art.156. Vătămarea gravă ori medie a integrității corporale sau a sănătății în stare de
afect; Art.157. Vătămarea gravă ori medie a integrității corporale sau a sănătății cauzată din
imprudență; Art.158. Constrângerea persoanei la prelevarea organelor sau țesuturilor pentru
transplantare; Art.159. Provocarea ilegală a avortului; Art.160. Efectuarea ilegală a sterilizării
chirurgicale; Art.161. Efectuarea fecundării artificiale sau a implantării embrionului fără
consimțământul pacientei; Art.162. Neacordarea de ajutor unui bolnav;
Art. 163. Lăsarea în primejdie.
Articolul 145 prevede omorul intenționat . Astfel omorul unei persoane se pedepsește cu
închisoare de la 12 la 20 de ani. Iar Omorul săvârșit: a) cu premeditare; b) din interes
material; c) cu intenții huliganice; d) în legătură cu îndeplinirea de către victimă a obligațiilor
de serviciu sau obștești; e) profitând de starea de neputință a victimei; f) cu răpirea sau luarea
persoanei în calitate de ostatic se pedepsește cu închisoare de la 16 la 25 de ani.
6

În aliniatul 3 se prevede că omorul săvârșit: a) asupra a două sau mai multor persoane; b)
asupra soțului (soției) sau a unei rude apropiate; c) cu bună-știință asupra unei femei gravide;
d) cu bună-știință asupra unui minor; e) asupra unui reprezentant al autorității publice ori
asupra unui militar în timpul sau în legătură cu îndeplinirea de către aceștia a obligațiilor de
serviciu; f) de două sau mai multe persoane; g) de către o persoană care a mai săvârșit un
omor intenționat prevăzut la alin.(1) sau (2); h) cu deosebită cruzime, precum și din motive
sadice; i) cu scopul de a ascunde o altă infracțiune sau de a înlesni săvârșirea ei, precum și
însoțit de viol; j) din motive de dușmănie sau ură socială, națională, rasială sau religioasă; k)
prin mijloace periculoase pentru viața sau sănătatea mai multor persoane; l) cu scopul de a
preleva și/sau utiliza ori comercializa organele sau țesuturile victimei; m) la comandă se
pedepsește cu închisoare de la 20 la 25 de ani sau cu detențiune pe viață.
Articolul 146 prevede infracțiunea de omor săvârșit în stare de afect , survenită în mod subit
provocată de acte de violență sau de insulte grave ori de alte acte ilegale sau imorale ale
victimei, dacă aceste acte au avut sau ar fi putut avea urmări grave pentru cel vinovat sau
rudele lui, se pedepsește cu închisoare de până la 5 ani. Răspunderea pentru omorul în stare
de afect poate fi stabilită numai în cazul în care starea de afect și intenția de a săvârși omorul
apar subit în timpul comportării ilegale a victimei sau îndată după aceasta și se aduce la
îndeplinire fără întârziere. Dacă însă starea de afect nu a apărut imediat după acțiunile ilegale
ale victimei sau omorul a fost comis după un anumit răstimp, omorul nu poate fi calificat
potrivit art.146 CP.
Articolul 147. Pruncuciderea prevede că omorul copilului nou-născut, săvârșit în timpul
nașterii sau imediat după naștere de către mama care se afla într-o stare de tulburare fizică sau
psihică, cu diminuarea discernământului, cauzată de naștere, se pedepsește cu închisoare de la
3 la 7 ani. Gradul prejudiciabil al infracțiunilor contra vieții și sănătății persoanei decurge din
însăși natura valorilor sociale vătămate sau periclitate.
Articolul 148. Lipsirea de viață la dorința persoanei (eutanasia) prevede că lipsirea de
viață a persoanei în legătură cu o maladie incurabilă sau cu caracterul insuportabil al
suferințelor fizice, dacă a existat dorința victimei sau, în cazul minorilor, a rudelor acestora,
se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani.
În articolul 149 este prevăzută lipsirea de viață din imprudență care se pedepsește cu
închisoare de până la 3 ani. În alineatul (2) se prevede că lipsirea de viață din imprudență a
două sau mai multor persoane se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani. Gradul
prejudiciabil al infracțiunilor contra vieții și sănătății persoanei decurge din însăși natura
valorilor sociale vătămate sau periclitate. Mecanismul determinării gradului prejudiciabil al
infracțiunii este stipulat în art.15 CP.
Articolul 150. Determinarea la sinucidere sau la tentativă de sinucidere prin persecutare,
clevetire ori jignire din partea celui vinovat se pedepsește cu închisoare de la 2 la 5 ani.
7

Determinarea la sinucidere sau la tentativă de sinucidere: a) a soțului (soției) sau a unei rude
apropiate; b) a unui minor; c) a unei persoane care se află într-o dependență materială sau altă
dependență față de cel vinovat; d) prin comportare plină de cruzime; e) prin înjosirea
sistematică a demnității victimei se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani.
Articolul 151. Vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății , care
este periculoasă pentru viață ori care a provocat pierderea vederii, auzului, graiului sau a unui
alt organ ori încetarea funcționării acestuia, o boală psihică sau o altă vătămare a sănătății,
însoțită de pierderea stabilă a cel puțin o treime din capacitatea de muncă, ori care a condus la
întreruperea sarcinii sau la o desfigurare iremediabilă a feței și/sau a regiunilor adiacente, se
pedepsește cu închisoare de la 5 la 10 ani.
Aceeași acțiune săvârșită: a) asupra soțului (soției) sau unei rude apropiate; b) asupra
minorului; c) asupra unei persoane în legătură cu îndeplinirea de către ea a obligațiilor de
serviciu sau obștești; d) de două sau mai multe persoane; e) prin schingiuire sau tortură; f)
prin mijloace periculoase pentru viața sau sănătatea mai multor persoane; g) din interes
material; h) cu intenții huliganice; i) din motive de dușmănie sau ură socială, națională,
rasială sau religioasă se pedepsește cu închisoare de la 6 la 12 ani.
Acțiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvârșite: a) repetat; b) asupra a două sau mai multor
persoane; c) de un grup criminal organizat sau de o organizație criminală; d) cu scopul de a
preleva și/sau utiliza ori comercializa organele sau țesuturile victimei; e) la comandă, se
pedepsesc cu închisoare de la 8 la 15 ani.
Acțiunile prevăzute la alin.(1), (2) sau (3), care au provocat decesul victimei, se pedepsesc cu
închisoare de la 10 la 15 ani.
Articolul 152. Vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății , care
nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art.151, dar care a fost
urmată fie de dereglarea îndelungată a sănătății, fie de o pierdere considerabilă și stabilă a
mai puțin de o treime din capacitatea de muncă, se pedepsește cu arest de până la 6 luni sau
cu închisoare de până la 4 ani. Aceeași acțiune săvârșită: a) repetat; b) asupra a două sau mai
multor persoane; c) asupra soțului (soției) sau unei rude apropiate; d) asupra unei persoane în
legătură cu îndeplinirea de către ea a obligațiilor de serviciu sau obștești; e) de două sau mai
multe persoane; f) prin schingiuire sau tortură; g) prin mijloace periculoase pentru viața sau
sănătatea mai multor persoane; h) din interes material; i) cu intenții huliganice; j) din motive
de dușmănie sau ură socială, națională, rasială sau religioasă; k) la comandă se pedepsește cu
închisoare de la 3 la 7 ani.
Articolul 153. Vătămarea intenționată ușoară a integrității corporale sau a săn ătății,
urmată fie de o dereglare de scurtă durată a sănătății, fie de o pierdere neînsemnată, dar
stabilă a capacității de muncă, se pedepsește cu amendă în mărime de la 200 la 300 unități
8

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau
cu închisoare de până la un an.
Articolul 154. Maltratarea intenționată sau alte acte de violență , dacă nu au provocat
urmările prevăzute la art.151-153, se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 500 unități
convenționale sau cu arest de până la 6 luni. Aceleași acțiuni săvârșite: a) asupra soțului
(soției) sau unei rude apropiate; b) cu bună-știință asupra unei femei gravide; c) asupra unui
minor; d) asupra unei persoane în legătură cu îndeplinirea de către ea a obligațiilor de serviciu
sau obștești; e) de două sau mai multe persoane; f) profitând de starea de neputință a victimei;
g) cu folosirea unor instrumente speciale de tortură; h) la comandă se pedepsesc cu amendă în
mărime de la 500 la 1.000 unități convenționale sau cu închisoare de până la un an.
Articolul 155. Amenințarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a
sănătății, dacă a existat pericolul realizării acestei amenințări, se pedepsește cu amendă în
mărime de la 200 la 400 unități convenționale sau cu arest de până la 6 luni, sau cu închisoare
de până la 2 ani.
Articolul 156. Vătămarea gravă ori medie a integrității corporale sau a sănătății în stare
de afect, survenită în mod subit , provocată de acte de violență, de insulte grave ori de alte
acte ilegalesau imorale ale victimei, dacă aceste acte au avut sau ar fi putut avea urmări grave
pentru cel vinovat sau rudele lui, se pedepsește cu amendă în mărime de la 200 la 500 unități
convenționale sau cu arest de până la 6 luni, sau cu închisoare de până la 3 ani.
Articolul 157. Vătămarea gravă ori medie a integrității corporale sau a sănătății cauzată
din imprudență se pedepsește cu amendă în mărime de până la 300 unități convenționale sau
cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de
până la 2 ani. Gradul prejudiciabil al infracțiunilor contra vieții și sănătății persoanei decurge
din însăși natura valorilor sociale vătămate sau periclitate. Mecanismul determinării gradului
prejudiciabil al infracțiunii este stipulat în art.15 CP. Răspunderea penală față de vătămările
medii sau ușoare ale integrității corporale sau ale sănătății din imprudență se exclude.
Articolul 158. Constrângerea persoanei la prelevarea organelor sau țesuturilor pentru
transplantare sau în alte scopuri, săvârșită cu aplicarea violenței ori cu amenințarea
aplicării ei, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 5 ani cu privarea de dreptul de a ocupa
anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 3 ani.
Aceeași acțiune săvârșită asupra unei persoane despre care cel vinovat știa cu certitudine că
se află în stare de neputință ori în dependență materială sau altă dependență față de el se
pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții
sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
Articolul 159. Provocaarea ilegală a avortului prevede că întreruperea cursului sarcinii, prin
orice mijloace, săvârșită: a) în afara instituțiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizate
în acest scop; b) de către o persoană care nu are studii medicale superioare speciale; c) în
9

cazul sarcinii ce depășește 12 săptămâni, în lipsa indicațiilor medicale, stabilite de Ministerul
Sănătății; d) în cazul contraindicațiilor medicale pentru efectuarea unei asemenea operații; e)
în condiții antisanitare se pedepsește cu amendă în mărime de la 200 la 500 unități
convenționale sau cu închisoare de până la 2 ani.
Aceeași acțiune: a) săvârșită repetat; b) care a cauzat din imprudență o vătămare gravă ori
medie a integrității corporale sau a sănătății; c) care a provocat din imprudență decesul
victimei se pedepsește cu închisoare de la 5 la 10 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a
ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.
Articolul 160. Efectuarea ilegală a sterilizării chirurgicale de către medic se pedepsește cu
amendă în mărime de până la 200 unități convenționale cu (sau fără) privarea de dreptul de a
ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 3 ani.
Aceeași acțiune săvârșită: a) în unități medico-sanitare nespecializate; b) de către o persoană
fără studii medicale superioare speciale se pedepsește cu amendă în mărime de până la 500
unități convenționale sau cu închisoare de până la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără)
privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un
termen de până la 5 ani.
Acțiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), care: a) au fost săvârșite repetat; b) au cauzat din
imprudență o dereglare îndelungată a sănătății ori o vătămare gravă a integrității corporale
sau a sănătății; c) au provocat din imprudență decesul pacientului, se pedepsesc cu închisoare
de la 3 la 10 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita
o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.
Articolul 161. Efectuarea de către medic a fecundării artificiale sau a implantării
embrionului fără consimțământul scris al pacientei se pedepsește cu amendă în mărime de
până la 300 unități convenționale cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a
exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
Articolul 162. Neacordarea de ajutor , fără motive întemeiate, unui bolnav de către o
persoană care, în virtutea legii sau a regulilor speciale, era obligată să îl acorde se pedepsește
cu amendă în mărime de la 200 la 500 unități convenționale sau cu arest de până la 6 luni.
Aceeași faptă care a provocat din imprudență: a) o vătămare gravă a integrității corporale sau
a sănătății; b) decesul bolnavului se pedepsește cu închisoare de până la 5 ani cu privarea de
dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până
la 3 ani.
Articolul 163. Lăsarea în primejdie , cu bună-știință, fără ajutor a unei persoane care se află
într-o stare periculoasă pentru viață și este lipsită de posibilitatea de a se salva din cauza
vârstei fragede sau înaintate, a bolii sau a neputinței, în cazurile când cel vinovat fie că a avut
posibilitatea de a acorda ajutor părții vătămate, fiind obligat să îi poarte de grijă, fie că el
10

însuși a pus-o într-o situație periculoasă pentru viață, se pedepsește cu amendă în mărime de
până la 200 unități convenționale sau cu închisoare de până la 2 ani.
Aceeași acțiune care a provocat din imprudență: a) o vătămare gravă a integrității corporale
sau a sănătății; b) decesul victimei se pedepsește cu închisoare de până la 4 ani.
România:
În legislația penală a României, infracțiunile contra persoanei se situiază imediat dupǎ
infracțiunile contra siguranței statului, deoarece persoana cu toate atributele sale reprezintǎ
una din valorile sociale fundamentale pe care statul le ocrotește.
Infracțiunule contra persoanei sunt structurate în mai multe capitole, în funcție de valoarea
socialǎ lezatǎ: viața, sǎnǎtatea și integritatea corporalǎ, libertatea fizicǎ sau psihicǎ, libertatea vieții
sexuale. Astfel în Capitolul I din infracțiunile contra vieții fac parte:
Art. 186 Omorul care prevede că uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoare de la
10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi, iar tentativa se pedepsește.
Art. 187 Omorul calificat prevede că omorul săvârșit în vreuna din următoarele
împrejurări: a) cu premeditare; b) din interes material; c) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage
pe altul de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea unei pedepse; d) pentru a înlesni
sau a ascunde săvârșirea altei infracțiuni; e) de către o persoană care a mai comis anterior o
infracțiune de omor în formă consumată; f) asupra a două sau mai multor persoane; g) asupra unei
femei gravide; h) prin cruzimi, se pedepsește cu detențiune pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de
ani și interzicerea exercitării unor drepturi, iar tentativa se pedepsește.
Art. 188 Uciderea la cererea victimei prevede că uciderea săvârșită la cererea explicită,
serioasă, conștientă și repetată a victimei care suferea de o boală incurabilă sau de o infirmitate
gravă atestate medical, cauzatoare de suferințe permanente și greu de suportat se pedepsește cu
închisoare de la 3 la 7 ani.
Art. 189 Determinarea sau înlesnirea sinuciderii . Alineatul 1 al articolului dat se referă la
fapta de a determina sau înlesni sinuciderea unei persoane, dacă sinuciderea a avut loc, se
pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani. Iar alineatul 2 prevede că atunci când fapta prevăzută în
alineatul precedent s-a săvârșit față de un minor cu vârsta cuprinsă între 13 și 18 ani sau față de o
persoană cu discernământ diminuat, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 10 ani. Aliniatul 3 al
aceluiași articol prevede că determinarea sau înlesnirea sinuciderii, săvârșită față de un minor care
nu a împlinit vârsta de 13 ani sau față de o persoană care nu a putut să-și dea seama de consecințele
acțiunilor sau inacțiunilor sale ori nu putea să le controleze, dacă sinuciderea a avut loc, se
pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 190 Uciderea din culpă. Articolul dat stipuează că uciderea din culpă a unei persoane
se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani. În alineatul 2 se stipulează că uciderea din culpă ca
urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei
11

profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anumite activități, se pedepsește cu închisoare de la
2 la 7 ani. Când încălcarea dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere constituie prin ea însăși
o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.
În capitolul II intitulat infracțiuni contra integrității corporale sau sănătății în art. 191 Art.
Lovirea sau alte violențe , se stipulează că lovirea sau orice acte de violență cauzatoare de suferințe
fizice se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă . În alineatul 2 se prevede că
fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, fiind necesare
îngrijiri medicale pentru vindecare, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă., iar acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Art. 192 Vătămarea corporală se stipulează că fapta prevăzută în art.191 care a cauzat
vreuna din următoarele consecințe:
a) o infirmitate; b) un prejudiciu estetic grav și permanent;c) avortul;
d) punerea în primejdie a vieții persoanei, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.
În același articol la alineatul 2 se stipulează că atunci când fapta a fost săvârșită în scopul
producerii uneia dintre consecințele prevăzute în alin. 1 lit. a) și b) pedeapsa este închisoarea de la 3
la 10 ani. Iar în alineatul 3 se prevede că tentativa la infracțiunea prevăzută în alin. 2 se pedepsește,
iar alineatul 4 prevede că acțiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. 1 se pune în mișcare la
plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Art. 193 Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte. Dacă vreuna dintre faptele
prevăzute în art. 191 și în art.192 a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la
6 la 12 ani.
Art. 194 Vătămarea corporală din culpă . Alineatul 1 al articolului dat se referă la faptul că
fapta prevăzută în art. 191 alin. 2 săvârșită din culpă de către o persoană aflată sub influența
băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei activități ce constituie
prin ea însăși infracțiune se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă . Iar fapta
prevăzută în art. 192 alin. 1 săvârșită din culpă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau
cu amenda. Alineatul 3 specifică că atunci când fapta prevăzută în alin. 2 a fost săvârșită ca urmare
a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau
meserii, ori pentru efectuarea unei anumite activități, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani
sau amenda. Alineatul 4 prevede că dacă urmările prevăzute în alin. 1 – 3 s-au produs față de două
sau mai multe persoane, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
În alineatul 5 se specifică că dacă nerespectarea dispozițiilor legale ori a măsurilor de
prevedere sau desfășurarea activității care a condus la comiterea faptelor prevăzute în alin.1 și 3
constituie prin ea însăși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni. Iar
alineatul 6 stipulează că acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate.
12

Art. 195 Relele tratamente aplicate minorului prevede că punerea în primejdie gravă, prin
măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului, de către
părinți sau de orice persoană în grija căreia se află minorul, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7
ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 196 Încăierarea în alineatul 1 prevede că participarea la o încăierare între mai multe
persoane se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă . Alineatul 2 specifică că
dacă în cursul încăierării s-a cauzat o vătămare corporală uneia sau mai multor persoane și nu se
cunoaște care dintre participanți a produs urmările, se aplică tuturor pedeapsa închisorii de la unu
la 5 ani, cu excepția victimei, care răspunde potrivit alin.1. În alineatul 3 se specifică că atunci când
prin fapta săvârșită în condițiile alin. 2 s-a cauzat moartea unei persoane pedeapsa este închisoarea
de la 6 la 12 ani, iar dacă s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane, limitele speciale ale
pedepsei se majorează cu o treime. Nu se pedepsește cel care a fost prins în încăierare împotriva
voinței sale sau care a încercat să-i despartă pe alții.
Capitolul III al codului penal Român este intitulat infracțiuni săvârșite asupra unui membru
de familie. Din aceasta categorie fac parte următoarele infracțiuni: Art. 197 Violența în familie care
prevede că dacă faptele prevăzute în art. 186, art. 187, art. 191-193 sunt săvârșite asupra unui
membru de familie, maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime. În
cazul infracțiunilor prevăzute în art. 191 și în art. 194 săvârșite asupra unui membru de familie,
acțiunea penală poate fi pusă în mișcare și din oficiu.
O altă infracțiune din acest capitol este prevăzută la art. 198 Uciderea ori vătămarea nou-
născutului săvârșită de către mamă. În care se prevede că uciderea copilului nou-născut imediat
după naștere dar nu mai târziu de 24 de ore, săvârșită de către mama aflată în stare de tulburare
psihică se sancționează cu pedeapsa prevăzută în art. 186, ale cărei limite speciale se reduc la
jumătate. Dacă faptele prevăzute în art. 191-193 sunt săvârșite asupra copilului nou-născut imediat
după naștere dar nu mai târziu de 24 de ore, de către mama aflată în stare de tulburare psihică,
limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.
În capitolul IV se prevăd infracțiunile asupra fătului. În art. 199 Avortul se stipulează că
întreruperea cursului sarcinii săvârșită în vreuna dintre următoarele împrejurări: a) în afara
instituțiilor medicale sau a cabinetelor medicale autorizate în acest scop; b) de către o persoană care
nu are calitatea de medic de specialitate obstetrică- ginecologie și drept de liberă practică medicală
în această specialitate; c) dacă vârsta sarcinii a depășit paisprezece săptămâni, se pedepsește cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă și interzicerea exercitării unor drepturi. Avortul
săvârșit în orice condiții, fără consimțământul femeii însărcinate, se pedepsește cu închisoare de la
2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Dacă prin faptele prevăzute în alin. (1) și (2) s-a
cauzat femeii însărcinate o vătămare corporală pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și
interzicerea exercitării unor drepturi, iar dacă fapta a avut ca urmare moartea femeii însărcinate,
pedeapsa este închisoarea de la 6 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Când faptele au
13

fost săvârșite de un medic, pe lângă pedeapsa închisorii, se va aplica și interzicerea exercitării
profesiei de medic. Nu se pedepsește femeia însărcinată care își întrerupe cursul sarcinii.
Art. 200 Vătămarea fătului prevede că vătămarea fătului, în timpul nașterii, care a
împiedicat instalarea vieții extrauterine se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani. Vătămarea
fătului în timpul nașterii, care a cauzat ulterior copilului o vătămare corporală, se pedepsește cu
închisoare de la unu la 5 ani, iar dacă a avut ca urmare moartea copilului pedeapsa este închisoarea
de la 2 la 7 ani.
Deasemenea din categoria infracțiunilor contra veții și sănătății persoanei mai fac parte și
capitolul V denumit infracțiunile privind obligația de asistență a celor în primejdie, în care se
înscriu art. 201 Lăsarea fără ajutor a unei persoane aflate în dificultate – misiunea de a da
ajutorul necesar sau de a anunța de îndată autoritățile de către cel care a găsit o persoană a cărei
viață, integritate corporală sau sănătate este în pericol și nu are putința de a se salva, se pedepsește
cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă .
De asemenea și art. 202 Împiedicarea ajutorului, care se referă la faptul că împiedicarea
intervenției ajutoarelor pentru salvarea unei persoane de la un pericol iminent și grav pentru viața,
integritatea corporală sau sănătatea acesteia, se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu
amendă.
Capitolul VI infracțiuni contra libertății personei este constituit din următoarele infracțiuni:
Art. 203 Lipsirea de libertate în mod ilegal se pedepsește cu închisoare de la unu la 7 ani. (2).
Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 de ani și
interzicerea exercitării unor drepturi. Art. 204 Amenințarea cu săvârșirea unei infracțiuni sau cu
producerea unei vătămări injuste a unui drept sau interes legitim, îndreptată împotriva sa ori a altei
persoane, dacă aceasta are aptitudinea de a alarma, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un
an sau cu amendă . Art. 205 Șantajul se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani. Dacă faptele
prevăzute în alin. (1) și (2) au fost comise în scopul de a dobândi în mod injust un folos
patrimonial, pentru sine sau pentru altul, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani. Art. 206
Hărțuirea prevede că fapta persoanei care, în mod repetat, urmărește victima ori îi supraveghează
locuința, locul de muncă sau alte locuri frecventate de către aceasta, cauzându-i astfel o stare de
temere, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă.
Din capitolul VII intitulat traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile fac parte
următoarele infracțiuni: Art. 207 Sclavia care se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani și
interzicerea exercitării unor drepturi. Art. 208 Traficul de persoane se pedepsește cu închisoare de
la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Art. 209 Traficul de minori se pedepsește cu
închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Art. 210 Supunerea la muncă
forțată sau obligatorie se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani. Art. 211 Proxenetismul se
pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. În cazul în care
determinarea la începerea sau continuarea practicării prostituției s-a realizat prin constrângere,
14

pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Dacă faptele
sunt săvârșite față de un minor, limitele speciale pedepsei se majorează cu jumătate. Art. 212
Exploatarea se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. Dacă fapta este
săvârșită în următoarele împrejurări: a) de părinte, tutore, curator ori de către cel care are în îngrijire
persoana care cerșește; b) prin constrângere, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani. Art. 213
Folosirea unui minor în scop de cerșetorie se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amendă.
În capitolul VIII intitulat infracțiuni contra libertății și integritaații sexuale se regăsesc
următoarele infracțiunile prevăzute la art. 216 Violul ce se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10
ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și
interzicerea exercitării unor drepturi atunci când: a) victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea,
paza sau tratamentul făptuitorului; b) victima este rudă în linie directă, frate sau soră; c) victima nu
a împlinit vârsta de 15 ani; d) fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice; e)
fapta a avut ca urmare vătămarea corporală. Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei,
pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Art. 217
Agresiunea sexuală se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor
drepturi. Pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi atunci
când: a) victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului; b)
victima este rudă în linie directă, frate sau soră; c) victima nu a împlinit vârsta de 15 ani; d) fapta a
fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice; e) fapta a avut ca urmare vătămarea
corporală. Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 de
ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 218 Actul sexual cu un minor se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și
interzicerea exercitării unor drepturi. Fapta prevăzută în alin. (1) săvârșită de un major cu un minor
cu vârsta între 13 și 15 ani, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.
FRANȚA:
Codul penal Francez prevede că infracțiunile penale sunt clasificate, în funcție de gravitatea
lor, în crime, delicte și contravenții. Nimeni nu este responsabil penal decât pentru propria faptă.
Răspunderea penală a persoanelor juridice nu o exclude pe cea a persoanelor fizice autori sau
complici ale acelorași fapte. Nu este responsabilă penal persoana care suferea, în momentul
faptelor, de o tulburare fizică sau neuropsihică ce i-au afectat discernământul sau controlul asupra
acțiunilor sale. Nu este responsabilă penal persoana care a acționat sub imperiul unei forțe sau unei
constrângeri căreia nu i-a putut rezista. Nu este responsabilă penal persoana care demonstrează că a
crezut, dintr-o eroare asupra dreptului pe care nu era în măsură să-1 evite, că poate comite acțiunea
în mod legitim.
15

Nu este responsabilă penal persoana care a îndeplint o acțiune ordonată sau autorizată de
dispozițiile legislative sau regulamentare. Nu este responsabilă penal persoana care îndeplinește o
acțiune comandată de autoritatea legitimă, exceptând cazul în care această acțiune este clar ilegală.
Pedepsele penale de care sunt pasibile persoanele fizice sunt: 1. închisoare penală sau detenție
penală pe viață; 2. închisoare penală sau detenție penală de maxim 30 de ani; 3. închisoare penală
sau detenție penală de maxim 20 de ani; 4. închisoare penală sau detenție penală de maxim 10 de
ani.
În Secțiunea 1 a Capitolului II se prevăd imfracțiunile voluntare aduse vieții. Astfel
omorul voluntar al aproapelui constituie o crimă. Se pedepsește cu treizeci de ani închisoare
penală. Omorul care prevede, însoțește sau urmează unei alte crime se pedepsește cu închisoare
penală pe viață. Omorul care are ca obiect fie pregătirea sau facilitarea unui delict, fie favorizarea
fugii sau asigurarea impunității autorului sau complicelui unui delict se pedepsește cu închisoare
penală pe viață.
Omorul comis cu premeditare constituie un asasinat. Se pedepsește cu închisoare penală
pe viață. Articolul 221-5 prevede Atentarea la viața aproapelui prin utilizarea sau administrarea
de substanțe capabile să ducă la moarte constituie o otrăvire și se pedepsește cu treizeci ani
închisoare penală. Facerea de oferte sau promisiuni unei persoane sau propunerea de daruri, cadouri
sau tot felul de avantaje pentru a comite un asasinat sau o otrăvire se pedepsește, dacă această crimă
nu a fost comisă nici încercată, cu zece ani închisoare și cu o amendă de 150 000 Euro.
În secțiunea 2 al aceluiași capitol se prevăd infracțiuni sau atingeri involuntare aduse
vieții, astfel cauzarea prin stângăcie, imprudență, neatenție, neglijență sau încălcarea unei obligații
de securitate sau de prudență impusă de lege sau regulament, morții aproapelui constituie un omor
involuntar pedepsit cu trei ani închisoare și cu amenda de 45000 euro . În caz de încălcare
deliberată a unei obligații speciale de securitate sau de prudență impusă de lege sau regulament,
pedepsele date sunt până la cinci ani închisoare și o amendă de 75000 euro.
Persoanele fizice vinovate de infracțiunile prevăzute de secțiunea 1 din acest capitol primesc
de asemenea următoarele pedepse complementare:
Interdicția drepturilor civice, civile și de familie.
Interdicția de a exercita o funcție publică.
Confiscarea prevăzută de articolul 131-21
Interdicția sejurului, conform modalităților prevăzute de articolul 131-31.
Paragraful 2 al aceluiasi capitol este dedicat violențelor sau vătămărilor corporale. Astfel
violențele ce au provocat moartea fără intenție se pedepsesc cu cincisprezece ani de închisoare
penală. Infracțiunea definită la articolul 222-7 se pedepsește cu douăzeci de ani închisoare
penală dacă este comisă:
Asupra unui minor de cincisprezece ani;
Asupra unei persoane a cărei vulnerabilitate specială, datorită vârstei, unei boli,
16

infirmități, deficiențe fizice sau psihice sau unei sarcini, este evidentă sau cunoscută de
autor;
Asupra unui ascendent legitim sau natural sau asupra tatălui sau mamei adoptive;
Asupra unui magistrat, jurat, avocat, funcționar public sau ministerial, un militar al
jandarmeriei naționale, un funcționar al poliției naționale, de la vamă, din
administrația penitenciară sau orice altă persoană depozitară a autorității publice s.a.
Asupra soțului/soției, ascendenților și descendenților în linie directe a persoanelor
menționate la 4° sau asupra oricărei alte persoane de locuiește de obicei la domiciliul
lor, în având în vedere funcțiile exercitate de aceste persoane;
Articolul 222-9 se referă la violențele (vătămări corporale) ce duc la o mutilare sau o
infirmitate permanentă se pedepsesc cu zece ani de închisoare și cu amenda de 150000 euro.
Infracțiuni de vatamare corporala sunt incriminate și în codurile penale ale unor state
europene, cum ar fi:
Codul penal din Monaco – „ loviri sau vatamari care au pricinuit moartea ”;
Codul penal german – „cand leziunea corporala va fi provocat moartea victimei ”;
Codul penal danez – „ acte de violenta sau lovituri cauzatoare de moarte ori leziuni grave ”;
Codul penal finlandez – „ violente in urma carora victima sucomba ”
Codul penal norvegian – „ loviri sau vatamari urmate de moarte ”
Codul penal portughez – „ lovitura corporala care a provocat moartea ”, cu atenuanta prev. de
art.362 „daca vatamarea, actul de violenta sau lovirea corporala nu a fost mortala si nu a
agravat, nici nu a provocat o infirmitate mortala si s-a stabilit ca moartea a fost determinata
de o circumstanta accidentala care, independent de vointa infractorului, nu era consecinta
actului sau. ”;
Codul penal olandez – „ acte de violenta – leziuni corporale grave – urmate de moarte
Codul penal al Federatiei Ruse – „ vatamarea corporala grava avand drept urmare moartea
victimei”
Codul penal al Federatiei Ruse – „ vatamarea grava cu intentie a integritatii corporale care a
cauzat moartea victimei ”
Codul penal din Liechtenstein – „ loviri cauzatoare de moarte fara intentia de a o produce ”;
Codul penal italian – „ omuciderea praeterintentionata ”;
Codul penal belgian – „ omuciderea voluntara neconsiderata omor, cand lovirile sau
vatamarile intentionate, dar fara intentia de a produce moartea, au cauzat-o totusi ”;
Codul penal polonez – „ leziunea corporala intentionata urmata de moarte ”;
Codul penal bulgar – „vatamarea corporala intentionata urmata de moarte prin imprudenta”.
17

IV .Raspunderea pentru infracțiunea de omor din culpă (imprudență)
în legislația penală a altor state
Lipsirea de viață din imprudență constituie rezultatul indisciplinei, neaten- ției și lipsei de
precauție a făptuitorului. Deși gradul de pericol social al acestei infracțiuni este mai redus în
comparație cu cel al infracțiunilor săvârșite prin omor, nu înseamnă că urmările prejudiciabile
ale lipsirii de viață din imprudență sunt întotdeauna mai puțin grave. În condițiile progresului
tehnico-științific se remarcă o vădită tendință de creștere a frecvenței comiterii acestei
infracțiuni. De aceea, periculozitatea cazurilor de lipsire de viață din imprudență nu trebuie
subestimată.
În legislația penală a RM în articolul 149 este prevăzută lipsirea de viață din imprudență care
se pedepsește cu închisoare de până la 3 ani. În alineatul 2 se prevede că lipsirea de viață din
imprudență a două sau mai multor persoane se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani.
Lipsirea de viață din imprudență a două sau a mai multor persoane (alin.2 art.149 CP) se
referă la rezultatul produs. Subiect al infracțiunii poate fi o persoană fizică responsabilă, care
a împlinit vârsta de 16 ani.
Omorul din imprudență în codul penal german – „acela care din imprudență cauzează
moartea unei ființe umane, se pedepsește cu închisoare pana la 5 ani sau amenda ”
Omorul din culpa în codul penal italian – „acela care cauzeaza din culpa moartea unei
persoane, se pedepseste cu recluziune de la 6 luni la 5 ani. Dacă fapta este comisă prin
încalcarea normelor privind circulația stradală sau a celor privind prevenirea accidentelor de
muncă, pedeapsa este recluziunea de la 1 an la 5 ani.
În cazul morții mai multor persoane, sau a morții uneia sau mai multor persoane și a
vătămării uneia sau mai multor persoane, se va aplica pedeapsa prevăzută de lege pentru cea
mai grava dintre faptele comise, sporita pâna la triplu, dar fara ca pedeapsa aplicată să
depășească 12 ani”
Omorul involuntar în codul penal francez – „Fapta de a cauza, in conditiile si dupa distinctiile
prevazute in art.121-3, prin neindemanare, neatentie, neglijenta, sau nerespectarea unei
obligatii de siguranta sau de prudenta impuse de lege sau de regulament, moartea altei
persoane, constituie un omor involuntar pedepsit cu inchisoare de 3 ani si cu amenda de
45.000 euro.
In caz de încalcare vadit deliberata a unei obligatii speciale de siguranta sau de prudenta
impuse de lege sau de regulament, pedepsele sunt de 5 ani inchisoare si amenda de 75.000
euro.” Cand neindemanarea, imprudenta, neatentia, neglijenta sau nerespectarea unei obligatii
de siguranta sau de prudenta dintre cele prevazute de art.221-6 este condusa de conducatorul
unui vehicul terestru cu motor, omorul involuntar se pedepseste cu inchisoare de 5 ani si
amenda de 75.000 euro.
18

Pedepsele sunt de 7 ani inchisoare si amenda de 100.000 euro, cand:
conducatorul a comis o incalcare vadit deliberata a unei obligatii speciale de siguranta sau de
prudenta impusa de lege sau de regulament, alta decat cele aratate in alineatul anterior;
 conducatorul se gasea in stare de betie vadita sau era sub influenta unei stari alcoolice
caracterizate printr-o concentratie de alcool in sange sau in aerul expirat egala sau superioara
fata de limitele fixate prin dispozitiile legislative sau regulamentare ale codului rutier, sau a
refuzat de a se supune verificarilor prevazute de catre acest cod si destinate pentru stabilirea
existentei unei stari alcoolice;
din analiza sangelui a rezultat ca, conducatorul a folosit substante sau plane clasificate ca
stupefiante, sau a refuzat sa se supuna verificarilor prevazute de codul rutier destinate pentru
stabilirea daca el a condus dupa ce folosise stupefiante;
conducatorul nu era titular al permisului de conducere cerut de lege sau de regulament ori
permisul sau fusese anulat, invalidat, suspendat ori retinut;
conducatorul a comis o depasire a vitezei maxime autorizate egala sau superioara cu 50 km/h;
conducatorul, stiind ca a cauzat ori a ocazionat vreun accident, nu a oprit si a incercat astfel sa
scape de raspunderea penala sau civila ce i-ar fi revenit.
Pedepsele sunt de 10 ani inchisoare si amenda de 150.000 euro, atunci cand omorul
involuntar a fost comis in prezenta a doua sau mai multe dintre circumstantele mentionate la pct.
1 și urmatoarele din acest articol”
Omorul din imprudenta în codul penal spaniol – „Acela care prin imprudenta grava
cauzeaza moartea altuia, se pedepseste pentru infractiunea de omor din imprudenta cu pedeapsa
inchisorii de la 1 la 4 ani.
Cand omorul din imprudenta a fost comis prin folosirea unui vehicul cu motor, a unui
ciclomotor, sau a unei arme de foc, se va aplica totodata, dupa caz, pedeapsa interzicerii dreptului
de a conduce vehicule cu motor sau ciclomotoare sau interzicerea dreptului de a detine si de a
purta arme pe o perioada de la 1 pana la 6 ani.
Cand omorul a fost comis din imprudenta profesionala se va aplica de asemenea interdictia
speciala de a exercita profesia, serviciul sau insarcinarea pe o durata de la 3 la 6 ani”.
V .Concluzie:
În concluzie putem menționa că viața și sănătatea constituie valorile sociale și comune care
desemnează atributele principale ale persoanei din orice stat. Viața persoanei reprezintă
existența socială a acesteia, adică realizarea posibilității de a participa la relațiile sociale, de a-
și exercita drepturile și interesele și de a-și executa obligațiile. Dintre toate atributele inerente
oricărei persoane cel mai important este viața. Toate celelalte atribute ale persoanei –
19

sănătatea, libertatea, cinstea, demnitatea etc. – își pierd sensul și semnificația o dată cu
suprimarea vieții persoanei. Alături de viața persoanei, o altă valoare socială, care reprezintă
obiectul juridic generic al infracțiunilor analizate, este sănătatea persoanei.
Astfel infracțiunile contra vieții și sănătății persoanei sunt o categorie de infracțiuni care
caracterizează, sunt specifice și întîlnite în majoritatea țărilor de peste hotarele RM.
Mecanismul de realizare a răspunderii penale prevede că în cadrul raportului juridic penal,
răspunderea penală se realizează în forme și modalități diferite, în funcție de natura
infracțiunii săvârșite, de pericolul ei social, de periculozitatea și particularitățile făptuitorului.
Realizarea răspunderii penale înseamnă realizarea drepturilor și obligațiilor corelative ale
subiecților raportului juridic penal prin intermediul raportului juridic procesual penal. În
contextul drepturilor și obligațiilor corelative, dominant apare dreptul statului de a aplica o
sancțiune celui care a săvârșit infracțiunea și de a-1 constrânge să o execute. Prevederea în
lege a sancțiunilor penale, aplicarea și punerea lor în executare prin intermediul organelor de
stat competente pun în mișcare mecanismul de realizare a răspunderii penale.
Făcându-și apariția în cadrul raportului juridic penal de conflict, răspunderea penală nu este
realizată momentan. Stingerea momentană a răspunderii penale are loc doar în două cazuri: ca
rezultat al decesului infractorului sau prin executarea pedepsei capitale". În celelalte cazuri
realizarea răspunderii penale are loc în anumite forme corespunzătoare etapelor procesului de
realizare. Important este că raportul juridic de răspundere penală se realizează doar în cadrul
raportului juridic penal de conflict, adică din momentul săvârșirii infracțiunii și până la
stingerea sau ridicarea antecedentelor penale în ordinea stabilită de lege.
VI.Bibliografie:
1.Codul Penal al RM
2.Codul Penal Român
3.Codu Penal Francez
4.Codul Penal al Germaniei
5.Cod Penal al Federație Ruse
6.Codul Penal Italian
7.Codul Penal Spaniol
8.https://www.juridice.ro/wp-content/uploads/2016/08/092_-_Drept_penal_comparat.pdf
9.http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&id=286230
10.http://drept.usm.md/public/files/Dreptpenalspecialf2f52.pdf
11.http://www.rasfoiesc.com/legal/drept/Raspunderea-pentru-infractiuni46.php#_ftn1
12.http://cj.md/uploads/CPRM_Partea_Speciala.pdf
20

13.https://ru.scribd.com/document/95768500/Considera%C5%A3ii-generale-privind-infrac
%C5%A3iuni-contra-vie%C5%A3ii
21