Asist. univ. dr. Radu -Mihail Robotă [622812]

UNIVERSITATEA ,,ALEXANDRU IOAN CUZA ” DIN IAȘI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
Specializarea: PSIHOLOGIE
LUCRARE DE LICENȚĂ
Coordonator științific
Asist. univ. dr. Radu -Mihail Robotă
Absolvent: [anonimizat] 2018

2 UNIVERSITATEA ,,ALEXANDRU IOAN CUZA ” DIN IAȘI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
Specializarea: PSIHOLOGIE
INFLUENȚA ACCEPTĂRII MORȚII
ASUPRA STĂRII DE BINE
-Un studiu realizat pe pacienți diagnosticați cu neoplazie –
Coordonat or științific
Asist. univ. dr. Radu -Mihail Robotă
Absolvent: [anonimizat] 2018

3
Cuprins:

Argument ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 5
I. STAREA SUBIEC TIVĂ DE BINE ………………………….. ………………………….. …………………. 7
I.1. Fondul istoric al cercetării stării de bine ………………………….. ………………………….. …………… 7
I.2. Alcătuirea stării de bine ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 8
I.3. Echilibrul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 11
I.4. Resurse ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 12
I.5. O nouă definiție a stării de bine ………………………….. ………………………….. …………………….. 13
I.6. Concluziile capitolului I ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 14
II. EMOȚII COMPLEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 15
II.1. Mândria ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 15
II.1.1. Identificarea mândriei ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 17
II.1.2. Aspectele pozitive ale mândriei autentice ………………………….. ………………………….. ………….. 17
II.2. Regretul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 18
II.2.1. Mecanismele cognitive ale regretului ………………………….. ………………………….. ………………… 18
II.2.2. Factorii regretului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 19
II.2.3. Efectele negative ale regretului ………………………….. ………………………….. ………………………… 20
II.2.4. Efectele pozitive ale regretului ………………………….. ………………………….. ………………………….. 21
II.3. Regret și mândrie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 22
II.4. Concluziile capitolului II ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 22
III. ACCEPTAREA MORȚII ………………………….. ………………………….. ………………………….. 23
III.1. Diferite înțelesuri ale fricii de moarte ………………………….. ………………………….. ………….. 23
III.2. De la negare, la acceptare ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 24
III.3. Diferitele în țelesuri ale acceptării morții ………………………….. ………………………….. ………. 25
III.4. Concluzii ale capitolului III ………………………….. ………………………….. ……………………….. 26
IV. CERCETAREA EMPIRICĂ ………………………….. ………………………….. ……………………… 27
IV.1. Scopul și obiectivele cercetării ………………………….. ………………………….. …………………… 27
IV.2. Ipotezele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 28
IV.3. Variabilele cerce tării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 29
IV. 4. Planul de cercetare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 30
IV.5. Metodologia utilizată ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 30

4
IV.5.1. Descrierea lotului de subiecți ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 30
IV.5.2. Operaționalizarea variabilelor și instrumentelor utilizate ………………………….. ……………….. 31
IV.6. Proc edura ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 33
IV.7. Analiza și interpretarea datelor ………………………….. ………………………….. …………………… 33
Concluzii finale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 45
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 48
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 55

5
Argument

În cadrul acestei lucrări am studi at modul în care nivelul de acceptare a morții și activarea
emoț iilor complexe influențează starea subiectivă de bine a pacienților diagnosticați cu neoplazie
în stadii terminale . Mai concis, mi-am propus să studiez dacă persoanele cu un nivel mai ridicat al
acceptării morții vor avea un nivel mai ridicat al stării de bine, și dacă activarea mândriei și a
regretului influențează modificarea nivelului stării de bine a unui individ.
În studiile anterioare s -a demonstrat că persoanele care au un nivel ridical al acceptării
morții au niveluri mai reduse ale suferinței psih ologice decât persoanele ce acceptă moartea intr -o
măsură mai mică, sau nu o acceptă deloc (Thompson, et al., 2009) . Persoanele care acceptă moartea
într-o măsură mai mică suferă într -o mare măsură de depresie, anxietate și au un sentiment de
neputință (Thompson, et al., 2009) . De asemenea persoanele care acceptă moarte a într-o mică
măsură, au cogniții referitoare la moarte mult mai frecvente decât cele care o acceptă într -o mare
măsură. Aceste cog niții pot amenința stare a de bine, diminuând -o (Routledge, Ostafin, Juhl, &
Cathey, 2010) .
Orice activare a unei emoții cu valență pozitivă va avea un impact pozitiv asupra stării de
bine, mărind nivelul acesteia. În aceeași di recție funcționează și activarea unei emoții cu valență
negativă, aceasta scăzând nivelul stării de bine. Unul din studiile din acest domeniu, de exemplu
cel realizat de (Fredrickson & Joiner, 2002) , a demonstrat că emoțiile po zitive, datorită efectelor
de extindere a gândirii pozitive, prezic o intensificare a viitoarelor emoții pozitive, automat și o
creștere a nivelului stării de bine. În contrast, emoțiile negative vor duce către o intensificare a
viitoarelor emoții negative , ducând spre înrăutățirea stării de bine și chiar spre depresie.
Cercetarea realizată de mine, încearcă să combine ideile de cercetare menționate anterior
și să le mute într -un alt spectru, cel al oncologiei. În plus, analizarea influenței emoțiil or compl exe
(regretul și mândria ) asupra stării de bine, se va efectua în cadrul unei activări prin povestirea de
către subiecți a anumitor evenimente cu valențele emoționale menționate anterior, din cadrul
memoriei episodice. Mândria va fi activată prin retrăirea și povestirea de către subiecți a unor
momente în care aceștia au experimentat această emoție la un nivel foarte ridicat . În același mod
va fi efectuată și activarea regretului, subiecții fiind nevoiți să își aducă în sfera conștientă

6
amintirile ce au pro vocat, sau încă provoacă regret. Astfel voi observa influența acestor emoții
asupra stării de bine.
Lucrarea este structurata în 2 părți, partea teoretică și partea practică. În prima parte am
prezentat teoria și limitele din studiile anterioare. Această p arte este structurată în 3 capitole, în
care se abordează o serie de probleme teoretice, legate de: starea subiectivă de bine, emoțiile
complexe (mai exact mândria și regretul) și acceptarea morții.
În cea de -a doua parte a lucrării, am prezentat obiectiv ele, ipotezele, metodologia utilizată,
precum și rezultatele cercetă rii. În primă fază, am măsurat nivelul de acceptare a morții, pe un lot
de 211 subiecți. În următoarea etapă, subiecții au fost împărțiti aleatoriu în două situații, fiecare
situație având ca scop emiterea unei emoții complexe de către aceștia ( mândrie și regret) . În finalul
cercetăr ii, am măsurat nivelul stării de bine a acestora . Ipotezele generale de la care am pornit s –
au confirmat, iar diferențele și rezultatele relevante sunt prezenta te în detaliu în capitolul IV.

7
PARTEA TEORETICĂ
Capitolul I
Starea subiectivă de bine

Cercetările ce privesc starea de bine au avansat foarte mult în ultimele decenii (ex : Diener,
Suh, Lucas, & Smith, 1999; Kahneman, Diener, & Schwarz, 1999; Keyes, Schmotkin, & Ryff,
2002; Stratham & Chase, 2010; Seligman, 2011 ). Oricum, încă de la începuturile acestor cercetări,
s-a afirmat că „absența formulărilor bazate teoretic asupra stării de bine este deranjantă” (Ryff &
Keye s, The structure of psychological well -being revisited, 1995) . Problema despre cum ar trebui
definită starea de bine încă rămâne în mare parte nerezolvată, „fapt ce a dat naș tere definițiilor vagi
și mult prea generale ale stării de bine” (Forgeard, Jayawickreme, Kern, & Seligman, 2011) . Acest
deficit a fost remarcat încă din 1989, afirmându -se că a existat neglijare în definirea elementelor
esențiale ale stării psihologice de bine (Ryff C. D., Happi ness is everything, or is it? Explorations
on the meaning of psychological well -being, 1989a) . Totodată a fost argumentat și faptul că starea
de bine este un concept intangibil, dificil de definit și chiar și mai greu de măsurat (Thomas, 2009) .

I.1. Fondul istoric al cercetării stării de bine

Cunoașterea fondului istoric al cercetării stării de bine este strict necesară pentru a oferi o
definiție acestui concept. Au apărut două abordări asupra stării de bine : cea hedonică , care accentua
constructe ca fericirea, afectele pozitive, reducerea afectelor negative și satisfacția în viață (ex : .,
Bradburn, 1969; Diener, 1984; Kahneman, Diener, & Schwarz, 1999; Lyubomirsky & Lepper,
1999 ); și abordarea eudaimonică, ce scoate în e vidență funcționarea psihologică pozitivă și
dezvoltarea umană (ex : ., Rogers, 1961; Ryff, 1989a; 1989b; Waterman, 1993 ). Oricum, în ciuda
diferențelor de abordare a conceptului, mare parte a cercetătorilor consideră în momentul de față
că starea de bine e ste un construct multi -dimensional (ex ; Diener, 2009; Michaelson, Abdallah,
Steuer, Thompson, & Marks, 2009; Stiglitz, Sen, & Fitoussi 2009 ). Prin urmare, diversitatea
acestor dimensiuni a creat o bază de cercetare confuză și contradictorie (Pollard, 2003) .

8
Una dintre primele încercări de definire a stării de bine a fost făcută de Bardburn în 1969
prin cercetarea clasică a acestuia despre starea psihologică de bine. Munca acestuia a marcat
începutul unei mișcări de orientare asu pra reacțiilor psihologice ale oamenilor normali , în viața lor
de zi cu zi. Acesta și -a manifestat interesul spre modul în care indivizii fac față dificultăților zilnice
din viața lor. Bradburn a evidențiat modul î n care s tarea psihologică de bine (asupr a căreia se refera
ca fiind fericire) era variabila care avea o importanță primordială. El a legat acest concept de
eudaimonia lui Aristotel, care acum este tradusă în mod obișnuit ca stare de bine. Majoritatea
cercetărilor lui Bardburn erau centrate asupra diferenței dintre afectele pozitive și cele negative.
Modelul lui specifica faptul că un individ va avea un nivel ridicat al stării psihologice de bine , în
măsura în care acesta va avea un număr mai mare de afecte pozitive decât negative și va fi în sfera
negativă a stării psihologice de bine atunci când afectele negative vor predomina în detrimentul
celor pozitive.

I.2. Alcătuirea stării de bine

Chiar dacă Ryff a criticat cercetările lui Bradburn , deoarece acesta nu a definit structurile
de bază ale st ării de bine, Diener și Suh s -au axat pe afectele pozitive și cele negative. Starea
subiectivă de bine cuprinde trei componente interdependente: satisfacția asupra vieții, afectele
plăcute și afectele nepăcute. Afectele se referă la stările și emoțiile plă cute și neplăcute, întrucât
satisfacția asupra vieții se referă la un mod cognitiv de satisfacție cu viața (eng. whereas life
satisfaction refers to a cognitive sense of satisfaction with life ) (Diener & Suh, Measuring quality
of life: Economic, social, and subjective indicators, 1997) .
Afectele pozitive și cele negative ar trebui văzute ca dimensiuni diferite, nu ca făcând parte
din categorii complet opuse ale aceluiași continuum (Headey, Happiness : Revising set point theory
and dynamic equilibrium theory to account for long term change, 2006) . Această abordare a fost
susținută și mai recent de către Ogozoglu (2007) și Singh & Duggal Jha (2008).
Printre primele lucruri identificate de Ryff au fo st anumite aspecte ce constituie starea de
bine, și anume : autonomia, relații pozitive cu alții, scopul în viață, realizare unei potențiale
acceptări a sinelui. Cercetări mai recente au definit starea de bine ca fiind : abilitate unui individ de
a-și îndepl ini scopurile, fericire a, și satisfacția în viață. Oricum, din nou, acest fapt scoate în

9
evidență problema cercetătorilor care s -au axat mai mult pe dimensiunile sau descrierile stării de
bine decât pe definirea acesteia (Christo pher, 1999) .
Acum 40 de ani, doi cercetători s -au apropiat de a defini starea de bine susținând că aceasta
este o evaluarea globală a calității vieții unei persoane conform propriilor criterii (Shin & Johnson,
1978) . Această opinie este reflectată si în literatura ma recentă ( Rees, Goswami, & Bradshaw 2010;
Stratham & Chase, 2010 ).
Una dintre definițiile calității vieții susține că aceasta reprezintă percepția unui individ
asupra poziției pe care o are în viață și în cadrul contextului cultural și a l sistemului valoric în care
se manifestă raportul la scopuri, așteptări, standarde și preocupări. Acest concept vast este afectat
într-un mod complex de sănătatea fizică, starea psihologică, credințele personale, relațiile
persona le și relațiile cu elementele saliente ale mediului (World Health Organization, 1997) .
Starea de bine ține de modul în care indivizii își asumă percepția situațiilor în care se află
și a aspirațiilor spre care tind (Emerson, 198 5).
Una dintre problemele conceptului de „calitate a vieții” este faptul că se folosește
interschimbabil cu acela de „stare de bine” într -o varietate mare de discipline. Mulți cercetători
consideră ca acesta este și motivul pentru care definirea stării de bine este neclară din punct de
vedere conceptual (Morrow & Mayall, 2009) . Alți cercetători consideră că termenul de „ stare de
bine” le permite psihologilor să de -medicalizeze conceptul de sănătate (Stratham & Chase, 2010) .
Prin urmare , este posibil acum să considerăm termenul de calitate a vieții ca fiind ceva
complet diferit de ideea de boală. Starea de sănătate poate fi văzută ca fiind atât pozitivă , cât și
negativă. În primul rând , poate fi văzută ca fiind absența bolii, dar s -a descoperit că indivizii nu
observă calitatea stării de sănătate decât atunci când ceva interferează cu aceasta. În ultimul rând,
starea de sănătate poate fi văzută într -o lumină pozitivă ca o prezență de care un indiv id este
complet conștient din cauza sentimentului de libertade fizică și a funcționalității într -o stare optimă
de bine (Herzlich, 1973) .
Este foarte important să definim conceptul de normalitate, dar este si foarte dificil. A ceastă
dificultate de definire a termenului de normalitate este reflectată si asupra definirii stării de bine.
Conceptul simplu de lipsă a patologiei este insuficient pentru a defini normalitatea. De asemenea,
este inutil să încercăm să tratăm sănătate a ca pe un concept singular (Herzlich, 1973) . Această
abordare teoretică poate fi observată și în studii mai recente : unii cercetători au preferat să ignore
multiplele fațete ale stării de bine și au etichetat acest concept ca avân d un singur construct (de

10
cele mai multe ori fiind satisfacția vieții), lucru ce a condus la omisiuni nefericite ale altor aspecte
importante ale stării de bine (Forgeard, Jayawickreme, Kern, & Seligman, 2011) .
Punerea unui ac cent puternic pe concepul de calitate a vieții, nu va ajuta în mod eficient
definirea stării de bine. Într -adevăr, calitatea vieții interacționează cu starea de bine, dar aceasta
nu definește conceptul, ci doar este o dimensiune a stării de bine.
Orienta rea spre partea funcțională pozitivă datează din perioada lui William James, care s –
a axat pe sănătatea mentală din punct de vedere psihologic, iar Rogers este cel care a vorbit de
starea de bine în termeni de „viață bună”. Fiecare individ tinde spre a de veni o persoană complet
funcțională, deschisă spre experiențe noi, care are încredere în propriul organism și duce o viață
existențială (Rogers, 1961) . Cercetările făcute de el, a u influențat munca făcută de Ryff și Singer
(2008) spre dezvoltarea dimensiunilor de bază ale stării psihologice de bine (PWB), și anume :
acceptarea noțiunii de sine, scopul în viață, cunoașterea mediului, relaționarea pozitivă,
dezvoltarea personală și autonomia.
O evoluție interesantă în această dir ecție este modul în care starea de bine a avut un impact
puternic asupra psihologiei clinice. S -au făcut presiuni asupra psihologiei clinice pentru a adopta
măsuri ale psihologiei pozitiviste , deoarece se considera că psihiatria a adoptat o viziune restrân să
asupra stării de bine, mai exact cea de absență a suferinței și a disfuncționalității (Joseph & Wood,
2010) . Sănătatea mentală este un sindrom definit de simptomele stării de bine (Keyes C. , The
mental health continuum: From languishing to flourishing in life, 2002) . Sănătatea mentală apare
atunci când un individ manifestă un nivel ridicat la cel puțin un simptom al hedonismului și peste
jumătate dintre simptomele eudaimonismului, de exemplu func ționarea pozitivă în viață (Keyes
C. , The nature and importance of positive mental health in America’s adolescents, 2009) . Datorită
cercetărilor făcute de Keyes, folosirea termenilor „înfloritor” (en. flourishing ) și „care se stinge”
(en. languishing ) a devenit științifică, mai curând decât folosirea lor ca idealuri filosofice, cum
erau folosiți până atunci (Dodge, Daly, Huyton, & Sanders, 2012) . Keyes a avut o influență și
asupra formulării articol ului „manifestul stării de bine asupra unei societăți infloritoare” scris de
Shah și Marks (2004). Unul dintre obiectivele cheie ale oricărei societăți democratice, este acela
de a promova o viață bună, o societate înfloritoare, unde cetățenii sunt fericiț i, sănătoși , capabili și
implicați, cu alte cuvinte, unde populația are un nivel ridicat al stării de bine (Shah & Marks, 2004) .
Din perspectiva acestor autori, starea de bine este mai mult decât simplă fericire, aceasta includ e

11
și sentimente de satisfacție și fericire, dar în principal se axează pe dezvoltarea ca persoană
împlinită, care contribuie la buna funcționare a comunității.
Relativ curând, a apărut un concept dinamic al stării de bine, care se distanțează de teoriile
ce se bazau doar pe fericire. Rațiunea din spatele acestei distanțări menționate anterior, susține
faptul că fericirea este un construct incomod care ascunde natura adevărată și complexă a înfloririi
umanității (Seligman, lourish – A new understanding of happiness and well -being – and how to
achieve them, 2011) . Acesta a afirmat raționamentul din spatele acestei schimbări : „Obișnuiam să
cred că subiectul principal al psihologiei pozitiviste era fericirea. Acum consider că subiec tul
psihologiei pozitiviste este starea de bine, ca standardul de măsurare a stării de bine este
prosperitatea (en. flourishing ), iar scopul psihologiei pozitiviste este acela de a spori prosperitatea
(en. flourishing )” (Seligman, 2011, p. 13).
Starea de bine este un construct complex care are ami multe elemente măsurabile, fiecare
dintre acestea contribuind la starea de bine, dar niciunul nereușind să o definească. Noua teorie
asupra stării de bine concentrează anumite elemente care pun baza unei vieți în floritoare, și anume :
emoțiile pozitive, angajamentul, relațiile, scopul și realizarea (Positive Emotion, Engagement,
Relationships, Meaning, and Accomplishment – PERMA) (Seligman, lourish – A new
understanding of happiness and well-being – and how to achieve them, 2011) .

I.3. Echilibru l

Teoria dinamică a echilibrului stării de bine sugerează legături între personalitate,
evenimente trăite, stare de bine și stare de rău (Headey & Wearing, Persona lity, life events and
subjective well -being: Toward a dynamic equilibrium model., 1989) . Această teorie se bazează pe
demonstrația faptului că indivizii tind să se raporteze la o fericire de bază , chiar și atunci când
trăiesc evenimente majore pe parcurs ul vieții.
Pentru majoritate oamenilor, în mare parte a timpului, starea subiectivă de bine este
oarecum stabiă. Acest lucru se întâmplă deoarece fluxurile psihice și starea subiectivă de bine se
află într -un echilibru dinamic (Headey & Wearing, Subjective well -being: a stocks and flows
framework, 1991) .
Indivizii vedea u echilibrul nu doar ca o normă, dar și ca o stare psihologică pe care ei
doreau să o obțină sau să o mențină, stare ce apărea destul de rar în viața lor. În mod concret,

12
echilibrul cuprinde următoarele teme : starea fizică de bine (multe resurse fizice), absența oboselii,
starea psihologică de bine și un temperament calm, libertatea mișcării și efectivitatea acțiunilor și
relațiile bune cu alte persoane (Herzlich, 1973) .
O schimbare la nivelul stării de bine apare doar atunci când, din cauza forțelor externe, o
persoane deviază de la echilibrul tiparului de evenimente (Headey & Wearing, Understanding
happi ness: A theory of subjective well -being, 1992) .
Mai recent s -a cercetat modul în care dificultatea unei provocări afectează nivelul stării
subiective de bine (Cummins, Subjective wellbeing, homeostatically protected mood and
depression: A Synthesis, 2010) . Acest model se axează pe rolul homeostaziei în protejarea unui
punct fix al stării subiective de bine, si anume :
• Când un individ nu experimentează o schim bare, starea subiectivă de bine nu se modifică,
rămâne la un punct d e referință ;
• Când un individ experi mentează provocări slab e, starea subiectivă de bine va varia puțin,
dar va rămâne în sfera punctului de referință (faza a) ;
• Faza b semnifică momentul în care nivelul stării subiective de bine este împiedicat de a
scădea s ub punctul de referință, datorită unei defensive homeostatice puternice ;
• Faza c semnifică situația în care provocarea este prea puternică pentru homeostază , iar
starea subiectivă de bine va scădea drastic.
Este adecvat ca orice definiție dată stării de bin e să se centreze pe o stare de echilibru , care
poate fi afectată de anumite evenimente sau provocări.

I.4. Resurse

Legată de provocări (obstacole) este și ide ea că fiecare individ își dezvoltă abilități
relevante sau resurse pentru a face față încercăr ilor pe care le întâmpină. Acest echilibru rațional
între abilități și provocări a fost denumit „flux” (en. flow) – o starea în care indivizii sunt atât de
implicați într -o anumită activitate încât nu mai observă nimic altceva, lucru ce duce la fericire
(Csikszentmihalyi, Flow: The Classic work on how to achieve happiness, 2002) . Însă acest model
prezice apariția flu xului d oar atunci când provocările și abilitățile uni individ sunt în echilibru.

13
Modelul dezvoltării duratei de vi ață (en. lifespan model of development ) explorează
interacțiunile dintre provocări și resurse personale (Kloep, Hendry, & Saunders, 2002) . Ace st
model se bazează pe cinci principii cheie :
1. Pentru a stimula dezvoltarea, indivizii au nevoie de provocări ;
2. Depășirea cu succes a provocării va duce la dezvoltare ;
3. Dacă o provocare nu este depășită, acest lucru va duce la probleme în abordarea viitoarelor
provocări ;
4. Procesul de a depăși o provocare este unul interacțional și dialectic , care duce spre o
schimbare a indiv idului în cauză sau a mediului ș i simulează , în consecință , dezvoltarea ;
5. Indivizii vor avea diferite niveluri de resure pentru înfruntarea provocărilor ;

Chiar dacă această teorie nu este direct legată de starea de bine, ea reflectă teoria dinamică a
echilibrului în termenii unei provocări pe care un individ o înfruntă , și demonstrează că starea de
bine este o stare fluctuantă.

I.5. O nouă definiție a stării de bine
.
De fiecare dată când un individ întâlnește un obstacol, sistemul provocărilor și al
obstacolelor ajunge într -un stadiu de dezechilibru, astfel individul este forțat să își adapteze
resursele proprii pentru a îndeplini cerințele unei provocări particulare (Kloep, Hendry, &
Saunders, 20 02).
Această definiție menționată anterior susține scopul de a înțelege cum oamenii fac față
schimbării și modul în care nivelul stării lor de bine este afectat (Headey & Wearing,
Understanding happiness: A theory of subjectiv e well -being, 1992) . De asemenea, definiția
contrazice ideea că starea subiectivă de bine este statică atunci când individul nu are obstacole de
înfruntat (Cummins, Subjective wellbeing, homeostatically protected mood and depre ssion: A
Synthesis, 2010) .

14
I.6. Concluzii le capitolului I

În acest capitol am explorat noțiunea de „stare subiectivă de bine” ca termen folosit în
literatuara de specialitate. Am prezentat multiplele moduri în care s -a încercat o definire a acestu i
concept de -a lungul timpului.
Starea de bine este un concept foarte greu de definit, iar mare parte a cercetătorilor ce au
abordat acest concept s -au axat mai mult pe identificarea categoriilor subordonate acestuia și de
operaționalizarea lui, decât pe oferirea unei definiții optime.
Concluzia finală este aceea că, î n esență, starea de bine este stabilă atunci când indivizii au
resursele psihologice, sociale și fizice necesare pentru a îndeplini cerințele psihologice, sociale și
fizice ale unui obstac ol. Când un individ are mai multe obstacole decât resurse, atunci stare lui de
bine se dezechilibrează, și vice -versa.

15
Capitolul II
Emoții comple xe

Pentru a putea trăi emoții ca mândria, vinovăția, rușinea și jena, o fiin ță trebuie să aibă un
nivel de conștientizare introspectivă a sinelui și abilitatea de a reflecta asupra a ceea ce sinele a
făcut. Emoțiile care necesită conștientizarea sinelui sunt, prin urmare, neobișnuit de complexe;
puține animale par să le manifeste, iar acestea sunt și printre ultimele emoții care se dezvoltă la
oameni (Tangney & Dearing, 2003) . Prin prisma unei evaluări de pe rspectivă (Tracy & Robins,
2007a) , emoțiile ce necesită conștientiza rea sinelui implică evaluarea unor evenimente ca fiind,
sau nu, în concordanță cu scopurile, valorile, și imaginea de sine a unui individ ; aceste evenimente
trebuie să fi existat , datorită unei acțiuni începute de persoana în cauză și să se identifice cu
standardele personale și culturale ale acesteia (Silvia, 2009) .

II.1. Mândria

Mândria este cea mai complexă și contradictorie dintre emoțiile care presupun
conștientizarea, compararea și aprecierea sinelui (Tracy, Robins & T angney, 2007); de asemenea,
această emoție este singura pozitivă care implică sinele, celelalte având o valență negativă (rușinea,
vinovăția și jena).
Aproape toți autorii care au scris despre această emoție sunt de acord că mândria este strict
legată de o realizare proprie a individului în cauză. Mândria este un răspuns emoțional la eva luarea
competențelor uni individ (Hatter, 1985) . Weiner (1985), susține că mândria depinde de rezultatul
favorabil ce este atribuit unei persoa ne în urma unei acțiuni a acesteia, citândul pe Kant : „toată
lumea se poate bucura de mâncarea bine gătită, dar numai bucătarul poate experimenta mândria”.
Brown și Dutton (1995) afirmă că mândria este una dintre emoțiile afectate de eșecuri la persoanele
care au o stimă de sine scăzută.
Rezultatele cercetărilor asupr a afișării și identificării mândriei sugerează că aceasta este o
emoție fundamentală, sau bazală, adică un rezultat adaptativ al evoluției indivizilor (Dorin, 2015) .
Cea mai pregnantă dovadă pentru includerea mândriei în categoria emoțiilor de bază este oferită

16
de studiul realizat de Tracy și david Matsumoto (2008). Aceștia și -au propus să analizeze mândria
ca urmare a succesului în judo. Cercetătorii au analizat exp resiile nonverbale ale sportivilor ce au
participat la competițiile olimpice și paraolimpice de judo din anul 2004. Mai exact aceștia au
analizat manifestare mândriei la sportivi fără probleme de vedere, sportivi ce au orbit în timpul
vieții și sportivi d iagnosticați cu orbire congenitală. Rezultatele au arătat că expresia nonverbală a
mândriei apare spontan, cu regularitate și în același mod la toate categoriile de sportivi. Deoarece
manifestarea mândriei este identică la toți sportivii, inclusiv unii car e provin din culturi diferite,
sau sunt orbi din naștere, neavând cum să învețe și să reproducă afișarea mândriei, rezultă că
această emoție este adaptativă și se transmite genetic viitoarelor generații.
Mândria are două fețe psihologice, două forme diamet ral opuse ; prima formă este o
mândrie autentică, mândrie -realizare, iar cea de a doua este o mândrie trufașă, mândrie -aroganță.
Ambele forme sunt resimțite diferit din punct de vedere psihologic, dar au aceeași modalitate de a
fi exprimate nonverbal.
Mândria este trăită ca o emoție plăcută în interior, dar nu este mereu văzută în mod pozitiv
din exterior, uneori fiind caracterizată ca aroganță sau grandomanie.
Psihologii au începu t de curând abordarea mândriei într -un mod sistematic. Pentru început,
s-a postulat, din punct de vedere teoretic, că există două forme ale mândriei și că acestea există
atât în interior (perceperea resimțită de persoana ce trăiește această emoție), cât și în exterior
(perceperea celor care asisă la afișarea acestei emoții de căt re altă persoană). Printre diferențele
principale dintre mândria autentică și trufie se numără faptul că acest ea sunt asociate cu dimensiuni
fundamental diferite ale personalității. Mândria autentică este asociată cu : extraversiunea,
agreabilitatea, conști inciozitatea și stabilitatea emoțională, pe când trufiei îi sunt caracteristici
factorii opuși ai agreabilității și conștiinciozității.
Mai multe studii au urmărit să găsesască anumite legături dintre cele două moduri de
manifestare a mândriei și anumi te comportamente sociale și indicatori ai sănătății mentale. În
general, persoanele care simt mândrie autentică sunt mai bine adaptate social și au o sănătate
mentală superioară. Totodată aceste persoane manifestă o mai mare satisfacție în viață și în rela țiile
interpersonale și, de cele mai multe ori, manifestă un stil de atașament securizant. În contrast,
persoanele care tind să resimtă trufia prezintă caracteristicile anxietății cronice, gradului ridicat de

17
agresivitate și ostilitate și niveluri ridicate ale manifestărilor și comportamentelor antisociale
(Dorin, 2015) .
O descoperire intrigantă este aceea că fetele au manifestat mai puțină mândrie în succesele
lor decât băieții (Stipek & Gralinsk, 199 1), chiar dacă mândria a fost considerată de către Capps
(1989), care avea un eșantion format predominant din femei, ca fiind un „păcat al femeii”.

II.1.1. Identificarea mândriei

Un set de studii care și -a propus identificarea expresiei nonverbale a m ândriei a fost
coordonat de Jessica Tracy și Richard Robins (2004). Aceștia au descoperit că există două versiuni
ale exprimării nonverbale a mândriei. Ambele versiuni presupun vizualizarea corpului de la mijloc
în sus pentru a se putea remarca o ținută dr eaptă, un torace cu pieptul și umerii larg desfăcuți, capul
ușor ridicat și o față ușor zâmbitoare. În ambele cazuri de manifestare a acestei emoții, brațele sunt
ușor depărtate de corp, sporind astfel vizual silueta persoanei. Singura diferență dintre cel e două
variante este legată de orientarea brațelor și poziționarea degetelor : în primul caz, mâinile sunt
îndreptate în sus, deasupra capului, cu pumnii strânși ; iar în al doilea caz, mâinile s unt arcuite în
jos, cu palmele ș i degetele sprijinite pe șoldur i (Dorin, 2015) .
Ambele tipuri de mândrie, cea trufașă și mândria autentică, au exact același mod de epunere
spre exterior . Cercetările care s -au concetrat pe realizarea unei corespondențe dintre cele două
moduri de exprimare a mândriei și cele două fațete ale acesteia au eșuat. Din cauza imposibilității
găsirii diferențelor de exprimare nonverbală a mândriei autentice și a trufiei, aceste două au fost
integrate ca fațete diferite ale aceleiași emoții.

II.1.2. Aspectele poziti ve ale mândriei autentice

Din perspectiva unor autori, mândria are rolul de a motiva indivizii să depășească costurile
asociate demonstrării unor abilități valorizate social. Astfel Williams și DeSteno (200 8) au
demonstrat experimental că rolul m otivațio nal direct al mândriei este acela de a susține și promova
perseverența în sarcini neplăcute. Mândria are , de asemenea , și un rol motivațional secundar, mai

18
exact acela de a stimula implicarea individ ului în sarcinile colective, lucru ce impică și accesul l a
un statut social ridicat la nivelul grupului.
Există și multiple beneficii adaptative ale afișării mândriei de către un individ și a le
perceperii acesteia de către cei din jurul său. Unul dintre aceste benefici i este recunoașterea unui
statut superior, din partea celorlalți, și accesul la resurse suplimentare utile pentru o adaptare
socială mai bună în viitor (Dorin, 2015) . Un alt beneficiu al afișării mândriei este faptul că aceasta
alimentează persistența individului în urm ărirea împlinirii scopurilor valorizate social și câștigarea
aprecierii celorlalți. Persoanele care manifestă mândrie sunt considerate experte într-un anumit
domeniu și devin sursele pri ncipale de învățare socială prin imitare și modelare (Martens & Tracy,
2013) .

II.2. Regretul

Regretul este o emo ție complexă fiind reprezentat de o stare afectivă negativă, însoțită de
autoînvinovățire și de dorința de a schimba situația care a provocat această stare. Deseori apar
gânduri intru zive, greu de stăpânit, despre greșeală și despre pierderea suferită și dorința de a
corecta greșeala , de a obține o a doua șansă. Regretul este foarte prezent în viața umană și este a
doua ca frecvență în trăirile psihologice propriu -zise ale oamenilor, d upă anxietate.

II.2.1. Mecanismele cognitive ale regretului

Regre tul se bazează pe procese cognitive de nivel superior ce implică abilitate a de a
imagina alternative ale situației curente. Această emoție se bazează pe gândirea contrafactuală,
adică pe p rocesul de construcție mentală a unor alternative la faptele reale ce s -au petrecut.
Deoarece presupune un process de compararea a realității cu o variant ă mai bună care ar fi putut
avea loc în urm a unor alte acțiuni, regretul are, ca fundament cognitiv , gândirea contrafactuală
ascendentă.

19
Regretul apare mai târziu în dezvoltarea psihologică decât multe alte emoții, în jurul vâ rstei
de 7 ani, deoarece acesta necesită procese cognitive de nivel înalt. După aceea regretul începe să
devină o emoție trăită fre cvent în viața cotidiană (Andrei, 2015) .
Deoarece nu calitate a consecințelor deciziei contează pentru declanșarea regretului , ci
diferenț a dintre comparația dintre ele și varianta superioară pe care ne -o imaginăm, putem resimț i
regret chiar și când deznodământul acțiunilor noastre este unul favorabil (Andrei, 2015) . Unele
studii sugerează că indivizii au tendința de a nu se concentra pe ceea ce au obținut gândindu -se la
variante în care ar fi avut m ai mult de câștigat.

II.2.2. Factorii regretului

Regretul apare doar atunci când individul își atribuie un rol cauzal semnificativ în
declanșarea evenimentului respectiv (Zeelenberg, van Dijk, & Manstead, 1998) . Afirmație din care
rezultă că indivizii regretă m ai mult evenimentele la care au participat direct și de care se simt în
mai mare măsură vinovați , decât la care consideră că nu au putut avea un control direct asupra
situației și se simt vinovați într -o măsură mai mi că.
Un alt factor decisiv al apariției regretului, este gândirea contrafactuală, capacitatea de a
conștientiza că o altă decizie ar fi oferit un rezultat mai bun pentru situația in cauză. Orice
eveniment negativ de care indivizii sunt responsabili nu v a genera regret atât timp cât aceștia nu
își imaginează un scenariu alternativ în care consecințele sunt mai bune (Andrei, 2015) .
Distanța dintre realitate și scenariul contrafactual este următorul dintre factorii regretului,
mai exact importanța oportunității ratate sau a pierderii suferite ca urmare a dceciziei luate. În
general, cele mai mari regrete ale oamenilor se referă la situațiile în care au avut cele mai mari
oportunități (Wrosch, Bauer, & Sche ier, 2005) .
Percepția că decizia care a generat anumite consecințe nefavorabile este ireversibilă, este
un alt factor important al regretului. Deciziile irepetabile sunt cele care determi nă cel mai puternic
regret și experiențele cel mai frecvent regret ate sunt cele din domeniile pe care oamenii le percep
ca oferind cele mai puține posibilități de redresare în viitor (Beike, Markman, & Karadogan, 2009) .
Cele mai intense regrete sunt cele care determină conștientizarea faptulu i că situația actuală ar fi

20
putut fi evitată prin luarea unei decizii diferite, dar nu mai este posibilă schimbarea acestei situații
în viitor.
Un alt factor al regretului este definit de modul în care individul se raportează la
evenimentul cauzator al r egretului. Atât timp cât un individ consideră că deciziile greșite pe care
le-a luat ș icare puteau fi schimbate șe află într -un alt capitol al vieții lui, acesta nu va fi afec tat
puternic și n u va resimți un regret intens. I mposibilitatea atingerii unei „închideri psihologice ”
(closure – termenul în limba engleză) duce la încapacitate a unui individ de a se distanța de un
anumit eveniment care îi produce o stare de regret.

II.2.3. Efectele negative ale regretului

Printre efectele negative ale regretului se numără și cel de deformare a deciziilor din
prezent, dar trăit în mod constant și intens, regretul poate să afec teze starea generală mentală, dar
și pe cea fizică a individului (Wrosch, Bauer, & Scheier, 2005) . Indivizii ce si mt regret în mod
frecvent au o satisfacție generală mult mai scăzută asupra vieții lor și întâlnesc mult mai multe
dificultăți în a face față evenimentelor negative (Lecci, Okun, & Karoly, 1994) .
Vârsta este un factor importan t ce afecteză intensitatea efectelor negative fizice ale
regretului. S -a demonstrat că persoanele în vârstă (peste 60 de ani) au mai puți ne oportunități și
dipun de mai puține resurse : timp și energie, pentru a -și repara greșelile din trecut. Din aceste
cauze pentru ei este mult mai dificil să depășească consecințele unei decizii regre tate.
În contrast, tine rii care fac cu precădere atribuiri interne, care tind să considere că ei sunt
cei care influențează decisiv evenimentele din viața lor, simt regrete mai slabe, tocmai pentru că
speră că vor fi în stare să elimine activ sursa acesto ra, redresând re alitatea și eliminând efectele
alegerilor lor greșite din trecut (Wrosch, Bauer, Miller, & Lupien, 2007) . Deoarece tinerii își a sumă
mult mai multe scopuri de îndeplinit decât vârstnicii, aceștia se concentrează mai mult pe acestea
și mult mai rar pe evenimentele regretate. Din acest motiv, efectele negative ale regretului sunt
găsite în mă sură mult mai mică la tineri.
De asemene a, odată cu vâ rsta se modifică și asumarea vinei pentru un eveniment regretat.
Persoanele în vârstă și -au dezvoltat un mecanism de apărare împotriva regretului intens, ele fac

21
atribuiri mai externe ale evenimentelor ce le -au generat regret, identifică alți vinovați, iar acuzarea
acestor noi factori exteriori au un efect de diminuare a regretului resințit de individ. Pe lângă acest
factor, au mai fost găsiți încă doi care ajută la resimțirea regretului într -un mod mai redus, și
anume : închiderea psihologică și asumarea unor scopuri viitoare. Prin închidere psihologică se
înțelege distanțarea completă față de evenimentul regretat, iar asumarea unor viitoare scopuri se
referă la același mod de abordare ca al tinerilor, mod ce reduce semnificativ regretul resimț it de
individ.

II.2.4. Efectele pozitive ale regretului

Regretul este o stare emoțională ce antrenează o intensă dinamică cognit ivă. Acesta
declanșează un efort de reanaliză a circumstanțelor unui eveniment regretat, în căutarea
modalităților în care ar fi putut fi schimbat (Zeelenberc & Pieters, 2007) . Chiar dacă tardivă,
această reevaluare are un rol funcțional important, îl ajută pe individ să identifice corect cauza
problemei și mijloacele pe care le poate aborda pe viito r pentru a se proteja în situații
asemănătoare. Astfel regretul determină o procesare sistematică, relevantă și atentă a informațiilor.
Apariția regretului păstrează în minte scopurile neatinse și relevante pentru individ
ajutându -l pe acesta sa acționeze pe viitor spre a le îndeplini când va întâlni oportunitatea de a
reme dia situația. Într -o oarecare mă sură, regretul motivează indivizii să învețe dintr -o greșeală și
să o repare pe viitor. Dar acest rod de reparație directă este limitat temporal, ace st ef ect
motivațional există doa r atât timp cât greșeala încă mai poate fi reparată.
În urma unui studiu susținut de Saffrey, Summervi le și Rose (2008) s -a descoperit că
atitudinile față de regret tind să fie preponderent pozitive, deoarece acest ea implică aut ocunoaștere,
explicarea experiențelor din trecut, alegerea comportamentelor optime și păstrarea armoniei
sociale. Din acest motiv, regretul este considerat ca fiind cea mai benefică stare afectivă negativă,
prin comparație cu alte 11 emoții negative.

22
II.3. Regret și mândrie

Starea psihologică de bine constă în obținerea unui echilibru între succesul perceput și
dezamăgirile ce au avut loc pe parcursul vieții (Gatz & Zarit, 1999) . Asumarea greșelilor din trecut,
atât a celor proprii cât și a altor persoane, și a eșecurilor, împreună cu trăire a unei emoții de mândrie
pentru succesele dobândite, atât din punct de vedere personal , cât și profesional, sunt necesare
pentru minimizarea stării de regret și îmbunătățirea sănătății me ntale (Namkee & Jun, 2009) .
În evaluare propriei vieți, mare parte a indivizilor vor prezenta atât evenimentele ce le -au
provocat mândrie (realizări), cât și cele ce le -au provocat, sau încă le provoacă, regret. Într -un
studi u realizat pe 542 de adulți de gen mascul in care aveau copii, s -a descoperit faptul că tații erau
mândri de faptul că susțineau familia din punct de vedere financiar, da r regretau imposibilitate de
a-și urmări propriile aspirații pentru carieră și insufici ența timpului petrecut cu copiii lor, cauzate
de constrângerile financiare impuse de rolul de „furnizor” al familiei (Carr, 2005) .

II.4. Concluzii le capitolului II

În acest capitol am prezentat două emoții complexe (mândria și regretul) și interacțiunea
dintre acestea. Am ajus la concluziile că ambele emoții influențează indivizii de la nivelul insta lării
anumitor stări emoționale (atât pozitive cât și negative) până la provocarea anxietății, depresiei și
chiar alterarea sănă tății mentale.
Aceste emoții complexe influențează și nivelul stării subiective de bine. Regretul cauzează
un nivel mai scăzut al stării de bine și poate determina stări anxioase și depresive . Regretul poate
afecta negativ starea mentală a individului și chiar sănătatea sa fizică. Indivizii ce simt regrete
puternice au un nivel mai redus de satisfacție generală a propriei vieți, din acest motiv, regretul
este, dintr -un punct de vedere, o emoție disfuncțională ce poate duce la depresie
Mândria influențează starea subiectivă de bine într -un mod pozitiv, facilitând sănătatea
psihică și mentală. Aceasta este un predictor al calității vieții, aceasta fiind un factor important al
stării de bine a uni individ.

23
CAPITOLUL III
Acceptarea morții

Moartea rămâne cea m ai mare amenințare , dar și cea mai mare provocare a umanității. Este
un singur eveniment universal care ne afectează pe toți în moduri pe care nu le cunoaștem pe
deplin (Greenberg, Koole, & Pyszczynski, 2004; Wass & Neimeyer, 1995; Yalom, 2008) . Din
cauza c apacități i unice a oamenilor de oferire a înțelesuri anumitor întâmplări și din cauza
constructelor sociale, moartea a evoluat într -un sistem dinamic și complex care implică
componente biologice, psihologice, spirituale și culturale (Kastenbaum, 2000). Orice interpret ări
oferim morții ne afectează stare a de bine. Chiar și la nivel personal, atitudinile față de moarte
contează : moartea definește scopul nostru personal și determină modul în care trăim
(Neimeyer,2005; Tomer, 2000; Tomer, Eliason, & Wong, 2008).

III.1. Diferite înțelesuri ale fricii de moarte

Finalitatea morții – Nu există un mod d e a te întoarce, un remediu sau o altă zi de mâine.
Astfel moartea semnifică încetarea întregii speranțe.
Incertitudinea despre ceea ce urmează – Socrate a afirmat că din moment ce nu știm ce se
întâmplă, nu avem de ce ne teme. Dar neștiința împreună cu ideea de finalitate pot crea un cadru
oportun pentru teroare.
Anxietatea anihilării sau frica inexistenței – Conceptul de a nu fi este amenințător deoarece
pare că se î mpotrivește puternic ideii înnăscute că viața nu trebuie redusă la inexistență.
Pierderea finală – Când moartea intervine, suntem forțați să renunțăm la tot ceea ce am
prețuit vreodată. Persoanele care s -au atașat cu precădere de lucruri, obiecte, tind să aibă o frică
mult mai severă de moarte decât alți indivizi. Pierderea controlului asupra propriei vieți generează,
de asemenea, o stare puternică de anxietate în fața morții.
Întreruperea fluxului vieții – Moartea are consecințe devastatoare asupra relații lor existente
și planurilor de viitor.

24
Frica de a îi lăsa în urmă pe cei iubiți – Cu cât relațiile sunt mai puternice, cu atât frica
separării definitive va crește mai mult. Această frica este de obicei complementată de regretul de
a nu putea avea grijă de cei iubiți în viitor.
Frica de durere și de singurătate în moarte – Multor indivizi le este frică de șansa de a muri
în dureri foarte mari sau singuri, fără prieteni sau familie alături de ei.
Frica de o moarte prematură și violentă – Mai devreme sau mai târziu, oamenii ajung să
accepte condiția de „muritor”, dar majoritatea dintre ei se tem de neșansa? de a muri prematur și
violent.
Frica de a eșua în viață – După studiile lui Goodman (1981), multor oameni le este mult
mai frică de a avea o existență inu tilă decât de moartea propriu -zisă. Această frică de moarte se
trage din frica de a nu reuși să își completeze misiunea sau scopul în viață.
Frica de judecata de apoi sau de pedeapsă – Religiile vestice p romoveză existența unei
judecăți de apoi, în timp ce religiile estice promovează karma. În ambele cazuri, indivizilor le este
frică de a înfrunta consecințele negative ale faptelor lor din timpul vieții.

III.2. De la negare , la acceptare

De-a lungul istoriei, oamenii au cugetat asupra înțelesului morții și și-au dezvoltat
mecanisme defensive elaborate împotriva terorii morți, atât la nivel individual cât și cultural. În
momentul de față, există un număr foarte mare de studii despre negarea morții și managementul
terorii (Pyszczynski, Greenberg, & Solomon, 2002) . Problema cu negarea morții este că oricât de
mult am încerca să suprimăm și să refulăm conștientizarea morții, anxietatea generată de gândurile
condiției de muritor încă se manifestă cu o varietate mare de simptome, cum ar fi grijile, depresia,
stresul sau conflictele ( Yalom, 2008) . O altă problemă a negării morții este faptu l că aceasta este
menită să eșueze. Mai devreme sau mai târziu, diverse evenimente în viață, cum ar fi bolile
terminale sau moarte a unei persoane apropiate, ne vor împinge în f ața relității crude a mortalității.
Yalom (2008) susține că axietatea morții, atât ascunsă cât și conștientă, ne va submina starea
noastră de bine și ne va î mpiedica să trăim cu adevărat. A fi obsedat de frica de moarte poate

25
împiedica orice individ să îș i trăiască viața cu vitalitate , deoarece foarte multă energie se va
consuma pentru negarea și evitarea morții. Oamenii se îngrijorează atât de mult din cauza morții
încât nu mai sunt liberi s ă trăiască. Unii chiar pot evita să iubească din cauza fricii de a pierde
persoana iubită. „Unii refuză să împrumute de la viață pentru a nu fi datori cu o moarte” Yalom
(p. 108). Din perspectivă existențialistă, pentru a trăi fericit și cu adevărat, un individ trebuie să
înfrunte ceea ce îl înspăimântă cel mai tare.
Luând în considerare ceea ce am scris mai sus, este timpul pentru a se studia mai mult
acceptarea morții, pentru a oferi un mod mai bun de a trăi. Sunt numeroase motive pentru a investi
timp și resurse în cercetarea părți pozitive a acestui subiect întuneca t. Principalul fiind o înțelegere
completă asupra scopului vieții lucru ce va duce la o mai bună pregătire în a trăi trăi și a muri
bine.

III.3. Diferitele în țelesuri ale acceptării morții

Elisabeth Ku ’ bler-Ross (1969, 2009) a fost responsabilă pentru transformarea morții într –
un subiect legitim de studiu medical. Modelul ei de înfruntare a morții, sau sta diile doliului (n egare,
furie, negociere, depresie și acceptare) a lăsat un impact puternic asupra înțelegerii morții din punct
de vedere psihologic. Ea a identificat mecanisme defensive (negarea și negocierea) și emoții
negative (furia și depresia) implicate în procesul de acceptare a morții. În stadiul final, negarea,
frica și ostilitatea fac loc pentru acceptarea finalului inevitabil. Acest concept propus de Ku’ bler –
Ross, a fost si criticat de foa rte mulți cercetători. De exemplu, Bonanno (2009) a descoperit că în
procesul de a face față doliului propriei morți, majoritatea oamenilor ajung la acceptarea morții
fără a trece prin toate celelalte stadi i anterioare.
Wong și asociații lui au făcut un studiu orientat pentru înțelegerea acceptării morții (Gesser,
Wong, & Reker, 1987 –1988). Pe lângă frica de moarte și evitarea acesteia, ei au descoperit că
există trei tipuri de acceptarea a morții : a) accep tarea neutră a morții, înfruntarea morții într -un
mod rațional ca fiind finalul inevitabil al fiecărei vieți ; b) abordarea acceptării, acceptarea morții
ca fiind o poartă spre o altă viață mai bună ; c) acceptarea prin evadare, alegerea morții ca o
alternat ivă mai bună a unei existențe pline de suferință.

26
III.4. Concluzi i ale capitolului III

În acest capitol am prezentat sumar anumite aspect pe care le implică acceptarea morții.
Am prezentat diferitele înțelesuri ale accept ării morții, diferitele înțele suri ale fricii de moarte și
parcurgerea traseului de la negarea morții al acceptarea acesteia.
În concluzie, acceptarea morții influențează foare mult modul în care indivizii își trăiesc
viața de zi cu zi , în sensul că aceasta poate influența stilul de viață al individului, relațiile acestuia
personale și chiar tot ceea ce înseamnă planificare în viitor.
Persoanele ce nu acceptă moartea sau o acceptă intr -o mică măsură suferă de un nivel
ridicat de anxietate a morții ceea este corelat pozitiv cu disc onfort psihologic și depresie. De
asemenea acceptarea morții la un nivel ridicat este corelată cu un nivel ridicat al stării de bine.
Persoanele ce acceptă moartea la un nivel mai ridicat, tind șă trăiască din plin și să își facă viața
cât mai semnificativ ă posibil, de asemenea, acceptarea este corelată pozitiv și cu sănătatea psihică
și mentală.

27

PARTEA PRACTICĂ
CAPITOLUL IV
Cercetare a Empirică

IV.1. Scopul și obiectivele cercetării

Cercetare a de față își propune să investigheze infl uența directă a acceptării morții asupra
stării de bine psihologice, dar și influența acesteia prin prisma a două emoții de bază (mândrie și
regret) asupra pacienților diagnosticați cu neoplazie în stadii terminale . Mai precis, prin cercetarea
desfășurată, s-a urmărit dacă un nivel mai ridicat al acceptării morții duce spre un nivel mai ridicat
al stării de bine psihologice, în timp ce un acceptarea morții al un nivel mai scăzut duce spre un
nivel mai scăzut al stării de bine psihologice. De asemenea cercet area iși propune să observe
influența pe care o au amintirile cu valență pozitivă (mândria), dar și cele cu valență negativă
(regretul), readuse din memoria episodică prin activare și retrăite de către pacient, asupra stării de
bine psihologice.
Scopul a fost acela de a verifica dacă există diferențe semnificative între pacienții la care
este efectuată activarea regret ului și cei la care este efectuată activarea mândrie i, la scorurile stării
subiective de bine ; inclusiv dacă ni velul acceptării morții este influențează starea subiectivă de
bine.
Primul obiectiv al acestei cercetări se axează asupra investigării măsurii în care nivelul de
acceptare a morții afectează nivelul stării de bine psihologice a pacienților diagnosticați cu
neoplazie în statii termina le. În acest scop am măsurat nivelu rile acceptării morții și ale stării de
bine ale unui lot de subiecți diagnosticați cu cancer în stadii terminale, cu ajutorul unor instrumente
psihologice valide.
Al doilea obiectiv se focalizea ză asupra investigării măsurii în care intensitatea emoțiilor
complexe, pozitive și negative, cu referire specială la mândrie și al regret, influențează nivelul
stării de bine. În acest scop am solicitat subiecților să își amintească și să descrie una sau mai multe

28
situații din viața lor, în care au trăit un eveniment care le -a provocat regret sau mândrie. Faptul că
ne amintim în detaliat ceea ce s -a petrecut în trcutul nostru este demonstrat prin studiile memoriei
de tip flash (Brown & Kulik, 1977) și gând irii contrafactuale (Kane, Boven & McGraw, 2012), iar
alegerea de a solicita amintirea uni singur episod se datorează studiului care a demonstrat că
indivizii își amintesc mai acurat întâmplările percepute ca făcând parte dintr -un singur episod, și
nu din mai multe episoade distincte (Ezzyat & Davachi, 2011) .

IV.2. Ipotezele cercetării

Pornind de la observațiile din literatura de specialitate, am presupus că :
Ipoteza a : Subiectii cu un nivel scazut al nivelului de acceptare al mortii vor avea un nivel
mai scazut al nivelului starii subiective de bine decat subiectii cu un nivel ridicat al
acceptării morții .
Ipoteza b : Subiecților cărora li s -a activat emoția regretulu i, vor avea un nivel al stării
subiective de bine mai mic decât al celor cărora li s-a activat emoția mândriei .

29
IV.3. Variabilele cercetării

Cercetarea cuprinde o variabilă dependent și două variabile independente :

1. Variabila dependentă :
a. nivelul stării psihologice de bine ;
i. nivel scăzut al stării psihologice de bine ;
ii. nivel ri dicat al stării psihologice de bine ;

2. Variabila independentă 1 :
a. nivelul de acceptare a morții ;
i. nivel scăzut de acceptare a morții ;
ii. nivel ridicat de acceptare a morții ;

3. Variabila independentă 2 :
a. activarea emoțiilor complexe ;
i. grup de control;
ii. activare a mândrie i;
iii. activarea regret ului;

30
IV. 4. Planul de cercetare

Activarea emoției complexe

Mândrie
Regret
Grup control

Nivelul
acceptării
morții Nivel
scăzut
Nivel
ridicat

IV.5. Metodologia utilizată

IV.5.1. Descrierea lotului d e subiecți

În cercetarea noastră am investigat un lot de 211 pacienți, dintre care 1 01 femei (4 7,9%) și
110 bărbați (5 2,1%0), cu vârste cuprinse între 39 si 91 de ani , cu vârsta medie de 66,17 ani, toate
persoanele fiind internate in secții de oncologie s au secții de îngrijiri paleative, diagnosticate cu
cancer în stadii terminale. După aplicarea medianei au fost excluși 13 subiecți, astfel lotul final are
numărul total de 19 8 persoane, dintre care 9 7 femei (48, 98%) și 101 bărbați (51, 01%). Lotul a fost
împărțit în trei condiții experimentale, condiții în care persoanelor li s -au activat emoții complexe,
și anume : mândrie ( 64 de persoane ), regret (66 de persoane ) și condiția de control ( 68 de persoane ).
Instrumentele pentru măsurarea nivelului de acceptare a morții și al nivelului stării de bine
psihologice au fost aplicate pe întreg lotul de 198 de persoane. Toate chestionarele au fost aplicate
corect, dar 19 subiecți au fost eliminați din cercetare deoarece nu au reușit să reziste emoțional
până la termina rea completării instrumentelor .
Scopul aplicării acestor instrumente a fost comunicat ca fiind acela de elaborare a unei
lucrări de licență.

31
IV.5.2. Operaționalizarea variabilelor și instrumentelor utilizate

Pentru măsurarea nivelului de acceptare a mo rții și a activării emoțiilor de mândrie și regret
asupra stării psihologice de bine am folosit 3 instrumente. Primul fiind un chestionar denumit
„Thanatometer – a scale for the measurement of awareness and acceptance of death ” dezvoltat de
Panos D. Bardis , folosit pentru măsurarea acceptării morții . Al doilea instrument constă într -un
task oferit pacienților, de a relata evenimente din spectrul emoții lor de mândrie sau de regret, astfel
făcând activarea acestor emoții posibilă. Al treilea instrument folosi t a fost chestionarul dezvoltat
de Robert A. Cummins și Lau A.L.D. , cunoscut sub numele de „ Personal Wellbeing Index ” pentru
măsurarea stării subiective de bine.

A- variabila dependentă – starea subiectivă de bine

Pentru măsurarea nivelului stării de bine p sihologice, am utilizat un instrument (Personal
Wellbeing Scale – PWI), elabor at de Robert A. Cummins și Lau A.L.D . După ce s -a făcut
traducerea, din limba engleză în limba română, apoi verificarea inversă, din limba română în limba
engleză, s -a stabilit f orma finala a chestionarului în limba română (Anexa 1 ).
Pentru măsurarea acestei variabile am folosit o scală a 9 itemi, sub forma de afirmații
simple, ce trebuiau evaluate pe o scală de tip End-Defined Response , în 11 puncte , de la 0 ce
însemna insatis facție totală, la 10 care înseamna satisfacție totală. În urma aplică rii instrumentului
pentru cercetarea prezentă am obținut un coeficient de consistență intern ă Alfa Cronbach cu o
valoare de 0,94 (Anexa 10).
Scoru rile totale ale subiectilor s -au aduna t și s-au împărțit după aplicarea medianei în două
grupuri: ceu cu un nivel ridicat al st ării de bine și cei cu un nivel scăzut al stării de bine (Anexa
12).

B- Variabila independen tă – nivelul acceptării morții

Pentru măsurarea nivelului acceptării morții, a m utilizat un instrument ( Thanatometer – a
scale for the measurement of awareness and acceptance of death ) elabor at de Panos D. Bardis .
După ce s -a făcut traducerea, din limba engleză în limba română, apoi verificarea inversă, din

32
limba română în limba eng leză, s -a stabilit forma finala a chestionarului în limba română (Anexa
2).
Pentru măsurarea acestei variabile, am folosit o scală a 20 de itemi, sub forma de afirmații
simple, ce trebuiau evaluați pe o scală în 5 puncte, de la 0 ce însemna dezacord tota l până la 5 ce
însemna acord total. În urma aplicări instrumentului pentru cercetarea prezentă am obținut un
coeficient de consistență interna Alfa Cronbach cu o valoare de 0,90 (Anexa 11).
În urma calculării scorurilor totale și a calculări medianei (Anexa 13), s-au împărțit
subiecții pe două niveluri: nivel scăzut al acceptării morții și nivel ridicat al acceptării morții .

C- Variabila independentă – activarea emoțiilor complexe

Această activare a avut rolul de introducere a unui efect de percepere a anum itor emoții din
memoria episodică . Subiecții au fost împărțiți randomizat în trei grupe aproximativ egale , primele
două fiind axate pe activarea emoției de mândrie și respectiv de regret, iar cea de a treia grupă
reprezentând condiția de control (Anexa 3).
Mai exact, sarcina subiecților a fost cea de a povesti, într -un interval de 5 -7 minute, diverse
amintiri cu o anumită valență emoțională. Astfel, activarea emoției de mândrie a fost indusă prin
povestirea unor evenimente , de către individ , care i -au pro vocat o stare emoțională de mândrie. În
cazul inducerii regretului, s -a utilizat aceeași procedură ca în cazul mândriei, singura diferență
fiind valența emoțională a amintirilor povestite de către subiect, în ace st caz, aceasta fiind axată
pe regret. Cu al te cuvinte, subiecții au povestit anumite amintiri care le -au indus, sau încă le induc ,
regret astfel activându -se respe ctiva emoție. În cazul celui de -al treilea grup, acesta reprezentând
condiția de control, nu s -a indus o activare a anumitor emoții, ace știa fiind rugați să povestească,
într-un interval aproximativ egal de timp ca subiecții din celelalte grupuri, modul în care decurge
o zi normală din via ța lor (rutina de zi cu zi). Astfel s -a menținut o stare neutră din punct de vedere
emoțional , sau ce l puțin nu au fost activate emoțiile complexe, în cadrul grupul ui de control.

33
IV.6. Procedura

Instrumentele s -au aplicat în format fizic, prin întâlniri directe cu toți subiecții acestei
cercetări în cadrul secțiilor diferite ale spitalelor. Tuturor pacienților li s -a comunicat scopul
cercetării (realizarea lucrării de licență) cât și consemnul (Anexa 4). Subiecții au avut mai întâi de
completat chestionarul de măsurare a acceptării morții ( scale for the measurement of awareness
and accept ance of dea th), apoi instrumentu l în care se activa emoția complexă vizată , iar în final,
pacienților li s -a oferit spre completare chestionarul de determinare a nivelului stării de bine
psihologice (Personal Wellbeing Index).
În cazul în care anumiți subiecți nu a u înțeles diverși itemi în întregime, sau nu au dedus
aspectul pe care aceștia îl urmăreau, le-a fost explicat exact scopul urmărit de itemii respectivi.
Astfel, riscul de înțelegere greșită a itemilor a fost semnificativ redus.
Ca proceduri statistice s -au utilizat : analiza factorială, ANOVA Univariate, pentru
determinarea influenței nivelului de acceptare a morții și a activării emoțiilor complexe asupra
stării subiective de bine. De asemenea s -a folosit testul T pentru eșantioan e indepen dente pentru
prezentarea comparativă a mediilor variabilelor independente. Pentru analiza datelor am utilizat
versiunea IBM SPSS Statistics 20.0.

IV.7. Analiza și interpretarea datelor

1. Efectul variabilei nivel acceptare a morții asupra variabilei
nivel stare subiec tivă de bine

Rezultatele analizei au de monstrate faptul ca exista un e fect principal al nivelului de
acceptare a morții asupra stării subiective de bine , F (1, 203) = 206.347 ; P = 0.00 <0,01 (Anexa 5,
Anexa 6). De asemenea există diferențe semnificative în ceea ce privește nive lul de acceptare a
morții între mediile subiecților cu un nivel scăzut de acceptare a morții (A.s.= 43.673 ), comparativ
cu subiecții cu nivel ridicat de acceptare a morții (A.r.= 63.837 ) (Anexa 7).
Prin urmare, prima ipoteză se c onfirmă, astfel încât persoanele cu un nivel mai scăzut al
acceptării morții au un nivel mai scăzut al stării subiective de bine, față de persoanele cu un nivel
mai ridicat al acceptării morții.

34
Prezentarea comparativă a mediilor celor două niveluri ale ac ceptării morții se poate
observa în graficul numărul 1 .

Grafic nr. 1 : Prezentarea comparativă a mediilor stării de bine în condițiile acceptării morții

Din punct de vedere psihologic, persoanele care au acceptat la un nivel ridicat moartea
suferă de anxietate referitoare la moarte intr -o mai mică măsură decât persoanele care au dificultăți
în a accepta inevitabilul sfârșit. De asemenea per soanele care au un nivel ridicat al acceptării morții
au niveluri mai reduse ale suferinței psihologice decât persoanele ce acceptă moartea intr -o măsură
mai mică, sau nu o acceptă deloc (Thompson, et al., 2009) . Persoanele care acceptă moartea într –
o măsură mai mică suferă într -o mare măsură de depresie, anxietate și au un sentiment de neputință
(Thompson, et al., 2009) , iar aceste lucruri duc spre un nivel mai scăzut al stării de bine.
Dintr -o altă perspectivă, persoanele care acceptă moarte a într-o mică măsură, au cogniții
referitoare la moarte mult mai frecvente decât cele care o acceptă într -o mare măsură. Aceste
cogniții pot amenința stare a de bine, dim inuând -o (Routledge, Ostafin, Juhl, & Cathey, 2010) .
Astfel persoanele care au un nivel mai ridicat de acceptare a morții, vor manifesta mai puține
cogniții referitoare la moarte și vor avea un nivel al stării de bine mai ridi cat decât persoanele ce
au un nivel mai redus al acceptării morții și prezintă mai des congniții referitoare la moarte.

010203040506070
Nivel scăzut acceptare moarte Nivel ridicat acceptare moarte43.6763.83

35
2. Efectul variabilei activarea emoțiilor complexe asupra variabilei
nivel stare subiectiv ă de bine.

Rezultatele analizei au demonstrat faptul c ă exista un efect principal al activării emoțiilor
complexe asupra stării subiective de bine, F (2, 203) = 79,469 ; P = 0.000 <0,01 (Anexa 5 ). Prin
urmare există diferențe se mnificative, în ceea ce privește starea subiectivă de bine, între subiecții
din condiția de activare a mândriei și subiecții din condiția de activare a regretului, în sensul că
subiecților cărora le este activată mândria vor avea un nivel mai ridicat al stării subiective de bine,
comparativ cu cei la care a fost activat regretul (M.m. – M.r. = 23,840 ; p = 0.000 <0.01 ) (Anexa 9 ).
Există diferențe semnificative și între subiecții din condiția de activare a mândriei și cei din
condiția de control , în sensul că subiecților cărora le este activată mândria vor avea un nivel mai
ridicat al stării subiective de bine, comparativ cu cei din grupul de control (M.m. – M.c. = 17,159 ;
p = 0.000<0.001 ) (Anexa 9) . Diferențe semnificative s -au observat și între subiecții din condiția
de control și cei din condiția de activare a regretului , în sensul că subiecți i din grupul de control
vor avea un nivel mai ridicat al stării subiective de bine, comparativ cu cei la care a fost activat
regretul (M.c. – M.r. = 6.681 ; p = 0.000<0.001 (Anexa 9) . Prin urmare, subiecții l a care a fost
activată mândria vor avea cel mai ridicat nivel al stării de bine, aceștia fiind urmați de cei din
grupul de control , iar în final, subiecții cu cel mai redus nivel al stăr ii de bine vor fi cei la care a
fost activat regretul. Între toate aceste trei grupuri experimentale, există diferențe semnificative la
nivelul mediilor scorurilor stării de bine.
Astfel , și a doua ipoteză se confirmă ; activarea regretulu i duce la un nive l al stării
subiective de bine mai scăzut comparativ cu activarea mândriei ce duce la un nivel al stării de bine
mai ridicat .
Prezentarea comparativă a mediilor nivelului stării de bine a celor trei condiții a variabilei
activarea emoțiilor complexe se po ate observa in graficul numărul 2 (Anexa 8).

36

Grafic nr. 2 : Prezentarea comparativă a mediilor stării de bine în condițiile activării emoțiilor

Din punct de vedere psihologic, orice activare a unei emoții cu valență pozitivă va avea un
impact pozitiv asupra stării de bine, mărind nivelul acesteia. În aceeași direcție funcționează și
activarea unei emoții cu valență negativă, aceasta scăzând nivelul stării de bine. În diverse studii
s-au raportat corelații între activarea emoțiilor pozitive și creșterea stării de bine, dar și între
activarea emoțiilor negative și reducerea nivelului stării de bine. Unul dintre studiile care atestă
această ipoteză este cel realizat de (Fredrickson & Joiner, 2002) , aceștia au demonstrat că emoț iile
pozitive, datorită efectelor de extindere a gândirii pozitive, prezic o intensificare a viitoarelor
emoții pozitive, automat și o creștere a nivelului stării de bine. În contrast, emoțiile negative vor
duce către o intensificare a viitoarelor emoții n egative, ducând spre înrăutățirea stării de bine, chiar
spre depresie. Regretul, fiind o emoție complexă cu o valență negativă, va avea același efect ca cel
al paletei emoțiilor negative, adică de reduce re a stării de bine, iar mândria , fiind o emoție
comp lexă cu valență pozitivă, va avea același efect ca cel al paletei emoțiilor pozitive asupra stării
de bine, adică de creștere a nivelului acesteia.

010203040506070
Activarea regretului Grup control Activarea mândriei44.6651.3468.50

37
3. Efectul combinat al variab ilelor nivel de acceptare a morții și activarea emoțiilor
complexe asupra v ariabilei dependente : nivelul stării subiective de bine.

Conform rezultatelor, există un efect de interacțiune al variabilelor nivelul de acceptare a
morții și activa rea emoțiilor complexe asupra mo dificării nivelului stării subiective de bine , F (2,
203) = 7,212 ; P = 0.001 <0,005 (Anexa 5, Anexa 14).
Prin urmare, activarea emoțiilor complexe (regret și mândrie) influențează modificarea
nivelului stării subiective de bine în mod diferit pentru subiecții cu un nivel al acceptării morți
scăzut comparativ cu subiecții cu un nivel al acceptării morții ridicat.

Grafic nr. 3: Ilustrarea grafică a efectului de interac țiune intre acceptarea morții și activarea emoțiilor

38
Ne propunem să verificăm cum se manifest ă acest efect de interac țiune. Control ăm
succesiv fiecare dintre variabilele independente și apoi verificam diferentele existente între mediile
la variabila starea subiectivă de bine pentru fiecare dintre situatiile controlate .

a) Cand se controleaza variabila activarea emoțiilor complexe
a1. Pentru g rupul de control (fără activare emo ții)

Rezultatele analizei au demonstrat faptul că există o diferență semnificativă la nivelul stării
subiective de bine între subiecții cu scoruri scăzute (M.s. = 36.296 ) și cei cu scoruri ridicate (M.r.
= 66. 395), la varia bila acceptarea morții , t(68) = -9,158, p = 0.000 < 0.01 (Anexa 15 a1).

Grafic nr. 4: Mediile la variabila starea de bine în functie de nivelul de acceptare a mortii
( pentru subiectii la care nu s -a activat nicio emotie)

Prin urmare, subiecții din grupul de control cu un nivel mai scăzut al acceptării morții vor
avea un nivel mai scăzut al stării de bine, comparativ cu cei care au un nivel ridicat al acceptării
morții.

010203040506070
Nivel scăzut acceptare moarte Nivel ridicat acceptare moarte36.2966.39

39
a2. Pentru grupul la care s -a activat emo ția mândrie i

În urma analizei re zultatelor, putem afirma există o diferență semnificativă la nivelul stării
subiective de bine între subiecții cu scoruri scăzute (M.s. = 60.608 ) și cei cu scoruri ridicate (M.r.
= 76.400 ) la variabila acceptarea morții , t(64) = -8,245, p = 0.000 < 0.01 (Anexa 15 a2 ).

Grafic nr. 5: Mediile la variabila starea de bine în functie de nivelul de acceptare a mortii
( pentru subiectii la care s -a activat mândria)

În concluzie, subiecții din condiția de activare a mândriei cu un nivel mai scăzut al
acceptă rii morții vor avea un nivel mai scăzut al stării de bine, comparativ cu cei care au un nivel
ridicat al acceptării morții.

0.0010.0020.0030.0040.0050.0060.0070.0080.00
Nivel scăzut acceptare moarte Nivel ridicat acceptare moarte60.6076.40

40
a3. Pentru grupul la care s -a activat emoția regretului

Rezultatele analizei au demonstrat faptul că există diferenț e semnificativ e la nivelul stării
subiective de bine între subiecții cu scoruri scăzute (M.s. = 34.115) și cei cu scoruri ridicate (M.r.
= 55.214) la variabila acceptarea , t(66) = -7,400, p = 0.000 < 0.01 (Anexa 15 a3 ).

Grafic nr. 6: Mediile la variabila starea de bine în functie de nivelul de acceptare a mortii
( pentru subiectii la care s -a activat regretul)

Prin urmare, subiecții din condiția de activare a regretului cu un nivel mai scăzut al
acceptării morții vor avea un nivel mai scăzut al stării de b ine, comparativ cu cei care au un nivel
ridicat al acceptării morții.

Din punct de vedere psihologic, în cazul activării regretului, a fost evidențiată legătura
dintre nivelul acceptării morții și starea de bine prin readucerea din memoria episodică și re latarea
unor evenimente ce au produs emoții intense de regret. În acest caz, chiar dacă a existat activarea
regretului, nivelul acceptării morții a fost cel care a influențat direct starea de bine a indivizilor.
Astfel, un nivel redus de acceptare a morții a fost corelat pozitiv cu unul redus al stării de bine,
nivelul ridicat al acceptării morții corelând cu cel ridicat al stării de bine.
Grupul de control reflectă legătura directă dintre nivelul acceptării morții și starea de bine.
Acest lucru a fost prez entat anterior cu tot cu suportul empiric, astfel încât persoanele care acceptă
moartea într -o măsură mai mică suferă într -o mare măsură de depresie, anxietate și au un sentiment
0.0010.0020.0030.0040.0050.0060.00
Nivel scăzut acceptare moarte Nivel ridicat acceptare moarte34.1155.21

41
de neputință (Thompson, et al., 2009) , iar aces te lucruri duc spre un nivel mai scăzut al stării de
bine. Pe când persoanele ce au un nivel mai ridicat al acceptării morții vor manifesta mai puține
cogniții referitoare la moarte și vor avea un nivel al stării de bine mai ridicat față de cei care accept ă
moartea la un nivel mai scăzut.
Scorurile la nivelul stării de bine ale subiecților din condiția de activare a mândriei
evidențiază legătura dintre nivelul acceptării morții și nivelul stării de bine prin readucerea din
memoria episodică și relatarea uno r evenimente ce au produs emoții intense de mândrie.
Chiar dacă în această condiție experimentală s -a efectual activarea mândriei, aceasta a
afectat atât persoanele cu un nivel redus al acceptării morții cât și pe cele cu un nivel ridicat în tr-
un mod simil ar ca în cadrul grupului de control. Astfel persoanele care au un nivel al acceptării
morții redus, vor avea și un nivel al stării de bine mai scăzut decât persoanele ce acceptă moartea
într-o măsură mai mare.

b) Cand se controleaza variabila acceptarea morț ii
b1. Pentru grupul cu scoruri scăzute la acceptarea morții

În urma analizei rezultatelor, observăm faptul că nu există diferențe semnificative la nivelul
stării subiective de bine, între subiecții la care s -a activa emoția regretului (M.r. = 34,115 ) și cei
la care nu s -a activat nicio emoție (M.c. = 36,296) , t(51) = 0,539, p = 0.592 > 0.05 (Anexa 15 b1 .1).
În concluzie, subiecții din condiția de activare a regretului cu un nivel mai scăzut al
acceptării morții vor avea un nivel mai scăzut al stării de bine, dar nu într -un mod semnificativ din
punct de vedere statistic, comparativ cu cei din condiția de control cu un nivel mai scăzut al
acceptării morții .

Rezultatele analizei au demonstrat faptul că există diferențe semnificative la nivelul stării
subie ctive de bine, între subiecții la care nu s -a activat nicio emoție (M.c. = 36,296) și cei la care
s-a activat emoția mândriei (M.m. = 60,608), t(71) = -6,907, p = 0.000 < 0.01 (Anexa 15 b1 .2).
Astfel, subiecții din grupul de control cu un nivel mai scăzut al acceptării morții vor avea
un nivel mai scăzut al stării de bine, comparativ cu cei din condiția de activare a mândriei cu un
nivel mai scăzut al acceptării morții .

42
După efectuarea analizei rezultatelor, s-a demonstrat faptul că există diferențe
semni ficative la nivelul stării subiective de bine, între subiecții la care s -a activat emoția regretului
(M.r. = 34,115 ) și cei la care s -a activat emoția mândriei (M.m. = 60,608 ), t(70) = 8,480, p =
0.000 < 0.01 (Anexa 15 b1 .3).
Subiecții din condiția de ac tivare a regretului cu un nivel mai scăzut al acceptării morții
vor avea un nivel mai scăzut al stării de bine, comparativ cu cei din condiția de activare a mândriei
cu un nivel mai scăzut al acceptării morții .

Grafic nr. 7: Mediile la variabila starea subiectivă de bine în functie de emoția complexă activată
( pentru subiectii cu scoruri scăzute la acceptarea morții)

Atât subiecții din condiția de activare a regretului, cât și cei din grupul de control au scoruri
scăzute la nivelul de acceptare a morț ii. Cei din condiția de activare a regretului vor avea un nivel
mai scăzut al stării de bine decât cei din grupul de control , dar diferența nu este semnificativă.
Acest fenomen se petrece deoarece, chair dacă în cazul condiției de control nu a existat o a ctivare
a emoțiilor cu valență negativă, în ambele condiții sunt subiecți cu scoruri scăzute la nivelul de
acceptare a morții. Subiecții cu un nivel redus al aceeptării morții, deja au un nivel scăzut al stării
de bine, iar în momentul în care se activează emoția regretului, nivelul stării lor de bine descrește,
dar nu suficient de mult pentru a crea o diferență semnificativă .
010203040506070
Activarea regretului Grup control Activarea mândriei34.1136.2960.60

43
Media acestor subiecți nu mai este influențată la fel de mult de activarea regretului deoarece
cu cât se apropie o medie de scoruri le maxime sau minime posibile, cu atât influența unui factor
extern trebuie să fie mai puternică pentru a crea o diferență semnificativă.
Chiar dacă atât subiecții din grupul de control, cât și cei din condiția de activare a mândriei
au scoruri scăzute la nivelul de acceptare a morții, cei din grupul de control vor avea un nivel mai
scăzut al stării de bine decât cei din condiția de activare a mândriei. Acest fenomen se petrece
deoarece în cadrul condiției de control nu a existat activarea unei emoții cu o valență pozitivă, fapt
ce s-a petrecut în cadrul condiției de activare a mândriei. Iar această activare a sentimentelor
pozitive, în baza studii lor anterioare, s -a demonstrat că influențează pozitiv stare de bine
(Fredrickson, C ultivating Positive Emotions to Optimize, 2000) .
Subiecții din condiția de activare a regretului vor avea un nivel mai scăzut al stării de bine
decât cei din condiția de activare a mândriei. În cadrul condiți ei de activare a regretului a existat
activare a unei emoții cu o valență negativă – regretul, iar în cadrul condiției de activare a mândriei
a fost activată mândria. Această activare a sentimentelor pozitive, în baza studii lor anterioare, s -a
demonstrat că influențează pozitiv stare de bine, în timp c e activarea emoțiilor cu valentă negativă
este corelată pozitiv cu reducerea nivelului stării de bine.

b2. Pentru grupul cu scoruri ridicate la acceptarea morții

În urma analizei rezultatelor, observăm faptul că există diferențe semnificative la nivelu l
stării subiective de bine, între subiecții la care s -a activa emoția regretului (M.r. = 55,214) și cei la
care nu s -a activat nicio emoție (M.c. = 66,395 t(83) = 6,831, p = 0.000 < 0.01 (Anexa 15 b 2.1).
În concluzie , subiecții din condiția de activare a regretului cu un nivel mai ridicat al
acceptării morții vor avea un nivel mai scăzut al stării de bine, comparativ cu cei din grupul de
control cu un nivel mai ridica t al acceptării morții .
Rezultatele analizei au demonstrat faptul că există diferențe sem nificative la nivelul stării
subiective de bine, între subiecții la care nu s -a activat nicio emoție (M.c. = 66,395 ) și cei la care
s-a activat emoția mândriei (M.m. = 76,400) , t(61) = -6,940, p = 0.000 < 0.001 (Anexa 15 b 2.2).
Astfel, subiecții din grupu l de control, cu un nivel mai ridicat al acceptării morții vor avea
un nivel mai scăzut al stării de bine, comparativ cu cei din condiția de activare a mândriei cu un
nivel mai ridica t al acceptării morții .

44
După efectuarea analizei rezultatelor, s-a demons trat faptul că există diferențe
semnificative la nivelul stării subiective de bine, între subiecții la care s -a activat emoția regretului
(M.r. = 55,214) și cei la care s -a activat emoția mândriei (M.m. = 76,400 t(60) = 14,845, p = 0.000
< 0.01 (Anexa 15 b 2.3).
Prin urmare , subiecții din condiția de activare a regretului , cu un nivel mai ridicat al
acceptării morții vor avea un nivel mai scăzut al stării de bine, comparativ cu cei din condiția de
activare a mândriei cu un nivel mai ridica t al acceptării mor ții.

Grafic nr. 8: Mediile la variabila starea subiectivă de bine în functie de emoția complexă activată
( pentru subiectii cu scoruri ridica te la acceptarea morții)

Atât subiecții din condiția de activare a regretului, cât și cei din grupul de contro l au scoruri
ridicate la nivelul de acceptare a morții, cei din condiția de a ctivare a regretului au un nivel mai
scăzut al stării de bine decât cei din grupul de control . Acest fapt se explică prin influența pe care
o au emoțiile cu valență negativă asupr a stării de bine. În cazul subiecților din grupul de control
nu a fost efectuată o activare a unei emoții negative, prin urmare starea acestora de bine nu a scăzut .
Chiar dacă atât subiecții din grupul de control, cât și cei din condiția de activare a mând riei
au scoruri ridicate la nivelul de acceptare a morții, cei din grupul de control au un nivel mai scăzut
al stării de bine decât cei din condiția de activare a mândriei. Acest fenomen se petrece deoarece
în cadrul condiției de control nu a existat activ area unei emoții cu o valență pozitivă, fapt ce s -a
01020304050607080
Activarea regretului Grup control Activarea mândriei55.2166.3976.40

45
petrecut în cadrul condiției de activare a mândriei. Iar această activare a sentimentelor pozitive
influențează pozitiv stare de bine.
În cazul în care subiecții din condiția de activare a regretului, cât și cei din condiția de
activare a mândriei au scoruri scăzute la nivelul de acceptare a morții, cei din condiția de activare
a regretului au un nivel mai scăzut al stării de bine decât cei din condiția de activare a mândriei.
Acest fenomen se petrece deoa rece în cadrul condiția de activare a regretului a existat activarea
unei emoții cu o valență negativă – regretul, iar în cadrul condiției de activare a mândriei a fost
activată mândria. Iar , în baza a multor studii, a fost demonstrat că această activare a sentimentelor
pozitive influențează pozitiv stare de bine, în timp ce activarea emoțiilor cu valentă negativă este
corelată pozitiv cu reducerea nivelului stării de bine.

Concluzii finale

Acestă lucrare a avut ca principal scop măsurarea modificării niv elului stării de bine a
pacienților diagnosticați cu neoplazie în stadii terminale, sub influența nivelului de acceptare a
morții și a activării anumitor emoții complexe, mai exact a mândriei și a regretului . În acest sens,
elaborarea unor ipoteze care să prezică gradul de influență pe care episodul din viață reamintit și
descris îl are asupra modificării nivelului stării de bine, dar și influența nivelului de accpetare a
morții, au fost demersuri necesare.
Realizare unui experiment în acest sens a permis testarea și confirmarea tuturor ipotezelor
cercetării .
În primul rând, după cum am presupus, nivelul acceptării morții înfluențează modificarea
nivelului stării de bine, în sensul că acceptarea morții la un nivel mai redus este corelată pozitiv cu
un nive l mai scăzut al stării de bine, față de nivelul ridicat al stării de bine cauzat de o acceptare a
morții la un nivel ridicat.
În unul din studiile ce susțin această ipoteză s -a demonstrat că negarea morții, sau
acceptarea ace steia intr -o mică măsură, est e corelată pozitiv cu disconfort psihologic și depresie
(Paul, Garry, & Gesser, 1994) .
De asemenea acceptarea morții la un nivel ridicat este corelată cu un nivel ridicat al stării
de bine (Paul, G arry, & Gesser, 1994) . Același stud iu a demonstrat și că persoanele ce acceptă
moartea la un nivel mai ridicat, tind șă trăiască din plin și să își facă viața cât mai semnificativă
posibil, de asemenea, acceptarea a fost corelată pozitiv și cu sănătatea p sihică și mentală.

46
În al doilea rând, activarea emoțiilor complexe influențează nivelul stării de bine, în sensul
că activarea regretului este corelată pozitiv cu un nivel mai scăzut al stării de bine, în timp ce
activarea mândriei duce la un nivel mai r idicat al acesteia.
Dintre studiile care susțin această ipoteză, putem aminti cercetarea realizată de (Wrosch,
Bauer, & Scheier, Regret and Quality of Life Across the Adult Life Span: The Influence of
Disengagement and Available Future Goals, 2005) . Aceștia au susținut faptul că regretul poate
afecta negativ starea mentală a individului și chiar sănătatea sa fizică.
Un alt studiu a susținut faptul că indivizii ce simt regrete puternice au un nivel mai redus
de satisfacție gene rală a propriei vieți (Lecci, Okun, & Karoly, 1994) . Din acest motiv, regretul
este, dintr -un punct de vedere, o emoție disfuncțională ce p oate duce la depresie.
S-a demonstrat și că mândria este un predictor al calității vieț ii, aceasta fiind un factor
important al stării de bine a uni individ (Heidi & E., 2001) .
În final, acest studiu a reuși t să demonstreze faptul că există un efect de interacțiune între
nivelul acceptării morții și activarea e moțiilor complexe (mândrie și regret) în ceea ce privește
nivelul stării de bine.

Limite ale cercetării

Printre posibilele limite ale acestui studiu se regasesc cele legate de amintirile pe care
pacienții le descriu. Exsitența amintirilor false a fost d ovedită atât în cazul participanților unui
studiu cu un nivel superior de reactualizare a informațiilor autobibliografice, cât și în cazul celor
cu un nivel obișnuit de reamintire (Lawrence, et al., 2013) .
O altă posibilă limi tă a acestui studiu, poate fi traducerea instrumentelor din limba engleză
în limba română, fapt ce putea modifica sensul original al itemilor oferit de către autori.
Starea precară de sănătate a subiecților ar putea fi una dintre limite, aceștia riscând s ă nu
fie complet conștienți de întrebări, sau să nu răspundă în urma unui raționament logic. Încercarea
de combatare a acestei limite s -a efectuat prin explicarea fiecărui item în parte, dar asta nu
garantează succesul în toate cazurile intâlnite.
Din pun ct de vedere al validității externe, o posibilă limită este faptul că acesta nu a fost
un experiment natural.

47
Direcții viitoare de cercetare

O posibilă direcție de cercetare în viitor ar putea fi realizare unui studiu longitudinal care
să aibă în vizor activarea constantă a mândriei. Această având un efect puternic asupra stării de
bine, aplicată constant, ar putea crește definitiv nivelul stării de bine al pacienților diagnosticați cu
neoplazie, facilitând vindecarea acestora. Intervențiile psihologice ajută la eliminarea stresului
pacienților diagnosticați cu neoplazie, și chiar pot facilita rezultatele pozitive din punct de vedere
medical (Linda & Barry, 2003) .
În cadrul altei direcții de cercetare s -ar putea controla ma i multe variabile , de exemplu
genul subiecților sau vârsta, pentru a ajunge la concluzii mai concrete în ceea ce influențează
nivelul de accpetare a morții. De asemenea s -ar putea cerceta modul in care credințele în nemurire
(en. immortal belie fs) influenț ează acceptarea morții.

48
Bibliografie

Alkire, S. (2002). Dimensions of human development. World Development, 30 , 181 –205.
Andrei, H. (2015). Regretul. In Ș. Boncu, & N. Dorin, Emoțiile Complexe (pp. 235 -246). Iași:
Polirom .
Beaumont, J. (2011). Measuring national well -being – Discussion paper on domains and
measures. Newport: Office for National Statistics.
Beike, D. R., Markman, K. D., & Karadogan, F. (2009). What We Regret Most Are Lost
Opportunities: A Theory of Regret I ntensity. Personality And Social Psychology Bulletin,
35, 385 -397.
Bradburn, N. (1969). The structure of psychological well -being. Chicago: Aldine.
Brown, J., & Dutton, K. (1995). The thrill of victory, the complexity of defeat: Self -esteem and
people's em otional reactions to success and failure. Journal of Personality and Social
Psychology, 68 , 712 -722.
Capps, D. (1989). The deadly sins and saving virtues: how they are viewed by laity. Pastoral
Psychology, 37 , 229 -253.
Carr, D. (2005). The psychological co nsequences of midlife. Journal of Marriage and Family, 67 ,
240-250.
Christopher, J. (1999). Situating psychological well -being: Exploring the cultural roots of its
theory and research. Journal of Counselling & Development, 77 , 141 –152.
Csikszentmihalyi, M. (1975). Beyond boredom and anxiety. San Francisco: Jossey -Bass.
Csikszentmihalyi, M. (2002). Flow: The Classic work on how to achieve happiness. London: Rider
Books.
Cummins, R. (1995). On the trail of the gold standard for life satisfaction. Social Indic ators
Research, 35 , 179 –200.
Cummins, R. (1998). The second approximation to an international standard of life satisfaction.
Social Indicators Research, 43 , 307 –334.
Cummins, R. (2010). Subjective wellbeing, homeostatically protected mood and depression: A
Synthesis. Journal of Happiness Studies, 11 , 1–17.
Diener, E. (1984). Subjective well -being. Psychological Bulletin, 95 , 542 –575.
Diener, E. (2009). Subjective well -being. In E. Diener., The science of well -being (pp. 11 –58).
New York: Spring.
Diener, E., & Suh, E. (1997). Measuring quality of life: Economic, social, and subjective
indicators. Social Indicators Research, 40 (1 –2), 189 –216.

49
Diener, E., Suh, M., Lucas, E., & Smith, H. (1999). Subjective well -being: Three decades of
progress. Psychological Bu lletin, 125(2) , 276 –302.
Dodge, R., Daly, A., Huyton, J., & Sanders, L. (2012). The challenge of defining wellbeing.
International, 2(3) , 222 -235.
Dorin, N. (2015). Mândria. In B. Ștefan, & N. Dorin, Emoțiile Complexe (pp. 135 -150). Iași,
România: Polirom.
Duckworth, A. L., Steen, T. A., & Seligman, M. E. (2005). Positive psychology in clinical practice.
Annual Review of Clinical Psychology , 629 –651.
Emerson, E. (1985). Evaluating the impact of deinstitutionalization on the lives of mentally
retarded people . American Journal of Mental Deficiency, 90(3) , 77–288.
Felce, D. &. (1995). Quality of life: Its definition and measurement. Research in Developmental
Disabilities, 16(1) , 51–74.
Forgeard, M. J., Jayawickreme, E., Kern, M., & Seligman, M. E. (2011). Doing the right thing:
Measuring wellbeing for public policy. International Journal of Wellbeing, 1(1) , 79–106.
Fredrickson, B. L. (2000). Cultivating Positive Emotions to Optimize. Prevention & Treatment, 3 ,
43-78.
Fredrickson, B. L., & Joiner, T. (2002). POSI TIVE EMOTIONS TRIGGER UPWARD SPIRALS
TOWARD EMOTIONAL WELL -BEING. American Psychological Society, 13(2) , 172 –
175.
Gable, S. L., & Haidt, J. (2009). What (and why) is positive psychology? Review of General
Psychology, 9 , 103 –110.
Gatz, M., & Zarit, S. (1999 ). A good old age: Paradox or. Handbook of theories of aging , 396 –
416.
Griffin, J. (1986). Well-Being: Its meaning, measurement and moral importance. Oxford:
Clarendon Press.
Hatter, S. (1985). 'Competence as a dimension of self -evaluation: towards a compr ehensive model
of self -worth. The Development of the Self , 55-121.
Headey, B. W. (2006). Happiness: Revising set point theory and dynamic equilibrium theory to
account for long term change. Berlin: DIW German Institute for Economic Research.
Headey, B. W., & Wearing, A. J. (1989). Personality, life events and subjective well -being:
Toward a dynamic equilibrium model. Journal of Personality and Social Psychology, 57 ,
731–739.
Headey, B. W., & Wearing, A. J. (1991). Subjective well -being: a stocks and flows f ramework. In
F. Strack, M. Argyle, & N. Schwarz, Subjective Wellbeing – An interdisciplinary
perspective (pp. 49 –76). Oxford: Pergamon Press.

50
Headey, B. W., & Wearing, A. J. (1992). Understanding happiness: A theory of subjective well –
being. Melbourne: Lon gman Cheshire.
Headey, B. W., Holmstrom, E., & Wearing, A. J. (1984a). The impact of life events and changes
in domain satisfactions on well -being. Social Indicators Research, 15 , 203 –227.
Headey, B. W., Holmstrom, E., & Wearing, A. J. (1984b). Well -being and ill -being: Different
dimensions? Social Indicators Research, 14 , 115 –139.
Heidi, G., & E., T. H. (2001). Optimism, Promotion Pride, and. PERSONALITY AND SOCIAL
PSYCHOLOGY BULLETIN , 1521 -1531.
Hendry, L. B., & Kloep, M. (2002). Lifespan development: Res ources, challenges and risks.
London: Thomson Learning.
Herzlich, C. (1973). Health and Illness – A social psychological analysis. London: Academic
Press.
Hursthouse, R. (1999). On virtue Ethics. Oxford: Oxford University Press.
James, W. (1988). Writings 1902 –1910. New York: Library of America.
Joseph, S., & Wood, A. (2010). Assessment of positive functioning in clinical psychology:
Theoretical and practical issues. Clinical Psychology Review, 30 , 830 –838.
Kahneman, D., Diener, E., & Schwarz, N. (1991). Foundations of hedonic psychology: Scientific
perspectives on enjoyment and suffering. New York: Russell Sage Foundation.
Kahneman, D., Diener, E., & Schwarz, N. (1999). Well-being: Foundations of hedonic psychology.
New York: Russell Sage Foundation Press.
Kastenbaum, R. (2000). The psychology of death. New York: Springer.
Keyes, C. (2002). The mental health continuum: From languishing to flourishing in life. Journal
of Health and Behaviour Research, 43 , 207 –222.
Keyes, C. (2005). Mental illness and/or menta l health? Investigating axioms of the complete state
model of health. Journal of Consulting and Clinical Psychology, 73(3) , 539 –548.
Keyes, C. (2009). The nature and importance of positive mental health in America’s adolescents.
In R. Gilman, E. Huebner, & M. Furlong, Handbook of positive psychology in schools.
New York: Routledge.
Keyes, C. L., Shmotkin, D., & Ryff, C. D. (2002). Optimizing well -being: The empirical encounter
of two traditions. Journal of Personality and Social Psychology, 82 , 1007 –1022.
Kloep, M., Hendry, L., & Saunders, D. (2002). A new perspective on human development.
Conference of the International Journal of Arts and Sciences, 1(6) , 332 –343.

51
Lawrence, P., Steven, J. F., Aurora, K. R., Nicole, P., Rebecca, M. N., Craig, E. L., . . . El izabeth,
F. L. (2013). False memories in highly superior autobiographical memory individuals.
PNAS Early Edition , 1-6.
Lecci, L., Okun, M., & Karoly, P. (1994). life regrets and current goals as predictors of
psychological adjustments. Journal of Personali ty and Social Psychology, 66 , 731 -741.
Lilienfeld, S. O. (2012). Public skepticism of psychology: Why many people perceive the study
of human behavior as unscientific. American Psychologist, 67(2) , 111 –129.
Linda, E. C., & Barry, D. B. (2003). Benefits of psychosocial oncology care: Improved quality of
life and medical cost offset. Health and Quality of Life Outcomes, 1 , 1-9.
Linley, P. A., Joseph, S., Harrington, S., & Wood, A. M. (2006). Positive psychology: Past,
present, and (possible) future. Journal o f Positive Psychology, 1 , 3–16.
Lyubomirsky, S., & Lepper, H. S. (1999). A measure of subjective happiness: Preliminary
reliability and construct validation. Social Indicators Research, 46 , 137 –155.
Martens, J., & Tracy, J. (2013). The emotional origins of a social learning bias: Does the pride
expression cue coping? Social Psychological and Personality Science, 4 , 492 -299.
Martyn, D. (2012). The experiences and views of self -management of people with a schizophrenia
diagnosis. London: Rethink.
Michaelson, J., Abdallah, S., Steuer, N., Thompson, S., & Marks, N. (2009). National accounts of
well-being: Bringing real wealth onto the balance sheet. London: New Economics
Foundation.
Morrow, V., & Mayall, B. (2009). What is wrong with children’s well -being in the UK? Questions
of meaning and measurement. Journal of Social Welfare and Family Law, 31(3) , 217 –229.
Namkee, C., & Jun, J. (2009). Life regrets and pride among low -income older adults: Relationships
with depressive symptoms, current life stressors and copi ng resources. Aging and Mental
Health, 13 , 213 –225.
Neimeyer, R. A. (1994a). Death anxiety handbook: Research, instrumentation, and application.
New York: Taylor & Francis.
Nussbaum, M. (2000). Women and human development: The capabilities approach. Cambri dge:
Cambridge University Press.
Organization, W. H. (1997). WHOQOL Measuring Quality of Life. Geneva: World Health
Organisation.
Ormel, J. &. (1991). Stability and change of psychological distress and their relationship with self –
esteem and locus of contr ol. Journal of Personality and Social Psychology, 60 , 288 –299.

52
Ormel, J., & Wohlfarth, T. (1991). How neuroticism, long -term difficulties, and changes in quality
of life affect psychological distress. A longitudinal approach. Journal of Personality and
Social Psychology, 60 , 744 –755.
Paul, T. P., Garry, T. R., & Gesser, G. (1994). Death Attitude Profile -Revised: A Multidimensional
Measure Of Attitudes Toward Death. In A. N. Robert, Death Anxiety Handbook: Research,
Instrumentation, And Application (pp. 121 -149). Washington: Taylor & Francis.
Pollard, E. &. (2003). Child well -being: a systematic review of the literature. Social Indicators
Research, 61(1) , 9–78.
Ray, J. J., & Najman, J. (1974). Death anxiety and death acceptance: A preliminary approach.
Omega , 311-315.
Reber, A. (1995). Dictionary of psychology – Second Edition. Harmonsworth: Penguin.
Rees, G., Goswami, H., & Bradshaw, J. (2010). Developing an index of children's subjective well –
being in England: Summary Report. London: The Children's Society.
Rogers, C. (1961). On becoming a person. Boston: Houghton Mifflin.
Routledge, C., Ostafin, B., Juhl, J., & Cathey, C. (2010). Adjusting to Death: The Effects of
Mortality Salience and Self -Esteem on Psychological Well -Being, Growth Motivation, and
Maladapt ive Behavior. Journal of Personality and Social Psychology, 99 , 897 –916.
Ryff, C. D. (1989a). Happiness is everything, or is it? Explorations on the meaning of
psychological well -being. Journal of Personality and Social Psychology, 57 , 1069 –1081.
Ryff, C. D. (1989b). Beyond Ponce de Leon and life satisfaction: New directions in quest of
successful ageing. International Journal of Behavioral Development, 12 , 35–55.
Ryff, C., & Keyes, C. (1995). The structure of psychological well -being revisited. Journal of
Personality and Social Psychology, 69(4) , 719 –727.
Ryff, C., & Singer, B. (2008). Know thyself and become what you are: An eudiamonic approach
to psychological wellbeing. Journal of Happiness Studies, 9 , 13–39.
Saffrey, C., Summervile, A., & Rose, N. (2008 ). Praise for regret: People value regret aboveother
negative emotions. Motivation and Emotion, 32 , 46-54.
Seligman, M. E. (2002a). Authentic happiness: Using the new positive psychology to realize your
potential for lasting fulfilment. London: Nicholas Br ealey Publishing.
Seligman, M. E. (2002b). Positive psychology, positive prevention, and positive therapy. In S. C.
R., & L. S., Handbook of positive psychology (pp. 3 –13). New York: Oxford University
Press.
Seligman, M. E. (2011). lourish – A new understa nding of happiness and well -being – and how to
achieve them. London: Nicholas Brealey Publishing.

53
Shah, H., & Marks, N. (2004). A well -being manifesto for a flourishing society. London: The New
Economics Foundation.
Shin, D., & Johnson, D. (1978). Avowed h appiness as an overall assessment of the quality of life.
Social Indicators Research, 5(1) , 475 –492.
Silvia, P. J. (2009). Looking past pleasure: Anger, confusion, disgust, pride, surprise, and.
Psychology of Aesthetics, Creativity, and the Arts,, 3 , 48-51.
Singh, K., & Duggal Jha, S. (2008). Positive and negative affect, and grit as predictors of happiness
and life satisfaction. Journal of the Indian Academy of Applied Psychology, 34 , 40–45.
Stiglitz, J., Sen, A., & Fitoussi, J. P. (2009). Report by the co mmission on the measurement of
economic performance and social progress.
Stipek, O., & Gralinsk, J. (1991). Gender differences in children's achievement -related beliefs and
emotional responses to success and failure in mathematics. Journal of Educational
Psychology, 83 , 361 -371.
Stratham, J., & Chase, E. (2010). Childhood wellbeing – A brief overview. Loughborough:
Childhood Wellbeing Research Centre.
Suh, E. D. (1996). Events and subjective well -being: Only recent events matter. Journal of
Personality and Social Psychology, 70(5) , 1091 –1102.
Sumner, L. W. (1996). Welfare, happiness and ethics. Oxford: Clarendon Press.
Tangney, J. P., & Dearing, R. L. (2003). Shame and guilt. Guilford Press .
Thomas, J. (2009). Working paper: Current measures and the challen ges of measuring children’s
wellbeing. Newport: Office for National Statistics.
Thompson, G. N., Chochinov, H. M., Wilson, K. G., McPherson, C. J., Chary, S., O’Shea, F. M.,
. . . Macmillan, K. A. (2009). Prognostic Acceptance and the Well -Being of Patient s.
Journal of Clinical Oncology, 27(34) , 5757 -5762.
Tracy, J. L., & Robins, R. W. (2007a). Emerging insights into the nature and function of pride.
Current Directions in Psychological Science,, 16 , 147 –150.
Waterman, A. S. (1993). Two conceptions of happin ess: Contrasts of personal expressiveness
(eudaimonia) and hedonic enjoyment. Journal of Personality and Social Psychology,
64(4) , 678 –691.
Weiner, B. (1985). An attributional theory of achievement motivation and emotion. Psychological
Review, 92 , 548 -573.
Williams, L., & DeSteno, D. (2008). Pride: Adaptive social emotion or seventh sin? Psychologycal
Science, 20 , 284 -288.

54
Wrosch, C., Bauer, I., & Scheier, M. (2005). Regret and Quality of Life Across the Adult Life
Span: The Influence of Disengagement and A vailable Future Goals. Psychology and Aging ,
20, 657 – 670.
Wrosch, C., Bauer, I., Miller, G., & Lupien, S. (2007). Regret intensity, diurnal cortisol secretion,
and physical health in older individuals: Evidence for directional effects and protective
facto rs. Psychology and Aging, 22 , 319 -330.
Zeelenberc, M., & Pieters, R. (2007). A theory of regret regulation 1.0. Journal of Consumer
Psychology, 17 , 3-18.
Zeelenberg, M., van Dijk, W., & Manstead, A. (1998). The Experience of Regret and
Disappointment. COGN ITION AND EMOTION , 12, 221 -230.
Zikmund, V. (2003). Health, well -being, and the quality of life: Some psychosomatic reflections.
Neuroendocrinology Letters, 2(6) , 401 –403.

55

ANEXE

56
Anexa 1: Chestionar : „Personal Well being Index”

Următoarele întrebări vor marca nivelul dumeavoastră de satisfacție pe o scală de la 0 la
10. Zero înseamnă că nu simțiți deloc satisfacție iar zece înseamnă că sunteți complet satisfăcut.
Partea I
Satisfacția cu viața în general
Gândiți -vă la propria dumneavoastră viață și la circumstanțele acesteia. Cât de satisfăcut sunteți
cu viața dumneavoastră în general?
Partea II
Cât de satisfăcut sunteți cu…… ?
1. standardul dumeavostră de viață?………………………………………….. ……………………
2. sănătatea dumneavostră?……………………………………………………………………………..
3. ceea ce relizați în viață?………………………………………………………………………… ……
4. relațiile dumneavostră personale? ………………………………………………………………..
5. siguranța dumneavoastră? …………………………………………………………………………..
6. apartenența la c omunitate? ………………………………………………………………………….
7. viitoarea securitate?…………………………………………………………………………………….

8. spiritualitatea și religia? . …………………………………………………………………………….

57
Anexa 2: Chestionar „ Thanatometer. A scale for the measurement of awareness and
acceptance of death ”

În rândurie următoare veți vedea o listă de probleme ce privesc moartea. Vă rog să citiți
fiecare afirmație cu atenție și să răspundeți sincer, după propriile credințe, fără a vă consulta cu
alte persoane. CItiți fiecare afirmație și scrieți în spațiul din partea stângă una din următoarele
cifre: 0, 1, 2, 3, 4.
Semnificația acestora este următoare a:
0- Dezacord puternic
1- Dezacord parțial
2- Indecis/nehotărât
3- Acord parțial
4- Acord puternic
1. Bolnavii în stadiul terminal ar trebui informați corespunzător despre puținul timp
pe care îl mai au.
2. Familia ar trebui să vizite ze des mormântul unei rude decedate .
3. Moartea nu este un lucru urât si înspăimântător.
4. Când o persoană moare spitalul nu ar trebui să ofere medicamente ce ar reduce
suferința familiei rămase în viață.
5. Toată lumea ar trebui să știe cât mai multe lucru ri despre moarte.
6. Este o idee bună ca centrele de îngrijiri paleative să aibă un aspect familiar și să
permită vizite din partea prietenilor și familiei.
7. Trebuie sa vorbim deschis, sincer și des despre moarte.
8. Avem nevoie de înmormântări mai elaborat e și care să dureze mai mult.
9. Înfruntarea morții într -un mod direct ar face viața mai semnificativă.
10. Este mai bine să folosim termenii “a murit ”și “înmormântare” decât “a mers pe
ultimul drum” și “înhumare”.
11. Cred că nu trebuie să ne temem de moarte.
12. Arta nu trebuie să evite subiectul morții.

58
13. Când cineva moare, prietenii și vecinii ar trebui să fie alături de familia îndurerată
în orice mod posibil.
14. E normal ca un copil să atingă o rudă decedată în timpul înmormântării.
15. În timpul înmormântării, familia, rudele și prietenii ar trebui să participle activ, nu
să plătească pe cineva străin pentru asta.
16. Literatura ar trebui să prezinte moartea într -un mod realist.
17. Este normal să aduci copii la înmormântări.
18. Fiecare școală ar trebui să aibă câte o materie care să trateze subiectul morții.
19. Oamenilor ar trebui să le fie permis să moară acasă.
20. Semnele doliului (portul îmbrăcămintelor de culoare negra, a panglicilor) ar trebui
să nu fie exagerate.

Vârsta :……………
Gen: Masculin/ Femini m

59
Anexa 3: Activarea emoțiilor complexe

Mândrie

Vă rog să îmi povestiți detaliat cât mai multe momente din trecut în care v -ați simțit cu
adevărat mândru din diverse motive, oricare ar fi acestea.

Regret

Vă rog să îmi povestiți detaliat cât mai multe momente din trecut care v -au provocat, sau
care încă vă provoacă regret.

Condiție de control

Vă rog să îmi povestiți cât mai detaliat posibil modul în care decurge o zi normală din viața
dumneavoastră, sau o zi la serviciu.

Anexa 4: Conse mnul lucr ării de licență

Numele meu este Mircea Andrei -Sebastian , sunt student în anul III la Facultatea de
Psihologie și Științe ale Educației, specializarea Psihologie, iar astăzi vă solicit participarea la
studiul pe baza căruia îmi voi susține lucrare a de licență. În cele ce urmează veți lua parte la o
cercetare ce își propune să vadă în ce mod este afectată stare subiectivă de bine de către
acceptarea morții și care sunt influențele emoțiilor complexe de furie și regret asupra acesteia.
Veți primi o serie de chestionare la care sunteți rugați să răspundeți sincer și cu seriozitate. Acesta
nu este un test, prin urmare nu există răspunsuri greșite sau corecte, ci doar opinii personale.
Dacă decideți că nu doriți să participați, sunteți liber să vă retrag eți oricând. Datele colectate vor
fi confidențiale, ele urmând a fi folosite numai în scopul realizării studiului.
Durata medie de completare a chestionarelor este de 15-20 minute, iar eu vă voi ghida pe
parcursul tuturor întrebărilor.

60
Anexa 5

61
Anexa 6

62
Anexa 7: Medii nivel acceptare mo arte

Anexa 8: Medii nivel activare emoții complexe

63
Anexa 9:

64

Anexa 10: Alfa Cronbach – nivel stare subiectivă de bine

65
Anexa 11: Alfa Cronbach – nivel ac ceptare a morții

66

Anexa 12: Mediana pentru nivelul stării subiective de bine

Anexa 13: Mediana pentru nivelul acceptării morții

67

Anexa 14 :

68
Anexa 15 :
a1.

a2.

69

a3.

b1.1.

70

b1.2.

b1.3.

71

b2.1.

b2.2.

72
b3.3.