RE-UTILIZAREA POTENȚIALULUI SUBT ERAN ÎN [622982]

UNIVERSITATEA DE ARHITECTUR Ă ȘI URBANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI

RE-UTILIZAREA POTENȚIALULUI SUBT ERAN ÎN
ARHITECTURA BUCUREȘTEANĂ

– lucrare de licență –

Îndrumător științific: Prof. Dr. Arh. Sorin Ilie VASILESCU
Autor: Miruna GÎRDEA

RE-UTILIZAREA POTENȚIALULUI SUBTERAN ÎN ARHITECTURA BUCUREȘTEANĂ

2
– tabla de materii –
RE-UTILIZAREA POTENȚIALULUI SUBTERAN ÎN ARHITECTUR Ă
BUCUREȘTEAN Ă

ARGUMENT
CAP I. De -limitarea subteranului
I.1. Intenții primare
I.2. Utilizarea subteranului
CAP II. Subteranul, vidul prezent
II.1. „Compoziția” vidului
II.2. Percepția vidului
II.3. Relația vid -plin
CAP III. Însușirea vidului
III.1. 1930, viziunea lui Edouard Utudjian
III.2. 1969, Oscar Newman
III.3.
CAP IV. Studi u de caz
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
WEBOGRAFIE

RE-UTILIZAREA POTENȚIALULUI SUBTERAN ÎN ARHITECTURA BUCUREȘTEANĂ

3
– plan de idei ș i cuvinte cheie –
RE-UTILIZAREA POTENȚIALULUI SUBTERAN ÎN ARHITECTURA
BUCUREȘTEAN Ă
ARGUMENT
Motivarea subiectului ales
CAP I. De -limitarea subteranului
I.1. Intenții primare – definirea subsolului (ca termen și ca spațiu nevăzut)
– origini subterane și evoluție în timp
– subteranul bucureștean –> fundații = săpătură + pământ
–˃ locuri abandonate = rană urbană
I.2. Utilizarea subteranului – viziune generală
– re-utilizarea subteranului –> rană urbană în oraș
CAP II. Subteranul, vidul pre zent
II.1. „Compoziția” vidului – factori principali ce caracterizează spațiul subteran
– săpătura ca element estetic
– relația structură -formă
– urbanistul ca organizator și creator de sistem
– orașul dezvoltat în profunzime –> legături verticale
(zoning vertical) + legături orizontale (zoning orizontal)
– tunelurile – soluție la aglomerarea urbană, tipuri
II.2. Percepția vidului – a) metafora adâncimii în mentalul colec tiv; ipoteza lui Jung
– b) metafora adâncimii în mediul specializat
II.3. Relația vid -plin – influența suprateranului în subteran/ a subteranului în
suprateran/ relație de reciprocitate

RE-UTILIZAREA POTENȚIALULUI SUBTERAN ÎN ARHITECTURA BUCUREȘTEANĂ

4
CAP III. Însușirea vidului , utopii
III.1. 1964 , viziunea lui Edouard Utudjian – teama pentru spațiile subterane,
extinderea orașul ui în trei dimensiuni;
III.2. 1969, Oscar Newman – un nou oraș, orașul subteran sferic
III.3. …
CAP IV. Studi u de caz – tunelul feroviar urban Lujerului, zona Militari , reactivarea unei
structuri urbane abandonate
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
WEBOGRAFIE

RE-UTILIZAREA POTENȚIALULUI SUBTERAN ÎN ARHITECTURA BUCUREȘTEANĂ

5

ARGUMENT

Locurile abandonate din București reprezintă un subiect des întâlnit și deseori
nerezolvat/neabordat. Uneori aceste locuri abandonate le găsim în subteran fiind văzute ca
zone negative, ca medii inadecvate, lipsite de potențialul unei dezvoltări.
Acest studiu își propune explorarea aceste i lum i intunecate a subteranului, axându -se
în mare parte pe zona Bucureș tiului, și aducerea sa în lumină. Se încearcă, în urma acestei
lucrări și apoi în urma proiectului de diplomă, găsirea unui sistem de reglementări punctuale
din punct de vedere urbanistic pentru astfel de zone abandonate.

RE-UTILIZAREA POTENȚIALULUI SUBTERAN ÎN ARHITECTURA BUCUREȘTEANĂ

6

CAP I. De -limitare a subteranului
I.1. Intenții primare
Ce este subteranul? Pornind de la definiția oferită de Dex, c uvântului „subteran” este
de origine latină „subterraneus”, fiind apoi preluat in limba franceză ca „souterrain”. Înțelesul
acestui cuvânt s -a păstrat de -a lungul timpului, actualmente definindu -se astfel : „Care se află
la o adâncime oarecare sub suprafața pământului; de sub pământ, din pământ, din subsol. 2 .
Încăpere, galerie, construcție aflată în întregime (la adâncime mare) sub pământ. 3. Mină ”1.
Cu alte cuvinte, atunci când vorbim de subteran vorbim de subsol. Și atunci ce este subsolul?
Conform lui Edouard Utudjian, sub solul unui oraș este un volum subteran ce conține căile
ferate metropolitane, carierele, canale de scurgere, rețelele edilitare :de apă, de gaz, de
electricitate, aer comprimat, pneumatic, de telegraf, de telefonie, pasajele subterane, diversele
realizări subterane private. Toate acestea fiind ordonate în mod succesiv, în funcție de
necesitate.
Fiind vorba de un teritoriu neexploatat, nevăzut, care nu poate fi cuprins cu privirea,
de-a lungul timpului spațiul subteran a fost perceput sub diferite dimensiu ni. Pornind din
Antichitatea greacă unde acest spațiu era văzut ca un spațiu prielnic pentru diferite creaturi
mitice, având proporții măsurabile cu acestea, apoi în Antichitatea romană când se continuă
aceeași idee a unui spațiu de dimensiuni enorme ce a dăpostea giganți și titani. Odată ce
subteranul a fost apropriat, acesta capătă și dimensiuni umane, nemaifiind considerat un
spațiu înfricoșător, ci fiind văzut, începând cu Evul Mediu, ca unul ce poate oferi protecție.
Astfel, exploatarea subteranului a fost rezultatul unei căutări, fie a unui refugiu
împotriva elementelor naturale sau a inamicilor, fie pentru a evita aglomerarea urbană.
De-a lungul timpului omul a utilizat subteranul în diferite feluri în funcție de perioada
în care se afla și de necesitățile la care se raporta. Observarea a c âtorva exemple ar putea
scoate la iveală potențialul acestor spații subterane și diversele moduri în care ele au fost
utilizate.

1 Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Dicționarul explicativ al li mbii române, Editura
Univers Enciclopedic Gold, 2009

RE-UTILIZAREA POTENȚIALULUI SUBTERAN ÎN ARHITECTURA BUCUREȘTEANĂ

7
La început omul , în căutare de protecție , a realizat grotele. În China (~3500 – 3000
î.Hr.) există orașe întregi cu locuințe îngropate, organizate în jurul unei curți centrale
eliberate. ( POZA P4 – China, locuințe îngropate organizate în jurul unei curți – sursă foto :
http://www.unige.ch ) De asemenea, Turcia, la Cappadocia (~3000 î .Hr.), ne oferă o întreagă reț ea
de orașe îngropate în tuful vulcanic. Derinkuyu (sec VIII -VII î.Hr), cel mai mare oraș
subtetran din Cappadocia, descoperit după 1965, a fost realizat până la o adâncime de
aproximativ 85 m. În aceast caz observăm o dezvoltar e pe verticală, o juxtapunere de spații
legate între ele prin tuneluri înguste și curbate pentru a împiedica o pătrundere în masă a
inamicilor . Acest oraș adăpostea pe lângă locuințe și o școală, o bucătărie comună, o serie de
grajduri pentru ani male, spații de depozitare, un lăcaș de cult, un mormânt temporar. În urma
studiilor arheologice s -a observat că există diferențe în mdoul de cioplire a locuințelor, cele
aflate mai la suprafață fiind mai simple, iar cele mai din adâncime fiind realizate m ai cu
precizie. Această observație a dus la concluzia că mai multe civilizații au contribuit la
realizarea acestui oraș, pe masură ce s -au conștientizat beneficiile lumii subterane, fiecare
civilizație a pătruns din ce în ce mai adânc (afirmațiile arheolo gului Murat Erturul Gülyaz,
Muzeul Nevehir din Cappadocia ). (POZA P5 – Turcia, Cappadocia, locuințe în tuf vulcanic –
sursă foto: http://www.mixdecultura.ro P6 – secțiune a orașului Derinkuyu, Cappadocia – sursă foto:
http://www.descopera.ro ) Egiptul (sec ~1400 î.Hr. ) a exploatat subteranul cu alt scop , cu scop
religios , cufundarea în pământ oferind protecție atât fizică, cât și simbolică. Tot cu scop
religios, catacombele din Roma (sec al II-lea) sau din Palerme reprezintă cavități subterane,
adesea d ezvoltate atât pe orizontală, cât și pe verticală, utilizate pentru a depozita osemintele.
Spațiul subteran, oferind avantaje din punct de vedere al inerției termice și a echilibrului
climatic, a reprezentat un loc ideal pentru această funcțiune , aceste lo curi fiind considerate
sacre, protejate de prădători . Aceste catacombe se găseau la marginea orașului, iar realizarea
lor a încetat în secolul al V -lea când Roma nu a mai putut oferi protecție împotriva triburilor
barbare, fiind astfel obligată să mute moaștele în bisericile din interiorul orașului. (P7,8 –
Catacombe Roma – sursa foto: www.crestinortodox.ro). Trecând la scopuri strict funcționale,
Turcia (sec al VI -lea) prezintă o rețea de cisterne destinate a stoca necesarul de apă. Cea mai
mare dintre acestea fiind Bazilica Cisterna(„Palatul Cufundat”), se c al VI -lea, având
lungimea de aproximativ 140 m, iar lățimea de 70 m. Întreaga structură este compusă dintr -o
serie de coloane masive ce susțin un planșeu realizat din bolți , oferind un spațiu liber de 9 m
înălțime. (P10,11- Bazilica Cisterna, Istanbul – sursa fot o: www.crestinortodox.ro ).

RE-UTILIZAREA POTENȚIALULUI SUBTERAN ÎN ARHITECTURA BUCUREȘTEANĂ

8
Pătrunderea omului în spațiul subteran rămâne încă destul de limitată. Excepție făcând
gaura de foraj de la Kola care are o adâncime de 12 261 m, res tul realizărilor ramân la sub
1000 m. Pierre Chevalier a reușit să coboare cel mai profund în lume la Trou du Glaz în
Savoie 658 m, bătând recordul deținut de Italia, la Preta 637 m. De asemenea, nici lungimile
străbătute în subteran nu sunt foarte lungi, tunelul Gotthard Base fiind în prezent cel mai lung
tunel de cal e ferată din lume având lungimea de 57 km (leagă orașele Zurich si Lugano, din
Elveția).
Bucureștiul este un oraș ce dezvoltă o întreagă rețea de tuneluri secrete gândite a fi
utilizate atât pentru trasport cât și ca soluții sigure și rapide de evadare în caz de pericol.
Prima rețea de acest fel din București a fost realizată în seco lul al VIII -lea de către negustor ii
ce doreau să își protejeze averile în perioada atacurilor asu pra orașului. Sub același model , pe
lângă tunelurile de sub imobilele din centr ul vechi al orașului, întânim o serie de catacombe
ce leagă diferitele părți ale orașului. În zona Bucureștiul Vechi, Cismigiu, Centrul Vechi si
Mitropolie , întâlnim cele mai multe tuneluri, unele dintre ele legând centrul orașului de
periferie. Aceste spa ții devin adesea culoare funcționale, soluții la nevoia din ce în ce mai
dezvoltată de „evadare” din oraș .
Omul cavernelor a fost condus în exploatarea subteranului de 3 nevoi majore: cea de
exploatare, cea de circulație și cea de protecție. De asemenea, omul modern se supune :
acelorași nevoi, astfel că întervenția acestuia în mediul subteran poate fi de:
 exploatare (fie că este vorba de motive strict funcționale ca puțuri de apă/petroliere,
de exploatări miniere, de cariera …);
 circulație (de tip edilit ar sau de creare de conexiuni mai facile prin subteran);
 protecție/refugiu (împotriva atacurilor sau a calamităților naturale sau de tip religios
(temple, cripte, monumente funerare, catacombe, biserici îngropate, subsolul
bisericilor)).
Clasificarea spaț iilor subterane se poate realiza după anumiți factori: după funcțiune și
utilitate (vorbim despre subsolurile clădirilor cu funcțiuni determinate de funcțiunea
principală, de tuneluri de transport sau de buncăre de siguranță), după geometrie și mărime
(spații ce se dezvoltă pe zone izolate sau rețele de dezovoltare masivă), după modul de
angajare în subsol (spații scufundate punctual în pămant sau vaste tuneluri ce străbat orașul).

RE-UTILIZAREA POTENȚIALULUI SUBTERAN ÎN ARHITECTURA BUCUREȘTEANĂ

9
Pentru o direcție mai conturată am abordat aceste subcategorii ținând seama de
legătura dintre subsol și suprateran. Astfel, putem delimita subsolul clădirilor de restul
spațiilor subterane deoarece în cazul clădirilor subsolul este direct dependent de funcțiunea
dominantă fiind dezvoltat ca o anexă a acesteia. În celălalt caz re lația dintre lumea de
deasupra și cea de dedesubt poate fi sau nu dependentă, acesta fiind un criteriu opțional
generat de ideea și intenția intervenției.
Dintre toate aceste subcategorii, acest studiu abordează studierea locurilor abandonate
ale orașul ui, către o abordare mai mult urbanistică. În acest context apare noțiunea de rană
urbană . Rănile urbane sunt spații parazitare, adesea nevăzute, dar a căror prezență marchează
orașul, și care își extind ramificațiile la suprafață, dinspre interior spre e xterior, realizând
puternice legături între lumea de afară și cea din întuneric, încercând chiar să le apropie. Un
subteran ce se mulează între cele două lumi, cea de dinafară și cea de dedesubt, introducând
lumina în întuneric.
I.2. Utilizarea subteranu lui
Subteranul poate fi utilizat în două moduri:
– în mod imediat, ca un loc în care putem „depozita” tot ceea ce
nu dorim să fie vizibil la nivelul solului, tot ceea ce orașul respinge (precum echipamente
tehnice, clădiri de servicii, echipamente industriale, cimitire, căi de transport, etc.);
– într-un mod prestabilit, ca o structura subterană ce conține pe
lânga acele dotări -servicii și o serie de funcțiuni publice, ca un proiect de urbanism, un
rezultat al unui parteneriat public -privat. Astfel el devine un spațiu particular, autonom,
caracterizat prin elemente proprii, păstrându -și legătura cu suprateranul, dar nemaifiind direct
dependent de el. Subsolul devine o dezvoltare durabilă, cu propria identitate și propriile
oportunități .
(Re)Utilizarea subteranului prezintă o serie de avantaje ce pot fi catalogate drept
puncte de început ale unei dezvoltări în lanț:
– în raport cu mediul, o alternativă la densitatea urbană (odata cu
noua tendință de dezv oltare durabilă a societății). În acest caz vorbim de crearea unui mediu
în subteran și nu neapărat de o reutilizare a acestuia;

RE-UTILIZAREA POTENȚIALULUI SUBTERAN ÎN ARHITECTURA BUCUREȘTEANĂ

10
– revitalizarea existentului. Reutilizarea unor spații parazitare, spații
ce sunt considerate negative pentru oraș ;
– densificare fară a afecta nivelul de confort si calitatea locuirii ;
– eliberarea solului, oferind un surplus de spațiu verde la sol și
reducerea impactului intervenției asupra mediului;
– alternative de siguranță, refugii ;
– alternative pentru transport ;
– în cazul subsolurilor clădirilor, depozitare sau alte anexe pentru
funcțiunea principală .
Dacă utilizare a subteranului prezintă o serie de avantaje, re -utilizarea acestuia ar putea
reprezenta o soluție și mai viabilă ? Prin re -utilizare beneficiile aduse rămân în domeniul
privat sau acestea afectează întreaga viață a orașului? Pe lângă faptul c ă în acest mod se
preia un rău al orașului , un spațiu parazitar ce va fi transformat într-un lucru po zitiv, aceste
răni urbane sunt deja teritorii ex -utilizate, din punct de vedere al costurilor legate de săpătură
se face economie. Mai mult decât atât, uneori aceste spații sunt deja cunoscute, iar ele trebuie
doar aduse în lumină și restabilită legătura cu ora șul și istoria. În urma unor intervenții acestea
pot deveni poluri de dezvoltare urbană, ajungând chiar să autosusțină o zonă mai largă,
imediat învecinată . Bucureștiul beneficiază de o serie de tuneluri ce leagă întreaga suprafață.
Re-utilizându -le putem crea o legătură între diferitele zone ale orașului, între vechi și nou,
ameliorând totodată agitația supraterană și conducând lumea că tre o apropriere mai profundă
a orașului. De asemenea, se contribuie la „vindecarea” orașului de acele zone insalubre.

CAP II. Subteranul, vidul prezent
II.1. „Compoziția” vidului
„Un bâtiment commence toujours par ses fondations”2

2 Luigi Snozzi, preluat din „VON MEISS, Pierre, RADU, Florinel și colectivul, „Vingt mille lieux sous terres.
Espaces publics souterrains”, editura Presses ploytechniques et universitaires romandes, Lau sanne, 2004 , pag. 12

RE-UTILIZAREA POTENȚIALULUI SUBTERAN ÎN ARHITECTURA BUCUREȘTEANĂ

11
Arhitectura supraterană se găsește constrânsă de anumiți factori externi de tip estetici
ce conduc la compromisuri și sacrificii în favoarea plasticii arhitecturale. În mod invers,
arhitectura subterană beneficiază din acest punct de vedere de o mai mare l ibertate, deoarece
în acest caz nu putem vorbi de un exterior (dacă ne referim la o arhitectură total integrată în
pământ), ci întreaga atenție se focalizează pe interior, un soi de întrovertire extremă. În acest
sens putem vorbi în termeni de spațiu și nu de obiect, desfășurare interioară devenind
interesul major. A săpa în pământ oferă o altă logică de dezvoltare decât cea obișnuită,
deoarece, în opoziție cu modul de concepție suprateran, aici se sapă în pământ, se sculptează
într-o masă nesfârșită, nu s e așează pe el. Altfel spus, regulile de construcție sunt inversate.
Spațiile subterane pot fi atât naturale, cât și construite. Fiind vorba de spații
construite acestea necesită o relație str ânsă între structură și formă, s pre deosebire de
arhitectura supraterană unde ace astă relație nu este determinantă. Adesea putem considera
arhitectura subterană ca fiind proprie fiec ărui amplasament în parte, atât de intensă este
această relație. Continuată această idee la interior, r olul urbanistului se schimbă, d in
organizator de insule și spații libere în creatorul ș i organizatorul unui sistem de tip structură .
Miza acestuia este de a organiza interior volumul astfel încât să se obțină un spațiu eficient,
armonios, clar, care să nu provoace oboseală , nici vizuală , nici psihologică .
Orașul dezvoltat în profunzime găsește unele asemănări cu orașul dezvoltat pe
înălțime, deoarece vorbim de aprozimativ aceleași senzații și de o introvertire extremă față de
mediul înconjurător. Spre deosebire de orașul dezvoltat pe o rizontală, în care vorbim despre o
extindere de tip înlănțuire și de legături orizontale ce realizează relaționarea, orașul în
profunzime (respectiv cel pe înălțime) oferă posibilitatea și unei dezvoltări de tip suprapunere
în care legăturile orizontale se împletesc cu cele verticale generând o parcurgere continuă.
Aceste tipuri de legături decid tipul de împărțire a volumului, legăturile verticale creează
zoningul vertical, iar cele orizontale, zoningul orizontal. O rganizarea spațială în subteran
depinde d e modul de dispunere a zoningului vertical și orizontal și este generată de regulile
generale de compoziție ale arhitecturii subterane (distribuția spațială, inter -relaționatea
interioară și accese). Întreg acest procedeu este numit de Edouard Utudjian „or chestration”3.
Această orchestrare poate fi controlată urmărind câteva dintre strategiile posibile pentru
realizarea intervențiilor în subteran:

3 Edouard Utudjian, „L᾿urbanisme souterrain ”, editura Presses universitaires de France, 1964, pag. 44

RE-UTILIZAREA POTENȚIALULUI SUBTERAN ÎN ARHITECTURA BUCUREȘTEANĂ

12
– echilibrarea proporțiilor spațiale, cât și a elementelor interioare, astfel încât
să se reducă senzația de groapă (înălțimi mai mari ale spațiului, însă evitarea unor spații foarte
înalte de tip puț);
– realizarea unei sonorizări adecvate (adesea o rev erberație cu o durată mai
lung oferă sentimentul unui spațiu public deschis) ;
– utilizarea unor forme în conformitate cu eforturile structurale (forme
circulare (arce, bolțile, nervurile, etc.) – vederea acestor elemente specifice este direct asociată
cu siguranța);
– folosirea de materiale, texturi, lumini, culori adaptate condițiilor (o
ambianță plăcută, sigură, rezistentă și confortabilă);
– crearea unei ușoare orientări și conștientizarea profunzimii prin diferite
mijloace.
Intervenția în subsol implică folosirea unei tehnologii mai avansate pentru
sonorizare, iluminare, ventilare, tratare a aerului, susținere etc. Din punct de vedere structural,
construcțiile în subteran reprezintă o provocare pentru tehnologie. Arhitecți ca Antoni Gaudi
studiază natura și integrează principiile acesteia în clădirile sale. Astfel că, pereți fini,
urmărind o geometrie foarte clar studiată ce descrie scurgerea eforturilor, reușesc să susțină
greutăți foarte mari, contrar aspectului lor vizual. De asemenea, și în acest caz se pune
problema relației între tehnică și aparență și a unui dialog bun între inginer și arhitect.
(…)
O soluție la aglomerarea urbană o reprezintă căile subterane, tuneluri le. Acestea pot fi
clasificate î n 4 categorii:
1) tuneluri urbane pentru vehicule – au rolul de a oferi o alternativă la aglomerarea
urbană și rutieră fără a adăuga un surplus construit țesutului ;
2) căi ferate urbane (metropolitane) – ca și la prima categorie, au rolul de a evita
aglomerarea supraterană și de a nu o accentua;
3) tuneluri subfluviale;
4) pasaje subterane pentru pietoni – adesea având pe lângă funcțiunea practică de
traversare și o altă funcțiune de atracție, deoarece abordarea acestor pasaje este uneori
evitată datorită comodității și a claustrofo biei.

RE-UTILIZAREA POTENȚIALULUI SUBTERAN ÎN ARHITECTURA BUCUREȘTEANĂ

13
Acestea trebuie conformate potrivit destinației (turistic sau de trafic intens), naturii
circulației (legatura pe care o realizează), vitezei, tipurilor de vehicule ce frecventează
tunelurile.
II.2. Percepția vidului
a) metafora adâncimii în mentalul colectiv
Subteranul funcționează ca un dispozitiv de atracție maxim, deoarece în interior nu
mai există elemente de distragere a atenției așa cum este cazul la suprafață. El este un spațiu
de tranziție între lumea exterioară și o stare totală de conectare la interior.
Deși prezența spațiul subteran marchează atât viața orașului, cât și a locuitorilor, în
mentalul colectiv acesta este perceput ca fiind neprielnic și nepotrivit, fiind considerat de la
început un spațiu lipsit de potențial de dezvol tare. Pe de -o parte vorbim de o senzație de
siguranță/protecție creată de aceste spații (dacă ne gândim la începuturile arhitecturii când
peștera devenise adăpostul prielnic pentru locuire), pe de altă parte vorbim de un sentiment
negativ, sumbru fiind ad esea comparat cu lumea d e dedesubt, lumea celor morți.
Din lipsa de spațiu la sol și pentru o densificare cât mai eficientă, secolul al XX -lea a
reprezentat era zgârie -norilor. Deși senzația creată la o înalțime mare, de exemplu în avion,
este asemănătoar e cu cea percepută într -un mediu subteran, de izolare față de mediul
înconjurător, realizându -se o situație de introvertire extremă, acest tip de dezvoltare a fost
ușor acceptat . Comparând cele două medii am putea susține că dezvoltarea în profunzime
oferă mai multe beneficii decât cea pe verticală. Desigur, trebuie văzute și inconveniențele,
cum ar fi costurile ridicate pentru o asemenea investiție, probleme de iluminare, de ve ntilare,
de perspectivă închisă și teama pentru întuneric , însă mediul subteran ramâne un spațiu
protejat care se poate dezvolta precum o comunitate, în continu ă creștere, fiecare segment
bazându -se și reflectâ ndu-se în cel anterior.
Ipoteza lui Jung despre arhetipuri și inconștientul colectiv ne demonstrează că fiecare
dintre noi ne naștem cu o structură de arhetipuri arhaice ale umanității ce alcătuiesc mai
departe inconștientul colectiv. Aceast ă doză de percepții înnăscute marchează existența, în
jurul acestora conturându -se personalitatea fiecăruia. Ele influențează modul în car e noi ne
raportăm la lume, fiind vorba de fenomene simple, specifice tuturor comunitățiilor umane.
Este adevarat că manifestarea reprezintă o contribuție atât a inconțtienului colectiv, cât și o
influență a culturii, însă punctul de plecare îl reprezintă s inele, inconștientul colectiv alcătuit

RE-UTILIZAREA POTENȚIALULUI SUBTERAN ÎN ARHITECTURA BUCUREȘTEANĂ

14
din arhetipuri. De aceea mediul subteran reprezintă în primul rând o fobie pentru umanitate.
Primul gând al omului legat de mediul subteran este de spațiu al întunericului, al morții , fiind
dominat de o percepție cl austrofobică. (SCHEMA MODEL JUNG ? – sursa foto:
http://www.scritub.com )
b) metafora adâncimii în mediul specializat
Subteranul este un loc care amplifică simțurile și care resta bilește cadrele de referință
la care ne raportăm în mod obișnuit , fiind un spațiu reversibil în care înăuntrul și dinafară se
contopesc. Pe de -o parte, el determină o stare de neutralitate senzorială, pe de altă parte, o
hipersimulare a simțurilor. Pentru a crea din el un mediu prielnic și acceptat de lume,
specialiștii au căutat diverse utile de a îmblânzi percepția acestuia și de a -l introduce în
circuitul cotidian.
În arhitectura subterană nu putem vorbi de un volume exterior, astfel că tendințele
estetice se exercită la alt nivel. Putem vorbi în acest caz de o frumusețe int erioară a volumului
care se manifestă prin claritatea funcțională, inter -relaționarea spațială, ambiența creată și
înlăturarea senzației de oboseală vizuală . În acest context ca și tendințe estetice putem
enumera:
 dinamismul – structuri simple ce permit o anumită flexibilitate interioară a spațiului,
atât orizontală, cât și verticală. În acest fel întreaga structură oferă mai multe
posibilități de dezvoltare, devenind o prezență mai îndelungată în timp;
 simplitatea și raționament – conduc la o claritate org anizatorică;
 modularea -ușurința organizării și asamblării structurii și totodată posibilitatea
transformării soluției într -o metodă de dezvoltare utilizabilă în cazuri asemănătoare.
În urma dorinței specialistului, percepția unui spațiu subteran poate m iza pe una din
cele două moduri de percepție: claustrofobică – care poate accentua alte atuuri ale proiectului,
spre exemplu pentru o funcțiune culturală ar putea evoca soliditatea și autenticitatea
programului , sau care poate fi accentuată de elemente in terioare, de exemplu de punerea în
evidență a unor componente structurale care „minimizează” prezența umană – ori o percepție
ce luptă împotriva părerii preconcepute asupra spațiilor ingropate (teamă, confuzie … ) – prin
evocarea lejerității și a libert ății specifice spațiului suprateran, o încercare de a asocia
subteranul cu unele spații familiare.

RE-UTILIZAREA POTENȚIALULUI SUBTERAN ÎN ARHITECTURA BUCUREȘTEANĂ

15
De asemenea, lumina devine o sursă estetică modificând modul de percepție asupra
unui spațiu. În întreaga arhitectură l umina joacă un rol esențial, însă, când vine vorba de
arhitectura subterană, rolul luminii devine primordial. Pentru a înlătura teama față de spațiile
subterane și pentru a le aduce la un nivel mai familiar, implicarea luminii în propunere poate
juca în favoarea acestora. În aceste condiții sursa de lumină trebuie să fie cât mai
asemănătoare cu cea naturală (din punct de vedere al compoziției spectrale, ca intensitate și ca
emișii de radiații invizibile). Modul de distribuire a l luminii este de asemenea foarte
important, deoarece contrastele foarte puternice sau zonele slab luminate pot genera umbre
gigantice și deranjante sau pot crea senzația de nesiguranță datorată lipsei vizibilității. O
omogenitate a iluminării poate conduce spre un spațiu cvasiechivalent din punct de vedere al
percepție i. Crearea unei armonii între sistemul de iluminare și organizarea interioară, fuziunea
dintre acestea două conduce la reducerea senzația de claustrofobie și la simularea unei
atmosfere apropiată de cea supraterană, a unui mediu familiar. (POZA P2 – Mémor ial de la
déportation, Henri Pingusson, Paris, 1961 – contrastul între atmosfera turistică și lejeră din
exterior și cea apăsătoare din criptă face ca întreaga atenție a omului să fie focalizată către
simbolistica acestei construcții. Galeria interioară, p rin sistemul de iluminare în care fiecare
punct de lumină reprezintă o persoană dispărută, oferă un spațiu al memoriei, etern și
protector. sursa foto: www.cheminsdememoire.gouv.fr. )
Prin jocul cu lumina se pot pune în evidență anumite lucruri/spații având ca scop
reorientarea noastră în acel mediu și perceperea acestuia în diferite sensuri. Întotdeauna este
căutată lumina naturală, fie ea și doar în cantități infirme, deoarece „lumin a artificială nu este
altceva decât un mic moment de lumină înghețată. Ea (…) nu poate niciodată să înlocuiască
toate nuantele orelor din zi și miracolul sezonier”4. Pe lângă simplul rol de a scoate din
întuneric, ea fixează acel loc, realiz ând o dualit ate între cele două lumi. Totodată, lumina
naturală pătrunsă în mod vertical întărește statutul de spațiu îngropat, păstrând o referință la
suprafață.
În mod similar, culoarea ajută la crearea unei atmosfere mai destinse, a unor spații mai
prietenoase . Astfel, culoarea oferă o mai bună orientare în spațiu realizând totodată și o mai
bună distribuire a luminii. În funcție de dorința mesajului transmis, culoarea și lumina pot
juca împreuna .
II.3. Relația vid -plin

4 Kahn, Louis I, „ l᾿uomo, il maestro ”, Kappa, Rome, 1986

RE-UTILIZAREA POTENȚIALULUI SUBTERAN ÎN ARHITECTURA BUCUREȘTEANĂ

16
Relația dintre cele două lumi nu este foarte clar definită, deoarece nu există factori
concreți ce pot influență întru totul una din cele două părți. Relația între subteran și suprateran
se poate rezuma la una dintre aceste 3 situații:
 influența s uprateran ului în su bteran ;
 influența subteranului în suprateran ;
 relație de reciprocitate .
Influența suprateranului în subteran este în primul rând de ordin funcțional. Deși
urbanismul subteran nu este direct dependent de cel suprateran , existând o autonomie în
dezvoltare între cele două , trebuie s ă existe o legătură între cele două, de ordin funcțional,
legăturile orizontale supraterane trebuie să se relaționeze cu cele subterane și să genereze o
dezvoltare clar organizată , iar legăturile verticale trebuie să pă streze conexiunea eficientă
între cele două lumi . (POZE CARTE PAG 36 – sursa foto: Edouard Utudjian, L ᾿urbanisme souterrain,
editura Presses universitaires de France, 1964, pag. 36 -37 )
Subteranul nu reflectă suprateranul . Așa cum am menționat în capitolul I (I.2.
Utilizarea subteranului) unul din avantajele dezvoltării în adâncime reprezintă faptul că orice
intervenție în subteran nu afectează urbansimul suprateran. Așadar, activitățile supraterane își
pot continua mersul cotidian fără a fi incomo date d e viața subterană, ea venind doar în
ajutorul acesteia. Ceea ce poate influența sunt proprietățile solului . Calitatea și modul de
utilizare a pamântului conduc spre abordări diferite ale subteranului, din punct de vedere
structural (în unele cazuri, când este vorba de un pământ pietros, acesta poate fi utilizat fără
structura, calitatea sa dură fiind suficientă pentru a se autosusține).
În cazul rănii urbane, vorbim de o relație de reciprocitate, de ajutor reciproc între rană
și zona imediat învecina tă (între subteran și suprateran ), suprateranul generând dezvoltare a,
punând în discuție o problema, iar subteranul preluând această problem ă urbanistică și
transformâ nd-o într-un element potenț iator. Astfel, una dintre dezvoltări o generează pe
cealaltă, iar cea care odată a reprezentat o problemă va absorbi calitățile din mediu extern,
transformându -le în valori și va aduce beneficii asupra primei (un fel de dezvoltare în lanț).

CAP III. Însușir ea vidului , utopii

RE-UTILIZAREA POTENȚIALULUI SUBTERAN ÎN ARHITECTURA BUCUREȘTEANĂ

17
Perioada între 1950 -1970 a fost perioada propunerilor utopice pentru amenajarea
subterană.
III.1. 1964 , viziunea lui Edouard Utudjian
Arhitectul Edouard Utudjian a încercat să înlăture din mentalitatea oamenilor temerile
preconcepute cu privire la spațiile subterane. El consideră că această teamă senzorială nu este
îndreptățită și că această situație va fi depășită în momentul în care tehnica va evolua si va
reuși să transfo rme mediul subteran într -un mediu propice traiului (chiar mai benefic decât
mediul suprateran poluat).
Începând întâi cu obiective limitate precum realizarea de cinematografe în subsol,
parcaje sau diverse spații de protecție civila, treptat principiile lui E. Utudjian au evoluat către
propunerea unui oraș dezvoltat în 3 dime nsiuni: în subteran, pe sol și suprateran (susținut pe
pilaștrii). Între subsolul foarte practic și invizibil și orașul suprateran suspendat pe pilon i se
afla o natură dezlănțuită li beră pe sol. Astfel vorbim de un oraș eliberat la nivelul solului, cu
multiple spații verzi , cu clădiri import ante, de exemplu monumente istorice și artistice,
eliberate de surplusul vizual , puse în valoare, de o circulația supraterană mult mai fluidă
deoarece aceasta este t ranslatată și în subteran, de o coerența a urbanismului suprateran,
acesta nefiind perturbat de dezvoltarea subterană.
E. Utudjian nu vede această dezvoltare precum realizarea unui nou oraș, independent
de cel ce se desfășoară deasupra, ci ca pe o extindere cu funcțiuni ce vine în ajutorul acestuia
preluând acele funcțiuni ce nu sunt strict necesare la suprafață. Această extindere trebuie să se
realizeze în mod organizat, direcționată de un urbanism subteran5. Urbanismul subteran are ca
rol organizarea armonioas ă a ansamblului. Bazându -se pe o rigurozitate clară, el are în
permanență în centru grija pentru igienă, dar fără a neglija dimensiunea socială si umană a
ansamblului. În acest sens, pentru a realiza un mediu utilizabil și comod pe ntru om, cu nuanță
temporară, legătura între urbanist și arhitect, între inginer și geolog este foarte improtantă.
Urbanismul subteran este o rezultantă a vieții colective actuale, o alternativă de
descongestionare a orașului.

5 termen utilizat de Edouard Utudjian, „urbanisme souterrain”, ca fiind o nouă disciplină ce organizează orașul în
3 dimensiuni, L ᾿urbanisme souterrain, editura Presses universitaires de France, 1964, pag. 25

RE-UTILIZAREA POTENȚIALULUI SUBTERAN ÎN ARHITECTURA BUCUREȘTEANĂ

18
Tot acest mod de organizar e trebuie să aibă în centru omul, de a -i crea condițiil e
necesare traiului întocmai pentru a evita crearea unui habitat inuman, rezultat doar din dorința
de a popula într -un mod oarecare subteranul.
Urbanismul subteran se pretează unui mod de viață temporar și redus. Deși prezintă o
serie de avantaje, omul trebuie să își ducă viața într -un mediu atmosferic natural, iar subsolul
nu poate îndeplini aceste cerințe. Însă, din punct de vedere al exploată rii, al circulației și al
protecției temporare, urbanismul subteran reprezintă un domeniu aproximativ nelimitat. În
acest sens funcțiunile adăpostite în aceste orașe subterane au activitate temporară și redusă.
Dintre acestea putem enumera garajele, parcăr ile, trasnportul public, unele clădiri
administrative și publice ce au un program restrâns și care nu necesită legături rapide, clădiri
private ca bănci, mari magazine, săli de spectacole, construcții de sport, etc.
III.2. 1969, Oscar Newman
III.3.

CAP IV. Studiu de caz – tunelul feroviar urban Lujerului, zona Militar i, reactivarea unei
structuri urbane abandonate
În zona Lujerului întâlnim un spațiu de tip rană urban ă. Un segment de cale ferat ă
realizat î n 1987, ce traverseaz ă un tunel de 135 m ce pleca din gara Cotroceni ș i deservea
depoul Metrorex Ciurel. De și momentan este o zona insalubr ă, putem identifica o serie de
elemente de pot ențial generatoare de soluț ii viabile asupra scenariului propus:
 garaCotroceni împreun ă cu ș inele de cale ferat ă care vor putea adăposti funcț iuni de
tip comercial ;
 Centrul comercial Cora – punct de atracț ie ce poate promova scenariul propus ;
 parcul Iului Maniu – punct de atracție care oferă o pauză în aglomerația orașului ș i care
poate fi considerat punct de î nceput pentru o dezvoltare verde .
Reactivarea acestei zone porneș te de la un studiu la o scara mai ampl ă focaliz ându-se
apoi pe o zon ă mai restr ânsă. Aceasta este generată în urma un ei analize istorice menite să
marcheze vechile urme de cale ferat ă prin propune rea unui scenari u pietonal ce va
interconecta și va coagula zonele î nconjur ătoare.

RE-UTILIZAREA POTENȚIALULUI SUBTERAN ÎN ARHITECTURA BUCUREȘTEANĂ

19
(…)

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE
ADAM, Dorin -Ștefan, Teză de doctorat „Arhitectura subterană .Percepț ie psihologică – formă,
materie, înveliș ”, 2011
BALSAC, R. Heim de, „The history of GECUS: A Great Adventure in Contemporary Urban
Development”, Underground Space, Vol 9., pag 280 – 287, 1985
DUFFAUT, Pierre, „De l ᾿exploitation à l ᾿aménagement du sous -sol”, Annales des mines, pag
67-73, aprilie 20004
NEAGU, Adelina , Lu crare de licență „Arhitectura ascunsă între subteran și suprateran”, 2002
PAVEL, Daniel Cosmin, Lucrare de licență „Arhitectura subterană, arhitectură a relevării”,
2005
REJMER, Margo, „București. Praf și sânge” , editura Polirom, Iași, 2016
UTUDJIAN, Edoua rd, „Architecture et urbanisme souterrains”, Sabine Barles Presses, Paris,
1964
VON MEISS, Pierre , RADU, Florinel și colectivul, „Vingt mille lieux sous terres . Espaces
publics souterrains”, Presses ploytechniques et universitaires r omandes, Lausan ne, 2004
WEBOGRAFIE

RE-UTILIZAREA POTENȚIALULUI SUBTERAN ÎN ARHITECTURA BUCUREȘTEANĂ

20
http://www.descopera.ro/dnews/14543398 -tunelurile -ascunse -din-bucuresti -cum-arata –
labirintul -subteran -construit -in-perioada -interbelica -si-consolidat -apoi-de-ceausescu , data
accesării: 26.01.2017
http://www.descopera.ro/dnews/16025884 -cel-mai-lung-tunel -din-lume -a-fost-deschis –
traficului -are-57-de-kilometri -si-o-importanta -uriasa, data accesării: 09.03.2017
http://www.scritub.com/sociologie/Arhetipurile -si-inconstientul -1351313249.php , data
accesării: 11.03.2017
http://socks -studio.com/2012 /08/18/oscar -newmans -undeground -city-beneath -manhattan/,
data accesării: 26.01.2017
http://utopies.skynetblogs.be/archive/2009/01/05/villes -souterraines.html , data accesării:
30.01.2017