Specializarea: Asistență Socială [622900]

1
UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Sociologie și Asistență Socială
Specializarea: Asistență Socială

ASIS TENȚA SOCIALĂ A PERSOANELOR TRAFICATE

– Curs ID –

Lector univ. dr. Monica Alexandru

București
2019

2
CUPRINS:

1. Delimitări conceptuale privind traficul de persoane ……………………… p. 5
2. Cauzele traficului de persoane ……………………………………………. p. 11
3. Efectele traficului de persoane …………………………………………… . p. 17
4. Profilul victimei traficului de persoane și profilul traficantului ………… p. 21
5. Etapele traficului de persoane …………………………………………… p. 25
6. Tipuri de exploatare a victimelor ………………………………………… p. 30
7. Copilul, victimă a traficului de persoane ……………………………….. p. 36
8. Legislația privind traficul de persoane în România și la nivel internațional
……………………………………………………………………………….. p. 41
9. Asistența acordată victimelor traficului de persoane …………………… p. 50
10. Management de caz ……………………………………………………. p . 55

Bibliografie …………………………………………………………………… p. 61

3

PROGRAMA DISCIPLINA: ASISTENȚA SOCIALĂ A PERSOANELOR TRAFICATE

OBIECTIVE GENERALE :

Înțelegerea conceptului de trafic de persoane, din diferite perspective
Dezvoltarea unei imagini de ansamblu asupra fenomenului

OBIECTIVE SPECIFICE:
Cunoașterea caracteristicilor traficului de persoane și sesizarea diferențelor dintre fenomenul de
trafic, prostituție și migrație ilegală
Cunoașterea cauzelor și efectelor traficului de persoane
Cunoașterea tipurilor de trafic si a etapelor traficului de persoane
Cunoașterea prevederilor naționale și internaționale din domeniu
Cunoa șterea cadrului instituțional din domeniu
Cunoașterea modalităților de asistare și reintegrare a victimelor

TIPURI DE ACTIVITĂȚI. MODALITĂȚI DE REALIZARE

Procesul de instruire se desfășoară în mod preponderent prin stud iu individual , cât și prin
întâlni ri asistate, față în față, pe durata semestrului I al anului universitar.
Studiul individual și întâlnirile asistate vor permite prezentarea informațiilor conform
tematicii elaborate, fiind centrate pe fundamentele practicii asistenței sociale, ca și pe a spectele și
procesele specifice lucrului direct cu victimele traficului de persoane. În același timp, întâlnirile
asistate vor oferi posibilitatea de aprofundare a cunoștințelor predate și a dezbaterii unor subiecte
pe baza documentării în lit eratura de sp ecialitate.
În cadrul cursului se vor susține prelegeri pe temele propuse, discuții și dezbateri pe baza
actelor normative cu relevanță pentru domeniu. Cursul va fi conceput ca un dialog între studenți
și profesor în vederea unei participări active a stud entului pe parcursul predării.

4
Seminariile se vor centra pe lucrul individual și lucrul în echipă (studii de caz, joc de rol,
analiza documentelor) , pe alegerea unor teme de cercetare și analiză de către studenți. Proiectele
vor fi coordonate și discutate în cadrul seminariilor.
Se vor avea în vedere exerciții care privesc sporirea competenței în domeniul traficului
de persoane.

EVALUARE
Evaluarea sumativă va consta în notarea permanentă a studenților în activitățile de
seminar pe care le desfășoară, inclusiv cele de grup și a implicării lor în cadrul dezbaterilor de la
cursuri.
Examen final (scris) va verifica și eval ua calitatea și volumul informațiilor asimilate, ca și
nivelul de formare a deprinderilor profesionale.
Sistemul de notare pentru această disciplină va fi următorul:
a) 20% (două puncte) teme de control pe parcursul semestrului și pentru participarea
la întâl nirile asistate ;
b) 20% (două puncte) și realizarea unui referat pe o temă privitoare la traficul de
persoane ;
c) 60% (șase puncte) pentru examenul scris final.
Prezentarea la examenul final și notarea finală sunt condiționate de obținerea notei 5 l a
fiecare din componentele b și c .

5

TEMELE CURSURILOR (28 cursuri = 56 ore)

1. Delimitări conceptuale privind traficul de persoane
– definiții ale traficului de persoane în legislația internațională și în România
– defin irea conceptelor de victimă (victimă prezumată, victimă identificată) , traficant etc.
– diferențieri între conceptele de trafic de persoane, prostituție și migrație ilegală

Bibliografie:
– Suportul de curs ;
– Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane cu modificările
și completările ulterioare ;
– Protocolul ONU privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane,
adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate ;
– Anexă privind art.2 al Convenției Europ ol, actul Consiliului schițând Convenția bazată pe
art.K3 din Tratatul Uniunii Europene în legătură cu crearea unui Birou European de Pol iție,
iulie 1995;
– Consiliul Europei – Recomandarea nr.1325(1997) privind traficul de femei și prostituția
forțată în ță rile membre ale Consiliului Europei .

Întrebări de verificare:
– Care sunt elementele comune ale definiției date de Convenția de la Palermo, din anul 2000
și cele ale definiției pe care o regăsim în Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și
combaterea traficului de persoane ?
– Care este diferența dintre traficul de persoane și traficul de migranți?
– Diferențiați conceptele de victimă prezumată și victimă identificată

Temă: Precizați c are sunt elementele comune și care sunt diferențele dintre traficul de ființe
umane și prostituție (plecând de la definiție). Argumentați științific

6
Traficul de persoane este un fenomen global, cu o evoluție rapidă, care afectează țări și
comunități din toată lumea. Nicio țară din lume nu poate pretinde că granițe le sale nu sunt
afectate într-un fel sau altul de acest fenomen , fie ca țara de origine, de tranzit sau de destinație
pentru victime. Alături de traficul de droguri și cel de arme, traficul de persoane reprezintă una
dintre cele mai complexe și mai bine organizate activități criminale , o „afacere” prin intermediul
căreia sunt rulați miliarde de euro/dolari. Cu toate că t raficul de persoane încalcă flagrant
drepturile omului, având efecte grave asupra persoanelor im plicate în acest fenomen, asupra
familiil or acestora și nu în ultimul rând asupra întregii societăți este un fenomen în continuă
expansiune.
Mecanismul în cazul traficului de persoane este unul simplu, un mecanism al pieței:
cerere și ofertă. Dacă nu ar exista cerere nu ar exista nici ofertă. Aceasta este una dintre cauzele
care face ca acest fenomen să fie greu de anihilat.
În ultimii ani, traficul de ființe umane a cunoscut o creștere constantă și în România, țara
noastră devenind o țară de tranzit, dar și de origine și dest inație pentru marile rețele de trafic.
Schimbările intervenite în domeniile politic, social, cultural au determinat o creștere a sărăciei și
ratei șomajului, precum și o distribuție inegală pe piața muncii între bărbați și femei. Corupția
autorităților, al ături de slăbirea controlului granițelor, lipsa cadrului legislativ, sau existența unui
cadru legislativ inadecvat referitor la migrație sunt cauze care au de terminat amplificarea
traficului de ființe umane în România și în lume .
Ca urmare a intensificării traficului de persoan e, statele membre ale ONU, au considerat
necesară elaborarea unei definiții a traficului de persoane care să fie adoptată de către toate
statele membre și care să poată permite adoptarea pachetelor legislative necesare preve nirii și
combaterii fenomenului. Astfel, î n legislația internaționala, mai precis în articolul 3 al
Protocolului ONU privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, adițional
la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității trans naționale organizate, traficul d e
persoane se definește astfel : ,,Traficul de ființe umane reprezintă recrutarea, transportul,
transferarea, adăpostirea sau primirea de persoane, prin amenințare sau utilizarea forței sau
altor forme de constrângere, prin r ăpire, escrocare, înșelăciune sau abuz de putere, prin
utilizarea unei situații vulnerabile, prin darea ori primirea de bani sau alte foloase, pentru
obținerea consimțământului unei persoane sau care are control asupra alteia în scopul
exploatării. Prin ex ploatare se înțelege prostituția sau alte forme de exploatare sexuală, muncă

7
sau servicii forțate, sclavia sau practicile similare, servitutea sau prelevarea de
organe”(Convenția de la Palermo, 13 decembrie, 2000).
Traficul de persoane, în legis lația română, conform articolului 12 din Legea nr. 678/2001
privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, se definește ca fiind „recrutarea,
transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau
prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau
profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a -si exprima voința, ori prin
oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea
consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării
acestei persoane.”
Definiția Convenției Europol privind traficul de persoane1 subliniază, în mod explicit,
natura predominant sexuală a exploatării vict imelor. Convenția conține următoarea definiție
„traficul de persoane reprezintă metodele de supunere a unei persoane la dispoziția reală și
ilegală a altor persoane, prin folosirea forței, a amenințării cu forța, a abuzului de autoritate
sau a inducerii în eroare, în scopul exploatării prostituției, al exploatării sexuale de orice fel,
al abuzului minorilor sau al comerțului cu minori abandonați .”
Definiția Consiliului Eu ropei privind traficul de femei (și prostituția forțată)2. Adunarea
definește „ traficul de femei și prostituția forțată ca fiind orice metodă legală sau ilegală de a
transporta femei și/sau de a face comerț cu acestea, cu sau fără consimțământul lor iniția l, în
scopul prostituției forțate, a căsătoriilor forțate sau al altor forme de exploatare sexuală forțată.
Folosirea violenței poate fi: fizică, sexuală și/sau psihologică, și include atât intimidarea, cât și
abuzul de autoritate sau abuzul unei situații de dependență .”
Alianța globală împotriva traficului de femei (GAATW)3 definește traficul, după cum
urmează „ orice acte sau tentative de recrutare, transportare (înăuntrul sau în afara unor
frontiere), cumpărare, vânzare, transfer, primire sau cazare a unei persoane, prin folosirea

1 Anexă privind art.2 al Convenției Europol, actul Consiliului schițând Convenția bazată pe art.K3 din Tratatul
Uniunii Europene în legătură cu crearea unui Birou European de Poliție; iulie 1995.
2 Consiliul Europei – Recomandarea nr.1325(1997) privind tr aficul de femei și prostituția forțată în țările membre
ale Consiliului Europei.
3 Alianța globală împotriva traficului de femei (GAATW); Standarde de drepturi fundamentale pentru felul în care
trebuie tratate persoanele traficate; ianuarie 1999.

8
inducerii în eroare, a constrângerii (inclusiv utilizarea amenințărilor sau abuzul de autoritate)
sau a constrângerii cauzate de datorii, în scopul aducerii sau menținerii acestei persoane, fără
consimțământul ei, plă tită sau neplătită, într -o formă de aservire (muncă în gospodărie, aservire
sexuală sau de reproducție), într -o formă de muncă forțată sau constrânsă sau în condiții
asemănătoare sclaviei, exploatarea ei petrecându -se în altă comunitate decât cea în care
persoana trăia în momentul inducerii ei în eroare, constrângerii prin forță sau constrângerii
cauzate de datorii .”
Plecând de la definiți ile de mai sus , se poate face o distincție clară între traficul de
persoane și prostituție. Prostituția este o activitate săvârșită în mod conștient, fără nici un fel de
constrângere, iar p ersoana care practică prostituția este văzută ca fiind o „ persoană care se
angajează în schimbul voluntar de servicii sexuale contra unui onorariu ”.4 Prostituția reprezintă o
„relație între o femeie devalorizată din punct de vedere social și un client respectabil, desfășurată
într-un angajament economic destinat activității sexuale.”5 În dicționarul explicativ al limbii
române prostit uția este definită ca fiind : „ faptă (infr acțională) comisă de femeia care practică
relații sexuale cu diverse persoane pentru a -și procura mijloace de existență.”6
Traficul de persoane este adesea confundat cu traficul de migranți din cauza unor
asemănă ri precum existența unor rețele infracționale și oportunitatea realizării unor afaceri
profitabile cu ființe umane .7 Este important însă să fie făcută o distincție între cele două
fenomene. Astfel, traficul de migranți se definește după cum urmează:
„a) expresia trafic ilegal de migranți desemnează faptul de a asigura, în scopul obținerii, direct
sau indirect, a unui folos financiar ori unui alt folos material, intrarea ilegală într -un stat parte a
unei persoane care nu este nici cetățean, nici rezident permanent al acelui stat;
b) expresia intrare ilegală desemnează trecerea frontierei atunci când condițiile necesare intrării
legale în statul primitor nu sunt satisfăcute .”8

4 Walter, B., Pledoarii imposibile. În apărarea prostituatelor, spărgătorilor de grevă, a cămătarilor, a patronilor și a
altor stigmatizati, Ed. Nemira, București, 1998, p.21
5 M. Rădulescu, S., Sociologia și istoria comportamentului sexual „deviant”, Ed. Ne mira, București, 1996, p. 66

6 Institutul de lingvistică “Iorgu Iordan”, Dicționar explicativ al limbii române, Ediția a II -a, Editura Univers
Enciclopedic, București, 1998, p. 861
7 Organizatia Internationala pentru Migratie, Module de instruire pentru combaterea traficului de persoane –
Asistenta directa. Returnarea si reintegrarea, [f.e.], [f.l.], 2006, p. 22
8 Ibidem, p. 21

9
Atunci când vorbim de infracțiunea de trafic de peroane, vorbim despre exploatare.
Potrivit legisla ției internaționale „exploatarea conține, cel puțin, exploatarea prin prostituarea
unei alte persoane sau alte forme de exploatare sexuală, muncă sau serviciile forțate, sclavia sau
practicile analoage sclaviei, folosirea sau prelevarea de organe .”9 În leg islația româ nească ,
exploatarea unei persoane înseamnă:
„a) executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forțat, cu încălcarea normelor
legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate;
b) ținerea în stare de sclavie sa u alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire;
c) obligarea la practicarea prostituției, la reprezentări pornografice în vederea producerii și
difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală;
d) prelevarea de organe;
e) efectuarea unor alte asemenea activități prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale
ale omului .”10
Conceptul ,,trafic de ființe umane ” implică activități legate de: recrutarea, constrângerea
și expl oatarea persoanelor identificate ca victime. Aceste aspecte sunt specifice procesului de
sclavie umană. În art. 1 din Convenția Internațională privind Suprimarea Sclaviei, 1926 sclavia
se definește drept ,,starea sau condiția unei persoane, în care sunt exercitate atribute privind
drept ul de proprietate asupra acesteia de către o altă persoană”
Sclavia nu trebuie confundată cu servitutea. Servitutea domestică poate fi înțeleasă ca o
„relație de muncă bazată pe independență, abuzivă economic, fără posibilitatea acceptabilă de
evadare .”11 Servitutea decurge uneori din situații de îndatorare, unde datoria este folosită de
traficant pentru a -și exercita controlul asupra victimei. Servitutea prin îndatorare poate fi
înțeleasă „ca o relație de muncă bazat ă pe dependență, abuz economi c, fără posibilitatea
acceptabilă de evadare .”12
În contextul fenomenului de trafic de persoane se face referire la părțile implicate în acest
proces, traficantul și victima traficului.

9 Organizația Națiunilor Unite, Protocolul din 15 noiembrie 2000 privind prevenirea, reprimarea si pedepsirea
traficului de persoane, in special al femeilor si copiilor, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva
criminalității transnaționale organizate , publicat in Moni torul Oficial 813 din 8 noiembrie 2002
10 Legea nr. 678 din 11 decembrie 2001 , publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 783 din 11 decembrie 2001
11 Organizația Internațională pentru Migrație, Module de instruire pentru combaterea traficului de persoane –
Asistenta directa. Returnarea si reintegrarea, [f.e.], [f.l.], 2006, p. 132

12 Idem

10
Traficantul este „persoana care mută oameni dintr -un loc în altul pentru a obține un profit
economic sau de altă natură, prin intermediul înșelătoriei, al constrângerii sau/și altor forme de
exploatare. Intenția traficantului este de a exploata persoană și a obține un profit sau un avantaj
din exploatarea ei .”13 Această definiție ne permite să facem o diferențiere clară între traficantul
de ființe umane cu traficantul de migranți. Conform legislației din România „t raficantul de
migranți ilegali este persoana care facilitează trecerea ilegală a frontierei cu scopul câștigu lui
financiar .”14
În ceea ce privește conceptul de victimă a traficului de persoane , conform standardelor
naționale în vigoare, aceasta poate fi „orice persoană fizică vătămată despre care există
informații că a fost supusă infracțiunilor privind traficul de persoane prevăzute de Legea nr.
678/2001 , cu modificările și completările ulterioare .”15
După ce iese din situația de exploatare și este inclusă într -un program de a sistentă,
aceasta devine victimă a traficului de persoane asistată , definită în Standar dele naționale
specifice pentru serviciile specializate de asistenta și protecție a victimelor traficului de persoane
ca fiind „persoana vătămată prin săvârșirea infracțiunilor privind traficul de persoane prevăzute
de Legea nr. 678/2001 , cu modificările ș i completările ulterioare, care beneficiază de un serviciu
de asistentă .”16
Trebuie făcută o distincție și între conceptele de victimă identificată și victimă
prezumată. Astfel, victima identificată reprezintă o pers oană care a fost identificată ca victimă a
traficului de persoane, conform unui mecanism de identificare formală sau informala17.
Victima prezumată este acea persoană prezumată a fi victimă a traficului de persoane
(care a îndeplinit criteriile protocolului ONU), dar care nu a fost identificată în mod oficial de
către autoritățile relevante sau au refuzat să fie identificate în mod formal sau legal. În unele țări,
această categorie de persoane este menționată ca fiind „potențială victimă” . Potențială victimă

13 Idem
14 Idem
15 Hotărâre nr. 1.238 din 10 octombrie 2007privind aprobarea Standardelor naționale specifice pentru serviciile
specializate de asistenta si protecție a victimelor traficului de persoane, publicată î n Monitorul Oficial nr. 715 din
23 octombrie 2007
16 Hotarare nr. 1.238 din 10 octombrie 2007privind aprobarea Standardelor nationale specifice pentru serviciile
specializate de asistenta si protectie a victimelor traficului de persoane, publicata in Monitorul Oficial nr. 715 din 23
octombrie 2007
17ICMPD, Transnational Referral Mecanism for the Victims of Trafficking – DRAFT ,
http://www.icmpd.org/768.html?&tx_icmpd_pi2[document]=594&cHash=5598bffc66 , accesat in aprilie 2011, p. 5

11
este o persoană fizică identificată în ainte de a fi exploatată, dar care a arătat semne puternice de a
fi în procesul de trafic .18

2. Cauzele traficului de persoane

– Cauze la nivel macrosocial
– Cauze la nivel microsocial

Bibliografie:
– Alexandru, M, Traficul de ființe umane: o nouă formă de sclavie modernă, în volumul
„Asistența socială a grupurilor de risc”, (coord. Doru Buzducea), editura Polirom, Iași,
2010 ;
– Alexandru, M, Asistența și reintegrarea socială a victimelor traficului de persoane , editura
Universității din București, 2013 ;
– Lăzăroiu, S, Alexandru. M, Who is the next victim? Vulnerability of Young Romanian
Women to trafficking in human being s”, OIM, 2003 ;
– Limanowska, B. , Victim refferal and assistance system and gaps therein in Southeastern
Europe , 2002
– Mateuț, G. , et all, Trafi cul de ființe. Infractor. Victimă. Infracțiune, Asociația magistraților,
Editura Alternative, Iași , 2005
– Robu, V., Brânză, L. , Consecințele traficului de ființe umane și efectele acestuia asupra
victimelor în Revista de Asistență Socială, nr. 2 -3/2006, București , 2006

18 Idem

12
Întrebări de verificare:
– Care sunt cele mai frecvente cauze care determină vulnerabilitatea victimelor la trafic?
– Există o relație directă între sărăcie, nivelul de educație al victimelor ș i vulnerabilitatea la
trafic?
Temă/Exercițiu Identificați și alți factori care determină vulnerabilitatea la trafic decât cei
enumerați în curs și argumentați

Traficul de persoane poate fi analizat prin prisma mai multor aspecte ca: drepturile omului
pe care acesta le încalcă (libertatea, integritate fizică și psihică), aspectul economic (aceste
activități ilegale aduc cu ele profituri economice uriașe, care le permit traficanților să creeze
rețele bine organiza te de spălare de bani), dar și factorii care îl favorizează, scopul urmărit și
desigur implicațiile sociale.
Traficul de persoane este un proces care implică atât factori interni, personali cât și factori
externi, sociali, economici și politic i. Persoanele impli cate în traficul de persoane variază de la
indivizii ce fac ilitează recrutarea victime lor, la autoritățile statului, la traficanții propriu -ziși care
exploatează victimele, până la cumpărători, cei fără de care feno menul nu ar exista . Legile pieței
economice sunt clare: fără cerere nu există ofertă.
În România, t raficul de persoane a fost în primul rând favorizat de instituțiile statului,
deoarece nu au fost capabile să rezolve problemele unei societăți mereu în schimbare. Înainte de
integrarea României în spațiul U.E, numărul persoanelor traficate în afara spațiului țării noastre
nu era așa de mare ca în prezent , deoarece trecerea graniței se realiza mai greu, iar costurile
traficanților erau mult mai ridic ate în aceste condi ții (era nevoie de o serie de acte și de
obligativitatea vizei, iar vameși i care facilitau ieșirea din țară a acestor persoane erau mițuiți ). Cu
toate că migraț ia legală impunea bariere, unele persoane au îmbrățișat calea migrației ilegale,
astfel că mulți oameni, în special femei, au apelat la diverse rețele pentru a -i integra pe piață
muncii din străinătate. Odată cu ridicarea vizei, numărul persoanelor traficate a crescut alarmant,
aici intervenind și oportunitățile care erau oferite de Europa vestică pr in ofertele de muncă , mai
ales cele care nu cer o specializare sau o profesie. Multe persoane au fost foarte ușor de
manipulat cu aceste oferte de muncă venite de peste granițe, traficanții intervenind în special
asupra persoanelor din mediul rural și asup ra celor cu o situație economică precară , sau care
provin din familii dezorganizate.

13
Factorii care favorizează acest fenomen au rămas practic aceeași în timp , însă datorită
tendințelor de industrializare, internaționalizare și gl obalizare au ap ărut și cauze no i. Analiza
unor cazuri, dar și a statisticilor oferite de ANITP au permis structurarea unor categorii de factori
care generează și susțin fenomenul traficului de persoane în România. Putem vorbi astfel despre
două categorii de factori: fact ori la nivel macro -social și factori la nivel micro -social.
La nivel macro -social pot fi identificați factori socio -economici precum: sărăcia/nivelul de
trai scăzut, șomajul, insecuritatea locului de muncă, retribuții scăzute, distribuție inegal ă pe piața
ocupării forței de muncă, politica socială a statului.
Sărăcia/nivelul de trai . Situația socială și economică a României democratice s -a remarcat
prin sărăcie, prin scăderea nivelului de trai și șomaj, ceea ce a condus la emigrarea u nei părți a
populației, în căutarea unei vieți mai bune . Principalul motiv pentru care indivizii aleg să meargă
să muncească în străinătate este situația materială precară din familie, combinată cu lipsa
perspectivelor de ameliorare a situației existente. Cele mai multe victime provin din familii în
care nici unul din părinți nu are un loc de muncă stabil și se confruntă cu o situație materială
foarte dificilă.
Șomajul. Schimbările politice și sociale prin care a trecut țara noastră în ultima per ioadă
au dus la creșterea sărăciei și a șomajului, în special în rândul femeilor. Acestea au fost cele care
au avut cel mai mult de suferit de pe urma tranziției economice, ele având un risc crescut de
șomaj și sărăcie. Traficul sporit de femei poate fi co nsiderat un rezultat al „feminizării” migrației
determinate de sărăcie și lipsa locurilor de muncă. Numeroase tinere, mai ales cele cu un grad
redus de educație școlară și profesională nu își găsesc locuri de muncă și aleg să meargă să
muncească în străin ătate, în perspectiva unui nivel de trai mai ridicat. Unele dintre ele aleg să
practice prostituția ca mijloc de subzistență.
Nivelul scăzut al salariilor. Alături de șomaj se evidențiază un nivel scăzut al salariilor,
care nu poate acoperi necesitățile minime ale unei familii, mai ales dacă aceasta are mulți copii.
Multe persoane lucrează la negru, fără contracte de muncă, sunt prost plătite și tratate
discr eționar de către patroni.
Distribuție inegală pe piața ocupării forței de muncă . În cele mai multe dintre cazuri
femeile sunt ultimele angajate și primele care sunt concediate. Pentru a -și câștiga existența, ele
sunt din ce în ce mai mult nevo ite să accepte „munca la negru”, iar unul dintre cele mai dinamice
sectoare ale muncii la negru este industria sexului . Dacă aceste femei nu mai au acces la locuri

14
de muncă legale, sunt obligate să lucreze fără protecție socială, fiind exploatate sexual și nu
numai.
Discriminarea pe piața forței de muncă se manifestă și prin hărțuire sexuală, „în multe
firme nu este nimic ieșit din comun ca un șef să pretindă de la secretară să întrețină relații
sexuale cu el. În anumite ziare se caută deseori sec retare fără complexe și toată lumea știe că
această expresie se referă la femei care doresc o relație sexuală.” (Global Survavil Network,
1997, 16)
Politica socială a statului . Strategiile ineficiente de combatere a șomajului și sărăciei,
alătur i de un cadru legislativ și instituțional relativ nou și pe alocuri ineficient, care să prevină și
să combată traficul de persoane au condus la amplificarea fenomenului în țara noastră. O
contribuție importantă a avut -o și sistemul educațional inadecvat în raport cu cerințele pieței de
muncă, care a oferit absolvenți cu calificări care nu sunt căutate pe piață. Alocarea bugetară
destinată implementării Planurilor Naționale privind combaterea traficului de persoane a fost și
este insuficientă. Lipsa resursel or materiale, coroborată cu lipsa resurselor umane calificate și
motivate au condus la amplificarea fenomenului de trafic.
Slaba punere în aplicare a legislației . Nu de puține ori autoritățile statului, în special
organele de poliție și control vamal își exercită cu superficialitate atribuțiile de serviciu, uneori
putând fi cumpărate prin diferite avantaje. Corupția autorităților, alături de slăbirea controlului
granițelor au făcut ca organizațiile infracționale să nu întâmpine prea mari probleme în
dezvoltarea afacerilor ilegale, ba chiar putem spune că li s -a permis o creștere a câștigurilor . Pe
de altă parte, legislația penală poate fi speculată de către traficanți atunci când își aleg victimele
(de exemplu, minorul sub 14 an i nu răspunde penal în România).
La nivel micro -social pot fi identificați următorii factori:
Situația familială. Climatul familial din care provin victimele își pune amprenta asupra
comportamentului acestora. În cele mai multe cazuri victimele provin din familii dezorganizare
(familii monoparentale, părinți divorțați), sărace, cu un nivel de trai scăzut, cu o educație precară,
în care alcoolismul, violența și antecedentele penale sunt frecvent întâlnite. Lipsa comunicării
dintre părinț i și copii, lipsa îngrijirii părintești, ca și lipsa afecțiunii parentale sunt factori care
generează sentimentul de nonaparteneță la familie și mărește vulnerabilitatea față de trafic.

15
Gradul redus de educație școlară și profesională. Multe di ntre victimele traficului nu au
beneficiat de o educație școlară și profesională corespunzătoare. Conform statisticilor elaborate
de ANITP, de regulă nivelul de educație nu depășește studiile liceale. Acest fapt face ca aceste
persoane să aibă mai dificil acces pe piața forței de muncă, ceea ce le determină să recurgă la
soluții precum plecarea în străinătate pentru a muncii. De cele mai multe ori aceste persoane
ajung să devină victime ale traficului.
Incapacitate de adaptare și relaționare. Dificultățile în ceea ce privește adaptarea la
realitățile vieții cotidiene conferă persoanelor traficate o viziune deformată referitoare la propria
integrare în viața socială. Unele obstacole întâlnite în plan socio -profesional sunt exacerbate, iar
deciziil e care se iau legat de acest subiect sunt pripite și aproape de fiecare dată greșite. Aceste
probleme legate de adaptare și relaționare sunt mai des întâlnite la tinerii care provin din centrele
de plasament, care nu au reușit să dobândească abilități de v iață independentă, dar și la tinerii
care provin din familii dezorganizate, care nu au beneficiat de îngrijirea și afecțiunea părinților.
Situații de abuz sau abandon familial. În multe cazuri se întâlnesc episoade traumatizante
în care victimele au fost supuse în copilărie violului, incestului, maltratării, diverselor abuzuri,
abandonului familial (tineri care au crescut într -o instituție de ocrotire sau viața pe stradă).
Violența domestică determină un mare număr de fete și femei tinere să -și părăsească
familiile și țara de origine, unde consideră că nu primesc nici un fel de ajutor din partea statului.
Pentru femeile care se confruntă cu șomajul, hărțuirea sexuală și violența în familie,
promisiunea unui loc de muncă în străinătate bine plătit apare ca o salvare magică, într -o lume
mai bună.
Zona de proveniență. Zonele rurale din regiunile foarte sărace ale țării oferă tinerilor și nu
numai slabe oportunități de angajare. Această situație de fapt, coroborată cu poveștile de succes
din partea celor care au fost plecați la muncă în străinătate, îi determină pe tineri să -și dorească
un nivel de trai mai ridicat, iar singura cale pe care o văd în rea lizarea acestui scop este munca în
străinătate. Pe de altă parte, zona de proveniență poate deveni o cauză atunci când ne referim la
localizarea geografică într -o regiune săracă și rezidența într -o aglomerare urbană. Tinerele care
locuiesc în orașele mari sunt mai vulnerabile față de trafic, în comparație cu cele care locuiesc în
comunități mici, rurale.
Grupul de prieteni. Sunt întâlnite situații în care grupul de prieteni are o influență
determinantă asupra comportamentului, valorilor și atitud inilor persoanelor traficate. Atunci

16
când grupul de prieteni pe care -l frecventează valorizează în special banii, are legături slabe cu
biserica și comunitatea, tinerii aleg ca singură opțiune munca în străinătate, în speranța unui nivel
de trai mai ridica t, neluând în calcul riscurile și situațiile traumatizante la care pot fi supuși.
Mirajul occidentului, pe care îl percep ca fiind un mediu strălucitor, de lux este cel care îi
ademenește pe cei mai mulți dintre ei.
Aspirațiile personale. Dorin ța de realizare personală și independența financiară se află
într-un raport de directă proporționalitate cu riscul traficării. Proiectarea succesului în străinătate
este o cauză dominantă în apariția traficului.
Lipsa de informare. De cele mai multe ori victimele nu dețin informații corecte privitoare
la riscurile la care se expun, la modalitățile de racolare a victimelor, la posibilitățile legale de
obținere a unui loc de muncă în străinătate și instituțiile abilitate să intermediez e acest proces.
Sunt cazuri si nu puține, în care persoanele care merg să muncească în străinătate nu cunosc
informații privind țara în care urmează să migreze și nici limba țării respective. Se consideră de
asemenea, nefondat, că migranții care călătoresc în străinătate respectând condițiile legii nu pot
deveni victime ale traficului. Există de asemenea mituri conform cărora doar cei săraci și cei fără
educație pot cădea victime ale traficului, sau că victimele traficului pot fi doar femeile și copiii.
Chiar dacă rețele de traficanți sunt dezmembrate prin eforturile celor care aplică legea este
dificil sa convingi victimele să depună mărturie împotriva traficanților. Acestea sunt îngrozite la
gândul că cei de acasă pot suferi consecințele denunț ului, pe lângă rușinea de a se înapoia acasă
si a fi arătați cu degetul (în condițiile absenței unor programe reale de protecție a martorului).
Preocupările privind combaterea acestui flagel impun cu prioritate două direcții de
acțiune: evaluarea fenome nului și cooperarea interinstituțională, în special la nivel internațional.

17
3. Efectele traficului de persoane
– Abuzul fizic
– Abuzul sexual
– Abuzul psihologic
– Abuzul social și economic

Bibliografie:
– Alexandru, M, Traficul de ființe umane: o nouă formă de sclavie modernă, în volumul
„Asistența socială a grupurilor de risc”, (coord. Doru Buzduce a), editura Polirom, Iași,
2010;
– Alexandru, M, Asistența și reintegrarea socială a victimelor traficului de persoane , editura
Universității din București, 20 13;
– Mark, J.,D., Jordans , Manual specializat de instruire pentru consilierea psihosocială a
tinerilor victime ale traficului, Organizația Inter națională a Muncii , 2004;
– Robu, V., Brânză, L. , Consecințele traficului de ființe umane și efectele acestuia asup ra
victimelor în Revista de Asistență Socială, nr. 2 -3/2006, București , 2006;
– Truong, T.D. , Gender, Exploitative Migration, and the Sex Industry: A European
Perspective , în Jurnalul Gender, Technology and Development,7: 31 , 2003;
– *** Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane , (2010), Raportul privind situația
trafic ului de persoane în România 2010
Întrebări de verificare:
– Enumerați consecințele traficului de persoane în plan fizic, sexual și social
– Care din aceste efecte sunt cele mai distruct ive?

Traficul de persoane are consecințe grave asupra sănătății victimelor, atât din punct de
vedere fizic, cât și psihic și social. În general, consecințele asupra sănătății victimelor sunt direct
proporționale cu durata și duritatea tratament elor aplicate, însă un factor important îl reprezintă
capacitatea victimelor de a face fata stresului și situației în care se află. ( Robu, Brânză, 2006, 93)
Abuzul fizic are numeroase repercusiuni asupra stării de sănătate a victimei, mergând de
la cauzarea diferitelor răni (contuzii și răni fără cauzare de fracturi, dizabiltăți fizice acute și
cronice, oboseală, epuizare, malnutriție), la accidente vasculare cerebrale care pot avea urmări
grave pe toată durata vieții și până la decesul victimei . Neacordarea îngrijirilor medicale

18
necesare, pot cauza victimelor agravarea diferitelor probleme de sănătate deja existente.
Condițiile de muncă abuzive pot genera vulnerabilitatea la infecții, paraziți și boli contagioase.
Abuzurile sexuale s unt cele mai frecvente și pot provoca victimei dureri fizice importante.
Astfel, abuzul sexual poate genera probleme ale sănătății ap aratului genital: disfuncționalități în
planul reproducerii, dureri acute sau cronice în timpul contactelor sexuale, ruperi sau alte
probleme ale tractului vaginal, infecții cu transmitere sexualặ și complicații asociate precum
inflamații pelviene, infecț ii ale tractului urinar, cistită, cancer cervical, infertilitate (mai ale s când
fetele sunt obligate să î ntrețină relații sexuale cu mai mulți parteneri) etc. Imposibilitatea de a se
proteja poate să ducă la contaminarea victimei cu diferite boli precum HIV/SIDA, dar și la
apariția unor sarcini nedorite.
Abuzul psihologic are consecințe negative asupra psihicului v ictimei, aceasta
confruntându -se cu stări de anxietate, depresie, gânduri suicidale, tulburări de somn, coșmaruri
frecvente, tulburări de comunicare, oboseală cronică, diminuarea capacității de adaptare, pierderi
de memorie, dureri de cap, stomac sau pelvi ene, accese de plâns, retragerea în sine, agresivitate,
izbucniri violente, violență manifestată față de alte persoane. De cele mai multe ori, victima își
pierde încrederea în sine și în ceilalți, se luptă cu starea de culpabilizare și rușine, motiv pentru
care cade pradă consumului de alcool sau droguri. Sentimentul de neîncredere este provocat în
special de faptul că de cele mai multe ori victimele sunt trădate chiar de propria familie, vecini,
prieteni. Sentimentul de rușine în legătură cu lucrurile pri n care a trecut sau pe care a fost nevoită
să le facă victima sunt foarte frecvente.
Victima trăiește sentimentul că este privită cu ochi răi de toată lumea doar din cauză că a
fost victima unui abuz. Stigmatizarea face ca integrarea victimei î n societate să fie foarte dificilă.
Această situație poate genera sentimente intense de îngrijorare a victimei în ceea ce privește
viitorul său.
Abuzul social este o formă de abuz prin care traficantul manipulează victima și îi impune
restricții în plan social. Acest abuz îi accentuează victimei sentimentele de singurătate, de
izolare, de excludere socială. Experiența traficării o va determina pe victimă să își piardă
încrederea în cei din jur, să devină mai suspicioasă, să simtă o permanentă ins ecuritate socială și
astfel să se retragă social.
Exploatarea economică și munca în contul unor datorii pot duce la probleme cum ar fi:
incapacitatea victimelor de a -și asigura igiena de bază, o alimentație sănătoasă, prezervative,

19
contraceptive, sau alte produse de uz intim, mănuși sau alte echipamente de protecție pentru
munca în fabrici, medicamente sau accesul la servicii medicale.
Una din cele mai des întâlnite probleme cu care se confruntă persoanele care au fost
traficate este stresul acut și intens trăit de victimă, care poate evolua către un sindrom de stres
posttraumatic. SSPT este o tulburare psihică gravă care, în formele sale cronice apare doar la o
mică parte din supraviețuitorii unei traume. Tulburarea constă în eșecul de a integra experiența
traumatizantă în cadrul concepției deja existente despre sine și despre lume. Persoanele cu SSPT
sunt atât de marcate de amintirea ororilor din trecut, încât le vine greu să acorde atenție
prezentului. Tulburarea se carac terizarea prin intruziuni repetate ale amintirilor dureroase în
conștiință, însoțite de o excitabilitate crescută, precum și de încercări constante de a preveni
reapariția amintirilor, prin intermediul unor strategii active și pasive de evitare. Acest mode l al
intruziunii și evitării are drept efect acumularea progresivă a simptomelor și a unor dizabilități în
perioada care urmează expunerii la traumă. Principalele trei componente ale TSPT sunt (Mark,
J.,D., Jordans, 2004, 16):
– Retrăirea care se referă l a retrăirea involuntară a evenimentelor, prin gânduri care apar
involuntar, coșmaruri, evocări, etc.
– Evitarea care se referă la dorința de a uita incidentul, evitarea gândurilor, sentimentelor,
situațiilor sau activităților care amintesc de evenimentul t raumatic, scăderea interesului față de
activități sau persoane, etc.
– Hiper -excitabilitate care se referă la reacțiile fiziologice (stare de agitație, reacție de spaimă
exagerată, vigilență excesivă, dificultate în concentrare) provocate de teama că eveni mentul s -ar
putea repeta.
Intervențiile timpurii și prevenirea sunt posibile în SSPT, deoarece este posibilă
identificarea precisă a evenimentului care determină apariția tulburării Prevenirea primară are
drept scop reducerea incidenței unor noi cazuri prin intervenție înainte de debutul tulburării.
Aceste intervenții se adresează întregii populației afectate de traumă, fără identificarea
persoanelor cu un risc mai mare (deși aceasta poate fi un avantaj important al procesului de
intervenție). Pr evenirea secundară urmărește reducerea prevalenței tulburărilor, prin identificarea
din timp a problemelor și prin intervenții care să împiedice agravarea lor.
Tratamentul urmărește eliminarea tuturor simptomelor SSPT și revenirea pacientului l a
nivelurile de funcționare anterioare traumei. În realitate, acest lucru nu este posibil întotdeauna.

20
Eficiența tratamentului este influențată de factori precum severitatea afecțiunii, cronicitatea ei
etc. În SSPT acut cu puține complicații, expectația un ui grad ridicat de succes în relativ puține
ședințe este realistă. În asemenea cazuri, pot fi atinse scopurile referitoare anterior și nivelul
scăzut al recidivelor. Această nu înseamnă că persoana nu va mai prezenta niciodată amintiri
supărătoare despre eveniment, ci, mai degrabă, că ele vor fi rare și le va putea face față.
Componentele esențiale ale tratamentului – psihoeducația, managementul anxietății, expunerea și
restructurarea cognitivă – se suprapun cu intervențiile utilizate în tratamentul mai mu ltor tulburări
anxioase. În cazurile acute, precum și la persoanele care înainte de traumă nu se confruntau cu
dificultăți și beneficiau de sprijin deplin, aceste abordări sunt suficiente. Cu toate aceste, în
majoritatea cazurilor, până se apelează la trat ament, tulburarea se complică printr -o serie de
disfuncții psihosociale.
Uneori, la victimă se poate instala sindromul Stockholm. Acesta mai poartă denumirea de
„legătură traumatică” și descrie comportamentul unei victime răpite sau captive, car e, în timp,
începe să simpatizeze cu răpitorul și să i se supună. Persoanele captive încep să se identifice cu
răpitorii, ca și un mecanism defensiv, având la bază teama de violență. Micile semne de bunătate
venite din partea răpitorului sunt amplificate. Încercările de evadare sunt percepute ca și o
amenințare, întrucât într -o tentativă de evadare, există riscul ca cel răpit să fie rănit. Ca și o
consecință, victima devine hiper -vigilentă în privința nevoilor răpitorului și neștiutoare în
privința propriil or nevoi. Separarea de răpitor devine tot mai grea pentru victimă, întrucât ar
pierde singura relație pozitivă formată – cea cu răpitorul.
Aceste simptome apar în condiții de stres emoțional foarte mare, iar comportamentul este
considerat a fi o strategi e obișnuită de supraviețuire pentru persoanele care sunt victime ale
abuzului interpersonal.
În general, consecințele asupra sănătății victimelor traficului depind de durata și duritatea
tratamentelor la care acestea sunt supuse și de capacitat ea victimelor de a face față stresului și
problemelor emoționale generate de trafic.

21
4. Profilul victimei traficului de persoane ș i profilul traficantului
– Profilul victimei traficului de persoane
– Profilul traficantului

Bibliografie:
– Lazăroiu, S ., Alexandru, M. , Who is the next victim? Vulnerability of young Roumanian
women to trafficking in human beings , București, I.O.M , 2003;
– Alexandru, M, Asistența și reintegrarea socială a victimelor traficului de persoane , editura
Universității din București, 2013 ;
– Mark, J.,D., Jordans , Manual specializat de instruire pentru consilierea psihosocială a
tinerilor victime ale traficului, Organizația Internațională a Muncii , 2004
– Robu, V., Brânză, L., Consecințele traficului de ființe umane și efectele acestuia asupra
victimelor în Revista de Asistență Socială, nr. 2 -3/2006, București , 2006;
– Zaharia G.C. , Traficul de persoane , București, Editura C.H.Beck , 2012;
– Mark, J.,D., Jordans , Manual specializat de instruire pentru consilierea psihosocială a
tineri lor victime ale traficului, Organizația Inter națională a Muncii , 2004;
– *** Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane , Raportul privind situația
trafic ului de persoane în România 2011 .

Întrebări de verificare:
– Ce caracteristici prezintă victimele traficului de persoane?
– Putem vorbi despre un profil al traficantului? Cum ați schița acest profil?

Profilul victimei
Un profil exact al potențialelor victime ale traficului de ființe umane nu există, totuși,
conform Agenției Naționale Împotriv a Traficului de Persoane, se pot identifica unele
caracteristici de bază:
 Intr-o covârșitoare majoritate, victimele sunt femei și fete;
 Victimele tind să aibă vârste între 18 și 25 de ani, cu toate că există un număr din ce în ce
mai mare de victime sub 18 ani;
 Victimele sunt recrutate în special din mediul rural și din zone sărace, defavorizate;

22
 De cele mai multe ori victimele se confruntă cu o stare materială precară și nu au un loc
de muncă;
 Deseori victimele provin din familii disfuncționale, sau au fos t supuse diferitelor tipuri de
violență în cadrul familiei;
 În cele mai multe cazuri, victimele nu vorbesc limbi străine.
Traumele acestor femei, victime ale traficului de ființe umane își au de obicei originea
într-un abuz fizic sau psihic din istoria lor de viață. Acest lucru face ca procesul de recuperare și
reintegrare a acestora să fie destul de dificil și de lungă durată, cunoașterea cauzelor traficului și
istoriei personale a fiecărei femei traficate având o importanță covârșitoare.
Cauzele care le determină pe aceste femei să spere la o viață mai bună în străinătate sunt
legate de habitatul fiecăreia, educația, nevoile materiale și morale, dar și de influențele
mijloacelor mass -media. Multe dintre victime, orbite de mirajul stră inătății, doresc să emigreze.
Experiențele pozitive ale cunoscuților care au lucrat sau care lucrează în străinătate, le determină
să apeleze la mijloace mai puțin oficiale sau chiar ilicite pentru a -și facilita plecarea și găsirea
unui loc de muncă. Victi mele sunt în general neexperimentate, cu un grad ridicat de
independență, gata să experimenteze aproape orice, dispuse să accepte riscuri și incertitudine.
Aceste fete nu consideră că familia este o prioritate în viață, ci își doresc bani și succes. (Zahar ia,
2012,27)
Este cunoscut că majoritatea victimelor recrutate au o situație materială precară (excepție
fac cazurile de răpire). Fiind caracterizate ca independente și dorind să se descurce pe cont
propriu, tinerele vulnerabile traficului sunt înclinate să creadă că este de datoria lor să aducă mai
mulți bani familiei. (Lăzăroiu, Alexandru, 2003, 34 -36)
Tinerele vulnerabile nu apreciază educația ca fiind modul prin care îți creezi o carieră în
viață și văd ca fiind inutil să caute un l oc de muncă, chiar dacă au studiile universitare finalizate.
De cele mai multe ori, ele consideră că este foarte dificil să găsești un loc de muncă, fără a
cunoaște persoana potrivită, sau fără a plăti sume considerabile de bani. Lipsa de interes pentru
educație și ideea că se pot descurca foarte bine, chiar dacă nu au studii se numără printre factorii
carele determină pe fete să renunțe la școală. (Idem, 27 -29) Conform statisticilor oferite anual de
către ANITP, majoritatea victimelor traficului au studii gimnaziale, cel mult liceale.
Un caz particular îl constituie bărbații care pot deveni victime ale traficului de ființe
umane. Bărbații cad de obicei victime ale traficului în scopul executării unor munci forțate în

23
industrie (în special în con strucții) sau în agricultură, în scop de cerșetorie sau transplant de
organe, dar și prin utilizarea lor în scopuri criminale, contrabandă, ori sunt recrutați (în special
băieții) pentru operațiuni paramilitare. (OIM, 2002, 19)
Adesea persoanele cu o vulnerabilitate crescută la trafic nu s -au simțit și nu se simt
apropiate de familiile lor, existând o reală lipsă de comunicare între acestea și părinții lor. Acest
fapt poate conduce la scăderea controlului parental și la întărirea lipsei de afecți une pe care o
simt. Faptul că locuiesc într -un mediu familial ostil, poate reprezenta o explicație a sentimentului
de singurătate și dorinței lor de a fugi de acasă de la o vârstă fragedă, cât și ușurința cu care
acestea cad pradă traficanților.

Profilul traficantului
În traficul de ființe umane sunt implicați diferiți infractori, pe mai multe planuri,
începând cu acțiuni desfășurate spontan de infractori individuali, neorganizați, până la filierele
internaționale de trafic cu un grad complex de organizar e.
Atunci când ne referim la traficanții individuali, potrivit Raportului de evaluare a
traficului de persoane în România în anul 2010, elaborat de ANITP putem afirma că vârsta
caracteristică traficantului este de 20 -45 de ani. „Această etapă d e vârstă se caracterizează, din
punct de vedere psiho -social prin orientarea vocațională și structurarea carierei. Orientarea spre
activități cu caracter ilicit are la bază lipsa unor modele alternative și a suportului necesar unei
bune dezvoltări a identi tății personalității.” (Zaharia, 2012, 25)
În cele mai multe dintre cazuri traficantul are un nivel de educație mediu, însă dispune de
abilități de comunicare și persuasiune și o inteligență emoțională ridicată. Afișează un aspect
bine îngrijit și adoptă vestimentație și accesorii de „marcă”, ceea ce creează persoanei
vulnerabile credința în bunăstarea materială a acestuia.
Traficanții sunt bine organizați, se folosesc de tehnici de manipulare pe care le stăpânesc
foarte bine, urmează u n anumit pattern și anticipează obstacolele care pot apărea. Deseori,
traficanții manifestă un comportament violent fizic și verbal (de obicei în faza de exploatare)
pentru a controla și a constrânge victima să adopte un anumit comportament pe care ei îl d oresc.
Există cazuri în care traficanții au fost chiar ei victime ale traficului, sau victime ale
abuzurilor în familie. Este cunoscut exemplul fetelor care au fost victime al traficului de

24
persoane în scopul exploatării sexuale, care revin în lo calitățile de domiciliu și recrutează alte
fete pentru trafic.
Uneori chiar părinții sunt implicați în traficarea propriilor copii, dându -și acordul în scris
pentru ca minorii să părăsească țara, chiar dacă știu ce va urma să se întâmple. În unel e cazuri,
părinții își dau acordul ca minorii să părăsească țara pentru a muncii în străinătate, fiind însoțiți
de rude sau cunoștințe care deja activează ca „transportatori”, facilitând procesul de deplasare al
copiilor până în țara de destinație. Părinți i ignoră pericolele la care sunt supuși copiii,
considerând că le oferă acestora șansa unei vieți mai bune.
Traficanții nu acționează niciodată singuri, ci sunt verigi în cazul rețelelor de trafic, filiere
foarte bine organizate. Există trei categorii de filiere sau rețele de trafic:
Rețele particulare – sunt mici grupuri care își desfășoară activitatea în cadrul unor familii
sau comunități etnice în mai multe țări. Atunci când apar solicitări din partea comunităților din
străinătate , aceste rețele livrează numai o femeie sau două. Pentru a recruta femei pentru
bordeluri sau rețele de prostituție, traficanții migranți se folosesc de contactele lor familiale sau
etnice din țara de origine.
Rețelele infracționale organizate p e o scară largă controlează toate aspectele traficului
de ființe umane, de la recrutare și transport pana la managementul local, atât al bordelurilor, cât
și al prostituatelor de stradă. Traficul de ființe umane, din perspectiva rețelelor infracționale
organizate poate fi văzut ca o firmă cu mai multe departamente („departamentul de recrutare”,
„departamentul de transport!” etc.), fiecare „departament” fiind foarte bine organizat și controlat,
metodele folosite pentru a menține ordinea și disciplina fiind d eseori deosebit de brutale. Femeile
sunt privite ca simple mărfuri cu care se face comerț, o sursă foarte convenabilă de a câștiga
bani.
Rețelele infracționale de distribuție recrutează și transportă fete dintr -o țară în alta,
vânzându -le către b ordeluri și rețele de prostituție organizate și conduse la nivel local. Uneori
victimele sunt vândute de mai multe ori la rând, fie către diferite bordeluri sau rețele criminale,
în orașe sau țări diferite, fie rămân în cadrul aceleiași rețele, fiind mutat e de pe o piața pe alta.
Valul considerabil de migrație înregistrat în ultima perioada, precum și nesiguranța
economică din Sud -Estul Europei, pe de o parte, dar și creșterea accelerată a industriei sexului în
Vestul Europei pe de altă parte au f ăcut ca rețelele infracționale deja existente să înțel eagă că
traficul de persoane prezintă un enorm potențial de profit .

25
5. Etapele traficului de persoane
– Recrutarea
– Transportarea
– Vânzarea
– Sechestrarea și exploatarea
– Revânzarea
– Evadarea
– Repatrierea

Bibliografie:
– Alexandru, M, (2010), Traficul de ființe umane: o nouă formă de sclavie modernă , în
volumul „Asistența socială a grupurilor de risc”, (coord. Doru Buzducea), editura Polirom,
Iași, 2010,
– Alexandru, M, (2013), Asistența și reintegrarea socială a victimelor traficului de persoane ,
editura Universității din București ;
– Global Survavil Network (1997), Infracțiune și aservire: o prezentare a traficului de femei
din noile state independente, în scopul prostituției , [f.e.], Bucuresti
– Lazăroiu, S., Ale xandru, M., (2003), Who is the next victim? Vulnerability of young
Roumanian women to trafficking in human beings , București, I.O.M
– Mark, J.,D., Jordans, (2004), Manual specializat de instruire pentru consilierea
psihosocială a tinerilor victime ale traficului, Organizația Internațională a Muncii
– Robu, V., Brânză, L., (2006), Consecințele traficului de ființe umane și efectele acestuia
asupra victimelor în Revista de Asistență Socială, nr. 2 -3/2006, București
– Zaharia G.C., (2012), Traficul de persoane , București, Editura C.H.Beck
– Mark, J.,D., Jordans, (2004), Manual specializat de instruire pentru consilierea
psihosocială a tinerilor victime ale traficului, Organiza ția Inter națională a Muncii

Întrebări de verificare:
– Care sunt etapele traficului de persoane?
– Care este cea mai frecventă modalitate de racolare a victimelor în România?
– Care sunt modalitățile de exploatare a victimelor?

26

Traficul de persoane este un fenomen complex care presupune parcurgerea mai multor
etape. Fiecare etapă a lui înseamnă o grea încercare pentru victime, însă abuzurile fizice și
psihice iau amploare în fazele finale. Conform Agenției Naționale Împotriva Traficului de
Persoane, aceste etape sunt:
Recrutarea reprezintă primul pas al infracțiunii de trafic de persoane, dar și primul pas
prin intermediul căruia persoanele vulnerabile pot deveni victime. De cele mai multe ori
victimele sunt abordate în mod direct de către recrutor, care îi face promisiuni mincinoase de
angajare în străinătate pentru un salariu atractiv, de obicei pentru a presta munci necalificate sau
care necesită o slabă calificare.
Recrutorul este în peste 50% din cazuri o persoană cunoscută victimei, de obicei membru
al familiei, logodnic/ă sau iubit/ă, un prieten apropiat sau o persoană de seamă din comunitate.
Acesta profită de credulitatea și lipsa de informare a celor care le vor deveni victime,
promițându -le slujbe bine plătite în țările occidentale, slujbe care nu necesită o înaltă calificare
(chelner, muncitor necalificat, sezonier agricol, baby -siter sau menajeră). Victimele cad astfel în
plasa recrutorilor și își dau acordul să părăsească țara, în speranța unei vieți mai bune. Pe lâng ă
promisiunea mincinoasă, recrutorii folosesc și alte metode de recrutare a victimelor cum ar fi:
răpire (de pe stradă sau din spații publice de distracție) sau anunț de mică publicitate (mai ales
cele referitoare la așa -zise angajamente „artistice”, căsăt orii false etc.
O metodă din ce în ce mai des folosită în recrutarea victimelor, inclusiv în România, este
metoda „loverboy”. Recrutorul stabilește o relație amoroasă cu victima, făcând -o să creadă că
este îndrăgostit și că își dorește să întemeieze o fami lie cu ea. După o perioadă de timp îi
propune victimei să meargă la muncă în străinătate, pentru a -și îmbunătății situația materială.
Victima având o foarte mare încredere în el, ignoră orice sfaturi primite de la familie și prieteni
și se lasă influențată de recrutor. Ajunsă peste graniță, victima este preluată de un alt traficant, o
altă verigă din procesul de trafic, cel care o exploatează. ( http://anitp.mai.gov.ro/ro)
În unele cazuri, fete care au fost traficate devin la rândul lor traficanți , întorcându -se în
satele natale pentru a recruta alte persoane pe care le tentează cu promisiunea unui confort
material și a unui nivel de trai mai ridicat. În cazul unor copii foarte mici, membrii familiei
(părinți, frați, unchi, mătuși) sunt cei implica ți în trafic. Multe familii văd în aceasta o modalitate

27
de supraviețuire a familiei sau chiar ca pe o strategie de protejare a copilului, prin oferirea unei
vieți mai bune.
Recrutorii nu sunt întotdeauna persoane individuale, ci recrutarea poate fi făcută și de o
agenție privată care lucrează sub diferite forme legale, semilegale sau ilegale. Aceste agenții
private se regăsesc sub diferite forme ( International Labour Office, 2005, p. 18) :
Agențiile de plasare a forței de muncă pot oferi locuri de muncă false, cu un salariu
atractiv pentru victime. Sunt percepute taxe exagerate în vederea rezolvării actelor și facilitării
plecării.
Agențiile de turism au fost implicate în procesul de contrabandă cu migrați, însă au fost
descoper ite cazuri în care s -au implicat și în trafic, în speță de recrutarea și transportul victimei.
Agențiile „au -pair” sunt cele prin intermediul cărora tinerii locuiesc temporar într -o
familie din altă țară, prestând în schimb anumite servicii pent ru familia respectivă. Tinerii pot să
locuiască maxim 2 ani, în schimbul serviciilor prestate, ei beneficiază de cazare, mâncare, dar și
bani de buzunar Plasarea „au -pair” într -o țară de destinație are ca scop dezvoltarea abilităților
lingvistice dar și an umite cunoștințe despre locul sau țara de destinație. Sub masca acestor
agenții se pot ascunde adevărate rețele de trafic. În ultima vreme numărul acestor agenții a
crescut, iar modul lor de operare se desfășoară în mare parte via internet, ceea ce face ca ele să
fie mai greu de controlat.
Agențiile matrimoniale virtuale pot ascunde în spatele lor rețele de trafic. Femeile singure
și disponibile, ce sunt dornice să se căsătorească cu o persoană din străinătate reprezintă
persoane cu grad ridicat d e a fi traficate.
Agenții de modă și impresariat artistic: Aceste agenții fac angajări peste hotare, pe o
durată de timp relativ scurtă, în domenii ca industria modei, fotografiei, a sportului dar și cea
artistică. Agențiile de modă pretind taxe exagerate, ceea ce poate conduce la un anumit grad de
îndatorare a potențialei victime. O altă metodă prin care victimele sunt înșelate sunt contractele
false, fie aceste locuri de muncă sunt fictive și doar au foste percepute taxele , fie munca de
dansa tor sau model devine muncă în industria sexuală sau acordarea de servicii sexuale (
International Labour Office, 2005, p. 18).
Transportul este organizat de cele mai multe ori de recrutor și se face pe trasee stabilite
anterior de acesta. Transpo rtul are loc la scurt timp după recrutare, astfel încât victima să nu aibă
timp să se răzgândească. Metodele de transport diferă în funcție de persoană și traficant.

28
Deplasarea se poate realiza fie pe uscat, fie acvatic ori pe calea aerului, mijloacele de deplasare
putând sa fie private sau publice. Victimele pot să călătorească ilegal, fără acte sau cu acte false
procurate de traficanți, fie legal, cu acte în regulă și vize valabile. Datorită includerii în Uniunea
Europeană a României victimele pot călător i în alte țări legal, nefiind conștiente de pericolul ce
le poate aștepta și acceptă instrucțiuni de la traficanți cu privire la răspunsurile oferite
autorităților oficiale.
Vânzarea este esența traficului de ființe umane. Victimele sunt transfor mate forțat în marfă
și sortate ca atare de traficanții -cumpărători. Aspectul fizic și vârsta sunt cele care fixează prețul
de vânzare, dar depinde și de numărul vânzărilor de la momentul recrutării la cel al destinației de
exploatare. Abia acum, după ce a u fost sechestrate, victimele conștientizează pericolul. Din
păcate, seria vânzărilor va continua ( www.antitrafic.ro).
Sechestrarea și exploatarea . Ajunse la destinație, victimele sunt abuzate fizic și verbal,
izolate pentru o perioadă mai lungă de timp. Nu puține sunt cazurile în care victimele sunt
private de hrană și apă, sunt torturate și obligate să ia droguri, până când cei care le exploatează
sunt siguri că li se vor supune întru totul. Așadar maltratarea victimelor este considerat a fi un
mecanism de control de către traficanți, un fel de avertisment în caz că acestea nu s -ar supune
ordinelor primite.
Abuzurile fizice și sexuale, precum și amenințarea cu represalii împotriva familiilor
victimelor sunt inerente . Amenințarea este foarte eficientă, familia fiind cel mai vulnerabil punct
al victimelor, care se vor supune traficanților în speranța ca familia lor nu va întâmpina
probleme (www.antitrafic.ro).
Un alt mecanism de control ar fi rușinea, victimele sunt fotografia te în timp ce sunt
violate, ulterior șantajate că vor fi trimise familiilor sau arăta -te prietenilor, iar acestea de teama
rușinii se conformează cerințelor traficanților.
Amenințate și abuzate, victimele sunt supuse unor tratamente inumane și ex ploatate în
regim de sclavie. Această etapă este caracterizată prin: sechestrarea în locuri bine izolate,
închise, lipsa totală a posibilităților de comunicare (li se rețin actele de identitate, telefoanele
mobile, alte bunuri), tratament violent: viol com is de una sau mai multe persoane, maltratare,
amenințare, mergând în unele cazuri chiar la omor).
Revânzarea este o altă etapă a procesului de trafic. Victimele intră de obicei într -un ciclu
al falselor datorii. Cei care le cumpără pretind că tre buie să -și recupereze banii din “munca” lor.

29
Victimei i se cere să plătească înapoi sume exagerate, pretinzându -se că aducerea ei în țara de
destinație a costat foarte mult. La aceste sume se adaugă dobânzi exorbitante și cumulative, chirii
la suprapreț pe ntru cazare, costurile pentru reclama serviciilor prestate și pentru transport. Se
ajunge astfel la sume care cresc permanent și devin pur și simplu imposibil de achitat. În
majoritatea cazurilor, în momentul în care victima a reușit să -și plătească „dator ia”, urmează o
revânzare către un alt “patron” care, la rândul său, vrea să -și recupereze suma plătită.
Pentru multe dintre victime este prima călătorie în străinătate, ceea ce le face dependente
de traficanții lor. Actele de identitate ale vict imelor sunt confiscate de către traficant, ca un fel de
garanție a faptului că victima se va supune. Traficanții exploatează lipsa documentelor și frica de
poliție pentru a se asigura că victimele nu vor încerca să evadeze sau să facă sesizări împotriva
lor.
Evadarea presupune eliberarea victimelor de sub controlul traficanților și se face în
conjuncturi favorabile, cu ajutorul unor clienți sau al politiei prin organizarea de razii. Victimele
se pot adresa ambasadelor sau consulatelor României di n țara respectivă. De teamă, de cele mai
multe ori victimele nu apelează la ajutorul acestor instituții.
Repatrierea se realizează cu sprijinul IOM (International Organization for Migration), cu
sprijinul ambasadelor/ consulatelor României care se ocupă de formalitățile de repatriere.
Victimelor li se eliberează pașaport consular și documente de călătorie. Primirea în țară se face
de către echipa de asistență a OIM, reprezentanți ai ANITP sau ai unor ONG -uri care oferă
servicii de asistență a vic timelor traficului de persoane. Victimele sunt integrate imediat în
programe de asistență și consiliere.
Solicitările de repatriere sunt făcute fie de autoritățile statului respectiv, de ambasadele sau
consulatele românești, ONG -uri sau servicii le sociale din acea țară. Conform studiilor făcute de
specialiști străini dar și în baza evaluărilor efectuate de specialiștii ANITP care au avut contact
permanent cu persoanele ce au fost victime ale traficului de ființe umane, s -a observat nevoia de
recuperare, consiliere și îndrumare, în special în cazul victimelor exploatate sexual. Din păcate,
majoritatea victimelor nu doresc sa le fie acordată asistență pe termen lung. În general, asistența
în regim de urgență acordată de autoritățile străine, se înca drează de la câteva zile la câteva
săptămâni, cel mai mult au fost acordate 75 de zile unei victime, în Franța
(http://www.antitrafic.r

30
6. Tipuri de exploatare a victimelor
– victima exploatata sexual
– victima exploatată prin muncă forțată
– victima exploatată prin obligarea la cerșetorie
– victima exploatată prin obligarea la comiterea de infracțiuni
– prelevarea de organe
Bibliografie:
– Alexandru, M, (2010), Traficul de ființe umane: o nouă formă de sclavie modernă , în
volumul „Asistența so cială a grupurilor de risc”, (coord. Doru Buzduce a), editura Polirom,
Iași;
– Alexandru, M, (2013), Asistența și reintegrarea socială a victimelor traficului de persoane ,
editura Universității din București ;
– Global Survavil Network (1997), Infracțiune și aservire: o prezentare a traficului de femei
din noile state independente, în scopul prostituției , [f.e.], Bucuresti ;
– Lazăroiu, S., Alexandru, M., (2003), Who is the next victim? Vulnerability of young
Roumanian women to trafficking in human beings , Bucure ști, I.O.M ;
– Mark, J.,D., Jordans, (2004), Manual specializat de instruire pentru consilierea
psihosocială a tinerilor victime ale traficului, Organizația Internațională a Muncii ;
– Robu, V., Brânză, L., (2006), Consecințele traficului de ființe umane și efectele acestuia
asupra victimelor în Revista de Asistență Socială, nr. 2 -3/2006, București ;
– Zaharia G.C., (2012), Traficul de persoane , București, Editura C.H.Beck
– Mark, J.,D., Jordans, (2004), Manual specializat de instruire pentru consilierea
psihosoci ală a tinerilor victime ale traficului, Organizația Inter națională a Muncii ;
– *** Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane , Raportul privind situația
trafic ului de persoane în România 2011

Temă: Citiți „Raportul privind situația traficului de persoane în România 2010 și 2011 ” pe site –
ul http://anitp.mai.gov.ro/ro/ și analizați comparativ victima exploatată prin muncă forțată,
victima exploatată prin cerșetorie și victima exploatată sexual .

31
Scopul întregului proces al traficului de persoane este exploatarea victimei. Modalitățile
de exploatare sunt diferite: exploatare sexuală, exploatare prin muncă forțată, exploatare prin
obligarea la cerșetorie, expl oatare prin comiterea de infracțiuni, pornografie, prelevarea de
organe. Scopul exploatării este de a câștiga cât mai mulți bani din munca altei persoane. Strâns
legate de procesul exploatării se află condițiile precare de muncă și de trai prin care victim a
trece.
Analizând fenomenul de trafic de persoane la nivelul țării noastre, s -a observat că femeile
tind să fie exploatate pentru activități sexuale, în timp ce bărbații sunt traficați pentru a executa
munci grele, fizice (construcții, industri e grea), în timp ce copiii sunt exploatați fie pentru
cerșetorie sau munci fizice grele (muncă la fermă, servitute), fie pentru prostituție și pornografie
infantilă.
 Victima exploatată prin muncă
Victima traficului exploatată prin muncă forțată este de obicei de gen masculin, este apt de
muncă și are o vârstă de 25 -30 de ani. Recrutorul este în general o firmă privată care se ocupă cu
plasarea forței de muncă în străinătate, iar modul de racolare cel mai des folosit este prin oferte
de muncă și promisiuni false de locuri de muncă bine plătite și care nu necesită o calificare, sau o
calificare minimă (construcții, agricultură etc.). Exploatarea victimei prin muncă ilegală
presupune folosirea acesteia în activități din domeniul fraudulos, cum ar fi încorporarea forțată a
bărbaților în armată pentru participarea în conflicte armate, exploatarea în activități pornografice
sau servicii sexuale, exploatarea pentru crearea de bunuri ilegale (droguri, arme, băuturi
alcoolice nelicențiate) și exploatarea a bilităților intelectuale. Trecerea graniței se face în mod
legal, iar mijlocul de transport cel mai des folosit pe teritoriul țării este autocarul.
Traficul de persoane presupune controlul victimei după livrarea acesteia patronului, adică
celui c are a cumpărat -o. Cele mai dese tipuri de abuzuri suferite pe perioada traficului sunt
îndatorarea/ penalizarea financiară și abuzul emoțional ( Schauer, E.J., Wheaton, M.E., 2006, p.
15).
În ceea ce privește minorii traficați în scopul muncii forțate, se observă că în majoritatea
cazurilor ei sunt exploatați în agricultură, domeniul hotelier și mai nou în construcții. O altă
formă ar fi vânzarea diferitelor produse pe stradă, int ersecții semaforizate sau spații publice sau
spălarea parbrizelor. Prin amenințări, violență și alte forme de constrângere minorii sunt forțați
să muncească. Există și cazuri în care minorii sunt convinși să muncească de bunăvoie, chiar și

32
așa putem vorbi de exploatare deoarece acestora le este deteriorată starea de sănătate și intervine
abandonul școlar.
De cele mai multe ori, exploatarea copilului prin muncă este făcută chiar de către familie.
Copleșiți de sărăcie și de problemele zilnice, părin ții îl obligă pe copil să muncească alături de ei,
în vederea sporirii veniturilor familiei. În special în mediul rural părinții consideră că un copil are
datoria de a ajuta de mic în gospodărie, astfel că numeroși părinți își învață copiii că este mai uti l
și mai eficient să aleagă să muncească în gospodărie și nu numai, în loc sa -și continue studiile.
Astfel, mulți copii ajung sa renunțe la școală încă de la nivelul școlii primare, acest lucru având
consecințe grave asupra dezvoltării lor ulterioare (anal fabetism, lipsa unei specializări
profesionale, sărăcie). Pe de altă parte, condițiile de muncă periculoase pot avea efecte
devastatoare asupra sănătății și dezvoltării copiilor.
 Victima exploatată sexual
Traficul de persoane în copul pentru exploatării sexuale este un fenomen al cărui sistem se
bazează pe cererea bărbaților. Se constată o creștere continuă a vulnerabilizării femeilor de către
bărbați chiar și în țările din Europa care doresc să obțină o mai bună egalitate de gen în toate
dome niile ( Truong, T.D., 2003, p. 40) .
Exploatarea sexuală a unei persoane constă în obținerea unui profit material în mod abuziv
de către traficant și presupune obligarea victimei de a practica prostituția sau alte activități ce
implică servicii se xuale. Victimele cele mai des întâlnite, sunt femei tinere care din dorința de a
se a avea un nivel de trai mai ridicat cad pradă falselor promisiuni făcute de către traficanți.
Aceștia le fac victimelor promisiuni de angajare false, punându -le la dispoziț ie slujbe precum:
menajeră, chelneriță, babysitter, dansatoare. În ultima perioadă, urmărind statisticile ANITP cu
privire la traficul de persoane, se poate constata că din ce în ce mai multe victime exploatate
sexual sunt minore (în special cu vârste cup rinse între 14 -18 ani). Mecanismul fenomenului de
trafic este unul simplu: cerere și ofertă. Dacă nu ar exista cerere, nu ar exista nici ofertă. Din
păcate sunt destui bărbați care caută serviciile sexuale oferite de fete minore. Abuzurile suferite
de vict ime sunt de natură fizică și emoțională.
Obligarea la practicarea prostituției reprezintă cea mai des întâlnită formă de exploatare
și presupune obligarea victimelor să întrețină raporturi sexuale cu alte persoane în scopul unor
beneficii financi are pentru traficant. Trebuie făcută însă foarte clar distincția dintre prostituție și

33
trafic de persoane. Prostituția se referă la alegerea voluntară a unei persoane de a presta servicii
sexuale în scopul obținerii unui venit, însă traficul de persoane în scopul exploatării prin forțarea
practicării prostituției presupune recrutarea victimei prin diferite metode folosite de traficanți,
după care sunt vândute și obligate de cei care le „dețin” să presteze activități sexuale. Victimele
(femei, bărbați sau co pii) sunt transformate în obiecte sexuale, ce se află la bunul plac al
traficanților și care prin diferite forme de constrângere le depersonalizează și le umilesc. În unele
cazuri pentru a constrânge o persoană ( în special minore) să practice prostituția, traficanții le
atrag în anumite locuri, cum ar fi camere de hotel sau apartamente unde le forțează să întrețină
raporturi sexuale îmbinate cu acte de perversiune, în timp ce acestea erau filmate sau
fotografiate, apoi șantajate cu difuzarea acestor materi ale pe Internet sau prezentarea lor familie,
prietenilor.
O altă formă de exploatare sexuală este reprezentă de obligarea la reprezentări
pornografice care constă în determinarea victimei să participe la realizarea unor materiale
pornografice ce de exemplu filme, fotografii, reviste, imagini, ce implică desfășurarea unui
comportament sexual. Există numeroase cazuri în care victimele sunt obligate să participe la
aceste acțiuni ce au un conținut pornografic, ele fiind selectate de clienți pe baza unor poze c e
apar în materialele utilizate de traficanți pentru a -și atrage clientela (Asociația Magistraților Iași,
Asociația Alternative Sociale Iași, 2005, p. 40 -43).

 Victima exploatată prin obligarea la cerșetorie
Victima traficului prin obligarea la cerșetorie prezintă de obicei un handicap de natură
fizică sau psihică, ceea ce face să stârnească mila trecătorilor.
Modul de racolare cel mai des folosit este prin promisiuni false, iar recrutarea se face prin
intermediul unei cunoștințe sau a unui prieten. Abuzurile suferite pe perioada traficului constau
în privarea de apă, hrană, mijloace de igienă și recuperare, dar și îndatorarea/penalizarea
financiară.
O categorie aparte de victime ale traficului de persoane exploatate prin obl igarea la
cerșetorie o reprezintă copiii. Fără haine și încălțăminte adecvate, subnutriți, abuzați de patron,
de alți cerșetori, de poliție și trecători, acești copiii sunt vulnerabili din toate punctele de vedere.
Indiferent de vreme sau de starea de sănă tate a copiilor, aceștia sunt forțați să cerșească până
strâng suma de bani impusă de adulții care îi exploatează. Locurile cele mai frecvente folosite

34
pentru exploatarea copiilor prin cerșetorie sunt intersecțiile, supermarketurile, parcurile,
bisericile, sau alte locuri publice aglomerate (intrarea în sălile de cinema, spectacole, teatre etc.).
În cele mai multe cazuri, familiile victimelor își dau acordul pentru exploatarea minorilor,
în speranța că vor avea de câștigat de pe urma lor. Este caz ul familiilor foarte sărace, care trăiesc
sub nivelul de subzistență. Recrutarea copiilor care vor fi exploatați prin cerșetorie se face prin
abordarea directă a familiilor, traficanții tratând direct cu părinții copiilor, sau cu cei în grija
cărora se afl ă, sau prin intermediul rețelelor de cunoștințe (iau legătura cu prietenii sau colegii
acestora pentru a fi recomandați, astfel încât familiile copiilor să capete încredere). În aceste
cazuri, copiii sunt fie foarte mici și nu pot reacționa, fie au anumite suferințe sau handicapuri
care impresionează. În unele cazuri, persoanele care exploatează copiii prin obligarea la
cerșetorie sunt chiar părinții acestora sau rudele.
 Victima exploatată prin obligarea la comiterea de infracțiuni
Obligarea la comiterea de infracțiuni a minorilor este o formă de exploatare folosită mai
ales în traficul internațional, dar și în traficul intern. Traficanții profită de faptul că în anumite
țări minorii nu răspund în fața legii pentru faptele lo r sau primesc pedepse mult mai mici și
atunci se folosesc de aceștia pentru a comite infracțiuni. În România, minorul nu răspunde penal
până la împlinirea vârstei de 14 ani, între 14 și 16 ani răspunde penal numai dacă se dovedește că
a acționat cu discern ământ, iar după vârsta de 16 ani răspunde penal.
În ceea ce privește tipurile de infracțiuni comise de către minori în folosul traficanților,
putem vorbi în cele mei multe cazuri de furturi din buzunare, din magazine sau din locuințe
private.
 Prelevarea de organe
În articolele din Legea nr. 2 din 8 ianuarie 1998, art. 1, alin 3 prelevarea și transportul de
țesuturi și organe umane este definită ca fiind „ acea activitate medicală complexă care, în scop
terapeutic, înlocuiește țesuturi și /sau organe umane compromise, morfologic și funcțional, din
corpul unui subiect uman cu alte structuri similare, dovedite ca fiind sănătoase ”. Potrivit
articolului 2 din aceeași lege, prelevarea transportului de organe și țesuturi umane nu pot
constitui ob iceiul vreunei tranzacții. Constrângerea de natură morală sau fizică asupra unei ființe
umane în ceea ce privește transportul sau prelevarea de organe și țesuturi umane sunt interzise.

35
Pentru a convinge victimele să ajungă în țara de destinație ș i să le determine să -ți doneze
anumite organe, traficantul va recurge la diverse metode. De obicei, traficanții le propun acestora
oferte avantajoase de muncă, cu o remunerație considerabilă. În vederea câștigării încrederii,
traficanții le plătesc victime lor cheltuielile de drum, obținerea de vize, deoarece majoritatea
plecărilor se fac ilegal. Traficanții oferă susținere victimelor, le ajută în orice problemă, astfel
încât acestea să nu bănuiască ce se ascunde exact în spatele acestor oferte. În speranța unui trai
mai bun, victimele acceptă fără a fi dornice să afle condițiile și termenii pentru angajarea și
prestarea muncii în străinătate. Abia când ajung în străinătate victimele află scopul adevărat
pentru care sunt recrutate. După ce au ajuns la destina ție, victimelor le este comunicat că trebuie
să renunțe la un organ, de obicei la rinichi, ficat în caz contrar ei vor fi lăsați fără documente, în
stradă, fără bani, cu riscul de a fi prinși de poliție. Aceștia văzându -se într -o asemenea situație,
necunos când locul, limba, iar presiunea exercitată asupra lor este foarte mare, în cele din urmă
cedează și își dau acordul în vederea donării unor organe (Asociația Magistraților Iași, Asociația
Alternative Sociale Iași , 2005, p. 42).
Deși traficul de persoane este reprezentat în mare parte de către traficul de femei pentru
exploatare sexuală, traficul de bărbați și în special de băieți minori este în continuă creștere.
Chiar dacă majoritatea persoanelor sunt traficate pentru exploatarea sexuală, cel elalte forme pot
fi la fel de extinse, dar cu mai puțină vizibilitate publică.

7. Copilul, vict imă a traficului de persoane

Bibliografie:
– Alexandru, M, (2010), Traficul de ființe umane: o nouă formă de sclavie modernă, în
volumul „Asistența socială a grupurilor de risc”, (coord. Doru Buzduce a), editura Polirom,
Iași;
– Alexandru, M, (2013), Asistența și reintegrarea socială a victimelor traficului de persoane ,
editura Universității din București ;

36
– Global Initiative to Fight Human Trafficking, (2009), Global Report on Trafficking in
Persons ;
– Sector Project against Trafficking in Women eds., (2005), Challenging Trafficking in
Persons. Theoretical Debate and Practical Approaches , Germany, ed. Nomos
Verlagsgesellschaft ;
– UNICEF, (2000), Traficul de persoane în Europa de Sud – Est, un inventar al situației
actuale și măsurile antitrafic în Albania, Bosnia și Herțegovina, Croația, Republica
Federală Iugoslavia și fosta Republică Iugoslavă Macedonia, [f.e.], Bucuresti ;
– *** United Nations Office on Drugs and Crime, (2009), Combating Trafficking in Persons .
A handbook for Parliamentarians , http://www.ungift.org/docs/ungift /pdf/humantrafficking
/UN_Handbook_engl_core_low.pdf .
În ultimii ani, din ce în ce mai mulți copii (băieți și fete) sunt traficați pentru a fi
exploatați în scopuri comerciale. În căutarea unui viitor mai bun, copiii pot fi ademeniți de
trafican ții care fac false promisiuni. Mulți tineri sunt atrași de promisiunea libertății personale, a
unei mai bune calități a vieții, în timp ce alții o văd doar ca pe o ocazie de a câștiga bani pentru
a-și întreține familia și pe ei înșiși. În unele cazuri, cop iii se pot angaja în cunoștință de cauză să
lucreze în industria sexului, dar acest lucru nu presupune înțelegerea exactă de către aceștia a
condițiilor care îi așteaptă odată ajunși acolo.
Fig. 1. Procentul minorilor din numărul total de victime identific ate în perioada 2003 -2007

37

Sursa: Global Initiative to Fight Human Trafficking, Global Report on Trafficking in Persons ,
2009, p.50, http://www.un odc.org/unodc/en/human -trafficking/global -report -on-trafficking -in-
persons.html

Traficul de copii presupune controlarea copiilor altora sau a propriilor copii și a îi exploata
în scopuri financiare. Bebelușii și preadolescenții sunt traficați pentru adopție, în schimb
majoritatea adolescenților sunt traficați pentru oferirea de servicii sexuale și muncii forțate.
Protocolul de la Palermo diferențiază traficul de persoane adulte de traficul de copii: orice tip de
recrutare a copiilor cu scopul e xploatării este considerat trafic, indiferent de metoda de
constrângere, de metoda de recrutare sau alte vulnerabilități ale adultului ( Sector Project against
Trafficking in Women, 2005, 50 )
În general, copiii sunt exploatați cu scopul de a fi folosiți la muncile casnice sau agricole,
la cerșit, furat, cu scopul de a fi exploatați sexual, pentru a fi dați ilegal spre adopție sau pentru
transplant de organe. Munca ușoară este recunoscută global ca o activitate ce poate fi întreprinsă
de copii, în schimb muncile grele și în special munca forțată fac parte din elementele traficului
de persoane. Vânzarea și munca forțată a copiilor este considerată trafic de persoane indiferent
de locația unde se petrece exploatarea. O altă formă gravă de exploatare o reprezintă copiii
recrutați forțat ca să servească drept soldați în zonele conflictuale sau ca sclavi sexuali. Cu toate
că majoritatea copiilor soldați au vârste cuprinse între 15 -17 ani, există numeroși copii de 7 -8
ani. UNICEF estimează că mai mult de 300,000 de copii sub 18 ani sunt exploatați în cadrul
conflictelor armate în lume. (Global Initiative to Fight Human Trafficking, 2009, 21).
Dezvoltarea personală a copiilor este distrusă în mod ireparabil întrucât mulți dintre ei, băieți și
fete, au fost supuși practicilor sexuale forțate, au fost forțați să comită acte atroce împotriva
comunității și familiei lor, suferind traume de nedescris.
Traficul în scopul exploatării sexuale nu ar fi posibil dacă nu ar exista o cerere în continuă
creșter e pe piețele negre de peste tot din lume. Exploatarea copiilor în scopul prestării de servicii
sexuale este o crimă indiferent de circumstanțe. Peste 2 milioane de copii sunt exploatați global
în acest scop ( (Global Initiative to Fight Human Trafficking, 2009, 24). Turismul sexual infantil
este interzis și degradant pentru copil și are consecințe devastatoare pentru acesta, incluzând

38
moartea. Traumele psihologice și transmiterea de boli sexuale sunt doar unele dintre aceste
consecințe devastatoare.
Traficul de copii pentru cerșetorie forțată este un alt tip de exploatare al copiilor. Fără
haine și încălțăminte adecvate, subnutriți, abuzați de patron, de alți cerșetori, de poliție și
trecători, acești copiii sunt vulnerabili din toate punctele de v edere. Unul dintre copiii forțați să
cerșească mărturisea despre traficanți: „Ne forțau să culegem monezi din apă fiartă ca parte din
antrenamentul nostru pentru a înșfăca lucrurile mai repede. Dacă nu prindeam moneda, ne băteau
cu o curea. Un băiat de 11 ani a încercat să fugă, dar a fost prins și bătut aproape până la
moarte.” Global Initiative to Fight Human Trafficking, 2009, 33)
Copiii sunt vulnerabili în fața traficanților printr -un set de caracteristici speciale care îi
diferențiază de adul ți. Vulnerabilitatea și dependența copiilor față de adulți sunt exploatate de
traficanți, iar copiii sub 10 ani sunt în mod special vulnerabili și dependenți de o persoană adultă
de care se atașează emoțional. Acest grup de persoane este mai atrăgător pent ru traficanți datorită
acelor caracteristici care îi fac mai vulnerabili. Copiii se supun mai ușor adulților (atât părinților
cât și altora), nu pot evalua riscurile corect și nu -și pot exprima îngrijorările corespunzător, pot fi
păcăliți mai ușor decât ad ulții și nivelul de educație este mic. Mai mult decât atât, copiii sub
vârsta de 10 ani sunt dependenți de adulți pentru a li se satisface nevoile fizice de bază, cum ar fi
hrana, adăpost și atașament emoțional. Dacă vârsta copilului este mai mică de 7 ani , el poate fi
manipulat în a -și uita identitatea reală și a și -o asuma pe cea a traficantului. Pentru a fi scos din
țară copilul poate fi trecut pe pașaportul părintelui fals uneori chiar fără a se cere o poză ( Sector
Project against Trafficking in Women eds., 2005, 51).
Modalitățile de recrutare sunt diferite, mergând de la înșelăciune, la constrângere sau
forță. Majoritatea copiilor traficați sunt recrutați de către o persoană cunoscută. În unele cazuri,
fete care au fost traficate devin la r ândul lor traficanți, întorcându -se în satele natale pentru a
recruta alte persoane pe care le tentează cu promisiunea unui confort material și a unei vieți mai
bune. În cazul unor copii foarte mici, membrii familiei (părinți, frați, unchi, mătuși) sunt ce i
implicați în trafic. Multe familii văd în aceasta o modalitate de supraviețuire a familiei sau chiar
ca pe o strategie de protejare a copilului, prin oferirea unei vieți mai bune.
Persoanele care preiau copiii le oferă în perioada exploatării l or hrană, haine, adăpost și
chiar droguri, obligându -i să reîntoarcă prin muncă valoarea acestora. Copiii sunt exploatați un
timp îndelungat (până la 12 ore/zi) nu primesc bani pentru activitățile lor, sunt abuzați fizic,

39
hrăniți prost și chiar supuși perv ersiunilor sexuale. Unii dintre ei sunt mutilați intenționat de către
persoanele care îi exploatează, cu scopul de a obține profit. Libertatea lor de mișcare este adesea
sever restricționată și mulți copii sunt amenințați de către cei care îi controlează c u pedepse
fizice dacă nu produc destui bani sau dacă nu predau cea mai mare parte a câștigurilor realizate.
Majoritatea copiilor traficați suferă prin separarea de comunitatea unde au trăit, prin
condițiile vitrege de viață și muncă, prin ameninț ările proxeneților, ale traficanților, prin
neîncrederea în autorități, lipsa unui statut legal și astfel dezvoltă relații de dependență
emoțională cu traficanții lor (iubindu -i și urându -i în același timp). Traficantul devine singurul
adult pe care copilu l îl cunoaște în țara unde este exploatat.
Chiar dacă reușesc să „evadeze” din lumea traficului și se întorc acasă, impactul social este
puternic, în sensul că familia îl poate respinge, nu mai are abilități sociale, educative comparativ
cu ceila lți copii. De multe ori, copiii se întorc în același mediu din care au fost traficați inițial, cu
toate că aici condițiile au rămas neschimbate. Mediile sociale abuzive, sărăcia generalizată,
discriminarea și marginalizarea socială, lipsa unor oportunități de angajare în muncă, accesul
limitat la educație, mecanismele uneori ineficiente de acordare a asistenței sociale, precum și
faptul că traficanții sunt în libertate reprezintă doar câteva dintre problemele cu care se
confruntă.
De asemenea, im pactul psihologic este un prag greu de trecut, sentimentele de rușine și
vinovăție conducând la lipsa încrederii, la gânduri și tentative de suicid. La toate acestea se
adaugă suferințele fizice la care copilul a fost supus în timpul exploatării (violența fizică din
partea traficanților, clienților sau proxeneților, contactarea de boli cu transmitere sexuală).
Stigma socială severă, respingerea de către familiile lor, mediul familial dificil și
sentimentele de rușine sau vinovăție pot complica și mai mult situația grea a copiilor traficați,
făcându -i să se simtă izolați și neînțeleși. Lipsa unor abilități sociale și educaționale limitează
capacitatea lor de a se integra în rândul celorlalți copii, le minimalizează opțiunile pentru viitor și
sporeș te șansele ca ei să fie traficați în mod repetat. Copiii care aleg să depună mărturie
împotriva traficanților au de înfruntat amenințări la adresa securității lor și trăiesc într -o
permanentă teamă pentru ei și familiile lor.
Conform principiilor recomandate cu privire la drepturile omului și traficul cu ființe
umane, în Raportul Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului către Consiliul Economic
și Social se precizează că „toate eforturile împotriva traficului de copii se regăsesc în respecta rea

40
celor cinci drepturi ale lor: la viață, la dezvoltare, la protecție, dreptul la participare, dreptul la
informație. Asistența și protecția copilului victimă a traficului de ființe umane trebuie să fie cu
totul specială, distinctă de cea a adulților din toate punctele de vedere: lege, politică, programe,
acțiuni adoptate de instituții publice, private, tribunale”.

8. Legislația privind traficul de persoane în România și la nivel internațional
– Legislația internațională la care România a aderat
– Legislația din România privitoare la prevenirea și combaterea traficului de persoane

Bibliografie:
– Mateuț, G., et all, (2005) Traficul de ființe. Infractor. Victimă. Infracțiune, Asociația
magistraților, Editura Alternative, Iași
– Mihai, Ș., (2008), Ghid metodologic pentru implementarea standardelor naționale specifice
pentru serviciile specializate de asistență și protecție a victimelor traficului de persoane,
București
– Ould, D., (2004), Trafficking and International Law în Van den Anker, Christian ed., The
political economy of new slavery , Great Britain, ed. Palgrave Macmillan
– Stoecker, S., Louise S., (2005), Human Traffic and Transnational Crime. Eurasian and
American Perspectives , USA, ed. Rowman and Littlefield Publishers
– Truong, T.D., (2003), Gender, Exploitative Migration, and the Sex Industry: A European
Perspective , în Jurnalul Gender, Technology and Development,7: 31
– Van den Anker, C., (2004), Contemporary slavery, global justice and globalization ed.
Palgrave Macmillan, Great Britain)
–
Întrebări:
– Care sunt legile care acționează în România pentru prevenirea și combaterea traficului de
persoane?

41
– Ce Convenții internaționale a ratificat România în acest domeniu?

Temă: Analizați comparativ legislația din România și legislația internațională privitoare la
traficul de persoane

Legislația internațională

Preocuparea ONU de pe parcursul ultimilor ani referitor la traficul de ființe umane se
reflectă în adoptare a unor documente importante în domeniu:

 Declarația Universală a Drepturilor Omului;
 Convenția Europeană a Drepturilor Omului, 1953
 Declarația Drepturilor Copilului, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 20.11.1959
 Declarația pentru Eliminarea Violenței Î mpotriva Femeilor, adoptată de Adunarea
Generală ONU la 23.02.1994;
 Declarația de la Beijing – Platforma de Acțiune, 1995;
 Convenția ONU Privind Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Împotriva
Femeilor (CEDAW)/1979 la care România este parte începând cu 1980;
 Convenția privind Drepturile Copilului, adoptată de Adunarea Generala ONU la
20.111989, intrată în vigoare în 1990 (este ratificată de România prin Legea nr. 18/1990);
 Carta Socială Europeană revizuită, adoptată, la Strasbourg la 3 mai 1996 (este ratifi cată
de România prin Legea nr. 74/1999);
 Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 182/1999 privind interzicerea celor
mai grave forme de muncă a copiilor și acțiunea imediată în vederea eliminării lor;
 Convenția Organizației Internațional e a Muncii nr. 105 privind abolirea muncii forțată
sau obligatorie, ratificată la data de 3 august 1998 și Convenția Organizației
Internaționale a Muncii nr. 29 privind munca forțată sau obligatorie, ratificată la data de
28 mai 1957;

42
 Protocolul Facultativ al Convenției cu privire la drepturile copilului, vânzarea de copii,
prostituția copiilor, pornografia infantilă, semnat la data de 6 sept6embrie 2000 și
ratificată la 18 octombrie 2001;
 Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transfrontaliere organizate, de la
Palermo, 15 -17 octombrie 2000;
 Protocolul de la Palermo (2000) privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea trafi cului de
persoane, în special al femeilor și copiilor, adițional la Convenția Națiunilor Unite
împotriva criminalității tra nsfrontaliere organizate (publicat în Monitorul Oficial nr.
813/8.10.2002).
În ciuda existenței diferitelor legislații ce interzic sclavia, aceasta încă mai există.
Convenția Ligii Națiunilor privind Sclavia a interzis sclavia în 1926, iar Declarația Universală a
Drepturilor Omului din 1948 declară în Articolul 4 sclavia și tratamentul inuman o violare a
drepturilor omului . În 1966 Acordul Internațional asupra Drepturilor Civile și Politice a fost
ratificat de 149 de țări, acestea fiind de acord cu interzicerea sclaviei, a comerțului cu sclavi și a
muncii forțate.(Van den Anker, 2004, 17).
Protocolul Opțional Al Convenției Drepturilor Copilului interzice vânzarea copiilor,
prostituția acestora precum și pornografia. Din 1945 sclavia a făcut mai multe victime, iar
cauzele pentru care oamenii sunt vulnerabili i nclud situația economică precară și corupția
actorilor din guvernământ. Atât timp cât cei responsabili de securitatea și protecția cetățenilor
închid ochii, numărul traficanților va crește și la fel și numărul de victime.
În 1919, Acordul Ligii Națiunilor cerea asigurarea de condiții de angajare corecte si umane
pentru toți oamenii și să se lucreze împreună pentru a eradica traficul de persoane pentru
exploatarea sexuală a femeilor și copiilor. Pe parcursul secolului 20, instrumentele de oprire a
traficului de persoane se concentrau asupra cazurilor de răpire a fetelor și trecerea lor peste
frontieră ilegal cu scopul prostituării acestora. În 1921 și în 1933 au intrat în vigoare Convenția
pentru Eradicarea Traficului de Femei și Copii și Convenția pentru Eradicarea Traficului de
Femei Mature. Dorința de a declara infracțiune traficul de femei cu scopul prostituării a
continuat cu adoptarea Convenției pentru Eradicarea Traficului de Persoane și a Exploatării
Prostituției Altora în 1949. În acea per ioadă accentul era pus pe legătura dintre trafic de persoane
în scopul exploatării sexuale și prostituție. Asta înseamnă că alt tip de trafic nu era inclus în

43
legislație. Realitatea de astăzi oferă dovezi clare în privința traficului de persoane pentru org ane,
cerșetorie, muncă forțată și exploatare sexuală.
În anul 2000 s -a semnat la Palermo, în Italia, Protocolul de la Palermo. Până în decembrie
2002 a fost semnat de către 115 state și a fost ratificat de 21. Se face o distincție clară între cei ce
folos esc constrângerea și abuzul pentru a transporta oameni cu scopul exploatării și acele
persoane care fac contrabandă cu oameni, primind bani de la ei pentru a fi trecuți ilegal granițele
unei țări (ca de exemplu victimele persecuției și cei ce caută azil).
Conform Protocolului de la Palermo traficul de ființe umane înseamnă “recrutarea,
transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea de persoane, prin amenințare de recurgere
sau utilizare a forței sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă, î nșelăciune, abuz de
putere sau de o situație de vulnerabilitate sau prin oferta sau primirea de plăți sau beneficii pentru
a obține consimțământul unei persoane având autoritate asupra alteia în scopul exploatării.”
Exploatarea va include diferite forme de exploatare sexuală, muncă forțată sau servicii, sclavie
sau practici similare sclaviei, servitute sau prelevarea de organe.
Consimțământul unei victime ale traficului de persoane care a fost exploatată conform
definiției de mai sus este considerat nul. Va fi considerat trafic de persoane recrutarea,
transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui copil în scopul exploatării chiar dacă
acest proces nu include niciunul dintre mijloacele enumerate în definiția traficului de ființe
umane (Van den An ker, 2004, 64)
Această definiție este cea mai des utilizată datorită neutralității sale și a lipsei legăturii cu
termenul de prostituție. Traficul de persoane nu mai este privit dintr -o singură perspectivă, aceea
a exploatării sexua le sau a recrutării pentru prostituție, ci include munca forțată și alte forme de
sclavie.
Incluse în acest protocol se regăsesc și măsurile pe care țările pot să le ia în mod opțional
cu privire la protecția victimelor: identitatea lor trebuie protejată, asistență juridică, recuperare
fizică, psihologică și socială, să le acorde cazare, consiliere și informații într -o limbă înțeleasă de
victimă, oportunități de angajare, educare și training ținând cont de vârsta, genul și nevoile
speciale ale victimei. Fi ecare stat trebuie să -i ofere victimei un mediu sigur atât timp cât aceasta
se află pe teritoriul țării respective. În 2005 Convenția asupra Planului de Acțiune Împotriva
Traficului de Persoane susținută de Consiliul European conține reglementări ce prive sc protecția

44
victimelor și specifică mecanismele de a monitoriza victimele fără documente ale traficului de
persoane.
Ca o prevedere obligatorie enunțată în art. 5.1., statele părți la Protocol sunt obligate să
sancționeze traficul de adulți și traficul d e copii în conformitate cu definițiile enunțate în
Protocol, definițiile constituind astfel minimum necesar pentru prevederile penale ale statelor
părți. De exemplu, statele în legislația cărora se regăsesc prevederi referitoare la trafic în scopul
prostit uției forțate, acum vor introduce în legislația lor și alte forme de trafic. Pe lângă această
cerință, Protocolul impune sancționarea tentativelor participării la infracțiune și organizării sau
direcționării altora (art. 5.2. al Protocolului).
Pe lângă ce le expuse mai sus, Protocolul și Convenția19 conțin norme pentru prevederile
procesual -penale naționale, dar și alte norme importante:
 Asigurarea măsurilor care oferă victimelor traficului posibilitatea de a obține compensație
pentru pagubele suferite (prev edere obligatorie);
 Protejarea identității și intimității victimelor prin respectarea confidențialității pe
parcursul procesului penal (art. 6.1. al Protocolului, prevedere este discreționară);
 Norme cu privire la informarea și ajutorul victimelor traficul ui în scopul oferirii
posibilității de a -și expune părerile în cadrul proceselor judecătorești și administrative
relevante (art. 6.2, prevedere discreționară);
 Măsuri eficiente de protejare a martorilor contra răzbunărilor și intimidărilor precum:
protecți a fizică, limitarea în dezvăluirea informației ce ține de identitatea lor și locul unde
se află, mărturia să fie dată prin intermediul camerelor video (art. 24.al Convenției,
prevedere discreționară);
 Protejarea și asistarea victimei să fie separate de rol ul lor de martori, în caz de
amenințări, răzbunare sau intimidare art.25.1 al Convenției, prevedere discreționară);
 Adoptarea măsurilor pentru a oferi posibilitatea de confiscare a câștigurilor obținute în
urma comiterii infracțiunii, în cadrul legislației naționale (art. 12 al Convenției);
 Norme cu privire la reabilitarea fizică, psihologică și socială, precum și norme cu privire
la măsurile de siguranță pentru victimele traficului (art. 6.3, 6.4, 6.5 ale Protocolului);

19 Normele stabilite în urma Convenției se aplică și la Protocol precum și infracțiunilor stabilite în concordanță cu
Protocolul, a rt. 1.2 și 1.3 al Protocolului

45
 Prevenire, cooperare, măsuri cu priv ire la trecerea frontierei și la documentele de
călătorie (art. 9.13 al Protocolului).
Traficul de ființe umane este văzut din ce în ce mai des în strânsă legătură cu imigrarea
ilegală, cu contrabanda de oameni și cu munca pe piața neagră a pers oanelor nedocumentate care
trăiesc în altă țară decât cea de reședință. Astfel, în 2003 s -a adoptat Convenția Națiunilor Unite
Împotriva Crimei Organizate Transnaționale, în 2004 s -a adoptat Protocolul Împotriva
Traficului cu Emigranți pe calea terestră, a aerului și pe mare și tot în 2003 s -a adoptat Convenția
Internațională de Protecție a Drepturilor Tuturor Migranților Lucrători și a Familiilor acestora . (
Kapur, 2005, 25 -27).
Toate aceste inițiative au apărut din cauza fenomenului de migrație ce are loc, o migrație
legală și ilegală peste granițele naționale și internaționale care dacă nu este tratat corespunzător
riscă să mărească numărul de persoane traficate, cât și rețeaua criminală transnațională.

Legislația din România

Prevenirea și combaterea traficului de ființe umane, precum și protecția victimelor
infracțiunii de trafic de persoane în legislația română este reglementată în prezent în mai multe
acte normative și anume:
 Constituția României;
 Codul Penal;
 Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane (publi cată în
Monitorul Oficial nr. 783/11.12.2001);
 Hotărârea nr.1216/27.11.2001 privind aprobarea Planului Național de acțiune pen tru
combaterea traficului de ființe umane (publica tă în Monitorul Oficial, Partea I, nr.
806/17.12.2001);
 Ordonanța de Urgență nr. 143/24.10.2002 pentru modificarea și completarea unor
dispoziții din Codul penal și unele legi speciale, în vederea ocrotirii minorilor împotriva
abuzurilor sexuale;
 Legea nr. 565/2002 privind ratificarea Convenției ONU împotriva criminalității
transnaționale organizate;

46
 Legea nr. 39/21.01.2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate
(publicată în Monitorul Oficial nr. 50/29.01.2003);
 Hotărârea nr. 299/13.03. 2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispo zițiilor
Legii nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane;
 Legea nr. 211/27.05.2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victime lor
infracțiunilor (publicată î n Monitorul Oficial, Partea I, nr. 505/4.06.2004);
 Legea nr. 272/2004 pentru promovarea și protecția drepturilor copilului;
 Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 79/2005 pentru modificarea și completarea Legii
nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane;
 Legea nr. 287/11.10.2005 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.
79/2005 pentru modificarea și completarea Legii nr. 678/2001 privind prevenirea și
combaterea traficului de persoane;
 Hotărâre nr. 1584/8.12.2005 pent ru organizarea și funcționarea Agenției Naționale de
Prevenire a Traficului de Persoane și Monitorizare a Asistenței Acordate Victimelor
Traficului de Persoane (publicată în Monitorul Oficial nr. 5/4.01.2006);
 Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.1083/2006 pentru modificarea și completa rea
Hotărârii Guvernului nr.1584/2005 pentru înființarea, organizarea și funcționarea
Agenției Naționale de Prevenire a Traficului de Persoane și Monitorizare a Asistenței
Acordate Victimelor Traficului de Persoane;
 Hotărârea Guvernului nr. 1238/2007 pentru aprobarea standardelor naționale specifice
pentru serviciile specializate de asistență a victimelor traficului de persoane;
 Decizia Președintelui ANITP nr.1/2007 publicată în M.O. nr.749/05.11.2007 pentru
aprobarea programului de interes național pentru îmbunătățirea asistenței victimelor
traficului de persoane. Prin acest act normativ se urmărește susținerea organizațiilor
neguvernamentale cu fonduri nerambursabile în vederea îmbunătățirii serviciilor acordate
victimelor traficului de persoane;
 Decizia președintelui ANITP nr.4/2007 publicată în M.O. nr. 837/06.12.2007 pentru
aprobarea criteriilor de evaluare și acreditare a proiectelor de prevenire a traficului de
persoane.
Conform sistemului juridic din R omânia, ancheta penală se desfășoară în concordanță cu
prevederile Codului de Procedură Penală. Legea nr. 678/2001 conține prevederi specifice

47
referitoare la formele interne și externe de trafic, precum și cu privire la investigațiile în cazuri
de trafic d e persoane. Urmărirea penală pentru infracțiunile prevăzute de această lege se
efectuează de către procuror și se judecă în primă instanță de către tribunal.
Codul Penal din România incriminează ca infracțiuni: sclavia – art.190 (punerea sau
ținerea unei persoane în stare de sclavie, precum și traficul de sclavi); munca forțată – art.191
(fapta de a supune o persoană, în alte cazuri decât cele prevăzute de dispozițiile legale, la
prestarea unei munci contra voinței sale sau la o muncă obligato rie); și procurare (îndemnul ori
înlesnirea practicării prostituției sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de
către o persoană, recrutarea unei persoane pentru prostituție ori traficul de persoane în acest scop,
precum și constrângere a la prostituție).
Traficul de ființe umane în scopul exploatării sexuale se pedepsește cu închisoare de la 3 la
12 ani și interzicerea anumitor drepturi pe o perioadă determinată de timp de la 1 la 10 ani.
Instanța poate decide interzicerea unui a sau mai multor drepturi: dreptul de a vota sau de a fi ales
într-o funcție publică, dreptul de a deține o funcție referitoare la exercitarea autorității de stat,
dreptul de a fi într -o funcție sau de a practica o profesie similară cu cea deținută la mome ntul
comiterii infracțiunii, drepturi părintești, dreptul de a fi tutore. Această măsură se aplică la
executarea pedepsei, după clemență parțială sau totală.
Traficul de ființe umane săvârșit de două sau mai multe persoane împreună sau care a
cauzat victimei o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății, precum și cazul în care
fapta a fost săvârșită asupra unei persoane care nu a împlinit vârsta de 15 ani se pedepsește cu
închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi. Dacă fapta a avut ca urmare moartea sau
sinuciderea victimei pedeapsa este închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.
Sclavia se p edepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea anumitor drepturi, iar
munca forțată se sancționează cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
În ceea ce privește pedepsirea celor care recrutează forță de muncă, Legea nr. 678/2001 nu
conține în mod expres astfel de prevederi, însă cei care recrutează forță de muncă pot fi pedepsiți
în conformitate cu art. 12 din Lege. Inspecția Muncii controlează agențiile de ocupare a forței de
muncă, care mediază și plasează forță de muncă în străinătate. A ctul normativ care
reglementează această activitate este Legea nr. 156/2000. Inspectorii de muncă verifică medierea
și plasarea documentelor, contractele individuale de muncă, contractele de mediere, contractele
de oferte ale firmelor și dosarele personale ale cetățenilor români. În cazul în care se

48
înregistrează reclamații de la persoane care pretind a fi victime ale traficului, inspectorii
sesizează poliția.
Cu toate că aparent, se creează impresia unui cadru legislativ necesar și suficient ca
instrument de lucru în domeniul protecției victimelor traficului de ființe umane, nu sunt
satisfăcute exigențele impuse de evoluția fenomenului și nu oferă o reală protecție, eficientă și
utilă pentru victime. Astfel, Regulamentul de aplicare a dispozițiil or Legii nr. nr. 678/2001
privind prevenirea și combaterea traficului de persoane creează confuzii cu privire la capacitatea,
calitatea și competența structurilor de lucru în favoarea victimelor, impunându -se stabilirea
cadrului de organizare a centrelor d e primire a victimelor și clarificarea metodelor de lucru în
echipă a tuturor profesioniștilor.
În ceea ce privește caracterul public al ședințelor în cauzele privind infracțiune de trafic de
persoane, conform art. 24, alin 1 din Legea nr. 678/2 001 sunt nepublice ședințele de judecată
unde victimele sunt minore, cele în care sunt implicate victime majore fiind publice, cu
posibilitatea ca la cererea părții vătămate instanța să poată declara ședința secretă. Din păcate,
există numeroase situații î n care victima este supusă unor presiuni venite din partea persoanelor
din anturajul făptuitorilor, fie chiar și prin simpla prezență a acestora în sala de judecată. Tocmai
această intimidare a victimelor le oprește de cele mai multe ori să se adreseze ins tanței cu cerere
de declarare secretă a ședinței. Este necesară instituirea obligativității caracterului secret al
ședințelor de judecată în toate cauzele având ca obiect traficul de persoane.

49

9. Asistența acordată victimelor traficului de persoane
– Asistența socială
– Asistența psihologică
– Asistența juridică
– Asistența educațională
– Servicii „outreach”

Bibliografie:
– Alexandru, M, (2013), Asistența și reintegrarea socială a victimelor traficului de persoane ,
editura U niversității din București;
– Limanowska, B., (2002), Victim refferal and assistance system and gaps therein in
Southeastern Europe ;
– Munteanu, D., Șerban, D. , (2004), Management de caz , în Ghid de bune practici pentru
asistarea copiilor victime ale traficului în scopul exploatării sexuale , Or. Salvați Copiii,
[f.e.], București ;
– Serban, Mihai, (2008), Ghid metodologic pentru implementarea Standardelor naționale
specifice p entru serviciile specializate de asistenta și protecție a victimelor traficului de
persoane , http://anitp.mai.gov.ro/ro/docs/studii/ghid_standarde_asistenta.pdf ;
– Zimmerman, C athy, et al., (2006), Stolen smiles. The physical and psychological health
consequences of women and adolescents trafficked in Europe , The London School of
Hygiene & Tropical Medicine, London ;
– Asociația Magistraților Iași, Asociația Alternative Sociale Iași, (2005), Traficul de ființe
umane Infractor Victimă Infracțiune , [f.ed.], Iași ;
– *** Ghid de educație pentru prevenirea traficului de femei, (f.a.), Centrul Parteneriat
pentru Egalitate, Editu ra Nemira, București .
Întrebări de verificare:
– Care sunt tipurile de centre unde pot fi asistate victimele traficului de persoane?
– Ce servicii le sunt oferite victimelor traficului de persoane în vederea reinserției lor sociale?

50

Asistența victime lor traficului de persoane se face în funcție de nevoile individualizate ale
acestora , particularitățile situației de trafic și manifestarea efectelor traumei în plan fizic și
psihologic, raportat la fiecare victimă în parte. Nevoile victimelor sunt diverse , iar pentru a
evalua corect situația, a elabora un plan de intervenție și a trece la implementarea lui, instit uțiile
care acordă asistență victimelor traficului de persoane trebuie să stabilească un set practici,
atribuții și competente în vederea medierii raportului dintre victima (beneficiar) și furnizorul de
servicii.
În România vict imele traficului de persoane pot beneficia de următoarele categorii de
servicii:
a) Asistenț a socială
După ce victima traficului de ființe umane a fost identificată, aceasta este orientată către
un centru pentru a beneficia de asistență specializată . “Centrul de asistență și protecție a
traficului de persoane este un spațiu destinat persoanelor, victime ale infracțiunii de trafic de
persoane, cu scopul oferirii de protecție fizică și asistență psiho -socială în vederea reintegrării
socio -profesionale în comunitate (Asociația Alternative Sociale , p. 1).” Are adresa secretă,
nefiind permis accesul persoanelor străine.
Există mai multe t ipuri de centre unde pot fi asistate victimele traficului de ființe umane:
Centru rezidențial închis care poate fi organizat de către organizații neguvernamentale sau
instituții de stat. Acest tip de centru este pretabil implementării asistentei de criză sau de lungă
durată cu scopul reintegrării beneficiarilor deoarece este adaptat la cerințele de gen sau vârsta,
are capaci tate crescută de primire și personal non -stop. Măsurile de securitate care se iau în
cadrul acestor centre sunt sporite, nefiind permisă ieșirea beneficiarilor din cen tru ori aducerea
altor persoane în incinta centrului. Nu se pot primi vizite din partea membrilor familiei în spațiul
rezidențial destinat victimelor aflate în situații de risc major.

Centru rezidențial semi-deschis se aseamănă ca structură și func țiuni cu centrul de tip
locuință cu adresa protejată . Acest tip de centru dispune de un spațiu de tranzit și are capacitate
crescută de primire . Centrul poate funcționa non -stop, cu personal de noapte și weekend .
Beneficiarii asistați în cadrul acestui centru sunt aflați în risc mediu și de aceea pot părăsi centrul

51
pentru a participa la diferite activități ce țin de programul de asistentă . Se prevăd acțiuni de timp
liber, în afară instituției, mediate de prezența unui specialis t.
Centru de tip apartament cu adresa protejată este coordonat de organizații non –
guvernamen tale și este destinat furnizării de asistență de lungă durată sau criză , facilitând
reintegrarea beneficiarilor. D e regulă sunt apartamente cumpărate/închiriate în zone rezidențiale
sigure , o organizație putând avea mai multe apartamente protejate. Beneficiari i pot părăsi spațiul
în funcție de activitățile în care sunt implicați , dar au de respectat reguli de confidențialitate și de
ordine interioară) . Centrul nu dispune de personal de noapte sau de pază, dar există un asistent
social, responsabil de apartament. Centrul dispune de o capacitate de primire relativ redusă
(maxim 8 be neficiari simultan) dar permite o mai bună gestionare a conflictelor și relaționare cu
beneficiarii . Are de asemenea avantajul de a putea fi schimbată locația rapid în caz de risc major
pentru beneficiari .
Familia are un rol important în refacere a și reintegrarea victimei, implicarea familiei în
programul de reintegrarea al victimei fiind foarte importantă. De cele mai multe ori, atunci când
familia nu reușește să gestioneze întoarcerea copilului în mediul familial, se oferă asistență atât
victime i cât și familiei. Consilierea familială, oferă membrilor familiei posibilitatea de a
comunica și exprima sentimentele legate de problemele cu care se confruntă victima. Ajutorul
oferit de familie îi dau victimei sentimentul de siguranță și de apartenența , putând trece cu mai
multă ușurință peste obstacolele ce le va întâmpina pe parcursul programului de reintegrare.
Asistentul social are o serie de responsabilități care îi revin în procesul de intervenție.
Printre acestea pot fi enumerate ( Șerban, Mihai, 2008) :
– a asigura accesul victimei la serviciile stabilite în planul de servicii;
– a încuraja comunicarea între specialiști;
– a fi persoana de legătură directă cu orice specialist care intervine punctual;
– a fi persoana de contact direct, permanent cu victima;
– a media legătura dintre victima și persoane de referință din mediul de viață al acesteia;
– a fi prezent în situații de criză, în c are este nevoie de luarea rapidă a deciziilor;
– convocarea și organizarea conferințelor de caz;
– a verifica în permanență actualitatea nevoilor victimei;
– monitorizarea permanentă a situației victimei.

52
b) Asistență psihologică
Victimele traf icului de ființe umane și în special copiii traversează perioade dificile după
ce sunt recuperate din trafic. Intervenția psihoterapeutului trebuie să se focalizeze pe ridicarea
stimei de sine și externalizarea traumelor psihologice produse în experiența d e trafic și
exploatare și resemnificarea acestora într -o manieră colaborativă cu victima. Fiecare persoană
poate avea reacții variate la experiența personală de traumă. De aceea, este important sa se
analizeze nevoile fiecărei victime în parte (Zimmerman, Cathy, et al., 2006, p. 94) . Consilierea
psihologică poate fi realizată atât la nivel individual, cât și la nivel de grup.
Responsabilitățile principale ale psihologului/ psihoterapeutului în intervenție sunt
(Șerban, Mihai, 2008) :
– încurajează victima pentru angajarea în procesul terapeutic centrat pe diminuarea
simptomatologiei de stare și normalizarea condiției sale psihologice;
ˉ organizează și desfășoară sesiuni de consiliere și/ sau psihoterapie pentru victima. În
acest scop elaborează planul de consiliere/ psihoterapie, ca parte integrantă a planului de
servicii;
ˉ participa la conferințele de caz organizate de m anagerul de caz;
ˉ comunica permanent cu ceilalți specialiști cărora le sunt delegate responsabilități în
implementarea planului de servicii.

c) Asistenta medicală
Situațiile de urgență medicală sunt, conform legii asigurărilor medicale, preluate de către
unitățile sanitare cărora le -au fost semnalate, chiar dacă pacientul nu are asigurare medicală. Din
cauza volumului crescut de pacienți pe care sistemele sanitare de stat trebuie să îl gestioneze,
organizațiile care lucrează în asistenta victimelor traficului de persoane aleg să plătească
serviciile medicale pentru a se asigura de efectuarea acestora la standarde crescute de calitate,
fără a menționa faptul că beneficiarul serviciilor este victimă a traficului.

d) Asistenta juridică
Conform legislației în vigoare, se acordă asistență juridică gratuită atât victimelor directe
ale infracțiunilor, dar și victimelor indirecte ale unor infracțiuni grave (soțul, copiii și cei aflați în
întreținerea victimelor directe decedate prin să vârșirea infracțiunilor).

53
Legea prevede de asemenea compensarea financiară de către stat a victimelor și stabilește
mai multe categorii de condiții pentru acordarea acestor compensării financiare, printre care și
sesizarea organelor de urmărire p enală cu privire la săvârșirea infracțiunii, în anumite termene.

e) Asistenta educațională
Acest tip de asistență constă în ajutorul acordat victimelor traficului de persoane pentru a –
și finaliza studiile întrerupte, prin facilitarea inserției s au reinserției într -un sistem de învățământ.
În funcție de resursele identificate, victima împreună cu asistentul social pot demara
procedurile necesare de înscriere în sistemul educațional de stat sau înscrierea la cursuri de
calificare profes ională.
Alegerea formei de școlarizare se realizează în funcție de vârstă și de ultima formă de
învățământ la care a participat victima anterior situației de trafic.
Pot fi realizate activități de consiliere vocațională pentru victimel e care nu s -au putut
hotărî în privința unei profesii sau în cazul în care acestea doresc o reconversie profesională dar
nu cunosc pașii necesari spre atingerea acestui obiectiv. Consilierea vocațională se referă la
identificarea scopurilor personale, a m otivației pentru dezvoltarea personală și dezvoltarea
capacității de luare a deciziilor privind cariera și a deprinderilor de integrare pe piața muncii.
Formarea profesională se organizează în mod distinct pe niveluri de pregătire, profesii,
ocupații, meserii și specialități, ținându -se seama de nevoile angajatorilor, de competentele de
bază ale persoanelor, de cerințele posturilor pe care aceștia le ocupa sau doresc să le ocupe, de
posibilitățile lor de promovare sau de încadrare în muncă, precu m și de cerințele de pe piața
muncii și aspirațiile lor.

f) Servicii „outreach ”(Șerban Mihai, 2008)
Implică oferirea de servicii victimelor traficului de ființe umane în afara cadrului centrului,
în special în zonele unde se afla posibile /potențiale cazuri. Se acordă servicii de harm reduction
cu privire la transmiterea bolilor cu caracter sex ual prin intermediul echipelor de tip outreach
care realizează activități stradale de împărțire de prezervative și consiliere medicală pe tematici
sexuale și autoîngrijire.

54
10. Management de caz

Bibliografie:
– Limanowska, B., (2002), Victim refferal and assistance system and gaps therein in
Southeastern Europe ;
– Munteanu, D., Șerban, D. , (2004), Management de caz , în Ghid de bune practici pentru
asistarea copiilor victime ale traficului în scopul exploatării sexuale , Or. Salvați Copiii,
[f.e.], București ;
– Serban, Mihai, (2008), Ghid metodologic pentru implementarea Standardelor naționale
specifice pentru serviciile specializate de asistenta și protecție a victimelor traficului de
persoane , http://anitp.mai.gov.ro/ro/docs/studii/ghid_standarde_asistenta.pdf ;
– Zimmerman, Cathy, et al., (2006), Stolen smiles. The physical and psyc hological health
consequences of women and adolescents trafficked in Europe , The London School of
Hygiene & Tropical Medicine, London ;
– Asociația Magistraților Iași, Asociația Alternative Sociale Iași, (2005), Traficul de ființe
umane Infractor Victimă Infr acțiune , [f.ed.], Iași ;
– *** Ghid de educație pentru prevenirea traficului de femei, (f.a.), Centrul Parteneriat
pentru Egalitate, Editura Nemira, București .
Întrebări de verificare:
– Care su nt etapele managementului de caz privitoare la lucrul cu victimele traficului de
persoane?
– Care este rolul asistentului social în procesul de intervenție?

În cazurile de victimizare prin trafic de ființe umane, managementul de caz este un proces
prin intermediul căruia victimele primesc serviciile de care au nevoie pentru depășirea condiției
de victimă și pentru reintegrarea lor socială. În cazul v ictimelor traficului, managementul de caz
are ca scop crearea conexiunilor dintre victimă și furnizorii acreditați de servicii care să răspundă
complexității nevoilor acesteia. Astfel, scopurile și funcțiile centrale ale managementul de caz în
lucrul cu vi ctimele traficului de ființe umane sunt (Mihai, 2008, p. 17):

55
– Evaluarea istoriei de trafic și a nevoilor victimei;
– Evaluarea resurselor victimei de a depăși situația existență, precum și a resurselor
comunității în care aceasta trăiește;
– Punerea în contact a victimei cu rețeaua furnizorilor de servicii specifice, cu resursele și
oportunitățile necesare reintegrării sociale a cestora;
– Dezvoltarea capacităților victimei de a face față dificultăților apărute în procesul de
reintegrare și de a se adapta noii s ituații;
– Planificarea serviciilor și intervențiilor specifice în beneficul victimei, sub forma planului
individualizat de servicii.
Nevoile victimelor traficului de ființe umane sunt multiple: medicale, psihologice,
sociale, juridice, iar gravitatea situa țiilor diferă de la caz la caz. O intervenție eficientă este
posibilă numai în cadrul unei echipe multidisciplinare (asistent social, psiholog, jurist/avocat,
polițist, medic), lucrul în echipă presupunând o coordonare a eforturilor. Responsabilitățile
fiecărui membru al echipei multidisciplinare sunt următoarele (Munteanu, Șerban, 2004, 9 -10):
Managerul de caz este cel care coordonează echipa multidisciplinară (de obicei asistentul
social sau psihologul,) și are următoarele atribuții:
– Monitorizar ea permanentă a cazului;
– Asigurarea contactului direct, permanent cu victima;
– Asigurarea comunicării între membrii echipei;
– Coordonarea și documentarea planului de servicii, plan care se realizează în colaborare
cu persoana asistată;
– Evaluarea resurselor ș i a serviciilor oferite de furnizorii acreditați să ofere servicii
specifice;
– Stabilirea unor criterii concrete de evaluare a obiectivelor;
– Stabilirea unui program clar de reevaluare a situației.

56
Asistentul social va avea următoarele responsabilități:
– Să a sigure corecta colectare a datelor și înregistrare a informațiilor referitoare la caz
(Aceste informații au caracter de confidențialitate și vor face parte din dosarul care va
însoți victima pe întreg traseul de reintegrare;
– Să ofere sprijin prin ascultare . Asistentul social trebuie să ofere timp victimei să -și
împărtășească experiența și să -i lase libertatea de a alege modalitatea de a povesti
experiențele pe care le -a trăit;
– Să accepte toate emoțiile și sentimentele victimei așa cum sunt și să o facă să se simtă în
siguranță și respectată;
– Să joace un rol participativ în procesul de luare a deciziilor, nu de lider;
– Să faciliteze accesul victimei la serviciile cuprinse în plan ul de servicii și reintegrare;
– Să medieze legătura dintre victimă și alte persoane de referință din anturajul acesteia
(familie, alte rude, funcționari publici);
– Menținerea unei relații continue cu victima traficului în vederea identificării nevoilor
curente și viitoare.
Psihologul/psihoterapeutul are un rol important atât în procesul de evaluare a istoriei de
trafic din perspectiva consecințelor acesteia asupra psihicului victimei, cât și în procesul
terapeutic centrat pe diminuarea simptomatolo giei de stare și creștere a capacității de adaptare a
victimei. Planul de intervenție terapeutică, ca parte integrantă a planului individualizat de servicii
și intervenție vizează:
– Restabilirea sentimentului de siguranță a victimei, printr -o securizare fiz ică și psihică a
acesteia și construirea unei relații de încredere cu aceasta
– Reconstrucția istoriei de viață a victimei, care presupune reevocarea evenimentelor
traumatizante și acceptarea trecutului, alături de reevaluarea dimensiunilor valorice,
morale.
– Reconectarea persoanei asistate la prezent și viitor, reevaluarea sistemului de relații
interpersonale, precum și crearea premiselor pentru formarea altor relații interpersonale.

57
Medicul, polițistul, juristul/avocatul sunt membrii ai echipei int erinstituționale și nu
neapărat ai echipei pluridisciplinare de intervenție. Acești profesioniști oferă servicii conforme
cu pregătirea lor profesională și care sunt parte a planului individualizat de servicii și intervenție.
Urmărind un parcurs logic (etapele managementului de caz), managementul cazurilor în
care sunt implicate victime ale traficului trebuie să respecte câteva etape (Mihai, 2008, p. 18 -20):
1. Sesizarea și înregistrarea cazului. Sesizarea poate fi făcută de către: poliție, servic ii sociale,
organizații internaționale, ONG -uri, persoane juridice sau fizice, victima însăși. Sesizarea va fi
preluată de către asistentul social din cadrul instituției sesizate. Sesizarea trebuie să cuprindă
următoarele informații de bază: datele de iden tificare ale victimei (nume, data și locul nașterii,
adresă, starea civilă a victimei), situația familială, studii, experiența profesională, starea de
sănătate, scurt istoric al experienței traumatizante, asistența acordată în tranzit.
Înregistra rea cazului se realizează conform procedurii instituției la care a fost făcută
sesizarea, este confidențială și respectă normele juridice.
2. Evaluarea situației victimelor
2.a. Evaluarea inițială
2.b. Evaluarea comprehensivă și multidimensională a cazulu i în vederea stabilirii măsurilor de
protecție (colectarea datelor și înregistrarea informațiilor referitoare la caz)
3. Planificarea intervenției:
– solicită identificarea resurselor individuale și comunitare ce pot fi utilizate în procesul de
asistență, corelarea nevoilor victimei cu aceste resurse și cu oferta de servicii din rețeaua
națională de servicii de protecție și asistență a victimelor traficului
– presupune elaborarea planului de servicii și intervenție. Planul de servicii este construit
împreun ă cu victima și are la bază nevoile, scopurile, precum și abilitățile/capacitățile acesteia.
În principal, obiectivele unui Plan de servicii și intervenție sunt:
 satisfacerea nevoilor primare (hrană, îmbrăcăminte, adăpost) și asigurarea unui mediu
securiza t
 recuperare psihologică
 îmbunătățirea stării de sănătate
 dezvoltarea deprinderilor de viață independentă

58
 integrare profesională și socială
Echipa multidisciplinară va stabili împreună cu persoana asistată o ierarhie a obiectivelor,
ținând cont de vârsta acesteia, trauma suferită, mediul familial din care provine, interesele și
aspirațiile victimei, resursele financiare și umane disp onibile, dar și capacitățile victimei de a se
reintegra social. Planul de servicii este construit în concordanță cu așteptările victimei, opțiunile
și scopurile acesteia pe termen scurt și lung. Structura generală a unui plan de servicii/intervenție
trebui e să cuprindă:
 enunțarea scopului intervenției
 descrierea obiectivelor intervenției pe termen scurt și lung
 descrierea serviciilor care vor fi accesate pentru atingerea obiectivelor
 calendarul activităților și limitele de timp.
4. Implementarea planului de servicii/intervenție sau furnizarea serviciilor presupune
stabilirea legăturilor victimei asistate cu serviciile menționate în planul de servicii și alocarea
resurselor identificate/furnizarea serviciilor. Implementarea planului de servicii/intervenție
implică furnizarea de servicii de specialitate de către furnizorii de servicii din rețeaua națională
de protecție și asistență a victimelor traficului de ființe umane. În ceea ce privește punerea în
aplicare a planului de servicii/intervenție, managerul de caz are următoarele responsabilități:
 selectează serviciile care întrunesc clar standardele și așteptările pentru serviciile
furnizate
 explică victimei, folosind un limbaj adaptat nivelului de înțelegere al acesteia, rolul
serviciilor, descrie serviciile f urnizate și informează victima cu privire la calendarul de
implementare a planului de servicii
 facilitează accesul victimei la servicii
 realizează legăturile dintre diferitele servicii existente și orientează victima către alte
servicii, în funcție de part icularitățile cazului și ale planului de intervenție
5. Monitorizarea și evaluarea periodică a progreselor înregistrate în normalizarea situației
victimei, a deciziilor și a impactului intervențiilor specializate. Monitorizarea presupune totodată

59
și controlul modului în care sunt alocate resursele și efectele utilizării acestora asupra situației
victimei. Datorită schimbării situației victimei ca urmare a intervenției specialiștilor, permanenta
monitorizare are un dublu scop: aprecierea modului în car e serviciile furnizate răspund nevoilor
pentru care au fost stabilite, precum și pentru introducerea schimbărilor solicitate de evoluțiile
înregistrate în cazul respectiv. Monitorizarea permite managerului de caz să vină în întâmpinarea
schimbărilor nevoil or victimei și să o orienteze în mod adecvat către serviciile de care are
nevoie. Frecvența activităților de monitorizare variază în funcție de dinamica nevoilor victimei și
de tipurile de servicii furnizate. Managerul de caz îndeplinește în acest caz rolu l de avocat al
victimei, asigurându -se în permanență că serviciile sunt furnizate în conformitate cu obiectivele
planului de servicii, nevoile victimei sunt recunoscute și problemele apărute în furnizarea
serviciilor sunt identificate și depășite.
6. Evalu area finală și închiderea cazului. Monitorizarea post -intervenție. Evaluarea finală
presupune evaluarea situației victimei ca urmare a aplicării planului de servicii, competențele
dezvoltate de către victimă și consolidate, acumularea de cunoștințe și resu rse. Principalele
aspecte ce trebuie monitorizate în fiecare caz sunt siguranța victimei și reducerea riscurilor ca
victima să fie retraficată.
Cazul este considerat închis atunci când sunt atinse scopurile planului individualizat de
servicii (f actorii de risc care au dus la victimizare prin trafic s -au redus semnificativ sau au
încetat să mai existe, iar victima este reintegrată social) sau datorită limitării bugetului alocat
normalizării situației victimei.
Furnizorii de servicii asig ură resursele (umane, financiare, materiale) necesare desfășurării
optime a managementului de caz în conformitate cu prevederile standardelor naționale și a
metodologiilor specifice fiecărui tip de serviciu pe care îl oferă.
În desfășurarea cazur ilor de victimizare vor fi organizate ședințe de caz (întâlniri cu
frecvență săptămânală ale echipei multidisciplinare de evaluare și/sau intervenție), convocările
fiind în responsabilitatea managerului de caz. La conferințe pot participa și profesioniștii din
rețeaua externă de intervenție.

60
BIBLIOGRAFIE:

Alexandru, M, Traficul de ființe umane: o nouă formă de sclavie modernă , în volumul
„Asistența socială a grupurilor de risc”, (coord. Doru Buzducea), editura Polirom, Iași, 2010
Alexandru, M, Asistența și reintegrarea socială a victimelor traficului de persoane , editura
Universității din București, 2013
Kapur, R., (2005), Cross -border movements and the Law.Renegociating the boundaries of
difference , Ed. Paradigm Publishers.
Limanowska, B., (2002), Victim refferal and assistance system and gaps therein in Southeastern
Europe
Lăzăroiu, S, Alexandru. M, Who is the next victim? Vulnerability of Young Romanian Women to
trafficking in human being s”, OIM, 2003
Mark, J.,D., Jordans, (2004), Manual specializat de instruire pentru consilierea psihosocială a
tinerilor victime ale traficului, Organizația Internațională a Muncii
Mateuț, G., et all, (2005) Traficul de ființe. Infractor. Victimă. Infracțiune, Asociația
magistraților, Editura Alternative, Iași
Munteanu, D., Șerban, D., (2004), Management de caz , în Ghid de bune practici pentru asistarea
copiilor victime ale traficului în scopul exploatării sexuale, Or. Salvați Copiii, [f.e.], București
Mihai, Ș., (2008), Ghid metodologic pent ru implementarea standardelor naționale specifice
pentru serviciile specializate de asistență și protecție a victimelor traficului de persoane,
București
Nicolaescu Daniela, Barbu, Bogdan, (2004), Experiența traumatică a traficului de copii în
scopul expl oatării sexuale , în „Ghid de bune practici pentru asistarea copiilor victime ale
traficului în scopul exploatării sexuale”, Salvați Copiii

61
Ould, D., (2004), Trafficking and International Law în Van den Anker, Christian ed., The
political economy of new slavery , Great Britain, ed. Palgrave Macmillan
Rădulescu, S., Sociologia și istoria comportamentului sexual „deviant”, Ed. Nemira, București,
1996
Robu, V., Brânză, L., (2006), Consecințele traficului de ființe umane și efectele acestuia asupra
victimelor în Revista de Asistență Socială, nr. 2 -3/2006, București
Schauer, E.J., Wheaton, M.E., (2006), Sex Trafficking into the United States: A Literature
Review , în Criminal Justice Review, 31: 2
Stoecker, S., Louise S., (2005), Human Traffic and Transnational Crime. Eurasian and
American Perspectives , USA, ed. Rowman and Littlefield Publishers
Truong, T.D., (2003), Gender, Exploitative Migration, and the Sex Industry: A European
Perspective , în Jurnalul Gender, Technology and Development,7: 31
Van den Anker, C., (2004), Contemporary slavery, global justice and globalization ed. Palgrave
Macmillan, Great Britain)
Zaharia G.C., (2012), Traficul de persoane , București, Editura C.H.Beck
Zimmerman, Cathy, et al., (2006), Stolen smiles. The physical and psychological health
consequences of women and adolescents trafficked in Europe , The London School of Hygiene &
Tropical Medicine, London
Wilson , J.P., (1989), Trauma, transformation and healing. An integrative approach to theory
research and posttra umatic therapy, Bruner and Mazel, New York
Walter, B., Pledoarii imposibile. În apărarea prostituatelor, spărgătorilor de grevă, a cămătarilor,
a patronilor și a altor stigmatizati, E d. Nemira, București, 1998
*** Alianța globală împotriva traficului de fe mei (GAATW); Standarde de drepturi
fundamentale pentru felul în care trebuie tratate persoanele traficate; ianuarie 1999.
*** Asociația Magistraților Iași, Asociația Alternative Sociale Iași, (2005), Traficul de ființe
umane Infractor Victimă Infracțiune , [f.ed.], Iași
*** ANITP, (2011), Evaluarea situației traficului de persoane în România în anul 2010,
București

62
*** Consiliul Europei – Recomandarea nr.1325(1997) privind traficul de femei și prostituția
forțată în țările membre ale Consiliului Europei
*** EUROPOL, (2001), Evaluarea activității infracționale – traficul de persoane spre Uniunea
Europeană , [f.e.], Bucuresti
*** Federația Helsinki pentru drepturile omului, (2000), Femei , un studiu privind situația
drepturilor fundamentale ale femeilor în Europa Centrală și de Sud – Est și în comunitatea
Statelor Independente , [f.e], Bucuresti
*** Ghid de educație pentru prevenirea traficului de femei, (f.a.), Centrul Parteneriat pentru
Egalitate, Editura Nemira, București
***Global Initiative to Fight Human Trafficking, (2009), Global Report on Trafficking in
Persons , http://www.un odc.org/unodc/en/human -trafficking/global -report -on-trafficking -in-
persons. html
*** Global Survavil Network (1997), Infracțiune și aservire: o prezentare a traficului de femei
din noile state independente, în scopul prostituției , [f.e.], Bucuresti
*** Hotărâre nr. 1.238 din 10 octombrie 2007privind aprobarea Standardelor naționale
specifice pentru serviciile specializate de asistentă și protecție a victimelor traficului de
persoane, publicată în Monitorul Oficial nr. 715 din 23 octombrie 2007
*** Internati onal Labour Office, (2005), Traficul de ființe umane în scopul exploatării sexuale,
[f. l.], [f.ed.]
*** Institutul de lingvistică “Iorgu Iordan”, Dicționar explicativ al limbii române, Ediția a II -a,
Editura Univers Enciclopedic, București, 1998
*** Legea nr. 678 din 11 decembrie 2001 , publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 783 din 11
decembrie 2001
*** Organizația Internațională pentru Migrație, (2006), Module de instruire pentru combaterea
traficului de persoane – Asistenta directa. Returnarea si r eintegrarea, [f.e.], [f.l.]
*** Organizația Națiunilor Unite, Protocolul din 15 noiembrie 2000 privind prevenirea,
reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor, adițional la

63
Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate , publicat in
Monitorul Oficial nr. 813 din 8 noiembrie 2002
*** Organizația Internațională pentru Migrație, (2002), Traficul de ființe umane, un fenomen
social confundat cu prostituția, [f.e.], București
*** Sector Project against Trafficking in Women eds., (2005), Challenging Trafficking in
Persons. Theoretical D ebate and Practical Approaches , Germany, ed. Nomos
Verlagsgesellschaft
*** UNICEF, (2000), Traficul de persoane în Europa de Sud – Est, un inventar al situației
actuale și măsurile antitrafic în Albania, Bosnia și Herțegovina, Croația, Republica Federală
Iugoslavia și fosta Republică Iugoslavă Macedonia, [f.e.], Bucuresti
*** United Nations Office on Drugs and Crime, (2009), Combating Trafficking in Persons . A
handbook for Parliamentarians, http://www.ungift.org/docs/ungift/pdf/humantrafficking
/UN_Handbook_engl_core_low.pdf ,