Program de studii universitare de masterat : [622754]

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE BUCURESTI
Program de studii universitare de masterat :
Contabilitatea agenților economici și a i nstituțiilor publice

LUCRARE DE DIZERTATIE

Cercetari privind intocmirea bilantului in cadrul unei firme
aflate in insolventa, cu studiu de caz

Autor:
DINU (MINCA ) CAMELIA SOFICA

Indrumator stiintific

Prof.univ.dr. Cicilia IONESCU

BUCURESTI
2017

2
CUPRINS
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 4
Concepte cheie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 5
Capitolul 1. Obiectivele diagnosticului economic -financiar, analiza si audit, in vederea identificarii punctelor
forte si slabe, diminuare a aspectelor negat ive si valorificare a celor pozitive de revitalizare/lichidare a
societatii. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 6
1.1 Diagnostic economico -financiar – metode de apreciere a situatiei financiare ………………………….. ………….. 6
1.2 Repere terminologice privind conceptele de: diagnostic / analiza / audit ………………………….. …………….. 8
1.3 Documentarea -cercetarea contabilă pentru funcția de finanțare a întreprinderii ………………………….. ….. 10
1.3.1 Functia financiar -contabila ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 10
1.3.2 Analiza indicatorilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 11
1.3.3 Conceptul de cash flow ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 12
1.3.4 Analiza fluxurilor de numerar (cash flow): ………………………….. ………………………….. ………… 13
1.3.5 Capacitatea de autofinanțare ………………………….. ………………………….. ………………………….. 15
1.3.7 Recunoasterea, valorificarea si procedee de actionare a cash flow -lui …………………………. 17
Capitolul 2. Probleme fiscale generate de implementarea unui plan de reorganizare care prevede reducerea
creantelor – hair-cut ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 19
2.1. Prevederi relevante din Legea 85/2014, referitoare la tratamentul contabil si fiscal al creantelor
anulate/reduse in cadrul procedurii de insol venta. ………………………….. ………………………….. …………………… 19
2.2 Incertitudinea asupra momentului contabilizării reducerii datoriilor – hair-cut ………………………….. ……… 20
Capitolul 3. Studiu de caz, cercetare bilant contabil al TMUC Bucuresti, societate in insolventa …………….. Error!
Bookmark not defined.
3.1 Prezentare generala SC TMUC Bucuresti SA in insolventa ………………………….. Error! Bookmark not defined.
3.2 Principalele cauze care au determinat ajungerea Societătii în stare de insolventă …….. Error! Bookmark not
defined.
3.3 Comparatie Bilant Contabil perioada exploatare anterioara intrarii in insolventa cu perioada intrarii in
insolventa. Reguli si metode contabile ………………………….. ………………………….. .. Error! Bookmark not defined.
3.3.1 Analiza comp arativa perioada 2014 – an 2015 – venituri, cheltuieli, rezultat financiar Error!
Bookmark not defined.
3.3.2 Situatia comparativa a indicatorilor de efic ienta la intrarea in insolventa, 2014 si in
perioada de observatie: 2015, 2016 ………………………….. …………….. Error! Bookmark not defined.
3.3.3 Analiza comparativa rezultat financiar – perioada ianuarie 2015 – aprilie 2016 ………… Error!
Bookmark not defined.
3.4 Informatii complementare intocmirii situatiilor financiare de raportare ………. Error! Bookmark not defined.

3
3.5 Tipuri de inregistrari contabile in evidenta TMUC BUCURESTI SA ………………… Error! Bookmark not defined.
3.6 Inventarierea patrimoniului ………………………….. ………………………….. …………. Error! Bookmark not defined.
3.7 Activitatea actuala a TMUC BUCURESTI SA ………………………….. …………………. Error! Bookmark not defined.
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. Error! Bookmark not defined.
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. Error! Bookmark not defined.
ANEXA 1. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… Error! Bookmark not defined.
BILANT la data de 31.12.2015 ………………………….. ………………………….. ………….. Error! Bookmark not defined.
Anexa 2. Balanta Contabila la ianuarie 2015 si aprilie 2016 ………………………….. … Error! Bookmark not defined.
Anexa 3 Organigrama ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 23

4
INTRODUCERE

Potrivit Legii 85/2014, insolventa reprezinta lipsa fondurilor financiare pentru
achitarea datoriilor salariale, comerciale si fiscale ale societatii devenind un eveniment cu
caracter exceptional în viata unei companii.
Insolventa este o procedură care include și procedura de reorganizare și/sau pe cea de
faliment.
După momentul desch iderii acestei proceduri de insolvență urmează, de regulă, o
perioadă de timp (denumită “perioadă de observație”) în care administratorul judiciar
analizează situația juridică și patrimonială a societății pentru a determina dacă sunt
perspective reale pent ru salvarea societății, pe baza unui plan de reorganizare, sau, după caz,
dacă societatea trebuie lichidată, deoarece aceasta nu mai poate fi revitalizată.
Obiectivele diagnosticului economic -financiar, analiza si audit, in vederea
identificarii punctelor forte si slabe, diminuare a aspectelor negative si valorificare a celor
pozitive de revitalizare/lichidare a societatii.
In functie de obiectivele diagnosticului economico -financiar si posibilitatea de
obtinere a informatiilor acesta va fi mai elaborat sau mai simplu, accentul punandu -se in mod
diferit pe anumite elemente.
Unul din principiile insolvenței este acordarea unei a doua șanse companiilor ajunse
în impas, pentru o redresar e eficientă și efectivă a afacerii. Aceasta se poate face fie prin
intermediul procedurilor de preventie sau fie prin procedur a de reorganizare judiciară.
Privite la nivel de principiu, mecanismele create de legiuitor în ceea ce prive ște
reorganizarea debitorilor afla ți în insolven ță au ca și element comun finalitatea acestora,
respectiv faptul că, în cele din urmă, conduc la o situa ție mai bună decât situa ția care s -ar
putea obține în ipoteza falimentului, atât pentru debitor cât și pentru creditori.
În vederea analizei sanselor de reorganizare ale societătii, administratorul judiciar
analizeaza prin diagnostic economic – financiar previziunile întocmite de managementul
companiei prin exprimarea unei opinii cu privire la posibilitatile reale de reorgani zare a
activitatii societatii, constand din masuri propuse care trebuie implementate incepand cu
perioada de observatie.
Desi procedura de reorganizare prin insolvență a fost introdusă în legislatia românească
prin Legea nr. 64/1995 publicată în Monitorul Oficial din 29 iunie 1995, inlocuita de Legea
85/2006 si actualizata de Legea 85/2014, adaptarea fiscalitătii la evenimentele cu caracter
exceptional care au loc cu ocazia reorganizării unei societăti în insolventă s -a lăsat asteptată,
primele armonizări a părând mult mai târziu.
Astfel noul Cod Fiscal 2016 a adus importante progrese in acest domeniu si anume:
dreptul de ajustare a bazei de impunere pentru creanțele reduse prin planul de reorganizare.
– Creditorul a cărui creanta este redusa prin planul de reorganizare are dreptul să
înregistreze o cheltuială deductibilă la calculul impozitului pe profit pe seama acestei
pierderi?
– Poate creditorul să recupereze TVA -ul rezultat din facturile emise pe care nu le mai
încasează ca urmare a reducerii crean ței sal e printr -un plan de reorganizare?
– Ce obliga ții de natură fiscală i se nasc debitorului ca urmare a implementării unui
plan de reorganizare care prevede reducerea unei păr ți a datoriilor sale?

5
Concepte cheie

Bilant contabil; contul de profit si pierdere; flux de numerar (cash -flow); lichiditate;
solvabilitate; flux de numerar.

Procedura generală reprezintă “procedura de insolventă prevăzută de lege, prin care
un debitor care îndeplineste conditiile prevăzute la art. 38 alin. (1) al Legii 85/201 4, fără a le
îndeplini simultan si pe cele de la art. 38 alin. (2), intră, după perioada de observatie,
succesiv, în procedura de reorganizare judiciară si în procedura falimentului sau, separat,
numai în reorganizare judiciară ori doar în procedura falime ntului;

Procedura simplificată reprezintă “procedura de insolventă prevăzută de lege, prin
care debitorul care îndeplineste conditiile prevăzute la art. 38 alin. (2) al Legii 85/2014 intră
direct în procedura falimentului, fie odată cu deschiderea procedurii insolventei, fie după o
perioadă de observatie de maximum 20 de zile, perioadă în care vor fi analizate elementele
prevăzute la art. 38 alin. (21 lit. c) si d) al Legii 85/2014.”

Procedura insolvenței este acea procedură legală care se deschid e, la cererea
debitorului sau a creditorilor, în cazul în care o societate se află în stare de insolvență.
Conform legii, starea de insolvență reprezintă acea stare a patrimoniului unei societăți care
se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe,
lichide și exigibile .

Procedura falimentului reprezintă procedura de insolvență care se aplică debitorului
în vederea lichidării averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmată de radierea
debitorului din registrul în care este înmatriculat.

Procedura de reorganizare judiciară este procedura de insolvență care se aplică
debitorului în vederea achitării datoriilor acestuia, conform programului de plată a
creanțelor. Procedura de reorganizare presupune întocmirea, aprobarea, implementarea și
respectarea unui plan, numit plan de reorganizare, care poate să prevadă, împreună sau
separat:

a) restructurarea operațională și/sau financiară a debitorului;
b) restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social;
c) restrângerea activității prin lichidarea unor bunuri din averea debitorului

Hair -cut – Produs specific planului de reorganizare si presupune echilibrarea
companiei prin reducerea pasivului pana la nivelul activului sau a posibilitatilor de generare
de excedent din activitatea curenta .

6
Capitolul 1. Obiectivele diagnosticului economic -financiar,
analiza si audit, in vederea identif icarii punctelor forte si slabe,
diminuare a aspectelor negative si valorificare a celor po zitive de
revitalizare/lichidare a societatii.
1.1 Diagnostic economico -financiar – metode de apreciere a situatiei
financiare
In functie de obiectivele diagnosticului economico -financiar si posibilitatea de obtinere a
informatiilor acesta va fi mai elaborat sau mai simplu, accentul punandu -se in mod diferit pe
anumite elemente.
Punctele cheie ale diagnosticului economico -financiar in functie de beneficiar
Actionari, directori Creditori, alti parteneri de afaceri
Obiectiv Maximizarea rezultatelor activitatii Rambursarea sumelor datorate,
stabilitate financiara, iesire din
insolventa
Puncte cheie ale
diagnosticului economico –
financiar – rentabilitatea financiara
– rentabilitatea economica
– riscul economic
– riscul de faliment
– crestere
– autonomie financiara
– control
– flexibilitate financiara – risc de faliment
– solvabilitate
– lichiditate
– exigibilitate
– capacitate de rambursare
Sursa informatiei Surse interne, detaliate, complexe.
Calitate ridicata In general surse externe, care pot fi
completate partial de surse interne (dupa
caz).
Calitate medie spre redusa.
De asemenea putem distinge intre:
• diagnostic -economico financiar in cazul unei societati aflate in dificultate, cand
acesta este cerut de obligatia legala in cadrul procedurii de reorganizare si
• diagnostic -economico financiar in cazul unei societati care functioneaza normal. In
acest caz diagnosticul economico -financiar are rol de instrument de control al realizarii
obiectivelor.
Diagnosticul economico -financiar constă într -un ansamblu de instrumente și metode
care permit aprecierea situației economico -financiare și a performanțelor unei întreprinderi,
precum și a riscurilor la care aceasta este supusă și urmăresc: analiza structurii bilan țiere,
analiza soldurilor intermediare de gestiune, analiza echilibrului financiar, analiza lichidită ții,
analiza ratelor de gestiune, analiza rentabilită ții și analiza riscului de faliment. Dia gnosticul
economico -financiar identifică factorii favorabili și nefavorabili care influen țează activitatea
întreprinderii. Informațiile necesare pentru efectuarea diagnosticului economico -financiar sunt

7
preluate din situațiile financiare simplificate care cuprind: bilanțul, contul de profit și pierdere,
anexe la bilanț.
Bilanțul contabil este sursa principală de informație pentru utilizatorii interni și
externi ai întreprinderii. În baza bilanțului contabil se apreciază valoarea și structura
patrimoniului întreprinderii, gradul de îndatorare a întreprinderii , capacitatea de plată,
coeficienții de lichiditate, rezultatul financiar și mulți alți indicatori necesari pentru luarea de
decizii manageriale. Informația din bilanțul contabil se folosește pe larg de către băncile
comerciale și organele fiscale.
Contul de profit și pierdere este un document contabil care oferă o imagine fidelă
asupra perfo rmanței financiare, sintetizând într -o manieră explicită veniturile și cheltuielile
dintr -o perioadă de gestiune și pe această bază prezintă modul de formare a rezultatelor
economice
Cifra de afaceri este indicatorul care permite caracterizarea mărimii înt reprinderii,
precum și analiza economico -financiară a acesteia.
Potrivit reglementarilor legale în vigoare 1contabilitatea , ca activitate specializata în
masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor
proprii, precum si a rezultatelor obtinute(…) trebuie sa asigure înregistrarea cronologica si
sistematica, prelucrarea, publicarea si pastrarea informatiilor cu privire la pozitia financiara,
performanta financiara si fluxurile de trezorerie, atât pentru cer intele interne(…), cât si în
relatiile cu investitorii prezenti si potentiali, creditorii financiari si comerciali, clientii,
institutiile guvernamentale si alti utilizatori.
Cuvantul diagnostic este de origine greaca si inseamna “ apt de a discerne ”.
Preluat din medicina umana in management, diagnosticul sugereaza necesitatea
consultarii periodice a organizatiei pentru a -i identifica starea de sanatate, vigoarea si
capacitatea de a se adapta unor schimbari previzibile ale mediului. Spre deosebire insa d e
diagnosticul medical, diagnosticul managerial nu se limiteaza doar la cercetarea simptomelor
manifestate de pacient si a cauzelor care le genereaza, ci, prescrie si tratamentul adecvat.
Premi sele diagnosticului sunt urmatoarele:
– orice organizatie este un organism economico -social viu care parcurge toate etapele
existentei: nasterea, cresterea, maturitatea si moartea;
– in oricare din etapele parcurse, organizatia se poate confrunta cu disfunctionalitati
cauzate de factori interni si/sau externi;
– pentru cresterea longevitatii si bunastarii organizatiei este necesara supravegherea
starii de sanatate si prevenirea aparitiei unor anomalii functionale.
Diagnosticarea economico -financiara poate fi definita ca o cercetare complexa a
aspectelor economice , tehnice, sociologice, juridice si manageriale ce caracterizeaza activitatea unei
organizatii prin care se identifica punctele forte si slabe, cauzele care le -au generat si se formuleaza
recomandari de eliminare sau diminuare a aspectelor negative si /sau de valorificare a celor pozitive.

1 Legea contabilit atii nr. 82/1991, republicat a în 2008 în M.O., Partea I, nr. 454 din 18/06/2008 , Art 2, pct
(1).

8
Diagnosticul economico -financiar este un instrument la îndemana managerilor care permite
formularea unor judecati de valoare ca litative si /sau ca ntitative privind starea, dinamica si
perspectivele unei entitati i.
1.2 Repere terminologice privind conceptele de: diagnostic / analiza /
audit
În vorbirea curenta apare deseori confuzia între termenii de dia gnostic, analiza si audit.
“Diagnosticul nu poate fi confundat cu analiza chiar daca demersul sau se bazeaza pe aceasta”
(B. Colasse, 1994:5) .
Pentru a putea argumenta diferentele între cele trei procese vom trece la o abordare
terminologica a lor.
Termenul de analiza provine din limba franceza si are un dublu înteles:2
– Pe de o parte, prin verbul a analiza se întelege a cerceta un fenomen sau un întreg
parcurgând fiecare element în parte;
– Pe de alta parte, prin substantivul analiza se întelege o metoda st iintifica de cercetare
care se bazeaza pe studiul sistematic al fieca rui element în parte respectiv examinare a m nunit a
unei probleme.
Analiza, ca metoda generala de cercetare, presupune descompunerea sau desfasurarea unui
obiect sau fenomen în partile sale compo nente, în elemente mai simple. Cu ajutorul
metodelor specifice domeniului se cerceteaza fiecare componenta, se stabilesc relatiile de
cauzalitate, factorii care le genereaza, se formuleaza concluziile si se contureaza cadrul
activitatii viitoare.
Analiza economico -financiara studiaza mecanismul de formare si de modificare a
fenomenelor economice prin descompunerea lor în elemente componente, factori s i cauze ale
fenomenului studiat printr –o analiza structurala, trecând de la factorii cu actiune indirect la
cei cu actiune directa pâna la descoperire a cauzelor finale (primare). Analiza realizeaza
trecerea de la aparenta la esenta, de la general la particular, de la complex la simplu în scopul
de a explica o anumita stare de fapt, un anumit nivel sau o anumita evolutie a unui fenomen.
Elementele reprezinta parti componente ale fenomenului (rezultatului) analizat.
Factorii reprezinta fortele motrice care provoaca aparitia unui fenomen.
Cauzele reprezinta împrejurari care în anumite conditii, explicat ia aparitiei unui fenomen
(rezultat). Cauza reprezinta un factor care nu mai poate fi descompus, reprezentand esenta
finala a fenomenului.

Termenul de diagnostic este de origine greaca si înseamna apt de a discerne.
Spre deosebire de procesul de analiza în general, procesul de analiza diagnostic presupune,
într –o exprimare sintetica, reperarea simptomelor, disfunctionalitilor, stabilirea starii

2 Dictionar explicativ al limbii române, Copyright (C) 2004 -2008 DEX online în www.dexonline.ro

9
economico -financiare a entitatii, prescrierea terapiei pentru redresarea unei situatii existente la
un moment d at.
Se poate constata ca spre deosebire de analiza unui fenomen prin descompunerea
sa, diagnosticul presupune încadrarea aspectelor analizate în anumite tipare, prin raportarea la
anumite referinte cu alte cuvinte formularea unor judecati de valoare privin d fenomenul
analizat.
Scopul final al diagnosticului este acela de a prescrie terapii de redresare si urmrirea modului
în care sunt duse la îndeplinire.
În scopul formularii unui diagnostic este impetuos necesar a te raporta la anumite referinte.
În sprijinul apelarii la compararii spatiale ai diferitilor indicatori economico -financiari se
poate recurge la informatiile furnizate de organisme guvernamentale, banci, firme de
consultanta, societati de rating, etc.

Termenul de audit provine din limba lat ina de la cuvântul audit – auditare , care are
semnifica a asculta .
Despre audit se vorbeste de pe vremea asirienilor, egiptenilor, din timpul domniei lui Carol cel
Mare sau al lui Eduard I al Angliei. Activitati de audit s -au realizat în decursul timpului si în
România, dar purtau alte denumiri.
Utilizarea termenului de a udit în acceptiunea folosita în prezent este însa relativ recenta si se
Plaseaza în perioada crizei economice din 1929 din Statele Unite ale Americii, când
intreprinderile erau afectate de recesiune economica si trebuiau sa plateasca sume importante
pentru auditorii externi care efectuau certificarea conturilor tuturor întreprinderilor
cotate la bursa Marile întreprinderi americane foloseau deja serviciile oferite de Cabinete de
Audit Extern, organisme independente care aveau misiunea de a verifica contu rile si bilanturile
contabile si a certifica situatiile financiare finale.
Auditul tinde a se generaliza la numeroase domenii care nu au raporturi directe cu situatiile
financiare ale întreprinderii (social, de calitate, de mediu,etc…); în acest caz, el desemneaza
diagnosticul de organizare si de gestiune si în mod deosebit controlul procedurilor si maniera
în care organismul (întreprinderea) actioneaza în raport cu atributiile si obiectivele acesteia.
Clasificarea auditurilor se face în functie de obiect ivele urmarite si în functie de specialis tii
care le realizeaza, astfel:

Obiective urmarite Specialisti utilizati Denumirea auditului
Verificarea si certificarea
situatiilor financiare
Profesionisti contabili independent alesi sau
numiti,de regula de actionari – audit statutar

Diagnostic sectorial Experti independenti numiti de conducerea
entitatii – audit fiscal
– audit social
– audit juridic
Diagnostic asupra conturilor si
diagnostic sectorial Compartimente specializate independente
de alte servicii ale intreprinderii(de regula
intreprinderi mari, grupuri, holdinguri,etc) – audit intern

10
Desi acest termen a fost generalizat ulterior si în alte domenii, utilizarea corecta a sa
presupune în mod nece sar raportarea la anumite referinte impuse de norme, legi, reglementari
ca de exemplu: audit fiscal, audit social, audit juridic, auditul calitatii.

1.3 Documentarea -cercetarea contabilă pentru funcția de finanțare a
întreprinderii
1.3.1 Functia financiar -contabila
Functia financiar -contabila integreaza activitati prin care se asigura :
– obtinerea si folosirea rationala a resurselor financiare necesare desfasurarii
activitatilor intreprinderii;
– inregistrarea si evidenta in expresie baneasca a proceselor si fenomenelor
economice din intreprindere;
– urmarirea, analiza si interpretarea rezultatelor generale ale activitatii
intreprinderii.
Instrumentele contabile care ofera informatii importante conducerii intreprinderii
sunt: bilantul contabil si contul de profit si pierdere .
Bilantul este un document contabil de sinteza care prezinta situatia existenta la un
anumit moment ca rezultat al activitatii desfasurate in perioada precedenta si cuprinde
inventarul resurselor de care dispune intreprinderea, inscrise in pasiv, si al utilizarii acestora,
inscrise in activ
Contul de profit si pierdere se utilizeaza pentru determinarea rezultatului exercitiului
care, dupa natura activitatii degajate, se compune din:
– rezultat ul din exploatare;
– rezultatul financiar;
– rezultatul curent ;
– rezultatul exceptional;
– rezultatul net al exercitiului.

Finantarea intreprinderii inseamna obtinerea si punerea la dispozitie a unor sume de
bani, drepturi si bunuri productive.
Pentru finantarea dezvoltarii intreprinderii se poate recurge la surse interne si la surse
externe .
Finantarea din surse interne inseamna autofinantare si majorarea capitalului social
prin incorporarea primelor si rezervelor. Autofinant area este acea modalitate de finantare a
unei cheltuieli realizate prin prelevarea, folosirea unei parti din resursele proprii. Pentru
intreprindere, principalele surse de autofinantare sunt beneficiile nedistribuite (autofinantarea
neta) si amortizarea (autofinantarea de mentinere). Amortizarea constituie evaluarea contabila
a pierderii de valoare a unui mijloc fix intr -o perioada determinata (de obicei un an).

Finantarea din surse externe se realizeaza prin:
a) majorarea capitalului social prin suplimentarea acestuia de catre asociati sau printr -o
noua emisiune de actiuni,
b) marirea gradului de indatorare: contractarea de credite bancare, emisiunea de
obligatiuni, finantarea prin leasing si finantarea prin factoring.

11
Obligatiunea este un contrac t de credit incheiat intre emitent si cel care o
achizitioneaza pe piata primara sau secundara
Finantarea prin leasing este o solutie moderna si avantajoasa de asigurare a capitalului
fix necesar intreprinderilor.
Finantarea prin factoring este solutia in cazul contractelor cu scadenta mare, prin
cesionare catre banca a productiei respective, sa se poata incasa imediat la facturare.
Ciclul financiar reprezinta totalitatea operatiunilor care intervin intre momentul
transformarii lichiditatilor proprii sau im prumutate in bunuri si/sau servicii pana cand se
recupereaza sumele banesti alocate initial.
Dupa natura si rolul activelor fixe si circulante in structura de exploatare a intreprinderii
se disting: cicluri financiare lungi (ale capitalurilor fix e);
– cicluri financiare scurte (ale capitalurilor circulante).
Asigurarea echilibrului presupune determinarea resurselor financiare de care aceasta dispune
si identificarea de noi surse pana la nivelul necesarului, stabilit astfel incat procurarea
celorlalte categorii de resurse (umane si materiale) sa fie posibila pentru desfasurarea normala
a activitatii
1.3.2 Analiza indicatorilor
Analiza indicatorilor permite diagnosticarea sanatatii firmei oferind informatii cu
privire: – la starea economica generala; – tendintele in evolutia activitatii firmei, de crestere,
stagnare sau descrestere; – potentialul de dezvoltare; – starea financiara:
Indicatori de lic hiditate
– Lichiditatea globala = Active circulante / Datorii curente
– Lichiditatea redusa (intermediara) = Active circulante – Stocuri / Datorii curente
– Lichiditate imediata = Trezoreria / Datorii pe termen scurt
– Perioada de recuperare a creantelor = (Debitori+Facturi neincas.)/(Cifra de afaceri) x
365
– Perioada de rambursare a datoriilor = (Obligatii de plata)/(Cifra de afaceri)x 365
Indicatori de solvabilitate
– Solvabilitatea patrimoniala = Capital propriu / Total pasive
– Indicele d e solvabilitate generala = Total active / Capitaluri straine
Indicatorii de activitate
– Productivitatea muncii = Cifra de afaceri / Numarul total al salariatilor
– Potentialul de dezvoltare a intreprinderii = Prelevarile din profit pentru fondul de
dezvoltare / Fondul de rulment
– Rotatia stocurilor = (Cifra de afaceri)/(Totalul stocurilor – Facturi neincasate ) x 365
– Securitatea financiara = Capitaluri proprii/ Datorii pe termen mediu si lung

Indicatori privind profitabilitatea
– Pragul de rentabilitate = Cheltuieli fixe / Pret unitar – Cheltuieli variabile unitare
– Rata profitului = Profitul brut / Cifra de afaceri
– Rata rentabilitatii economice = Profit din exploatare / Total active
– Rata rentabilitatii financiare = Profit net / Capitaluri proprii

Fluxul de numerar (cash -flow) cuprinde trei parti:
– cash-flow generat de activitatea de exploatare ;

12
– cash-flow provenit din operatiile de investitii;
– cash-flow rezultat din operatiile de finantare.
Cash flow -ul raspunde intrebarilor privind solvabilitatea si lichiditatea firmei si este o
expresie a derularii fluxurilor comerciale.

1.3.3 Conceptul de cash flow
Cash flow -ul este un termen de origine anglo -saxona. Acesta nu se regaseste in
bilantul contabil al firmelor romanesti și reprezintă un indicator de apreciere a performanței
unei entități care se stabilește ca diferență între încasări și plăți.
El isi are originea in teoria si practica proiectelor de investit ii, fiind ridicat la ran g de
noțiune privilegiată î n Statele Unite ale Americii , acolo unde contabilitatea este mult mai
receptiv ă față de cerințele investitorilor decât față de cele ale organelor fiscale.
Fluxul de numerar (cash flow) reprezintă pur și simplu fluxul de numerar prin
organizație în timp. În cazul întreprinderilor care sunt destinate profitului, banii sunt plătiți în
schimbul muncii și al materialelor utilizate pentru a furniza bunuri și servicii care pot fi
vândute. Veniturile primite oferă numerar care poate fi apoi utilizat pentru a finanța producția
și vânzările ulterioare, precum și creșterea valorii economice a organizației.
Fluxurile de numerar sunt, de asemenea, esențiale pentru organizațiile nonprofit, cum
ar fi organizațiile de caritate, școlile și spitalele, care trebuie să răspundă diferitelor cheltuieli
curente asociate cu furnizarea serviciilor lor.
Managerii trebuie să înțeleagă cum sunt generate fluxurile de trezorerie și ce factori
influențează aceste fluxuri. Aceste cunoștințe fac parte inte grantă din luarea deciziilor
financiare care măresc valoarea economică a unei firme sau capacitățile unei organizații
nonprofit. Gestionarea fluxului de numerar este o parte a unei responsabilități mai mari de
gestionare, cunoscută sub numele de gestionarea capitalului circulant, care se referă la
lichiditatea operațională disponibilă unei organizații.
O organizație poate avea active și profitabilitate, dar se află în lipsă de lichiditate dacă
activele sale nu pot fi transformate cu ușurință în numerar.
Între profit și cash flow există mai multe diferențe. Una din cele mai mari diferențe
constă în faptul că profitul este un rezultat global, calculat în funcție de totalitatea veniturilor
și a cheltuielilor (monetare și calculate3), iar cash flow -ul este un re zultat parțial care include
doar venituri și cheltuieli monetare, cele calculate nefiind luate în calcul.
O altă mare diferență o constituie faptul că profitul contabil este un rezultat definitiv,
în funcție de care se stabilesc impozite, taxe, salarii, di vidende, în timp ce cash flow -ul este un
rezultat tranzitoriu.
Cash flow -ul poate fi potențial , ca diferență între veniturile și cheltuielile monetare,
dar și cash flow efectiv ca diferență între încasări și plăți.
Societățile derulează operațiuni de gestiune (de exploatare, operaționale) și operațiuni
de capital (investiții, de finanțare și rambursare a capitalurilor atrase). Operațiunile de gestiune
se găsesc în conturile de venituri și cheltuieli reflectate în con tul de profit și pierdere și se
sintetizează în profitul net, amortizare (dacă nu au fost reinvestite) ca surse potențiale pentru
cash-flow-ul societății. Operațiunile de capital nu apar în contul de profit și pierdere acestea

3 Veniturile calculate includ venituri din provizioane, ajustări de valoare, iar cheltuielile calculate cuprind
cheltuieli cu amortizări, cu ajustări ale activelor, cu provizioane, în urma cărora nu vor rezulta fluxuri de
lichidități

13
nefiind venituri sau cheltuie li în perioada analizată (se consideră venituri sau cheltuieli privind
operațiunile de capital vânzarea unui activ).

Cash flow -ul este un tabel, asemanator unei balante de verificare, si are dublu rol:
– ofera informatii despre ceea ce se va intampla/s -a intamplat din punctul de vedere al
rezultatelor;
– ajuta la planificarea activitatii viitoare a intreprinderii.
Marele avantaj al acestui gen de evidenta este flexibilitatea: se poate include in cash
flow toate/numai informatiile care sunt necesare.
De obicei, cash flow -ul se construieste pentru perioade de timp relativ mici (luna,
trimestru etc.), dar se poate realiza si pentru un an.

1.3.4 Analiza fluxurilor de numerar (cash flow):
În sectorul circuitului de producție al firmelor au loc multiple circuite ale fluxurilor de
numerar (cash flow): al capitalului de lucru (de exploatare), cel al activelor imobilizate, dar și
cel al finanțării.
Circuitul capitalului de lucru este necesar pentru a se asigura că organizația își poate
continua activitatea și că dispune de fonduri suficiente pentru a satisface cheltuielile
operaționale și orice datorie pe termen scurt. Gestionarea capitalului circulant implică
gestionarea celor patru aspecte ale operațiunilor unei organizații:
● Stocuri (stocuri, lucrări în desfășurare și produse finite)
● Conturi de încasat (datorii datorate organizației)
● Conturi plătite (banii pe care organizația le datorează furnizorilor)
● Cash .
Circuitul activelor imobilizate implică achiziționarea de clădiri, terenuri și
echipamente (în baza numerarului ) necesare procesului de producție. Pentru a recupera
finanțările enumerate mai sus, acestea vor fi incluse în prețul produselor finite (serviciilor și
lucrărilor executate) a amortizării imobilizărilor. Acest circuit reprezintă de fapt politica de
investiții a firmei.
Circuitul de finanțare constă ca în baza capitalurilor proprii și a împrumuturilor
efectuate , să putem obține lichidități ce vor fi utilizat e pentru plata imobilizărilor, datoriilor
din exploatare, rambursarea datoriilor f inanciare sau răscumpărarea unor acțiuni.
Fluxul de trezorerie (numerar, ΔTN) rezultă din variația în valori absolute a
trezoreriei nete de la un an la altul, reprezentând fluxul monetar net, respectiv fluxul de
numerar degajat din activitatea firmei pe parcursul unui exercițiu financiar (cash -flow).
Fluxul monetar poate fi: pozitiv sau negativ.
Fluxul monetar net pozitiv semnifică creșterea puterii de investire a firmei și a averii
acționarilor. Fluxul monetar net negativ semnifică reducerea puteri i de investire a firmei și a
averii acționarilor.
Tabloul fluxurilor de trezorerie furnizează informații privind modul în care
întreprinderea generează și utilizează numerarul și echivalentele de numerar.
În cadrul tabloului fluxurilor de trezorerie, flux urile de numerar sunt grupate pe
activități de exploatare, investiții și finanțare.
Rezultanta finală a celor trei categorii de fluxuri este trezoreria netă care poate fi
determinată prin două metode:

14
➢ prin metoda directă, conform căreia se operează cu înca sări și plăți brute în
numerar;
➢ prin metoda indirectă, conform căreia se pornește de la profitul net care se
corectează cu activele nemonetare, alte elemente de venituri și cheltuieli nelegate
de exploatare, etc.

Fluxurile de trezorerie din activitățile de exploatare (metoda directă):
+ încasări în numerar din vânzarea de bunuri și prestarea de servicii
+ încasări în numerar din redevențe, onorarii, comisioane și alte venituri
– plăți în numerar către furnizorii de bunuri și servicii
– plăți în numerar către și în numele angajaților
– plăți în numerar aferente dobânzilor
– / + plățile în numerar (restituiri) de impozit pe profit, doar dacă nu pot fi identificate în mod
specific cu activitățile de investiții și de finanțare

– Rezultatul brut al exploată rii – RBE (excedentul brut al exploatării – EBE, dacă
avem profit) reprezintă fluxul de încasări generat de activitatea de exploatare a firmei. El este
un sold intermediar de gestiune și include încasări și plăți potențiale din activitatea de
exploatare. P otrivit metodei diferențelor , RBE se stabilește astfel:
RBE = Venituri monetare din exploatare – Cheltuieli monetare din
exploatare
– Veniturile monetare cuprind venituri ce se concretizează în încasări: vânzări de
mărfuri, semifabricate, produse, pres tări de servicii, executarea de lucrări, redevențe, chirii
(grupa 70), venituri din subvenții de exploatare (grupa 74).
– Cheltuielile monetare includ cheltuieli care generează sau vor genera ieșiri de
numerar. Ele cuprind cheltuieli privind stocurile (g rupa 60), cheltuieli cu lucrările și serviciile
executate de terți (grupa 61), cheltuieli cu alte servicii executate de terți (grupa 62), cheltuieli
cu impozite, taxe și vărsăminte asimilate, cheltuieli cu personalul (grupa 64).
În ceea ce privește metoda indirectă , calculul este următorul:
+ rezultatul net
– modificările pe parcursul perioadei ale capitalului circulant
+ ajustări pentru elementele nemonetare și alte elemente incluse la activitățile de investiții sau
de finanțare.

– Rezultatul brut al exploatării se mai poate calcula și prin metoda aditivă :
RBE = Rezultatul exploatării
+ Amortizări, ajustări și provizioane
+ Alte venituri din exploatare
– Venituri din ajustări și provizioane privind exploatarea
– Alte venituri din exploatare.
Rezultatul brut al exploatării constituie baza de pornire în stabilirea capacității de
autofinanțare a firmei. El exprimă capacitatea întreprinderii de:
– remunerare a capitalurilor investite (proprii și împrumutate);
– realizarea de noi inves tiții;
– plata impozitului pe profit.
Fluxul de trezorerie din activitatea de exploatare se stabilesc conform relației:

15
CF exploatare = profit net + Cheltuieli cu amortizarea –
NFR – Venituri
financiare încasate = CAF –
NFR – Venituri financiare încasate

Dacă cash flow -ul din activitatea de exploatare este pozitiv se pot acoperi nevoile de
finanțare și cele de investiții.

Fluxurile de trezorerie la activitățile de investiții au următoarea structură:
– plățile în numerar pentru achiziționarea de terenuri, clădiri și mijloace fixe, active
necorporale și alte active pe termen lung
+ încasări de numerar din vânzarea de terenuri, clădiri și mijloace fixe, active necorporale și
alte active pe termen lung
– plățile în numerar pentru achiziția de instrumente de capital propriu și de creanță ale altor
întreprinderi
+ încasări de numerar din vânzarea de instrumente de capital propriu și de creanță ale altor
întreprinderi
– avansuri în n umerar și împrumuturile efectuate către alte părți
+ încasările în numerar din rambursarea avansurilor și împrumuturilor efectuate către alte
părți.
Fluxurile de numerar din activitatea de investiții sunt estimate cu ajutorul relației:
CF investiții = – (Imobilizări 1 – Imobilizări 0 + Cheltuieli cu
amortizarea) + Venituri financiare încasate =
–
Imobilizări brute + Venituri financiare încasate

Fluxurile de trezorerie ale activităților de finanțare au următoarea prezentare tip:
+ venituri în numerar din emisiunea de acțiuni și alte instrumente de capital propriu
– plățile în numerar către acționari pentru achiziționarea sau răscumpărarea acțiunilor
întreprinderii
+ veniturile în numerar din emisiunea de obligațiuni, credite, ipo teci și alte împrumuturi
– rambursări în numerar ale unor sume împrumutate
– plățile în numerar ale locatarului pentru reducerea obligațiilor legate de o operațiune de
leasing.
Fluxurile de numerar din activitățile de finanțare (în engleză cash flows from financing
activities) se pot stabili conform relației:
CF finanțare =
 Capital social – dividende plătite + noi credite –
rambursări de credite =
 capital propriu – PN +
 Datorii
financiare

1.3.5 Capacitatea de autofinanțare
Reflectă potențialul financiar al intreprinderii de a -și remunera capitalurile proprii și
de a-și autofinanța investițiile. Capacitatea de autofinanțare reprezintă de fapt, o sursă internă
aflată la dispoziția întrepri nderii, care se determină la sfârșitul unui exercițiu contabil și pe
baza căreia se creează planul de investiții viitoare.
Pentru a determina capacitatea de autofinanțare, se pot utiliza două metode:
➢ metoda deductibilă;
➢ metoda adițională.
Metoda dedu ctibilă, numită și metoda substractivă ia în calcul toate încasările și

16
plățile potențiale implicate de veniturile și cheltuielile realizate de întreprindere din cele trei
activități, adică exploatare, financiară și extraordinară:
CAF = Venituri încasabi le – Cheltuieli plătibile
CAF = Venituri monetare – Cheltuieli monetare
CAF = RBE + Alte venituri din exploatare încasabile – Alte
cheltuieli din exploatare + Venituri financiare încasabile –
Cheltuieli financiare plătibile + Venituri extraordinare încasabile –
Cheltuieli extraordinare plătibile

Potrivit metodei adiționale, CAF se determină plecând de la rezultatul exercițiului la
care se adaugă cheltuielile neimplicate prin metoda deductibilă (cheltuieli cu amortizarea, cu
ajustările de active, cu provizioanele, cu activele cedate) și se scad veniturile neluate î n calcul
prin prima metodă (venituri din ajustări ale activelor, din provizioane, din cedarea activelor).
CAF = Rezultatul exercițiului
+ Amortizări, ajustări de valoarea active, provizioane
– pentru exploatare
– financiare
– extraordinare
– Venituri din aj ustări de valoare active, provizioane
– din exploatare
– financiare
– extraordinare
+ Valoarea contabilă netă a activelor cedate
– Venituri din vânzarea de active
– Subvenții pentru investiții virate în rezultatul exercițiului
Rata de rambursare a datoriilor financiare (R
RDF ) arată numărul de ani necesari pentru
rambursarea datoriilor financiare prin CAF:
R
RDF =
CAFfinanciare Datorii
1.3.6 Autofinanțarea
Autofinantarea constituie în general pivotul finanțării întreprinderilor și pentru unele
dintre ele, sursa exclusivă a finanțării în fazele decisive ale dezvoltării. Autofinanțarea se
stabilește ca diferență între capacitatea de autofinanțare (CAF) și dividendele distribuite
acționarilor:
Autofinanța rea = CAF – Dividende distribuite
Caracterul fundamental al acestei resurse ține de faptul că aceasta constituie elementul
în baza căruia finanțarea externă va putea fi solicitată și atrasă de către întreprindere. O
autofinanțare ridicată asigură pe investitorii financiari asupra posibilit ăților de remunerare și
de punere în valoare, de către întreprindere, a fondurilor pe care ei le vor investi.
Autofinanțarea creează capacitatea de rambursare a datoriilor întreprinderii și dă o
măsură riscului pe care furnizorii de fonduri și -l asumă.
Autofinanțarea apare deci, ca un fond de acumulare pe care întreprinderea îl obține din
propria activitate și este o consecință sintetică a diferitelor aspecte ale politicii sale.
Ratele autofinanțării utilizate în analiza capacității de autofinanțare su nt rata
autofinanțării imobilizărilor și rata de autofinanțare a nevoilor globale de finanțare.
– Rata autofinanțării imobilizărilor (
AFIR ) se stabilește ca raport între autofinanțare
și imobilizările necorporale și corporale:

17
R
AFI =
corporale i imobilizar si e necorporal i Imobilizarare Autofinant

– Rata de autofinanțare a nevoilor globale de finanțare (R
AFNGF ) reprezintă raportul
dintre autofinanțare și nevoia de finanțare reprezentată de activele imobilizate și variația
nevoii de fond de rulment:
R
AFNGF =
NFR e imobilizat Activeare Autofinant


1.3.7 Recunoasterea, valorificarea si procedee de actionare a cash flow -lui
O buna previzionare a cash flow -ului, numita si buget de cash flow, sta la baza
procesului financiar al unei intreprinderi si este deosebit de important a pentru supravietuirea
acestei a.
Bugetul de cash flow intocmit corect va oferi actionarilor intreprinderii controlul
financiar necesar pentru a ghida activitatile si pentru a castiga increderea bancilor. De
asemenea, el va mentine sub control impulsul de a se cheltui sau de a se invest i mai mult decat
isi poate permite firma.

Valorificarea perioadelor cu cash flow pozitiv
Daca in urma analizei provenientei rezulta:
– cash flow datorat unor imprumuturi bancare contractate fara intrebuintare imediata. Se
pune problema alegerii intre costul datoriilor pe termen lung si randamentul plasamentelor pe
termen scurt, desi in principiu aceste doua operatiuni nu sunt compati bile (nu se fac atrageri
de capital pe termen lung pentru investitii pe termen scurt, rata dobanzii in primul caz fiind
mai mare decat in cel de -al doilea).

– cash flow pozitiv datorat scadente a platilor mai mare decat cea a incasarilor. Se
analizeaza daca aceasta politica comerciala nu conduce la indepartarea unor clienti sau
furnizori nemultumiti de aceste termene. Daca politica poate fi mentinuta, trebuie gasite cele
mai bune oportunitati de a investi aceste surplusuri monetare (reinvestire in ciclu l productiv,
depozite bancare, cumparare de titluri financiare etc.).

Avertismente care semnaleaza probleme cu cash flow -ul
1. Lichiditati scazute;
2. Investitii peste posibilitatile financiare actuale;
3. Datorii excessive pe temen scurt;
4. Discount -uri pierdute di n cauza platii tarzii;
5. Incasari intarziate, nejustificate contractual.

.Procedee de actionare pentru redresarea intreprinderii in caz de cash flow deficitar:
1. Micsorarea scadentei unor incasari previzibile;
2. Reducerea volumului creditelor comerciale acordate clientilor sau prin solicitarea
incasarii in avans a unor vanzari;
3. Amanarea unor plati;
4. Amanarea unor cheltuieli (investitii etc.) si realizarea unor venituri exceptionale (prin
vanzari de active disponibile nenecesare, care nu si -au incheiat dura ta de viata);

18
5. Noi credite, care vor duce insa la cresterea gradului de indatorare a intreprinderii si la
costuri suplimentare.

19

Capitolul 2. Probleme fiscale generate de implementarea
unui plan de reorganizare care prevede reducerea creantelor –
hair-cut
2.1. Prevederi relevante din Legea 85/2014, referitoare la tratamentul
contabil si fiscal al creantelor anulate/reduse in cadrul procedurii de insolventa.
A. Tratament contabil
Conform art. 112 din Legea 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de
insolventa, dupa ce a fost inregistrat tabelul definitiv al tuturor creantelor impotriva averii
debitorului “ numai titularii creantelor inregistrate in tabelul definitive pot sa participle la
votul asupra planului de reorganizare sau la o rice repartitii de sume in caz de faliment in
procedura simplificata”.
Art. 181 alin (2) din Legea 85/2014 prevede ca: ” la data confirmarii unui plan de
reorganizare, debitorul este descarcat de diferenta dintre valoarea obligatiilor pe care le
avea inain te de confirmarea planului si cea prevazuta in plan, pe parcursul procedurii
reorganizarii judiciare. In cazul trecerii la faliment, dispozitiile art. 140 alin .(1) devin
aplicabile ”.
Conform art. 140 alin. (1) din Legea 85/2014 prevede ca in cazul intrari i in faliment se va
reveni la situatia stabilita prin tabelul deviniv al tuturor creantelor impotriva debitorului
prevazut la art. 112 alin. (1), scazandu -se sumele achitate in timpul planului de reorganizare.

De asemenea trebuie luat in considerare prev ederile art. 75 alin. (1) din Legea 85/2014 care
precizeaza ca la data ramanerii definitive a hotararii de deschidere a procedurii, atat actiunile
judiciare sau extrajudiciare, cat si executarile silite suspendate inceteaza. Astfel, repunerea pe
rol a acti unilor judiciare, extrajudiciare sau masurilor de executare silita pentru realizarea
creantelor asupra averii debitorului nu este posibila decat in cazul desfiintarii hotararii de
deschidere a procedurii, a revoca rii incheierii de deschidere a procedurii sau in cazul
inchiderii procedurii in conditiile art. 178 (achitarea datoriilor in perioada de observatie).
Conform OMFP 1802/2014 par. 19 (3): “ Veniturile sunt recunoscute in contul de profit si
pierdere atunci cand se poate evalua in mod credibil o crestere a beneficiilor economice
viitoare legate de cresterea valorii unui active sau de scaderea valorii unei datorii ..”
Conform OMFP 1802/2014 par . 328 “ La scaderea din evidenta a creantelor si datoriilor ale
caror termene de incasare sau de plata sunt prescrise, entitatile trebuie sa demonstreze ca au
fost intreprinse toate demersurile legale, pentru decontarea acestora ”
Desi procedura de reorgani zare prin insolvență a fost introdusă în legislatia românească prin
Legea nr. 64/1995 publicată în Monitorul Oficial din 29 iunie 1995, inlocuita de Legea
85/2006 si actualizata de Legea 85/2014, adaptarea fiscalitătii la evenimentele cu caracter

20
exception al care au loc cu ocazia reorganizării unei societăti în insolventă s -a lăsat asteptată,
primele armonizări apărând mult mai târziu.
Astfel noul Cod Fiscal 2016 a adus importante progrese in acest domeniu si anume:
dreptul de ajustare a bazei de impunere pentru creanțele reduse prin planul de reorganizare.
ART. 287 – Ajustarea bazei de impozitare d) În cazul în care contravaloarea bunurilor livrate sau a
serviciilor prestate nu se poate încasa ca urmare a falimentului beneficiarului sau ca urmare a punerii
în aplicare a unui plan de reorganizare admis și confirmat printr -o sentință judecătorească, prin care
creanța creditorului este modificată sau eliminată. Ajustarea este permisă începând cu data
pronunțării hotărârii judecătore ști de confirmare a planului de reorganizare, iar, în cazul falimentului
beneficiarului, începând cu data pronun țării hotă rârii judecătore ști de închidere a procedurii
prevăzute de legisla ția insolven ței, hotărâre rămasă definitivă/definitivă și irevocabilă, după caz. în
cazul în care ulterior pronun țării hotărârii judecătore ști de confirmare a planului de reorganizare
sunt î ncasate sume aferente crean țelor modificate sau eliminate prin planul de reorganizare, se
anulează ajustarea efectuată, corespunzător sumelor respective prin decontul perioadei fiscale în care
acestea sunt încasate4
Ce obligatii de natură fiscală i se nasc debitorului ca urmare a implementării unui plan de
reorganizare care prevede reducerea unei părti a datoriilor sale, hair -cut?
Definitia veniturilor cuprinsă în OMFP nr. 1802/2014: art. 19 alin. (2) lit. a) arată că veniturile
constituie creșteri ale bene ficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub
formă de intrări sau creșteri ale activelor ori reduceri ale datoriilor, care se concretizează în
creșteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din contribu ții ale acționarilor.”
Astfel, reducerea de datorii reprezintă un venit impozabil la calculul impozitului pe profit
pentru debitoarea care aplică prevederile unui plan de reorganizare.
De aici se nasc două probleme:
1. Reducerea datoriilor determină paradoxal nașter ea altora în sarcina debitoarei. Noua datorie
fiscală poate aduce societatea din nou în situa ția de a fi incapabilă să î și achite datoriile
scadente, ceea ce, având în vedere că deja a beneficiat de o procedură de insolven ță, înseamnă
falimentul societă ții.
Acest impozit este o datorie curentă, care trebuie achitată cu prioritate, punând astfel în
pericol distribuirile către celelalte categorii de creditori sau chiar întreaga procedură de
reorganizare a debitorului.
2.2 Incertitudinea asupra momentului cont abilizării reducerii datoriilor –
hair-cut
Incertitudinea provine din prevederea inclusă în noua lege a insolventei, care, spre
deosebire de varianta precedentă, prevede că în cazul în care se deschide procedura de

4 Extras din Codul fiscal pe 2016

21
faliment ca urmare a esuării unui plan de reorganizare confirmat anterior, datoriile societătii
revin la valoarea înregistrată în tabelul definitiv de creante anterior confirmării planului de
reorganizare, din care se scad doar sumele achitate pe parcursul reorganizării.
Art. 110. – În cazul intr arii în faliment dupa confirmarea unui plan de reorganizare, titularii
creantelor participa la distribuiri cu valoarea acestora, astfel cum au fost prezentate în
planul confirmat, mai putin cota încasata în cursul reorganizarii.5
vs

Art. 148 – În cazul intrării în faliment după confirmarea unui plan de reorganizare, titularii
creanțelor participă la distribuiri cu valoarea acestora astfel cum au fost înregistrate în
tabelul definitiv consolidat.6
Asadar, desi, la data confirmării pla nului de reorganizare, o parte din datoriile debitorului
sunt sterse, acestea „renasc” la data deschiderii falimentului societătii.
Pornind de la această prevedere se pune întrebarea: când trebuie înregistrat în contabilitate
venitul din reducerea datoriil or corelat cu ajustarea TVA?

a) La data confirmării planului de reorganizare? In baza sentintei planului de reorganizare si
conform Codului Fiscal /2016, care reglementeaza ajustarea bazei impozabile, sau

b) La data iesirii cu succes a societătii din re organizare? (acesta fiind momentul la care se
cunoaste cu certitudine faptul că datoriile sterse prin plan, rămân sterse definitiv).
Reducerea datoriilor societătii in momentul confirmării planului de reorganizare nu este una
definitivă ci una conditionată de îndeplinirea în întregime a prevederilor planului de
reorganizare. Doar prin iesirea cu succes a societătii din reorganizare sunt îndeplinite toate
conditiile pentru recunoasterea venitului.
Înregistrarea venitului la confirmarea planului de reorganiz are ar însemna o încălcare a
principiului prudentei 7în contabilitate care prevede contabilizarea profitului si implicit a
venitului doar la momentul la care există certitudinea realizării acestuia (nu doar posibilitatea
sau probabilitatea realizării lui).
Opinia CITR , Administrator Judiciar TMUC BUCURESTI SA
Reglementările fiscale impuse de noul Cod Fiscal sunt încă imperfecte prin lipsa de prevederi
exprese ca urmare a tratamentului aplicabil generat de redu cerea de pasiv implementată prin
reorganizare (hair -cut) si reprezintă un element foarte important de clarificat, în caz contrar

5 Extras din Legea nr. 85/2006 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență
6 Extras din Legea nr. 85/20 14 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență
7 OMFP nr. 1802/2014 pct. 51: „ (1) Principiul pruden ței: La întocmirea situa țiilor f inanciare anuale,
recunoașterea și evaluarea trebuie realizate pe o bază prudentă și, în special:
a) În contul de profit și pierdere poate fi inclus numai profitul realizat la data bilan țului”.

22
vom vedea cum debitori proaspăt ie șiți din anevoiosul drum al reorganizării nu vor putea face
fată noului obstacol si vom const ata că întreg efortul si toate sacrificiile suportate de
participantii la procedură au fost în zadar, iar societatea intră în faliment.
Coroborand prevederile din legislatia contabila si cea privind insolventa, se poate concluziona
urmatoarele:
1. Creante neadmise in tabelul definitive al creantelor
Din punct de vedere contabil, veniturile din anularea datoriilor neadmise in tabelul
definitive al creantelor, vor fi recunoscute la data confirmarii unui plan de reorganizare
daca sunt indeplinite cumulative ur matoarele conditii:
– Creantele sunt anterioare deschiderii procedurii de insolventa;
– Nu mai exista posibilitatea unor actiuni cu privire la desfiintarea hotararii de
deschidere a procedurii, sau cu privire la revocarea incheierii de deschidere a
procedurii;
– Sentinta confirmarii unui plan de reorganizare este definitiva si irevocabila.

23

Anexa 3 Organigrama