1 UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI FACULTATEA DE BIOLOGIE INFECȚIA VAGINALĂ CU STREPTOCOC β-HEMOLITIC DE GRUP B . ASPECTE EPIDEMIOLOGICE ȘI DIAGNOSTIC DE… [622898]

1 UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE BIOLOGIE

INFECȚIA VAGINALĂ CU STREPTOCOC
β-HEMOLITIC DE GRUP B .
ASPECTE EPIDEMIOLOGICE ȘI DIAGNOSTIC
DE LABORATOR

Coordonator științific:
Prof. Dr. MARIANA CARMEN CHIFIRIUC
Îndrumător științific:
Dr. MIRELA GROSU
Maste rand:
ANA MARIA GROSU

BUCUREȘTI
2018

2
INTRODUCERE

Streptococcus agalactiae ( streptococul de grup B ) a fost izolat pentru prima dată ca
agent etiologic al mastitei bovine. Acesta este motivul pentru care specia a fost denumită
agalactiae.
În anul 1933 -1938, Rebecca Lancefield a descris S. agalactiae izolat de la bovine și a
ȋmpărț it grupul B de streptococi, într-un număr de serotipuri care ulterior a crescut până la un
total de 10. S. agalactiae poate fi găzduit ocazional ȋn vagin, intestin sau orofaring e.
Aparține familiei Streptococcaceae , genul Streptococcus . Familia Streptococcaceae inițial a
reunit genuri clasificate pe baza caracterelor fenotipice. Ulterior, această clasificare a suferit
numeroase remanieri, avâd la bază criterii de taxonomie molec ulară ( analiza secvențelor
ARNr 16S, compoziția lipidelor, procentul de G și C al ADN, hibridizarea acizilor nucleici,
analiza diverse lor enzime prin electroforeză) (Rato, 2013).
Clasificarea antigenică Lancefield se bazează pe antigenul specific de grup, poliozidul C,
componentă a peretelui celular, prezent la toate grupele cu excepția grupului D la care este
prezent acidul glicerol -teichoic.
Tractul genital feminin este reprezentat de vulvă, vagin, uter, trompele uterine. Vulva,
vaginul și exo colul sunt colonizate la fetițe imediat după naștere. Porțiunea distală a
endocolului este mai puțin colonizată decât vaginul. Uterul și trompele uterine sunt sterile.
Microbiota de la nivelul vaginului suferă modificări datorate hormonilor ovarieni și act ivității
sexuale. După naștere, după dispariția hormonilor ovarieni materni și până la apariția
menstrei și apoi după instalarea menopauzei, vaginul este colonizat cu numeroase specii
bacteriene aerobe și anaerobe care coexistă ȋntr -un echilibru optim. Odată cu apariția
menstruației ca urmare a instalării funcției hormonale ovariene, au loc modificări profunde a
compoziției microbiotei de la acest nivel. Lactobacilii Doderlein sunt cel mai bine
reprezentați, aceștia utilizează glicogenul din celulele vagina le, depozitat ca urmare a
secreției estrogenilor. Lactobacilii proliferează abundent cu producere de acid lactic și
scăderea pH -ului vaginal la valori ce crează condiții favorabile de multiplicare a unor specii
bacteriene, unele patogene (Babu și colab. , 2017).

3 Scopul acestei lucrări a fost diagnosticul de laborator al infecțiilor vaginale cu
Streptococcus agalactiae în vederea stabilirii corecte a terapiei antibacteriene.

4

CAPITOLUL I.
INFECȚII LE TRACTULUI GENITAL FEMININ

I.1 ANA TOMIA TRACTULUI GENITAL FEMININ
Infec țiile la nivelul tractului genital feminin reprezintă o cauză majoră de prezentare la
cabinetul ginecologic.
Organele genitale feminine sunt așezate ȋn cavitatea pelvi ană. Sunt organe genitale interne și
organe genitale externe. Organele genitale interne sunt reprezentate de ovar, trompele
uterine, uterul și vaginul. Organele genitale externe sunt formtiunile labiale (labi ile mari,
labiile mici și clitorisul).
Ovarul , glandă sexuală feminină, este organ pereche, așzat ȋn micul bazin, de o parte și
de alta a uterului, sub bifurcațiile arterelor iliace commune. Are forma unei migdale, iar la
femeia adultă are culoare roșiatică, și pe suprafață prezintă niște cicatrice a vând aspectul
sâmburelui de piersică. Ovarul conține folic ulii ovarieni, care se găsesc ȋn diferite stadia de
evoluție: foliculi primri, foliculi secundari și foliculi veziculoși sau de maturație (foliculii de
Graaf). Forma inițială a foliculului este foli culul primordial, care conține o celulă centrală,
numită ovocit, din care se va forma ovulul. În jurul ovocitului sunt dispuse pe un singur strat
celulele f oliculare. Din cei aproximativ 10 0000 -400000 foliculi primordiali prezenți la
naștere, circa 300 -400 vor ajunge la maturație, câte unul ȋn fiecare lună, ȋncepând de la
pubertate , dar majoritatea dispar până la pubertate prin atrezie foliculară . Maturația ovulului
ȋncepe la pubertate. Sub acțiunea FSH, foliculul primar suferă o serie de transformări, care
privesc atât ovocitul cât și celulele foliculare, ajungând la stadiul de folicul matur. Procesul
este ȋntreținut și de hormonii estrogenic secretați de celulele granuloase ale foliculului.
Acesta se apropie de suprafața ovarului pe care ȋl rupe, și eliber ează ovocitul ȋmpreună cu
lichidul folicular. Această expulzie se numește ovulație. Ovocitul pătrunde ȋn trompa uterină
și se transformă ȋn ovul, devenind apt pentru fecundație. După expulzia ovulului, foliculul
ovarian rupt se transformă ȋn corp galben, s ub acțiunea LH (Voiculescu și Petricu, 1971).
Dacă ovulul a fost fecundat, acesta migrează de -a lungul trompei uterine și se nidează ȋn
mucoasa uterine. Corpul galben persist circa 5 luni, apoi rolul său este preluat de placenta.

5 Dacă ovulul nu a fost fecu ndat, este deplasat de -a lungul trompei uterine către uter, de unde
va fi eliminate odată cu mucoasa uterină prin menstră . Trompele uterine sau oviductele,
constituie prima porțiune a căii genitale, și se ȋntinde ȋntre ovar și uter. Atunci când ovulul
este eliberat ȋn cavitatea peritoneală, este captat de trompa uterină și condus de -a lungul
acesteia până la uter. Fecundația are loc ȋn treimea laterală a trompei uterine. În cazul ȋn care
implantarea celulei -ou se face la nivelul trompei uterine sau chiar ȋ n cavitatea peritoneală,
determină sarcină extrauterină sau ectopică, acestea constituind urgențe medicale.
Uterul constituie partea cea mai dezvoltată a căii genitale feminine. Este un organ cavitar,
nepereche, situat ȋntre vagin și tompele uterine. Uteru l se leagă de vagin prin colul uterin sau
cervixul . Peretele uterin este format din trei straturi: perimetru , la exterior, format din
membrane seroasă a peritoneului visceral; miometru , reprezintă tunica musculară, format
din fibre musculare radiar -spiral ate (intern) și fibre musculare circulare și longitudinale
(extern); endometru reprezintă mucoasa uterină formată din stratul bazal intern, pe seama
căruia se reface stratul functional și stratul extern care suferă modificări ciclice lunare. În
timpul mens trei, acest strat se elimină odată cu sângele menstrual. Vaginul este un organ
musculos și cavitar, se inseră pe colul uterin mai sus ȋn partea posterioară și se deschide prin
orificiul vaginal la nivelul vestibulului vaginal, posterior de orificiul urinar .
Vulva reprezintă organul genital feminin extern . Este formată din labiile mari și labiile mici.
Labiile mici delimitează vestibulul vaginal care ȋn partea anterioară, ȋntre cele două labii
mici, se găsește clitoris -ul (Flonta și colab., 2007) .
I.2. MICR OBIOTA TRACTULUI GENITAL FEMININ
Microbiota ce colonizează tractul genital feminin, ȋl ȋmparte ȋn două zone distincte:
• vulva, vaginul și exocolul care sunt colonizate imediat după naștere; porțiunea distală a
endocolului este considerate o zonă de tranz iție, deoarece microbiota prezentă la acest nivel
este calitativ și cantitativ mai săracă decât cea vaginală;
• uterul și trompele uterine, sunt ȋn mod normal sterile, datorită mucusului cervical bogat ȋn
lizozim, lactoferină și imunoglobuline, și macrofag ele prezente ȋn cavitatea uterină;
La nivelul vulvei sunt prezente specii microbiene ale tegumentului din vecinătate -regiunea
perineală, la acest nivel microbiota fiind influențată din punct de vedere cantitativ de igiena
locală (Shcherbina și colab., 2018 ).

6 Microbiota de la nivelul vaginului suferă modificări datorate hormonilor ovarieni și activității
sexuale. După naștere, după dispariția hormonilor ovarieni materni și până la apariția
menstrei și apoi după instalarea menopauzei, vaginul este colonizat cu numeroase specii
bacteriene aerobe și anaerobe care coexistă ȋntr -un echilibru optim. Odată cu apariția
menstruației ca urmare a instalării funcției hormonale ovariene, au loc modificări profunde a
compoziției microbiotei de la acest nivel. Secreția de estrogeni determină ȋngroșarea
mucoasei vaginale cu depozit de glicogen la nivelul celulelor epiteliale. Lactobacilii
Doderlein sunt cel mai bine reprezentați, aceștia utilizează glicogenul din celulele vaginale,
depozitat ca urmare a secreției estrogenilo r. Lactobacilii proliferează abundent cu producere
de acid lactic și scăderea pH -ului vaginal la valori cuprinse ȋntre 3.8-4.5, ce crează condiții
favorabile de multiplicare a unor specii bacteriene, unele patogene . Doar Candida albicans
poate să se dezvol te ȋn mediu acid (Datcu, 2014) .
Infecțiile tractului genital feminin pot fi (Tabel nr. 1) :
I.3 INFECȚIILE GENITALE
I.3.1 Infecții exogene -produse de microorganisme patogene primare cu transmitere sexuală .
• bacterii -Neisseria gonorrhoeae , Chlamydia trachom atis (serotipurile D -K și L1 -L3),
Treponema pallidum , Haemophilus ducreyi , Calymmatobacterium granulomatis ;
• virusuri -Herpes simplex tip 2, Papillomavirus ;
• protozoare -Trichomonas vaginalis ;
I.3.2 Infecții endogene -produse ȋn anumite condiții de specii a parținând microbiotei vaginale
(bacterii facultativ sau strict anaerobe, specii de Candida ). Foarte rar infecția vaginală se
poate produce pe cale hematogenă.
La fetițe, infec țiile sunt rare, cu o creștere marcantă odată cu debutul vieții sexuale. O
particularitate a infecțiilor genitale feminine este evoluția acestora frecvent asimptomatică,
cu multiple implicații: ȋn absența unui tratament etiotrop crește riscul infecțiilor ascendente
sau sistemice, iar o consecință a bolii inflamatorii pelvine sunt sarc ina ectopică și sterilitatea.
De asemenea, netratate, aceste infecții pot fi transmise pe verticală, in cursul sarcinii sau in
timpul trecerii copilului prin canalul vaginal la nașterea pe cale naturală. Femeia
asimptomatică reprezintă rezervorul ce intre ține aceste infecții, diagnosticul infecției cu
transmitere sexuală la bărbat, necesită imperativ investigații și tratament la
partenera/partenerele sexuale. Sursa de infecție pote transmite simultan, pe cale sexuală, mai

7 mulți agenți etiologici, fiind nec esară depistarea activă a infecțiilor cu incubație mai lungă
sau cele asimptomatice (Bitew și colab., 2018) .

Tabel nr. 1 Spectrul etiologic al infecțiilor vaginale, ȋn funcție de manifestările clinice și circumstanțele clinico –
epidemiologice (după Buiuc)

Diagnostic Microorganisme implicate
Vulvo -vaginite la femei (condiționate de activitatea
hormonală ovariană) C. albicans , mai rar C. glabrata , C. tropicalis
T. vaginalis
Vulvo -vaginite la fetițe S. pyogenes , N. gonorrhoeae , rar Enterobius
vermicularis
Vaginoze (rar la fetițe) G. vaginalis +bacterii anaerobe ( Bacteroides,
Prevotella, Porphyromonas, Mobiluncus,
Peptostreptococcus ) + micoplasme genitale
Leziuni ulcerative (vulvă, vagin, exocol) T. pallidum (stadiu primar), Herpes simplex tip 2,
H. durey i, C. trachomatis , C. granulomatis
Leziuni verucoase T. pallidum (stadiu secundar), Papillomavirus
Vaginite + manifestări sistemice ale sindromului
șocului toxic (tampon hiperabsorbant intravaginal
menținut mai mult de 8 ore) S. aureus
Bartholinite
Abce s al glandelor Bartholin N. gonorrhoeae , specii din microbiota vaginală,
facultativ sau/și anaerobă
Endocervicite N. gonorrhoeae , C. trachomatis (D-K), Herpes
simplex tip 2
Endometrite acute, postabortum , pospartum ,
implantare sterilet Bacterii facultati v sau/și strict anaerobe din
microbiota vaginală, foarte rare dar deosebit de
grave infecții cu S. pyogenes , C. perfingens
Endometrite cronice N. gonorrhoeae , M. tuberculosis
Boală inflamatorie pelvină (salpingite, salpingo –
ovarite, anexite, pelviperiton ite) N. gonorrhoeae , C. trachomatis , infecții cu bacterii
din microbiota vaginală

I.3.3 Infecțiile genitale joase sunt localizate l nivelul zonelor normal colonizate .
• Regiunea vulvară -la acest nivel se pot produce infecții virale, bacteriene, fungice s au
parazitare, precum foliculite, furuncule, piodermite. Infecția vulvară cu Trichomonas
vaginalis și infecția micotică sunt ȋnsoțite de ȋntotdeauna de cervico -vaginite cu etiologie
similară. Infecția luetică se manifestă , ȋn stadiul primar, prin prezența șancrului dur, ȋnsoțită

8 de adenopatie inghinală. În stadiul secundar, pot să apară pe vulvă, formațiuni proeminente,
condiloma lata , rezultate ȋn urma contopirii leziunilor papuloase. Infecția produsă de virusul
Herpes simplex tip 2, cu transmitere sexuală , evoluează inițial cu apariția unor vezicule
plasate pe o zonă intens eritematoasă, ȋnsoțite de senzație de arsură, usturime, prurit, urmate
apoi de leziunea ulcerativă dureroasă, formată după spargerea veziculelor . Condiloma
acuminata , sau condilomatoz a veneriană, produsă de unele tulpini de Papillomavirus,
evoluează ca leziuni papuloase, de diferite dimensiuni, unele chiar „ ȋn creastă de cocoș”,
formațiuni proeminente papilomatoase, de culoare roz. Papule mici, izolate sau grupate, cu
centrul acumina t, reprezintă molluscum contagiosum , infecție determinată de un poxivirus.
(Koyanagi și colab., 2018) .
• Glandele Bartholin -pot fi afectate de infecții gonococice, sau C. trachomatis , glanda poate
fi mărită ca volum, dureroasă și cu secreție mucopurulent ă. Abcesul glandular poate fi cauzat
de bacterii aerobe sau anaerobe, și ȋn urma blocării printr -un proces inflamator al canalului
glandular.
• Vaginul -infecțiile vaginale sunt ȋnsoțite de leucoree -scurgeri vaginale abundente, cu miros
rău și aspect ce dif eră ȋn funcție de etiologia acestora. Există și o pseudoleucoree fiziologică,
această secreție fiind reprezentată de mucusul secretat de glandele endocervicale asociat cu
celulele superficiale desprinse din epiteliul pavimentos stratificat al vaginului. Această
secreție nu provoacă tulburări funcționale și poate fi exacerbată ȋn perioada ovulației,
premenstrual, ȋn sarcină sau sub efectul contraceptivelor orale, sau poate debuta ȋn perioada
prepubertală, cu circa doi ani ȋnaintea apariției ciclului menstru al. Vulvovaginita cauzată de
Candida albicans , cel mai frecvent (80% din cazuri) și urmată de C. glabrata (3-5% din
cazuri), apare cel mai adesea ca infecție endogenă, aproximativ 20% dintre femei având
mucoasa vaginală colonizată cu specii de Candida. Infecția poate fi favorizată de anumite
modificări hormonale (sarcină, utilizarea contraceptivelor orale), diabet, antibioterapie,
administrarea de corticosteroizi, citostatice, imunodeprimare. Manifestările infecției
candidozice sunt reprezentate de prurit v ulvar intens, disurie, dispareunie, leucoree cu aspect
albicios (Mashburn , 2012) .
Vulvovaginita cu T. vaginalis este cea mai frecventă infecție cu transmitere sexuală,
evoluează simptomatic la majoritatea femeilor infectate și este frecvent asociată cu al te

9 infecții cu transmitere sexuală. Poate fi transmisă de la mamă la fetița nou -născută, ȋn cursul
traversării canalului vaginal (Powell și colab., 2014) .
Vaginitele nespecifice sau vaginozele sunt infecții neȋnsoțite de proces inflamator, cauzate de
pertu rbarea ecosistemului de la acest nivel. Lactobacilii sunt ȋnlocuiți cu Gardnerella
vaginalis , diverse specii anaerobe ( Bacteroides spp, Prevotella spp, Peptostreptococcus spp,
Mobiluncus spp ) și Mycoplasma hominis . Aceste specii aparțin microbiotei normal e a
vaginului, dar ȋn cazul vaginozelor creșterea numerică a acestora ajunge până la 1000 de ori.
Cel mai frecvent, vaginozele sunt determinate de G. vaginalis , speciile anaerobe fiind foarte
diverse și variabile. Vaginozele sunt mai frecvente la femeile c u activitate sexuală, dar
această infecție poate să apară și la adolescente și preadolescente virgine. Infecția luetică
primară poate să evolueze cu șancrul localizat pe pereții vaginului. Epiteliul vaginal este
relativ rezistent la infecția herpetică, pot apărea totuși leziuni determinate de Papillomavirus
care, comparativ cu cele vulvare, sunt mai puțin papilomatoase și mai deschise la culoare.
Infecția cu Staphylococcus aureus poate cauza scurgeri vaginale purulente și șoc toxic,
asociat cu utilizarea t ampoanelor hiperabsorbante intravaginale, ȋn perioada menstruală mai
ales ȋn cursul nopții (Ziklo și colab., 2016) .
La fetițe, datorită particularităților epiteliului vaginal și a microbiotei de la acest nivel pot
apărea vulvovaginite cu N. gonorrhoeae , C. trachomatis , Str. pyogenes sau Enterobius
vermicularis , ca urmare a migrării parazitului in vagin.
• Cervicitele . La nivel ul exocolului uterin, unde există un epiteliu pavimentos asemănător cu
cel vaginal, se pot produce infecții cauzate de T. vaginalis sau C. albicans . De asemenea se
poate localiza la nivelul exocolului, șancrul luetic. Papillomavirus tipurile 16 și 18,
infectează relativ frecvent colul uterin. Mucoasa endocervicală, alcătuită dintr -un epiteliu
cilindric glandular, poate fi sediul unor infecții bacteriene sau virale, cu tropism pentru
această zonă, transmise prin contact sexual. Leucoreea este prezentă ȋn infecția simptomatică.
Endocervicita gonococică evoluează frecvent asimptomatic, ȋn formele simptomatice sunt
prezente scurgeri cervic ale purulente sau mucopurulente. Contaminarea mucoasei uretrale
sau rectale cu aceste secreții poate determina localizarea concomitentă a infecției la aceste
nivele, cu manifestări clinice de uretrită sau procrită. Endocervicita determinată de C.
trachomat is, serotipurile D -K, are simptomtologie asemănătoare. Cervicita herpetică poate
surveni ȋn cadrul infecției primare cu virusul Herpes simplex tip 2, mai rar ca infecție

10 recidivantă. Produce leziuni ulcerative, endo -cervicale și exocervicale, uneori putând simula
o neoplazie, scuregerea endocervicală este de regulă mucoidă, uneori cu aspect mucopurulent
(Tabel nr. 2) .

Tabel nr. 2 Semnificația clinică a microorganismelor prezente la nivelul căilor genitale sau transmise pe cale
sexuală (după Chifiriuc)
Micr oorganisme
totdeauna
patogene Sindromul clinic Microorganisme
comensale
condiționat patogene Microorganisme
nepatogene
Neisseria
gonorrhoeae Gonoree
Bartolinită, cervicită, corio –
amnionită, conjunctivită, infecții
gonococice generalizate (artrită,
derm atită, tenosinovită),
endometrite, epididimită,
sterilitate, faringită, vaginită
prepubertală, perihepatite,
proctite, prostatite, salpingite,
uretrite. Candida albicans ,
balanoprostatite,
vulvovaginite Lactobacillus
Chlamydia
trachomatis Limfogranulomat oza vanerică,
(serotipurile L1 -L3), bartolinită,
cervicită, conjunctivita la sugari,
endometrite, epididimită, (serovar
D-K) pneumonia la sugari,
sterilitate, otită medie la sugari,
boala inflamatorie pelvică,
perihepatite, vaginite
prepubertale, proctite, sindrom
Reiter, salpingite, uretrite Gardnerella
vaginalis , uretrite,
vaginite Corynebacterium
Trichomonas
vaginalis Trichomonaza Mobiluncus spp .,
vaginoze Neisseria, alte specii
decât
N.gonorhoeae
Herpes virus Herpesul genital și orolabial,
meningit e, herpes neonatal,
proctite Mycoplasma ,
Ureaplasma , uretrite Staphylococcus
non aureus
Calymmatobacterium Granuloma inguinale Staphylococcus

11 granulomatis (donovanoză) aureus
Haemophilus
ducreyi Șancrul moale Streptococcus spp.
Treponema
pallidum Sifilis Bacterii strict
anaerobe
Cyromegalovirus Infecții congenitale Enterobacterii
HBV Hepatita B Papillomavirus ,
veruci virale,
neoplazie cervicală
HIV SIDA

I.3.4 Infecțiile genitale ȋnalte
În infecțiile genitale ȋnalte pot fi implicate uterul, t rompele uterine, ovarul. La nivelul
uterului se pot produce endometrite, iar atunci când este afectat mușchiul uterin, determină
endomiometrita. Pot să apară postpartum sau postabortum, factorii de risc fiind ruptura
prelungită a membranelor, vaginoza sau nașterea prin cezariană. La femeile care nu sunt
ȋnsărcinate, infecțiile pot să apară după explorări sau intervenții la nivelul uterului
(histerosalpingografie, implantare de sterilet). Frecvent sunt infecții polimicrobiene, fiind
implicate o varietate de specii bacteriene, aerobe sau anaerobe , care aparțin microbiotei
endogene a vaginului : enterococi, streptococi grup B, alți streptococi aerobi, microaerofili
sau anaerobi, enterobacterii, Gardnerella vaginalis , Bacteroides fragilis , alți bacili Gram
negat ivi anaerobi, Mycoplasma hominis , Str. pyogenes , care determină infecții deosebit de
grave. Endometritele cronice, asociate cu endocervicite și salpingite, pot fi determinate de C.
trachomatis , Mycobacterium tuberculosis .
În etiologia salpingitelor, sunt i mplicate trei grupe de bacterii: bacterii cu transmitere sexuală,
bacterii de origine vaginală și M. tuberculosis , N. gonorhoeae , C. trachomatis . Aceste
bacterii ȋnsămânțază mucoasa tubară prin propagare intracanaliculară, ca o complicație a
endocervicitel or cu această etiologie. Infecția gonococică sau cu C. trachomatis poate
favoriza infecția ascendentă cu bacterii din microbiota endogenă vaginală. Simptomatologia
este asemănătoare ȋn salpingitele cronice ca și ȋn endometrită. În boala inflamatorie pelvin ă
cronică, femeile afectate pot avea o simptomatologie minoră sau sunt asimtomatice (Negut,
2008).

12
Microscopia probelor
În cazul existenței unor leziuni ulcerative la nivelul organelor genitale, efectuarea și
examinarea microscopică a unui preparat umed, permite evidențierea T. pallidum , identificată
după caracterele morfologice și mobilitate. Pe unele frotiuri colorate Giemsa, celulele
provenite de la nivelul ulcerației apar multinucleate și cu incluzii intranucleare, ceea ce
sugerează etiologia herpetică (Zemouri și colab., 2016) .
În vulvovaginite , prin examinarea microscopică a preparatului umed, se observă prezența
reacției inflamatorii (raportul PMN/CES>1), se poate evidenția prezența T. vaginalis ,
recunoscut după formă, mărime, mobilitate. De asemenea , ȋn vaginitele candidozice se
evidențiază prezența celulelor levurice, a hifelor și pseudohifelor, asociată cu o reacție
inflamatorie mai moderată. În vaginoze, lipsesc celulele inflamatorii, iar mai mult de 20%
din celulele epiteliale vaginale superficia le, au aspect de clue cells , se observă pe suprafața
lor o abundentă floră bacteriană care le maschiază conturul (Afshar și colab., 2011) .
Pe frotiurile colorate Gram și examinate la dispozitivul cu imersie, se poate evidenția mai
exact prezența microorga nismelor la nivelul vaginului. Celulele levurice, hifele și
pseudohifele, apa r colorate intens Gram pozitiv. În vaginoze, flora lactobacilară este ȋnlocuită
cu numeroși cocobacili Gram variabili, uneori ȋn asociație cu bacili Gram negativi, subțiri,
ȋncurb ați, și/sau coci Gram pozitivi, ȋn scurte lanțuri. T. vaginalis poate fi identificat și pe
frotiul colorat Giemsa sau cu albastru de metilen, sensibilitatea fiind totuși mai redusă față de
preparatul umed (Guimarães și colab., 2013) .
În endocervicite , pe frotiurile colorate Gram se poate observa prezența reacției inflamatorii
(>10 PMN pe câmpul microscopic exam inat la obiectivul cu imersie). Prezența
N. gonorrhoeae se poate identifica mai greu prin examinarea microscopică a frotiurilor
colora te Gram, de oarece aspectul cel mai frecvent ȋntâlnit, diplococi Gram negativi „ȋn boabă
de cafea”, predominant extracelulari, nu face posibilă diferențierea de Veillonella parvula,
prezentă ȋn mod obișnuit la nivelul microbiotei vaginale.
La fetițe , ȋn vulvovaginit ele gonococice, diagnosticul poate fi stabilit prin microscopia
frotiurilor colorate Gram sau cu albastru de metilen, pe baza prezenței reacției inflamatorii
asociată cu diplococi Gram negativi, „ȋn boabă de cafea”, aflați predominant intracelular. În

13 vulvovaginitele determinate de S. pyogenes, se evidențiză coci Gram pozitivi, ȋn diplo și
scurte lanțuri, asociați cu PMN (Abarzúa și colab., 2011) .
Infecția asimptomatică cu Papillomavirus, infecție ce poate degenera ȋn displazii ale
mucoasei și cancer de co l uterin, este diagnosticată prin examen citologic al frotiului realizat
din prelevatul din endocol și colorat după metoda Papanicolau . Acest test este recomandat a
se efectua anual la femeile active sexual. Infecția luetică, infecția ȋnaltă cu C. trachoma tis,
infecția primară herpetică, infecția cu virusul imunodeficienței umae, se diagnostichează
serologic.
I.3.5 Infecțiile perinatale
A. Infecțiile materno -fetale intrauterine
În dezvoltarea intrauterin ă, fătul se dezvoltă ȋntr -un mediu steril, fiind prot ejat de placentă și
membranel amniotice. Dacă vaginul, cervixul uterin, placenta sau uterul sunt implicate ȋntr –
un proces infecțios, acestea devin porți de intrare a infecției produsului de concepție.
Placenta: ȋn urma unei infecții primare din timpul sar cinii, prin diseminare sanguină, poate fi
infectată placenta și apoi fătul. Consecințele acestor infecții congenitale sunt fie moartea
fătului, urmată de avort spontan, fie nașterea unui făt mort, ȋn cazul unei infecții mai puțin
severe, fătul poate suprav iețui. Nou -născutul cu infecție congenitală are o greutate mai mică,
nu crește, poate prezenta anomalii ce vor fi evidențiate mai târziu sau poate rămâne infectat o
perioadă mai mare de timp, reprezent ând o sursă de infecție ( Konrad și colab., 2007).
Infec țiile congenitale cu anumite virusuri au efecte teratogene. Dintre aceste virusuri sunt
virusul herpetic , virusul rubeolic , citomegalovirusul , virusul Coxsachie B , virusul
urlian . Virusul imunodeficienței umane produce SIDA congenital, unul din cinci copii
născuți din mame infectate cu HIV, sunt infectați. Virusul varicela -zoster determină infecții
congenitale grave, cu leziuni cutanate, musculo -articulare și ale sistemului nervos central,
atunci când mama este infectată ȋn trimestrul II -III de sarcină, sta diu când organismul matern
nu mai poate produce anticorpi care să ajungă, transplacentar, ȋn titruri protectoare pentru făt.
Virusul hepatitei B determină hepatita B congenitală, persistentă, care se poate transmite și
imediat postpartum . De asemenea, infe cții congenitale grave sunt produse și de
Mycobacterium leprae și Toxoplasma gondii . Infecții congenitale, transmise transplacentar,
intrapartum sau imediat postpartum , sunt determinate de Treponema pallidum (sifilis
congenital), Listeria monocytogenes (se pticemie cu numeroase leziuni granulomatoase

14 multiviscerale: granulomatosis infantiseptica ), sau virusul Herpes simplex ( herpes
neonatorum ).
Sindromul TORCH (toxoplasmosis, other, rubella, citomegalovirus, herpes), definește aceste
infecții care au ȋn comu n următoarele: boală inaparentă sau cu evoluție ușoară la mamă; la
copil manifestări clinice ca hepatosplenomegalie, encefalită, leziuni oculare, greutate mică la
naștere, determină sechele (Abarzúa și colab., 2011).
Endometritele pot fi determinate de rup tura prematură a membranelor, ce deschide calea
ascendentă pentru bacteriile vaginale, sau pe cale ascendentă (cervico -vaginite), sau prin
contiguitate , fiind implicate membranele amniotice .
B. Infecții materno -fetale perinatale sau intrapartum
În cursul t recerii fătului prin canalul cervico -vaginal, acesta este contaminat cu
microorganisme rezidente la nivelul căilor genitale materne, ȋn acest moment ȋncepând
colonizarea cutaneo -mucoasă. Fătul se poate contamina cu:
• Bacili Gram negativi ( E. coli K1 ), str eptococul de grup B ( Streptococcus agalactiae ) sunt
cauze de septicemie, netratate pot determina meningite ce duc la decesul nou -născutului.
• Neisseria gonorrhoeae determină conjunctivita și oftalmia nou -născutului. Aceste infecții
erau ȋn trecut o cauză frecventă de orbire, eradicarea s -a produs dupa sistematizarea
profilaxiei prin instilare conjunctivală cu soluție de nitrat de argint după naștere.
• Clamydia trachomatis determină la 20 -30% din nou -născuții mamelor infectate,
conjunctivită foliculară și la 10 -30% pneumonie neonatală ȋn săptămânile 6 -10 de viață.
• Virusul Herpes simplex determină infecție herpetică neonatală, ce poate fi evitată de
nașerea prin cezariană, infecția maternă fiind greu de diagnosticat (Raul, 2001) .
• Infecția cu Papilomavir us determină leziune laringiană a nou -născutului.
După trecerea a mai mult de 48 ore de la ruptura membranelor fetale, infecții le pot fi
determinate de: streptococi de grup B, E. coli , Klebsiella spp, Proteus spp, Bacteroides spp,
Mycoplasma hominis , Urea plasma , stafilococi (Schrag și colab., 2013) .
În scopul prevenirii infecției nou -născutului, sunt necesare investigații pentru depistarea
prezenței la mamă a microorganismelor patogene cu risc crescut pentru făt.
Înainte de naștere :
• examenul complet și examenul bacteriologic al urinei, de cele mai multe oti infecțiile
urinare la gravidă evoluează asimptomatic.

15 • examenul bacteriologic al secreției vaginale, ȋn scopul identificării prezenței bacteriilor cu
transmitere sexuală și a unor anomalii ale florei cervico -vaginale.
• Hemocultură, dacă gravida prezintă febră, chiar dacă este puseu unic.
• Prelevare de lichid amniotic ȋn cazul rupturii premature a membranelor.
La naștere :
• La mamă , după caz, aceleași recoltări și ȋn plus fragmente de placentă.
• La nou-născut se recoltează LCR, lichid de aspirație gastrică, hemoculturi (Orett și colab. ,
1998) .
După naștere:
• Este foarte importantă depistarea infecției la mamă, deoarece mult mai târziu apar primele
simptome la nou -născut.
C. Infecții postnatale
Infecțiile postnatale sunt determinate de microorganisme prezente ȋn mediul de viață al
copilului (Fröhlicher și colab., 2014) .
• În urma unor manevre de ȋngrijire sau diagnostic (cateterism , resuscitare cardio –
respiratorie, mânile nespălate ale personalul ui de ȋngrijire cresc considerabil șnsele de
contaminare).
• În timpul alăptatului, fie direct ( Staphylococcus aureus provenit dintr -un abces al sânului,
infecția mamelonului), fie indirect (bacili Gram negativi de pe biberonul contaminat).
Laptele matern poate conține HTLV -1, CMV, HIV, ȋn caz de suspiciune se recomandă
pasteorizarea laptelui matern (Zhanel și colab., 2005) .
• În creșe și secțiile de terapie intensivă pot fi prezente epidemii de gastroenterite acute.
Etiologia acestora este de regulă bact eriană ( Salmonella spp, EPEC ), mai rar virală
(Rotavirus).
Meningitele neo -natale sunt rare dar cu mortalitate ridicată (40%) și sechele la circa 30% din
nou-născuții care supravieț uiesc. Agenții infecțioși care determină meningite sunt: E. coli K –
1, strep tococ de grup B serotip III, pneumococi, Listeria monocytogenes , meningococi, alți
streptococi, Staphylococcus aureus . Factorii de risc pentru meningitele neo -natale sunt:
nașterea prematură, greutate mică la naștere, travaliu prelungit, puseu febril mater n ȋn timpul
travaliului (Rey-Ladino și colab., 2014) .

16

Tabel nr. 3 Cultivarea probelor recoltate din tractul genital (după Chifiriuc)
Mediu de cultură Agenți patogeni izolați
Geloză sânge Str. agalactiae
S. aureus
Gardnerella vaginalis (considerate pato genă atunci
când este dominant numeric sau când este asociată
cu bacterii anaerobe Mobilluncus spp .)
Geloză sânge incubate ȋn anaerobioză Prevotella (endometritele postpartum sau infecții
asociate dispozitivelor intrauterine)
Mediu lactozat Bacterii Gram negative (ȋn special enterobacterii)
Geloză chocolat Neisseria gonorrhoeae
Rar Haemophilus ducreyi
Culturi celulare Chl. trachomatis
Medii artificiale ȋmbogățite cu ser bovin și extract
de levuri Mycoplasma hominis
Ureaplasma urealyticum
Medii special pentru micobacterii M. tuberculosis (endometrite, epididimite)

Datele clinico -epidemiologice, aspectul leziunilor și segmental tractului genital la nivelul
căruia sunt localizate acestea, observate ȋn cursul prelevării probelor, sunt foarte importante
pentru orientarea diagnosticului. Aceste date determină valoarea rezultatului obținut după
examinarea citologică, bacteriologică și serologică a prelevatelor (Tabel nr. 3 )(Chifiriuc și
colab., 2011).

I.4 AGENȚII ETIOLOGICI AI INFECȚIILOR DE TRACT GENITAL FEMININ
I.4.1 Streptococcus agalactiae
Din punct de vedere taxonomic genul Streptococcus face parte din familia
Streptococcaceae . Din punc de vedere morfologic, sunt coci Gram pozitivi, sferici sau
ovoizi, izolați sau dispuși în lanțuri de lungime variabil ă, imobili și nesporulați; pe frotiurile
realizate din culturi pe medii de cultură corespunzatoare -geloză -sânge, lungimea lanțurilor
este mare, astfel că la microscop, apar ca o rețea (gr. streptos =împletit).
Speciile din genul Streptococcus sunt facultat iv anaerobe, aerobe și strict anaerobe,
fermentează glucoza cu producere numai de acid lactic (homofermentativi), catalazo -nagativi

17 și oxidazo -nagativi; prin aceste caractere se diferentiază de stafilococi care sunt catalazo –
pozitivi și oxidazo -negativi și de neisserii, coci Gram negativi, catalazo -pozitivi și oxidazo –
pozitivi (Lazar, 2001).
A. După tipul de hemoliză, streptococii se clasifică ȋn:
– streptococi β -hemolitici; aceștia cuprind majoritatea speciilor de Streptococcus patogene
pentru om și animal e; produc hemoliză clară ȋn jurul coloniilor, datorită hemolizinei numită
streptolizina S (SLS); acest tip de hemoliză este caracteristic streptococilor din grupele
serologice A, B, C, G.
– streptococi α -hemolitici; produc o hemoliză cu nuanță verzuie ȋn j urul coloniilor, dar după
24 ore se observă un inel de β -hemoliză; hemoliza α=tip viridans este caracteristică speciilor:
S. viridans , S. faecalis , (Enterococcus faecalis), S. pneumoniae .
– streptococii care produc hemoliza α’ -incompletă, cu aspect voalat, pe zonele de hemoliză
aparând hematii nelizate; acest tip de hemoliză este caracteristic unor streptococi din grupele
serologice B și D.
-streptococi γ -nehemolitici, aparțin grupului serologic D (Lazar, 2001).
B. Clasificarea ȋn funcție de structura antig enică
Clasificarea Lancefield, inițiată ȋn 1933 de Rebecca Lancefield, este bazată pe
antigenul specific de grup, reprezentat de polizaharidul C din peretele celular, prezent la toate
grupele, cu excepția grupului D, la care este prezent acidul glicerol -teichoic. După acest
criteriu streptococii pot fi:
• streptococi grupabili – 20 grupe serologice notate A -H și K -W,
• streptococi negrupabili, care nu prezintă antigen de grup (mulți sunt comensali ai
orofaringelui: streptococi orali și Streptococc us pneumoniae) (Sitkiewicz și colab., 2010).
C. După habitat și patogenie:
-streptococi lactici – proveniți din vegetale, trec ȋn lapte (grupul serologic N); sunt folosiți ȋn
industria fermentativă a laptelui; unii streptococi pot fi folosiți ca indicatori ai poluării
(Patterson, 1996).
-streptococi fecali – membrii ai microbiotei intestinale normale la homeoterme, sunt
condiționat patogeni; de exemplu Enterococcus faecalis ; Enterococii patogeni prezintă un
risc crescut de mortalitate și morbiditate pentru pa cienții spitalizati, cu afecțiuni asociate
severe (Kaufhold și colab, 1993).

18 -streptococi orali – prezenți ȋn microbiota mucoasei bucale (S. viridans) și la nivelul plăcii
dentare (S. mutans, S. sanguis, S. mitior, S. sobrinus); sunt condiționat patogeni;
-streptococi piogeni -prezenți ȋn tractul respirator superior la om și animale; sunt patogeni,
determinând numeroase infecții, acute și cronice și complicații postinfecțioase:
• streptococi β -hemolitici –de exemplu S. pyogenes (streptococi de grup A), specie
sensibilă la bacitracină, caracter util identificării, morfologic sunt coci grupați ȋn lanțuri;
• streptococi α -hemolitici –sunt condiționat patogeni; de exemplu S. pneumoniae
(pneumococul -morfologic sunt coci dispuși ȋn perechi -diplococi ca psulați), este o specie
sensibilă la optochin, caracter util identificării; poate determina pneumonii,
bronhopneumonii, meningite cu caracter recidivant; substanța C reacționează cu proteina C –
reactivă (CRP) și activează răspunsul imun nespecific.
• streptococi din grupul serologic C: • S. equisimilis (specie izolată de la om) -streptococ
β –hemolitic
• S. zooepidermicus (specie izolată de la animale) -se transmite la om prin lapte
nepasteurizat; ajuns ȋn tractul respirator superior determină infecți i la acest nivel, ca și
glomerulonefrite acute post streptococice ;
•streptococi din grupul serologic B • S. agalactiae – specie prezentă la bovine dar și ȋn
tractul genital feminin, de unde poate trece la nou -născut la care poate determina infecții
grave, cu mortalitate mare (50%);
•streptococi din grupul serologic G– β- hemolitici, frecvent implicați ȋn patogenia
glomerulonefritei (Lazar, 2001).
Streptococcus agalactiae , singura specie de streptococ beta -hemolitic de grup B, este o cauză
importa ntă a infecțiilor puerperale, a meningitei, septicemiei și pneumoniei la nou -născut.
Sunt coci Gram pozitivi care formează lanțuri scurte în frotiurile realizate direct din
produsele clinice și lanțuri mai lungi din culturi, trăsături care îi fac să nu se poată distinge
ușor, în colorația Gram, de alți streptococi precum Str. pyogenes . Cresc bine pe medii bogate
în nutrienți, și în contrast cu coloniile formate de Str. pyogenes , coloniile de Str. agalactiae
sunt mucoide, cu o zonă îngustă de β -hemoliză (Fig. nr. 1) . Unele specii (1% -2%) sunt
nehemolitice, deși prevalența lor poate fi subestimată pentru că speciile nehemolitice nu sunt
în mod obișnuit incluse în grupul B (Murray și colab., 2005; Tajbakhsh și colab., 2013).

19

Fig. nr.1. Streptococcus agalac tiae pe geloză -sânge (după Murray și colab., 2005).

Capsula polizaharidică are funcție antifagocitară. Streptococii de grup B pot fi caracterizați
pe baza unor indicatori serologici: Proteina B sau factorul CAMP (Christie, Attkins, Munch –
Petersen), este o proteină ce contribuie la liza eritrocitelor care au fost expuse acțiunii β –
lizinei prezentă la S. aureus. Alți indicatori serologici sunt reprezentați de tipuri de
polizaharide capsulare specifice (Ia, Ib, II, III, IV, V, VI, VII, VIII,) care stimulează apariția
anticorpilor protectori (Buiuc, 2003). Anticorpii dezvoltați împotriva tipurilor specifice de
antigen capsular sunt anticorpi protectori, un factor ce explică în parte predilecția
streptococilor de grup B la nou -născut. În absența anticorpilor mat erni, nou -născutul prezintă
risc major pentru aceste infecții (Jackson și colab., 1995). Există o probabilitate mai mare de
răspândire sistemică a speciei la nounăscuții prematuri, care au niveluri fiziologice scăzute
ale complementului, sau la cei la care receptorii pentru complement sau pentru fragmentul Fc
al anticorpilor IgG nu sunt expuși la neutrofile. S -a constatat de asemenea că antigenele
capsulare aparținând tipurilor Ia, Ib, II, conțin un rest de acid sialic. Acidul sialic poate inhiba
calea alte rnativă de activare a complementului, interferând astfel cu fagocitoza (Huang și
colab., 2015). Grupul B de streptococi produce mai multe enzime care includ: DN -aze,
hialuronidaze, neuraminidaze, proteaze, hemolizine. Deși aceste enzime sunt utile pentru
identificare, rolul lor în patogeneză este necunoscut (Sagar și colab., 2013). Streptococii de
grup B colonizează partea inferioară a tractului gastro -intestinal și genitourinar. Prezența

20 efemeră la nivelul vaginului a fost observată la 10% până la 30% din femeile însărcinate, deși
incidența depinde de momentul din perioada de gestație când analiza a fost făcută și de
tehnicile de cultură folosite. O incidență similară a fost însă observată la femeile care nu sunt
însărcinate. Aproximativ 60% din bebelușii n ăscuți de mame contaminate sunt contaminați.
Probabilitatea de contaminare la naștere este mai mare dacă mama este excesiv con taminată
(Savini și colab., 2014 ). Alți factori de risc de contaminare a nou -născuților sunt: nașterea
prematură, ruptura prelung ită a membranelor și febra în timpul nașterii. Serotipurile cel mai
frecvent asociate cu infecții la nou -născuți sunt: Ia (35% până la 40%), III (30%) și V (15%).
Serotipurile Ia și V sunt cele mai frecvent întâlnite în bolile adulților, iar serotipul III cel mai
puțin frecvent izolat. Colonizarea, cu dezvoltarea ulterioară a infecțiilor la nou -născuți poate
apărea în uter, la naștere, sau în timpul primelor momente din viață. Str. agalactiae este cauza
cea mai obișnuită de septicemie și meningită la nou -născuți. Boala apărută la bebelușii mai
mici de șapte zile este considerată boală timpurie, iar boala apărută între o săptămână și trei
luni este considerată boală târzie. Folosirea ca măsură preventivă a antibioticelor la naștere
este asociată cu o scădere importantă a îmbolnăvirilor la nou -născuți (de la aproximativ 8000
de infecții în 1993 la 1800 de infecții în anul 2002) (Rolland și colab., 1999).
Patogenitatea și imunitatea
Anticorpii dezvoltați ȋmpotriva tipurilor specifice de antigen capsular, sunt a nticorpi
protectori, un factor ce explică ȋn parte predilecția streptococilor de grup B la nou -născut. În
absența anticorpilor maternali, nou -născutul prezintă risc major pentru aceste infecții
(Jackson și colab., 1995)
În plus, colonizarea genitală cu str eptococ de grup B a fost asociată cu risc mare de naștere
prematură, iar nou -născuții prematuri prezintă un risc mai mare de ȋmbolnăvire. Există o
probabilitate mai mare de răspândire sistematică a speciei la nou -născuții prematuri, care au
niveluri fiziol ogice scăzute ale Complementului, sau la cei la care receptorii pentru
Complement sau pentru fragmentul Fc al anticorpilor IgG nu sunt expuși la neutrofile. S -a
constatat de asemenea că antigenele capsulare aparținând tipurilor Ia, Ib, II, conțin un rest de
acid sialic. Acidul sialic poate inhiba calea alternativă de activare a Complementului,
interferând astfel cu fagocitoza.

21 Grupul B de streptococi produce mai multe enzime care includ: DN -aze, hialuronidaze,
neuraminidaze, proteaze, hemolizine. Deși aces te enzime sunt utile pentru identificare, rolul
lor ȋn patogeneză este necunoscut.
Epidemiologie
Streptococii de grup B colonizează partea inferioară a tractului gastro -intestinal și genito –
urinar. Prezența efemeră la nivelul vaginului a fost observată la 10% până la 30% la femeile
ȋnsărcinate, deși incidența depinde de momentul din perioada de gestație când analiza a fost
făcută și de tehnicile de cultură folosite. O incidență similară a fost ȋnsă observată la femeile
care nu sunt ȋnsărcinate. Aproximativ 60% din bebelușii născuți de mame contaminate sunt
contaminați. Probabilitatea de contaminare la naștere este mai mare dacă mama este excesiv
contaminată. Alți factori de risc de contaminare a nou -născuților sunt: nașterea prematură,
ruptura prelungită a m embranelor și febra ȋn timpul nașterii. Serotipurile cel mai frecvent
asociate cu infecții la nou -născuți sunt: Ia ( 35% până la 40%), III (30%) și V (15%).
Serotipurile Ia și V sunt cele mai frecvent ȋntâlnite ȋn bolile adulților, iar serotipul III cel ma i
puțin frecvent izolat. Colonizarea, cu dezvoltarea ulterioară a infecțiilor la nou -născuți poate
apărea ȋn uter, la naștere, sau ȋn timpul primelor momente din viață. S. agalactiae este cauza
cea mai obișnuită de septicemie și meningită la nou -născuți. B oala apărută la bebelușii mai
mici de șapte zile este considerată boală timpurie, iar boala aparută ȋntre o săptămână și trei
luni este considerată boală târzie. Folosirea ca masură preventivă a antibioticelor la naștere
este asociată cu o scădere importa ntă a ȋmbolnăvirilor la nou -născuți (de la aproximariv 8000
de infecții ȋn 1993 la 1800 de infecții ȋn anul 2002). Riscul de contaminare este mai mare la
femeile ȋnsărcinate decât ȋn cazul femeilor care nu sunt ȋnsărcinate sau al bărbaților (Schrag
și cola b., 2004).
Implicațiile S. agalactiae ȋn patologia umană
Boala timpurie la nou -născuți
Simptomele clinice ale ȋmbolnăvirii cu streptococul de grup B dobândit antepartum sau la
naștere, se manifestă ȋn timpul primelor zile de viață. Boala instalată timpuriu este
caracterizată de bacteriemie, pneumonie sau meningită, nu se poate distinge de infecțiile
cauzate de alte microorganisme. Deoarece contaminarea pulmonară se observă la majoritatea
bebelușilor și complicațiile cu meningită pot fi la ȋnceput neclare, examinarea lichidului
cerebrospinal este necesară la toți copiii infectați. Rata mortalității a scăzut la mai puțin de

22 5% datorită diagnosticării rapide și a intervenției medicale eficiente. Totuși 15% până la 30%
dintre bebelușii care supraviețuiesc menin gitei, au sechele neurologice, ce pot include orbire,
pierderea auzului și retard mental sever (Schuchat, 1998).
Boala tardivă la nou -născuți
Boala tardivă este dobândită din surse exogene, de la personalul de ȋngrijire sau membrii
familiei și evoluează fr ecvent ca meningită purulentă cu implicarea serotipului III.
Infecțiile adultului
La femeile ȋnsărcinate, apar frecvent infecții ale tractului urinar. Deoarece femeile ȋnsărcinate
sunt ȋn general ȋntr -o stare de sănătate bună, prognoza este favorabilă pent ru cele care
primesc ȋngrijire adecvată. De aceea complicațiile secundare ca endocardita, meningita sau
osteomielita sunt rare.
Femeile care nu sunt ȋnsărcinate și bărbații contaminați cu streptococ de grup B, sunt ȋn
general vârstnici, diabetici sau cu deficiență imunitară. Cele mai des ȋntâlnite afecțiuni sunt:
infecții urinare, endocardite infecțioase, meningite, infecții ale oaselor și articulațiilor și
infecții ale pielii și țesuturilor moi (Jackson și colab., 1995).
La nou -născutul bolnav depistăm ȋn sânge, nazofaringe sau meconiu, și la mamă ȋn vagin,
același streptococ grup B. La nou -născutul mai mare de cinci zile și la adult, conduita
diagnostică este dictată de tipul infecției.
Tratamentul, prevenire a și controlul
Streptococii de grup B sunt sensibili la penicilina G. Pentru tratarea infecțiilor severe este
recomandat a se asocia penicilină și o aminoglicozidă. Vancomicina poate constitui o terapie
alternativă pentru pacienții alergici la penicilină. S-a observat o creștere a rezistenței la
eritromicină și tetraciclină. Pentru prevenirea contaminării nou -născuților, se recomandă
screening -ul femeilor ȋnsărcinate pentru depistarea prezenței streptococului de grup B, ȋntre
săptămânile 35 și 37 și aplicar ea antibioterapiei la toate femeile ȋnsărcinate care sunt
contaminate. Se consideră că o femeie ȋnsărcinată, dacă anterio r a mai dat naștere unui copil
contaminat, prezintă un risc mai mare ca și următorul copil să fie contaminat, mai ales dacă
simptomato logia este prezentă la naștere, reprezentată de: febră ȋn timpul nașterii, cel puțin
38șC, ruptura membranelor cu cel putin 18 ore ȋnainte de naștere și cultura pozitivă vaginală
ȋn săptămânile 35 -37 de sarcină. Este recomandată administrarea penicilinei G intravenos cu
cel puțin 4 ore ȋnainte de naștere. Clindamicina sau cefazolina pot fi administrate femeilor

23 alergice la penicilină. Această abordare asigură un nivel ridicat de protecție antibiotică ȋn
sistemul circulator al copilului ȋn timpul nașterii (M urray și colab., 2005).
Stafilococii sunt coci Gram pozitivi, dispuși izolat, ȋn perechi, scurte lanțuri, dar mai ales ȋn
grămezi neregulate, imobili, nesporulați. Cele mai multe specii sunt catalazo -pozitive și
facultativ anaerobe, dar cresc mai bine a erob. Staphylococcus aureus este specia cu cel mai
important potențial patogen la om.
I.4.2 Staphylococcus aureus
Habitat : S. aureus este găzduit de mucoasa nazală sau/ și intestin. Poate fi prezent tranzitoriu
pe tegument, ȋn pulberi, pe așternut, pe len jeria int imă, haine, mobilier, alimente (Paharik și
colab., 2016).
Caractere de cultivare : După incubare 24 ore la 37⁰C, formează pe geloză -sânge colonii S,
mari, rotunde, bombate de consistență untoasă, pigmentate diferit, galben, alb, portocaliu,
frecven t hemolitice (Fig. nr. 2 ).
Rezistența la factorii de mediu: S. aureus este foarte rezistent, ȋn puroi uscat, la ȋntuneric,
poate supraviețui 2 -3 luni, dar este distrus ȋn 30 minute la o temperatură de 62⁰C. Este
rezistent la acțiunea lizozimului, la acțiun ea bactericidă nespecifică a serului și a acizilor
grași de pe tegument.
Structura antigenică și virulența (Tabel nr. 4):
• antigenele somatice profunde:
Peptidoglicanul antrenează ȋn organismul infectat efecte precum febra, prin producere de
pirogen endogen, activarea Complementului, chimiotactism pentru fagocite, trombocitopenie
și dermonecroză.
Acidul ribitol teichoic are specificitate de specie, induce formare de ant icorpi, după infecții
repetate determină reacții de sensibilizare. Funcționează ca ligant la receptorii celulari ai
mucoaselor și este la rândul lui receptor pentru bacteriofagi (Schnewind și colab., 1995).
• antigenele somatice superficiale:
Proteina A prezentă ȋn cantităț variabile la circa 90% dintre tulpini, fixează caracteristic
fragmentul Fc al imunoglobulinelor G umane din subclasele G1, G2, G4, proprietate utilizată
pentru prepararea de bioreactivi (Wang și colab., 2012) .
Antigene specifice de ti p care sunt ȋnsă marcheri epidemiologici mediocrii din cauza
circulației largi a unora dintre serotipuri.

24 Proteina de legare a fibronectinei.
Proteina de legare a colagenului.
Coagulaza legată.
• Glicocalixul are efecte antifagocitare și protectoare față de Complement. La unele tulpini
formează capsula (Buiuc, 2003).

Fig. nr. 2 Aspectul culturii de S. aureus pe geloză -sânge.

Tabel nr. 4 Factori de patog enitate ai S. aureus ( după Buiuc, 2003)
Factori asociați bacteriei Produși extracelulari
Capsula
Proteina A
Coagulaza legată
Proteina de legare a fibronectinei.
Proteina de legare a colagenului.
Hemolizine (α, β, γ, δ)
Leucocidina
Toxina epidermolitică (exfoliativă)
Enterotoxine (A -F)
Toxina sindromului șocului toxic (TSST -1)
Coagulaza liberă
Stafilokinaza
Catalaza
Lipaze
Hialuronidaze

25
Hialuronidazele (α, β, γ, δ) sunt citotoxine cu numeroase activități biologice. Implicate mai
frecvent ȋn patologia umană sunt hemolizinele α și δ. Hemolizina α are efect letal pentru mai
multe tipuri de celule, inclusiv PMN umane. Lizează eritrocitele umane. Toxina α este cel
mai important factor de patogenitate al S. aureus , se leagă de receptori celulari specifici ș i
produce pori membranari, având efect litic asupra eritrocitelor, iar la nivelul monocitelor
stimulează eliberarea de citokine. Hemolizina δ are efecte citotoxice, inhibă absorbția apei ȋn
intestin și a fost incriminată ȋn patogenia enterocolitelor post -antibioterapie (Buiuc, 2003).
Leucocidina este toxică pentru fagocite. Doar 2% dintre tulpini produc leucocidină, iar
tulpinile izolate din infecții dermonecrotice severe, o secretă ȋn proporție de 90%.
Toxinele epidermolitice sau exfoliative sunt reprezen tate de două proteine codofocate
plasmatic. Aceste toxine acționează la distanță de focarul infecțios. Rup sedmosomii stratului
granulos și determină formarea de bule epidermice cu pierdere de fluide prin epiderma lezată.
În “sindromul pielii opărite” sunt implicate tulpini care produc una sau ambele toxine.
Anticorpii omologi au rol protector (Wilke și colab., 2010) .
Enterotoxine. Dintre tulpinile de S. aureus, circa 90% produc una sau mai multe dintre cele
șapte tipuri antigenice. A, B, C1, C2, C3, D, E. Aceste enterotoxine rezistă la acțiunea
enzimelor digestive și la fierbere timp de 30 minute. Determină toxiinfecții alimentare după
ingestia alimentelor ȋn care au fost preformate. Enterotoxinele A și D sunt cel mai frecvent
implicate ȋn patologia umană. Enterotoxina B este posibil implicată ȋn patogenia sindromului
șocului toxic stafilococic ca și a enterocolitei stafilococice post -antibioterapie.
Toxina sindromului șocului toxic (TSST -1) sau toxina pirogenă a fost identificată la tulpinile
implicate ȋn etiologia acestui sindrom.
Enzimele implicate ȋn patogenia infecției stafilococice.
• Hialuronidaza hidrolizează matricea intercelulară mucopolizaharidică tisulară, determinând
diseminarea acesteia, mai ales ȋn fazele incipiente ale infecției.
• Stafilok inaza produsă prin conversie lizogenică de stafilococi ȋn fază staționară, este
fibrinolitică prin activarea plasminogenului. Prin liza trombilor septici intravenoși, ar putea
realiza diseminarea infecției cu apariția metastazelor septice (Clauditz și cola b., 2006).
• Coagulaza prezentă sub formă liberă și legată. Cea liberă formează cu protrombina un
complex numit stafilotrombină. Coagulaza liberă are rol de a ȋngloba cocii ȋntr -o fibrină cu

26 rol de protecție față de fagocite și de a forma trombi implicați ȋn patogenia tromboflebitelor
supurate. Coagulaza legată de peretele stafilococilor fixează fibrinogenul și determină
aglutinarea cocilor. Cei doi factori coagulanți sunt prezenți simultan la aceeași tulpină, 94%
dintre tulpini produc coagulază, de aceea t estul coagulazei este foarte important pentru
identificarea definitivă a acestei specii.
• Lipazele sunt active asupra lipidelor din plasmă și din sebum. Aceasta explică tropismul
stafilococilor pentru unitatea pilosebacee.
Patogenitate naturală și patoge neză : Deși portajul este relativ ridicat, frecvența infecțiilor
cu stafilococi este relativ redusă. Factorii favorizanți ai stafilocociilor sunt: deficiențele
chemotaxiei leucocitare congenitale (sindrom Dawn, sindrom Job), sau dobândite (diabet,
artrită r eumatoidă), deficiențe ale opsonizării prin anticorpi (hipogamaglobulinemie),
deficiențe ale distrugerii intracelulare a bacteriilor, secundar fagocitozei (boală
granulomatoasă cronică), leziuni cutanate (arsuri, incizii chirurgicale, eczeme), prezența de
corpi străini (suturi, proteze intratisulare), infecții cu alte microorganisme, boli cronice
(neoplazii, boli cardiace, alcoolism), administrarea preventivă sau terapeutică a antibioticelor
(Kluytmans și colab., 1997).
Infecții cutanate: Foliculita este ce a mai frecventă infecție produsă de S. aureus acumulat la
nivelul foliculului pilos. Extinderea infecției la nivelul glandei sebacee cauzează apariția
furunculului , iar cuprinderea mai multor unități pilosebacee și a țesutului celular subcutanat
cauzează carbunculul sau furunculul antracoid . Hidrosadenita apare când infecția afectează
unități pilosebacee axilare sau perineale, care au și glande sudoripare apocrine. Reacțiile de
hipersensibilizare ȋntârziată față de antigenele stafilococice duc la exacerbare a reacțiilor
inflamatorii și necrotice din focar, determinând apariția dermonecrozei, acumularea țesutului
necrozant, cu apariția puroiului care drenează la exterior. Panarițiile sunt printre cele mai
frecvente infecții stafilococice. Impetigo este o infec ție a epidermei ce afectează mai ales
copiii mici, localizată predilect la nivelul feței sau membrelor. Sindromul pielii opărite sau
boala Ritter este o necroză de natură toxică a epidermului.
Infecții ale mucoaselor : otite și sinuzite complică infecții vi rale. Infecții la nivelul uterului
apar postabortum .
Pneumonia și empiemul. S. aureus poate fi cauza unor infecții respiratorii descendente sau
hematogene, secundar diseminării de la un focar aflat la distanță. La pacienții cu gripă

27 complicată, bronhopneu moniile buloase determinate de S. aureus pot avea o evoluție gravă.
Empiemul afectează cam 10% dintre pacienții cu pneumonie, 1/3 din empieme sunt produse
de S. aureus (Date și colab., 2014 ).
Infecții bacteriemice, septicemice sau metastatice: Frecvent, i nfecțiile cu stafilococi
evoluează cu metastaze septice viscerale (pleuropulmonare, renale, endocardice). Localizarea
la nivel nazal poate evolua grav din cauza tromboflebitei faciale cu extindere endocraniană
prin intermediul sinusului cavernos, de aceea această formă evolutivă a fost numită
stafilococia malignă a feței . Endocardita stafilococică este o infecție severă, osteomielita și
artritele septice produse pe cale hematogenă sau post -traumatice, au hemoculturi pozitive
doar ȋn 50% din cazuri . Abcesul Brodie este o formă particulară de osteomielită a adultului,
localizată la nivelul metafizei oaselor lungi. La copiii mici,
S. aureus este cel mai frecvent agent etiologic al artritelor septice.
Toxiinfecții alimentare: după o incubație scurtă de 2 -3 ore , apar hipersalivație, grețuri,
vărsături, dureri abdominale, uneori diaree apoasă, fără febră. Vindecarea spontană survine
după 1 -2 zile, prin eliminarea toxinei din organism.
Sindromul șocului toxic stafilococic (SSTS), a fost raportat inițial asociat u tilizării
tampoanelor intravaginle, hiperabsorbante, iar mai apoi și ca o complicație a abceselor
stafilococice, a osteomielitelor, a suprainfectării plăgilor chirurgicale sau a pneumoniilor
stafilococice postgripale (Buiuc, 2003).
Epidemiologie. Stafiloc ocii sunt ubicuitari, rezervorul de infecție ste reprezentat de bolnavi
și de purtătorii sănătoși. Pacienții colonizați reprezintă principala sursă de infecție
nosocomială. Transmiterea se face direct prin intermediul picăturilor Flügge, ȋn condițiile
contactului interuman strâns. Purtătorii nazali au rol important ȋn transmiterea bacteriei.
I.4.3 Fungi
Fungii sunt prezenți ȋn mediul extern sau fac parte din microbiota normală a tegumentului,
mucoaselor sau tractului digestiv și pot produce infecții doar l a persoanele cu imunitate
deficitară ( Aslan și Gülmez, 2016).
Candida sp. produce ȋn mod obișnuit micoze ale mucoasei bucale la nou -născut, iar la adult
poate de asemenea infecta mucoasa bucală, vaginală sau poate fi implicat ȋn ITU joase, ce
apar ȋn sa rcină, la diabetici, secundar stărilor de imunodepresie sau terapiei prelungite cu
antibiotice ( Heras -Cañas și colab., 2015) .

28 Candida albicans este specia cel mai frecvent implicată ȋn patologia umană, alături de C.
glabrata , C. tropicalis , C. krusei și C. parapsilosis . C. albicans produce atât pseudohife, cât
și hife adevărate ( Arendrup, 2013).
Factorii de patogenitate sunt reprezentați de molecule cu rol de adezine ce favorizează
aderența la suprafața celulelor gazdei, iar virulența este dată de enzim e (lipaze, proteaze) cu
rol ȋn invazia fungiilor. De asemenea, capacitatea de a forma hife și pseudohife, este
considerată a fi un mecanism de evitare al apărării gazdei (Chifiriuc și colab., 2011).
Ocazional, și ȋn anumite condiții, mai pot determina ITU unele virusuri , Mycoplasme
(Ureaplasma urealyticum ), sau Chlamydii .
Candida sp. -colonii albe, mari, rotunde,cremoas e, cu suprafața mată (Fig. nr. 3 ).

Fig. nr. 3 Aspectul culturii de Candida albic ans pe mediul Sabouraud.

29

CAPITOLUL II
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL INFECȚIILOR VAGINALE
CU STREPTOCOC DE GRUP B

Infec țiile la nivelul tractului genital feminin reprezintă o cauză majoră de prezentare la
cabinetul ginecologic. Ele pot evolua ca infecții endogene, produse de microorganisme
aparținând microbiotei vaginale normale, sau ca infecții exogene, det erminate ȋn special de
microorganisme cu transmitere sexuală : dintre bacterii o importanță majoră o au Neisseria
gonorhoeae , Chlamydia trachomatis , Treponemma pallidum , iar virusurile sunt reprezentate
ȋn special de Herpes simplex tip 2 și Papillomavirus, protozoare, Trichomonas vaginalis.
Infec țiile la nivelul tractului genital feminine evoluează cel mai adesea asimptomatic,
diagnosticul etiologic ȋn acest caz se poate realiza prin screening -ul persoanelor de sex
feminine, al gravidelor sau diagn osticul symptomatic al partenerului sexual ș i la nou-născut.
În absența unui diagnostic și al unui tratament eficient și precoce, aceste infecții se pot
croniciza, pacientele fiind expuse la complicații locale sau sistemice (Powell și colab.,
2014) . Cont aminarea concomitentă la nivelul tractului genital feminine cu doi sau mai mulți
agenți cu transmitere sexuală, impune diagnosticarea precoce a acestora. Unele virusuri
prezente ȋn secreția genital, pot fi transmise prin contact sexual fără a determina man ifestări
la nivelul organelor genitale (virusurile hepatitei B și C, citomegalovirus și virusul
inumodeficienței umane) (Mason și Winter, 2017).
Streptococii de grup B colonizează partea inferioară a tractului gastro -intestinal și
genito -urinar. P rezența efemeră la nivelul vaginului a fost observată la 10% până la 30% la
femeile ȋnsărcinate, deși incidența depinde de momentul din perioada de gestație când analiza
a fost făcută și de tehnicile de cultură folosite. O incidență similară a fost ȋnsă ob servată la
femeile care nu sunt ȋnsărcinate (Doerflinger și colab., 2014) .
Aproximativ 60% din bebelușii născuți de mame contaminate sunt contaminați.
Probabilitatea de contaminare la naștere este mai mare dacă mama este excesiv contaminată.
Alți factori de risc de contaminare a nou -născuților sunt: nașterea prematură, ruptura
prelungită a membranelor și febra ȋn timpul nașterii. Colonizarea, cu dezvoltarea ulterioară a

30 infecțiilor la nou -născuți poate apărea ȋn uter, la naștere, sau ȋn timpul prim elor momente din
viață. S. agalactiae este cauza cea mai obișnuită de septicemie și meningită la nou -născuți.
Pentru prevenirea ȋmbolnăvirii la nou -născuți, se recomandă ca toate femeile ȋnsărcinate să
fie scanate pentru depistarea prezenței streptococulu i de grup B, ȋntre săptămaânile 35 și 37.
Chemoprofilaxia trebuie aplicată la toate femeile ȋnsărcinate care sunt contaminate.
Scopul acestei lucrări a fost izolarea și identificarea streptococului β -hemolitic
de grup B din infecții vaginale și stabilirea terapiei antibacteriene.
Obiective:
 Izolarea și identificarea streptococului β -hemolitic de grup B din probe de secreție vaginal ă
provenite de la paciente investigate ȋ n ambulator și stabilirea asocierilor cu alte microog anisme
patogene;
 Stabilirea p rofilurilor de sensibilitate la antibiotic e a tulpinilor bacteriene izolate.

MATERIALE Ș I METODE
II.1 Izolarea și identificarea streptococului β -hemolitic de grup B din probe de secreție
vaginală provenite de la paciente investigate ȋn ambulator și stab ilirea asocierilor cu
alte microoganisme patogene
Populația analizată : În perioada 10 ianuarie 2018 -10 aprilie 2018 ȋn Laboratorul Polimed
din București, au fost recoltate 870 culturi din secreție vaginală .
Materiale necesare:
• mască
• tampon ste ril cu mediu de transport și fără mediu de transport
• medii de cultură geloză cu 5% sânge de berbec, COS (Gelose Columbia -sânge )
• medii Mueller -Hinton Agar cu 5% sânge de berbec pentru antibiograma streptococilor
• medii Sabouraud
• ser fiziologic steril
• anse sterile
• eprubete sterile
• discuri cu antibiotice
• trusă pentru identificarea grupului antigenic (Streptococcal Grouping Kit)
• termostat

31 • lame
• trusă pentru colorația Gram
• Staphylococcus au reus ATCC 25923
• Galerii multitest Auxacolor și Fungitest
• trusă pentru testul coagulazei
Metoda de lucru:
Recoltarea culturii pentru examenul din secreția vaginală
Pacienta este așezată pe masa ginecologica, cu picioarele departate . Se examinează
aspectul mucoasei vaginale și a orificiului colului uterin după introducerea ȋn vagin a două
valve sterile fără lubrifiant, care poate avea u n efect antibacterian. Se recolt ează cu ajutorul
uneia din valve, pe două tampoane sterile, secreți a acumulată ȋn fundul de sac vaginal
posterior. Cele trei tampoane cu prelevatul vaginal, vor fi transportate cât mai repede la
laboratorul de microbiologie. Tamponul recoltat care nu conține mediu de transport se va
folosi pentru efectuarea unui frotiu co lorat Gram ce va permite evaluarea mai exactă a
microbiotei vaginale, iar tamponul care conține mediu de transport se va ȋnsămânța pe mediul
Gelose Columbia -sânge și Sabouraud.
II.1.1 Izolarea și identificarea tulpinilor de Str. agalactiae (streptococ β -hemolitic grup
B)
Probele au fost ȋnsămânțate pe mediul Geloză -Columbia -sânge ( COS ) și pe mediul
Sabouraud. S-a descărcat tamponu l pe un cadran al plăcii cu mediul de cultură, apoi s -a
realizat ȋnsămânțarea prin tehnica striurilor ȋn poligon.
Incubarea : Dup ă ȋnsămânțare, plăcile cu mediul Geloză -Columbia -sânge ( COS ) și
Sabouraud au fost incubate ȋn termostat la 37șC timp de 24 ore.

32

Fig. nr.4 Aspectul culturii de Streptococcus agalactiae pe Geloză -sânge și factorul CAMP .

Interpretarea rezult atelor
Toți streptococii cultivă optim la 37ș C, iar culturile pot fi examinate după 24 ore. În medii
lichide (bulion nutritiv) caracterele de cultură nu au valoare diagnostică.
–streptococii β -hemolitici de grup A, C, G și anumiți streptococi orali au o creștere granulară,
cu sedimentare rapidă, ȋncât supernatantul rămâne limpede sau ușor tulbure;
–streptococii de grup B, D și enterococii tulbură mediul, cu sau fără depunere (Tajbakhsh și
colab., 2011).
Pe medii cu geloză și 5% sânge de berbec sau de cal, aspectul coloniilor variază cu specia și
mediul de bază utilizat:
• Streptococii β -hemolitici care formează colonii mari (>0.5mm diametru) aparțin grupelor
A, C și G. Coloniile, ȋn general transparente, pot fi:
Mucoide, cu suprafață lucioasă, plate, filan te, tendință de confluare (matt);
Netede, lucioase rotunde, acuminate, cu margini regulate (glossy);
Rugoase, turtite, uscate, cu margini dințate (rough).
Tulpinile care nu produc streptolizină S formează colonii α -hemolitice ȋn aerobioză și β –
hemolitice ȋ n anaerobioză sau la presiune scăzută a oxigenului.
• Streptococii β -hemolitici care formează colonii mici, punctiforme, aparțin tulpinilor unor
specii din “grupul anginosus” , mai ales speciilor S. anginosus și S. conslellatus.
• Streptococii grup B form ează colonii alb -cenușii, mai puțin acuminate, uneori mai mari,
mai ușor de emulsionat decât ale streptococilor grup A, cu zonă ȋngustă de α’ -hemoliză. Până

33 la 3% din tulpinile izolate de la om sunt chiar nehemolitice. Unele tulpini incubate anaerob
sau cu ltivate pe geloză -columbia formează colonii pigmentate ȋn roșu -cărămiziu.
• Streptococii grup D formează colonii alb -cenușii cu diametrul de cca 1 mm, transparente,
care se opacifiază ȋn cultura batrână, nehemolitice sau α -hemolitice.
• Streptococii virida ns formează colonii mici (0,1 -0,5mm diametru), bombate, cenușii, uzual
α-hemolitice, ocazional nehemolitice.
După 24 ore de incubare plăcile ȋnsămânțate au fost scoase din termostat și analizate. Pe
mediile de cultură s -a notat creșterea coloniilor d e microorganisme, caracterele de cultură,
colonii ce prezintă hemoliză β și α. Coloniile cu aspect caracteristic au fost prelevate ș i
repicate pe mediul Geloză -Columbia -sânge ( COS ), apoi incubate la 37șC, timp de 24 ore.
Streptococul de grup B (Streptoco ccus agalactiae) -colonii mici, galben pai pe mediul CLED,
iar pe mediul geloză -Columbia -sânge colonii mici alb -gălbui, bombate, ce prezintă
βhemoliză. S -au realizat repicări pe geloză -sânge, iar pentru confirmare s -a determinat
grupul antigenic cu ajutoru l trusei Streptococcal Grouping Kit (Oxoid), sau s -a realizat testul
CAMP. Streptococul de grup B (CAMP -pozitiv), posedă hemolizine incomplete. Pe mediul
geloză Columbia -sânge apare o hemoliză sinergică indusă de prezența unei tulpini de
S. aureus produc ător de β -hemolizină (Fig. nr.4 )(Chifiriuc și colab., 2011).
Tehnica de lucru : S-a pregătit inițial o suspensie ce conține 2 -3 colonii β -hemolitice și 3 mL
enzimă care provoacă liza peretelui celular al bacteriei. S -a incubat timp de 10 minute la
termosta t.
Pe o placuță standard pe care sunt delimitate 6 spații s -a distribuit din suspensia pregatită câte
3 picături ȋn fiecare spațiu. De asemenea, s -a adăugat ȋn fiecare spațiu antiserul corespunzător
grupului A, B, C, D, F și G, ȋn această ordine. S -a consi derat că, tulpina pentru care s -a
realizat testul , aparține grupului ce corespunde spațiului ȋn care s -a observat ȋn timp de 1
minut o reacție de aglutinare (Fig. nr. 5 ).

34

Fig. nr. 5 Componentele trusei de aglutinare Streptococcal Grouping Kit și modul de lucru
(www.oxoid.com/UK/blue/prod_detail )

II.1.2 Izolarea și identificarea tulpinilor de S. aureus și Candida spp.
Probele au fost ȋnsămânțate pe mediul Geloză -Columbia -sânge ( COS ) și pe med iul
Sabouraud. S-a descărcat tamponu l pe un cadran al plăcii cu mediul de cultură, apoi s -a
realizat ȋnsămânțarea prin tehnica striurilor ȋn poligon.
Incubarea : După ȋnsămânțare, plăcile cu mediul Geloză -Columbia -sânge ( COS ) și
Sabouraud au fost incubate ȋn termostat la 37șC timp de 24 ore.

35 Interpretarea rezultatelor
S. aureus formează colonii mari, pigmentate, cu aspect lăptos, la unele tulpini este prezentă
β-hemoliza (Fig. nr. 6). Pentru confirmare s -au făcut repicări pe geloză -sânge și s -a realizat
testul coagulazei cu ajutorul trusei Staphytect plus (Oxoid).
Testul coagulazei se utilizează pentru diferențierea S. aureus care este coagulazo -pozitiv, de
stafilococii coagulazo -negativi. Majoritatea tulpinilor de S. aureus coagulează plasma prin
activarea coagulazei libere și prin legarea fibrinogenului, ceea ce are ca rezultat aglutinarea
suspensiei bacteriene. S -a folosit trusa PASTOREX STAPH -PLUS, de la BIO-RAD. Trusa
conține două recipiente, unul reprezintă controlul negativ, iar al doilea, reactivul de testat –
latex test.
Se emulsionează o colonie din cultura proaspătă de 24 h ȋntr -o picătură din reactivul de latex
test. Test pozitiv: aglutinare ȋn 15 -20 sec.

Fig. nr. 6 Aspectul culturii de S. aureus pe geloză -sânge.

Candi da sp . dezvoltă colonii albe, mari, rotunde,cremoase, cu suprafața mată .
Identificarea fungilor s-a realizat cu ajutorul galeriilor multitest Auxacolor (Bio-Rad)
(Fig. nr. 7 ).

36

Fig. nr. 7 Identificarea speciilor de Candida cu ajutorul galeriilor multitest Auxacolor .

Pentru identificarea speciilor de Candida izolate, se emulsionează o colonie din tulpina de
testat ȋn reactivul afe rent, apoi se distribuie câte 100μl ȋn fiecare godeu al trusei și se
incubează ȋn atmosferă umedă, la 350 C, timp de 48h.
Principiul identificării fungilor se bazează pe capacitatea acestora de a metaboliza zaharurile,
aceasta fiind vizibil prin virarea cu lorii unui indicator de pH. Kit -ul conține 16 godeuri ȋn
care sunt repartizate zaharurile: glucoză, maltoză, sucroză, galactoză, lactoză, rafinoză,
inozitol, celobioză, trehaloză, adonitol, melezitoză, xiloză, arabinoză, hexozaminidază și
fenoloxidază. Int erpretarea rezultatelor se face conform ghidului aferent trusei.

II.2 Stabilirea profilurilor de sensibilitate la antibiotice a tulpinilor bacteriene izolate
Antibioticele sunt substanțe chimice cu activitate bacteriostatică sau bactericidă. Au acț iune
specifică, de aceea eficiența antibioticelor este diferită față de specii diferite de bacterii.
Spectrul de activitate al unui antibiotic este definit de totalitatea speciilor bacteriene sensibile
la antibioticul respectiv (Chifiriuc și colab., 2011).
Antibiograma reprezintă metoda de testare a sensibilității microorganismelor patogene
față de o gamă largă de antibiotice utilizate ȋn terapia actuală. Metoda disc -difuzimetrică
standardizată Kirby -Bauer se realizează pe mediu Mueller -Hinton simplu sau cu adaos de
5% sânge de berbec și utilizează discuri de hârtie de filtru impregnate cu o anumită
concentrație de antibiotic, exprimată ȋn μg/disc.

37 Testarea sensibilității la antibiotice s -a realizat prin metoda disc -difuzimetrică standardizată
Kirby-Bauer și interpretată conform criteriilor descrise ȋn CLSI (Clinical Laboratory
Standard Institute ) 2018 și prin metoda automată Vitek 2 Compact .
Metoda automată Vitek 2 Compact aplică metoda colorimetrică de citire a cardurilor pentru
identificarea speciei bacteriene și turbidimetric pentru testarea sensibilității la antibiotice.
Pentru testarea sensibilității la antibiotice sistemul evaluează modelul de creștere al fiecărui
microorganism în prezența agentului microbian, comparativ cu godeul martor d e creștere.
Sunt utilizați mai mulți parametri bazați pe caracteristicile de creștere observate în vederea
asigurării datelor adecvate pentru calcularea CMI (Concentrația minimă inhibitorie).
Rezultatul CMI trebuie să fie asociat cu identificarea unui mic roorganism pentru a fi stabilită
interpretarea categoriei.
S-a realizat un inocul standardizat de 0,6 McFarland din cultură pură în 3 ml de soluție NaCl
0,9%. Din acest inocul s -a extras o cantitate standard, specifică bacteriilor gr am pozitive, și s –
a introdus ȋntr -o eprubetă cu 3 ml soluție salină 0,9% . S-a atașat cardul AST -GP71 și AST –
GP72 pentru Streptococcus agalactiae (Streptococul de grup B ). Rezultatul testării
sensibilității la antibiotice a fost citit ȋn aproximativ 6 ore (Jones, 2001).
Meto da difuzimetrică Kirby -Bauer
S-a realizat un inocul standardizat de 0,5 McFarland din cultură pură, proaspătă de 24 h, în
3 ml de soluție NaCl 0,9%. Prin tehnica însămânțării în pânză, inoculul standardizat din
cultura de streptococ a fost însămânțat pe mediul Mueller -Hinton -sânge ( Mueller Hinton
Agar with 5% Sheep Blood ) utilizând un tampon steril . Plăcile însămânțate au fost lăsate 5
minute la temperatura camerei pentru absorbția inoculului.
Au fost plasate discuri cu antibiotice pe plăcile însămânțat e (maxim 8 discuri cu antibiotic pe
o placă) cu ajutorul unui dispencer, și apoi lăsate 5 -15 minute la temperatura camerei pentru
depunerea discurilor. Plăcile cu mediul Mueller -Hinton -sânge au fost incubate în termostat,
la 37șC timp de 24 ore. După incu bare plăcile au fost scoase din termostat și analizate. S -a
măsurat cu rigla gradată în mm diametrul zonelor de inhibiție completă din jurul fiecărui disc
cu antibiotic. S -a verificat dacă diametrul zonelor de inhibiție a fiecărui disc de antibiotic se
cuprinde în limitele variației admise conform tabelelor universale, standardul CLSI (Clinical
Laboratory Standards Institute – 2018 ). Pentru realizarea antibiogramei au fost folo site
paneluri cu discuri impregnate cu antibiotic, exprimat ȋn μg/disc. Pentru t ulpinile de

38 Str. agalactiae antibiograma s -a efectuat pe mediu Mueller -Hinton -sânge ( Mueller Hinton
Agar with 5% Sheep Blood ) (Fig. nr. 8 )și au fost utilizate următoarele discu ri cu antibiotice
(Tabel nr. 5). Controlul de calitate s -a realizat prin test area tulpinii de referință Str.
pneumoniae ATCC 49619.

Tabel nr. 5 Antibioticele utilizate pentru testarea sensibilității streptococilor
Antibiotic Abreviere Clasa Concentrație
μg/disc Producător
Ampicilină AM Peniciline 10 BIO-RAD
Amoxicilină AMX Peniciline 25 BIO-RAD
Amoxicilină + acid
clavulanic AMC Peniciline+inhibitori de
β-lactamaze 30 BIO-RAD
Penicilină P Peniciline 10UI BIO-RAD
Ofloxacin OFX Fluorochinolone 5 BIO-RAD
Vancomicină VA Glicopeptide 30 BIO-RAD
Tetraciclină TE Tetracicline 30 BIO-RAD
Cefazolin CZ Cefalosporine G I 30 BIO-RAD
Cefalotin CF Cefalosporine G I 30 BIO-RAD
Cefotaxim CTX Cefalosporine G III 30 BIO-RAD
Ceftriaxon CRO Cefalosporine G III 30 BIO-RAD
Cefepim FEP Cefalosporine G
IV 30 BIO-RAD
Imipenem IPM Carbapeneme 10 BIO-RAD
Meropenem MEM Carbapeneme 10 BIO-RAD
Ertapenem ETP Carbapeneme 10 BIO-RAD
Ampicilină +
sulbactam SAM Monobactame, IBL 20 BIO-RAD
Eritromicină E Macrolide 15 BIO-RAD
Clindamicină CM Macrolide
2 BIO-RAD

39
Fig. nr. 8 Antibiograma unei tulpini de Streptococcus agalactiae

Pentru tulpinile de S. aureus antibiograma s -a efectuat pe mediu Mueller -Hinton II
(Mueller Hinton II Agar ) (Fig. nr. 9) și au fost utilizate următoarele discu ri cu antibiotice
(Tabelul nr. 6). Contr olul de calitate s -a realizat prin testarea tulpini de referință S. aureus
ATCC 25923 .

Tebel nr. 6 Antibioticele utilizate pentru testarea sensibilității tulpinilor de S. aureus
Antibiotic Abreviere Clasa Concentrație
μg/disc Producător
Gentamicină GM Aminoglicozide 10 BIO-RAD
Penicilină P Peniciline 10UI BIO-RAD
Ofloxacin OFX Fluorochinolone 5 BIO-RAD
Ciprofloxacin CIP Fluorochinolone 5 BIO-RAD
Tetraciclină TE Tetracicline 30 BIO-RAD
Vancomicină VA Glicopeptide 30 BIO-RAD
Teicoplanin TEC Glicopepti de 30 BIO-RAD
Linezolid LZD Oxazolidinone 30 BIO-RAD
Eritromicină E Macrolide 15 BIO-RAD
Clindamicină CM Macrolide
2 BIO-RAD
Cefoxitin FOX Cefalosporine G
II 30 BIO-RAD

40 Sulfametoxazol/Trimetoprim SXT Sulfamide 23.75+1.25 BIO-RAD
Rifampicină RA Rifam picine 30 BIO-RAD

Ȋn funcție de rezultatul testării la Cefoxitin s -a raportat sensibilitate/rezistență la
Oxacilină 1μg/disc. Ȋn funcție de rezultatul antibiogramei, s -au mai raportat urmăoarele
antibiotice: Ampicilină, Amoxicilină, Amoxicilină + Acid Cl avulanic, Ampicilină +
Sulbactam, Piperacilin + Tazobactam, Ticarcilin + Acid Clavulanic, Cefaclor,
Cefuroxim, Cefepim, Cefoperazonă, Cefotaxim, Ceftriaxon, Cefalotin, Imipenem,
Ertapenem, Meropenem.

Fig. nr. 9 Antibiogram a unei tulpini de S. aureus.

Pentru tulpinile de Candida sp. determinarea spectrului de sensibilitate la antifungice se
realizează cu ajutorul kit -ului Fung itest de la Bio -Rad (Fig. nr. 11 ). S-a realizat un inocul
standardizat de 0,8 McFarland din cultură pură în 3 ml de soluție NaCl 0,9%. Din acest
inocul se extrage o cantitate de 100 μl, care este introdusă ȋn 2 ml soluție NaCl 0,9%. Din
această suspensie se extrag 20 μl și se introduc ȋn reactivul aferent. Din acesta se
distribuie câte 100 μl ȋn fiecar e din cele 16 godeuri. Acestea conțin 6 antifungice de
diferite concentrații exprimate ȋn μg/ml (Fig. nr. 10 ).

41 T+ T+ Control pozitiv
5 FC 2 5 FC 32 5-fluorocitozină (2 -32 μg/ml)
AB 2 AB 8 amfotericin B (2 -8μg/ml)
MCZ 0.5 MCZ 8 miconazol (0.5 -8μg/ml)
KET 0.5 KET 4 ketoconazol (0.5 -4μg/ml)
ITR 0.5 ITR 4 itraconazol (0.5 -4μg/ml)
FLU 8 FLU 64 fluconazol (8 -64μg/ml)
T- T- Control negativ
Fig. nr . 10 Diagrama kitului Fungitest

Controlul de cali tate s -a realizat prin testarea tulpinii de referință C. parapsilosis ATCC
22019.

Fig. nr. 11 Antifungigrama efectuată pe Fungitest.

II.3 Rezultate și discuții
Infecțiile tr actului genital feminin repreintă o cauză frecventă de prezentare la consult de
specialitate. Microbiota specifică tractului vaginal normal (lactobacilii Doderlein), este
considerată a fi semnificativă pentru menținerea sănătății vaginale și prevenire a inf ecțiilor.
Anumite specii vagin ale bacteriene comensale reprezintă o primă linie importantă de apărare

42 a organismului femeii . Orice întrerupere a acestei bariere bacteriene, poate duce la o serie de
afecțiuni urogenitale , incluzând vaginita aerobă și vagin oza bacteriană . Sănătatea vaginului
este strâns aso ciată cu microbiota bacteriilor comensale . Mai mult, bacteriile comensale
mențin un pH scăzut la nivelul vaginului, împiedicând contactarea unor bacterii patogene,
stimulează sistemul imunitar local și pro tejează împotriva complicațiilor în timpul sarcinilor.
Cu toate că aceste infecții evoluează ȋn mod frecvent asimptomatic, multe femei pot prezenta
schimbări permanente sau period ice ale echilibrului microbiotei vaginale și / sau cervicale.
Vaginoza bacte riană afectează mai frecvent la femeile care nu sunt ȋnsărcinate, în compa rație
cu femeile ȋnsărcinate (Kaambo și colab., 2018) .
Str. agalactiae , streptococul de grup B , reprezintă o importantă cauză de infecție neonatală
cu debut precoce . Incidența acesto r infecții variază ȋntre 0,80 – 3,06 la 1000 de nou-născuți
vii ȋn țările în curs de dezvoltare . Este foarte importantă depistarea colonizării vaginale cu
streptococ de grup B la femeile ȋnsărcinate ȋn săptămâni le 35-37 de gestație . Prevalența
coloniz ării vaginale la femeile din țările europene, variază de la 6,5 % la 36% . Colonizarea,
cu dezvoltarea ulterioară a infecțiilor la nou -născuți poate apărea ȋn uter, la naștere, sau ȋn
timpul primelor momente din viață (Verhoeven și colab., 2014) .
S. agalactiae este cauza cea mai obișnuită de septicemie și meningită la nou -născuți. Rata
mortalității a scăzut la mai puțin de 5% datorită diagnosticării rapide și a intervenției
medicale eficiente.
În perioada 10 ianuarie 2018 -10 aprilie 2018 ȋn Laboratorul Polimed d in București, au fost
recoltate 870 culturi din secreție vaginală. Au fost izolate 122 tulpini de Streptococ de grup
B, dintre acestea un număr de 17 tulpini au fost izolate de la femei ȋnsărcinate, 84 tulpini de
Candida spp., 23 tulpini izolate de la fem ei ȋnsărcinate și 4 tulpini de S. aureus (Tabel nr. 7 ).

Tabel nr. 7 Microorganisme le patogene identificate din secrețiile vaginale investigate

Microorganisme patogene
identificate Femei infectate Femei ȋnsărcinate infectate
Str. agalactiae 122 17
S. aureus 4 4
Candida spp 84 23
Total 210 44

43
Un procent important din streptococii analizați (circa 40 %) au prezenta t rezistență la
Tetraciclină, 20% dintre aceștia au prezentat rezistență la Eritromicină și Clindamicină și
doar 1.5 % rezi stență la Oflox acin (Fig. nr. 12 ). Toate tulpinile studiate și-au păstrat
sensibilitatea la Penicilină și Vancomicină.

Fig. nr. 12 Nivelurile de rezistență la antibiotice a tulpinilor de Str. agalactiae studiate.

Rezultatele acestui stud iu arată că 75% din tulpinile de S. aureus studiate au prezent at
rezistență la Penicilina G, 50% au prezentat rezistență la Eritromicină și Clindamicină
(tulpini MLSB -rezistență inductibilă la Clindamicină) , 75% din tulpini au fost rezistente la
Tetracicli nă și 5 0% au fost rezistente la Ox acilină, tulpini MRSA (tulpini meticilino –
rezistente) . Toate tulpinile studiate și -au păstrat sensibilitatea la Vancomicină (Fig. nr. 13 ).

44

Fig. nr. 13 Nivelurile de rezistență l a antibiotice a tulpinilor de S. aureus studiate.

Din tulpinile de Candida sp . izolate 12 % au prezentat rezistență la Fluco nazol , rezistența
la celelalte antifungice testate, Amfotericin B, Miconazol, Ketoconazol, Itraconazol și
Fluorocitozină , fiind de 20% (Fig. nr. 14 ).

Fig. nr. 14 Nivelurile de rezistență la antifungice a tulpinilor de Candida sp . studiate.

45
CONCLUZII

 Studiul a fost realizat pe o perioadă de patru luni, pe un numar de 870 probe de
secreții vaginale provenite de la paciente din ambulator, din Laborator Polimed
Bucureș ti, cu scopul realizării screening -ului pacientelor ȋnsărcinate prin
evaluarea prezenței streptococului de grup B.

 Streptococul beta -hemolitic de grup B sau Streptococcus agalactiae a fost
identificat ȋn 14% din secrețiile vaginale analizate, t oate tulpi nile conservând -și
sensibilitatea la penicilină , antibioticul de elecție utilizat pentru decolonizarea
femeilor ȋnsărcinate, pentru evitarea infectării nou -născutului, la care infecția are
complicații severe și mortalitate ridicată.

 În probele analizate, Str. agalactiae a fost asociat frecvent cu specii de Candida
(cu rate de rezistență de 12 -20 % la toate a ntifungicele testate, respectiv
fluconazol , amfotericin B, mic onazol, ketoconazol, itraconazol și fluorocitozină )
și cu tulpini de Staphylococcus aureus (75% cu rezistență la penicilină și
tetraciclină, 50% la oxacilină, e ritromicină și clindamicină ).

 Deși tulpinile de Str. agalactiae au fost sensibile la penicilin ă, rata ridicată de
asociere cu tulpini de S. aureus rezistente atât la penicilină, cât și la macrolide
(antibiotice ce pot fi administrate la gravide) poate conduce la eșecul
decolonizării, cu potențiale consecințe negative asupra nou -născutului.

46
Bibliografie

1.Abarzúa F , Argomedo C , Meissner A , Díaz T , Garrido P , Fariña S , Chahin C ., 2014,
Prevalence of anal -vaginal colonization of Streptococcus agalactiae in third trimester
of pregnancy and susceptibility to macrolides and lincosamides, in pregnant women
controlled at Clínica Alemana Temuco, Southern Chile , Rev Chilena Infectol. ,31(3):305 -8.
2. Abarzúa F , Arias A , García P , Ralph C , Cerda J , Riedel I , Gárate C ., 2011, Streptococcus
agalactiae increase in resistance to erythromycin and clinda mycin in vaginal -anal
colonization in third quarter of pregnancy in one decade of universal screening, Rev Chilena
Infectol. ,28(4):334 -7.
3. Afshar, B., Broughton, K., Creti, R., Dec heva, A., Hufnage, M. , 2011 , International
external quality assurance for laboratory identification and typing of Streptococcus
agalactiae . European journal of clinical micro biology & infectious diseases. Review.
49(4):1475 -82.
4. Arendrup MC., 2013, Candida and candidaemia. Susceptibility and epidemiology , Dan Med
J. 60(11):B4698.
5. Aslan H, G ülmez D. 2016 , Investigation of the correlation between biofilm forming ability
of urinary Candida isolates with the use of urinary catheters and change of antifungal
susceptibility in the presence of biofilm , Mikrobiyol Bul. 50(2):256 -65.
6. Babu G, Singaravelu BG, Srikumar R, Reddy SV, Kokan A. , 2017 , Comparative Study on
the Vaginal Flora and Incidence of Asymptomatic Vaginosis among Healthy Women and in
Women with Infertility Problems of Reproductive Age, J Clin Diag n Res. 2017
Aug;11(8):DC18 -DC22 . .
7. Bitew A, Abebaw Y., Vulvovaginal candidiasis: species distribution of Candida and their
antifungal susceptibility pattern. , 2018 , BMC Womens Health. 15;18(1):94. doi:
10.1186/s12905 -018-0607 -z.
8. Buiuc, D., 2003. Microbiologie medicală. Ghid pentru studiul și practica medicinei . Editura
Gr. T. Popa. Iași. Ediția a VI a. p:161 -169.

47 9. Buiuc, D., Negut, M., 2008. Tratat de microbiologie clinică . Editura Medicala. Bucuresti.
Editia a II a. p:209 -215. 586 -598.
10. Chifiriuc, M.C., Mihăescu, G., Lazăr, V., 2011. Microbiologie și virologie medicală ,
Editura universității din București. p:35 2-355.
11. Clauditz, A., Resch, A.,Wieland, K. P.,Peschel, A.,Gotz, F.,2006, Staphyloxanthin plays a
role in the fitness of Staphylococcus aureus and ability to cope with oxidative stress . Infection
and immunity, Review. 74(8)4950 -3.
12. Datcu R.D ., 2014 , Characterization of the vaginal microflora in health and disease ., Med
J. 61(4):B4830.
13. Date S.V., Modrusan Z., Lawrence M., Morisaki J.H., Toy K., Shah I.M., Kim J., Park S.,
Xu M., Basuino L., 2014 , Global gene expression of methicillin -resistant St aphylococcus
aureus USA300 during human and mouse infection, J. Infect. Dis.;209:1542 –1550. doi:
10.1093/infdis/jit668.
14. Doerflinger SY, Throop AL, Herbst -Kralovetz MM. , 2014 , Bacteria in
the vaginal microbiome alter the innate immune response and barri er properties of the
human vaginal epithelia in a species -specific manner , J Infect Dis. 15;209(12):1989 -99. doi:
10.1093/infdis/jiu004.
15. Flonta M L, Marcu Lăpădat M, Ristoiu V, 2007, Noțiuni de anatomie și fiziologie , Editura
Universității din Bucureș ti, p. 381 -386.
16. Fröhlicher S, Reichen -Fahrni G, Müller M, Surbek D, Droz S, Spellerberg B, Sendi P.,
2014, Serotype distribution and antimicrobial susceptibility of group B streptococci in
pregnant women: results from a Swiss tertiary centre, Swiss Med Wkly., Mar 20;
144:w13935.
17. Guimarães H, Castro R, Távora Tavira L, da L Exposto F. , 2013 , Assessing therapeutic
management of vaginal and urethral symptoms in an anonymous HIV testing centre in
Luanda, Angola. , J Infect Dev Ctries. 15; 7(10):720 -5.
18. Heras -Cañas V, Ros L, Sorlózano A, Gutiérrez -Soto B, Navarro -Marí JM,
GutiérrezFernández J., 2015 , Isolated yeast species in urine samples in a Spanish regional
hospital , Rev Argent Microbiol. 47(4):3 31-4.

48 19. Huang YL, Chassard C, Hausmann M, Mark von Itzstein, Hennet T, 2015, Sialic acid
catabolism drives intestinal inflammation and microbial dysbiosis in mice , Nat Commun.
2015; 6: 8141..
20. Jackson, L., et colab., 1995. Risk factor for group B streptococcal disease in adults . Ann
Intern Med. 123:415 -420.
21. Kaambo E, Africa C, Chambuso R, Passmore JS ., 2018 , Vaginal Microbiomes Associated
With Aerobic Vaginitis and Bacterial Vaginosis. Front Public Health.; 6:78. Epub 2018 Mar
26.
22. Kluitmans, J.,van Belkum, A., Verbrugh, H., 1997, Nasal carriage o f S.
aureus:epidemiology, underlyng mechanisms and associated riscs ,
Clin.Microbiol.Review.10(3):505 -20.
23. Konrad G, Katz A. , 2007 , Epidemiology of early -onset neonatal group B streptococcal
infection: implications for screening , Can Fam Physician . 2007 Jun; 53(6):1055.
24. Kaufhold, A., Ferrieri, P., 1993 , The microbiologic aspect, including diagnosis, of β –
hemolytic streptococcal and enterococcal infections. Infectious disease clinics of North
America. Review. 7(2):235 -56.
25. Koyanagi N, Kato A, Takesh ima K, Maruzuru Y, Kozuka -Hata H, Oyama M, Arii J,
Kawaguchi Y., 2018 , Regulation of Herpes Simplex Virus 2 Protein Kinase UL13 by
Phosphorylation and Its Role in Viral Pathogenesis , J Virol. pii: JVI.00807 -18. doi:
10.1128/JVI.00807 -18.
26. Lazar, V., 2 001. Microbiologie medicala. Note de curs si principii de diagnostic
microbiologic. Editura universitatii din Bucuresti. p:103 -112.
27. Mashburn J. , 2012 , Vaginal infections update , J Midwifery Womens Health. 57(6):629 –
634.
28. Mason MJ, Winter AJ. , 2016 , How to diagnose and treat aerobic and desquamative
inflammatory vaginitis. , Sex Transm Infect. 93(1):8 -10.
29. Murray, P., Rosenthal, K., Pfaller, M., 2005. Medical Microbiology . 5 th. Edition.
Philadelphia. Elsevier Mosby. p:237 -251.
30. Orrett FA, Preman and N., 1998, Postpartum surveillance of bacteriuria in term vaginal
deliveries , Journal of the National Medical Association, p. 80 -177.

49 31. Powell AM, Nyirjesy P. , 2014 , Recurrent vulvovaginitis , Best Pract Res Clin Obstet
Gynaecol. Oct; 28(7):967 -76.
32. Paharik AE, Horswill AR., 2016 , The Staphylococcal Biofilm: Adhesins, Regulation, and
Host Response , Microbiol Spectr.4(2). doi: 10.1128/microbiolspec.VMBF -0022 -2015.
33. Patterson, M., 1996 . Streptococcus sp. Medical Microbiology . The University of Texas
Medical Branch at Galveston. 4 th.Edition. Review. Chapter 13.
34. Raul, R. Gronich, D. Yoshua, Ben -Israel., 2001, Journal of the American Medical
Directors Association , 2 (6): 275-278.
35. Rato MG, 2013 , Antimicrobial resistance and molecular epidemiology of streptococci from
bovine mastitis. Vet. Microbiol;161:286 –294.
36. Rey-Ladino J, Ross AG, Cripps AW ., 2014, Immunity, immunopathology, and human
vaccine development against sexually transmitted Chlamydia trachomatis., Hum Vaccin
Immunother.; 10(9):2664 -73.
37. Rolland, K., C. Marois, V. Siquier, B. Cattier, and R. Quentin, 1999, Genetic features of
Streptococcus agalactiae strains causing severe neonatal infections, as revealed by pulsedfield
gel electrophoresis and hylB gene analysis , J. Clin. Microbio l. 37:1892 -1898.
38. Sagar A, Klemm C, Hartjes L, Mauerer S, Ger van Zandbergen, Spellerberg B, 2013 , The
βHemolysin and Intracellular Survival of Streptococcus agalactiae in Human Macrophages ,
PLoS One; 8(4): e60160.
39. Savini V, Marrollo R, Coclite E, F usilli P, D’Incecco C, Fazii P, 2014 , Successful off -label
use of the Cepheid Xpert GBS in a late -onset neonatal meningitis by Streptococcus agalactiae ,
Int J Clin Exp Pathol.; 7(8): 5192 –5195.
40. Schrag SJ, Verani JR., 2013, Intrapartum antibiotic proph ylaxis for the prevention of
perinatal group B streptococcal disease: experience in the United States and implications for
a potential group B streptococcal vaccine , Vaccine. 31 Suppl 4:D20 -6..
41. Shcherbina NA, Vygivska LA., 2018 , Features of local immun ity in local inflammatory
reactions in pregnant, depending on the implementation of intrauterine infection , Wiad
Lek.;71(1 pt 2):168 -172.
42. Schuchat, A., 1998 , Epidemiology of group B streptococcal disease in the United States.
Shifting paradigms. Clin. Microbiol. Review. 11:497 -513

50 43. Sitki ewicz, I., Hriniewicz, W., 2010, Pyogenic streptococci -danger of re -emerging
pathogens. Polish journal of microbiology. Review. 59(4):219 -26.
44. Zemouri C, Wi TE, Kiarie J, Seuc A, Mogasale V, Latif A, Broutet N. , 2016, The
Performance of the Vaginal Discharge Syndromic Management in Treating Vaginal and
Cervical Infection: A Systematic Review and Meta -Analysis , PLoS One. Oct
5;11(10):e0163365. doi: 10.1371/journal.pone.0163365..
45. Ziklo N, Huston WM, Hocking JS, 20 16, Chlamydia trachomatis Genital Tract Infections:
When Host Immune Response and the Microbiome Collide. , Timms P.Trends Microbiol., Sep;
24(9):750 -765.
46. Wang L, Liu Y, Yang Y, Huang G, Wang C, Deng L, Zhen g Y, Fu Z, Li C, Shang Y ,
2012 , Multidrug -resistant clones of community -associated meticillin -resistant Staphylococcus
aureus isolated from Chinese children and the resistance genes to clindamycin and mupirocin ,
J Med Microbiol. 61(Pt 9):1240 -7.
47. Vassu T., Stoica I., Csutak O., Mușat F., 2001, Genetica microorganismelor și Inginerie
genetică microbiană. Note de Curs și Tehnici de Laborator , Ed.Petrion, București, 256 p.,
ISBN 973 -9470 -24-6.
48. Verhoeven PO, Noyel P, Bonneau J, Carricajo A, Fonsale N, Ros A, Pozzetto B, Grattard,
2014 , Evaluation of the new brilliance GBS chromogenic medium for screening of
Streptococcus agalactiae vaginal colonization in pregnant women ., F.J Clin Microbiol.
52(3):991 -3. .
49. Wilke G.A., Bubeck Wardenburg J., 2010 , Role of a disintegrin and metalloprotease 10 in
Staphylococcus aureus alpha -hemolysin -mediated cellular injury , Proc. Natl. Acad. Sci.
USA.;107:13473 –13478. doi: 10.1073/pnas.1001815107.
50. Voiculescu I C, Petricu I C, 1971, Anatomia și fiziologia omului , Editura Medicală,
București, 841 -854.
51. Zhane l, GG., Hisanaga, T., Laing, NM., Nautica Group., 2005, Departament of Medical
Microbiology, Faculty of Medicine, University of Manitoba.Canada , International Journal of
Antimicrobial Agents; 26(5); 380 -8.
52. www.oxoid.com/UK/blue/prod_detail .

51