Către o societate pentru toate vârstele(towards a society for all ages.) [622733]
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE SOCIALE
SPECIALIZAREA ASISTEN ȚĂ SOCIALĂ
Asistența socială
a persoanelor vârstnice
curs universitar
Lector univ. dr. Emilia Maria Sorescu
CRAIOVA
2015
2CUPRINS
CUPRINS ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………2
BĂTRÂNEȚE ȘI ÎMBĂTRÂ NIRE. DELIMITĂRI CON CEPTUALE. ………………………….. ……5
Îmbătrânirea individuală ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 6
Criterii de definire a bătrâneții ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….7
Clasificări ale populaț iei vârstnice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .8
Consecințele procesului de îmbătrânire la nivel individual ………………………….. ………………………….. ……………………. 10
Îmbătrânirea demografică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….13
Date privind situația demografică pe Glob ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 14
Date privind situația demografică în România ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….18
Caracteristici demografice ale județului Dolj ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 20
Consecințele procesului de îmbătrânire demografică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ..23
Îmbătrânirea – realitate ambivalentă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 24
ISTORICUL PREOCUPĂRI LOR PENTRU PROTECȚIA ȘI ASISTENȚA SOCIAL Ă A
VÂRSTNICILOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 26
PERSPECTIVE TEORETIC E ASUPRA ÎMBĂTRÂNIRI I………………………….. ………………….. 50
BĂTRÂNEȚEA ȘI ÎMBĂTR ÂNIREA CA PROBLEME S OCIALE ………………………….. ……..53
Ce este bătrânețea? ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 53
Bătrâne țea– o problemă socială? ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ..53
Factori care generează vulnerabilități la vârsta bătrâneții ………………………….. ………………………….. ……………………. 56
Probleme asociate bătrâneții ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….57
Problemă personală versus problemă socială ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………..64
POLITICILE SOCIALE Ș I ÎMBĂTRÂNIREA ………………………….. ………………………….. ………..68
Ce sunt politicile sociale? ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 68
3Asistența socială și îmbătrânirea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …69
Aspecte ale politicilor sociale pentru bătrâni ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 69
RECOMANDĂRI INTERNAȚ IONALE ÎN MATERIE DE POLITICI SOCIALE PE NTRU
BĂTRÂNI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………73
Recomandări ale Organizației Națiunilor Unite ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….73
Recomandări la nivel european ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …..77
POLITICA SOCIALĂ PEN TRU BĂTRÂNI ÎN ROMÂN IA………………………….. ………………… 78
BENEFICII DE ASIGU RĂRI SOCIALE PENTRU BĂTRÂNI ÎN ROMÂNIA …………………. 82
BENEFICII DE ASISTEN ȚĂ SOCIALĂ PENTRU BĂ TRÂNI ÎN ROMÂNIA …………………. 85
1. Prestații sociale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 86
2. Servicii sociale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 87
Sistemele de suport (Social Supports) ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 88
Servicii de asist ență socială din sistemul de suport formal ………………………….. ………………………….. …………………….. 89
Voluntariatul pentru vârstnici și voluntariatul vârstnicilor ………………………….. ………………………….. …………………….. 94
Plata serviciilor comuni tare de care beneficiază persoanele vârstnice ………………………….. ………………………….. ………95
Servicii din sistemul de suport informal ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 96
CUM POT INFLUENȚA BĂ TRÂNII DECIZIILE POL ITICE CARE ÎI PRIVESC …………102
NEVOILE PERSOANELOR VÂRSTNICE ………………………….. ………………………….. …………… 104
PRACTICA ASISTENȚEI SOCIALE A PERSOANELO R VÂRSTNICE ……………………….. 109
Echipa multidisciplinară de asistență a persoanelor vârstnice ………………………….. ………………………….. …………….. 109
Managementul de caz în asistența persoanelor vârstnice ………………………….. ………………………….. ……………………. 112
Îngrijirea pe termen lung ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….115
Instituționalizarea ca măsură de asistență socială a persoanei vârstnice ………………………….. ………………………….. 117
Criterii de prioritate privind accesul unei persoane vârstnice în cămin: ………………………….. ………………………….. ….117
Etapa premergătoare instituționalizării: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 118
Reacțiile bătrâ nului la instituționalizare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 118
Reacțiile comportamentale ale familiei vârstnicului instituționalizat ………………………….. ………………………….. ……..118
4Asistența medico -socială a băt rânilor instituționalizați ………………………….. ………………………….. ………………………… 119
Estimarea organizațiilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….120
Îngrijirea la domiciliu a persoanei vârstnice ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………..123
Drepturi și obligații ale persoanei vârstnice beneficiare de servicii sociale ………………………….. ……………………….. 124
Rolurile și activitățile asistentului social în asistența socială vârstnicului ………………………….. …………………………. 126
Rolurile asistentului social în asistența socială a vârstnicului ………………………….. ………………………….. ……………….. 126
Activități ale asistentului social în asistența socială a persoa nelor vârstnice ………………………….. ……………………….. 129
Competențe, deprinderi și abilități necesare asistentului social ………………………….. ………………………….. …………….. 130
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 133
ANEXA NR. 1 – Principiile Națiunilor Unite pentru Persoanele Vârstnice ………………………….. ………………………. 140
ANEXA NR. 2 – Declarația politică a celei de -a doua Adunări Generale a Organizației Națiuni lor Unite privind
Îmbătrânirea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .142
ANEXA NR. 3 – Lege nr. 17/06.03.2000 privind asistență socială a persoanelor vârstnice ………………………….. …147
ANEXA NR.4 – Grila națională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice ………………………….. ………………….. 155
5Bătrânețe și îmbătrânire. Delimitări conceptuale
Obiective educaționale:
La sfârșitul acestui curs studenții vor fi capabili:
Să definească îmbătrânire a individuală și îmbătrânirea demografică;
Să compare cele trei modele de abordare a bătrâneții care derivă din criteriile de definire: vârsta
funcțională, vârsta cronologică și ciclul vieții;
Să descrie consecințele îmbătrânirii la nivel individual și pop ulațional;
Cuvinte cheie: îmbătrânire individuală, îmbătrânire demografică, vârsta cronologică, vârsta
funcțională, ciclul vieții, indicatori și indici demografici, feminizarea îmbătrânirii, ruralizarea îmbătrânirii.
Îmbătrânirea constituie obiectul de s tudiu al multor discipline științifice, fiind cercetată atât
la nivel individual (gerontologia clinică), cât și populațional (gerontologie socială, demografie), și
chiar celular (gerontologie experimentală). Există, de asemenea o serie de domenii de activi tate care
valorificând rezultatele acestor cercetări, se ocupă cu remedierea aspectelor negative ale
îmbătrânirii umane, precum geriatria, gerontoprofilaxia, asistența socială a vârstnicilor, politicile
sociale.
Interesul crescut acordat astăzi studiului b ătrâneții și îmbătrânirii are o justificare complexă.
Este vorba în primul rând de fascinația tinereții fără bătrânețe și a vieții fără de moarte care a
captivat oamenii din totdeauna, manifestându -se în forme diferite de -a lungul timpului, de la
credințele și ritualurile religioase arhaice, până la experimentele genetice contemporane.
În al doilea rând, schimbările demografice din ultimul secol au generat o oarecare
îngrijorare, sursă a preocupărilor de a găsi soluții la provocarea adresată de îmbătrânire a populației
Globului sistemelor de sănătate și protecție socială.
Deloc neglijabil este și faptul că societatea postindustrială produce în mod sistematic riscuri.
Viața zilnică nu mai este predictibilă, nu mai există certitudini, tradițiile și mecanismele economice
devin incapabile „să raționalizeze viața și deci s -o facă predictibilă deopotrivă pentru indivizi și
pentru colectivități.” Producerea bunăstării este un efect contracarat acum de producerea riscului.1
1 Ciprian Bădescu și Ilie Bădescu, Riscurile sociale și comunitățile. Către o nouă ipoteză , în coord. Elena Zamfir,
Strategii antisărăcie și dezvoltare comunitară , Ed. Expert, București, 2000, pp. 107 -108
6Categoriile de persoane vulnerabile (copiii , bătrânii, persoanele cu handicap, bolnavii etc.) sunt
astfel expuse unor riscuri duble, acestor riscuri sociale care se multiplică alarmant în societatea
postmodernă adăugându -se celor biologice, naturale.
Îmbătrânirea individuală
Miracolul vieții, al n așterii și al morții este o preocupare esențială a omului din totdeauna.
De ce ne naștem, ce este viața, de ce ne îmbolnăvim și de ce murim? Până a găsi răspunsuri la toate
aceste întrebări oamenii trăiesc încercând să se adapteze la viață, obișnuindu -se cu îmbătrânirea și
moartea, cel mai adesea fără să le înțeleagă sau să le accepte.
Toate în jur se uzează, toate îmbătrânesc: plantele, animalele, oamenii…, astfel că
îmbătrânirea nu este specifică doar omului.
Îmbătrânirea, ca fenomen general al lumii vi i, este un proces de regres, de deteriorare. Ea
afectează atât indivizii, cât și grupurile, populația.
Ca fenomen individual, îmbătrânirea umană este un concept foarte larg care include
schimbările fizice ale organismului uman după viața adultă, schimbări psihologice în mintea și
capacitățile mentale și schimbări sociale în modul în care persoana este văzută, în ceea ce așteaptă
și ceea ce se așteaptă de la ea,2 fiind astfel un fenomen multidimensional, afectând persoana umană
din punct de vedere biologic, psihologic, social. Această definire implică o descriere a ciclului de
viață umane în termenii a trei perioade: (1) maturizarea, în care persoana se dezvoltă, (2)
maturitatea deplină, în care persoana își exercită pe deplin puterile, și (3) îmbătrânirea, în care
persoana declină progresiv. Dacă biologia formează baza îmbătrânirii, semnificația sa este în mare
măsură socială.
Termenul de bătrânețe are o sferă foarte largă și este încărcat de o oarecare ambiguitate, dată
în mare măsură de gradul înalt de con strucție socială pe care îl are și care este generat atât de
varietatea realității, cât și de speranțele și temerile cu care este investit.3
Noțiunea de îmbătrânire se leagă de noțiunea de vârstă. Conform Enciclopediei Britanice,
vârsta desemnează orice pe rioadă sau stadiu din viața fizică a unei persoane, animal sau lucru.
Vârsta este însă și un atribut social care determină un anumit stil de viață. Ea conferă o identitate
specifică fiecărei persoane, diferențiază persoana de cei care au alte vârste și o a propie de cei care
au aceeași vârstă. Uneori această identitate este stigmatizată în cazul vârstnicilor, dar și al
adolescenților.
Sunt utilizate trei criterii de clasificare a populație în funcție de vârstă: vârsta cronologică,
2 Robert C. Atchley, Social forces and aging, fifth edition, Wadsworth Publishing Company, Belmont, California, 1988,
p. 4
3 Rudi Dallos and Eugene McLaughlin, Social Problems and the Family , Sage Publications, 1997, p. 127
7vârsta funcțională și cicl ul vieții.
Criterii de definire a bătrâneții
1.Vârsta cronologică
Prin vârsta cronologică se înțelege timpul scurs de la nașterea unui om până în momentul
respectiv. În practica cercetării și în actele normative este criteriul cel mai utilizat, însă nu este
totdeauna exact. În realitate întâlnim mulți bătrâni în putere, dar și cazuri de îmbătrânire precoce.
Există diferențe considerabile între oamenii de aceeași vârstă privind starea de sănătate, nivelul de
independență, participarea socială etc., astfel că l egiferarea unor politici sociale largi doar pe baza
vârstei cronologice poate fi discriminativă și contraproductivă pentru bunăstarea la vârsta bătrâneții.
În România sunt considerate persoane vârstnice, conform Legii persoanelor vârstnice nr. 17/2000,
persoanele care au împlinit vârsta de pensionare stabilită de lege.
Nici din perspectivă spațio -temporală vârsta cronologică nu constituie un criteriu universal
valabil, limita de vârstă de la care o persoană începe să fie considerată bătrână modificându -se de-a
lungul timpului și fiind diferită de la o zonă geografică la alta, chiar și în zilele noastre. Astfel o
persoană în vârstă de 45 de ani este considerată adultă, matură, într -o țară europeană, dar bătrână
într-o țară precum Botswana, Burundi sau Afghani stan, unde speranța de viață este de 36,1 ani,
respectiv 40,6 și 45,8 ani.4
2.Vârsta funcțională
Vârsta funcțională este un construct mult mai adecvat realității, care s -a dovedit necesar
datorită faptului că vârsta cronologică nu ilustrează și funcționarea individului. Conceptul a fost
utilizat pentru prima dată de Mc Farland în lucrarea sa despre vârstă și angajarea în muncă, pentru a
sugera că mai degrabă decât vârsta cronologică trebuie utilizată capacitatea individuală ca indicator
al abilității la locul de muncă.5 Acest concept ajută la ilustrarea faptului că abilitățile vârstnicilor
diferă de la un individ la altul, că nu toți cei de aceeași vârstă funcționează la același nivel.
3.Ciclul vieții
Perspectiva cursului (sau ciclului) vieții asupra îmbătrâniri i definește bătrânețea ca proces de
schimbări progresive în structura biologică, psihologică și socială a indivizilor.6 Viața este o
succesiune de stadii, etape, fiecare cu atributele sale specifice din punct de vedere al schimbărilor
fizice, psihice, soci ale. Definiții conforme acestui criteriu sunt cele care consideră bătrânețea ca
perioada de după maturitate până la sfârșitul vieții, ca „ultima perioadă a vieții, rezultatul normal al
senescenței” (Dicționarul Larousse de psihiatrie), de unde și denumirea de „vârsta a treia”.
4 conform United Nations Populat ion Division.
5 Mc Farland R. A., The Need for functional age mesurments in industrial gerontology , în “Industrial Gerontology”, nr.
19/1973, 1 -19
6 Claudia Stein and Inka Moritz , A life course perspective of maintaining independence in older age, under the
guidance of WHOís Ageing and Health, WORLD HEALTH ORGANIZATION, GENEVA, 1999
8Deși pentru scopuri statistice se stabilește un prag de vârstă dincolo de care o persoană este
socotită ca aparținând grupei bătrânilor, termenul de „bătrân” este atribuit unor grupe specifice de
vârstă dependent și de percepțiile cul turale și personale.
OMS consideră îmbătrânirea ca fiind un proces care se desfășoară de -a lungul vieții, care
începe înainte ca noi să ne naștem și continuă de -a lungul întregii vieți. Capacitatea funcțională a
sistemelor noastre biologice (forță muscula ră, performanță cardiovasculară, capacitate respiratorie
etc.) crește în timpul primilor ani de viață, atinge punctul culminant în perioada adultă timpurie și
declină natural după aceea. Declinul este mai accentuat în funcție de diverși factori externi car e au
acționat de -a lungul întregii vieți. Factorii socio -economici, inclusiv dezavantajele economice și
amenințările ambientale, pot afecta procesul îmbătrânirii prin predispunerea la îmbolnăviri la
vârstele înaintate. Sănătatea și activitatea la bătrânețe este un sumar al circumstanțelor vieții și a
acțiunilor individuale pe durata întregii vieți.7Perspectiva ciclului vieții este una optimistă, care
prezintă noi oportunități ca oamenii să fie capabili să -și influențeze modul în care îmbătrânesc prin
adoptarea unor stiluri de viață sănătoase și prin adaptarea la schimbările asociate vârstei, chiar dacă
unii factori din cursului vieții care influențează sănătatea și îmbătrânirea nu pot fi modificați de
individ.
Clasificări ale populației vârstnice
În ceea c e privește vârsta de la care o persoană începe să fie considerată bătrână, aceasta
diferă în funcție de epoca istorică și cultură. Clasificările contemporane ale grupelor de vârstă
utilizează praguri apropiate, limita inferioară a bătrâneții fiind consider ată vârsta limită pentru
pensionare. Astfel pentru bărbați limita de vârstă la pensionare este de 60 de ani în România, de 65
în Danemarca, 67 de ani în Țările Scandinave, iar la femei 55 -57 de ani în România, 60 în Belgia,
62 în Elveția și 65 în Suedia. O rganizațiile mondiale (OMS, ONU) utilizează în rapoartele lor
statistice ca limită a bătrâneții vârsta de 60 de ani.
Grupa persoanelor vârstnice nu este omogenă, schimbările biologice, psihologice și sociale
ale persoanei fiind din ce în ce mai accentuate pe măsura înaintării în vârstă, ceea ce a făcut
necesară operarea unor clasificări în subgrupe. Astfel, Organizația Mondială a Sănătății 8 consideră:
1.persoane în vârstă: 60 – 74 de ani;
2.persoane bătrâne: 75 – 90 de ani
3.marii bătrâni: peste 90 de ani
Concepțiile medico -sociale franceze operează cu noțiunile de:
-„vârsta a treia” – după 65 de ani, corespunzând vârstei pensionării și
7 idem
8Venera Margareta Bucur, p 11 -12
9-„vârsta a patra” – după 80 de ani.9
Clasificarea uzuală a bătrâneții ia în considerare:
1.stadiul de trecere spre bătrânețe: 65 – 75 de ani
2.stadiul bătrâneții medii: 75 – 85 de ani
3.stadiul marii bătrâneți: peste 85 de ani.
Clasificarea americană cuprinde:
-old-young (bătrâni tineri): 65 – 75 de ani și
-old-old (bătrâni bătrâni): peste 75 de ani.
În literatura de specialitate este menți onat și stadiul de presenescență corespunzător
începutului îmbătrânirii. De regulă termenii folosiți pentru a desemna o persoană care a trecut de
vârsta de 60 (65 de ani) sunt următorii: bătrân, vârstnic, persoană vârstnică, persoană în vârstă,
persoană de vârstă a treia
9 ibidem
10Consecințele procesului de îmbătrânire la nivel individual
Bătrânețea este un fenomen multidimensional care afectează diferit oamenii, fapt pentru care
abordarea sa trebuie să fie una pluridisciplinară și interdisciplinară. Fără a cunoaște ce înseamnă
bătrânețea ca fenomen individual, cu consecințele sale în plan biologic, psihologic și interpersonal,
precum și ca fenomen social care afectează societatea nu numai din punct demografic, ci și
economic și social, nu se poate gândi o politică s ocială coerentă, care să răspundă în mod real și
eficient acestei probleme.
1.1.1.1 Consecințe biologice
Din punct de vedere medical, bătrânețea reprezintă o stare distrofică, de involuție, ce se
poate agrava cu anumite boli cronice.10
Procesul îmbătrânirii la nive l biologic cuprinde o serie de modificării organice, la nivelul
sistemului cardio -vascular, sistemului respirator, aparatului renal, aparatului reproductiv, sistemului
nervos și sistemului locomotor. Semnele cele mai vizibile ale îmbătrânirii sunt depigmen tarea
părului și apariția ridurilor la nivelul tegumentelor.
Este important de realizat distincția între aspectele normale și cele patologice ale
îmbătrânirii.
Printre bolile cele mai frecvente de care suferă vârstnicii se numără hipertensiunea arterială
și cardiopatia ischemică, diabetul, afecțiunile reumatismale. Acestea sunt boli de care suferă în
special persoanele vârstnice, dar nu însoțesc în mod necesar bătrânețea, nu sunt cauzate de procesul
de îmbătrânire. Starea de sănătate la bătrânețe este rezu ltatul acțiunii conjugate a unui complex de
factori individuali și sociali. Printre cei dintâi rolul cel mai important îl are stilul de viață anterior
acestei vârste: obiceiurile alimentare și calitatea alimentației, regimul de odihnă și muncă,
expunerea l a factori de risc precum tutunul, alcoolul, consumul de droguri. Acestora se adaugă
munca în mediu toxic, istoria vieții personale, capacitatea de adaptare la stres. Factori precum
sărăcia, conflictele armate, insecuritatea socială și economică, factorii d e mediu au de asemenea
influențe importante asupra stării de sănătate la bătrânețe.
1.1.1.2 Consecințe psihologice
Sub influența unor factori interni cum sunt ereditatea și modificările hormonale, dar în
special a unor factori externi – pensionarea, scăderea poten țialului biologic, patologia asociată,
scăderea numărului membrilor de familie, decesul unor rude sau apropiați, îmbătrânirea antrenează
și o serie de modificări la nivel psihologic: ale atenției, memoriei, gândirii, proceselor afective,
10 Venera Margareta Bucur
11vorbirii și învăță rii.11
Din punct de vedere emoțional, bătrânii se aseamănă sub unele aspecte cu copiii. Au nevoie
de afecțiune, aprobare, sunt foarte sensibili la respingeri și critici și la fel ca și copiii au o mare
dorință de independență, dar din păcate, aceasta adese a scade progresiv. în cele mai multe cazuri
bătrânii experiază mai intens ca niciodată în viața de până acum frica: „frica de infirmitate fizică, de
pierderea securității economice, de apropierea morții, de indiferența copiilor, pierderea prietenilor și
contactelor sociale, și mai presus de toate, frica de părăsire.”12
Unele cercetări au căutat să pună în lumină anumite trăsături caracteristice bătrânilor foarte
longevivi (peste o sută de ani), inclusiv în situații de stres experimentale.13 Astfel, a reieșit că
aceștia au capacitatea de a evita frustrarea și conflictele cu autoritățile, valorizează independența și
încearcă să trăiască cooperant și productiv. Ei au o mare capacitate de muncă, pot muncii intens și
pe perioade mari, dar fără a se preocupa să fie în frunte și de aceea nu suferă de hipertensiune. Sunt
sociabili, au simțul umorului și sunt drăguți, nu își fac griji pentru ceea ce nu pot controla și nu sunt
înclinați spre ceartă. Ei încearcă să evite tensiunea, supărările cotidiene și frustrarea care produc
stres cronic și conduc la dezechilibru homeostatic. De asemenea le este caracteristică onestitatea
față de sine, confruntarea fără teamă cu boala și capacitatea de a nu reacționa prea intens la
nedreptăți personale. Centenarii s -au bucurat în genera l de căsnicii reușite, uneori recăsătorindu -se
după moartea soțului sau soției, și având relativ mulți copii. Deosebit de importantă este pentru ei
credința religioasă, care îi ajută să depășească frica de moarte.
Se observă tendința de accentuare a trăsăt urilor de caracter, atât a celor pozitive, cât și a
celor negative.
Confruntarea cu ideea de moarte apare atât prin conștientizarea apropierii propriei morți,
prin experierea cel mai adesea a unor neputințe fizice, dar și prin moartea apropiaților din acee ași
generație: prieteni, frați, partener de viață. Bătrânii acceptă diferit ideea de a îmbătrâni și de a muri.
Adesea au sentimente ambivalente față de viață și moarte
1.1.1.3 Consecințe psihosociale
Aceste consecințe se reflectă în planul statusurilor și rolurilo r, autopercepției și activității
vârstnicului.
Din punct de vedere sociologic, bătrânețea ridică trei probleme importante: pensionarea
voluntară sau involuntară; atitudinile culturale față de persoanele vârstnice; sentimentul de
insecuritate economică.14
11 idem
12 Kurt Wolf, op. cit. p. 72
13 Kurt Wolf, op. cit. p. 49
14 Kurt Wolf –The Biological, Sociolog ical and Psihological Aspects of Aging , 1959, p. 28
12Pensionarea
Momentul pensionării constituie frecvent un factor precipitant pentru apariția unor tulburări
emoționale la vârstnici, care adesea duc la spitalizare. Vârstnicul își pierde stima de sine, se simte
inutil, fără un scop în viață și își concentrează interesul asupra bolilor fizice. Se vorbește chiar de o
patologie a pensionării , de un sindrom psiho -somatic al pensionării. Ca urmare, eforturile
asistentului social se vor concentra pe redarea sentimentului de utilitate și a sensului vieții.
La această vârstă apar modificări în toate aspectele majore ale vieții unei persoane: în
familie, relațiile de prietenie, modul de recreere, religiozitate. Se schimbă de asemenea atitudinile
față de sănătate, securitate economică, poftă de viață și fericire.
Vârstnicii reacționează diferit la pensionare. Există astfel mai multe tipuri de reacții:15
Tipul echilibrat – vârstnicul manifestă o atitudine de acceptare sau resemnare.
Tipul optimist – vârstnicul se bucură de pensionare, o privește ca pe o
oportunitate, ca pe u n nou început..
Tipul pesimist – pensionarea este percepută ca o pierdere, ca un sfârșit, se teme
de nesiguranța viitorului, de perspectiva îmbătrânirii și a îmbolnăvirilor.
Factori care influențează adaptarea la pensionare:
-Diferența de gen;
-Mediul de rez idență;
-Stilul de viață;
-Statusul profesional anterior;
-Satisfacția față de activitatea profesională exercitată;
Modalități de pregătire pentru pensionare:
-Plan de pensionare gradată desfășurat pe o perioadă de mai mulți ani, în care persoana să își
dezvolte hobby-uri și interese în afara locului de muncă.
-Înainte de pensionare persoana să fie pregătită printr -un program activ de consiliere, astfel încât
să vadă pensionarea ca o oportunitate de recreere și distracție.
-Încurajarea apartenenței la unele club uri în care să poată fi apreciate preocupări precum
pescuitul, grădinăritul, implicarea în activități de voluntariat, preocupări care să fie dezvoltate
după pensionare.16
Atitudinea culturală față de vârstnici
Răspândirea familiilor cu o generație sau două este de fapt o adaptare a familiei la o
societate urban -industrială, mobilă. Una dintre consecințe este lipsa spațiului17 în apartamentele de
la orașe, care face ca nici persoana vârstnică și nici restul familiei să nu beneficieze de confortul
15 Denizia Gal, Dezvoltarea umană și îmbătrânirea , Presa Universitară Clujeană, Cluj -Napoca, 2001, p. 93
16 Kurt Wolf, op. cit. p. 34
17 Kurt Wolf, op. cit. p. 38
13dorit și chia r constituie o presiune pentru instituționalizarea vârstnicului. S -a conturat următoarea
dilemă: vârstnicii să beneficieze de locuințe speciale, sau să fie integrați în propria familie și în
comunitate. Locuințele speciale le asigură securitatea în cazul d obândirii unor dizabilități și
posibilitatea petrecerii timpului cu persoane de aceeași vârstă, cu care pot lega prietenii, în timp ce
continuarea traiului în comunitate evită riscul marginalizării bătrânilor și apariției sentimentului de
excludere, care e ste foarte frecvent la persoanele instituționalizate sau care nu mențin legături cu
proprii copii și nepoți. Încurajarea vizitelor frecvente, atât ale adulților, cât și ale copiilor sunt
recomandate. Relațiile între generații au avantaje reciproce: „Tiner ii trebuie pregătiți să accepte de
la generația vârstnică ceea ce aceasta poate să le ofere – roadele unei experiențe de viață, răbdare în
atingerea unui scop de viață, capacitatea de a face planuri conștiincioase și consecvente, muncă și
relaxare, fără să se piardă în vicii inutile și dăunătoare, precum și eforturi de a recunoaște adevărata
valoare a vieții, cum se obține și se păstrează o adevărată prietenie, cum se întemeiază o viață de
familie și de cuplu armonioasă și bogată în împliniri și cum să acce pte propriile handicapuri și
neajunsuri fără să se plângă și fără resentimente.”18
Un factor important în înțelegerea problemelor de natură socială legate de bătrânețe îl
reprezintă atitudinea culturală față de persoanele vârstnice. Într -o lume în care sunt valorizate
tinerețea și puterea economică, în care fiecare se află într -o continuă competiție, în care mulți au
pierdut bucuria de a trăi și duc o viață plină de stres și anxietate, bătrânii sunt adesea devalorizați și
considerați o povară. „Ei știu, simt , văd și aud acest lucru și se simt nefericiți și respinși.”19
Un cercetător american a evidențiat legătura între lipsa de respect față de vârstnici,
atitudinea noastră culturală de respingere și intoleranță, sentimentele de nerăbdare, ostilitate și
enervare față de părinții și bunicii noștri, și creșterea delicvenței juvenile.20 Concluzia sa este că în
nici un caz controlul poliției, nu poate substitui controlul parental, deoarece măsurile punitive nu
sunt niciodată la fel de eficiente precum dragostea și în țelegerea părinților. Acest control parental
nu poate acționa în lipsa respectului față de părinți și bunici.
Factorul cultural joacă un rol extrem de important în conturarea atitudinilor sociale față de
vârstnici. Este evidentă diferența de atitudine într e popoarele orientale (China, Japonia, India,
Israel) și cele occidentale, iar acest lucru se face remarcat în consecințele sale asupra calității vieții
bătrânilor. Într -o atmosferă de respect, acceptare, dragoste, bătrânii sunt fericiți, senini și prieten oși,
și rar suferă de resentimente, amărăciune și depresie, așa cum se observă pe fața multor vârstnici din
Statele Unite, de exemplu.21
Îmbătrânirea demografică
18 idem, p. 44
19 Kurt Wolf, op. cit. p. 46
20 Linden, apud Kurt Wolf, op. cit. p. 47
21 Kurt Wolf, op. cit. p. 48
14„Încărunțirea” populației Globului pare a fi una dintre cele mai importante provocări pentru
politicile sociale contemporane, atât la nivel internațional, cât și, în special, la nivel național.
România, dată fiind trecerea de la un regim socialist ultra paternalist și care nu recunoștea existența
nici unei probleme sociale, nu și -a creat încă o poli tică socială închegată privind persoanele
vârstnice, având încă de lucrat atât la nivelul elaborării legislației, al structurilor și mai ales al
implementării actelor normative în domeniu.
Elaborate în prezent, politicile sociale valorifică experiența din trecut (națională și
internațională) și afectează atât prezentul, cât și viitorul. Îmbătrânirea populației însăși are profunde
implicații asupra generațiilor viitoare, ceea ce înseamnă că modul în care politicile de astăzi vor
aborda această problemă îi v a afecta pe copii noștri care își vor îngriji părinții bătrâni, cât și pe noi,
care vom fi în situația de a beneficia de aceste politici, de a primi protecție și asistență.
Date privind situația demografică pe Glob
Două fenomene demografice fără precedent sunt semnificative pentru sfârșitul mileniului al
doilea. Cel dintâi este creșterea spectaculoasă a numărului locuitorilor Terrei: în numai 50 de ani
populația Globului a crescut mai mult decât dublu, ajungând de la 2,5 miliarde persoane în 1950 la
6 miliarde în anul 2000. Dacă proiecțiile curente se vor îndeplini numărul total al populației lumii
va continua să crească în următorii 50 de ani dar doar atât încât să adauge încă aproape jumătate din
populația curentă până în 2050, când ne așteptăm să ajungă de 9 miliarde de locuitori.22
Consecințe mult mai substanțiale are însă cel de -la doilea fenomen denumit sugestiv
îmbătrânire demografică .
Îmbătrânirea demografică reprezintă „o creștere relativă a populației în vârstă de 60
sau 65 de ani și peste în total ul unei populații date, ca un proces ferm și de lungă
durată, paralel cu scăderea greutății specifice a grupului tânăr de populație
aparținând vârstei de 0 -14 ani sau 0 -19 ani, în timp ce ponderea persoanelor de vârstă
adultă, de 15 -59 de ani sau 20 -64 de ani înregistrează modificări nesemnificative."23
Marin Balaci subliniază faptul că îmbătrânirea demografică, pe de o parte, „are în vedere
grupuri (colectivități) de persoane, ea neadresându -se individului (cazului singular) și privește
structura (compoziț ia sau distribuția) unei colectivități date în raport cu caracteristica vârstă”; iar pe
de altă parte, „îmbătrânirea demografică reprezintă o tendință de evoluție a colectivităților umane și
22 Economic and Social Council of UN, Social and human rights questions: social development , 2001 Report on the
World Social Situation, Introduction and overview, an advance unedited version of the Report, Substantive session for
2001, Item 14(b) of the pro visional agenda, E/2001/100, 12, p. 1
23 Marin Balaci, Demografia vârstei a treia , Ed. Medicală, București, 1998, p.(9)
15nu un anumit nivel conjunctural la un anumit moment de timp.”24
Asistăm de fapt la „cea de -a treia revoluție” după cea industrială și cea a informației.
Revoluția demografică sau „revoluția tăcută” („silent revolution”) înseamnă o răsturnare a
proporțiilor populației tinere și a celei vârstnice și este comparabilă ca ma gnitudine cu revoluția
industrială, socotită drept cea mai semnificativă ruptură socială și economică din istoria umanității.
Deși efectele viitoare nu sunt cunoscute, un scenariu posibil este acela în care se întâlnesc atât
provocări (precum acelea adresa te structurilor sociale și economice confruntate cu diminuarea
cohortelor de tineri și creșterea celor de vârstnici), cât și oportunități (generate de vasta resursă
socială pe care o constituie persoanele vârstnice însele).25 „O asemenea transformare demog rafică
globală are consecințe profunde pentru fiecare aspect al vieții individuale, comunitare, naționale și
internaționale. Fiecare latură a umanității va evolua: socială, economică, politică, culturală,
psihologică și spirituală.”26 În aceste circumstanțe devine necesară adaptarea politicilor sociale la
schimbările survenite.
Conform estimărilor Națiunilor Unite, în 1950 erau aproximativ 200 de milioane de
persoane cu vârsta de 60 de ani și peste. Numărul lor a crescut în 1975 la 350 de milioane, ajungând
în anul 2002 la 629 milioane. Se preconizează ca acest grup de populație să atingă cifra de 1,2
miliarde în 2025 și 2 miliarde în 205027din care 80 de procente în țările în curs de dezvoltare. În
ceea ce privește proporția vârstnicilor în totalul populației , una din fiecare 10 persoane are acum 60
de ani sau peste; în 2050, una din cinci va avea 60 și peste, iar în 2150, una din trei persoane va
avea 60 de ani și peste.28 Grupa de vârstă cu cea mai accelerată creștere este cea de 80 de ani și
peste, care deți nea în 2002 12% din populația de peste 60 de ani, estimându -se ca până în 2050 să
crească la 21 % din populația vârstnică. Numărul centenarilor va crește de la circa 210000 câți erau
în 2002 la aproape 3,2 milioane de persoane în 2050.
Fenomene și indici d emografici:
Natalitatea = fenomen demografic exprimând intensitatea nașterilor în cadrul unei populații,
privită în ansamblul său. Indicele de natalitate reprezintă numărul de născuți vii într -o anumită
perioadă la 1000 de locuitori.
Fertilitatea = fenomen demografic exprimând intensitatea nașterilor în cadrul unei populații,
luându-se în considerare numai subpopulația care participă efectiv la producerea nașterilor
24 ibidem
25http://www.un.org/esa/socdev/ageing/agewpop.htm , (2003sept01), The Ageing of the World’s population
26 Madrid, 2, p. 5
27 International Plan o f Action on Ageing from Vienna, Introduction, A. Demographic background,
http://www.un.org/esa/socdev/ageing/ageipaa.htm , (28.01.2003) (IPAA, Viena) și UNO, Note No. 5713, 28 February
2002
28http://www.un.org/ageing/coverage/declaration.htm (2003-01-17) Political Declaration of the World Assembly from
Vienna
16(cuplurile sau femeile în vârstă de procreare).
Rata de fertilitate generală = numărul de nă scuți vii la 1000 de femei de vârstă fertilă (15 -45
de ani)
Mortalitatea = fenomen demografic exprimând intensitatea deceselor în ansamblul unei
populații sau în anumite straturi ale acesteia. Indicele de mortalitate reprezintă numărul de
decese într -o anumită perioadă la 1000 de locuitori.
Indice brut de reproducere al unei populații = numărul mediu de fete născute de o femeie.
Vârsta mediană = valoarea numerică a vârstei care împarte în două efectivul populației.
Speranța de viață la naștere = numărul med iu de ani pe care îi are de trăit o persoană de la
naștere până la o vârstă limită și care ar fi afectată de care ar fi afectată la fiecare vârstă de
mortalitatea ce caracterizează vârsta respectivă.
Rata de dependență la bătrânețe = totalul populației de 60 și peste și împărțită la populația de
15-60 de ani. Este utilizată în primul rând de economiști și analiști care prevăd implicațiile
politicilor de pensii, precum și de cei care coordonează și planifică servicii de îngrijire.
Raportul de masculinitate = raportul rezultat din împărțirea numărului de persoane de sex
masculin la numărul de persoane de sex feminin.
Compoziția populației pe vârste = proporția dintre numărul copiilor, adulților tineri, adulților
de vârstă mijlocie și adulților vârstnici într -o anumită țară. Se evidențiază în special prin
piramida vârstelor, un grafic în care fiecare grupă de vârstă este reprezentată printr -o bară
orizontală, grupa cea mai mică aflându -se la bază, iar cea mai vârstnică la vârf. Cu cât graficul
este mai asemănăto r unei piramide, având baza îngroșată și subțiindu -șe către vârf, cu atât
populația țării respective este mai tânără. Este un element important de luat în considerare de cei
care elaborează politicile.
Caracteristici generale ale îmbătrânirii demografice p e Glob:
Există diferențe interregionale , în special a celor între țările dezvoltate și cele în curs de
dezvoltare, dar fenomenul „încărunțirii” populației este unul global , afectând toate popoarele
lumii. Unul din 5 europeni, dar unul din 20 africani, are 60 de ani sau mai mult.29 Europa este
continentul cu cea mai îmbătrânită populație. În 2020, unul din patru europeni va avea peste 60
de ani, iar în 2050, cei de 60 de ani și peste vor acoperi aproape o treime din populație în țări
precum Japonia, Germania și Italia, urmate îndeaproape de alte țări europene.
Crește atât numărul, cât șiponderea populației vârstnice.
Creșterea longevității și scăderea fertilității și mortalității sunt cauzele principale ale
îmbătrânirii demografice. Ultimul raport demografic al Consiliului Europei, publicat în toamna
29 ibidem
17anului 1998, spune că speranța de viață a femeilor a crescut la 80 de ani în 12 țări. În toate
părțile Europei, cu excepția Estului, speranța de viață este actualmente în creștere cu în medie 2
ani pe decadă – și acest lucru ne va afecta evident în mod radical.30Astfel, europenii de vârsta
activă vor avea de întâmpinat nevoile nu numai ale copiilor lor, dar și pe cele ale părinților lor și
chiar ale bunicilor lor.
În țările dezvoltate și în țările cu economii în tranziție, numărul persoanelor vârstnice deja
depășește numărul copiilor și ratele de natalitate au scăzut sub nivelul de reproducere .
Media speranței de viață la nașter e a crescut de la 20 de ani în 1950 la 66 de ani și se așteaptă
să crească cu 10 ani p ână în 2050.31 În creștere este și speranța de viață la vârsta de 60 de ani .
În regiunile cel mai puțin dezvoltate, bărbații de 60 de ani se pot aștepta la încă 14 ani, iar
femeile la 16 sau mai mult, în timp ce țările mai dezvoltate speranța de viață la vâ rsta de 60 de
ani este de 18 ani pentru bărbați și 22 ani pentru femei.
Ratele de dependență la bătrânețe se schimbă rapid în întreaga lume. În Japonia de exemplu
sunt 39 de persoane de peste 60 de ani la 100 din grupa 15 -60. În 2025acest număr va crește la
66.32
Efectele declinului fertilității se răsfrâng asupra distribuției pe vârste a populației De la forma
triunghiulară din 2002, piramida populației se va apropia în 2025 de o structură din ce în ce mai
cilindrică.33 La nivel global, proporția persoanel or de 60 de ani și peste se așteaptă să se dubleze
între 2000 și 2050, de la 10 la 21 procente, în timp ce proporția copiilor este estimată să scadă
de la 30 la 21 procente.
Numeroși factori particularizează fenomenul îmbătrânirii demografice de la o zonă la alta,
precum mediul de rezidență (urban– rural) al persoanelor vârstnice, tipul de familie în care
trăiesc vârstnicii, alte fenomene sociale care afectează diferitele societăți particulare, precum
tranzițiile economice, migrația forței de muncă, viole nța, pandemiile etc.
În țările în curs de dezvoltare procesul de îmbătrânire demografică va avea un ritm mai
accelerat decât a avut în țările dezvoltate, fapt care le va surprinde nepregătite, având de
întâmpinat astfel mai multe dificultăți. Deși țările d ezvoltate au fost capabile să îmbătrânească
gradat, ele se confruntă cu provocări rezultate din relațiile dintre îmbătrânire și șomaj și
sustenabilitatea sistemelor de pensii , în timp ce țările în curs de dezvoltare se confruntă cu
30http://www.social.coe.int/en/cohesion/action/elderly.htm , (2003-01-13, 16.16), Eldely people. Social cohesion and the
quality of life, WHO,Active Ageing a Policy,… p. 8
31 IPAA, Viena, 2
32 WHO,Active Ageing a Policy,… p. 9
33 World Health Organization, Noncommunicable Diseases and Mental Health Cluster, Noncommunicable Disease
Prevention and Health Promotion Department, Ageing and Life Course – Active Ageing a Policy Framework, A
contribution of the World Health Organization to the Second United Nations World Assembly on Ageing, Madrid,
Spain, April 2002., p. 7
18provocarea dezvoltării s imultane îmbătrânirii populației.34
În țările dezvoltate grupul populațional cu cea mai rapidă creștere îl constituie cel al persoanelor
cu vârsta de peste 80 de ani, ceea ce implică creșterea incidenței dizabilității, de unde și
costurile medicale, asiste nțiale, sociale asociate.
Statele lumii încearcă să elaboreze politici sociale, economice și demografice care vizează
prevenirea sau ameliorarea consecințelor negative ale îmbătrânirii
Speranța de viață mai mare în cazul femeilor are drept rezultat un alt fenomen cu consecințe
deosebit de importante în planul politicilor sociale –feminizarea îmbătrânirii , fenomen care
constă în scăderea raportului între sexe (numărul bărbaților raportat la numărul femeilor), astfel
încât femeile vârstnice depășesc numeric bărbații, pe măsură ce vârsta crește. Această situație
reclamă integrarea unei perspective de gen în toate politicile, programele și în legislație.35
Femeile reprezintă aproximativ două treimi din populația în vârstă de peste 75 de ani în țări
precum Brazi lia și Africa de Sud. Deși femeile au avantajul unei vieți mai îndelungate, ele sunt
mult mai expuse decât bărbații la violența domestică și discriminare în accesul la educație,
venituri, hrană, muncă aducătoare de împlinire, asistență medicală, moștenire, măsuri de
securitate socială și putere politică. Aceste dezavantaje cumulate înseamnă că femeile sunt mult
mai probabil expuse la a fi sărace și a suferi disabilități la bătrânețe. Multe femei au venituri
mici sau nu au deloc datorită anilor petrecuți înd eplinind rolul de îngrijitor al altor persoane din
familie: proprii copii, părinți și alte rude.36 Astfel femeia vârstnică de astăzi se poate confrunta
simultan cu problema sărăciei și a singurătății și chiar izolării sociale, cel mai adesea fiind
văduvă, f apt datorat speranței de viață mai mari și tendinței bărbaților de a se căsători cu femei
mai tinere. De exemplu, în țările Europei de Est aflate în tranziție economică, peste 70 % dintre
femeile în vârstă de 70 de ani și peste sunt văduve.37
Date privind situația demografică în România
Conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică în urma recensământului
populației din anul 2002, populația României numără 21.680.974 locuitori, din care copiii (0 -14
ani) reprezintă 17,62%, populația de vâ rstă activă (15 -59 ani) 63,04%, iar vârstnicii (60 de ani și
peste) 19,34%. Schimbările în structura populației pe vârste evidențiază accentuarea procesului de
îmbătrânire demografică prin reducerea numărului persoanelor tinere (cele sub 15 ani),
concomite nt cu creșterea populației vârstnice (de 60 de ani și peste), care a depășit deja numeric pe
cea tânără.
34 Madrid, 4
35 Madrid, 8
36 WHO,Active Ageing: A Policy Framework , Challenge 4: The Feminization of Ageing, pp. 39 -40
37 ibidem
19Rezultatele recensământului din anul 2002 indică o evoluție descendentă a numărului
locuitorilor țării și accentuarea proc esului de îmbătrânire demografică , comparativ cu anul
1992. Astfel, populația României s -a redus cu 1,1 milioane persoane, declin demografic care s -a
produs într -unritm mediu anual de .0,5%, ca urmare a scăderii natalității și migrației externe,38
Procentul celor de 60 de ani și peste din totalul populației a crescut la 19,34 %.
A crescut numărul celor foarte bătrâni (peste 85 de ani).
Decalajul numeric între sexe s -a accentuat datorită scăderii mai reduse a populației feminine,
aceasta continuând să fie predominantă (50,8 % din total populație în 1992 și 51,3% în
Fenomenul de feminizare a îmbătrânirii este caracteristic și populației țării noastre. În
consecință, multe femei vârstnice sunt singure, risc amplificat și de faptul că femeile divorțate
se recăsătoresc în număr mai mic decât bărbații.
Ruralizarea îmbătrânirii , constând în faptul că ponderea persoanelor vârstnice în populația
rurală este mai ridicat decât în cea urbană, se datorează concentrării urbane a populației de
vârstă activă, orașele of erind mai multe oportunități de pregătire profesională și de angajare în
muncă.
Raportul de dependență – numărul tinerilor care reveneau la 1000 de persoane adulte a scăzut în
perioada 1992 . 2002 de la 373 la 279, iar cel al vârstnicilor a crescut de la 269 la 30739.
Indicele de îmbătrânire era în 2002 de 1098 persoane, față de 722 în 1992.40
Forma piramidei vârstelor arată un nivel încă rezonabil de îmbătrânire a populației României
comparativ cu al statelor dezvoltate ale lumii. Îngustarea sa tot mai acc entuată spre bază ne
oferă însă motive de îngrijorare pentru viitor, nivelul natalității dovedindu -se din ce în ce mai
scăzut, astfel încât pe viitor ne putem aștepta la o generație activă redusă numeric, depășită cu
38Clementina Ivan -Ungureanu, Președintele Institutului Național de Statistică ,Cuvânt înainte, Rezultatele
recensământului din 2002, www.recensamant.ro , (25 iulie 2004) p. 3 -4
39 idem, p. 5
40 idem, p. 6Populația României pe grupe de
vârstă
19%18%63%
0 – 14 ani
15 – 59 ani
60 ani și peste
20mult de cea vârstnică.
Piramida vârste lor– 1992 și 200241
1992
2002
Caracteristici demografice ale județului Dolj
La 1 iulie 2000 populația României număra 22.735.205 locuitori, dintre care 4.220.050 de
persoane în vârstă de 60 de ani și peste, reprezentând 18,6% din populația tota lă. Dintre cei 744.243
locuitori ai județului Dolj, un număr de 164.004 aveau 60 de ani sau peste, adică 22% din populația
totală42, fapt care ne arată o populație ceva mai îmbătrânită decât la nivel național.
Tabelul nr.1 Numărul și ponderea pe grupe de v ârstă a populației județului Dolj la 1 iulie 200143
Vârsta 0-1415-5960-6465-6970-7475-7980-8485+Total
Numărul 125288 453105 45698427963507325056 89005909741825
41http://www.recensamant.ro/
42 Acest procent s -a menținut și în 2001 (163432 persoane de 60 de ani și peste la 741825 locuitori).
43 Datele utilizate în grafice și tabele pentru populația județului la 1 iulie 2001 au fost furnizate de Direcția Generală de
Statistică Regională Dolj
21%16,9 61,1 6,15,84,73,4 1,20,8
Forma îngroșată la mijloc a piramidei popul ației indică o populație activă numeroasă.
Subțierea către bază se datorează natalității scăzute. Astfel copiii din grupele de vârstă 0 -4 și 5-10
ani reprezintă segmentele de populație cel mai puțin numeroase, comparativ cu celelalte. Acest fapt
se datorea ză conjuncturii de după 1990 (perioadă în care ei s -au născut), când scăderea natalității s -a
datorat liberalizării mijloacelor contraceptive și abortive. O altă explicație posibilă ar fi aceea
oferită de teoria tranziției demografice, teorie care, pornind de la constatarea că în societățile
urbanizate și industrializate nivelul fertilității scade, arată că în perioada istorică în care o populație
se află în proces de modernizare, ea trece de la niveluri ridicate ale natalității și mortalității la
niveluriscăzute.
Distribuția pe medii de rezidență indică o ușoară predominanță a populației rurale (raportul
1,16), existând tendința de depopulare a localităților rurale, cu efectul dezechilibrării structurii pe
vârste. Dacă la grupa de vârstă 0 -14 ani numărul populației este aproape egal (raportul rural/urban
fiind de 1,01), se observă însă un decalaj mare la grupele de vârstă adultă și de peste 60 de ani.
Populația rurală în vârstă de 15 -59 de ani reprezintă 0,86 din cea urbană din aceeași grupă de vârstă.
Iar cea de 60 de ani și peste este de două ori mai mare. Majoritatea bătrânilor din județul Dolj (două
treimi) locuiesc în mediul rural, unde nu există nici un serviciu de asistență socială public sau
neguvernamental, fapt care ne arată că sistemul de sprijin informal constituie principala formă de
asistare a bătrânilor de la sate, nu atât prin proprii copii (ținând cont că mare parte dintre aceștia nu
locuiesc în aceeași localitate), cât mai ales prin familia lărgită, vecini, paroh ie.
Graficul nr. 2.a. ne arată o predominanță a populației tinere și adulte , față de populația copiilorGraficul nr. 1 Piramida v ârstelor în județul Dolj la 1 iulie 2001
0 10000 20000 30000 400000 – 4 ani10 – 14 ani20 – 24 ani30 – 34 ani40 – 44 ani50 – 54 ani60 – 64 ani70 – 74 ani80 +
-40000 -30000 -20000 -10000 00 – 4 ani10 – 14 ani20 – 24 ani30 – 34 ani40 – 44 ani50 – 54 ani60 – 64 ani70 – 74 ani80 +
Bărbați Femei
22și vârstnicilor luate împreună, în timp ce ponderea celor două categorii din urmă tinde să se
egaleze.
Raportul de dependență demografică a scăzut de l a 265 tineri la 1000 de persoane adulte în anul
1998, la 255 tineri la 1000 de persoane adulte în anul 2000, în timp ce acest raport determinat
pentru populația vârstnică (de peste 65 de ani), a crescut de la 221 persoane vârstnice la 1000 de
persoane adul te în anul 1998, la 229 persoane vârstnice la 1000 de persoane adulte în anul
2000.44
Graficul nr. 2. Distribuția procentuală pe grupe de vârstă a populației județului :
a) populația totală; b) mediul urban; c) mediul rural
Per ansamblu numărul bărbaților și femeilor este aproape egal (raportul 0,95). După o ușoară
predominanță a băieților la grupa de vârstă 0 -14 ani, la grupa de vârstă 14 -59 de ani raportul
devine egal, începând ca după vârsta de 60 de ani să scadă, ajungând la grupa de vârstă de 80 de
ani și peste numărul femeilor să fie de două ori mai mare decât al bărbaților, fapt care ilustrează
fenomenul semnalat la nivelul întregii populații a Globului: feminizarea îmbătrânirii . Acest
fenomen este deosebit de important pentru planificarea și organizarea serviciilor de asistență
socială. Dacă în cazul vârstnicilor bărbați care devin dependenți este foarte probabil ca persoana
care acordă îngrijire să fie cel mai adesea soția, pentru femeile vârstnice această posibilitate este
mult diminuată, mai mult de jumătate dintre ele neavând un partener de viață și depinzând astfel
cel mai adesea de ajutorul familie lărgite și al serviciilor formale. La acest fapt se adaugă acela
al veniturilor mult mai mici ale femeilor vârstnice d ecât ale bărbaților vârstnici, datorită
oportunităților diferite de câștig în perioada activă din punct de vedere profesional, o parte
însemnată dintre acestea chiar nefiind încadrate în muncă niciodată, sau beneficiind de pensii de
urmaș, al căror cuantum este mai scăzut decât cel al pensiei complete pentru limită de vârstă.
Tabelul nr. 3 Distribuția pe sexe și grupe de vârstă a populației județului Dolj (1 iulie 2001)
Grupa Bărbați Femei Raportul
bărbați/femei
44Economia județului Dolj, Craiova, 2001, p. 2218%
60%22%
0-14
15-59
60+16%
70%14%
0-14
15-59
60+18%
51%31%0-14
15-59
60+
23de vârstă bărbați/femei
0-14 64.029 61.259 1,045
15-59 226.838 226.267 1,002
60-64 20917 24781 0,844
65-69 19407 23389 0,829
70-74 15233 19840 0,767
75-79 10119 14937 0,677
80-84 3103 5797 0,535
85+ 2002 3907 0,512
Total 361648 380177 0,951
Analiza indicilor demografici este deosebit de utilă pentru p roiectarea serviciilor sociale.
Există o relație directă între rata căsătoriilor și fertilității și îngrijirea bătrânilor: număr mare de
căsătorii încheiate și de copii născuți per femeie are ca rezultat familii extinse numeroase, deci
posibilități ridicat e de îngrijire a bătrânilor. Tendințele moderne ale comportamentelor nupțiale:
căsătorie târzie, fără copii sau cu 1 -2 copii, înseamnă de fapt pe viitor, tot mai mulți bătrâni fără
familie
Consecințele procesului de îmbătrânire demografică
Consecințe demo grafice
Îmbătrânirea populației va influența pe termen lung sporul natural al populației, determinând
o scădere a nivelului natalității ca urmare a reducerii efectivelor tinere în totalul populației, și o
creștere a mortalității generale, ca urmare a creșt erii efectivelor vârstelor înaintate care dețin cea
mai ridicată pondere a deceselor.45 În România a început să se contureze un declin demografic încă
din 1992, când s -a înregistrat pentru prima dată în timp de pace un spor natural negativ. Acest fapt
se datorează în foarte mare măsură numărului extrem de ridicat de avorturi după anul 1990, dar și
procesului de îmbătrânire demografică, după cum consideră demograful Marin Balaci.46 În acest
sens se remarcă în special reducerea natalității rurale, datorită nive lului mai ridicat de îmbătrânire
demografică din acest mediu, ca urmare a migrației populației tinere de la sat la oraș.
Ritmul mediu anula de creștere, precum și numărul absolut al populației vor scădea,
înregistrându -se concomitent și o tendință de depop ulare a zonelor rurale, îmbătrânirea forței de
muncă și a grupului vârstnic de populației, prin creșterea ponderii marilor bătrâni în totalul
populație de vârsta a treia.47
45 M. Balaci, op. cit., p. 158
46 ibidem
47 idem, p. 159
24Consecințe sociale
Îmbătrânirea demografică influențează anumite aspecte ale vieții sociale prin consecințele pe
care le are procesul îmbătrânirii la nivel individual. Acestea capătă importanță la nivel social prin
numărul mare de persoane care le împărtășesc, ceea ce reclamă o acțiune colectivă pentru
rezolvarea lor. Printre acestea se n umără efectele pensionării, între care un loc deloc neglijabil îl
dețin depresiile și sentimentul de inutilitate socială, deci și de insatisfacție în planul vieții sociale,
singurătatea și izolarea socială, care reclamă o intervenție conjugată a familiei, rețelei de prieteni și
vecini și serviciilor sociale.
Bătrânii devin însă un capital electoral însemnat, ceea ce ar putea avea ca efect o implicare
mai mare a politicienilor în rezolvarea problemelor cu care acest segment se confruntă.
Consecințe economice
Consecințele economice se reflectă în special în creșterea unor indici precum rata de
dependență economică și rata de dependență de vârstă, semnificând dificultăți la nivelul sistemului
de protecție socială, în special al celui de asigurări sociale, al se rviciilor sociale și de sănătate.
Îmbătrânirea – realitate ambivalentă
Ca realitate ambivalentă, îmbătrânirea include atât aspecte pozitive, cât și negative. Printre
aspectele pozitive la nivelul îmbătrânirii individuale sunt enumerate adesea: experiența de viață mai
mare, abilitățile perfecționate, faptul că poate aduce o pace personală, că poate fi timpul unei
extraordinare libertăți și oportunități fără responsabilitatea slujbelor și copiilor. Aspectele negative
se referă la pierderea capacităților ment ale și fizice, a aspectului fizic plăcut, a oportunităților de
slujbă și venituri, a pozițiilor în organizațiile cărora persoanele aparțin. 48 Pentru unii aspectele
pozitive primează, pentru alții din contră, în timp ce pentru majoritatea este pe undeva la m ijloc.
Bătrânețea este ori binecuvântare, ori blestem, ori și una și alta în același timp. Din punct de vedere
social, avantajele și dezavantajele vârstei sunt raportate la context: vârsta înaintată poate fi un
avantaj în politică, dar un dezavantaj în ind ustrie.
Literatura despre bătrânețe și îmbătrânire subliniază fie aspectele pozitive, fie pe cele
negative. Din perspectiva optimistă se prezintă faptul că majoritatea bătrânilor sunt sănătoși, în
contact frecvent cu familia, având venituri adecvate și o m are satisfacție de viață. Aceștia încearcă
să explice cum poate aduce îmbătrânirea rezultate pozitive, problemele legate de îmbătrânire
aparținând doar unei minorități. Perspectiva opusă se concentrează asupra unor aspecte precum
boala, demoralizarea, sără cia și izolarea, încercând să explice cum ajung oamenii la un asemenea
48 R.C. Atchley, op. cit. p. 5
25stadiu de nefericire, bătrânețea fiind considerată o problemă. 49
Îmbătrânirea demografică pare să conțină doar aspecte negative, după cum arată analiști
economici. Rapoartele demografice ale organismelor internaționale subliniază provocarea pe care o
reprezintă creșterea numărului și ponderii vârstnicilor în totalul populației concomitent cu aceea a
duratei vieții pentru sistemele economice, de sănătate și de protecție socială.
De netăgăd uit este însă faptul că „încărunțirea populației Globului” este în aceeași măsură și
un succes al dezvoltării economice și sociale și al progreselor înregistrate în medicină și îngrijirea
sănătății.
Răspunsul la provocarea Revoluției demografice pare să î l reprezinte abordarea unei
perspective optimiste asupra bătrâneții, care să ia în considerare resursa importantă pe care o
reprezintă populația vârstnică pentru societate și încurajarea unor politici de promovare a unei
îmbătrâniri active.
Bibliografie r ecomandată:
1.Balaci, Marin -Demografia vârstei a treia , Ed. Medicală, București, 1998
2.Bucur, Venera Margareta –Probleme actuale ale vârstei a treia, Editura Eurostampa,
Timișoara, 2001
3.Gal, Denizia – Dezvoltarea umană și îmbătrânirea , Presa Universitară Clujeană, Cluj –
Napoca, 2001
4.Zamfir, Cătălin și Vlăsceanu, Lazăr (coord.) –Dicționar de sociologie , Editura Babel,
București, 1998
5.http://www.un.org/esa/socdev/ageing/agewpop.htm , (2003sept01) ,The Ageing of the
World’s population
6.International Plan of Action on Ageing from Vienna, Introduction, A. Demographic
background, http://www.un.org/esa/socdev/ageing/ageipaa.htm , (28.01.200 3) (IPAA, Viena)
și UNO, Note No. 5713, 28 February 2002
49 idem, p. 5
26Istoricul preocupărilor pentru protecția și asistența socială a
vârstnicilor
Obiective educaționale:
La sfârșitul acestui curs studenții vor fi capabili:
Să prezinte atitudinile și mentalitățile exis tente în diferite epoci istorice față de vârstnici;
Să prezinte evoluția istorică a preocupărilor față de protecția și asistența socială a persoanelor vârstnice;
Să evidențieze contribuția Bisericii la asistența socială a bătrânilor și la crearea unei atit udini de valorizare a
bătrâneții.
Cuvinte cheie: aranjamente societale de răspuns la nevoile umane, respect față de vârstnici,
devalorizarea bătrâneții, ageism
În condițiile în care îmbătrânirea presupune și aspecte negative, foarte neplăcute și adesea g reu
de îndurat și depășit, iar numărul celor care suferă de pe urma lor este în continuă creștere, aceste
aspecte negative se cer ameliorate. În funcție de schimbările multidimensionale generate de
îmbătrânire, vârstnicul are și nevoi specifice, diferite d e cele ale adultului, unele necesitând un ajutor
special. Atunci când persoana vârstnică și familia sa nu pot face față doar cu propriile resurse
greutăților generate de deteriorarea biologică și/sau psihologică inerentă vârstei, de boală sau handicap,
deimplicațiile sociale ale îmbătrânirii, intervin mecanisme societale de răspuns la nevoile care nu pot fi
satisfăcute fără ajutor.
Aranjamente societale ca răspuns la nevoile umane
În evoluția societăților omenești se constată universalitatea prezenței unor modalități de
protecție și ajutorare a celor aflați în dificultate, iar bătrâni neputincioși au constituit, cu rare excepții,
una dintre categoriile de persoane îndreptățite la a primi ajutor.
Unii autori americani identifică șase astfel de aranjamente s ocietale de întâmpinare a nevoilor
umane, aranjamente de care au beneficiat și persoanele vârstnice: ajutor mutual, caritate -filantropie,
27bunăstare publică, asigurări sociale, servicii sociale și prevederi universale. Fiecare dintre aceste
aranjamente are atât avantaje, cât și dezavantaje. Calitățile fiecăruia îl fac potrivit pentru împlinirea
unui tip particular de nevoi în anumite circumstanțe. Astăzi sistemul bunăstării utilizează toate aceste
aranjamente.50 Ele pot fi urmărite și istoric, fiind caracteri stice unei anumite perioade, și cu timpul
ajungând să coexiste.
Perspectiva cercetărilor contemporane asupra bătrâneții este una multidimensională, existând un
interes crescut pentru explorarea rolului pe care îl are cultura în experiența îmbătrânirii, evi dențiind
faptul că bătrânețea este nu numai fenomen biologic, ci și construcție culturală și socială. În funcție de
cum sunt percepute îmbătrânirea și persoana vârstnică într -o societate se manifestă și atitudini specifice
față de bătrâni, iar acest scurt istoric încearcă să evidențieze tocmai aspectele legate de dimensiunea
socio-culturală a bătrâneții, de mentalități, atitudini, percepții culturale.
Deși recentă ca activitate formală, instituționalizată, ca activitate informală, asistența socială
este prezentă chiar și în cele mai vechi comunități omenești, cunoscând o mare varietate de manifestări,
aflate în strânsă dependență de mentalitățile și atitudinile existente privitor la persoanele vulnerabile,
precum și de cutumele locale.
Antichitatea
Istoria popoarelor antice ne furnizează informații bogate despre modul în care societățile și
comunitățile de atunci tratau persoanele aflate în incapacitate de a -și satisface nevoile elementare la un
nivel considerat acceptabil. Mijloacele de asistare erau diferit e, cum diferite erau și categoriile de
persoane considerate ca necesitând ajutor. Erau ajutați de regulă copiii orfani, cei care aveau o
infirmitate, cei extrem de săraci, bătrânii neputincioși, bolnavii, dar se întâlnesc diferențe accentuate de
la un popo r la altul.
Procentul de vârstnici din totalul populației se situa sub 5 %. Din această cauză nici numărul
celor aflați în incapacitatea de a se mai susține singuri nu era foarte mare. De regulă bătrânii erau
respectați, li se cerea sfatul și reprezentau un for conducător în comunitate, chiar dacă uneori numai cu
rol consultativ, fapt datorat probabil și rarității lor. Bătrânii constituiau, de asemenea, elita spirituală a
societăților arhaice , după cum arată Mircea Eliade vorbind despre inițierea în practi cile religioase
străvechi: „Interesul pe care îl prezintă inițierea pentru înțelegerea mentalității arhaice se centrează în
special pe faptul că ne arată că omul real – cel spiritual – nu este dat, nu este rezultatul unui proces
natural. El este „făcut” de bătrâni maeștri în concordanță cu modelele revelate de ființele divine în
timpurile mitice. Acești bătrâni maeștri formează elita spirituală a societăților arhaice. Rolul lor
50 Louise C. Johnson and Charles L. Schwartz, SocialWelfare. A Response to Human Ne eds, Ed. Allyn and Bacon Inc.,
Massachusetts, 1987, p.5
28principal este de a transmite noilor generații o adâncă înțelegere a existenței și de a le ajuta să își asume
răspunderea de „oameni reali” și, ca urmare, de a participa activ la cultura tribului.”51 Ei erau garanții
perpetuării unei culturi și ai devenirii spirituale a generațiilor tinere, dar și mai aproape de origini, de
timpul miti c.
Persaniinu aveau prescripții speciale referitoare la oamenii în vârstă, dar religia lui Zarathustra
cuprindea precepte morale înalte, referitoare la atitudinea față de muncă, familie, străini, mediul
înconjurător sau cei în nevoie. Un popor care își ve nera morții probabil avea o atitudine respectuoasă
față de bătrâni, care erau mai aproape de lumea acelora decât ceilalți.
Vechiul Testament ne oferă o imagine foarte grăitoare asupra vieții sociale a vechilor fii ai lui
Israel, asupra atitudinii lor față de bătrâni. Este nu numai o carte sacră, ci și cel mai complet document
istoric asupra unui popor antic. Neîndoios că preceptele religioase ale Legii mozaice impuneau o
morală superioară tuturor celor existente în epocă la alte popoare. Principalele categ orii de beneficiari
ai activităților caritabile erau săracii, văduvele, orfanii și străinii. Sunt adresate multe îndemnuri la o
atitudine binevoitoare față de aceștia. Nicăieri în Vechiul Testament nu se fac referiri directe din care
să rezulte că bătrânii erau considerați o categorie aparte a societății care necesită ajutor și îngrijire în
caz de neputință din partea comunității, ajutorul fiind așteptat din partea familiei, respectiv a copiilor
acestora.
Bătrânețea este considerată ceva natural, o etapă a vieții care urmează natural după cea a
maturității, o răsplată și chiar o dovadă a unei vieți drepte în fața lui Dumnezeu: „Bătrânețea este o
cunună strălucită; ea se află mergând pe calea cuvioșiei.”(Pilde 16, 31) Omul drept este îndreptățit să
nădăjduia scă la bătrâneți fericite: „Iar tu vei trece la părinții tăi în pace și vei fi îngropat la bătrâneți
fericite.”(Facere 15, 15) Mulți dintre drepții Vechiului Testament au trăit mult, vârsta matusalemică
fiind o expresie consacrată după biblicul Matusalem c are a trăit aproape nouă sute de ani. Moartea
înainte de vârsta senectuții era ceva nefiresc: „Să nu mai fie acolo copii care mor în floarea vârstei și
nici bătrâni care nu ajung la capătul vieții lor!” (Isaia 65, 20)
Adevărata bătrânețe este înțelepciune a, sau cu alte cuvinte cel care a îmbătrânit fără să
dobândească înțelepciunea, sinonimă cu dreptatea, cu sfințenia vieții, a trăit degeaba: „Bătrânețile
cinstite nu sunt cele aduse de o viață lungă, nici nu le măsori după numărul anilor. Înțelepciunea est e la
om adevărata căruntețe și vârsta bătrâneților înseamnă o viață neîntinată.”(Înțelepciunea lui Solomon 4,
8-9). Datorită acestei înțelepciuni tovărășia bătrânilor era căutată, ca a unora de la care ai ce învăța:
„Stai în tovărășia celor bătrâni și cu c el înțelept te unește.”(Sirah 6, 35)
51 Mircea–Nostalgia originilor , Ed. Humanitas, București, 1994, p. 181
29Evreii aveau precepte stricte asupra rolurilor și statusurilor legate de vârstă și sex. Femeile
aveau o poziție inferioară bărbaților, iar tinerii și copiii față de cea a adulților. Bătrânețea era respectată
în măsura în care era însoțită de anumite virtuți morale: cumpătare, înțelepciune, cinste,
respectabilitate, astfel că vârsta în sine nu conferă prin ea însăși un statut respectabil. Datoriile fiilor
către părinți și ale părinților față de copii erau strict reglemen tate și în virtutea acestora copiii erau cei
care își îngrijeau părinții la bătrânețe, sau în limbajul biblic erau „mângâierea părinților la bătrânețe”.
Bătrâni sunt de drept conducătorii poporului, ca unii ce au mai multă experiență și înțelepciune,
se află mai aproape de origini, deci de Dumnezeu. Sfatul lor era prețuit, cel care îl nesocotea dădea
greș, precum Roboam, care ajuns rege nesocotește sfatul bătrânilor și este înlăturat. (III Regi, cap. 12)
„Atunci Domnul a zis către Moise: „Adună -Mi șaptezeci de bărbați, dintre bătrânii lui Israel, pe care -i
știi tu că sunt căpetenii poporului și supraveghetorii lui, și du -i la cortul adunării, ca să stea cu tine
acolo.”(Numeri 11, 16, Deuteronom) Isaia spune că „Bătrânii și căpeteniile sunt capul; proorocul ș i
învățătorul mincinos sunt coada.”(Isaia 9, 14)
Cinstirea bătrânilor este una dintre primele porunci pe care Dumnezeu le dă evreilor. Cel care
nu-i cinstește pe cei dinaintea lui, cum îl va cinsti pe Cel care a fost înaintea tuturor: „Înaintea celui
cărunt să te scoli, să cinstești fața bătrânului și să te temi de Domnul Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul
Dumnezeul vostru.” (Levitic 19, 32)
Perspectiva îmbătrânirii fiecăruia dintre oameni este un motiv în plus de a -i cinsti pe cei care
deja au ajuns la această etapă a vieții lor: „Să nu necinstești pe om la bătrânețile lui, căci poate și noi
vom îmbătrâni.”(Sirah 8, 6)
Nerespectarea bătrânilor este semnul maximei decăderi și nenorociri a unui popor: „În popor se
vor strâmtora unul pe altul și fiecare va împila p e aproapele său; cel tânăr se va purta obraznic cu cel
bătrân și cel de neam rău cu cel de neam bun.”(Isaia 3, 5)
Și laarabi bătrânii dețineau o poziție de onoare. Șeicul era o autoritate morală care veghea
asupra ordinii și bunului mers al tribului. Bătr ânețea era asociată cu înțelepciunea; înalții funcționari,
imamii, judecătorii, medicii și profesorii purtau barba foarte lungă și vopsită alb, ca simbol al
bătrâneții. Dascălii erau aleși dintre persoanele mai în vârstă.52 În lumea arabă (probabil după mod elul
creștin) existau aziluri de bătrâni, ca de altfel și alte așezăminte de asistență socio -medicală (orfelinate,
spitale, aziluri pentru invalizi).53 Popoarele musulmane practicau conform preceptelor religioase
cuprinse în Coran, o milostenie rituală. Ace asta era una dintre cele cinci obligații ale credinciosului lui
Allah, alături de postul Ramadanului, războiul sfânt, pelerinajul la Mecca și rugăciunea de cinci ori pe
52 O. Drimba, op. cit., vol. IV, p. 452
53 idem, p. 406
30zi.
ÎnOrientul îndepărtat , respectul față de bătrâni se menține ca o notă dominantă a atitudinii
sociale față de aceștia. În India, înainte de masă, copiii spălau picioarele părinților în semn de respect.
Țările Orientului îndepărtat, precum China și Japonia , sunt asociate cel mai adesea cu un respect
deosebit față de vârstnici având fundam ente religioase: pietatea filială prescrisă de doctrina
confucianistă și vechea religie shintoistă cu binecunoscutul cult al strămoșilor, care constituia baza
solidarității familiale. Acest respect față de vârsta înaintată, precum și faptul că ea este înso țită adesea
de neputințe fizice se află la originea unei legi din China care permitea bătrânilor de peste 70 de ani, ca
și femeilor, bolnavilor și copiilor sub 15 ani (dar și funcționarilor, ca și clasă privilegiată datorită
averilor însemnate) să -și răscumpere pedeapsa în caz că încălcau legea.54
În Japonia creativitatea, înțelepciunea și autoritatea sunt asociate cu bătrânii, iar simbolurile
longevității, precum pinul bătrân, cocorul și țestoasa, marchează ocazii ca nunta sau serbarea Anului
Nou. În teatru l folcloric japonez, bătrânii personifică bunăvoința și înțelepciunea.55 La japonezi, în
completarea ideii de pietate filială vine conceptul de amae, care diminuează necazurile bătrâneții.
„Provenit din miezul sufletului și relațiilor sociale japoneze, amae , abilitează (împuternicește,
îndreptățește ) pe cineva să se bizuie pe bunăvoința altuia și încurajează dependența mutuală între
indivizi, în locul independenței individuale.”56 Prototipul lui amae este sentimentul unic dintre mamă și
copil. Conform tradiț iei japoneze o viață lungă merită o celebrare specială. Japonia medievală acorda o
atenție specială vârstelor de 42, 61, 70, 77 și 80 de ani. Bătrânețea era considerată punctul culminant al
maturității nu „zona de amurg a existenței între vitalitatea tiner eții și întunericul morții.”57
Tot în Orient se dezvoltă și buddhismul, care prezintă o imagine oarecum pesimistă asupra
bătrâneții și a vieții în general, total opusă după cum vom vedea concepției creștine. Buddha declară
discipolilor săi că după ce a med itat la bătrânețe, boală și moarte și -a pierdut bucuria de viață și,
considerându -le trei mari rele, hotărăște să salveze lumea de ele.58
Popoarele inca și maya aveau o civilizație mai puțin evoluată decât popoarele orientale, dar la
ele întâlnim o preocupa re a conducerii societății mult mai mare pentru bunăstarea socială a fiecărui
membru al său. În primul caz putem vorbi de o implicare a comunității în ajutorarea celor în dificultate,
iar la orientali de o solidaritate transgenerațională la nivelul familie i. Dacă la chinezi și japonezi
solidarizarea cu cel aflat în nevoie se datora exclusiv preceptelor religios -morale, nefiind reglementată
54 ibidem
55 ibidem
56 Yokko Tsuji, op. cit., p. 200
57 Skork, apud ibidem
58 Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideior religioase , vol. II, Ed. Universitas, Chișinău, 1992, p. 75
31de legi, la amerindieni aceasta era cerută oficial, deși este posibil ca forma instituționalizată
(reglementată prin le ge) să-și aibă originea tot în normele spiritual -religioase.
O formă de asistență a orfanilor proprie incașilor este aceea de a -i încredința spre creștere unor
văduve fără copii, care îi creșteau cu cheltuiala statului. Întâlnim astfel prima dată în istor ie
plasamentul familial. Această măsură ajuta atât copilul, cât și femeia care îl creștea, copilul având
obligația să o îngrijească la bătrânețe.
În cele două mari civilizații ale lumii europene antice – cea greacă și cea romană– bătrânii se
bucurau de un status respectat: „Seniores priores” (Bătrânii au întâietate.). Existau reglementări stricte
privind vârsta intrării în viața publică și de obicei funcțiile politice înalte erau deținute de persoane
vârstnice. Platon în „Legile” descurajează angajarea înt r-o slujbă publică înaintea vârstei de 50 de ani și
arată că limita de vârstă de la care cineva avea drept de posesiune era de 20 de ani. Cetatea -stat Sparta
era condusă de gerusia, un consiliu ai cărui membrii trebuiau să aibă peste 60 de ani și erau aleș i pe
viață. Această formă de conducere poartă numele de gerontocrație, instituție care consacra autoritatea
bătrânilor. Astăzi, noțiunea de gerontocrație are o conotație peiorativă, desemnând acele sisteme
politice care mențin în funcții de conducere perso ane vârstnice, în detrimentul celor tinere. Perspectiva
grecilor și romanilor asupra bătrâneții este una ambivalentă, avându -se în vedere atât înțelepciunea
atribuită senectuții, cât și involuția fizică. Aristotel privește bătrânețea cu mânie și oarecare r esemnare,
are o perspectivă pesimistă.59 Adesea bătrânețea este asociată cu neputința sau privită ca o boală:
„Împotriva bătrâneții trebuie să luptăm va și cum ar fi o boală” sau „Toată lumea dorește să ajungă la
bătrânețe, dar când a ajuns se plânge de ea” , spune Cicero.
În general anticii manifestau respect față de vârstnici, datorită asocierii bătrânețe -înțelepciune
care a existat aproape pretutindeni. Reprezentările zeilor și figurilor mitice ca fiind persoane în vârstă,
este unul dintre indiciile aceste i percepții asupra bătrâneții: Viracocha sau Pachacomac al incașilor,
Creatorul suprem, a luat chip de moșneag cu barba lungă și cu un toiag fermecat cu care făcea tot felul
de minuni.60 Buddha s -a afirmă imediat după naștere că este cel mai bătrân din lume61, în folclorul
românesc Dumnezeu cobora pe pământ și mergea pe la casele oamenilor ca un bătrân sprijinit în toiag.
Motivațiile aflate la ajutorarea celor nevoiași erau dintre cele mai diverse: sociabilitatea
naturală, autoconservarea comunității, îndepli nirea unor obligații rituale, religioase sau respectarea
unor legi promulgate de suverani. Chiar și atunci când această ajutorare era decretată prin lege, cel mai
adesea realizarea sa se referea la datorii cetățenești individuale și nu la măsuri ale statul ui. Baza
59 U. Șchiopu, E. Verza, Psihologia vârstelor , 1981, p. 278
60 idem, p. 234, nota 1
61 Mircea Eliade, Istoria credințelor … , p. 74
32activității de asistare o constituiau în primul rând individul, și într -o foarte mică măsură comunitatea,
fapt care corespunde aranjamentelor societale existente: ajutorul mutual și mai puțin caritate
filantropie, acesta din urmă apărând mai pregn ant în perioada creștină.
Antichitatea creștină
Un capitol esențial al istoricului asistenței sociale îl constituie fără îndoială contribuția pe care
Biserica a adus -o la dezvoltarea acestei activități. Învățătura de credință a creștinilor, bazată pe
Cuvântul lui Dumnezeu, a adus un mesaj nou, revoluționar pentru antichitatea sclavagistă: toți oamenii
sunt egali ca fii ai lui Dumnezeu, fiecare este dator să -și iubească aproapele ca pe sine însuși. Mesajul
creștinismului este unul al implicării sociale activ e, este acela că omul este responsabil pentru lume,
pentru creație. Devotată acestui mesaj, Biserica a încercat încă din zorii existenței sale să -l împlinească.
Activitățile de ajutorare a aproapelui au primit în timp denumirea de activități filantropice s au de
caritate. Noțiunile filantropie și caritate au aproximativ același înțeles. Discursul teologic ortodox
preferă adesea însă termenul de filantropie, deoarece în acesta este transparent sensul etimologic: iubire
de oameni. Folosit adesea pentru a expri ma o caracteristică a lui Dumnezeu, cel care iubește oamenii,
el este folosit și pentru a desemna aceeași caracteristică a omului. Lui i se cere să își iubească aproapele
și să se asemene astfel cu Dumnezeu. Termenul este preferat și pentru că „include par ticiparea Bisericii
în realizarea actului filantropic și săvârșirea actului filantropic în numele Mântuitorului și în calitatea
de creștin, om al Bisericii”.62
Dintre formele de manifestare a filantropiei în Biserica primară amintim:
-Folosirea bunurilor în comun: toate erau de obște și fiecare, indiferent dacă fusese bogat sau sărac
primea după trebuință. Această practică a fost însă abandonată datorită faptului că nu existau
resurse suficiente și pentru că apăreau adesea neînțelegeri.
-Instituția diaconiei este prima dintre cele create în sânul Bisericii pentru îngrijirea celor în nevoie.
Așa cum arată și canoanele sinoadelor de mai târziu, diaconii serveau episcopului atât la aducerea
jertfei euharistice, cât și la împărțirea milosteniilor. Diaconițele, în contextul social al epocii, când
intrarea unui bărbat în casa unei femei singure scandaliza, erau cele care se ocupau de îngrijirea
văduvelor și femeilor sărace.63
-Agapele erau de asemenea o formă de ajutorare a celor săraci: la fiecare Liturghie aduceau mâ ncare
cei mai înstăriți, dar ospătau împreună cu toții după slujbă.
-Epistolele pauline pomenesc în repetate rânduri strângeri de ajutoare pentru creștinii din alte
comunități : I Corinteni 16, 1 -4, II Corinteni, cap 8 (în care Pavel laudă pe creștinii din M acedonia
62 Dr. Pavel Chirilă, P r. Mihai Valică, Dr. Mădălina Popescu, Fundamentarea biblică a filantropiei creștine
63 Constituțiile Apostolice, III, 7
33pentru strângerea de ajutoare și îndeamnă și pe corinteni să facă și ei asemenea), II Corinteni, cap 9.
Exemplul dat de Mântuitorul Iisus Hristos în Evanghelii64 a fost urmat de Sfinții Apostoli. Ei
văd ajutorarea aproapelui ca pe o însărcinare spe cială din partea lui Dumnezeu: „Și pe unii i -a pus
Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învățători; apoi pe cei ce au darul de
a face minuni; apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurile limbilor.” (I Corin teni 12, 28)
Vasiliadele – instituțiile sociale înființate de Sfântul Ierarh Vasile cel Mare – au constituit
primele așezăminte de ocrotire a categoriilor de populație dezavantajate. Ele erau prevăzute să asigure
un minim de asistență atât copiilor orfani , abandonați, bolnavilor și persoanelor cu handicap,
văduvelor, săracilor, dar și bătrânilor.
Am putea concluziona că în Biserică filantropia ca poruncă dumnezeiască și mod de viață era
realizată atât individual, cât și colectiv. Asemenea Sfinților Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur (care au
fost episcopi), Efrem Sirul sau Ioan cel Milostiv, și alți episcopi, preoți și comunități monahale
amenajau case de oaspeți și cămine -spital pentru bolnavi și săraci pe lângă mănăstiri, realizând o
„filantropie colectivă ”. În Limonariu și Lavsaicon sunt amintite așezăminte de ajutorare a celor în
nevoie, printre care și bătrâni.
Categoriile socotite defavorizate erau: bolnavii, bătrânii, infirmii, săracii, străinii: „Și -a făcut
sieși o mănăstire și locuind în ea puțini fr ați, primea pe orice străin, pe orice bolnav, pe orice bătrân, pe
orice sărac, dând duminica și sâmbăta trei sau patru mese.”65 Este ușor de înțeles că cel mai adesea
printre săraci și bolnavi cei mai numeroși erau bătrânii.
Patericul oferă exemple numeroas e de filantropie individuală. Uneori pustnicii aduceau în chilie
câte un bolnav grav sau un invalid. Îi îngrijeau cu un devotament rar, slujindu -le cu dragoste și răbdare
și nădăjduind că astfel se vor mântui. Datorită înțelepciunii și experienței în lupta duhovnicească pe
care o aveau călugării bătrâni ei erau căutați de ucenicii tineri, și de obicei anahoreții locuiau câte doi
sau trei: un „bătrân” și unul -doi ucenici. „Bătrânul”, numit Avva, Părinte, îi îndruma pe ucenici, iar
aceștia se îngrijeau de tre burile zilnice (pregătirea hranei, rucodelie etc.), iar când Bătrânul devenea
neputincios îl îngrijeau.
Bătrânețea, boala și moartea sunt urmări ale căderii primordiale a omului din starea de har în
care a fost creat, cădere care a adus o alterare ființei umane. Spre deosebire de concepția budistă care le
privește ca rele în sine, aceste trei surse fundamentale de angoasă existențială pentru omul din
totdeauna, reprezintă în creștinism consecințe ale alterării firii ca urmare a păcatului strămoșesc,
64 Iisus tămăduiește bolnavi, este prezent mereu acolo unde există suferință și oameni necăjiți.
65 Ioan Moshu, Limonariu sauLivada duhov nicească, Traducere și comentarii de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae și Dumitru
Fecioru, p. 32, „ Despre Paisie și Isaia ”
34naturale în ordinea firii căzute și binecuvântări în sensul mântuirii.
Bătrânețea, boala erau socotite binecuvântări pe care Părinții le primeau de la Dumnezeu, ele
învrednicindu -i de ajutorul dumnezeiesc. Boala, sărăcia, durerea, suferința aproapelui se cer ali nate
după putință, ele dor și trebuie tămăduite, așa cum le -ar fi tămăduit Hristos: „A adus cineva la un bătrân
bani, zicând: ia -i spre cheltuiala ta, căci ai îmbătrânit și ești bolnav! Că era bubos. Răspuns -a lui
bătrânul: șaizeci de ani am în boala aceas ta și de nimic nu am fost lipsit, fiindcă Dumnezeu îmi da și
mă hrănește, și tu acum ai venit să -L ridici pe Hrănitorul meu? și nu a primit banii.66
Bătrânețea este pentru monahi vârsta înțelepciunii și a frumuseții duhovnicești. Însuși numele
de călugăr ar ată acest lucru, etimologic, sensul său fiind acela de „bătrân frumos” (gr. Kalos= frumos și
gheron=bătrân).
În ceea ce privește atitudinea nou testamentară față de bătrâni, se păstrează aceeași notă a
respectării lor de către tineri. Se accentuează însă c a și în Vechiul Testament faptul că vârsta în sine nu
constituie o calitate, dacă nu este însoțită de virtuți: „Bătrânii să fie treji, cinstiți, întregi la minte,
sănătoși în credință, în dragoste, în răbdare”. (Tit 2, 2 -3) Vârsta nu împiedică pe nimeni de la a duce o
viață creștină.
Bătrânețea rămâne în creștinism un simbol al înțelepciunii și sfințeniei. Astfel, în Apocalipsă,
Sf. Ap. Ioan descriind revelația pe care a primit -o despre Judecata de Apoi, arată că Dumnezeu –
Judecătorul se va înfățișa înconju rat de douăzeci și patru de bătrâni: „Și douăzeci și patru de scaune
înconjurau tronul și pe scaune douăzeci și patru de bătrâni, șezând, îmbrăcați în haine albe și purtând pe
capetele lor cununi de aur.”(Apoc.4,4) Acești bătrâni, conform interpretării pe care o dau Sfinții Părinți,
reprezintă atât cele douăsprezece seminții ale lui Israel și cei doisprezece Apostoli, cât și sfinții în
general care participă la slava lui Dumnezeu. Așadar sfinții sunt reprezentați în chipul unor oameni
bătrâni.
Tronul lui D umnezeu este alb, simbolistica albului fiind legată atât de puritate, cât și de
bătrânețe: „Și am văzut, iar, un tron mare alb și pe Cel ce ședea pe el, iar dinaintea feței Lui pământul și
cerul au fugit și loc nu s -a mai găsit pentru ele.” (Apoc. 20, 11)
Însuși Judecătorul este „vechi de zile”, având părul cărunt și purtând haine albe, așa cum ni -L
înfățișează Proorocul Daniel: „Am privit până când au fost așezate scaune, și S -a așezat Cel vechi de
zile; îmbrăcămintea Lui era albă ca zăpada, iar părul capu lui Său curat ca lâna; tronul Său, flăcări de
foc; roțile lui, foc arzător.” (Daniel 7, 9)
Bătrânul ca și copilul devine un simbol al purității, al sfințeniei: copilul datorită nevinovăției
66Pateric, cap XVII, 16, p. 374 -375
35(„Lăsați copiii și nu -i opriți să vină la Mine, că a unora ca aceș tia este împărăția cerurilor.”(Matei 19,
14); „Dacă nu veți fii ca unii din aceștia nu veți intra în Împărăția cerurilor”), iar bătrânul datorită
persistenței într -o viață dreaptă, virtuoasă și a dobândirii înțelepciunii.
Evul Mediu
Evul Mediu se caracteri zează ca perioadă istorică prin apariția și dezvoltarea clasei feudale și a
raporturilor sociale derivate din aceasta. Toți proprietarii de pământuri (latifundii) constituiau „o clasă
socială închisă, ereditară, organizată intern pe trepte ierarhice”67, manifestând o solidaritate internă
deosebit de puternică. Constituind la origine o clasă militară, seniorii au păstrat moravurile cavalerești,
în baza cărora erau obligați să se ajute în caz de nevoie. Astfel, la bătrânețe, ca de altfel și în caz de
ruină, boală sau accident, seniorul ierarhic superior era cel care oferea sprijin celui în cauză. Beneficiau
de protecție și văduva și orfanii feudalului decedat. Această formă de asistență de clasă prezintă
caracteristicile ajutorului mutual. Oricare dintre feudal i se putea afla la un moment dat în situația de a
avea nevoie de ajutorul celorlalți.
Țărănimea, liberă sau aservită, avea un nivel de trai precar. Șerbii aveau o valoare pentru nobil
numai în măsura în care puteau munci. Bătrânețea însemna pentru ei un mo tiv în plus de suferință și
unii dintre ei îngroșau pătura cerșetorilor. Doar solidaritatea familială le asigura cele necesare în caz de
neputință. În comunitățile de săteni liberi, bătrâni dețineau o poziție importantă. Obștile sătești erau
conduse de sfa turi ale bătrânilor. Bătrânii erau respectați, ei constituiau legătura cu ceea ce a fost, erau
depozitarii unei îndelungate experiențe de viață, dar și martorii istoriei comunității. Deși rolul lor era
numai consultativ, respectul față de vârstnici, datora t probabil și simbolisticii religioase legate de figura
bătrânului, era o cerință morală elementară.
Viața orașelor se dezvoltă în condițiile în care meșteșugurile și comerțul iau amploare, apărând
și o nouă clasă socială: clasa liberă a meșteșugarilor și negustorilor. Organizați în bresle (corporații sau
ghilde), ei vor pune baza unor modalități de asistență socială apropiate de concepția modernă a acestei
activități. „Breasla era o asociație profesională a meșteșugarilor sau negustorilor din aceeași ramur ă
dintr-un oraș. Ea era condusă de către un staroste și un sfat ales de către breslași.”68 În atribuțiile breslei
intrau: reglementarea producției (ce mărfuri, în ce cantitate, la ce prețuri, distribuirea comenzilor etc.),
instrucția profesională a meșteșug arilor (inclusiv controlul admiterii în breaslă), dar și asistența socială.
Principiile ajutorului mutual funcționau și aici, cu scopul de a nu lăsa pe nici unul dintre membrii să
decadă sub standardul de viață normal. Ajutoarele se ofereau în toate situaț iile specifice de
vulnerabilitate datorate bolii, accidentelor sau evenimentelor naturale ale cursului vieții: nașterea unui
67 H. H. Stahl, I. Matei, Manual de prevederi și asistență socială, vol. I, …, p. 42
68 idem, p. 43
36copil, înmormântare, văduvie, orfana, bătrânețe. În cazul unor calamități naturale, incendii sau jafuri,
cel ruinat era ajutat să -și refacă situația. Forma de ajutorare pentru bătrânii breslași era pensia. Tot de
pensie beneficiau și cei bolnavi, handicapați, precum și văduva și orfanii meșteșugarului decedat.
Formă de asistență completă și sistematică, asistența organizată de bresle avea dezavantajul de a se
adresa unui „număr restrâns de persoane asociate, care se ajutau într -un spirit egoist de autoapărare,
ostil oricărui alt grup care ar fi încercat să pătrundă în meserie sau să -i facă concurență.”69 Ideea creării
unui fond de ajuto rare a fost deosebit de valoroasă pentru evoluția protecției sociale ulterioare, stând la
baza sistemelor de asigurări sociale. Existau federații de bresle foarte puternice, care dispuneau de un
fond comun rezultat din contribuția tuturor filialelor.70 Negustorii aveau de exemplu astfel de
organizații. Din observațiile făcute pe marginea studiului registrelor contabile ale corăbiilor cu care
negustorii își transportau mărfurile s -a constatat că numărul corabiilor care se scufundau rămânea
aproximativ constan t. Astfel s -a putut calcula cota parte cu care contribuind fiecare breslaș se puteau
strânge fondurile necesare. De aici tehnica asigurărilor s -a extins și la asigurări de incendii, de
accidente, de viață și de bătrânețe.71 Iată că pensia de bătrânețe își a re originea în asistența mutuală a
breslelor medievale și ingenioasa tehnică a asigurărilor descoperită atunci.
Imaginea oferită de orașele medievale era o aglomerare de contraste: luxul palatelor, bogăția
podoabelor vestimentare ale orășenilor înstăriți, varietatea mărfurilor oferite de negustori se opunea
drastic mizeriei cerșetorilor care mișunau în număr mare pe străzi, printre ei numărându -se mulți
bătrâni. Numărul acestora din urmă crescuse mult datorită războaielor și epidemiilor, care sărăciseră
populația, descompletaseră nucleele familiale și dezechilibraseră viața economică per ansamblu. Ei
erau organizați în bresle ca și meșteșugarii și negustorii, iar feudalii le acordau autorizații de cerșit. Și
în țara noastră a existat o breaslă a calicilor.
Într-o societate eminamente războinică, în care eroismul, abilitatea de a mânui armele, vitejia și
vigoarea fizică erau la mare preț, este firesc ca persoanele ajunse la vârsta senectuții să nu fie
valorizate, ba chiar dimpotrivă. Această mentalitate a fo st specifică evului mediu timpuriu. A muri pe
câmpul de luptă era o onoare pentru orice războinic, fiind o mare dramă să devină bătrân, neputincios și
senil. Bătrânii înșiși se considerau inutili și în unele culturi, când ajungeau total neputincioși, cerea u
familiei să fie uciși.72
Un număr mare de persoane în vârstă se găseau în rândurile clerului. Pentru ei vârsta bătrâneții
69idem, p. 44
70 idem, p. 45
71 idem, p. 45 -46
72 O. Drimba, op.cit., vol. 8, p. 262. Astfel de situații sunt relatate de Caesar despre gali, de Plinius cel Bătrân despre
sinuciderile bătrânilor germanici scandinavi.
37nu constituia o problemă din punct de vedere material sau social.
În evul mediu bătrânii au jucat un rol important în viața politică.73 Consiliile de bătrâni sunt
instituții des întâlnite în conducerea comunităților și chiar a regatelor. Ei se afirmă pe plan social însă în
special în evul mediu târziu. Epidemia de ciumă de la mijlocul secolului al XIV -lea răpusese o treime
din populația Europei, în special copii și tineri. Bătrânii supraviețuitori au rămas fără suportul familial
îngroșând numărul cerșetorilor. Pe de altă parte a fost ocazia pentru unii vârstnici de a se afirma în
diferite sfere ale vieții sociale. Pentru negustori vârsta bătrâneții constituia apogeul carierei. Sunt
cunoscute de asemenea numeroase cazuri de personalități din lumea ecleziastică și a cea a artei care au
avut o viață activă, creatoare până la vârste înaintate.74
Acest dezechilibru în structura pe vârste a popul ației a fost cauza agravării conflictelor între
generații, precum și a unei sensibile creșteri a diferenței de vârstă între soți.75 Cum căsătoriile erau
aranjate de părinți, adesea erau preferați pretendenții bogați, cei mai mulți dintre aceștia fiind bătrâ ni.
În familie tatăl deține un status puternic, „orice încălcare a datoriei, orice revoltă, insultă, neglijență
față de un părinte vârstnic sunt legitim pedepsite fie de capul familiei, fie de către justiția publică.” O
rubrică din statutele florentine din 1415 autoriza un părinte sau un bunic să trimită la închisoare un
urmaș care se făcea vinovat de o astfel de faptă.76 Această atitudine se datorează în mare măsură
influenței creștinismului, înțeles în varianta scolastică, exemplul amintit fiind o transpun ere în norme
juridice a unei porunci biblice, porunca a cincea a decalogului: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta.”
Preocupările medicilor medievali erau orientate către menținerea tinereții și tratarea bătrâneții,
cei mai mulți recomandau cumpătare și r emedii naturale. Remarcabilă este contribuția lui Francis
Bacon (1658, History of Life and Death), care pleda pentru legi de ajutorare a bătrânilor.77
Operele literare și artistice ale Renașterii, curent cultural având ca notă distinctivă cultul
tinereții ș i al frumuseții fizice, vor prezenta bătrânii într -o lumină nefavorabilă, adesea dezaprobator,
disprețuitor sau ironic. Personajele vârstnice din comediile lui Moliere sunt exemple reprezentative în
acest sens. Bătrânii săi sunt zgârciți, pedanți, răutăcio și, amorezați ridicoli și libidinoși.78 Femeile în
vârstă sunt prezentate în culori la fel de neplăcute, dacă nu chiar mai întunecate.
Această atitudine este prezentă și în folclorul românesc. Figurile mitice a babelor, personaje de
basm precum Muma Pădurii , proverbele legate de bătrâne sugerează o atitudine mai intransigentă față
73 Ales doge în 1192, la vârsta de 85 de ani, la 97 de ani Enrico Dandolo participă personal la Cruciada IV. Idem.
74 Agaton este ales papă în secolul al VI -lea la vârsta de 103 ani. Dintre artiși am putea aminti pe Donattelo, Tizian,
Michelangelo.
75 O. Drimba, op.cit., vol. 10, p. 304
76 Ph. Aries și G. Duby, Istoria vieții private , Ed. Meridiane, București, 1994, vol. III, p. 209
77 U. Șchiopu, E. Verza, op. cit., p. 283
78 În comedii precum Mizantropul, Bolnavul închipuit, Prețioasele ridicole.
38de femeile în vârstă decât față de bătrâni: „Baba e calul dracului”, „Baba e talpa iadului.”
Evul Mediu, din punct de vedere al asistenței sociale, este marcat de activitatea filan tropică
intensă a Bisericii, realizată la nivelul mănăstirilor, episcopiilor și parohiilor. Tot acum, sub influența
preceptelor creștine, dar și din rațiuni de orgoliu sau prestigiu se înmulțesc actele caritabile ale
nobililor. Suveranii înființează adesea așezăminte sociale, dar nu exista încă o acțiune unitară,
planificată și eficientă.
Începând din secolul al VI -lea unii dintre vârstnicii bogați încep să se retragă la mănăstiri,
„unde, fără a se izola total de restul lumii și beneficiind de un regim într ucâtva asemănător celui din
azilurile de bătrâni de azi, puteau să -și asigure și mântuirea sufletului, prin post și rugăciune.”79
Această practică s -a extins în secolele următoare, rămânând însă doar un privilegiu pentru cei înstăriți,
care donau mănăstiri lor respective părți considerabile din averea lor.
În afara celor înființate de Biserică nu au existat multă vreme așezăminte laice pentru îngrijirea
bătrânilor. În a doua jumătate a secolului al XIV -lea, în unele orașe, negustorii și meșteșugarii se
organizează să cotizeze și pentru a -și asigura întreținerea într -un azil.80 În Occident sunt menționate în
secolul al XV -lea aziluri pentru bătrâni întreținute de confrerii caritative. Din veacul al XIII -lea– al
XIV-lea găsim de regulă în fiecare oraș un spital -azil de bolnavi și săraci și o leprozerie.81 La Londra,
spre exemplu, existau „din 1446 un azil de bătrâni pentru foștii cârciumari și din 1454 un altul pentru
marinari bătrâni”82.
Spitalele se ocupau în mare măsură și de îngrijirea și întreținerea bătrâni lor neputincioși. La
Lyon, în aceeași perioadă în care apar azilele pentru bătrâni în unele centre urbane europene, „lucrători
agricoli și meșteșugarii lasă prin testament, întocmit și legalizat încă din anii maturității, unui spital o
parte din avere în s chimbul garanției de a fi întreținut la bătrânețe.”83
Adesea statul se limita la măsuri polițienești legate în special de limitarea ariilor de cerșit. În
779, Carol cel Mare fixează obligația pentru biserici și feudali de a -și întreține săracii, înființându -se și
o „taxă a sărăciei” în acest scop.84
În 1526, teoreticianul filozof Vieves tipărește la Bruges un tratat intitulat „De subventione
pauperum" , în care „preconizează tratamentul individualizat al săracilor, constând în depistarea și
pedepsirea leneșilo r și cerșetorilor, dar și în grija pentru tineretul în suferință, pentru bolnavi, bătrâni și
79 O. Drimba, op.cit., vol. 8, p. 263
80 O. Drimba, op.cit., vol. 10, p. 305
81 H. H. Stahl, op.cit., p. 48
82 O. Drimba, op.cit., vol. 10, p. 305
83 O. Drimba, op.cit., vol. 10, p. 305
84H. H. Stahl, op.cit., p. 47
39infirmi.”85 Bătrânii intrau în categoria persoanelor care au nevoie de ajutor iar acesta trebuie să le fie
acordat necondiționat.
În Țările Române sunt numeroase ac țiunile filantropice desfășurate de Biserică și de familiile
nobiliare în frunte cu cele domnitoare, alături de care și -au adus contribuția breslele comerciale și
meșteșugărești în mediul urban și obștile țărănești în lumea satului. Prin grija Bisericii se înființează
azile de bătrâni, unele dintre ele pentru boieri scăpătați, cum sunt cele 14 chilii cu această destinație de
pe lângă bisericile Hagiului și cea „din mahalaua ceaușului David”, date de ctitorul bisericilor, monahul
Mihail, pe la mijlocul secol ului al XVIII -lea, „spre locuință a 24 de femei sărace, obraze mai alese și
mai deosebite și a căror hrană și îmbrăcăminte tot Mihail monahul le are purtare de grijă.”86 În afara
bolnițelor care funcționau pe lângă multe dintre mănăstiri, se înființează și spitale propriu -zise de care
beneficiau o parte dintre bătrânii bolnavi sau neputincioși, primul dintre acestea fiind Spitalul Colțea,
înființat în 1704.
Epoca Modernă
Anul 1601 marchează debutul instituțional al asistenței sociale, prin apariția Legii eli sabetane a
sărăciei, „The Elisabethan Poor Law”, care impunea o taxă pentru sărăcie. Proprietarii de pământuri
erau obligați prin această lege să plătească o taxă „din care se obțineau fonduri pentru ajutorul celor
săraci: bătrâni, bolnavi, handicapați, co pii abandonați, orfani etc”.87 Această lege constituie un
precedent pentru cele mai multe dintre răspunsurile moderne la problema sărăciei.
Apare astfel cel de -al treilea mecanism societal de răspuns la nevoile umane – bunăstarea
publică, mecanism care asi gură o redistribuție a resurselor prin implicarea statului, dar la un nivel
rudimentar, combinată în mare parte cu aranjamente caritativ -filantropice: „Legea săracilor din Marea
Britanie enunța responsabilitatea statului pentru persoanele dependente în gen eral, dar activitățile
concrete de prevenire a cerșitului și de atragere a săracilor în activități lucrative reveneau în grija
comunităților locale, a parohiilor.”88 Treptat însă, Biserica va pierde o parte importantă a puterii sale
economice prin seculariz area averilor sale și ca urmare posibilitățile sale de asistare se diminuează, deși
continuă să rămână încă multă vreme principala instituție care oferea ajutor persoanelor defavorizate,
inclusiv bătrânilor.
În epoca modernă statul devine un actor importan t. „Statul pentru prima dată în istoria lumii
capătă aspectul unei istorii stabile, cuprinzătoare, motivate rațional și emancipatoare, odată cu
85 idem.
86 H: H. Stahl, op. cit., p. 83
87 Elena Zamfir, Sistemul serviciilor de asistență socială în Româ nia,în coord. Cătălin Zamfir, Politici sociale în România:
1990 – 1998, Ed. Expert, București, 1999, p. 238
88 Marian Preda, Statul bunăstării , înDicționar de politici sociale , Coor. Luana Miruna Pop, Ed. Expert, București, 2002, p.
752
40instituirea sa în stat națiune.”89Apariția statelor moderne a însemnat și preluarea treptată de către
acestea a r esponsabilității protecției și asistenței sociale. În secolul al XIX -lea în Europa și Statele
Unite ale Americii apar tot mai multe societăți filantropice, agenții voluntare și așezăminte pentru
săracii, printre care se aflau un număr considerabil de perso ane vârstnice. Între anii 1890 și 1900 se
înființează primele școli de asistență socială (Londra, New York, Amsterdam90), marcându -se astfel
nașterea asistenței sociale ca activitate profesionalizată.
În ciuda legăturilor timpurii între creștinism și asiste nța socială, datorită acțiunii conjugate a
mai multor factori treptat asistența socială s -a secularizat. Cei mai importanți sunt pe de o parte
implicarea crescută a statului în organizarea și realizarea asistenței sociale, precum și în controlarea
organizațiilor filantropice civile, iar pe de altă parte profesionalizarea asistenței sociale. „Când
eforturile pentru bunăstare socială au căpătat o mai mare bază comunitară, a avut loc o diviziune între
preocuparea pentru bunăstarea comunității și orientarea car ității creștine în termenii controlului
scopului și activității acestor organizații.”91
La noi, „actul de naștere al asistenței sociale poate fi plasat încă din 1775, odată cu apariția
primei legi de protecție pentru copil și a înființării unor instituții specializate de ocrotire pentru
persoanele în dificultate: fete -mame, săraci, bolnavi, persoane vârstnice fără sprijin, persoane
handicapate fizic și psihic.” Este vorba despre reformele lui Alexandru Ipsilanti (1775 -1779) în
Muntenia, reformele lui Grigor e Ghica în Moldova (1824), înscriindu -se pe aceeași linie. Domnia își
creează o „aparatură funcționărească” și preia progresiv administrarea tuturor domeniilor vieții
sociale.92 Apare astfel o nouă problemă, aceea a pensionării funcționarilor care ajung la vârsta
bătrâneții.
Despre o oarecare organizare a unui sistem de asistență socială se poate vorbi însă abia după
apariția Regulamentelor organice din 1831 și 1832.93 Acestea prevedeau administrarea de către stat a
unor așezăminte destinate ocrotirii unor categorii de populație defavorizate: bolnavi, infirmi, săraci,
bătrâni neputincioși și copii orfani, dar și acordarea unor prestații de asistență socială, primele de acest
fel: pensii pentru funcționarii bătrâni și unii boieri, pentru văduvele acestora
Lipsa de organizare riguroasă, și mai ales lipsa fondurilor necesare a făcut ca în Țările Române
Biserica să rămână multă vreme pilonul de bază al activității filantropice, în ciuda faptului că
89 Aristide Cioabă, Lorena Păvălan, Rozmari Pogăceanu, Societatea civilă și drepturile omului , Ed. Institutului de Teorie
Socială al Academiei Române, București, 1997, p. 5
90 The Enciclopaedia Britannica, 27:373
91 Van Hook, Mary P. – Christian Social Work, în "The Encicloped y of Social Work ", NASW Pres, 1997
92 H. H. Stahl op. cit., p. 84
93 Elena Zamfir, Sistemul serviciilor … , p. 239
41posibilitățile sale materiale fuseseră serios afectate de secula rizarea averilor mănăstirești. Treptat apar o
serie de organizații filantropice, în special ale doamnelor din înalta societate, dar și ale unor bresle.
Vechile așezăminte înființate de domnie, Biserică și marile familii boierești (pentru orfani,
handicapa ți, cerșetori, vagabonzi, bătrâni săraci și singuri) nu mai puteau acoperi necesitățile în creștere
de asistență socială. Situația bătrânilor se deteriorează atât datorită sărăciei, cât și schimbărilor
profunde în percepția socială asupra bătrâneții.
Milostenia individuală se pare că era principalul mod de ajutorare a celor nevoiași, în contextul
în care marile familii boierești fuseseră afectate de expropierea prin Legea agrară din 1864, iar bugetul
statului era solicitat pentru apărare națională, ordine p ublică, sănătate și învățământ. Legile
administrative din 1864 și 1894 deși includeau obligația prefecturilor și primăriilor de a asista
persoanele sărace existente în raza lor teritorială, nu au fost aplicate eficient deoarece nu stabileau
fondurile desti nate acestora.
Bătrânii ca și categorie socială capătă relevanță abia în secolele XVIII -XIX pe de o parte
datorită faptului că numărul lor abia acum devine semnificativ, iar pe de altă parte pentru că
modernizarea mijloacelor de producție și progresul cuno așterii în ritm tot mai accelerat face ca
experiența vârstnicilor să nu mai fie valorizată în aceeași măsură, iar prestigiul lor în comunitate și
familie să scadă.
La sfârșitul secolului al XIX -lea– începutul secolului XX apar în statele europene primele legi
privind asigurările sociale în caz de boală, accidente de muncă și invaliditate, dar și de bătrânețe.
Primele dintre acestea sunt legile privind asigurările de bătrânețe 1889 din Franța și din 1891 din
Germania, în România anul 1912 marcând apariția legii de organizare a asigurărilor sociale pentru caz
de accidente, invaliditate și bătrânețe.94
Perioada interbelică
Pe plan mondial se remarcă o dezvoltare intensă a asistenței sociale ca profesie, a cadrelor sale
teoretice și practice și căpătarea statut ului de profesie, precum și diversificarea direcțiilor sale de
acțiune. Vârstnicii săraci, dependenți, lipsiți de suport familial constituie în continuare ținte ale
asistenței sociale, dezvoltându -se o serie de societăți caritabile și instituții rezidenția le destinate lor.
Ideea de justiție socială prinde contur reflectându -se în sistemele legislative, derivând din relația
statului cu munca și capitalul. Apare ideea că populația defavorizată are anumite drepturi și că asistența
socială nu este o problemă de bunăvoință politică, ci una de necesitate socială.95
Asistența socială din România își conturează în această perioadă un specific aparte, prin strânsa
94 H. H. Stahl, op. cit. p. 87
95 C. Bocancea și G. Neamțu, op.cit., p. 63
42sa legătură cu sociologia, fapt datorat lui Dimitrie Gusti și Școlii Sociologice de la București, care a
creat și organizat instituțional, o mișcare de „cercetare și acțiune” în domeniul asistenței sociale urbane
și rurale. Un pas important l -a reprezentat și dezvoltarea organizării instituționale a asistenței sociale.
Înființarea în 1919 a Ministerului Munci i și Prevederilor Sociale a marcat apariția asistenței sociale ca
organizație de stat. În 1920 acesta s -a unit cu Ministerul Sănătății. În cadrul ministerului nou înființat
funcționau departamentele: Direcția Generală a Asistenței Sociale și Consiliul Supe rior al Asistenței
Sociale, care avea un rol consultativ. La nivel local existau birouri de asistență socială.
Datorită primului război mondial și crizelor economice de după 1918 au dus la creșterea
spectaculoasă a numărului persoanelor asistate (orfani, m utilați de război). Dacă orfanii și copiii
abandonați erau ocrotiți cu succes prin instituționalizare, bătrânii fără familie, incapabili să își poarte
singuri de grijă nu erau în aceeași situație.
Protecția adulților nevoiași, a bătrânilor și inapților de muncă reprezenta unul dintre cele șase
câmpuri de ocrotire ale ministerului. Aceștia beneficiau de nouă așezăminte de ocrotire, cu o capacitate
de 1360 de locuri, care erau suprasolicitate: în 1926 aveau 1739 de internați, iar în 1927, numărul
acestora era de 1890. O altă direcție în protecția acestora o reprezenta subvenționarea societăților care
aveau ca scop ajutarea acestei categorii de nevoiași, precum și acordarea unor ajutoare la domiciliu, tot
din fondurile ministerului.96 Pentru prevenirea vagabonda jului și cerșitului funcționau 24 de birouri de
triaj dintre care cinci erau triaje -adăpost susținute din bugetul asistenței sociale și 19 fiind administrate
de comune, unul de acest fel existând și în Craiova. Analizând situația celor înregistrați în aces te triaje
în anii 1926 și 1927 se constată că aproape o treime dintre aceștia erau în vârstă de peste 50 de ani:
28,5% în 1926 și 32,5% în 1927.97
În 1930 numărul persoanelor vulnerabile în vârstă de peste 65 de ani era de 754586, dintre care
doar 5317 erau instituționalizate98
În ceea ce privește pensiile de bătrânețe introduse în 1912, acestea au fost desființate prin legea
pentru unificarea asigurărilor sociale din 1933 și reintroduse în 1938, când s -a stabilit ca vârsta de
pensionare să fie de 65 de ani, indiferent de sex și condiții de muncă, vârstă pe care puțini muncitori o
puteau atinge.99 Existau și fonduri de pensii private pe lângă marile întreprinderi particulare.
Referindu -ne la aspectele locale ale asistenței sociale a bătrânilor, vom analiza pe s curt datele
pe care le avem despre județul Dolj. La începutul secolului al XX -lea județul Dolj aducea a opta parte
96 Ministerul Sănătății și Ocrotirii Sociale. Direcțiunea Generală a A sistenței Sociale, Situația și activitatea asistenței
sociale pe anii 1926 și 1927, Institutul de Arte Grafice Răsăritul S.A, București, p. 13 -14
97 idem
98 Eugen Botez -Asistența Socială 1920 -1930,București, p. 12
99 H. H. Stahl, op. cit., p. 88
43din venitul Statului și avea o populație de 370.000 de locuitori, dintre care 45.500 în Craiova.100 O
activitate de asistență socială realizau Biserica și societăților de binefacere care erau destul de
numeroase, precum și Primăriile.
Activitatea susținută a bisericilor Madona Dudu și Obedeanu este menționată adesea. Pe lângă
Biserica Obedeanu a funcționat multă vreme primul spital din Oltenia, înființat în timpul domniei lui
Constantin Mavrocordat (1756 -1758). Biserica Madona Dudu întreținea un Ospiciu de Alienați și
adăpostea în chiliile de pe lângă Biserică și alți bolnavi – mai ales bătrâni – care erau lipsiți de îngrijire
din partea familiil or. Dispunând de o avere considerabilă, Biserica Madona Dudu sau Maica Precista
din Dud, a jucat un însemnat rol cultural și filantropic: construirea și întreținerea unor școli, burse
pentru studenți și elevi săraci, construirea altor biserici în Județul D olj, contribuții permanente la
bugetul Primăriei pentru lucrările de modernizare a structurilor urbane de habitat: pavarea străzilor,
alimentarea cu apă și canalizarea orașului.101 Spitalul de alienați este menționat încă din 1778, iar în
1892 Epitropia bise ricii construiește un sanatoriu modern (actualmente Școală Normală). După cum
arată hrisoavele vremii, bolnavii primeau atât îngrijire, cât și hrană din veniturile bisericii.102 De
asemenea se ofereau ajutoare diferitor instituții și persoane, inclusiv pensi i acordate unor preoți sau
altor membrii ai familiilor lor.103
Celelalte parohii ofereau un ajutor ocazional, nesistematizat. Activitatea filantropică a Bisericii
devine mai sistematică în Oltenia o dată cu înființarea Mitropoliei Olteniei în 1939, primul mi tropolit
fiind Nifon Criveanul. Păstorind într -o vreme grea pentru țară, în perioada celui de -al doilea război
mondial, mitropolitul Nifon a desfășurat o susținută activitate filantropică, care nu a ocolit nici bătrânii
săraci, care au beneficiat de cele c inci cantine înființate de Mitropolit în întreaga eparhie și de ajutoare
ocazionale constând în lemne de foc și îmbrăcăminte de iarnă.
Sectorul asociativ prinde contur la sfârșitul secolului al XIX -lea– începutul secolului al XX -lea,
multe dintre acestea continuând să activeze și în perioada interbelică.
În ceea ce privește asistența medicală la sate funcționau așa numitele infirmierii sătești, iar în
Craiova existau patru spitale, înființate din inițiativă și donații particulare:
1.Spitalul Filantropic;
2.Spitalul Th. I. Preda;
3.Spitalul de Boale Contagioase;
4.Spitalul Militar.
100 Anuarul ziarului Patria pe 1906, Stabilimentul Industrial de Arte Grafice Ralian și Ignat Samitca, Craiova, p. 9
101 Cezar Avram ș.a., Bisericile Craiovei , Ed. Helios, Craiova, 1998, p.43
102 idem, p. 45
103 idem, p. 156
44Pentru bătrâni existau în 1911 și au continuat să funcționeze în perioada interbelică:
Azilul Sofia Caneciu, strada Împăratul Traian, înființat în anul 1906 în casele „bogătașei
craiovene” al cărei nume l -a primit, și care adăpostea douăsprezece femei bătrâne lipsite de
mijloace de trai.104
Azilul N. D. Ignătescu, pe strada Principele Nicolae nr. 19, întemeiat încă din anul 1898.
Adăpostit în casele lui Ignătescu, azilul era întreținut din venitul de 10.000 de lei anual al
moșiei acestuia, Prisăcioaia, și un capital de 270.000 cu un venit de 13.500 lei. Capacitatea
azilului era de 40 de locuri pentru infirmi, de preferință orbi, „fără familie și care erau lipsiți de
cele necesare”.105 Majoritatea acestora erau bătrâni.
Societatea Doamnelor Israelite întreținea din 1897 un azil de bătrâni și infirmi, aflat pe strada
Libertății, nr. 24
Primăriei se donau diverse sume de bani de către filantropi particulari, pentru destinații precum:
lemn, haine ș i încălțăminte pentru săraci, întemeierea unor paturi în spitale, căutarea răniților în caz de
război, înființarea unor așezăminte de asistență socială106.
Perioada 1948 -1989
A doua jumătate a secolului al XX -lea a reprezentat o perioadă de progres accelerat pentru toate
domeniile vieții sociale, inclusiv pentru asistența socială. În același timp problema revoluției
demografice a devenit extrem de acută, intrând în atenția guvernelor și a organismelor internaționale.
Chestiunile legate de îmbătrânire au fost incluse prima dată în agenda ONU în 1948, când Argentina a
propus Adunării Generale un proiect de drepturi ale bătrâneții. Proiectul argentinian nu a fost adoptat,
dar în 1969, la inițiativa guvernului maltez, tema îmbătrânirii a fost reînscrisă pe agenda ONU și așa a
rămas până astăzi.
Pentru România perioada 1948 -1989 a reprezentat un regres accentuat al asistenței sociale,
mergându -se până la desființarea învățământului de profil în 1969. Principiul călăuzitor era că
societatea socialistă este una aproap e perfectă, în care nu există probleme, deci nici persoane aflate în
dificultate.
Asigurările sociale de bătrânețe au adus o inegalitate tragică între pensionarii de stat și cei din
agricultură, aceștia din urmă beneficiind de pensii mai mult decât mizere, situație care s -a perpetuat
pentru aceștia și după 1989.
Măsurile de asistență socială s -au restrâns la instituționalizarea persoanelor ocrotite și acordarea
104 Anuarul Patria, 1911, p. 28
105 idem, p. 30
106 Deexemplu, din averea Sofiei Caneciu Primăria trebuia să înființeze un Azil pentru copii găsiți.
45unor ajutoare bănești și în natură. Bătrânii, ca și persoanele cu handicap și copiii orfani sau abandonați
erau asistați în instituții de stat, de tip închis, izolați de restul comunității, unele dintre aceste instituții
oferind o imagine terifiantă prin lipsa de igienă și nivelul de trai subuman oferit celor internați.
Hotărârea Consiliului de Miniș tri nr. 454/1957 prevedea ocrotirea bătrânilor în: cămine de
pensionari, cămine de bătrâni, cămine -spital, asistență deschisă prin cantinele de ajutor populare,
ajutoare în bani și în natură. Chiar și pentru bătrâni, al căror drept la pensie, la odihnă era recunoscut se
prevedea, la articolul 8, înființarea pe lângă unitățile amintite a unor ateliere și gospodării anexe.
Decretul nr. 253/1971 stipula acoperirea parțială a cheltuielilor de asistență socială, încurajând unele
elemente de autoprotecție la nive lul bătrânilor asistați. Asistența socială la domiciliul lipsea cu
desăvârșire. Singurul avantaj al persoanelor vârstnice îl constituia beneficiul universal al asistenței
medicale gratuite.
În anii 1980 prăbușirea nivelului de trai i -a afectat profund pe v ârstnici, imaginea bătrânului
pensionar stând la coadă cu noaptea în cap pentru o sticlă de lapte sau o butelie de aragaz fiind pe cât
de tragică, pe atât de familiară în acea perioadă.
Asistența socială a vârstnicilor în România după 1989
Asistența social ă ca profesie marginalizată în regimul comunist, a primit după 1989 locul pe
care trebuie să -l ocupe în orice stat contemporan. Acest lucru a însemnat pe de o parte pregătirea unor
specialiști prin reînființarea școlilor superioare de asistență socială, ia r pe de altă parte crearea cadrului
legislativ și a structurilor instituționale pentru realizarea unei asistențe sociale moderne.
Preocupările pentru protecția socială a persoanelor vârstnice s -au materializat atât la nivelul
asigurărilor sociale, cât și al asistenței sociale, manifestându -se tendința de punere în acord cu
recomandările organismelor internaționale și europene în materie, precum și cu progresele obținute în
domeniu la nivel mondial. Acest fapt reprezintă o necesitate imperativă pentru Român ia, situația sa
demografică fiind similară celei din majoritatea țărilor dezvoltate și în curs de dezvoltare.
S-a început reformarea sistemului de pensii prin creșterea treptată a vârstei de pensionare,
sistem dezechilibrat profund de reducerea limitei de vârstă pentru pensionare imediat după 1989, ca
măsură de reducere a unui șomaj masiv. S -au adoptat acte normative importante prin care se creează
cadrul general de acordare a asistenței sociale a vârstnicilor, precum Legea persoanelor vârstnice nr.
17/2000 și Legea sistemului de asistență socială nr. 705/2001. Semnificativă este și crearea Consiliului
Național al Persoanelor Vârstnice, instituție guvernamentală cu rol consultativ care este reprezentată și
la nivel teritorial.
Ca linie principală de abordar e a problemelor legate de vârsta bătrâneții se urmărește
promovarea dezinstituționalizării vârstnicilor și stimularea implicării comunitare și a societății civile,
46acest lucru fiind cu atât mai necesar cu cât numărul instituțiilor destinate îngrijirii vârs tnicilor este mai
mult decât insuficient, iar numărul persoanelor de vârsta a treia este în creștere.
Etica într -o societate îmbătrânită
De-a lungul timpului și spațiului au fost meționate frecvent și atitudini defavorabile față de
vârstnici. În unele cult uri, când devin nefolositori pentru familie și societate, bătrânii devin o problemă
și de multe ori li se dorește moartea sau sunt omorâți. La eschimoși această mentalitate este implicită în
obiceiul bătrânilor de a se retrage din comunitate și a pleca cu o barcă în largul oceanului atunci când
simte că nu mai poate fi util nicicum. Este de fapt o sinucidere. În unele insule din Pacific exista
obiceiul de a îngropa bătrânii de vii, iar în Țara de Foc când erau amenințați de foamete, ucideau întâi
femeile bă trâne, apoi câinii, pe considerentul că aceștia din urmă prind focile, deci sunt folositori, pe
când femeile bătrâne nu.107
Aceste atitudini manifestate la unele popoare așa -numite primitive care existau încă în secolul
al XIX-lea sunt transparente și în fo lclorul popoarelor civilizate, ca spre exemplu în proverbele
românești: „De lupul bătrân câinii își bat joc”, „A jucat la nunta dracului”, „A avea zile câte buruieni”,
„A fi baba Dochia”, „A fi bătrân uitat” (exprimări ironice la adresa vârstei), „Mătura v eche ajunge la
grajd” sau „Câinele după ce năpârlește nu ne mai trebuiește” (aluzie la inutilitate). De asemenea, în
limbajul curent al fiecărui popor există termeni cu conotații peiorative legate de femeile și bărbații în
vârstă. De exemplu, în limba româ nă:hoașcă, babă, cotoroanță, pagubă bătrână, moș, hodorogit,
fosilă, țap bătrân, boșorog . În limba engleză, dintre termenii jignitori la adresa bătrânilor amintim:
codger, geeyer, gramps, fogey, old goat , iar pentru femei: crone, hag, harridan, old bag .
Actele de violență asupra vârstnicilor în zilele noastre, precum abuzul fizic, sexual sau moral,
inclusiv abuzul prin neglijare și cel prin abandon, jafurile, crimele care ocupă un loc de frunte în
statisticile privind criminalitatea, precum și numărul ridi cat al sinuciderilor în rândul acestora indică
faptul că nici la începutul celui de -al treilea mileniu creștin bătrânii nu sunt mai iubiți, acceptați sau
respectați.
Conflictul dintre generații ca antagonism între tineri și bătrâni este o chestiune actuală exprimat
manifestări de intensitate variabilă este întâlnit în toate sferele vieții sociale: în familie, la locul de
muncă, pe stradă, în comunitate, în întreaga societate… Ca orice conflict și conflictul între generații se
datorează luptei pentru distr ibuția unor resurse limitate, a puterii, sau disputelor asupra unor valori.
Stereotipurile și miturile despre diferite grupuri de vârstă (în special copii, adolescenți și bătrâni) sunt
un factor cu influențe semnificative pentru acutizarea acestui conflict , iar în acest context pentru
107 Elie Metchnikoff, Bătrânețea , traducere de Paul Ionescu, Ed. Librăria Nouă, București, 1914, p. 7
47societatea contemporană mass media, în special televiziunea, joacă rolul cel mai important prin
imaginea pe care o promovează despre grupurile amintite, imagine cel mai adesea neconformă
realității.
În ultimii ani s -a conturat o preocupare constantă pentru elaborarea unor principii etice legate de
îmbătrânire, preocupare motivată pe de o parte de progresul tehnologiei medicale, iar pe de altă parte
de creșterea numărului de vârstnici dependenți într -o societate tot mai îmbătrâ nită.108 „Schimbările
revoluționare reclamă o gândire nouă, revoluționară, care poate situa formularea și implementarea
politicilor pe baze sigure. În lumea noastră care îmbătrânește, un nou mod de gândire presupune a
vedea îmbătrânirea ca un proces care se desfășoară de -a lungul întregii vieți și ca pe un fenomen la
scară societală, nu ca pe un fenomen raportat exclusiv la persoanele vârstnice.”109
Progresul tehnologie medicale a adus în discuție dileme legate de luarea unor decizii care
implică paternalism, r espectiv auto -determinare, în arii precum: alegerea unui serviciu de asistență
socială, abuzul vârstnicilor, decizii privind viața și moartea în bolile terminale sau în cazul dependenței
de aparate pentru supraviețuire, euthanasia. Este greu de formulat pr incipii etice pentru asemenea
situații, datorită în special afectării serioase a discernământului în cazul unor boli ale bătrâneții.
Cealaltă direcție de abordare etică a problemelor legate de îmbătrânire și bătrânețe se leagă de
luarea unor decizii econom ice și politice. Dacă în primul caz era vorba de decizii privind viața
individuală, aici sunt decizii care afectează colectivitatea, societatea. Problemele legate de asistența
medicală, sistemele de pensii și serviciile sociale pentru vârstnici sunt deja e xtrem de cunoscute.
În literatura de specialitate se confruntă două concepții opuse privind îmbătrânirea populației și
consecințele acestui fenomen, având efect și în planul atitudinii societății față de persoanele vârstnice.
Cea dintâi este împărtășită în special de către economiști și oameni politici, adică tocmai acel grup a
căror voce se face cel mai des și mai puternic auzită, opiniile acestora fiind citate și expuse intens în
mass-media, și având astfel o mare putere de influență asupra conturării ati tudinilor societății. Aceștia
consideră că bătrânii reprezintă o povară pentru societate: numărul tot mai mare de vârstnici pe fondul
unei generații de vârstă activă constante numeric creează o presiune asupra sistemelor economice și de
protecției socială. Bătrânii nu produc nimic, dar consumă, și chiar mai mult decât alte grupe de vârstă
în unele domenii, după cum consideră unii cercetători, cum ar fi, spre exemplu serviciile medicale.
Concepția opusă o susțin sociologii, juriștii, medicii, care afirmă că, dimpotrivă, conform principiilor
justiției sociale, în virtutea faptului că a contribuit în perioada vieții sale active la progresul societății
prin producerea de bunuri materiale și spirituale, prin viața sa în familie, comunitate și societate,
108 Harry R. Moody, Ethics, înThe Enciclopedy os aging , p. 224-227.
109http://www.un.org/esa/socdev/ageing/agewpop.htm , (2003sept01), The Ageing of the World’s population
48bătrânulare dreptul de a participa la consum, iar societatea are obligația de a -i asigura toate condițiile
unui trai decent.110 În plus, bătrânii nu sunt doar consumatori, ci și resurse pentru familie, comunitate și
societate.
Ageismul este un concept care vine să înmulțească numărul „ism” -elor, desemnând
discriminarea persoanelor vârstnice. Pe agenda organismelor internaționale chestiunea bătrâneții, a
îmbătrânirii demografice, a drepturilor persoanelor vârstnice este una permanentă, iar principiul
nondiscriminării pe criterii de vârstă, sex, naționalitate, religie și așa mai departe apare în majoritatea
actelor juridice naționale și internaționale, rămânând însă deocamdată deziderate, idealuri frumoase
pentru societatea de mâine.
Concluzii
Persoanele vârstnice au f ost tratate, de obicei, în majoritatea societăților cu deosebit respect.
Bătrânețea era asociată cu o bogată experiență de viață și cu înțelepciunea. Din acest motiv lor le era
încredințat rolul de sfătuitori, fiind consultați în toate problemele important e ale comunității, și chiar în
cele personale ale celor mai tineri. Cei neputincioși erau îngrijiți în familiile lor, de către descendenți.
Industrializarea, urbanizarea, progresul cunoașterii și accesul facil la informație a dus la o
diminuare a rolului v ârstnicului în comunitate și la o modificare substanțială a mentalităților și
comportamentului față de această categorie de persoane. Formele de protecție și asistență socială a
vârstnicilor au fost în general asemănătoare celor adresate și altor categori i de persoane defavorizate:
persoane cu handicap, săraci, bolnavi.
În lumea antică, ajutorul mutual era principiul în baza căruia erau ajutați bătrânii în majoritatea
societăților. Preceptelor religioase și morale care încurajau această atitudine li se ada ugă și respectul de
care se bucurau vârstnicii, precum și faptul că, spre deosebire de alte categorii care aveau nevoie de
îngrijire, imaginea bătrâneții celorlalți este imaginea propriului viitor.
Tot în antichitate apare și mecanismul caritate -filantropie, dezvoltat cu precădere de Biserică,
de unde a fost preluat în lumea euro -americană de organizații ale societății civile, care inițial aveau tot
o motivație religioasă, fiind continuat prin acestea și astăzi.
Ideea de bunăstarea publică este proprie mod ernității și apare la începutul secolului al XVII -lea,
o dată cu Legea elisabetană a sărăciei. Epoca modernă a însemnat preluarea în mare măsură de către
stat a responsabilității pentru asigurarea bunăstării, protecția și asistența socială încep să fie
reglementate prin legi. Apar, de asemenea, și asigurările sociale, prima dată în Germania, în a doua
jumătate a secolului al XIX -lea (Bismark), aproape simultan cu apariția serviciilor sociale pentru
110 Marin Balaci –Demografia vârstei a treia , Ed. Medicală, București, 1996, p. 30
49bătrâni și alte categorii de persoane vulnerabile. Preveder ile universale constituie un aranjament mai
recent, apărut în a doua jumătate a secolului al XX -lea, pentru bătrâni acesta constând în unele țări în
asistență medicală gratuită și asigurarea unui venit minim.
Numărul persoanelor vârstnice și ponderea lor î n totalul populației Globului este în continuă
creștere, multe țări confruntându -se cu un fenomen de îmbătrânire a populației. Aceste persoane nu se
mai bucură însă de același respect, sunt socotiți inutili, chiar dacă realitatea infirmă aceste idei
preconcepute. Modificările biologice datorate procesului de îmbătrânire, asociate adesea unei patologii
specifice vârstei, le generează anumite handicapuri și îi aduc uneori într -o stare de dependență față de
ajutorul altor persoane.
Am putea sublinia percepția și atitudinea creștină față de bătrâni, precum și modalitatea creștină
de abordare a asistenței sociale în general și a asistenței sociale a vârstnicilor în special ca model
alternativ la abordările contemporane. Reașezarea activității de asistență socială pe principii creștine și
valorificarea progreselor înregistrate în domeniu prin integrarea într -o concepție teocentrică despre om
și societate poate constitui un demers benefic pentru îndeplinirea misiunii sociale a Bisericii,
contribuind la vindecarea so cietății și la apropierea ei de ceea ce ar trebui să fie: cadru de învățare,
exersare și manifestare a iubirii, iubirii de aproapele, a iubirii de Dumnezeu.
Problematica bătrâneții și îmbătrânirii rămâne în continuare un teren generos de studiu, iar în
condițiile demografice actuale chiar o cerință de prim ordin.
Bibliografie recomandată
1.Dr. Pavel Chirilă, Pr. Mihai Valică, Dr. Mădălina Popescu –Fundamentarea biblică a
filantropiei creștine , în „Studii de medicină și filantropie creștină”, Editura Cristi ana, București,
2001
2.Maria Emilia Sorescu –Istoricul preocupărilor pentru protecția și asistența socială a
vârstnicilor , în „Analele Universității din Craiova”, Seria Teologie, Anul VIII, nr. 11/2003,
Editura Universitaria, Craiova
50Perspective teoretice asupra îmbătrânirii
Teoriile au un rol deosebit de important. Ele ghidează interpretarea experienței, informației și
observației și ajută la anticiparea viitorului.111
Teoria dezangajării
Îmbătrânirea este o inevitabilă retragere sau dezangajare, rezultând interacțiuni descrescânde (în
scădere) între persoanele vârstnice și alții în sistemul social cărora aparțin. Procesul poate fi inițiat de
persoana însăși sau de alții în anumite situații … Când procesul îmbătrânirii este complet, echilibrul
care există la vârsta mijlocie între persoană și societatea sa a determinat o cale pentru un nou echilibru
caracterizat printr -o mai mare distanță și un tip alterat (modificat) de relații interpersonale. (este
dezangajarea universală și inevitabilă? Ce nou echilibru se întemeiază prin detașarea naturală? Este
ceva moral112)
Teoria activității
Este considerată mai mult o judecată de valoare decât o teorie propriu -zisă. Această teorie
sugerează că bătrânii continuă să aibă aceleași nevoi și dorințe ca și la vârsta mijloc ie și că de fapt ei
rezistă presiunii de a se retrage din societate. Îmbătrânirea optimă este experiată de persoana care
rămâne activă și se bucură de o stare morală mai înaltă.113
Alte teorii au fost elaborate din efortul de a înțelege îmbătrânirea în conte xtul ei social.
Teoria grupului minoritar
Vede bătrâni ca un grup minoritar, sugerând un status economic mai scăzut, discriminare,
prejudiciu și mulți alți factori care au făcut parte din experiența minorităților în SUA.114
Perspectiva subculturii
Sugerează115 că bătrânii își împărtășesc unii altora două experiențe critice care acoperă o
subcultură:
1.Membrii au o afinitate particulară unul față de altul.
2.Membrii sunt excluși de la interacțiunea cu alte grupuri ale populației generale.
Disciminarea bătrânilor și sensul multiculturalității a contribuit la apariția unei potențiale
subculturi.
Stratificarea pe vârste
Această perspectivă pornește de la conceperea societății ca fiind divizată pe vârste și clase
111 David Maldonado, Aged, înEncyclopedia of Social Work , 1987, p. 103
112 Cummins și Henry, 1961, apud idem, p. 104
113 Quadageno, 1980, apud ibidem
114 Barron, 1983, apud ibidem
115 Rose, 1980, apud ibidem
51sociale.116 Diferitele straturi de vârstă și generații pot f i definite și comparate în acord cu experiențele
istorice cheie. Acest cadru explicativ subliniază perspectiva cursului vieții și dimensiunile istorice
împărtășite de cohorte. Fiecare generație și cohortă este unică, reflectând experiența particulară a ace lei
generații.
Teoria modernizării
Teoria modernizării oferă un cadru descriptiv și explicativ al continuității și schimbărilor în
statusul bătrânilor de -a lungul timpului și în diferite spații. Teza centrală a acestei teorii este aceea că
procesele care a u stat la baza evoluției societății de la sistemele socio -economice rurale și agrare la
unele urbane și industriale117 cauzează și schimbări în pozițiile pe care bătrânii le ocupă în societate și
stima acordată vârstnicilor, direcția schimbărilor fiind de ob icei spre rău.
În lucrarea The Role of the Aged in Primitive Societies, apărută în anul 1945, Leo Simmons
prezintă „una dintre cele mai influente aplicații ale teoriei modernizării în gerontologie”. Simmons
arată că rolul bătrânilor într -o societate dată e ste invers proporțional cu nivelul dezvoltării tehnice și a
structurii ocupaționale.118 Pe baza unui studiu transcultural a șaptezeci și una de societăți, el a
concluzionat că în societățile agricole relativ stabile bătrânii ocupau de obicei poziții de favoa re și
putere. Când rata schimbărilor crește, bătrânii își pierd statusurile avantajate.119
Una dintre cauze este aceea că datorită tehnologiei care a crescut productivitatea, sfatul
bătrânilor nu mai este necesar ca în modul de producție tradițional, în car e bărbatul sau femeia în vârstă
erau capul familiei, luând deciziile în toate domeniile vieții economice politice religioase sociale: „O
dată cu creșterea utilizării energiei vântului, apei, aburului și celei electrice, relația dintre efortul uman
și volumul bunurilor produse slăbește. Pentru că producția depindea mai puțin de pământ și mai mult
de tehnologie, puterea de decizie trece de la proprietarii de pământ la relativ puțini proprietari de fabrici
și comercianți, care erodează puterea familiei patriar hale. În plus, când volumul cunoștințelor științifice
și tehnice a crescut, capacitatea fiecăruia dintre indivizi de a cunoaște, valoarea vârstnicilor ca
păstrători ai cunoașterii decade.”120 O altă ipoteză este aceea că producția mare a însemnat și un câști g,
un profit mare. Cum tinerii sunt mai productiv în producția industrială, ei preiau puterea de la vârstnici.
Un exemplu grăitor în ceea ce privește schimbările aduse de modernitate în atitudinea față de
vârstnici și statusurile lor sociale îl oferă socie tatea japoneză: „Chiar dacă scrierile de specialitate
prezintă o imagine favorabilă asupra bătrâneții în Japonia modernă industrializată, datorată tradiției
116 Riley, 1973, apud ibidem
117 R. Atchley, op. cit. p. 49
118W Andrew Achenbaum, Modernization Theory , înThe Enciclopaedy of ageing , p. 453
119 Atchley, op. cit., p. 49.
120 Ibidem.
52japoneze, explicând respectul, privilegiul și securitatea acordată bătrânilor prin idealurile confu cianiste
ale pietății filiale și tradiționala familie japoneze cu trei generații, realitatea, așa cum arată studiile
recente este ușor diferită, cuprinzând și aspecte pozitive, dar și negative, a căror apariție a fost
determinată de modernizare și de creșt erea rapidă a populației, cu impact puternic asupra bătrânilor și
cu efecte negative asupra statusului lor.”121
Studii transculturale comparative ale unor cercetători ulteriori au rafinat ipoteza lui Simmons.
Analiști istorici au distrus mitul „vârstei de au r” în care bătrânii „erau tratați inevitabil ca membrii de
onoare ai familiei și ca sfătuitori venerabili ai comunității. Societățile nu s -au mișcat brusc de la
venerație la dispreț față de bătrâni atunci când au trecut de la o bază pre -industrială la una
industrializată. Șirul atitudinilor pozitive, negative, ambivalente și conflictuale față de vârstnici – atât
de familiare astăzi – sunt adânc înrădăcinate în tradiția iudeo creștină și cultura clasică,”122 este de
părere Achenbaum.
Opiniile istoricilor despr e debutul modernizării referitor la bătrânețe nu concordă, cert este însă
că în secolul XX au prins formă caracteristicile moderne ale societății îmbătrânite. Schimbările
demografice au avut consecințe în toate sferele vieții sociale, de la relațiile din f amilie, paternurile
maritale și până la aranjamentele economice și politico -administrative. Modul în care modernitatea a
afectat percepția vârstnicilor în societate precum și auto -percepția lor rămâne în continuare un subiect
de cercetare, iar teoria moder nizării este dominantă în analiza evoluției mentalităților și atitudinilor față
de bătrâni.
Bibliografie recomandată:
Rădulescu, Sorin –Sociologia problemelor sociale ale vârstelor , Editura Lumina Lex, București, 2000
121 Yokko Tsuji, Continuites and Changes in the Conceptions of Old Age in Japan, în Susanne Formanek and Jepp Linhart,
Aging. Asian Concept and Experiences: Past and Present , Verlag der Osterreichischen Akademie die Wiessenschaften,
Wien, 1997, p 9
122 W Andrew Achenbaum, op. cit., p. 453
53Bătrânețea și îmbătrânirea ca p robleme sociale
Obiective educaționale:
La sfârșitul acestui curs studenții vor fi capabili:
Să argumenteze că bătrânețea și îmbătrânirea pot fi probleme sociale;
Să prezinte principali factori care cauzează vulnerabilități la vârsta bătrâneții;
Să descrie problemele asociate vârstei bătrâneții;
Cuvinte cheie: problemă socială, probleme asociate bătrâneții, sărăcie, discriminare, dependență
2.2 Ce este bătrânețea?
Bătrânețea este un proces biologic natural și inevitabil, care începe la naștere.123 Unele semne
ale îmbătrânirii sunt vizibile (încărunțirea părului, pierderea elasticității pielii și apariția ridurilor,
scăderea mobilității articulațiilor), altele nu (scăderea acuității vizuale sau auditive). Fiecare persoană
are un ritm propriu de îmbătrânire, ast fel încât criteriul vârstei cronologice, deși larg utilizat în studiile
sociologice și politicile sociale, nu oferă prea multe indicii despre nivelul îmbătrânirii individuale.
Bătrânii constituie cel mai eterogen grup populațional, iar nevoile lor diferă mai mult de la un
individ la altul decât în cazul celor de altă vârstă, datorită ritmului diferit de îmbătrânire, zestrei
genetice, profilului psiho -spiritual, experienței de viață, contextului familial și socio -cultural în care
trăiește, evenimentelor tră ite etc. În consecință, măsurile de sprijin ale acestora trebuie să fie puternic
individualizate, iar politicile sociale să ia în calcul o mare varietate de nevoi ale acestora.
2.3 Bătrânețea – o problemă socială?
De obicei sociologii consideră că o problemă s ocială este „o presupusă situație care este
incompatibilă cu valorile unui număr semnificativ de oameni care consideră că acțiunea este necesară
123 Kenneth J. Neubeck and Mary Alice Neubeck –Social Problems. A Critical Aproach, Fourth Edition, McGraw – Hill
Companies, Boston, 1997, p. 370
54pentru a schimba situația”124. Din această definiție decurg următoarele consecințe:
a.o situație este o problemă a tunci când un grup de oameni o consideră astfel – „opresupusă
situație”;
b.definirea unei situații ca problemă socială se face prin raportarea la anumite valori;
c.numărul celor care definesc ceva ca problemă socială este semnificativ ;
d.situația deranjează, ce re oschimbare ;
e.se simte nevoia, de a face ceva, nevoia unei acțiuni pentru a schimba situația.
A răspunde la întrebarea dacă bătrânețea este o problemă socială implică așadar mai întâi a
obține răspunsuri la următoarele întrebări: Cine consideră că bătrân ețea este o problemă? La ce valori
se raportează definirea bătrâneții ca problemă socială? Este semnificativ grupul celor care definesc
bătrânețea drept o problemă socială? Prin ce deranjează bătrânețea? Ce acțiuni sunt cerute?
Unii autori consideră că „bă trânețea nu este în mod esențial o problemă socială și mai ales nu o
afacere de politici sociale. Calitatea bătrâneții noastre va fi produsul politicilor sociale țintite și pe de
altă parte produsul vieții noastre.” Mai mult chiar, „dacă astăzi bătrânețea este concepută ca problemă
acest fapt se datorează asocierii ei cu imaginea disabilității și dependenței. Această asociere este adesea
falsă. Chiar și oamenii foarte bătrâni își păstrează total sau foarte mult autonomia.”125
Tabelul nr. 3 Repere în definir ea bătrâneții ca problemă
Cine consideră
bătrânețea o
problemă?Este
semnificativ
acest grup?Valori la care se
raporteazăPrin ce deranjează
bătrânețea?Ce acțiuni sunt cerute?
Bătrânii înșiși Da-Sănătatea fizică
și psihică
-Bunăstarea
individuală-declinbio-psihic
-boli;
-status în declin;
-dificultăți
materiale;
-singurătate,
izolare;
-discriminare.-asigurarea unor
venituri decente;
-medicamente
compensate;
-acces facil, fără
discriminare la
servicii sociale și
medicale;
-schimbarea
mentalității privind
îmbătrânirea.124 Earl Rubington and Martin S. Weinberg, The Study of Social Problems. Six Perspectives, Fourth edition, The Oxford
University Press, New York/Oxford, 1989, p. 4
125 Rudi Dallas și Eugene McLaughlin, Social Problems and the Family , Sage Publications, London, 1997, p. 123
55mentalității privind
îmbătrânirea.
Familia
bătrânuluiDa Bunăstarea familiei-îngrijirea unui
vârstnic dependent;
-dificultăți
materiale.-servicii sociale de
sprijin pentru familia
care îngrijește un
vârstnic dependent;
-venituri decente
pentru vârstnic;
Economiștii Da-Profitul–
Raportul cost /
beneficiu
-Productivitatea-suprasolicitarea
sistemului de
pensii;
-costuri asociate
dependenței:
servicii sociale și
medicale;
-„neproductivitatea”
vârstnicilor.-reorganizarea
sistemelor de pensii;
-creșterea vârstei de
pensionare;
-suportarea de vâ tre
vârstnic sau familia
acestuia a costurilor
îngrijirii.
Politicieni DaAvantajele
electoraleNemulțumiri, presiuni
sociale.- legislație care să
corespundă cerințelor
principalelor grupuri de
interes: bătrâni, familiile
cu vârstnici, patronate,
sisteme de asigurări, de
sănătate, de asistență
socială
Ca urmare, măsurile necesare țin de politici țintite pe diferite aspecte ale calității vieții întregii
populații, deoarece vulnerabilitățile bătrâneții apar în special la persoanele care aparțin unor grupur i
sociale deja dezavantajate în cadrul sistemului social: săraci, grupuri etnice și rasiale, persoane cu
handicap și femei, astfel încât construcția socială a îmbătrânirii într -o problemă socială întunecă
adevăratele probleme ale vârstnicilor, care sunt de fapt probleme structurale.126
Îmbătrânirea poate fi privită, așadar, atât ca problemă socială, care necesită măsuri speciale de
126 Neal S. Bellos and Mary Carmel Ruffolo, Aging: Services , inEnciclopaedy of Social Work
56ameliorare și trebuie abordată ținând cont de perspectiva mai multor grupuri de interes, cât și ca
fenomen individual care amplif ică vulnerabilitățile generate anumite dezavantaje structurale.
Este necesar astfel ca politicile sociale să abordeze îmbătrânirea în cadrul societății mai largi,
asociind măsurile speciale care vizează doar populația vârstnică unor măsuri generale de prot ecției
socială a populației în ansamblu. Dacă cele dintâi vizează anumite probleme asociate bătrâneții, acestea
din urmă trebuie să se adreseze unor factori care generează vulnerabilități la vârsta bătrâneții, astfel
încât așa zisa problemă a îmbătrânirii să nu apară drept un efect pervers al unor politici sociale prost
gândite.
2.4 Factori care generează vulnerabilități la vârsta bătrâneții
Sărăcia
Persoanele cu venituri mici în perioada activă sunt expuse la dificultăți materiale la bătrânețe,
datorită reduc erii semnificative a acestora prin pensionare.
Absența unor măsuri de sănătate publică
A avea o viață în cea mai bună stare de sănătate este rezultatul conjugării mai multor factori
precum: mediul, locuirea, munca, alimentația. Sănătatea populației trebui e păstrată prin acțiuni
preventive care să vizeze toți acești factori. Din păcate, din sistemul de sănătate, ca de altfel și din cel
de asistență socială, lipsesc măsurile de prevenție.
Implicarea în măsuri de educație privind prevenirea unor factori de ri sc, precum consumul de
tutun, alcool, droguri, sedentarismul, regimul irațional de viață și muncă, lipsa de igienă, munca în
medii toxice fără măsuri adecvate de protecție, deși constituie fundamentul oricărei prevenții, este
extrem de redusă. La aceasta s e adaugă și absența controlului respectării unor norme elementare de
protecție a muncii și a programului legal de muncă și odihnă, în special de către agenții economici din
sectorul privat.
Calitatea mediului ecologic, este afectată de poluarea fără măsură a apei, aerului și solului. În
ceea ce privește locuințele, pe lângă faptul că există multe familii care nu au o locuință, o mare parte
din fondul locativ este vechi și necesită reparații pe care majoritatea proprietarilor nu și le pot permite.
Lipsei de implicare în controlul calității produselor alimentare i se adaugă impunerea consumului de
produse alimentare care conțin substanțe chimice ale căror efecte nocive demonstrate au făcut să fie
interzise în alte țări, chiar și în Uniunea Europeană, precum și generalizarea consumului de sare iodată,
măsuri care vor avea ca efect pe termen lung creșterea morbidității generale a populației și mai ales a
57generațiilor vârstnice, având în vedere durata mai îndelungată a expunerii la astfel de substanțe, precum
și scăderea capacității generale de apărare a organismului.
Apartenența la grupuri etnice și rasiale
Discriminarea datorată etniei este dublată de aceea pe criterii de vârstă, bătrânețea devenind
astfel de două ori dureroasă pentru membrii acestor grupuri.
Diferența de gen
În societatea noastră femeile au încă un statut inferior bărbaților, ele fiind mult mai expuse
riscului sărăciei, mai ales la vârsta bătrâneții, când de două ori mai multe femei decât bărbații sunt
singure, deoarece multe întrerup activitat ea productivă pentru creșterea copiilor, lucrează cu program
de lucru redus sau au slujbe mai prost plătite.
Handicapul
O persoană cu handicap se poate confrunta cu mai multe vulnerabilități la bătrânețe, datorită
unor situații precum: deteriorări biolog ice și psihice naturale, accentuarea deficiențelor sau dobândirea
altor dizabilități datorate bătrâneții, veniturilor scăzute de -a lungul întregii vieții, celibatul, pierderea
rudelor mai vârstnice care o ajutau.
Reprezentarea socială a bătrâneții
Ignoranța privind fenomenul multidimensional al îmbătrânirii și conturarea unei imagini despre
bătrânețe tributare stereotipurilor și miturilor false de care aminteam, determină inacțiune sau acțiune
inadecvată din partea actorilor sociali, precum și indiferență sau atitudine devalorizantă față de bătrâni
din partea celor mai tineri și chiar a familiilor acestora.
2.5 Probleme asociate bătrâneții
Starea de sănătate fizică și psihică
Unii dintre bătrâni nu se bucură de o stare de sănătate bună. Alterările funcționale firești
datorate înaintării în vârstă sunt însoțite și de diferite afecțiuni, fiind deosebit de important pentru
medic și asistentul social a deosebi modificările firești al procesului de îmbătrânire, de cele patologice.
Este estimat că jumătate din persoa nele în vârstă de sub 75 de ani și două treimi din cei de peste 75 de
58ani suferă de boli de lungă durată asociate cu boli minore.127
Consecințele acestui fapt sunt apariția unor costuri suplimentare pentru medicamente și
perioade mai lungi sau mai scurte de spitalizare, privațiuni alimentare, reducerea mobilității și uneori
chiar pierderea autonomiei în anumite grade, probleme accentuate de lipsa sau reducerea accesibilității
medicamentelor și asistenței medicale.
În timp ce bătrânii pot să fie cel mai larg g rup de utilizatori ai serviciilor de sănătate, nevoile lor
nu sunt și mai scumpe decât ale altor pacienți. Într -un articol din British Medical Journal, Shah
Ebrahim arată că nu costurile îmbătrânirii, ci costurile morții constrâng sistemul național de sănă tate,
indiferent de vârsta la care aceasta survine.128
Situația de dependență
Dependența se traduce prin pierderea autonomiei, nevoia de ajutor din partea altor persoane.
Poate fi afectată capacitatea de a -și întreține locuința și pregăti hrana, de a avea grijă de propria
persoană (igienă, echipat/dezechipat, mers la toaletă), de a se deplasa etc. Dependența este cauzată de
boală, invaliditate fizică, care afectează circa o treime din persoanele de peste 75 de ani, deteriorarea
mentală, care apare la aproxi mativ 5% dintre vârstnici, sau sărăcie.129 Aceste date arată că numărul
vârstnicilor dependenți nu este atât de mare pe cât se crede. Cei mai mulți dintre aceștia sunt îngrijiți în
familie, de către membrii acesteia – soțul / soția, copiii, frații / surori, alte rude sau cunoscuți, iar o
parte mult mai redusă primesc ajutor la domiciliu sau sunt internați în instituții specializate.
Această situație afectează calitatea vieții vârstnicului atât datorită disconfortului psihic
(sentimente de jenă, inutilitate, tristețe, neputință), cât și datorită costurilor asociate: consultații
medicale, plata unui îngrijitor la domiciliu, modificări ale ambientului.
Familia joacă rolul cel mai important în satisfacerea nevoilor sociale, emoționale și fizice ale
bătrânului dep endent, astfel încât este necesar ca statul să își asume rolul de a crea condiții pentru
maximizarea abilității persoanelor, familiilor și comunităților de a se descurca independent.130
Situația economică
Veniturile vârstnicilor tind să păstreze diferențele din perioadei de vârstă activă: cei bogați sunt
127 Brown și Payne, op. cit., p. 209
128Help the Aged – Policy Update, May 2004, Edition 55, www.helptheaged.org.uk , (25 iunie 2004, 14.00), p. 10
129http://www2.rgu.ac.uk/publicpolicy/introduction/policy/# Old%20age , ora19.30, 9 aprilie 2002
130 M. Brown și S. Payne –Introducțion to Social Administration in Britain, Seventh Edition, Ed. Routhledge, London and
New York, 1994, p. 217
59în continuare bogați, chiar dacă veniturile se diminuează oarecum, iar cei săraci devin mai săraci.
Pentru cei mai mulți pensia este principala sursă de venit, iar alții mai obțin venituri din chirii, activi tăți
ecomonice, sunt ajutați de copii.
Sărăcia este un fenomen multidimensional , incluzând:131
Condițiile materiale – nevoia de bunuri și servicii; deprivări multiple sau un standard scăzut de
viață; locuința deteriorată sau lipsa unei locuințe adaptate repr ezintă una dintre cele mai
serioase dificultăți de ordin material.
Poziția economică –venituri scăzute, resurse limitate, inegalitate sau clasă socială scăzută ;
Poziția socială a săracilor, prin lipsa de drepturi, dependență și excludere socială.
Sărăcia vârstnicului se înscrie în contextul mai larg al sărăciei la nivelul întregii societăți,
cauzele sale fiind fie individuale, fie structurale, în funcție de acestea adoptându -se soluțiile.
Problemele cu care se confruntă vârstnicii au mai degrabă origini s tructurale decât individuale.132 În
contextul unei rate ridicate a sărăciei populație, ca în România, se impun măsuri de creștere economică,
concomitent cu preocupări pentru suplimentarea veniturilor persoanelor cu venituri scăzute și
asigurarea unor pensii decente vârstnicilor.
Creșterea longevității a însemnat pentru unii, în special pentru femei și muncitori, creșterea
sărăciei, ca rezultat al politicilor sociale care retrag oamenii din activitate după o anumită vârstă și le
construiesc dependența.133 Inegalitățile existente în copilărie și de -a lungul vieții tind să se perpetueze
și la bătrânețe, femeile fiind mai expuse la sărăcie prin angajamentele familiale neplătite, slujbele prost
plătite sau cu jumătate de normă. De asemenea, ele își continuă munca nep lătită în familie și după
pensionare, chiar până la vârste înaintate.
Unele dintre nevoile satisfăcute de serviciile sociale ar fi mai bine satisfăcute de către bătrânii
înșiși, dacă ei ar deține mijloacele financiare necesare păstrării propriei independen țe. Cei mai mulți
bătrâni se descurcă adecvat cu problema bătrâneții dacă au securitate financiară și olocuință decentă ,
acestea fiind așadar beneficiile cărora politicile sociale ar trebui să le ofere cea mai mare atenție.134
Locuirea
Opțiunea dominantă î n ceea ce privește modul de viață și de îngrijire a persoanelor vârstnice
este aceea ca acestea să fie sprijinite pentru a duce o viață independentă și a rămâne la domiciliul
131http://www2.rgu.ac.uk/publicpolicy/introduction /policy/#poverty , ora19.30, 9 aprilie 2002
132 Robert F. Drake, Housing and older people , înAntheea Symond, Anne Kelly, The Social Construction of Community
Care,MacMillan Press Ltd. London, 1998, p. 260
133 Alan Walker, 1980, apud idem, p.56
134 Brown și Pa yne, op. cit. p. 217
60propriu cât mai mult timp posibil. În Marea Britanie, în 1993 95,5 % dintre bătrâ ni locuiau în propriile
case, și doar 4,5 % erau internați în instituții.135 Pentru România nu dispunem de date sigure, dar dat
fiind numărul foarte mic de instituții de acest gen, procentul vârstnicilor instituționalizați este mult mai
mic. O astfel de opți une are nevoie însă să fie susținută de măsuri care vizează investiția în locuințe.
Locuirea vârstnicului joacă un rol crucial în determinarea abilității sale de a rămâne la domiciliu, mai
degrabă decât să se confrunte cu perspectiva internării sale într -o instituție.136 Proasta locuire, aflată în
strânsă legătură cu probleme de sănătate, conduce la anxietate intensă și pierderea respectului de
sine,137 ceea ce are ca efect creșterea costurilor asistenței medicale și sociale.
Locuința devine o problemă pentru bătrân în următoarele situații:
-bătrânul nu are locuință sau a pierdut -o, de obicei fiind escrocat;
-locuința este veche, necesită reparații, este insalubră sau lipsită de utilități (apă curentă, WC, baie),
cum sunt majoritatea locuințelor rurale; toate ace stea necesită bani pe care de cele mai multe ori
bătrânii nu îi au, precum și activități pe care sănătatea lor precară nu le permit.
-bătrânul necesită o locuință cu un design adecvat unor cerințe speciale (uși mai largi care să permită
deplasarea în scaun cu rotile sau cu ajutorul cadrului metalic, de baie joasă, ascensor, bare de
susținere pe lângă pereți, mobilier aparate electrocasnice, telefon adecvate diferitelor dizabilități).
Dificultățile privind locuirea datorate dotării sub standarde sunt amplific ate în mediul rural de
lipsa transportului, accesul restrâns la servicii sociale și de sănătate, lipsa de acces la magazine și oficii
poștale.138
Din cele menținate decurg o serie de consecințe privind politica locuirii, planificarea și design –
ul locuințelor , astfel încât acestea să fie adecvate și pentru persoanele vârstnice, „crescând astfel
mobilitatea și diversitatea opțiunilor persoanelor cu handicap vârstnice sau nu.”139
Discriminarea, excluziunea socială, ageismul
Oamenii sunt excluși atunci când nu fac parte din rețelele care sprijină cei mai mulți dintre
oameni în viața de zi cu zi – rețele de familie, prieteni, comunitate și muncă. Conform Age Concern,
vârstnicii reclamă discriminarea de la toate nivelurile serviciilor de sănătate, de la cele de îngri jire
primară până la spitale, este adesea explicită, cum ar fi faptul că unor pacienți li se spune că tratamentul
nu le este disponibil, datorită vârstei pe care o au. Acesta include faptul că 40 % dintre unitățile pentru
135 Alan Walker, 1980, apud idem, p. 255
136 idem, p. 254
137 ibidem
138 idem, p. 259
139 idem, p. 260
61boli cardiovasculare atașează rest ricții de vârstă la utilizarea terapiei medicamentoase în deficiențele
privind coagularea, refuzul transplantului de rinichi fiind de 66% la pacienții renali în vârstă de 70 -79
de ani.140
Există o discriminare directă și o discriminare indirectă. Discriminar e directă este, de exemplu,
situația în care vârsta este utilizată pentru a determina ce tratament să i se facă cuiva sau cât să
plătească pentru un serviciu. Utilizarea vârstei cronologice, direct sau implicit, ca măsură pentru
servicii sau ca bază pentru raționarea resurselor este cea mai ușor de identificat și cea mai arbitrară
formă de discriminare a vârstnicilor. Ea trădează un ageism adânc înrădăcinat, implicând faptul că
bătrânii nu merită să fie tratați pe baze egale cu alții. Discriminarea indirect ă apare din afectarea și
dezavantajarea bătrânilor de către o politică sau o practică particulară, prin ignorarea nevoilor lor.
Cauzele principale care stau la baza acestei discriminări sunt stereotipiile privind persoanele vârstnice
și marginalizarea lor în procesul de elaborare a politicilor. Consecințele discriminării indirecte pot fi la
fel de dăunătoare și de importante ca și cele ale discriminării directe și mult mai dificil de identificat și
evaluat.141
O cercetare efectuată sub egida organizației bri tanice Help the Aged concluzionează că
rezultatul faptului că nevoile persoanelor vârstnice nu sunt luate în considerare în elaborarea politicilor
sociale pentru întreaga populație va fi excluderea lor socială. Excluderea socială este așadar o
consecință i ndiscutabilă a discriminării de vârstă. Bătrânii sunt discriminați în privința accesului la
educație, la un loc de muncă, la asistență medicală și socială, la securitate socială, la transport și în
exercitarea drepturilor cetățenești.
Definit drept comport amentul negativ, defavorabil sau abuziv al unor persoane sau instituții față
de bătrâni, ageismul poate fi constatat și în modul în care bătrânii se percep pe ei înșiși și le scade
încrederea în propria persoană și stima de sine. Ageismul și discriminarea de vârstă privează societatea
de abilitățile, talentele și contribuția unei secțiuni majore și în creștere a populației, instituind statutul
de a doua clasă, care afectează negativ viețile a milioane de oameni și ajută la crearea unei societăți
divizate și inegale.142
Ageismul este evident în practica profesională, în mass media și într -o mare varietate de
domenii. Este absolut necesară schimbarea atitudinilor publice și imaginilor defavorabile ale
îmbătrânirii.
Promovarea unei societăți incluzive pentru toți va necesita mai puține măsuri speciale și va avea
140Peter Lloyd, Peter Squires – Challenging Ageism – A Celebrating Diversity guide
141Age Discrimination in Public Policy. A Review of Evidence , 2002, Help the Aged, www.helptheaged,org,uk
142 ibidem
62ca rezultat eliminarea discriminării persoanelor vârstnice.
Statusul în declin
O dată cu pensionarea se produc o serie de restructurări de status și rol. Schimbarea de status de
la angajat la pensionar es te abruptă, fapt care conduce la apariția unui sentiment de inutilitate și, în
cazul în care noi preocupări nu ocupă timpul anterior dedicat serviciului, de plictiseală. Situațiile
familiale diferite și neconcordanța din punct de vedere cronologic a evenim entelor de viață pentru toți
vârstnici, fac să existe o mare diferență între ei. Pentru unele familii vârstnice la vârsta pensionării are
loc și părăsirea căminului de către copiii adulți, fapt care dublează sentimentele depresive, pentru altele
acum apar nepoții, ceea ce oferă oportunitatea dobândirii unui nou sens de utilitate socială.
Singurătatea și izolarea socială
Numai familia, comunitatea și prietenii apropiați pot răspunde nevoii de a aparține, de a avea un
loc plin de sens și demnitate în viață p entru orice ființă umană.143 Adesea însă la vârsta senectuții,
bătrânul rămâne singur, iar ajutor primit din partea serviciilor sociale nu răspunde acestei probleme, dat
fiind faptul că problemele sociale și emoționale ale bătrânilor sunt mai puțin recunoscu te decât cele
materiale.144.
Bătrânii au mai puține oportunități de a -și face prieteni noi și tind să depindă de relațiile de
lungă durată închegate anterior. Cu cât bătrânul înaintează în vârstă, cu atât rețeaua socială se rărește,
mai ales prin decesul con generilor, singurătatea fiind pe cât de dureroasă pe atât de răspândită în rândul
vârstnicilor. Unii bătrâni devin chiar izolați datorită bolilor, pierderii altora semnificativi sau pierderii
auzului, văzului, mobilității. O cercetare britanică realizată î n anul 2000145 a evidențiat că în Marea
Britanie peste un milion de persoane de peste 65 de ani trăiesc în izolare. Aceeași cercetare a pus în
lumină ceea ce doresc bătrânii: să fie implicați în planificarea, dezvoltarea și furnizarea activităților
care au în vedere izolarea socială și singurătatea, să li se ofere o asistență practică flexibilă și de nivel
scăzut pentru menținerea independenței, care să le ofere încredere în a identifica propriile soluții și
modalități de sprijin pentru a -și păstra propria re țea socială, sprijinirea și încurajarea învățării unor noi
abilități la fel de bine ca și oportunitatea de a -și împărtăși abilitățile altor bătrâni, transport adecvat,
oportunități de activități în vecinătate sau la o distanță rezonabilă.
Singurătatea în s ine nu este o problemă, dacă nu conduce la lipsă de relații sociale și izolare,
143 Brown și Payne, op. cit. p. 218
144 Brown și Payne, op. cit. p. 204
145Cattan, Mima –Supporting older people to overcome social isolation and loneliness ,Help the Aged and Leeds
Metropolitan University, November 2001, www.helptheaged.org.uk , (25 iunie 2004, 14.30)
63situație în care persoana este deprivată de companie și intimitate, cruciale pentru o viață sănătoasă și
fericită.146 Studiile arată că persoanele a căror nevoie de relaționare n u este satisfăcută sunt mai
nemulțumiți de viață decât cei care trăiesc împreună cu alții, mai expuși la depresii și la stare de
sănătate proastă, au o calitate mai scăzută a calității vieții.147
Serviciile sociale trebuie să ajute persoanele vârstnice să ră mână independente, să ia propriile
decizii legat de ceea ce constituie o bună calitate a vieții și să își păstreze pe termen lung propriile
relații sociale. Bătrânii au propus soluții simple la barierele care le provoacă izolare: repararea unei uși
care se deschide greu, o rampă pentru un scaun cu rotile etc.
Este necesară promovarea unor programe de identificare a persoanelor vârstnice izolate, care să
conțină activități precum:148
-Țintirea informației și suportului către acele grupuri cu un risc ridicat de izolare socială (boală,
sărăcie, depresie sau probleme de sănătate mentală, cei care au intense responsabilități de îngrijire);
-Identificarea momentelor în care e cel mai probabil ca oamenii să aibă nevoie de ajutor (după
pierderi, ieșiri din spital, muta rea din locuință).
-Identificarea celor mai probabile rute pe care bătrânii izolați pot avea acces la informație;
-Identificarea unor modalități creative de a comunica informația prin frizeri, îngrijitori la domiciliu,
grădinari, menajeri.
Abuzul
Spre deose bire de abuzul asupra copilului, abuzul asupra bătrânului rămâne în umbră.
Vulnerabilitatea fizică a bătrânului și singurătatea îl expune la toate tipurile de abuz: fizic, sexual,
psihologic – emoțional, financiar, neglijare. O statistică britanică arată c ă o jumătate de milion de
bătrâni din Marea Britanie sunt victime ale abuzului, majoritatea fiind abuzați în propria casă.149
Teama de a cădea victimă, întâlnită atât în rândul bătrânilor din zone cu rată înaltă a
criminalității, cât și la ceilalți, le afect ează independența, mobilitate, sănătatea și bunăstarea personală.
Este necesară astfel acordarea unei atenții sporite acestui aspect și luarea sa în considerare în
elaborarea politicilor sociale.
Accesul la servicii (de asistență socială, medicale, bunuri adecvate cerințelor lor speciale)
Este prezentă și trebuie schimbată mentalitatea că vârstnicul consumă și că oricum nu mai are
146 Robert Lauer, op cit., p. 242
147 ibidem
148 Mima Cattan, op. cit, p. Cit.
149Help the Aged – PolicyUpdate, May 2004, Edition 55, www.helptheaged.org.uk , (25 iunie 2004, 14.00)
64mult de trăit, fapt care provoacă discriminări în accesul la serviciile medicale și sociale, fiind acordată o
atenție mai scăzu tă menținerii independenței vârstnicilor, decât a celor mai tineri.
Promovarea principiilor independenței și nondiscriminării este o cerință esențială a procesului
politic.
2.6 Problemă personală versus problemă socială
Din perspectiva responsabilității societ ății pentru bunăstare, bunăstarea individuală și socială
coincid, pentru că oamenii sunt creaturi sociale, interdependente și se bazează pe mecanismele sociale
(precum interacțiunea socială, schimbul, diviziunea muncii și educația) pentru dezvoltarea și
bunăstarea lor personală.150 Acțiunea reclamă însă o deosebire între problema personală și problema
socială.Problema pe care o reprezintă bătrânețea este parțial inerentă procesului de îmbătrânire, parțial
consecința unor anumite tendințe sociale și demografi ce curente.151
Pentru problema personală, cauzele și soluțiile stau în individ și mediul său imediat, în timp ce
cauzele și soluțiile problemei sociale stau în afara individului și mediului său imediat. Distincția nu se
bazează pe experiența individuală a su ferinței, pentru că suferința apare in ambele cazuri152
C. Wright Mills în Imaginația sociologică face o distincție similară numind problemele
personale „personal trouble milieu” (necazurile mediului personal, ale persoanei în mediul său social)
și probleme le sociale „public issues of social structure” (probleme publice care decurg din structura
socială).153
Definirea unei probleme ca socială sau personală este crucială. Această distincție determină:
cauzele problemei, consecințele problemei, modalitățile de a face față problemei și chiar atitudinile față
de aceasta. Formate în urma unui proces de definire și formare a reprezentărilor sociale, în matricea
relațiilor sociale, atitudinile pot deveni, la rândul lor o problemă socială.
În ceea ce privește populația vârstnică, în ciuda eterogenității acesteia și a dificultății reale de
generalizare la vârstele înaintate, legat de bătrânețe există cele mai multe stereotipuri. Aceste
stereotipuri și mituri larg răspândite care explică multe dintre atitudinile și măsuri le politice
discriminatorii față de ei. Astfel se consideră în mod fals că: „Bătrânii sunt toți la fel”, „Bătrânii sunt
neproductivi”, „Bătrânii sunt senili”, „Bătrânii sunt într -un stadiu de deteriorare și declin”.154 Chiar
oamenii politici răspândesc astfe l de mituri prin afirmații de genul: „Vârstnicii sunt cei mai mari
150150http://www2.rgu.ac.uk/publicpolicy/introduction/polic y.htm , ora19.30, 9 aprilie 2002
151 Brown și Payne, op. cit. p. 205
152 Lauer, Robert, H. –Social Problems and the Qality of Life , Wm. C. Brown&Benchmark, sixth edition, 1995, p. 3
153 C. Wright Mills
154Kenneth J. Neubeck and Mary Alice Neubeck –Social Proble ms. A Critical Aproach, Fourth Edition, McGraw – Hill
Companies, Boston, 1997, p. 379 -382
65consumatori de servicii medicale.” (deși sunt cercetări serioase care arată că nu bătrânețea, ci
cheltuielile legate de asistarea medicală a muribunzilor crește cheltuielile medicale), „Nu vom mai
putea susține un număr atât de mare de pensionari” (de parcă pensionarii sunt niște persoane inutile,
neglijându -se contribuția pe care au adus -o în timpul vieții active și cea pe care o mai pot aduce încă în
diferite sectoare ale vieții sociale).
Contrar acestor stereotipuri care îi văd bolnavi, neputincioși, având nevoie de îngrijire din
partea altora, cei mai mulți vârstnici au o viață activă și furnizează ei înșiși îngrijire pentru alți membri
ai familiilor lor. Lipsa cercetărilor care să ilustr eze contribuția enormă pe care o au vârstnici în
creșterea și educarea nepoților, îngrijirea unor membrii ai familiei care au dizabilități, precum și a
mediatizării acestor rezultate face ca bătrânețea să aibă o imagine defavorabilă și să fie privită ca o
problemă.
Nathan Cohen elaborează un model de analiză a problemelor sociale abordate prin prisma
asistenței sociale, arătând importanța realizării distincției amintite între problema personală și problema
socială pentru a o intervenție adecvată.155 Astfel,din definirea bătrâneții ca problemă personală
decurge o abordare exclusiv medicală sau sprijin nesistematic al unor persoane abordate izolat de
contextul social, care va avea ca finalitate fie acțiuni inadecvate fie inacțiune și în consecință problema
rămâne nerezolvată. Considerând bătrânețea o problemă socială, care afectează un număr semnificativ
de oameni și este datorată parțial atitudinilor sociale față de bătrâni, apare necesară o acțiune colectivă
pentru soluționarea problemei. Astfel se întreprind acțiuni de educare a personalului care lucrează cu
bătrâni, acțiuni care vizează schimbarea mentalității și atitudinilor sociale față de bătrâni. În urma
acțiunilor de acest gen, problema se ameliorează pentru că atitudinea față de aceasta se schimbă
pozitiv.
Diagrama nr. 1 . Abordarea îmbătrânirii ca problemă personală sau problemă socială156
155 Nathan E. Cohen (coord.) –Social Work and Social Problems, NASW, New York, 1964
156 Adaptare după Nathan Cohen. Acesta realizează o astfel de diagramă pentru a an aliza violul ca problemă personală și ca
problemă socială.
66Bibliografie recomandată:
1.Cattan, Mima –Supporting older people to overcome social isolation and loneliness , Help the
Aged and Leeds Met ropolitan University, November 2001, www.helptheaged.org.uk , (25 iunie
2004, 14.30)
2.Cohen, Nathan E. (coord.) –Social Work and Social Problems, NASW, New York, 1964
3.Coleman, James William; Cressey, Donald R. –Social Problems , fourth edition, Harper & Row
Pubishers, New York, 1990 (cap. The Old and the Young)
4.Dallas, Rudi și McLaughlin, Eugene -Social Problems and the Family , Sage Publications,
London, 1997
5.Help the Aged – Age Today Research, information and comment on older people’s issues,
Autumn 2002, Issue 2 Social Care – access, quality and cos,t www.helptheaged.org.uk , (25
iunie 2004, 15.00)
6.Help the Aged – Age Today Research, information and comment on older people’s issues,ÎMBĂTRÂNIREA
Definită ca
problemă personalăDefinită ca
problemă socială
Datorată
insuficiențelor
personaleDatorată parțial
atitudinilor sociale
față de bătrâni
Rezultă o abordare
exclusiv medicală sau
sprijin nesistematic
pentru persoane izolate.
Finalități în acțiuni
inadecvate sau inacțiune
și continu area problemeiRezultă o acțiune
colectivă.
Educarea personalului
care lucrează cu bătrâni.
Finalități în ameliorarea
problemelor ca
schimbare a atitudinilor
67Spring 2003, Issue 3 Crime and older people – fear, experience and solutions,
www.helptheaged.org.uk , (25 iunie 2004, 13.00)
7.Help the Aged -Age Discrimination in Public Policy , A Review of Evidence,
www.helptheaged.org.uk , (25 iunie 2004, 13.00)
8.Jamrozik, Adam and Nocella, Luisa –The Sociology of Social problems. Theoretical
Perspectives and Methods of Inteventions , Cambridge University Press, Melbourne, 1998
9.Kenneth J. Neubeck and Mary Alice Neubeck –Social Problems. A Critical Aproach, Fourth
Edition,McGraw – Hill Companies, Boston, 1997, p. 370
10.Lauer, Robert, H. –Social Problems and the Qality of Life, Wm. C. Brown&Benchmark, sixth
edition, 1995
11.Laugan, Mary –Social Welfare: needs, rights and risks , The Open University Press, London
and new York, 1998x
68Politicile sociale și îmbătrânirea
Obiective educaționale:
La sfârșitul acestui curs studenții vor fi capabili:
Să argumenteze necesitatea unor politici sociale adresate îmbătrânirii ca problemă socială;
Să arate contribuția asistenței sociale la soluționarea și ameliorarea problemelor legate de îmbătrânire;
Să prezinte aspectele politicilor sociale pentru bătrâni.
Cuvinte cheie: politici sociale, .asistență socială, comunitate, dependența vârstnicului, nevoia de servicii
sociale
2.7Ce sunt politicile sociale?
Denumirea este utilizată pentru:157
-politicile utilizate de guvern pentru bunăstare și protecție socială
-modalitățile în care bunăstarea este dezvoltată în societate
-studiul academic al subiectului
În primul sens, cel restrâns, politi cile sociale se referă la serviciile sociale și statul bunăstării. În
cel de-al doilea, sensul larg, privesc diferitele acțiuni ale guvernului prin care este promovată
bunăstarea și condițiile sociale și economice care definesc dezvoltarea bunăstării.
Politicile sociale pot fi abordate atât ca acțiuni orientate spre rezolvarea problemelor sociale, cât
și ca preocupări pentru realizarea bunăstării sociale. Într -un sens care reunește ambele aspecte,
politicile sociale sunt acele activități ale statului orient ate spre rezolvarea problemelor care împiedică
realizare bunăstării sociale.
Guvernele înțeleg diferit problemele asociate bătrâneții și îmbătrânirii demografice, ceea ce face
ca răspunsurile lor să fie diferite. De asemenea, „orice sistem de protecție soc ială, orice strategie sau
program social are la bază o serie de opțiuni valorice, asociate cu moduri specifice de înțelegere și
157http://www2.rgu.ac.uk/publicpolicy/introduction/policy.htm , ora19.30, 9 aprilie 2002
69definire a conceptelor de echitate și justiție socială și cu mecanisme de atribuire a responsabilităților în
raport cu realizare a acestora. Sistemul de protecție socială (…) este strâns legat de o anumită imagine
asupra statului și a rolului acestuia. Ca atare, în spatele oricărei opțiuni pentru o anumită politică
socială se ascunde și o opțiune valorică mai generală ce subsumeaz ă o serie de modele explicative ale
naturii sociale și umane, chiar dacă ele nu s -au constituit ca rațiuni explicite în alegerea respectivei
politici.”158
2.8 Asistența socială și îmbătrânirea
Politicile sociale trebuie să pornească de la o filosofie a asistențe i socialecare să sublinieze
importanța atât a familiei, cât și a comunității.
Experiența statelor occidentale dezvoltate, aflate în stadii avansate de îmbătrânire demografică,
precum și cercetările științifice care arată superioritatea îngrijirilor în fam ilie și comunitate ne
demonstrează că statul paternalist nu constituie o soluție viabilă la problemele ridicate de îngrijirea
vârstnicilor. El trebuie să acționeze în parteneriat cu sectorul nonprofit și cu cel privat, dar și cu familia
și comunitatea. Ace st imperativ apare într -un moment în care atât solidaritatea familială, cât și cea
comunitară se află sub semnul întrebării. Se vorbește de o criză a familiei – numărul divorțurilor și al
familiilor monoparentale este în creștere, abuzurile asupra copiilor și bătrânilor înregistrează rate
ridicate; iar comunitățile sunt departe de acel tipar idilic care apare în literatură.
Bătrânii sunt una dintre principalele categorii de beneficiari ai asistenței sociale, ca și copiii și
persoanele cu handicap. Îmbătrâni rea populației va determina o creștere a nevoii de asistență socială în
cadrul acestei categorii de populație, ceea ce înseamnă, printre altele, locuri de muncă pentru asistenții
sociali, chiar dacă acest sector este mai puțin atractiv decât cel al muncii cu copiii, care pare cel mai
căutat. Una dintre probleme dureroase ale asistenței sociale în întreaga lume este lipsa de pregătire în
aria gerontologiei a asistenților sociali, pregătire care se dovedește în acest context tot mai necesară, ca
de altfel și constituirea unor asociații profesionale ale celor care lucrează cu bătrânii.
Îngrijirea pe termen lung a persoanelor vârstnice implică mai mult decât pregătirea specializată
a asistenților sociali, implică crearea unor echipe interdisciplinare, fiind nece sari profesioniști din
diverse domenii: medici, nurse, infirmiere, psihologi, terapeuți ocupaționali, kineto -terapeuți.
2.9 Aspecte ale politicilor sociale pentru bătrâni
158 Luana Miruna Pop –Imagini inst ituționale ale tranziției. Pentru o societate a retro -instituționalizării , Ed. Polirom, Iași,
2003, p. 175
70Necesitatea cunoașterii îmbătrânirii ca fenomen individual și social, precum și a
caracteristicilor grupului persoanelor vârstnice ca grup de populație minoritar, dar cu o dinamică
afectând profund societatea din punct de vedere demografic, economic, politic -administrativ, social
sunt cerințe esențiale la începutul oricărui demers de elaborare a politicilor sociale pentru bătrâni.
Literatura de specialitate și practica diferitelor state ilustrează o dilemă: vârstă sau nevoie –
politici pentru bătrâni sau politici pentru toți (bătrânii să fie protejați în contextul politicilor sociale
generale). Un lucru este clar: acela că trebuie vizată bunăstarea tuturor, nu numai a grupurilor
minoritare. Guvernele interpretează diferit nevoile vârstnicilor și, în consecință, adoptă moduri diferite
de a le întâmpina.
Începând cu anii 1950 îmbătrânirea demograf ică a fost trecută pe agenda ONU printre cele mai
importante preocupări ale acestui organism internațional. Se conturează treptat o abordare din prisma
drepturilor persoanelor de vârsta a treia, care trebuie să beneficieze de toate drepturile umane
fundamentale, dar necesită și anumite măsuri speciale de protecție, ca urmare a vulnerabilității datorate
vârstei înaintate. Documentele internaționale privind persoanele vârstnice pornesc de la întrebările
fundamentale pe care le ridică îmbătrânirea populației p entru cei care elaborează politicile sociale,
precum:159
-Cum să ajutăm oamenii să rămână independenți și activi la această vârstă?
-Cum putem întări politicile de promovare a sănătății și cele preventive, în special pe acelea adresate
vârstnicilor?
-Când oame nii trăiesc mai mult, cum poate fi îmbunătățită calitatea vieții la bătrânețe?
-Numărul mare de vârstnici va falimenta sistemele noastre de sănătate și securitate socială?
-Cum putem echilibra cel mai bine rolul familiei și statului când este vorba de a îngr iji bătrâni care
au nevoie de asistență la bătrânețe?
-Cum să confirmăm și să sprijinim rolul major pe care acești oameni îl joacă la vârsta lor în
îngrijirea altora?
-Cine răspunde de elaborarea politicilor și a programelor privind populația vârstnică și îm bătrânirea?
Care este contribuția în acest domeniu a sectoarelor guvernamental, nonguvernamental, privat și
academic?
Dacă primele preocupări privind politicile sociale pentru bătrâni abordau doar chestiunea
pensiilor de bătrânețe, centrele de interes ale politicilor contemporane s -au extins la îngrijorările
privind calitatea vieții persoanelor vârstnice cu tot ceea ce presupune aceasta: securitate materială,
159 OMS,Active ageing .., p. 1
71asigurarea medicamentelor și asistenței medicale, servicii de asistență socială în caz de dependenț ă
totală sau parțială, pregătire pentru pensionare, prevenirea izolării și excluderii sociale, eliminarea
discriminării etc.
Extinderea organizării fordiste la serviciile sociale, corespunzând unei perioade de creștere
economică, a însemnat în fapt prelua rea de către statul centralizat a principalelor responsabilități pentru
asigurarea asistenței medicale și sociale.160 În anii 1970 apar anumite dificultăți economice, prilej de
reconsiderare a opțiunilor politice. Astfel, statul devine cel care împuterniceșt e, care permite, se
realizează o diviziune în cumpărători și furnizori de servicii sociale și se subliniază responsabilitatea
individului pentru propria sănătate și bunăstare.161
Evocarea conceptului de comunitate schimbă politicile sociale. Crește în import anță sectorul
voluntar, statul devine cumpărător de servicii sociale, este promovat voluntariatul printre tineri ca
premisă pentru angajare (prevenirea șomajului) și ca formă de cetățenie activă.162
În ceea ce privește dependența la bătrânețe și nevoia de se rvicii sociale, concepțiile evoluează
astfel de la îngrijirea preponderent instituțională la sprijinirea menținerii la domiciliu a vârstnicului și
îngrijirii lui în comunitate cât mai mult timp posibil. Generată de îngrijorările asupra costurilor
asistenței medicale și spitalizării și asupra eticii și practicii instituționalizării anumitor categorii de
persoane, această concepție întâmpină încă o serie de dificultăți, deoarece „nevoia de servicii sociale
personale este adesea inefabilă și foarte controversa tă. În timp ce nevoia pentru îngrijirea rezidențială
este foarte bine stabilită, nevoia de dezvoltare comunitară este mai puțin acceptată.”163 Nevoia de
îngrijire poate rezulta în nevoia de o mai bună locuire sau poate fi legată de probleme sociale mai larg i,
ale întregii regiuni. La acest fapt se adaugă posibilitatea limitată de răspuns a comunității la aceste
probleme, fiind de cele mai multe ori „mai ușor să furnizezi îngrijiri paliative decât să revitalizezi
comunitățile și să realizezi o mai bună distri buție a resurselor.”164 Îngrijirea în comunitate necesită o
serie de restructurări ale modului de concepere a serviciilor sociale, care includ în acest sens centre și
cluburi de zi, servicii de furnizare a hranei la domiciliu, îngrijiri la domiciliu, sprijin pentru îngrijitorii
informali, dar și a mentalităților privind persoanele vârstnice, accentuându -se prevenirea destrămării
familiilor și izolării bătrânilor, mai degrabă decât pe a face față consecințelor unor astfel de
evenimente.
Statele lumii trebuie s ă țintească spre elaborarea unor politici sociale integrate, fundamentate
160 Symonds and Kelly, op. cit. p. 41
161 idem, p. 43
162 idem, p. 45
163 M. Brown și S. Payne –Introducțion to Social Adminis tration in Britain, Seventh Edition, Ed. Routhledge, London and
New York, 1994, p. 157
164 idem, p. 157, 158
72valoric, cu încredințarea a șase arii cheie: o perspectivă intergeneraționlă a cursului vieții; o privire
pluralistă, pozitivă și preventivă asupra îmbătrânirii; importanța combateri i tuturor formelor de
discriminare; noțiunile de empowerment, cetățenie și drepturi; a face să se audă vocile oamenilor
obișnuiți; comentariu critic în combinație cu acțiunea.
Bibliografie recomandată:
1.Declarația politică a celei de -a doua Adunări General e a Organizației Națiunilor Unite privind
Îmbătrânirea , Madrid, 8 -12 aprilie, 2002165
2.Principiile Națiunilor Unite pentru Persoanele Vârstnice ,adoptate la CEA DEA 74 -a Adunare
Generală ONU, din 16 decembrie 1991
165 Raportul celei de -a doua Adunări Generale a Organizației Națiunilor Unite privind Îmbătrânirea A/CONF.197/9, United
Nations publication, Sales No. E.02.IV.4, ISBN 92 -1-130221-8, Madrid, 8 -12 April 2002, p. 1 -4
73Recomandări internaționale în materie de p olitici sociale pentru
bătrâni
Obiective educaționale:
La sfârșitul acestui curs studenții vor fi capabili:
Să prezinte principalele linii directoare în materie de politicilor sociale internaționale și europene pentru
bătrâni.
Cuvinte cheie: Principiil e ONU pentru Persoanele Vârstnice, îmbătrânire activă, îmbătrânire
sănătoasă, perspectiva cursului vieții asupra îmbătrânirii, drepturile persoanelor vârstnice, abordare
centrată pe drepturile, nevoile și capacitățile persoanelor vârstnice, societate inclu zivă.
2.10 Recomandări ale Organizației Națiunilor Unite
Printre cele mai importante documente și acțiuni ale Organizației Națiunilor Unite privind
îmbătrânirea demografică se numără:
Declarația Universală a Drepturilor Omului;
Planul Internațional de Acțiune cu privire la Îmbătrânire, Prima Adunare Generală cu privire la
Îmbătrânire, Viena 1991 (the Vienna International Plan of Action on Ageing (IPAA), World
Assembly on Ageing, 1991);
A doua Adunare Generală cu privire la Îmbătrânire, Madrid, 8 -12 aprilie 2002 (Report of the
Second World Assembly on Ageing, Madrid, 8 -12 April 2002);
Principiile Națiunilor Unite pentru Persoanele Vârstnice (A da viață anilor și ani vieții), Adoptate
la cea de a 74 -a Adunare Generală ONU, din 16 decembrie 1991, (the United Nation s Principles
for Older Persons);
Regional Implementation Strategy for The Madrid International Plan of Action on Ageing 2002,
Economic Commission for Europe, UNECE Ministerial Conference on Ageing, Berlin
74(Germany), 11 -13 September
Anul Internațional al P ersoanelor Vârstnice, 1999 (the UN International Year of Older Persons)
cu tema: „Către o societate pentru toate vârstele”(“towards a society for all ages.”);
Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice
Documente și acțiuni ale Organizației Mondiale a Sănă tății:
-Towards an International Consensus on Policy for Long -Term Care of the Ageing – the
Ageing and Health Programme of the World Health Organization (WHO) and the Milbank
Memorial Fund (MMF) 2000
-Noncommunicable Diseases and Mental Health Cluster
-Noncommunicable Disease Prevention and Health Promotion Department
-Ageing and Life Course
„Active Ageing a Policy Framework”, A contribution of the World Health Organization to
the Second United Nations World Assembly on Ageing, Madrid, Spain, April 2002.
A life course perspective of maintaining independence in older age, Prepared for WHO by
Claudia Stein andInka Moritz under the guidance of WHOís Ageing and Health, 1999
Chestiunile legate de îmbătrânire au fost incluse prima dată în agenda Națiunilor Unite în 1948,
când Argentina a propus Adunării Generale un proiect de drepturi ale bătrâneții. Deși proiectul
argentinian nu a fost adoptat, materia, subiectul, a fost deleg at Consiliului Social și Economic.
În 1969, la inițiativa guvernului maltez, tema îmbătrânirii a fost reînscrisă pe agenda Națiunilor
Unite și așa a rămas până astăzi. Inițiativele care au urmat în anii 70 au condus la convocarea în 1982 a
primei Adunări Generale pentru Îmbătrânire la Viena, Austria.(World Assembly on Ageing in Vienna,
Austria)
Chestiunea drepturilor umane pentru persoanele vârstnice a fost îmbunătățită în 1991 prin
formularea Principiilor Națiunilor Unite pentru Persoanele Vârstnice, care a furnizat liniile directoare
cu privire la independența, participarea, îngrijirea, împlinirea de sine și demnitatea acestora,
persoanele vârstnice fiind sprijinite să se bucure de respectarea drepturilor umane fundamentale:
dreptul la viață, la libertate , dezvoltarea personalității, egalitate în drepturi, securitatea persoanei, liberă
circulație, libertatea de a -și alege reședința, la azil, la proprietate, dreptul la libertatea gândirii și
opiniilor, la asociere, securitate socială, muncă, odihnă, nivel d e trai care să le asigure sănătatea și
bunăstarea.
Planul Internațional de Acțiune cu privire la Îmbătrânire de la Viena a ghidat cursul gândirii și
acțiunii cu privire la îmbătrânire ultimii 20 de ani, ca și politică și evoluția politicilor și inițiativel or.
75Fiind primul document de politică internațională privind îmbătrânirea, planul a avut rolul de a întări
capacitatea guvernelor și societăților civile de a face față nevoilor generate de dependența populației
îmbătrânite, promovând în același timp persoa nele vârstnice ca resurse vitale pentru societate. Acest
plan conține recomandări adresate guvernelor naționale în șapte domenii: sănătate, locuire, familie,
bunăstare socială, securitatea veniturilor și angajare în muncă, educație, cercetare și pregătire
profesională a lucrătorilor din domeniu. La nivel internațional, IPPA identifică trei arii majore de
cooperare în promovarea politicilor și programelor privind îmbătrânirea: colectarea și analiza de date,
formare profesională și educație, cercetare.
Planul de la Viena se adresează atât implicațiilor socio -economice ale îmbătrânirii demografice,
cât și nevoilor specifice ale persoanelor vârstnice, urmărind să promoveze o societate integrată pentru
toate vârstele și subliniind caracterul de proces care se în tinde de-a lungul întregii vieți pe care îl are
îmbătrânirea. Implementarea acestei strategii a fost urmărită printr -o serie de documente ulterioare ale
ONU și ale organismelor subordonate acesteia.
Adoptate la cea de a 74 -a Adunare Generală ONU, din 16 d ecembrie 1991, Principiile
Națiunilor Unite pentru Persoanele Vârstnice oferă sub motto -ul lor: „A da viață anilor și ani vieții”,
ghidare în domeniile independență, participare, îngrijire, împlinire de sine și demnitate pentru
persoanele vârstnice, încura jând guvernele să le includă în programele naționale.
În 1992 Adunarea Generală ONU a hotărât ca anul 1999 să fie declarat drept Anul Internațional
al Persoanelor Vârstnice, cu tema „o societate pentru toate vârstele”, urmând să fie urmărit un cadru de
analiză cu patru dimensiuni care să cuprindă situația persoanelor vârstnice: dezvoltarea de -a lungul
cursului vieții, relațiile multigeneraționale, îmbătrânirea populației și dezvoltare. În același timp s -a
acordat atenție nevoilor actuale ale persoanelor vâr stnice, incluzând securitatea veniturilor și asistența
medico-socială, recunoscându -se diferențele de gen existente. Cei douăzeci de ani care au urmat IPAA
de la Viena au întărit abordarea îmbătrânirii din perspectiva cursului vieții și a necesității unei societăți
incluzive, urmărind modalități de facilitare a dezvoltării individuale de -a lungul întregii vieți, investiția
în sănătatea fizică și mentală, rețelele familiale și sociale, economii financiare și actualizarea abilităților
de muncă fiind considera te esențiale pentru susținerea bunăstării la bătrânețe, ca și întărirea mediului
de viață– familie, vecinătate, comunitate și a instituțiilor societale. Acesta este climatul în care se
organizează cea de a doua Adunare Mondială cu privire la Îmbătrânire d e la Madrid, în 2002.
Organizația Mondială a Sănătății166 și-a concentrat eforturile pe două direcții: una de
166 World Health Organization, Noncommunicable Diseases and Mental Health Cluster, Noncommunicable Disease
Prevention and Health Promotion Department, Ageing and Life Course – Active Ageing a Pol icy Framework, A contribution
of the World Health Organization to the Second United Nations World Assembly on Ageing, Madrid, Spain, April 2002,
76promovare a unei noi perspective asupra îmbătrânirii – aceea a cursului vieții și în acest sens a militării
pentru o îmbătrânire activă și pentru co mbaterea discriminării persoanelor vârstnice, iar cealaltă privind
menținerea calității vieții persoanelor vârstnice în îngrijirea pe termen lung. Scopul pe care îl au în
vedere politicile de sănătate este acela ca „persoanele în vârstă sănătoase să rămână o resursă în
familie, comunități și economie”, așa cum este stipulat în Declarația despre îmbătrânire și sănătate
adoptată de OMS în Brazilia, 1996.167
Perspectiva OMS asupra îmbătrânirii populației este aceea că aceasta reprezintă în același timp
un mare t riumf, dar și o mare provocare. Se subliniază frecvent faptul că populația vârstnică reprezintă
o resursă prețioasă, dar adesea ignorată, care poate avea o contribuție însemnată în societate. Țările își
pot permite să îmbătrânească dacă guvernele, organiza țiile internaționale și societatea civilă adoptă
politici și programe de „îmbătrânire activă” („active ageing” policies), care să sporească sănătatea,
participarea și securitatea cetățenilor vârstnici: „În toate țările, și în particular în cele dezvoltate,
măsurile de ajutorare a vârstnicilor pentru a rămâne sănătoși și activi sunt o necesitate, nu un lux.”168
Aceste politici și programe trebuie fundamentate pe drepturile, nevoile și capacitățile persoanelor
vârstnice. De asemenea este necesară abordarea pers pectivei cursului vieții care recunoaște influența
importantă a experiențelor din întreaga viață asupra modului individual de îmbătrânire.
Termenul de îmbătrânire activă a fost adoptat de OMS în ani 1990. acest concept exprimă un
mesaj mult mai incluziv de cât cel de îmbătrânire sănătoasă și recunoaște factorii care alături de
îngrijirea sănătății afectează modul în care indivizii și populațiile îmbătrânesc.
Abordarea îmbătrâniri active se bazează pe recunoașterea drepturilor umane ale persoanelor
vârstnice și pe Principiile Națiunilor Unite de independență, participare, demnitate, îngrijire și împlinire
de sine. Ea schimbă planificarea strategică pornită de la abordarea „bazată pe nevoi” (care consideră că
persoanele vârstnice sunt ținte pasive) într -o abordare „bazată pe drepturi” care recunoaște drepturile
oamenilor la egalitate de oportunității și de tratament în toate aspectele vieții în timp ce ei îmbătrânesc.
Ea sprijină responsabilitatea lor de a participa la procesul politic și la alte aspecte ale vi eții
comunitare.169
Pentru a promova îmbătrânirea activă, sistemele de sănătate trebuie să adopte o perspectivă a
cursului vieții care să fie centrată pe promovarea sănătății, prevenirea bolilor și pe accesul echitabil la
A life course perspective of maintaining independence in older age, Prepared for WHO by Claudia Stein andInka Moritz,
under the guidance of WHOís Ageing and Health, World Health Organization, Geneva, 1999, WHO/HSC/AHE/99.2
167 WHO Brasilia Declaration on Ageing and Health in 1996.
168 OMS, 2002, p.6
169 WHO,http://www.who.int/hpr/ageing/ActiveAgeingPolicyFrame.pdf 2003 -01- 17, p. 13
77serviciile de îngrijire primare și l a cele pe termen lung.170
La începutul mileniului al treilea, îmbătrânirea ocupă un loc proeminent pe agenda globală, un
proces care s -a dezvoltat treptat pe parcursul la aproape șase decenii.
2.11 Recomandări la nivel european
Bătrânul continent european își mer ită numele astăzi nu numai datorită civilizației sale
străvechi, ci și datorită tristului record de a avea cea mai îmbătrânită populație, ceea ce justifică
preocuparea organismelor europene pentru acest fenomen. Mai mult chiar, ritmul îmbătrânirii
demograf ice se va menține ridicat, atâta timp cât, în toate părțile Europei, cu excepția Estului, speranța
de viață este în creștere cu, în medie, 2 ani pe decadă.
Cartele și Tratatele Comunității și Uniunii Europene abordează doar indirect chestiuni legate de
persoanele vârstnice, ilustrând o concentrare aproape exclusivă a atenției asupra populației active.
Tratatul Comunității Economice Europene, Actul Unic european și Tratatul Uniunii Europene de la
Amsterdam nu fac referiri la bătrâni.
Ca și politicile privind familia, politicile pentru bătrâni sunt justificat în primul rând de factorii
demografici, care semnalează un dezechilibru demografic sever în secolul al XXI -lea, care va afecta
echitatea inergenerațională și integrarea socială a persoanelor vârstnice. Po liticienii s -au văzut
confruntați cu două probleme: asigurarea fondurilor de pensii și furnizarea de servicii sociale adecvate
și eficiente.171
Pentru a ajuta statele membre să facă față acestor noi probleme, Consiliul Europei a elaborat o
serie de recomandă ri care constituie echipamentul unei noi politici pentru bătrâni, urmărind
promovarea unor măsuri care să îi abiliteze să rămână în propriul cămin, precum și alertarea opiniei
publice în legătură cu această chestiune.
Prevederi legislative europene privi nd persoanele vârstnice
Tratatul de la Amsterdam , semnat de șefii de state sau guvern ale statelor membre la 2
octombrie 1997, intrat în vigoare la 1 mai 1999 marchează un important pas înainte, consolidând
mecanismele care au luat locul Tratatului de la M aastricht și promovând o serie de politici sociale
prioritare la nivelul Comunități, în special în sfera încadrării în muncă. Noularticol nr. 13 introdus în
tratat se referă la adoptarea unor prevederi de non discriminare și autorizează Consiliul să acțio neze
pentru a lua măsuri adecvate pentru combaterea oricărei discriminări bazate pe sex, rasă, origine etnică,
170 idem, p. 21
171 Linda Hantrais –Social Police in the European Union , St. Martin’s Press, New York, 1998, p. 124
78religie sau credință, handicap, vârstăsau orientare sexuală.
Carta Albă a politicilor sociale europene.172Capitolul VI al acestei carte se referă la politici
sociale și protecție socială, prevăzând măsuri necesare identificării problemelor cu care se confruntă
statele membre în acest domeniu. Carta precizează în mod expres necesitatea sublinierii rolului
economic și social al persoanelor vârstnice, prin înaintarea unei propuneri de Decizie privind măsurile
care să ajute Uniunea Europeană să facă față provocărior unei populații îmbătrânite, acoperind, în
particular, rolul și contribuția populației pensionate active.173
Politica socială pentru bătrâni în România
Obiective educaționale:
La sfârșitul acestui curs studenții vor fi capabili:
Să descrie specificul politicilor sociale pentru bătrâni în România
Cuvinte cheie: incoerență legislativă, instituții nefuncționale, rigiditate și implemenare fragm entară,
discrepanța legislație – structuri – implementare
Dacă preocupările la nivel internațional sunt semnificative și reflectă o îngrijorare reală privind
evoluția demografică pe Glob și consecințele acesteia, la nivel național nu se remarcă decât câte va
încercări timide în această privință. Incoerența și lipsa de colaborare și corelare a eforturilor între
autoritățile administrației publice de la nivel național cu cele locale sunt principalele trăsături ale
politicilor privind vârstnicii.
De asemenea, se pare că adoptarea unor acte normative a căror aplicare așteaptă ani întregi după
promulgare a devenit o modă în țara noastră. Este și cazul legii privind asistența socială a persoanelor
vârstnice. Această situație se datorează elaborării legilor ca urma re a presiunilor sociale sau a celor
generate de exigențele aderării la Uniunea Europeană, fără ca acestea să aibă un suport real care să
172http://europa.eu.int/scadplus/leg/en/cha/c10101.htm (2002-09-03)
1173White Paper: European social policy – a way forward for the Union ,
http://europa.eu.int /scadplus/leg/en/cha/c10112.htm , (2002 -09-03)
79sprijine implementarea lor. Discrepanța legislație – structuri – implementare este vizibilă și în domeniul
protecției sociale a persoanelor vârstnice.
Preocupările pentru o strategie privind persoanele vârstnice se reflectă în Planul național
antisărăcie174. Documentul ilustrează opțiunea pentru abordarea problematicii vârstei a treia în
contextul protecției pentru întreaga populației în anumite domenii precum cel al egalizării șanselor
sociale, ocupării forței de muncă, absorbției sărăciei, și pentru o abordare diferențiată în ceea ce privește
serviciile de asistență socială sau situațiile care pot situa această categorie d e persoane printre grupurile
defavorizate.
Este prevăzută astfel atingerea unor obiective care au directă legătură cu persoanele vârstnice:
Prevenirea discriminării ocupaționale a vârstnicilor, tinerilor la început de carieră, romilor,
persoanelor cu hand icap.175
Determinarea angajatorilor de a identifica forme flexibile de muncă, cu norme parțiale de lucru și
cu posibilitatea menținerii în muncă a persoanelor vârstnice, precum și a retragerii progresive a
lor de la locurile de muncă pe care le -au ocupat176.
Prevenirea/eliminarea abuzurilor familiilor persoanelor cu handicap, în special asupra persoanelor
vârstnice, prin îmbunătățirea legislației și a sistemului de evaluare a cererilor de internare177.
Dezvoltarea sistemului de servicii sociale pentru vârstnici, în familie și comunitate (servicii în
familie, centre de zi) și Îmbunătățirea sistemului de servicii în centre de tip rezidențial.178
Măsurile propuse a se realiza până în prezent nu s -au realizat însă: elaborarea unei strategii
naționale (termen: martie 200 3) și implementarea sistemului la nivelul minim de servicii la 25%
din necesar (termen: decembrie 2004).
Absorbția sărăciei pensionarilor (Creșterea treptată, în termeni reali, a pensiei, Eliminarea
dezechilibrelor/inechităților moștenite din sistemul de p ensii, prin accelerarea recorelării
pensiilor)179.
Îmbătrânirea demografică este recunoscută ca o problemă serioasă la nivel mondial, o
provocare adresată guvernelor lumii din punct de vedere economic, social, al protecției sociale și al
dezvoltării.
Forumurile politice internaționale și europene, precum și multe state ale lumii, în special cele
174 Hotărâre nr. 829 din 31 iulie 2002 privind aprobarea Planului național antisărăcie și promovare a incluziunii sociale,
Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 662 din 6 septembrie 2002
175 Planul național anisărăcie…, obiectivul 4.2.2.
176 idem, obiectivul 7
177 idem, capitolul , Persoane cu handicap, obiectivul 3
178 idem, Obiectivul 2.9. Asistență socială pentru vârstnici
179 idem, cap. Obiectivul 3.4
80dezvoltate, unde procesul îmbătrânirii populației este cel mai avansat, au înscris pe agenda lor această
chestiune, formulând opțiuni politice bazate pe respectarea d repturilor persoanelor vârstnice și
implicarea guvernelor în protecția specială a acestora, atât din punct de vedere financiar -economic, cât
și social.
Diversitatea acestor opțiuni este de la sine înțeleasă datorită diferitelor contexte economice,
variațiilor în evoluția fenomenului de îmbătrânire demografică și regimurilor politice.
În România, politica socială privind persoanele vârstnice se caracterizează prin incoerență
legislativă, instituții nefuncționale, rigiditate și implementare fragmentară, fiin d așteptată și în acest
domeniu trecerea de la un stat care redistribuie resursele financiare la un stat care creează și redistribuie
oportunități
Dată fiind perspectiva unei îmbătrâniri demografice mai accentuate în viitor, este necesară
formularea unei p olitici sociale proprii, care să țină seama de recomandările internaționale în domeniu,
precum și de specificul realității naționale, și care să vizeze o abordare multilaterală centrată pe nevoile
persoanelor vârstnice și problemelor asociate bătrâneții.
A exclude bătrâni din această societate și a ignora nevoile, interesele și dorințele lor, pentru
bunăstarea socială, înseamnă a ignora bunăstarea individuală a fiecăruia dintre membrii societății, atâta
vreme cât bătrânețea este o etapă naturală a vieții, pe care nimeni nu o poate evita.
Acte normative
1.Legea nr. 705/2001 privind sistemul național de asistență socială;
2.Legea nr. 17 din 6 martie 2000 privind asistență socială a persoanelor vârstnice180;
3.Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănăta te;
4.Legea nr. 34/1998 privind acordarea de subvenții organizațiilor neguvernamentale cu activitate
în domeniul social;
5.Ordinul 392/2000 al Ministerului Muncii și Solidarității Sociale privind metodologia de
acreditare a persoanelor care acordă îngrijire vâ rstnicilor la domiciliu;
6.Hotărâre de Guvern nr. 886din 5 octombrie 2000 pentru aprobarea Grilei naționale de evaluare
a nevoilor persoanelor vârstnice181.
7.Hotărârea de Guvern nr. 499 din 7 aprilie 2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea
comitetelor consultative de dialog civic pentru problemele persoanelor vârstnice, în cadrul
prefecturilor
180 Publicată în Monitorul Oficial cu numărul 104 din data de 9 martie 2000
181 Publicat în Monitorul Oficial al României nr. 507 din 16 octombrie 2000
81Instituții cu atribuții în domeniul protecției și asistenței sociale a persoanelor vârstnice
Instituții la nivel central :
-Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei.
-Consiliul Național al Persoanelor Vârstnice182;
Instituții la nivel județean :
-Direcția Județeană de Muncă, Solidaritate Socială și Familie;
-Consiliul județean (Serviciul public județean de asistență socială);
-Consiliul Județean al Persoa nelor Vârstnice;
-Comitetul consultativ de dialog civic pentru problemele persoanelor vârstnice, în cadrul
prefecturii.
Instituții la nivel local :
-Primăriile și consiliile locale (Serviciul public local de asistență socială)
-Organizații neguvernamentale și unități de cult care furnizează servicii comunitare
pentru persoane vârstnice;
Bibliografie recomandată:
Parlamentul României – Legea nr. 16/2000 privind înființarea, organizarea și funcționarea
Consiliului Național al Persoanelor Vârstnice
Parlamentul Ro mâniei-Legea nr. 17 din 6 martie 2000 privind asistența sociala a persoanelor
vârstnice, publicată în Monitorul Oficial nr. 814 din 18 decembrie 2001
Pop, Luana Miruna –Imagini instituționale ale tranziției , Ed. Polirom, Iași, 2003
182 Legea nr. 16/2000 privind înființarea, organizarea și funcționarea Consiliului Național al Persoanelor Vârstnice
(modificată și completată prin O.U.G. nr. 184/2000, car e a fost aprobată prin Legea nr. 457/2001)
82Beneficii de asigur ări sociale pentru bătrâni în România
Obiective educaționale:
La sfârșitul acestui curs studenții vor fi capabili:
Să prezinte beneficiile de asigurări sociale pentru persoanele vârstnice din România;
Cuvinte cheie: asigurări sociale, pensie, vârsta stan dard de pensionare ,stagiul minim de cotizare,
stagiul complet de cotizare .
În România, persoanele vârstnice se numără printre beneficiarii ambelor componente ale
sistemului de protecție socială: sistemul de asigurări sociale și sistemul de asistență soci ală.
Până în anul 2004, când s -a creat și posibilitatea asigurări la sisteme de pensii private, sistemul
public de pensii a fost singura formă de asigurare de bătrânețe, în țara noastră contribuția la sistemul
public de pensii fiind obligatorie pentru toat e persoanele care desfășoară o activitate.
Categorii de pensii
1.Pensia pentru limită de vârstă
Pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraților care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării,
condițiile privind vârsta standard de pensionare și stag iul minim de cotizare realizat în sistemul public. În anul
2000 a fost adoptată o nouă lege a pensiilor183 prin care au crescut vârsta standard de pensionare de la 57 de ani
la 60 de ani pentru femei și de la 62 ani la 65 de ani pentru bărbați, stagiul minim de cotizare de la 10 la 15 ani,
atât pentru femei, cât și pentru bărbați și stagiul complet de cotizare de la 25 la 30 de ani pentru femei și de la 30
la 35 de ani pentru bărbați.
Datorită faptului că aceste cifre reprezintă o creștere substanțială a exig enței tuturor condițiilor de
pensionare, atingerea acestora a fost prevăzut a se realiza treptat, în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare
a legii, conform eșalonării prevăzute de lege.
Conform datelor statistice privind pensiile în luna octombr ie 2002, 73% dintre pensionari aveau pensie
pentru limită de vârstă, din care doar 59% cu stagiu complet de cotizare.184
2.Pensia anticipată
Pensia anticipată se acordă, cu cel mult 5 ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare,
asiguraților care a u depășit stagiul complet de cotizare cu cel puțin 10 ani.
3.Pensia anticipată parțială
183 Legea nr. 19/2000
184http://www.cnpas.org/cnpas/jsp/content.jsp?chapterId=89 , (2003-01-13,16.00)
83Pensia anticipată parțială se acordă, cu cel mult 5 ani înainte de împlinirea vârstei standard de
pensionare, asiguraților care au realizat sau au depășit stagiul compl et de cotizare cu cel mult 10 ani. La
împlinirea vârstelor standard de pensionare prevăzute de lege, pensia anticipată devine pensie pentru limită de
vârstă și se recalculează prin adăugarea perioadelor asimilate și a eventualelor stagii de cotizare realiz ate în
perioada de anticipare. Cuantumul pensiei anticipate parțiale se stabilește din cuantumul pensiei pentru limită de
vârstă, prin diminuarea acestuia în raport cu stagiul de cotizare realizat peste stagiul complet de cotizare și cu
numărul de luni cu care s-a redus vârsta standard de pensionare.
4.Pensia de urmaș
Au dreptul la pensie de urmaș copiii și soțul supraviețuitor, dacă persoana decedată era pensionar sau
îndeplinea condițiile pentru obținerea unei pensii. Soțul supraviețuitor are dreptul la p ensie de urmaș pe tot
timpul vieții, la împlinirea vârstei standard de pensionare, dacă durata căsătoriei a fost de cel puțin 15 ani. În
cazul în care durata căsătoriei este mai mică de 15 ani, dar de cel puțin 10 ani, cuantumul pensiei de urmaș
cuvenit so țului supraviețuitor se diminuează cu 0,5% pentru fiecare lună, respectiv 6,0% pentru fiecare an de
căsătorie în minus. Cuantumul pensiei de urmaș se stabilește, prin aplicarea unui procent asupra punctajului
mediu anual realizat de susținător, în funcție de numărul urmașilor îndreptățiți, astfel: pentru un singur urmaș –
50%; pentru 2 urmași – 75%; pentru 3 sau mai mulți urmași – 100% .
5.Ajutorul de deces
În cazul decesului asiguratului sau al pensionarului beneficiază de ajutor de deces o singură persoană
care face dovada că a suportat cheltuieli ocazionate de deces și care poate fi, după caz, soțul supraviețuitor,
copilul, părintele, tutorele, curatorul, moștenitorul, în condițiile dreptului comun, sau, în lipsa acesteia, persoana
care dovedește că a supo rtat cheltuielile ocazionate de deces.
Cuantumul ajutorului de deces se stabilește anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat și nu
poate fi mai mic decât valoarea salariului mediu brut pe economie prognozat și făcut public de către CNPAS.
Asiguratul sau pensionarul beneficiază de ajutor de deces în cazul decesului unui membru de familie aflat în
întreținerea sa și care nu are un drept propriu de asigurări sociale. Ajutorul de deces se suportă din bugetul
asigurărilor sociale de stat și se aco rdă, la cerere, pe baza certificatului de deces.
Sistemul de pensii este evaluat în Planul național antisărăcie drept un factor major de risc fiscal:
„Starea sistemului de pensii este extrem de precară, iar deficitul la bugetul asigurărilor sociale are o
tendință de creștere accentuată. De -a lungul anilor '90 poziția financiară a sistemului românesc de
pensii s-a deteriorat în mod rapid. Principalul factor al acestei evoluții a fost diminuarea substanțială a
numărului contribuabililor, complementar cu creșt erea rapidă a numărului pensionarilor, prin abuzul de
pensionări anticipate. În anul 2000 numărul contribuabililor la sistemul public de pensii a fost de 4,6
milioane, comparativ cu aproximativ 8,2 milioane plătitori cu 10 ani în urmă. În același timp numă rul
pensionarilor a crescut continuu de la 2,4 milioane în 1990 la 4,4 milioane în 2000, la care se adaugă
1,7 milioane de beneficiari din fostele scheme de pensii ale agricultorilor. Condițiile nefavorabile ale
84pieței, creșterea șomajului și concedierile din întreprinderile de stat au motivat o creștere puternică a
cererilor pentru pensionare atât înainte de limita de vârstă, cât și pe caz de boală. Cererea pentru
pensionarea timpurie a fost încurajată și de penalitățile extrem de scăzute impuse asupra pen sionării
anterioare limitei de vârstă. Numărul domeniilor de activitate și al salariaților care au beneficiat legal
de tratament preferențial în ceea ce privește pensionarea s -a extins continuu pe parcursul anilor '90.
Creșterea dramatică a ratei de depend ență a sistemului a condus la creșterea dezechilibrelor. Ca măsură
compensatorie, rata medie a contribuțiilor sociale a crescut de la 14% la începutul anilor '90 până la o
medie de 37,5% în 2000, totalitatea impozitelor aplicate asupra salariilor ajungând la un nivel de
aproximativ 57%.”185
Politica incoerentă privind pensionarea este evidentă: imediat după 1989 s -a creat posibilitatea
unui mare număr de angajați de a se pensiona anticipat. Brusc, s -a hotărât trecerea la creșterea vârstei
limită de pensionare , dar s-a promovat în același timp pensionare forțată în cazul restructurărilor.
Schimbările frecvente din metodologia de calcul al pensiilor, până la introducerea cu mare
întârziere a noii legi a pensiilor în anul 2000, au creat inechități masive între gr upurile de pensionari,
fiind nevoie de a se lansa pentru următorii ani un program de recorelare a pensiilor pe durata căruia se
vor păstra însă disparități dureroase.186 Nivelul pensiilor este extrem de redus, ceea ce se reflectă în
nivelul deosebit de scăzu t al calității vieții pensionarilor.
Este nevoie să fie conceput un sistem de pensii flexibil care să ia în considerare următoarele
elemente: posibilitatea de a rămâne în activitate și după atingerea vârstei limită de pensionare, un nivel
al pensiei care s ă permită un trai decent, existența unor mecanisme economico -financiare care să
susțină sistemul.
185 Hotărâre nr. 829 din 31 iulie 2002 privind aprobarea Planului național antisărăcie și promovare a incluziunii sociale,
Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 662 din 6 septembrie 2002
186 idem, cap XVI
85Beneficii de asistență socială pentru bătrâni în România
Obiective educaționale:
La sfârșitul acestui curs studenții vor fi capabili:
Să prezinte prestați ile și serviciile sociale destinate persoanelor vârstnice din România;
Cuvinte cheie: prestații sociale, servicii sociale, îngrijiri rezidențiale, îngrijiri la domiciliu, servicii
socio-medicale, sistem integrat.
În plan legislativ lucrurile stau oarecum bine, în anul 2000 fiind promulgate cele două acte
normative care reglementează asistență socială a persoanelor vârstnice și grila de evaluare a nevoilor
acestora. Deși mult așteptate (au fost adoptate după 10 ani de la schimbarea regimului comunist), act ele
normative amintite nu sunt aplicate însă nici până în prezent.
Domenii de subdezvoltare:
-Ofertă extrem de mică de servicii – lipsa posibilității de alegere a serviciilor
-Număr insuficient de instituții de asistență socială pentru persoane vârstnice, at ât instituții
rezidențiale, cât și centre de zi (inexistente în majoritatea orașelor).
-Serviciul public a preluat doar persoanele cu handicap, iar procesul de intrare în atribuții
este încă lent.
-Îngrijirile la domiciliu pătrund prea încet în sistemul de s ervicii de asistență socială,
finanțarea acestora de către primării fiind o problemă serioasă în acest sens.
-ONG– asistența socială a persoanelor vârstnice se pare că este un domeniu mai puțin
stimulant decât cel al asistenței copiilor; aceste organizații au avut un merit deosebit în
introducerea unor alternative la instituționalizare – îngrijirile la domiciliu, centrele de zi.
-Voluntariatul – un concept încă insuficient înțeles și operaționalizat la noi. Este necesară
promovarea atât a voluntariatului pen tru vârstnici, cât și a voluntariatului persoanelor
vârstnice.
-Asistența medicală acordată persoanelor vârstnice este departe de parametrii ideali, prin
prezența unei atitudini discriminante în privința accesului la anumite îngrijiri costisitoare,
86suportate de casa de asigurări, prin lipsa de cadre pregătite în domeniul geriatric, prin
costurile mari ale medicamentelor, inaccesibile vârstnicilor, prin lipsa de promovare a unor
programe preventive, de educație pentru sănătate la vârstele tinere.
Categorii de persoane vârstnice care pot beneficia de asistență socială
Legea nr. 17/2000 consideră persoană vârstnică persoana care a împlinit vârsta de pensionare
conform reglementărilor în vigoare.
Beneficiază de prevederile acestei legi persoana vârstnică aflată î n una dintre următoarele
situații:
a)nu are familie sau nu se află în întreținerea unei sau unor persoane obligate la aceasta, potrivit
dispozițiilor legale în vigoare;
b)nu are locuință și nici posibilitatea de a -și asigura condițiile de locuit pe baza resurs elor proprii;
c)nu realizează venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea îngrijirii necesare;
d)nu se poate gospodări singură sau necesită îngrijire specializată;
e)se afla în imposibilitatea de a -și asigura nevoile socio -medicale, datorit ă bolii ori stării fizice sau
psihice.
În afară de situația în care starea de sănătate a persoanei vârstnice nu permite obținerea
consimțământului acesteia, pentru acordarea îngrijirilor prevăzute de lege, decizia se ia de serviciul
social al consiliului l ocal sau de direcția de asistență socială din cadrul direcțiilor generale de munca și
protecție sociala județene și a municipiului București, pe baza anchetei sociale și a recomandărilor
medicale făcute de medicul de familie, prin consultarea și a mediculu i specialist, cu acceptul rudelor de
gradul I ale persoanei respective sau, în lipsa acestora, cu acceptul unui alt membru de familie.
Aprobarea, respingerea, suspendarea sau încetarea dreptului la servicii de asistență socială
pentru persoanele vârstnice prevăzute de lege se face de către primar, pentru serviciile de asistență
socială organizate pe plan local, pentru îngrijirea în căminele aflate în administrare și pentru îngrijirea
la domiciliu și de către directorul general al direcției generale de munca și protecție socială, pentru
asistență socială acordata de asociațiile și fundațiile române și de unitățile de cult recunoscute în
România, care au primit transferuri din fondurile gestionate de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale
și Familiei.
2.121. Pre stații sociale
Ajutor social pentru asigurarea venitului minim garantat ;
Ajutor pentru încălzirea locuinței ;
Ajutorde urgență ;
87Ajutor financiar ;
Ajutorul de deces ;
Bilete de tratament balnear ;
Bilete cu preț redus pe calea ferată .
2.132. Servicii sociale
Multe dintre situațiile de dificultate care generează nevoia de servicii sociale se datorează unor
cauze structurale: „Sistemul nu merge pentru toți și are deza vantaje pentru cei săraci, pentru grupurile
etnice și rasiale, persoane cu handicap și femei. Aceste dezavantaje devin vulnerabilități ale bătrâneții,
unele dintre ele generând nevoia de servicii sociale.”187 Acest lucru trebuie avut în vedere în
planificare a serviciilor pentru bătrâni.
Pe de altă parte, trebuie ținut cont de faptul că bătrânii reprezintă cel mai eterogen grup de
populației, că nevoile lor diferă mai mult de la un individ la altul decât în cazul celor de altă vârstă,
datorită ritmului diferit de îmbătrânire, zestrei genetice, profilului psiho -spiritual, experienței de viață,
contextului familial și socio -cultural în care trăiește, evenimentelor trăite etc. Cu toate aceste multiple
diferențieri și dificultăți reale de generalizare la vârstele î naintate, legat de bătrânețe există cele mai
multe stereotipuri. Contrar acestor stereotipuri care îi văd bolnavi, neputincioși, având nevoie de
îngrijire din partea altora, cei mai mulți vârstnici au o viață activă și furnizează ei înșiși îngrijire pentru
alți membri ai familiilor lor.
Necesitatea serviciilor destinate vârstnicilor este o evidență în contextul creșterii numărului lor,
pe viitor preconizându -se un număr tot mai mare al celor de peste 75 de ani, grupă de vârstă la care
incidența dependenței este crescută. Organizația Mondială a Sănătății aduce însă vești optimiste: în
țările dezvoltate, ca de exemplu SUA, rata dizabilității la bătrânețe a avut un declin în ultimii ani. În
funcție de politicile care se implementează acum, stilurile de viață ma i sănătoase vor conduce în viitor
la cohorte de vârstnici îmbătrânind cu o mai bună sănătate, sau ceea ce este numit scenariul
“îmbătrânirii sănătoase”.188
Tendințe moderne în organizarea serviciilor de asistență socială
Costurile ridicate ale serviciilor de asistență socială, mai ales cele ale îngrijirii rezidențiale a
persoanelor dependente, precum și efectele instituționalizării asupra acestor persoane au condus la
luarea în calcul a unor măsuri alternative. În cazul bătrânilor se urmărește îngrijirea lor în comunitate,
rămânerea cât de mult posibil în propriul domiciliu, prin susținerea familiilor care îi îngrijesc, prin
187 Neal S. Bellos and Mary Carmel Ruffolo, Aging: Services , inEnciclopaedy of Social Work , NASW, 1994
188 WHO,Towards Policy for Health and Ageing
88furnizarea de servicii la domiciliu și centre de zi.
O altă tendință, de data aceasta la nivelul tuturor serviciilor de asistență socială , o reprezintă
marketizarea serviciilor publice, prin introducerea concurenței la nivelul furnizorilor de servicii,
manifestându -se o preocupare sporită pentru creșterea eficienței serviciilor publice.189 Aceasta duce la
formarea unei piețe de servicii de as istență socială, avantajele constând în creșterea atât a calității
serviciilor furnizate ca urmare a concurenței, cât și a posibilității de alegere și control a calității
serviciilor din partea beneficiarilor. În România s -au făcut doar încercări timide de marketizare a
serviciilor de asistență socială. În cazul serviciilor pentru bătrâni, care în orice țară sunt inferioare
nevoilor, nici nu poate fi vorba de posibilități multiple de alegere. Dacă în țările dezvoltate se ridică
problema dezinstituționalizăr ii vârstnicilor, la noi instituțiile rezidențiale pentru aceștia sunt
insuficiente din punct de vedere numeric și al capacității lor. Serviciile comunitare de îngrijiri la
domiciliu realizate prin intermediul unor organizații neguvernamentale sunt încă la început și există
doar în puține orașe din țară, acoperind un număr redus de persoane care necesită îngrijire.
Scopul serviciilor sociale pentru bătrâni este acela de a le întări capacitatea de a face față
activităților cotidiene, de a le îmbunătăți integr area socială și a se asigura că primesc tratamentul și
îngrijirea necesare.
Sistemele de suport (Social Supports)
Noțiunea de „sistem de suport” reprezintă o aplicație a teoriei sistemelor la asistența socială.
Oamenii depind de sistemele din imediata lor apropiere pentru a duce o viață satisfăcătoare, iar
asistența socială trebuie să se focalizeze pe aceste sisteme.190 Conform acestei teorii există trei tipuri de
sisteme care pot ajuta oamenii:
1.Sisteme naturale sau informale, constituite de familie, prieten i, colegii de muncă;
2.Sisteme formale precum organizațiile comunitare.
3.Sisteme societale, ca de exemplu școlile, spitalele.191
Numai că adesea persoanele aflate în dificultate nu sunt capabile să utilizeze aceste sisteme de
ajutor din varii motive: fie asemen ea sisteme nu există în viața lor, fie nu au suficiente resurse sau nu
sunt adecvate problemelor lor. De exemplu, este posibil ca unii bătrâni să nu aibă rude și prieteni, astfel
încât nu pot apela la sistemul informal. Este posibil ca oamenii să nu știe d e existența acestora sau să nu
vrea să le utilizeze, dar este posibil și ca aceste sisteme să intre în conflict unele cu altele: refuzul
familiei de a îngriji un vârstnic semidependent, în condițiile în care nu există posibilitatea internării sale
189 Luana Pop, Noul management public , op. cit.
190 M. Payne, Modern Social Work Theories, Ed. Palgrave, 1997, p. 141
191 ibidem
89într-o instituție.
Termenul de sistem de suport se referă la relații care implică a da și a primi asistență și care este
văzut atât de cel care primește, cât și de cel care oferă ca semnificativ în menținerea integrității
psihologice, sociale și fizice a primitoru lui.192 Asistența poate fi continuă sau sporadică și presupune
furnizarea de informații, suport psihologic și emoțional, ajutor material, servicii de asistență.193
Sistemele de suport răspund la trei nevoi majore:
-socializare;
-realizarea sarcinilor gospodăreșt i zilnice;
-asistență personală în timpul crizelor.
Cercetătorii sistemelor de suport operează de obicei distincția între sistemele de suport
informale și cele formale194:
1.Sisteme de suport formale în cadrul cărora sprijinul este furnizat de profesioniști sa u
semiprofesioniști, precum asistenții sociali, medici, psihologi, consilieri, linii telefonice directe
pentru diverse categorii de probleme, preoți, în cadrul unor organizații formale, publice, private sau
nonprofit.
2.Sisteme de suport informale constituit e din familie, prieteni, cunoscuți, vecini și alți neprofesioniști.
Sprijinul oferit de vânzător, funcționarul de la bancă, poștaș, administratorul blocului face parte tot
din acest sistem.
Un concept înrudit este acela de rețea de suport. Acesta se referă în special la caracteristicile
structurale ale grupurilor sociale: numărul și intensitatea legăturilor, frecvența contactelor. Printre
sarcinile asistenței sociale am putea enumera și identificarea, extindere și punerea în acțiune a rețelelor
sociale form ale și informale pentru ajutorarea persoanei în dificultate.
Abordarea serviciilor de asistență socială destinate vârstnicilor din perspectiva sistemelor de
suport are avantajul de a sublinia importanța sistemului informal, contribuția sa majoră la îngriji rea
acestor persoane, precum și necesitatea unei abordări holiste și centrate pe nevoie a asistenței
bătrânilor, astfel încât nu clientul să se adapteze serviciului, ci serviciul să fie adecvat clientului.
Servicii de asistență socială din sistemul de supo rt formal
Apărută anterior actelor normative actualmente în vigoare privind serviciile sociale195, legea
192 Atchley, Robert C. –Social forces and aging , fifth edition, Wadsaworth Pub lishing Company, Belmont California, 1988,
p.151
193 David A. Chiriboga, Social Supports , inEncyclopaedia of Aging , p. 635
194 ibidem.
195 OG nr. 68/2003, modificată și completată prin OG nr. 86/2004
90persoanelor vârstnice196 nu se referă la cele două categorii principale de servicii sociale: serviciile
sociale cu caracter primar și serviciile sociale sp ecializate, tipurile de servicii amintite fiind incluse în
cea de a doua categorie. Persoanele vârstnice beneficiază însă și de servicii sociale primare, precum:
activități de identificare a nevoii sociale individuale, familiale și de grup; activități de i nformare despre
drepturi și obligații; măsuri și acțiuni de conștientizare și sensibilizare socială; măsuri și acțiuni de
urgență în vederea reducerii efectelor situațiilor de criză; măsuri și acțiuni de sprijin în vederea
menținerii în comunitate a persoa nelor vârstnice; activități și servicii de consiliere.
Art. 7 al legii nr. 17/2000 prevede că serviciile comunitare pentru persoanele vârstnice au în
vedere:
a)îngrijirea temporară sau permanentă la domiciliu;
b)îngrijirea temporară sau permanentă într -un cămin pentru persoane vârstnice;
c)îngrijirea în centre de zi, cluburi pentru vârstnici, case de îngrijire temporară, apartamente și
locuințe sociale, precum și altele asemenea.
Aceste tipuri de îngrijire sunt realizate de către organizații publice, private sau nonprofit, care
se subordonează autorităților publice. În țara noastră, legea prevede că furnizorii de servicii sociale
acreditați conform legii pot fi:
Furnizorii publici de servicii sociale:
-serviciul public de asistență socială la nivel județean și loc al;
-alte servicii publice specializate la nivel județean sau local;
-instituțiile publice care au constituite compartimente de asistență socială.
Furnizorii privați de servicii sociale pot fi:
-asociațiile și fundațiile, cultele religioase și orice alte form e organizate ale societății
civile;
-persoane fizice autorizate în condițiile legii;
-filialele și sucursalele asociațiilor și fundațiilor internaționale recunoscute în
conformitate cu legislația în vigoare;
-organizațiile internaționale de profil.
Sunt inclu se astfel în categoria furnizorilor privați și organizațiile nonprofit.
Serviciile comunitare asigurate persoanelor vârstnice fie la domiciliu, fie în căminele pentru
persoane vârstnice sunt de trei tipuri: servicii sociale, servicii socio -medicale, servicii medicale.
Cea de-a treia categorie de servicii este oferită uzual în cadrul sistemului de sănătate, dar adesea
196 Legea nr. 17/2000
91este nevoie de integrarea acestor servicii, deoarece la vârsta bătrâneții există un complex de nevoi
medicale și sociale.
Serviciile comunita re pentru persoanele vârstnice se acordă :
-Cu consimțământul persoanei vârstnice sau la decizia serviciului public de asistență socială sau a
direcției de asistență socială din cadrul direcțiilor generale de munca și protecție socială județene pe
baza anche tei sociale și a recomandărilor medicale făcute de medicul de familie, prin consultarea și
a medicului specialist, cu acceptul rudelor de gradul I ale persoanei respective sau, în lipsa acestora,
cu acceptul unui alt membru de familie.
-La cererea persoanei vârstnice interesate, a reprezentantului legal al acesteia, a instanței
judecătorești, a personalului de specialitate din cadrul consiliului local, a poliției, a organizației
pensionarilor, a unităților de cult recunoscute în România sau a organizațiilor neguvernamentale
care au ca obiect de activitate asistență socială a persoanelor vârstnice.
-Pe baza anchetei sociale realizate de asistenții sociali de la serviciul public local de asistență socială
sau de la Direcția Județeană de Muncă, Solidaritate Socia lă și Familie.
Serviciile sociale de îngrijiri la domiciliu
Îngrijirile comunitare la domiciliu sunt prevăzute atât în legea sistemului de asistență socială,197
cât și în legea persoanelor vârstnice.198 Serviciile de îngrijiri la domiciliu reprezintă un model integrat
de servicii medicale, medico -sociale și sociale pentru persoanele vârstnice în dificultate. Organizarea
acestor servicii revine consiliilor locale, direct sau pe baza de convenții încheiate cu organizații
neguvernamentale, unități de cult recunos cute în România ori cu alte persoane fizice sau juridice.199
În țara noastră primele servicii de acest tip au început să fie oferite în 1992 în Brașov, iar în
1995 au apărut și în București, Cluj, Pitești, Bacău, Botoșani, Vaslui, Piatra Neamț, iar după apar iția
Legii 17/2000 s -a încercat înființarea acestora la nivel de sistem.200
Printre avantajele serviciilor de îngrijire la domiciliu a persoanelor vârstnice se numără
următoarele: recuperarea mai rapidă a persoanei, cheltuieli pe caz incomparabil mai mici la domiciliu
decât în instituții. Astfel, dacă o zi hotelieră în spital este de peste 670.000 lei, bolnavul poate fi
menținut la domiciliu cu aproximativ 100.000 lei/zi. Îngrijirea rezidențială presupune un cost de
5.400.000 lei/lună, în timp ce îngrijirea l a domiciliu a unui caz social doar 500.000 lei/lună. Un alt
197 Legea nr. 705/2001, Art. 29
198 Legea nr. 17/2000, Art. 7, alin (1), Art. 8
199 idem, Art. 12
200 D. G. M. S. S -Referat de specialitate privind îngrijirea la domiciliu a persoa nelor vârstnice , 2002
92avantaj îl reprezintă angajarea mare de personal cu costuri reduse.201
Promovate de diferite organizații neguvernamentale, acest tip de servicii este sprijinit de regulă,
deși insuficient, de consil iile locale și Direcțiile Județene de Muncă, Solidaritate Socială și Familie.
Servicii de îngrijire rezidențială
În anul 2005, în România, funcționau:
a) 19 cămine pentru persoane vârstnice, cu o capacitate de 2.121 paturi, aflate în coordonarea
metodolog ică a Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei;
b) 84 de centre de îngrijire și asistență pentru adulții cu handicap, cu o capacitate de 10.230 paturi,
reprezentând fostele cămine de bătrâni și cămine spital, aflate în coordonarea metodologic ă a
Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap (39 foste cămine de bătrâni și 45 foste cămine
spital care nu și -au schimbat profilul inițial);
c) 17 instituții de asistență socială (cămine pentru persoane vârstnice și centre de zi) susținute finan ciar
de organizații neguvernamentale, pentru care se acordă subvenții de la bugetul de stat, cu o capacitate
totală de 776 locuri;
d) 39 de servicii la domiciliu subvenționate de la bugetul de stat. (Sursa: Raportul anual de asistență
socială al direcției de specialitate din cadrul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei).202
Îngrijirea permanentă într -o instituție se recomandă ca ultimă soluție atunci când menținerea la
domiciliu nu este posibilă și poate fi dispusă în urma evaluării sociale ș i socio-medicale a persoanei, cu
consimțământul acesteia.203
Efectele instituționalizării asupra vârstnicilor au constituit obiectul multor cercetări, în special
în țările dezvoltate unde numărul vârstnicilor îngrijiți în instituții rezidențiale este ridicat . Spre
exemplu, în Statele Unite, procentul bătrânilor îngrijiți în astfel de instituții este de 5% din populația
vârstnică. Printre principalele efecte negative și probleme ridicate de instituționalizare pentru persoana
vârstnică se numără și următoarele:
-Apariția unei discontinuități în stilul de viață obișnuit în cadrul comunității;
-Pierderea independenței, intimității și familiarității;
201 ibidem.
202 conform HG nr. 541 din 9 iunie 2005 pentru aprobarea Strategiei nationale de dezvoltare a sistemului de asistenta
sociala pentru persoanele vârstnice în perioada 2005 – 2008, publicata în: Monitorul Oficial nr. 541 din 2 7 iunie 2005 , ăn
care se precizează că aceste date nu reflectă situația reală. O evaluare reală a situației prezente privind toate centrele de
servicii sociale destinate persoanelor vârstnice, instituțiile care oferă asistență și găzduire, sau serviciile de îngrijire la
domiciliu, aflate în administrare publică sau privată, nu s -a putut realiza, deoarece au lipsit coordonarea demersului,
metodologia specifică de evaluare, precum și pârghiile legislative care să oblige asigurarea de informații corecte și
transmiterea ac estora, de la nivel local spre administrația centrală.
203 Legea nr. 705/2001, Art. 28
93-Minimizarea legăturilor cu familia și prietenii;
-Întreruperea implicării în diferite organizații;
-Alterarea activități lor sociale obișnuite.
Nu trebuie uitat însă că la bunăstarea unei persoane vârstnice contribuie în egală măsură
influențele mediului și capacitatea individuală de adaptare, astfel că este necesar a identifica factorii de
mediu și factorii personali care c ontribuie la maximizarea bunăstării.204
Cluburi și centre de zi
Acest tip de servicii nu există nici măcar în fiecare județ al țării, neputând fi vorba de prezența
sa în fiecare localitate. În municipiul Târgu Mureș, la început și apoi și în alte orașe, ast fel centre au
fost organizate pe lângă centrele de plasament, oferind astfel copiilor instituționalizați – bunici și
bunicilor singuri – nepoți.
Mese la cantine sociale
Pensionarii, precum și persoanele care au împlinit vârsta de pensionare, aflate într -una din
următoarele situații: sunt izolate social, nu au susținători legali, sunt lipsite de venituri au dreptul,
conform legii, de a beneficia de acest serviciu.
Cantinele de ajutor social prestează, după caz, următoarele servicii sociale:
-pregătirea și se rvirea a două mese, zilnic, de persoană, prânzul și cina. Aceste servicii sociale se
prestează gratuit pentru categoriile de persoanele enumerate mai sus, care nu au venituri sau ale
căror venituri sunt sub nivelul venitului net lunar, pentru o persoană si ngură, luat in calcul la
stabilirea ajutorului social.
-aprovizionarea, contra cost, de la sediul cantinei cu produse agroalimentare de bază, la prețurile
la care acestea au fost achiziționate;
-transport gratuit numai pentru persoanele care beneficiază de d istribuirea hranei la domiciliu;
-pregătirea și distribuirea hranei prin centre mobile, pentru situații deosebite.
Persoanele îndreptățite să beneficieze de serviciile cantinei de ajutor social și care realizează
venituri ce se situează peste nivelul venitu lui net lunar, pentru o persoană singură, luat în calcul la
stabilirea ajutorului social, pot beneficia de serviciile cantinei de ajutor social, cu plata unei contribuții
de 30% din venitul pe persoană, fără a se depăși costul meselor servite, calculat pe aceeași perioada.
Beneficiarii de ajutor social au dreptul la serviciile cantinei de ajutor social pe baza de anchetă socială,
204 Eva Kahana, Institutionalization , inEncyclopaedia of aging , p. 356
94potrivit dispoziției primarului.
Hrana pentru cele două mese se distribuie, de regulă, o dată pe zi, la sediul cantinei sau prin
punctele de servire organizate în acest scop. Persoanelor care, din motive obiective constatate prin
anchetă socială, nu se pot deplasa la sediul cantinei, li se distribuie hrana pentru cele două mese zilnice
la domiciliu, o dată pe zi, transportul gratuit al acesteia fiind aprobat de directorul cantinei de ajutor
social.
În practică foarte puține consilii locale oferă acest serviciu.
1.13.1
1.13.2 Voluntariatul pentru vârstnici și voluntariatul vârstnicilor
Agențiile voluntare sunt echipate să se ocupe cu sarcini repe titive și relativ uniforme precum:
tratamentul medical, nursing, furnizarea de hrană la domiciliu, oferirea de suport financiar, servicii de
menaj, întreținerea și repararea locuinței, servicii de transport, servicii recreative și educative.205
Specific aces tui tip de organizații este faptul că o parte însemnată a serviciilor oferite este realizată de
voluntari.
Contrar stereotipurilor despre persoanele vârstnice, fluxul serviciilor între bătrâni și comunitate
are un dublu sens. Există vârstnici a căror situa ție materială sau stare de sănătate reclamă intervenția
serviciilor comunitare, dar există și vârstnici sănătoși, activi, care participă prin voluntariat – formal
sau informal – la îngrijirea altor persoane: creșterea și educarea nepoților, îngrijirea memb rilor din
familie bolnavi sau dependenți sau a unor prieteni ori vecini aflați în această situație, activitate în
cadrul unor organizații neguvernamentale etc. Ca voluntari persoanele vârstnice au avantajul
disponibilității mai mari decât voluntarii din al te grupe de vârstă datorită retragerii din activitatea
profesională și eliberării de sarcinile de creștere a copiilor. Un alt avantaj îl reprezintă bogata
experiență de viață și profesională pe care o au bătrânii și care poate fi extrem de utilă în desfășu rarea
unor activități cu caracter social sau cultural, în locuri precum școli, spitale, biblioteci, tribunale, centre
de zi, îngrijiri la domiciliu, organizații ecologice, de asistență socială.
Unul dintre cele mai interesante, dar și eficiente programe de asistare a vârstnicilor în cadrul
sectorului non -profit este acela care utilizează voluntari dintre persoanele în vârstă, cum este în Statele
Unite ale Americii Senior Companion Program . Eficiența programului se datorează în special faptului
că vârsta apr opiată a celui care oferă ajutor și îngrijire determină pe de o parte o mai bună înțelegere a
persoanei vârstnice aflate în dificultate, iar pe de altă parte ajută la stabilirea unei relații mai apropiate.
205 Atchley, Robert C. op. cit., p.151
95Obținerea unor performanțe bune în activitatea cu voluntari vârstnici este facilitată de următoarele
condiții206:
1.Agenția este flexibilă, există o muncă utilă pentru oricine.
2.Voluntarii sunt antrenați și nu sunt plasați nepregătiți în medii nefamiliare lor.
3.Se oferă o varietate de opțiuni voluntarului, ținâ nd cont de faptul că unii vârstnici preferă să
facă lucruri pe care le -au mai făcut, care le sunt familiare.
4.Antrenarea nu trebuie să dea voluntarilor sentimentul că sunt testați.
5.Voluntarii trebuie să primească atenție personal de la agenția de plasare. Î n astfel de agenții
trebuie să existe persoane care să urmărească greutățile cu care se confruntă, obstacolele pe care
le întâmpină, și care să vrea să le asculte complimentele, plângerile, cărora voluntari să -și poată
împărtăși experiențele. Recunoașterea publică din partea comunității este deosebit de
importantă pentru serviciul voluntar, iar atenția acordată de agenție este parte din această
recunoaștere.
6.Agenția asigură transportul voluntarilor vârstnici la și de la locul unde își desfășoară activitatea .
Plata serviciilor comunitare de care beneficiază persoanele vârstnice
Pentru serviciile sociale și medico -sociale acordate la domiciliu :
se asigură fără plata contribuției persoanelor vârstnice care nu au venituri sau ale căror
venituri sunt mai mici de 5 ori decât nivelul venitului net lunar luat în calcul la stabilirea
ajutorului social pentru o persoană singură.
se asigură cu plata unei contribuții de către persoanele vârstnice care realizează venituri ce
se situează peste nivelul amintit, în funcție de tipul de servicii acordate și de venitul
persoanei, fără a se depăși costul acestora calculat pentru perioada respectivă.
Pentru persoanele îngrijite în căminele pentru persoane vârstnice :
Persoanele vârstnice care dispun de venituri proprii au obligaț ia să plătească lunar o contribuție
de întreținere, stabilită pe baza costului mediu lunar de întreținere. Contribuția lunara de întreținere se
stabilește de conducerea căminului, în funcție de gradul de dependență a persoanei vârstnice îngrijite,
de veniturile acesteia și, după caz, de veniturile susținătorilor ei legali.
Alte facilități:
În vederea încheierii unui act juridic de înstrăinare a bunurilor ce -i aparțin, în scopul întreținerii
și îngrijirii sale, persoana vârstnică va fi asistată, la cererea a cesteia sau din oficiu, de un reprezentant al
206 Atchley, Robert C. op. cit., p.216
96autorității tutelare a consiliului local în a cărui rază teritoriala domiciliază persoana vârstnică
respectivă.
Soțul și rudele care au în îngrijire o persoana vârstnică dependentă pot beneficia de program
lunar redus de lucru, de o jumătate de normă, cu suportarea drepturilor salariale pentru cealaltă
jumătate de norma din bugetul local, corespunzător salariului brut lunar al asistentului social debutant
cu pregătire medie. Timpul cât soțul și rudele au fost în cadrate în aceste condiții se consideră, la
calculul vechimii în muncă, timp lucrat cu normă întreagă.
Servicii din sistemul de suport informal
Una dintre cele mai dureroase probleme la vârsta bătrâneții este singurătatea, izolarea.
Sistemele de sprijin in formal răspund în primul rând nevoii de comunicare și de integrare socială, dar și
nevoilor de ajutor și îngrijire specifice vârstei. „Oamenii își văd prietenii și rudele constituind un întreg
care le servește nevoile, chiar dacă fiecare persoană nu este î n contact cu fiecare persoană din acel
întreg.”207 Sistemul informal oferă servicii informale, neprofesioniste, prin intermediul rudelor,
prietenilor, vecinilor. A studia îngrijirea bătrânilor – a părinților în particular – înseamnă de fapt a
studia căldura relațiilor interumane. Aportul familiei la îngrijirea persoanelor vârstnice este unul
neprețuit. Cercetările realizate în diferite țări ale lumii arată că familia reprezintă principala sursă de
îngrijire pentru bătrânii cu dizabilități: studii efectuate î n Belgia, Suedia, Germania, Israel relevă că 60 –
80% dintre îngrijirile pe termen lung sunt asigurate de membrii ai familiei și nu de profesioniști
plătiți.208 Dintre membrii familiei partenerul de viață este considerat în general a juca rolul central în
furnizarea de sprijin. Numărul persoanelor căsătorite scade însă o dată cu vârsta, în același timp însă
crește posibilitatea dobândirii unor dizabilități. Copiii adulți se pare că reprezintă astfel nu numai
principalii îngrijitori ai părinților lor bătrâni, ci și cei preferați de aceștia.209
Rapida îmbătrânire a populației cauzată de creșterea numărului și ponderii vârstnicilor, dar și
schimbările în structura familiei și în modul de locuire (nuclearizarea familiei, stabilirea domiciliului
separat de părinți și c hiar în alte localități) au condus pe de o parte la creșterea sarcinilor familiei în
îngrijire, iar pe de altă parte la creșterea numărului bătrânilor fără sprijin. Multe dintre familiile tinere
de astăzi se văd puse simultan în fața sarcinii de a -și crește copiii minori și a celei de a -și îngriji părinții
vârstnici. Apare de asemenea un efect pervers, acela al renunțării la cariera profesională de către femei
pentru a-și îngriji părinții și copiii, devenind la rândul lor la bătrânețe vulnerabile datorită v eniturilor
207 Atchley, Robert C, op. ci t., p.151
208 D. G. Minca, Pertinența unor servicii medico -sociale destinate populației vârstnice din mediul urban , coord. Dan
Enăchescu, Universitatea de Medicină și Farmacie “Dr. Carol Davila”, București, 1997
209 David A. Chiriboga, Social Supports , inEncyclopaedia of Aging , p. 637
97mici. Alte rude, precum frații și surorile vârstnicului oferă de asemenea ajutor în caz de nevoie, rolul
lor și al vecinătății fiind foarte important în special în mediul rural unde atât sprijinul copiilor, cât și al
serviciilor de asistență soc ială sunt absente.
98Tabelul nr. 6 Serviciile comunitare asigurate persoanelor vârstnice
SERVICII
COMUNITAREServicii sociale Servicii socio -medicale Servicii medicale
La domiciliu-îngrijirea persoanei,
-prevenirea marginalizării sociale
și sprijinirea p entru reintegrarea
socială
-consiliere juridica și
administrativa
-sprijin pentru plata unor servicii
și obligații curente
-îngrijirea locuinței și gospodăriei
-ajutor pentru menaj
-prepararea hranei;-ajutorul pentru realizarea igienei
personale
-readaptarea ca pacităților fizice și
psihice
-adaptarea locuinței la nevoile
persoanei vârstnice
-antrenarea la activități
economice, sociale și culturale
-îngrijirea temporara în centre de
zi, aziluri de noapte sau alte
centre specializate;-consultații și îngrijiri medica le la
domiciliu sau în instituții de
sănătate
-consultații și îngrijiri
stomatologice
-administrarea de medicamente
-acordarea de materiale sanitare și
de dispozitive medicale
În cămine pentru
persoane vârstnice-ajutor pentru menaj;
-consiliere juridica și
administrativa;
-modalități de prevenire a
marginalizării sociale și de
reintegrare socială în raport cu
capacitatea psihoafectivă;-ajutor pentru menținerea sau
readaptarea capacităților fizice
ori intelectuale;
-asigurarea unor programe de
ergoterapie;
-sprijin pentru realizarea igienei
corporale;-consultații și tratamente la
cabinetul medical, în instituții
medicale de profil sau la patul
persoanei, daca aceasta este
imobilizata;
-servicii de îngrijire -infirmerie;
-asigurarea medicamentelor;
-asigurarea cu dis pozitive
medicale;
-consultații și îngrijiri
stomatologice.
99Concluzii
La noi în țară serviciile de asistență socială sunt caracterizate de o acută subdezvoltare.
Serviciile de îngrijire la domiciliu reprezintă soluția optimă pentru personale vârstnice de pendente
sau semidependente, dar nu este de neglijat nici rolul unei instituții rezidențiale absolut necesară
bătrânilor fără locuință, lipsiți de sprijin familial sau suferind de boli cronice invalidante. În România
numărul acestor instituții este insufic ient. O soluție ar constitui -o amenajarea unor case de tip
rezidențial cu capacitate mică, de 5 -10 locuri.
Se constată că autoritățile publice locale au început încet -încet să se implice în furnizarea de
servicii de asistență socială persoanelor vârstnice , o contribuție majoră în stimularea acestei implicări
având-o organizațiile neguvernamentale în domeniu.
Sistemul de suport informal rămâne principalul actor în asistat vârstnicilor, atât în mediul urban,
cât mai ales în mediul rural. Ca linie generală es te de preferat ca serviciile de asistență socială să nu își
propună să înlocuiască serviciile furnizate de familie, decât acolo unde acestea nu există, rolul lor fiind
acela de a le completa și suplimenta. Este nevoie în acest sens de organizarea unor serv icii de suport
pentru familiile care îngrijesc vârstnici dependenți, precum și de diversificarea serviciilor
noninstituționalizate de asistență socială pentru vârstnici: centre de zi, ajutor pentru menaj, servicii de
însoțire la cumpărături, companie, serv icii recreaționale. În condițiile subdezvoltării și insuficienței
acestor servicii, nici nu poate fi vorba de respectarea unui drept fundamental al persoanei vârstnice,
acela de a alege forma de asistență pe care o preferă.
Pentru că dezinteresul pentru bă trâni constituie o frână majoră în crearea unor servicii de asistență
socială care să asigure o ajutorare efectivă a bătrânilor, se impune organizare unor activități de
sensibilizare a societății civile la problemele vârstnicilor, dar și de educare a acest eia privind atitudinea
față de bătrâni, schimbarea percepțiilor discriminante asupra acestora și conștientizarea resursei
importante pe care ei o reprezintă pentru orice societate.
Nevoia de asistență socială a persoanelor vârstnice a fost acoperită doar î n plan legislativ,
deoarece legea persoanelor vârstnice nici la patru ani de la promulgare nu este aplicată. În mediul rural
nu există nici un fel de serviciu de asistență socială, nici pentru vârstnici, nici pentru alte categorii de
persoane vulnerabile.
Principala dificultate în funcționarea sistemului de asistență socială pentru vârstnici o constituie
blocajele de la nivelul administrației publice locale, care în locul unor mecanisme de identificare a
nevoilor și preferințelor locale, au dezvoltat strate gii de prioritizare centrate pe evitarea riscurilor legale
100și neasumarea unor riscuri „strategice” politice.210
La aceasta se adaugă și incoerența sistemului legislativ, devenind tipică pentru România
adoptarea legilor bazată mai degrabă pe o logică a „pres iunilor” decât a unei coerențe interne,
adoptându -se legi care practic nu s -au aplicat niciodată, și inițiindu -se unele acțiuni chiar și în lipsa
unui cadru legislativ care să le facă posibile din punct de vedere formal. „Legea nr. 17/2000 referitoare
la protecția socială a persoanelor vârstnice, care stipulează obligativitatea furnizării și finanțării la nivel
local a unor servicii de ajutor domestic și de sănătate la domiciliul persoanelor vârstnice, nu a fost încă
aplicată. Deși stipulează dreptul persoa nelor vârstnice și obligația primăriilor de a susține aceste
servicii, legea a trecut neobservată atât de primării, cât și de alte autorități administrative cu
responsabilități în domeniul în domeniul asistenței sociale.”211
Din perspectiva promovării PNAinc , „în raport cu provocările dramatice ale tranziției, se poate
considera că România s -a caracterizat printr -un deficit de politică socială”, deficit datorat resurselor
reduse care au fost alocate. politica socială s -a caracterizat prin dezechilibre și zone rămase neacoperite
sau slab acoperite, fapt care a afectat negativ eficiența utilizării resurselor modeste alocate.”212 Politica
socială din ultimii ani încă prezintă câteva puncte vulnerabile, care necesită intervenție. Efortul
financiar încă este insufici ent, sunt ignorați cei mai săraci dintre săraci, problemele sociale grave sunt
ignorate datorită faptului că structura aparatului guvernamental nu conține dispozitive organizaționale
de identificare precoce a problemelor sociale și de organizare de program e de răspuns.
Nu se poate vorbi încă în România un sistem de servicii de asistență socială pentru vârstnici,
efect parțial și al lipsei unei politici sociale adresate acestei categorii de populație.
Bibliografie recomandată:
1.Guvernul României – Ordonanț ă nr. 68 din 28 august 2003 privind serviciile sociale , Publicat în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 619 din 30 august 2003, modificată prin Ordonanță nr. 86 din 19
august 2004 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 68/2003 privind
serviciile sociale Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 799 din 30 august 2004
2.Parlamentul României -Legea nr. 17 din 6 martie 2000 privind asistența sociala a persoanelor
vârstnice, publicată în Monitorul Oficial nr. 814 din 18 decembrie 2001
210 idem, p. 182
211 idem. P. 157
212Hotărâre nr. 829 din 31 iulie 2002 privind aprobarea Planului național antisărăcie și promovare a incluziunii sociale,
Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 662 din 6 septembrie 2002, CAPITOL UL XVIEvaluarea politicilor antisărăcie în
România (1990 -2002)
1013.Pop, Luana-Miruna–Noul management public, înDicționar de politici sociale , Editura Expert,
București, 2002,
102Cum pot influența bătrânii deciziile politice care îi privesc
Persoanele vârstnice sunt cel mai bun avocat al propriilor cauze. Conform recomandării IPAA
de la Viena, un număr de țări au format comisii naționale pentru persoanele vârstnice , cu scopul de a
asigura un răspuns dinamic și coordonat la nivel național la fenomenul îmbătrânirii, urmărind, printre
altele, protejarea drepturilor persoanelor vâr stnice, promovarea bunăstării lor și evaluarea politicilor,
programelor și serviciilor destinate vârstnicilor. Aceste comisii naționale s -au dovedit a fi o excelentă
platformă de promovare a contribuției persoanelor vârstnice la procesul de luare a decizii lor.213
Organizațiile neguvernamentale ale persoanelor vârstnice joacă un rol major în exprimarea
intereselor, nevoilor și aspirațiilor acestui grup populațional, fapt recunoscut și încurajat și de
organismele politice internaționale, la Berlin dovedind o im plicare fără precedent a ONG în negocierea
strategiei regionale de implementare a planului de la Madrid.214 Această implicare pornește de la
considerentul că o societate pentru toate vârstele este o provocare reală, vizând una dintre problemele
cu care umani tatea se confruntă și reclamând contribuția și cooperarea tuturor actorilor majori din
societate.
Persoanele vârstnice doresc să fie tratate cu respect, să li se recunoască și să li se ofere
posibilitatea de a participa activ și a -și aduce propria contrib uție în societate, precum și să li se asigure
asistența materială de care au nevoie. Una dintre nevoile majore ale persoanelor vârstnice din societatea
modernă este aceea de a -și exprima ideile, nevoile și aspirațiile și de a fi ascultate și înțelese. Așa cum
se arată într -un document EURAG, persoanele vârstnice au de adus o mare contribuție la bunăstarea
tuturor: experiență, viziune de viață, liniște, gândire pe termen lung, echilibrarea intereselor,
transmiterea valorilor, îngrijirea altora, astfel încât ele trebuie văzute ca resursă și nu ca povară pentru
societate.215
Cea mai mare nevoie este de a furniza oamenilor informații despre serviciile care le sunt
disponibile, de a -i abilita să facă alegeri și de a avea un cuvânt în ceea ce privește serviciile pe care le
213 Economic Commission for Europe, UNECE Ministerial Conference on Ageing, Berlin (Germany), 11 -13 September
2002, Regional Implementation Strategy for The Madrid International Plan of Action o n Ageing 2002, paragraful 14
2214 EURAG – the European Federation of Older Persons, From Madrid to Berlin – Contribution to the
Plenary Session on 13 September 2002, http://www.eurag -europe.org , 20 august 2004, ora 14.30
215 ibidem
103primesc, modul și timpul în care să le fie furnizate. Se impune crearea unor servicii de informare a
persoanelor vârstnice privind drepturile pe care le au, serviciile sociale disponibile în comunitate.
Creșterea neîndoielnică a cererii de servici i va stimula pregătirea și disponibilitatea lor.216
Bibliografie recomandată:
1.Gal, Denizia –Dezvoltarea umană și îmbătrânirea , Presa Universitară Clujeană, Cluj -Napoca,
2001, p. 8 -14
2.http://www.forumageing.org/english/thematic_sesion/docs_2/public%20policies%20and%20the
%20welfare%20society.htm ,Forumul modial a ONG privind îmbătrânirea, Madrid, 5/9 aprilie
2002, Ageing, Public P olicies and the Welfare Society
216Peter Lloyd, Peter Squires – Challenging Ageism – A Celebrating Diversity guide
104Nevoile persoanelor vârstnice
Orice demers în elaborarea unor politici, programe sau servicii pentru populația vârstnică
trebuie să ia în considerare pe lângă drepturile și capacitățile persoanelor vârstnice și nevoile ac estora.
Nevoile umane se referă la acele resurse de care oamenii au nevoie pentru a supraviețui și a
funcționa adecvat în societatea în care trăiesc.217
Împlinirea nevoilor influențează atât satisfacția de viață a individului, cât și calitatea
funcționări i sale ca membru al unei societății. Astfel satisfacerea lor este nu numai o problemă
individuală, ci și societală, societatea asumându -și responsabilitatea asigurării bunăstării membrilor săi
care prin resursele și capacitățile proprii nu -și pot împlini a decvat aceste nevoi și în consecință nu se
pot integra sistemului social. În acest fapt rezidă și asocierea frecventă a conceptului de nevoie cu
noțiunile de bunăstare, calitate a vieții .
Dat fiind faptul că asistența socială „are ca obiectiv principal pro tejarea persoanelor care,
datorită unor motive de natură economică, fizică, psihică sau socială, nu au posibilitatea să își asigure
nevoile sociale , să își dezvolte propriile capacități și competențe pentru integrare socială”218, nu se
poate dezvolta un sist em de asistență socială fără cunoașterea acelor nevoi care trebuiesc satisfăcute.
Teoria lui Maslow asupra relației dintre trebuințele umane, chiar dacă nu întru totul
mulțumitoare, reprezintă una dintre încercările de a arăta că nevoile umane nu apar izol at, nu sunt
izolate una de cealaltă, ci ele „cer să fie satisfăcute și se nasc din satisfacții; ele coexistă, se generează,
se stimulează sau se inhibă reciproc, organizându -se în diverse configurații ierarhice.”219
Elaborarea politicilor și serviciilor soci ale pe baza evaluării nevoilor ridică problema definirii
nevoilor. Cine stabilește și pe ce criterii că există nevoia de un anumit serviciu? J. Bradshow (1972)
descriind conceptul de nevoie socială , consideră că acesta este cuprins în ideea de protecție so cială și
că istoria serviciilor sociale este una a „recunoașterii nevoilor sociale și a organizării societății în
vederea satisfacerii lor”.220 Bradshow distinge patru categorii: nevoi normative, nevoi resimțite, nevoi
exprimate și nevoi comparative.
217 Louise C. Johnson, op. cit., p. 3
218 Legea nr. 705/2001 privind sistemul național de asistență socială, art. 4, alineatul (1)
219 Bocancea și G. Neamțu, Elemente de asistență socială , Ed. Polirom, Iași, 1999, p. 37
220 apud Peter Wedge, Elaborarea politicii, probleme și necesități, în Curs de as istență socială , UNICEF, București –
Otopeni, 30 martie – 10 aprilie 1992
1052Nevoia normativă este cea definită de specialiști. Ei sunt cei care stabilesc un standard la care se
raportează situația reală, identificându -se astfel nevoia ca deviație de la normal. Se pune problema în
acest caz a definirii stării de normalitate. Datorită fap tului că este necesară în acest caz prezența
specialistului, diferiții specialiști pot avea opinii diferite despre aceste nevoi, astfel că nu există o
„nevoie normativă” absolută.221
3Nevoia resimțită se constituie ca o reflectare a ceea ce doresc oamenii. De exemplu, în cazul
bătrânilor, mulți dintre ei resimt nevoia de comunicare interpersonală ca urmare a singurătății și
izolării.
4Nevoia exprimată reprezintă cererea, respectiv o nevoie resimțită pentru care se solicită
satisfacerea. Nevoile exprimate pot s au nu să coincidă cu cele resimțite, cel mai adesea nevoile
exprimate fiind mai puțin numeroase decât cele din urmă. De exemplu, datorită lipsei de informare
unii vârstnici care întâmpină dificultăți de deplasare în exteriorul locuinței nu își exprimă nevo ia de a
beneficia de un însoțitor la cumpărături sau la plimbare, necunoscând că primăria are un program în
cadrul căruia printre serviciile oferite gratuit, cu ajutorul voluntarilor, există și acesta.
5Nevoia comparativă apare ca rezultat al comparației po pulației care nu beneficiază de un serviciu,
cu situația beneficiarilor serviciului respectiv. Atunci când există populații cu caracteristici similare,
dar care nu primesc un anumit serviciu, atunci ele sunt în situația de a avea nevoie de acest serviciu.
Necesitățile nu sunt însă statice. Vorbim în acest caz de necesități evolutive, necesități care se
caracterizează prin creștere.222 Nivelul de aspirații este cel care determină această creștere a
necesităților. Analiza calității vieții unui grup de populație trebuie să țină seama de acest lucru,
raportând nevoile individuale la nivelul aspirațiilor. Apare însă și dificultatea stabilirii indicatorilor
obiectivi și subiectivi ai calității vieții raportat la nevoile umane. Prof. Univ. Dr. Elena Zamfir
realizează următoarea clasificare a necesităților umane, din punct de vedere al calității vieții:
Necesități universale care stau la baza unor indicatori absoluți ai calității vieții;
Necesități umane universale evolutive care generează indicatori ai vieții atât abs oluți, cât și relativi;
Necesități autentic umane , dar alternative . Ele sunt necesități care caracterizează un stil de viață sau
altul, o cale de realizare, împlinire, toate acestea putând duce la fericire.
Necesități artificiale, compensatorii, false . Sunt necesități a căror simplă prezență indică un mod de
viață alienat, marginal, în ultimă instanță patologic. Împlinirea lor generează doar iluzia unei
satisfacții parțiale, de moment, dar cumulate în timp, ele caracterizează o cale eronată, care, în cele
din urmă eșuează. Calitatea vieții aici nu este legată de satisfacerea acestor tipuri de necesități, ci de
221 Cristian Vlădescu, Sisteme și politici de sănătate , în coord. Cătălin Zamfir, P olitici sociale în România…, pp. 258 -259
222 Elena Zamfir, Psihologie… , p. 310
106reconsiderarea întregului mod de viață clădit pe fundamente valorice.”223
O categorie aparte o constituie nevoia de asistență socială , care desemnează „ resursele
elementare minime necesare pentru o viață demnă și o funcționare socială normală, neacoperite prin
efortul persoanei/familiei în cauză și nici de componentele de asigurare socială ale sistemului de
securitate socială.”224 Persoanele vârstnice se af lă uneori în situația de a avea nevoie de asistență
socială, nevoie care poate fi provenită din lipsa resurselor economice – un nivel de viață sub
standardele minime acceptate, lipsa locuinței, lipsa de acces la serviciile de asistență medicală, sau din
limitarea severă a capacităților personale de a duce o viață normală – handicap, probleme de sănătate,
probleme de integrare în viața de familie sau în comunitate, dificultăți de relaționare cu ceilalți etc.225
Suportul material și serviciile de asistență soc ială sunt cele două modalități de sprijin pentru persoanele
care se confruntă cu nevoia de asistență socială.
Nevoia de asistență socială reziduală reprezintă nevoia de asistență socială neacoperită de
sistemul de asistență socială,226 în cazul vârstnicilor din România această nevoie fiind evidentă.
Legea 17/2000 a persoanelor vârstnice reflectă cerința evaluării nevoilor persoanelor vârstnice.
Conform articolului 4 al legii amintite, nevoile persoanelor vârstnice se evaluează prin ancheta sociala
care se ela borează pe baza datelor cu privire la:
afecțiunile ce necesită îngrijire specială;
capacitatea de a se gospodări și de a îndeplini cerințele firești ale vieții cotidiene;
condițiile de locuit;
veniturile efective sau potențiale considerate minime pentru as igurarea satisfacerii nevoilor
curente ale vieții.
Nevoile persoanelor vârstnice aflate în situația de pierdere totală sau parțială a autonomiei, care
pot fi de natură medicală,socio-medicală,psiho-afectivă, se stabilesc pe baza grilei naționale de
evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, care prevede criteriile de încadrare în grade de dependență.
După cum se observă, prima categorie de nevoi luate în considerare sunt cele legate de starea de
sănătate a vârstnicului, dat fiind faptul că alterarea acest eia pune cele mai serioase probleme privind
calitatea vieții sale. Un alt capitol îl constituie capacitatea de autogospodărire și autoservire.
Analizând grila națională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice putem enumera
următoarele repere:
1.Condițiile de locuit;
223 idem, p. 328
224 Cătălin Z amfir, Nevoia de asistență socială , înDicționar de politici …, p. 445
225 ibidem
226 C. Zamfir, op. cit., p. 446
1072.Rețeaua informală (familia, prietenii și vecinii);
3.Situația economică;
4.Gradul de dependență: status funcțional și status instrumental.
Evaluarea acestor aspecte ale situației unui vârstnic în dificultate reflectă tipul de suport
comunitar pe care se presupune că poate să îl primească sau să îi fie oferit. Rămân neacoperite nevoi
legate de lipsa de companie a vârstnicului, de activitățile recreative, de implicare civică, de utilitate
socială, care în general nu pot fi satisfăcute de rețeaua guv ernamentală, ci prin alternativele oferite de
sectorul nonguvernamental.
În plus grupa persoanelor în vârstă reprezintă cel mai eterogen grup populațional.
Caracteristicile și nevoile acestor persoane diferă mult, în funcție de factorii genetici, mediu și cursul
vieții individuale. Pentru aceste persoane este greu de dedus ce nevoi au din caracteristicile sociale
generale precum clasa socială, nivelul de educație, venituri, rasă sau sex. Caracteristicile personale în
combinației cu experiența proprie de vi ață, cu evenimentele sale neașteptate creează o combinație
unică. Acest fapt ne arată că „raportul dintre importanța socialului și cea a schimbărilor personale
înclină în favoarea celor din urmă”.227 Astfel elaborarea programelor și serviciilor pentru vârstn icii
trebuie să țină seama de diversitatea acestui grup vulnerabil.
Bibliografie recomandată:
1.Guvernul României –Hotărâre nr. 886 din 5 octombrie 2000 pentru aprobarea Grilei naționale de
evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, Publicat în Monitorul Oficial al României nr. 507 din
16 octombrie 2000
2.Marshall, Mary –Asistența socială pentru bătrâni , Alternative, București, 1993, pp. 36 -39
3. Sorescu, Emilia Maria –Servicii de asistență socială pentru persoane vârstnice în județul Dolj,
în Analele Univer sității din Craiova, Anul VIII, nr. 11/2003, Editura Universitaria, Craiova, Seria
Teologie
227 Rudi Dallos and Eugene McLaughlin, op. cit., p.124
108Tabelul nr. 5 . Cadru de analiză a nevoilor persoanelor vârstnice (adaptare după L. Johnson, op. cit. p. 271)
Servicii economice Atitudini Furnizare de roluri Asistență medicală
Îngrijire preventivăOportunități economice la
vârsta adultă care să furnizeze
o oportunitate și la bătrânețe.
Educație pentru auto –
răspundere în planificarea
resurselor.Dezvoltarea unei atitudini
pozitive față de îmbătrânire.
Dezvoltarea unui sens al
responsabilității față de sine.Dezvoltarea unor roluri
utile pentru vârstnici în
societate.
Dezvoltarea unui sens al
responsabilității sociale.O bună îngrijire a
sănătății de -a lungul întregii
vieți.
Dezvoltarea unor
atitudini responsabile față de
menținerea sănătății.
SocializareEducație și informare despre
managementul financiar pentru
vârstnici.
Servicii de informare și
consultanță.
Oportunitate pentru o
angajare în muncă adecvată.
Servicii de transport.Experiențe în grupuri
omogene d e auto-ajutorareRoluri semnificative și
utile (voluntariat,
planificare, oportunități
politice) pentru vârstniciAsistență geriatrică
pentru toți.
Auto-răspundere
pentru menținerea sănătății.
Servicii de nutriție.
Consiliere privind
sănătatea.
Îngrijire
suportivă și
protectivăMenținerea unor venituri
adecvate pentru cei care nu
sunt capabili să se întrețină
singuri.
Servicii pentru menținerea
la domiciliu.
Locuințe corespunzătoare
subvenționate.Evaluarea nevoilor
emoționale și sociale.
Menținerea capac ității de
auto-deteminare.Centre de îngrijire de zi.
Vizite ale voluntarilor.
Sprijin pentru familii
pentru menținerea
vârstnicilor la domiciliu.Asistență geriatrică.
Ajutor și asistență
medicală la domiciliu.
Masă pe roți.
Suport pentru familii
și alțiîngrijitori ai
persoanelor vârstnice
bolnave sau dependente.
Îngrijire
instituționalăFurnizarea unei îngrijiri
instituționale adecvate acolo
unde este cazulServicii de consiliere,
petrecere a timpului liber.Servicii care să ajute la
menținerea contac telor cu
familia și comunitatea
Activități terapeutice.Nursing și alte nevoi
medicale.
109Practica asistenței sociale a persoanelor vârstnice
Obiective educaționale:
La sfârșitul acestui curs studenții vor fi capabili:
Să prezinte componența și rolul echipei multidisciplinare de asistență a vârstnicului;
Să evidențieze caracteristicile managementului de caz în asistența socială a vârstnicului;
Să descrie procesul de acordare de serviciilor sociale unei persoane vârstnice.
Cuvinte cheie: echipă multidi sciplinară, management de caz, echipă interdisciplinară, evaluare
inițială, evaluare complexă, plan de intervenție, plan individualizat de asistență și îngrijire,
monitorizare, reevaluare, îngrijire pe termen lung.
Echipa multidisciplinară de asistență a persoanelor vârstnice
Echipa de lucru este constituită din mai multe persoane care comunică între ele, adesea pe o
perioadă limitată de timp. De obicei cuprinde un număr mic de persoane, pentru a putea comunica
fiecare direct cu celălalt.
Echipa multidisci plinară de asistență a vârstnicului nu este același lucru cu echipa de
interdisciplinară care realizează evaluarea complexă a nevoilor unei persoane care solicită asistență
socială. Organizarea și funcționarea echipelor interdisciplinare sunt reglementate prin convențiile –
cadru stabilite la nivel județean între instituțiile în care sunt angajate persoanele care compun
echipele, în mod asemănător celui în care sunt organizate comisiilor de protecție a copilului.
Complexitatea trebuințelor vârstnicului face n ecesară asistarea sa de către o echipă
multidisciplinară, care să cuprindă:
-asistent social;
-medici;
-asistentă de geriatrie;
-infirmieră/îngrijitor la domiciliu;
-ajutor menajer;
-dietetician;
-psihoterapeut;
110-consilier juridic;
-polițist de proximitate.
La aceștia se adaugă uneori, mai ales în cămine:
-terapeut ocupațional;
-kinetoterapeut;
-specialiști în tulburări de vorbire și auz;
-stomatolog.
Este necesară coordonarea eforturilor membrilor echipei și cunoașterea competențelor și
resurselor fiecăruia, pentru a p utea fi utilizate complementar, cu maxim de beneficii pentru
vârstnicul asistat.
Cerințe ale unei echipe de lucru
Toți să aibă posibilitatea de a se vedea și auzi fiecare cu fiecare.
Să se angajeze fiecare într -un proces de comunicare interpersonală cu fie care dintre
ceilalți.
Ierarhia oficială dintre membrii să fie redusă la minimum (cât mai puțini șefi).
Modul în care echipa este formată, motivată și coordonată influențează performanțele și
obiectivele propuse.
Factori care afectează rezultatele unei echi pe de lucru :
1.Dimensiunea echipei (cu cât e mai mare, cu atât scade inhibiția, efortul și autoritatea
conducătorului, iar decizia este luată mai repede).
2.Rolurile participanților (distribuite corespunzător pregătirii și aptitudinilor
personale).
3.Normele și obiectivele echipei (fiecare echipă poate avea norme proprii, dar
obiectivele trebuie să fie comune cu cele ale organizației)
4.Mediul (conducere, reguli, recompense și pedepse, resurse)
Factori perturbatori ai muncii în echipă :
-tendința la activitate autono mă;
-tendința persoanei asistate de a se problematiza (este necesară atragerea sa în echipă,
consultarea sa în deciziile care îl privesc);
-birocrația instituțiilor;
-disputa priorităților;
-probleme de comunicare și conflicte între profesioniști;
-suprapuneril e și ambiguitățile.
Abilități necesare activității în echipă:
-Tolerarea suprapunerii sferelor de interes, perspectivelor diferite, chiar dacă în
111diverse echipe asistenții sociali au cele mai multe deprinderi în evaluarea
complexității unor probleme;
-Înțelegerea unui alt punct de vedere profesional (cum văd alți profesioniști o
persoană asistată).
-Capacitatea de a acorda asistență socială prin intermediul altui profesionist.
-Acceptarea întâlnirilor, discuțiilor, comentariilor.
-Comunicarea experienței proprii , a dificultăților întâmpinate în executarea sarcinilor,
împărtășirea viziunii proprii, care duc la o mai bună cunoaștere a celorlalți și la
dezvoltarea sentimentului de respect față de munca celorlalți, mai ales
autodisciplinare și responsabilizare.;
-Exprimarea de către fiecare a ceea ce preferă și ceea ce îi displace, pentru a se
identifica punctele comune și a se interpreta constructiv experiențele negative și
criticile.
Etapele formării unei echipe:
oFormarea – etapa în care membrii încearcă să se cunoas că și să-și accepte rolurile în
cadrul echipei.
oFurtuna – etapă de conflicte legate de :
obiectivele prioritare ale echipei;
repartizarea responsabilităților;
rolul de coordonator și modul de îndeplinire a sarcinilor.
Este necesară negocierea pentru rezolv area conflictelor.
oNormalizarea – se acceptă opiniile diferite ale celorlalți și se fac eforturi pentru a se găsi
soluții acceptate de toți. Se stabilește un spirit de comunicare, de responsabilitate, de
coeziune a echipei, iar preocuparea dominantă devine cooperarea.
oRealizarea sarcinilor – echipa ajunge la maturitate și își îndeplinește sarcinile cu
eficacitate și competență. Fiecare își înțelege și își acceptă rolul pe care îl are în cadrul
grupului.
oDizolvarea –echipele constituite pe termen limitat se dizolvă la încheierea proiectului, iar
cele constituite pe termen nelimitat, atunci când pleacă unul dintre membrii.
Etapele luării unei decizii eficace într -o echipă:
1.Identificarea și definirea problemei
2.Formularea obiectivelor
3.Generarea de soluții alter native
4.Analizarea soluțiilor și alegerea soluției optime
5.Planificarea acțiunii (etape, persoane responsabile)
1126.Realizarea acțiunii
7.Control și supervizare
8.Evaluare
Managementul de caz în asistența persoanelor vârstnice
O caracteristică specifică a nevoilo r speciale ale persoanelor vârstnice este aceea că ele
reclamă atât servicii sociale, cât și servicii medicale, fapt care face necesară coordonarea acestora.
Managementul sau coordonarea de caz devine o componentă esențială a procesului asistării acestor
persoane.
Managementul de caz reprezintă o funcție a serviciilor de asistență socială care constă în
direcționarea și coordonarea resurselor existente în scopul asigurării unei îngrijiri adecvate și
continue.228 Coordonarea este necesară atât la nivelul serv iciilor furnizate de organizațiile formale,
cât și la nivelul rețelei personale a vârstnicului.229 Prin efortul de coordonare trebuie să se identifice
și să se răspundă nevoilor neîntâmpinate, fiind necesară implicarea familiei în procesul de
planificare și de realizare efectivă a îngrijirii.
Managementul de caz este un proces care include următoarele etape:
Sesizarea cazului (admisibilitatea);
Identificarea nevoilor specifice, evaluarea statusului funcțional;
Planificarea îngrijirii pe baza nevoilor identifi cate;
Coordonarea sau aranjarea furnizării de servicii;
Monitorizarea evoluției persoanei și a calității îngrijirii acordate.
Evaluarea rezultatelor.
Conform actelor normative în vigoare privind acordarea serviciilor sociale230,procesul de
acordare a servic iilor sociale are la bază managementul de caz, responsabilitățile fiind împărțite
între serviciile sociale primare și cele specializate, în funcție de complexitatea nevoilor persoanei
vârstnice, cuprinzând următoarele etape:
a)evaluarea inițială;
b)elaborarea planului de intervenție;
c)evaluarea complexă;
228 Monika White, Case Management, in Enciclopaedy of Aging, p. 92
229 L. Johnson, op. cit., p. 2 70
230 OUGnr. 68 din 28 august 2003 privind serviciile sociale , Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 619 din 30
august 2003, modificată prin Ordonanță nr. 86 din 19 august 2004 pentru modificarea și completarea Ordonanței
Guvernului nr. 68/2003 privi nd serviciile sociale Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 799 din 30 august 2004
113d)elaborarea planului individualizat de asistență și îngrijire;
e)implementarea măsurilor prevăzute în planul de intervenție și în planul individualizat;
f)monitorizarea;
g)reevaluarea.
h)evaluarea opiniei beneficiarului.
a)Evaluarea inițială
este efectuată de asistentul social al furnizorului de servicii sociale din cadrul serviciului
public de asistență socială din subordinea autorităților administrației publice locale.
are drept scop identificarea nevoilor individuale sau de grup, precum și elaborarea planului
de intervenție.
b)Elaborarea planului de intervenție
este efectuat de același asistent social care a efectuat evaluarea inițială.
cuprinde măsurile necesare soluționării situației de risc social, respectiv furnizarea d e
prestații și servicii sociale, precum și orice alte măsuri prevăzute de dispozițiile legale în
vigoare.
se elaborează în termen de maximum 30 de zile de la data înregistrării solicitării."
pe baza rezultatelor evaluării complexe, serviciul public de asis tență socială din subordinea
autorităților administrației publice locale completează sau, după caz, revizuiește, în termen
de 5 zile, planul de intervenție.
c)Evaluarea complexă
se recomandă în condițiile în care evaluarea inițială evidențiază existența unor situații
complexe pentru a căror rezolvare se impune participarea mai multor profesioniști sau
instituții specializate în domeniul medical, educațional și altele asemenea
are drept scopelaborarea unei strategii de suport conținând ansamblul de măsuri și servicii
adecvate și individualizate potrivit nevoilor sociale identificate.
permite stabilirea gradului de dependență sau handicap al persoanei vârstnice, a tipului și
nivelului de disfuncție existent, identificarea posibilităților de îngrijire a vârstnic ului de
către familie, în vederea identificării și stabilirii măsurilor de intervenție personalizate.
este realizată de echipe interdisciplinare de specialiști care, în activitatea desfășurată,
utilizează instrumente și tehnici standardizate specifice dome niului de activitate.
rezultatele evaluării complexe se comunică, în scris, în toate cazurile, în termen de 5 zile,
serviciului public de asistență socială din subordinea autorităților administrației publice
locale care a efectuat evaluarea inițială.
urmărește, în principal, următoarele aspecte:
-evaluarea capacităților fizice, mentale și senzoriale, a nivelului de disfuncție și a
114abilității de a realiza activitățile de bază ale vieții zilnice;
-evaluarea psihologică și psihiatrică;
-evaluarea gradului de fun cționabilitate socială;
-evaluarea mediului fizic și social în care trăiește persoana;
-evaluarea percepției persoanei asupra siguranței, securității și vulnerabilității proprii;
-evaluarea motivației persoanei de a beneficia de servicii la domiciliu, în inst ituții de zi
sau rezidențiale;
-evaluarea consecințelor care privesc persoana în cazul acordării sau neacordării
serviciilor de îngrijire;
-evaluarea nevoilor sociale și a posibilității asigurării de suport pentru rețeaua informală
de îngrijire;
-evaluarea pe rcepției proprii privind capacitatea funcțională, performanțele și resursele;
-evaluarea capacității rețelei informale de a acorda servicii sociale;
-evaluarea serviciilor sociale disponibile, precum și a modului în care acestea pot
răspunde nevoilor persoan ei.
d)Elaborarea planului individualizat de asistență și îngrijire
elaborat de furnizorul de servicii sociale cu acordul și participarea beneficiarului și cu
consimțământul formal al acestuia, pe baza rezultatelor evaluării complexe .
cuprinde, în principal, programarea serviciilor sociale, personalul responsabil, precum și
procedurile de acordare.
e)Implementarea măsurilor prevăzute în planul de intervenție și în planul individualizat
răspunderea revine asistentului social desemnat de furnizor ca responsabil de caz.
f)Monitorizarea
presupune urmărirea furnizării serviciilor prevăzute și a evoluției persoanei asistate.
răspunderea revine asistentului social desemnat de furnizor ca responsabil de caz.
g)Reevaluarea
situația persoanei beneficiare se reevaluează periodi c de către responsabilul de caz desemnat
de furnizor.
h)Evaluarea opiniei beneficiarului
pe baza rezultatelor reevaluării planul de intervenție sau, după caz, planul individualizat se
completează ori se revizuiește de către furnizorul de servicii sociale cu consimțământul
formal al beneficiarului
Însituații de urgență , serviciile sociale pot fi acordate imediat, elaborarea planului de
intervenție sau a planului individualizat de asistență și îngrijire realizându -se în termen de
maximum 5 zile de la luarea în evidență a cazului.
115Îngrijirea pe termen lung
Una dintre problemele ridicate de dependența la bătrânețe este a ceea a necesității de
îngrijire pe termen lung. Îngrijirea pe termen lung este un sistem de activități întreprinse de
îngrijitori informali ( familie, prieteni și sau vecini) și /sau profesioniști (din sistemul de sănătate, de
asistență socială și alții) prin care o persoană care nu este pe deplin capabilă de auto -îngrijire să își
poată menține cel mai înalt nivel posibil de calitate a vieții, î n acord cu preferințele sale individuale,
cu cel mai înalt nivel de independență, autonomie, participare, împlinire personală și demnitate
umană.231 Elementele importante ale îngrijirii pe termen lung includ, fără a se limita la acestea,
următoarele232:
Menținerea implicării în viața comunități, socială și comunitară;
Adaptarea ambientală a locuirii și procedee de asistare pentru compensarea funcționării
diminuate;
Evaluarea statusului îngrijirii sociale și medicale, încât să rezulte planuri explicite de
îngrijire care să fie urmărite îndeaproape de profesioniști și paraprofesioniști;
Programe care să reducă dizabilitatea sau să prevină deteriorarea viitoare prin măsuri de
reducere a riscului și asigurarea calității; (Quality assurance)
Îngrijirea în cadre insti tuționale sau rezidențiale dacă este cazul;
Dispoziție pentru recunoașterea și venirea în întâmpinarea nevoilor spirituale, emoționale și
psihologice;
Îngrijire paleativă și suport pentru pierdere ireparabilă, atât necesar, cât și adecvat;
Sprijin pentru f amilie, prieteni și alți îngrijitori informali;
Servicii suportive și de îngrijire furnizate de profesioniști și paraprofesioniști sensibili din
punct de vedere cultural.
În ciuda preconizatei scăderi a ratelor dizabilității printre persoanele vârstnice ca re a fost
recent observată în țările dezvoltate, o populație vârstnică în creștere va conduce prin ea însăși la
nevoi în creștere în viitor. De asemenea se pune tot mai mult accent pe abilitarea vârstnicilor pentru
a rămâne în propriul cămin. Nevoile de în grijire pe termen lung vor continua să crească, sub
231 “Long-term care is the system of activities undertaken by informal caregivers (family, friends, and/or neighbours)
and/or professionals (health, social, and others) to ensure that a person who is not fully capable of self -care can maintain
the highest possible quality of life, according to his or her individual preferences, with the greatest possible degree of
independence, autonomy, participation, personal fulfillmen t, and human dignity.” Ageing and Health Programme of
World Health Organization, Towards an International Consensus on Policy for Long -Term Care of the Aging,
(Longterm Care… )© Copyright World Health Organization and the Milbank Memorial Fund, 2000, p. 6
232 ibidem
116influența următoarelor circumstanțe:
-structura familială va continua să evolueze;
-mobilitatea geografică devine tot mai pronunțată;
-populația tuturor țărilor îmbătrânește rapid;
Toate aceste probleme capă tă aspecte particulare importante în țările în curs de dezvoltare
unde îngrijirea pe termen lung este în mod tradițional furnizată doar de familii și unde competiția
pentru resursele limitate este intensă.233
233 WHO, Longterm Care… , p. 10
117Instituționalizarea ca măsură de asistență socia lă a persoanei vârstnice
Obiective educaționale:
La sfârșitul acestui curs studenții vor fi capabili:
Să prezinte procesul complex de luare a deciziei instituționalizării unei persoane vârstnice.
Să enumere criteriile de prioritate privind accesul unei p ersoane vârstnice în cămin;
Să descrie tipurile de reacție la instituționalizare ale vârstnicului și familiei acestuia.
Să evidențieze tipurile de nevoi ale persoanelor vârstnice pe care trebuie să le satisfacă instituția
rezidențială.
Cuvinte cheie: instituționalizare, decizia de instituționalizare a unei persoane vârstnice, reacție la
instituționalizare, estimarea organizațiilor.
Decizia de instituționalizare a unui vârstnic este un act de mare răspundere, în care sunt
implicați:
-persoana vârstnică în c auză;
-familia acesteia;
-asistentul social și autoritățile administrației publice locale;
-medicul de familie și medicul specialist.
Internarea într -o instituție constituie o importantă traumă, deoarece presupune o schimbare
radicală de viață, renunțarea la anumite deprinderi și obiceiuri de care vârstnicul se simte foarte
legat. El trece de la o viață personală organizată după anumite necesități, la o viață în comun cu
niște străini, constrâns la un program și un regim alimentar diferite, obligat la respecta rea regulilor
instituției, privat de propria lui intimitate, eliberat de orice obligații și responsabilități familiale.
5.1.1 Criterii de prioritate privind accesul unei persoane vârstnice în cămin :
a)necesită îngrijire medicală permanentă deosebită, care nu poate fi asigurată la domiciliu;
b)nu se poate gospodări singură;
c)este lipsită de susținători legali sau aceștia nu pot să își îndeplinească obligațiile datorită
stării de sănătate sau situației economice și a sarcinilor familiale;
d)nu are locuință și nu realizeaz ă venituri proprii.
Dintre situațiile care implică necesitatea îngrijirilor medicale deosebite, amintim tulburările
psihice (tulburări de tip demențial, agresivitate, stări delirante, agitație), bolile cronice invalidante,
118pierderea totală a autonomiei (i mobilizare la pat, incontinență).
5.1.2 Etapa premergătoare instituționalizării :
-Fiind decizia cea mai dureroasă din viața unui vârstnic, căminul reprezentând adesea
„stația finală a călătoriei în viață”, este necesar să fie rezervat un timp suficient
pentru ace astă decizie, evitându -se internările făcute în grabă, care rezolvă doar
problemele familiei, nu și ale vârstnicului.
-Pregătirea psihologică a persoanei vârstnice;
-Informarea sa cu privire la condițiile din instituție, la rutina zilnică în instituție, la
diferitele servicii de care poate beneficia, la posibilitatea alegerii.
-Prevenirea familiei în legătură cu posibilitatea crizei de adaptare, care poate genera
înrăutățirea stării de sănătate și accelerarea proceselor degenerative, mai ales a celor
de la nivel psiho-cerebral.
-Sfătuirea familiei să îl viziteze frecvent pe bătrân.
5.1.3 Reacțiile bătrânului la instituționalizare
Tulburări de adaptare . Persoanele vârstnice manifestă adesea o anumită rigiditate a
comportamentului, fapt care poate genera „criza de adapt are” sau „stresul de mutare”, constând în
reacții paradoxale, nefavorabile sănătății, în special anxietate.
Temerile și neliniștile lui au ca motiv „moartea familială” și ideea eronată că a fost internat
ca să nu moară acasă, teama că sfârșitul este aproap e, dar se manifestă și temeri fără obiect.
Uneori pot apărea depresii grave, stări confuzionale, izolare, alte manifestări în funcție de
temperament: tăcere ostilă, irascibilitate crescută, resemnare sau apatie bolnăvicioasă. Se
adaptează mai bine persoane le calme și cele vioaie, în timp ce irascibilii au atitudini ostile față de
viața în colectiv și sunt mereu preocupați de schimbarea condiției lor, iar apaticii reacționează prin
indiferență. Le este comun interesul pentru propria persoană.
Foarte frecvent se constată agravarea unor suferințe organice în perioada imediat următoare
internării, ca manifestări somatice ale suferinței psihice.
5.1.4 Reacțiile comportamentale ale familiei vârstnicului instituționalizat
Cooperare (aproximativ 60% din cazuri): receptivi tate față de asistența acordată bătrânului,
menținerea legăturilor cu acesta, disponibilitate pentru reprimirea sa în familie.
Hiperprotecție: pretenții exagerate față de personalul instituției și asistența acordată,
imputări pentru agravarea condiției vâr stnicului, conflicte și stânjenirea activității echipei de
îngrijire. Sunt cunoscute binoamele mamă -fiu, tată-fiică și soție -soț. Uneori hiperprotecția este
119simulată. Stările de iritare, plictiseală, demobilizare a echipei sunt nefavorabile bătrânului.
Abandon (cam 10% din cazuri): familia consideră că și -a încheiat datoria, odată ce
vârstnicul a fost instituționalizat și se invocă diferite motive pentru părăsirea vârstnicului.
Culpabilitate : se întreabă dacă nu existau și alte soluții.
Angoasă: apare la co piii care au avut legături strânse cu părinții lor. Îmbătrânirea și
îmbolnăvirea părinților îi neliniștește, ca și reacțiile bătrânului instituționalizat, precum și gândul la
un viitor asemănător.
5.1.5 Asistența medico -socială a bătrânilor instituționalizați
Are ca scopuri:
redobândirea sau menținerea autonomiei vârstnicului;
recăpătarea tonusului vital (a poftei de viață);
reintegrarea socială.
Cuprinde:
Îngrijiri medicale;
Fizioterapie;
Kinetoterapie;
Psihoterapie și consiliere;
Terapie ocupațională și pentr u utilizarea timpului liber;
Ergoterapie;
Facilitarea comunicării cu cei apropiați;
Îngrijiri paliative.
Ajutor de menaj;
Nursing (asistarea respirației, hidratării, alimentației, eliminărilor, mobilizării,
odihnei și refacerii, echipării -dezechipării, igi enei, comunicării, menținerii relațiilor
interpersonale).
Instituția trebuie să satisfacă vârstnicului următoarele categorii de nevoi:
Nevoia de a fi considerat ca parte a societății;
Nevoia de a folosi timpul în condiții cât mai mulțumitoare;
Nevoia de a fi recunoscut ca persoană cu individualitate distinctă;
Nevoia de a -și manifesta propria personalitate;
120Nevoia de îngrijire a sănătății;
Nevoia de stimulare a facultăților mintale;
Nevoia de servicii spirituale.
Nevoia de comunicare.
O deosebită importan ță o are mediul ambiental al căminului pentru persoane vârstnice .
Acesta trebuie prevăzut cu secții diferite pentru persoane dependente, persoane semi –
dependente și persoane care nu sunt dependente.
Umanizarea interioarelor face să se elimine aerul de „sp ital” sau „azil pentru oameni
bătrâni și bolnavi”: pereți colorați, plante decorative, tablouri, acvarii, spații
personalizate.
Amenajarea unei grădini pentru plimbări și recreere, cu elemente peisagistico –
estetice, jeturi de apă, alei, bănci, precum și a unui teren de recuperare în aer liber au
o valoare terapeutică deosebită.
Sunt necesare amenajări pentru combaterea privării informaționale:
Spații pentru contacte sociale;
Stand de presă și carte;
Bibliotecă cu sală de lectură;
Condiții pentru urmărirea programelor TV;
Expoziții;
Spectacole artistice;
Oferirea posibilității persoanelor vârstnice de a oferi sugestii pentru amenajarea
spațiului și de a contribui la aceasta.
5.1.6 Estimarea organizațiilor
Luarea deciziei instituționalizării și alegerea unei astfel de instituții face necesară corelarea
opțiunilor de ajutorare cu resursele, ceea ce presupune și estimarea organizației234 care oferă
asistență. Principalele trăsături care trebuie urmărite sunt:
1.Alegerea –posibilitatea de a selecta indeopendent dintr -o gamă de opțiuni, sensibilitate
față de dimensiunile etnice și religioase; mediul înconjurător (alegerea mobilei de
exemplu).
2.Drepturile – de exemplu în corelație cu practicile de îngrijire, cum ar fi rezolvarea
propriilor probleme de afaceri, confidențialita tea, respectul, consultarea.
234 Coulshed, Veronica –Practica asistenței sociale , Alternative, București, 1993
1213.Independența – acceptare a unui grad de risc calculat (de exemplu să gătească pentru sine
și pentru alții).
4.Intimitatea – recunoașterea nevoii de a fi singur, de a avea posibilitatea să discute în
particular, de a avea camera p roprie.
5.Demnitatea – se referă la recunoașterea valorii intrinsece și a unicității fiecărei persoane;
se poate observa în modul de adresare, accesul la baie, sensibilitatea procedurilor de
internare.
6.Împlinirea, astfel încât toate aspectele vieții cotidien e să ajute la realizarea abilităților și
aspirațiilor personale.
Fiecare dintre aceste elemente necesită măsurarea unor componente tangibile și intangibile.
O evaluare în profunzime a criteriilor amintite va sugera că o bună instituție va căuta:
Să cunoasc ă ce au făcut rezidenții în viață și ce abilități și interese mai păstrează.
Să-i ajute să continue să folosească asemenea îndemânări dacă doresc și dacă aspiră
la unele noi.
Să sprijine menținerea relațiilor și să creeze condiții, dacă se dorește, pentru crearea
unora noi.
Să înțeleagă și să se îngrijească de nevoile emoționale și spirituale.
Să creeze un stil de viață flexibil în raport cu nevoile în schimbare ale rezidenților
Foarte utilă atât pentru instituție, ca mijloc de a se face cunoscută, cât și pentru beneficiari,
ca mijloc de informare, poate fi o broșură care să cuprindă referiri la:
-Trăsăturile fizice ale instituției de ocrotire;
-Servicii oferite de instituții exterioare cu care aceasta se află în legătură și costul
acestora;
-Dacă pot fi aduse mobila proprie și animale de casă;
-Perioada de încercare;
-Procedura de depunere a unor plângeri;
Alte mijloace de informare privind instituția:
-Pagina web, publicații locale, afișe.
Înainte de internare se recomandă ca persoana vârstnică și îngrijitorii săi să aibă clar scris și
de comun acord, un contract sauplan în care să fie incluse:
122Așteptările lor cu privire la îngrijirea personală;
Orele de masă;
Regimul alimentar;
Aranjamentele cu privire la dormit;
Normele cu privire la fumat și la utilizarea al coolului;
Sprijinul medical;
Sprijinul acordat în timpul nopții;
Sexul personalului care acordă ajutor în probleme intime;
Frecvența curățeniei în dormitor;
Facilități de spălare a rufelor etc.
Un practician din instituție trebuie să se ocupă de supravegh erea și revizuirea planului și
așteptărilor cu privire la serviciile individuale, să se asigure că tot personalul de îngrijire
implementează măsurile respective cu beneficiarii instituției și rudele acestora.
Bibliografie recomandată:
1.Apahideanu, Octavian –Asistența socială a persoanelor de vârsta a treia , Editura Eftimie
Murgu, Lugoj, 2002
2.Bogdan, Constantin –Geriatrie, Editura Medicală, București, 1997
3.Bogdan, Constantin, Stoianovici, Șerban –Ghid de nursing geriatric , Editura Zecasin,
București, 1997
123Îngrijirea la domiciliu a persoanei vârstnice
Obiective educaționale:
La sfârșitul acestui curs studenții vor fi capabili:
Să prezinte procesul complex de luare a deciziei de menținere a unei persoane vârstnice la domiciliu;
Să arate avantajele mențin erii unei persoane vârstnice la domiciliu;
Să prezinte drepturile și obligațiile persoanelor vârstnice beneficiare de servicii sociale.
Cuvinte cheie: îngrijire la domiciliu, decizia de menținere la domiciliu, drepturi și obligații ale
persoanelor vârstni ce beneficiare de servicii sociale.
Începând cu anii ’60, atât în domeniul medico -social, cât și în cel politic, a început să se
manifeste un interes tot mai mare pentru menținerea la domiciliu a persoanelor vârstnice, ori de câte
ori este posibil și pent ru cât mai mult timp, apreciindu -se că instituționalizarea reprezintă o tendință
de izolare, de excludere a vârstnicului din mediul său firesc de viață.235Carta persoanelor vârstnice
dependente formulează dreptul persoanei vârstnice de a -și alege locul de v iață și de a opta ori de
câte ori este posibil pentru îngrijiri la domiciliu.
Avantaje ale îngrijirii la domiciliu:
conservarea relațiilor cu familia;
educarea familiei în direcția solidarității morale, a grijii și respectului pe care generațiile
nevârstnice le datorează vârstnicilor;
antrenarea mai unor resurse altfel inutilizate în îngrijire și convivialitate: familie,
prieteni, vecini, voluntari, biserică, comunitate;
costuri mai reduse;
păstrarea unui mediu firesc de viață;
Ținte ale asistenței la dom iciliu
Asistența persoanei vârstnice se adresează:
-persoanei vârstnice;
-familiei acesteia;
-mediului în care trăiește bătrânul;
235 C. Bogdan, B. Stoianovici – Ghid de nursing geriatric, Ed. Zecasin, 1997, p. 81
124-comunității;
Elemente luate în considerare în luarea deciziei de menținere la domiciliu:
starea fizică și mentală a vârstnicului (grad de dependență versus posibilitatea îngrijirii);
toleranța familiei, anturajului. (toleranța familiei este mai mare pentru probleme somatice
decât pentru problemele psihice și marile handicapuri);
existența unor servicii comunitare:
oservicii de îngri jiri la domiciliu (ajutor menajer, ajutor infirmier, nursing geriatric);
oservicii de recuperare (reeducare funcțională);
oservicii destinate bolnavilor incurabili (în special celor aflați în stadiu terminal);
ocentre sociale de coordonare a serviciilor;
oservicii care oferă masă caldă la domiciliu (masă pe roți);
ocantine sociale;
ocentre de zi;
oasistență medicală la domiciliu.
Drepturi și obligații ale persoanei vârstnice beneficiare de servicii sociale
Ca beneficiari de servicii sociale, persoanele vârstnice au următoarele drepturi236:
a)să li se respecte drepturile și libertățile fundamentale, fără discriminare pe bază de naștere, rasă,
sex, religie, opinie sau orice altă circumstanță personală ori socială;
b)să fie informați asupra situațiilor de risc, precum și asupra drepturilor sociale;
c)să li se comunice, în termeni accesibili, informațiile privind drepturile fundamentale și măsurile
legale de protecție, precum și cele privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru a le obține;
d)să participe la procesul de l uare a deciziilor în furnizarea serviciilor sociale;
e)să li se asigure păstrarea confidențialității asupra informațiilor furnizate și primite;
f)să li se asigure continuitatea serviciilor sociale furnizate, atât timp cât se mențin condițiile care
au generat s ituația de dificultate;
g)să fie protejați de lege atât ei, cât și bunurile lor, atunci când nu au capacitate de decizie, chiar
dacă sunt îngrijiți în familie sau într -o instituție;
h)să li se garanteze demnitatea și intimitatea;
i)să li se respecte viața intimă ;
236 art. 26, alin. (1), OG nr. 68 / 2003 privind serviciil e sociale, modificată prin OG nr. 86 / 2004
125j)să participe la luarea deciziilor privind intervenția socială care li se aplică, putând alege variante
de intervenții, dacă acestea există;
k)să participe la evaluarea serviciilor sociale primite;
l)să participe în organismele de reprezentare ale furnizorilo r de servicii sociale;
Ca beneficiari de servicii sociale, persoanele vârstnice au următoarele obligații:237
a)să furnizeze informații corecte cu privire la identitate, situație familială, socială, medicală și
economică;
b)să participe la procesul de furnizare a serviciilor sociale;
c)să contribuie, în conformitate cu legislația în vigoare, la plata serviciilor sociale furnizate, în
funcție de tipul serviciului și de situația lor materială;
d)să comunice orice modificare intervenită în legătură cu situația lor perso nală.
Bibliografie recomandată:
1.Apahideanu, Octavian –Asistența socială a persoanelor de vârsta a treia , Editura Eftimie
Murgu, Lugoj, 2002
2.Bogdan, Constantin, Stoianovici, Șerban –Ghid de nursing geriatric , Editura Zecasin,
București, 1997
3.Demetrescu, Radu–Drepturile omului la vârsta a treia , Institutul Român pentru Drepturile
Omului, București, 1994
237 art. 27, idem.
126Rolurile și activitățile asistentului social în asistența socială vârstnicului
5.1.7 Rolurile asistentului social în asistența socială a vârstnicului
Noțiunea deroleste corelativă noțiunii de status.
Statusul:
-desemnează poziția unei persoane într -un grup social.
-cuprinde un ansamblu de drepturi și obligații.
Rolul:
-se referă la conduita așteptată de la o persoană al cărei statut îl cunoaștem.238
-este exerci tarea unui ansamblu de drepturi și obligații. Fiecare persoană poate
avea mai multe statusuri sau poziții (profesionale, familiale, politice,
cetățenești), care se asociază între ele și compun statusul global.239 De
asemenea, fiecare status poate fi realizat printr-unul sau mai multe roluri.
Rolurile asistentului social
-se referă la comportamentele la care se așteaptă persoana asistată, agenția în
cadrul căreia lucrează asistentul social din partea acestuia.
-Presupun însușirea de către asistentul social a ab ilităților necesare realizării
acestor roluri, astfel încât să le poată îndeplini cu succes, având libertatea de a –
l alege pe cel mai adecvat situației de dificultate cu care se confruntă persoana
asistată. De asemenea este posibil să fie solicitate mai mu lte roluri pentru
rezolvarea unei singure probleme.
-Charles Zastrow identifică 13 roluri ale asistentului social:240
1.Rolul de facilitator de posibilități
În această calitate, asistentul social ajută persoana vârstnică să -și articuleze
trebuințele, să -și clarifice problemele, să -și dezvolte capacitățile. Acest rol este întâlnit în
special în consilierea individuală, de familie și de grup și în îndeplinirea obiectivului de a
ajuta persoanele să se ajute ele însele. Încurajarea verbalizării și descoperirii uno r sentimente,
oferirea de încurajări, angajarea unor discuții logice sunt modalități de realizare a acestui rol.
Sunt necesare abilități de comunicare – ascultare activă, empatie, răbdare, precum și
experiență în comunicarea cu vârstnicii.
2.Rolul de agent saubroker social
238Dicționar de psihologie Larouse, pp. 299 și 272
239 Ioan Mihăilescu, Sociologie Generală , Ed. Universității din București, 2000, p. 125
240 Viorel Prelici, Asistența socială: idee, demers, profesie , Ed. Mirton, Timișoara, 2001, pp. 18 -21
127Pune în legătură între persoanele vârstnice care necesită ajutor cu resursele
comunității, cu instituțiile care le pot oferi diferite servicii și prestații sociale. Exercitând acest
rol, asistentul social ajută persoanele să -și definească resursele și obiectivele, le informează și
le ajută să aleagă cea mai potrivită acțiune sau serviciu.
În exercitarea acestui rol este nevoie de o bună cunoaștere a instituțiilor și serviciilor
destinate persoanelor vârstnice existente în sistemul de asist ență socială, precum și a altor
resurse de care dispune comunitatea și pot fi utilizate în interesul vârstnicilor vulnerabili.
3.Rolul de apărător sauavocat
Este apărătorul, purtătorul de cuvânt al persoanei vârstnice, al grupului de vârstnici.
Asistentul social încearcă să obțină pentru clientul său beneficii la care acesta are dreptul
conform legii. Acest rol este necesar atunci când există instituții dezinteresate sau ostile celor
care au nevoie de ajutorul acestora. În acest rol asistentul colectează in formații, corectează
cererile și trebuințele clientului, stimulează decizia instituțiilor care nu prevăd sau oferă
inadecvat serviciile necesare.
4.Cel care împuternicește
Împuternicirea (empowerment) este procesul de ajutare a persoanelor, familiilor,
grupurilor, organizațiilor, comunităților pentru a -și spori puterea personală, interpersonală,
politică și influența, urmărindu -se o distribuție mai echitabilă a resurselor și puterii între
diferitele grupuri ale societății. Asistentul social are rolul de a aju ta persoanele vârstnice
asistate să dezvolte capacități precum: înțelegerea ambianței, luarea de decizii, facilitarea unor
alegeri, capacitatea de a -și asuma responsabilitatea pentru alegerile lor, de a influența
situațiile lor de viață.
5.Rolul de activist
Urmărește schimbări de bază în instituțiile de asistență socială pentru vârstnici, ca
rezultat al preocupărilor asistentului social pentru justiție socială, inegalități și privare.
6.Rolul de mediator
Medierea implică efortul de a ajuta la rezolvarea unor d ispute care pot exista la un
moment dat între persoana asistată și alte persoane sau organizații.
Asistentul social rămâne neutru, ajutând părțile implicate să -și clarifice pozițiile,
interesele, să -și identifice interesele comune, să recunoască legitimita tea intereselor celeilalte
părți, să-și concentreze atenția asupra unor aspecte și situații concrete, să evite acuzele
reciproce căutând rezolvarea divergențelor și îndeplinirea obiectivelor comune. Pot apărea
situații care solicită intervenția asistentulu i social ca mediator și în asistența socială a
persoanelor vârstnice, precum conflictele intrafamiliale, neînțelegeri între vârstnicul asistat și
128personalul de îngrijire sau între co -rezidenții dintr -o instituție.
7.Rolul de negociator
Spre deosebire de medi ator, căruia i se cere să păstreze o poziție neutră, echidistantă,
față de părțile implicate în conflict, negociatorul este aliat cu una dintre acestea. El trebuie să
aducă împreună pe cei aflați în conflict și să negocieze pentru realizarea unei înțeleger i
acceptabile. Asistentul social este dator să apere interesele persoanei asistate, dar are anumite
responsabilități și față de instituție, ceea ce poate duce uneori la apariția unor dileme de ordin
etic. Instituționalizarea este sursa multor abuzuri asupr a vârstnicilor.
8.Rolul de educator
Realizarea acestui rol înseamnă oferirea de informații utile, de modele de
comportament adecvat pentru diferite situații. Bătrânii au nevoie să învețe noi comportamente
pentru a se adapta la schimbările determinate de vârs tă sau de situația de dependență, cum ar
fi, spre exemplu, internarea vârstnicului într -o instituție. Asistentul social trebuie să fie atât
bine informat, cât și capabil de a transmite accesibil și eficient informațiile.
9.Rolul de inițiator
Atrage atenția asupra unor probleme și inițiază o serie de acțiuni pentru rezolvarea
acestora.
10.Rolul de coordonator
Coordonatorul este cel care ordonează toate componentele unei intervenții, astfel încât
aceasta să își atingă scopul și să se evite paralelismele între se rvicii, precum și eventualele
conflicte. În munca cu vârstnicii, asistentul social este atât coordonatorul unei intervenții
(manager de caz), cât și al echipei care realizează această intervenție. Sunt necesare astfel
abilități manageriale și de lucru în e chipă.
11.Rolul de cercetător
Acest rol derivă din datoria asistentului social de a se perfecționa continuu din punct
de vedere profesional și de a contribui la progresul domeniului său de activitate, consultând
permanent literatura de specialitate, evaluând rezultatele activității sale, ale diferitelor
programe, identificând trebuințele comunitare.
12.Rolul de facilitator de grup
Uneori asistentul social joacă rolul unui lider de grup, fiind vorba de grupuri
terapeutice, de consiliere, educative, de suport, de a utoajutorare, de inițiativă în rezolvarea
unor probleme comunitare. Astfel de grupuri sunt utile și în asistența socială a vârstnicilor.
13.Rolul de orator
Persoanele și grupurile aflate în dificultate, precum și cele care implicate în rezolvarea
unor situați e de dificultate trebuie să fie informate asupra activităților necesare, asupra
129etapelor pe care le implică intervenția, să fie motivate să se implice. Din această cauză
asistentului social îi sunt necesare abilități de comunicare.
5.1.8 Activități ale asistentu lui social în asistența socială a persoanelor vârstnice
Activități privind persoana vârstnică asistată :
Pregătirea pentru pensionare;
Pregătirea pentru îmbătrânire;
Managementul de caz (Planificarea, organizarea, monitorizarea, evaluarea îngrijirilor
și serviciilor acordate);
Prevenirea suicidului;
Prevenirea abuzului asupra vârstnicului;
Intervenție în situație de criză;
Asistare în stadiile terminale ale unor boli incurabile: planificarea funeraliilor, sprijin
pentru obținerea asistenței juridice, asiste nță psihologică;
Informare;
Consiliere.
Activități privind familia
Informare și consiliere privind menținerea bătrânului în familie, oferindu -se date
despre:
oModificările fizice și psihice la vârsta a treia;
oDiminuarea resurselor adaptative ale bătrânilor și bolile specifice bătrâneții;
oStresurile psihologice cu care se confruntă bătrânii, parte dintre acestea
datorate restructurărilor de status și rol (din protector, devine protejat)
oOferirea de afecțiune, care este vitală pentru bătrân;
oLuarea în conside rare a opiniilor persoanei vârstnice și antrenarea sa în
activități pe care le poate efectua.(oferirea sentimentului de utilitate);
oSuperioritatea menținerii obiceiurilor, mediului și interrelațiilor familiale;
oSoluții și servicii disponibile pentru mențin erea la domiciliu.
Asistarea familiilor în situații de deces
Activități privind mediul în care trăiește bătrânul:
-acomodări ale locuinței, în funcție de dizabilitățile vârstnicului;
130-activități sociale de utilizare a timpului liber;
-crearea unor rețele de suport.
5.1.9 Competențe, deprinderi și abilități necesare asistentului social
Competențe
În aria de competență a asistentului social care lucrează cu persoane vârstnice sunt
cuprinse:
evaluarea nevoilor, riscurilor, situațiilor;
planificarea intervenției soci ale;
implementarea unor măsuri conform cadrului legal și organizațional;
evaluarea propriei activități.
Deprinderi:
a comunica;
a asculta;
a observa;
a înregistra informațiile;
a evalua;
a utiliza cunoștințele asimilate în domeniu.
Abilități:241
Abilități co gnitive (a analiza și evalua experiențele personale și pe ale altora; a
analiza și clarifica conceptele și problemele; a aplica cunoștințele și înțelegerea în
practică; a utiliza rezultatele cercetărilor în practică;
Abilități de relaționare interpersonală (a crea și menține relații de muncă; a
recunoaște și a fi preocupați de sentimente și de impactul acestora asupra lor înșiși și
a altor persoane; a recunoaște și lua în considerare deosebirile personale, rasiale,
sociale, culturale; a utiliza autoritatea; a recunoaște și controla situații în care apare
ostilitate, furie; a observa, înțelege și interpreta comportamente și atitudini; a
comunica verbal (oral și în scris), nonverbal; a structura și realiza un interviu; a
negocia și crea rețele, a lucra în part eneriat.)
Abilități de luare a deciziilor
241 Neamțu, Nicoleta și Ciornei, Carmen –Practica asistenței sociale. Competențe specifice , Ed. Pro Vita, Cluj –
Napoca, 2001, p. 8 -10
131Abilități administrative (Să înregistreze informațiile precis și succint; să păstreze
confidențialitatea; să pregătească și să prezinte rapoarte; să organizeze, planifice și
monitorizeze munca; să obțină informații folosind tehnologia disponibilă).
Abilități de utilizare a resurselor (să investigheze și identifice nevoia de servicii; să
influențeze dezvoltarea serviciului; să folosească mediul fizic al organizației în
scopul îmbunătățirii calității vieții rezidențil or ei; să utilizeze creativ resursele
organizației și ale rețelelor sociale).
Aspecte particulare ale comunicării cu persoanele vârstnice:242
-a începe de acolo de unde se află persoana asistată, încercând evidențierea
modului în care aceasta percepe realita tea;
-a nu judeca persoana asistată;
-a face eforturi de a înțelege istoria vieții bătrânului;
-a acorda importanță sentimentelor persoanei vârstnice;
-a acorda importanță comunicării non -verbale a vârstnicului;
-blocaje de depășit:
reținerea sau refuzul bătrân ului de a căuta și/sau accepta ajutorul, datorate
mentalităților dominante în perioada istorică pe care a trăit -o, unor atitudini de
specific cultural, confuziei privind situația în care se află.
prezența unor tulburări de vorbire și auz;
prezența unor det eriorări mentale de tipul demențelor senile;
-modalități de depășire a blocajelor:
a comunica afectiv;
a oferi o strângere de mână;
a cânta cu bătrânii;
a avea răbdare;
a asculta;
a interpreta limbajul non -verbal;
a conferi semnificație amintirilor și temel or care revin în conversația cu
bătrânul.
Aspecte particulare ale evaluării nevoilor persoanelor vârstnice:
242 Mary Marshall, Asistența socială pentru bătrâni , Alternative, București, 1993, pp . 28-36
132Evaluarea nevoilor unei persoane vârstnice nu trebuie să fie confundată cu simpla
distribuire a serviciilor autorităților locale.243 Autoarea britani că Mary Marshall recomandă:
-să se acorde o importanță evaluării inițiale, care să poată fi utilă și celui care
organizează ajutorul la domiciliu, și medicului și oricărui alt lucrător social, scutind
bătrânul de vizite inutile ale unor persoane străine;
-respectarea cerințelor privind alegerea timpului întrevederii (preferabil dimineața
târziu și la mijlocul zile, niciodată dimineața devreme sau după -amiaza târziu) și o
ținută îngrijită, care să inspire încredere bătrânului;
-prezentarea și legitimarea obliga torie a asistentului social, eventual făcându -se referire
la persoana care a sesizat cazul;
-inițierea conversației pe un subiect familiar, preferabil despre sănătatea vârstnicului;
-ordinea observațiilor:
Elemente de bază: hrană, confort termic, olfactiv, luminos, igienic.
Sănătatea: mobilitatea, respirația, văzul, auzul.
Activitățile cotidiene: baia, îmbrăcatul, mobilizarea, gătitul, cumpărăturile.
Relațiile interpersonale: valoarea percepută a contactelor sociale.
Sentimentele persoanei vârstnice: pierder i recente, încredere în viitor, dorința de
a rămâne la domiciliu, temeri, preferințe, preocupări, frica de moarte;
-contactarea unor persoane cunoscute care pot semnala anumite schimbări recente în
statusul funcțional, în comportamentul și atitudinile vârst nicului;
-evitarea creării unei atmosfere de interogatoriu și utilizarea informațiilor obținute de
alți analizatori în completarea celor verbale.
Bibliografie recomandată:
1.Apahideanu, Octavian –Asistența socială a persoanelor de vârsta a treia , Editura
Eftimie Murgu, Lugoj, 2002
2.Bogdan, Constantin –Geriatrie, Editura Medicală, București, 1997
3.Bogdan, Constantin, Stoianovici, Șerban –Ghid de nursing geriatric , Editura Zecasin,
București, 1997
4.Marshall, Mary –Asistența socială pentru bătrâni , Alternative , București, 1993
5.Prelici, Viorel –Asistența socială: idee, demers, profesie , Ed. Mirton, Timișoara, 2001,
pp. 18-21
243 ibidem, p. 37
133BIBLIOGRAFIE
Biblia sauSfânta Scriptură , Ed. IBM al BOR, București, 1988
Alexiu, Mircea -Curs de metode și tehnici , Universitatea de V est, Timișoara
Apahideanu, Octavian –Asistența socială a persoanelor de vârsta a treia , Editura Eftimie
Murgu, Lugoj, 2002
Apostolu, George –Lucrarea socială a Bisericii , în revista „Studii Teologice”, anul, XLIV,
nr. 3-4/1992
Aries, Philippe și Duby, Ge orges–Istoria vieții private , vol. III, Ed. Meridiane, București,
1994
Atchley, Robert, C. –Social Forces and Aging , fifth edition, Wadsworth Publishing
Company, Belmont, California, 1988
Auer,Peter Mariàngels Fortuny -Ageing of the Labour Force in OEC D Countries: Economic
and Social Consequences , ISBN 92 -2-112027-9, ISSN 1020 -5322, First published 2000,
Employment Paper 2000/2 http://www.ilo.org/public/english/employment /strat/publ/ep00 –
2.htm (2003-09-01),
Avram, Cezar ș.a. –Bisericile Craiovei , Ed. Helios, Craiova, 1998
Balaci, Marin – Demografia vârstei a treia , Ed. Medicală, București, 1998
Bocancea, Cristian și Neamțu, George –Elemente de asistență socială , Ed. Polirom, Iași,
1999
Bucur, Venera Margare ta–Probleme actuale ale vârstei a treia, Editura Eurostampa,
Timișoara, 2001
Bogdan, Constantin –Geriatrie, Editura Medicală, București, 1997
Bogdan, Constantin, Stoianovici, Șerban –Ghid de nursing geriatric , Editura Zecasin,
București, 1997
Brown, Mu riel and Payne, Sarah –Introduction to Social Administration in Britain , Seventh
Edition, Editura Routhledge, London and New York, 1994
Camera de Comerț și Industrie Dolj -Economia județului Dolj, Craiova, 2001
Cattan, Mima –Supporting older people to o vercome social isolation and loneliness , Help the
Aged and Leeds Metropolitan University, November 2001, www.helptheaged.org.uk , (25
iunie 2004, 14.30)
Cioabă, Aristide, Păvălan, Lorena și Pogăceanu, Rozmari, Societatea civilă și drepturile
omului, Ed. Institutului de Teorie Socială al Academiei Române, București, 1997
Cohen, Nathan E. (coord.) –Social Work and Social Problems, NASW, New York, 1964
134Coleman, James William; Cressey, Donald R. –Social Problems ,fourth edition, Harper &
Row Pubishers, New York, 1990 (cap. The Old and the Young)
Costa-Foru Andreescu, Xenia –Dimitrie Gusti și concepția asistenței sociale ca ramură de
sociologie concretă , înDimitrie Gusti – Studii critice , coord. H. H. Stahl, Ed. Ș tiințifică și
Enciclopedică, București, 1980.
Coulshed, Veronica –Practica asistenței sociale , Alternative, București, 1993
Dallas, Rudi și McLaughlin, Eugene -Social Problems and the Family , Sage Publications,
London, 1997
Demetrescu, Radu –Drepturile omului la vârsta a treia , Institutul Român pentru Drepturile
Omului, București, 1994
Drimba, Ovidiu -Istoria culturii și civilizației , Ed. Saeculum I. O. Și Ed. Vestala, București,
1998, vol. 8
Eliade, Mircea –Istoria credințelor și ideilor religioase , vol. II, Ed. Universitas, Chișinău,
1992
Eliade, Mircea –Nostalgia originilor , Ed. Humanitas, București, 1994
European Parliament – Report on the Commission communication ‘Towards a Europe for all
ages- promoting prosperity and intergenerational solidari ty’, (COM(1999) 221 –
C5-0185/1999 – 1999/2159(COS)), Committee on Employment and Social Affairs,
Rapporteur: Luciana Sbarbati, A5 -0319/2000, 26 October 2000
Economic and Social Council – Substantive session for 2001, Item 14(b) of the provisional
agenda,Social and human rights questions: social development, 2001 Report on the World.
Social Situation
Formanek, Susanne and Linhart, Jepp –Aging. Asian Concept and Experiences: Past and
Present, Verlag der Osterreichischen Akademie die Wiessenschaften, Wien, 1997
Gal, Denizia –Dezvoltarea umană și îmbătrânirea , Presa Universitară Clujeană, Cluj –
Napoca, 2001
Gal, Denizia –Asistența socială a persoanelor vârstnice. Aspecte metodologice , Ed. Todesco,
Cluj-Napoca, 2003
Gelfand, Donald E. –The Aging Network. Pr ograms and Services , Springer Publisher
Company, Inc., New York, 1984
George, Vic and Miller Stewart –Social Policy towards 2000. Squaring the Welfare Circle ,
Routledge, 1997
Hantrais, Linda –Social Police in the EU , St. Martin’s Press, New Zork, 1997
Help the Aged – Age Today Research, information and comment on older people’s issues,
Autumn 2002, Issue 2 Social Care – access, quality and cos,t www.helptheaged.org.uk , (25
135iunie 2004, 15.00)
Help the Aged – Age Today Research, information and comment on older people’s issues,
Spring 2003, Issue 3 Crime and older people – fear, experience and solutions,
www.helptheaged.org.uk , (25 iunie 2004, 13.00)
Help the Aged – Policy Update, May 2004, Edition 55, www.helptheaged.org.uk , (25 iunie
2004, 14.00)
Help the Aged -Age Discrimination in Public Policy , A Review of Evidence,
www.helptheaged.org.uk , (25 iunie 2004, 13.00)
Hoskins, Irene –Combining Work and Elder Care: a Chalenge for Now and the Future ,
Geneva, 1996
Ivan-Ungureanu, Clementina –Cuvânt înainte, Rezultatele recensământului din 2002,
www.recensamant.ro , (25 iulie 2004)
James, Midgley –Social Welfare in Global Context , Sage Publications, 1997
Jamrozik, Adam and Nocella, Luisa –The Sociology of Social problems. Theoretical
Perspectives and Methods of Inteventions , Cambridge U niversity Press, Melbourne, 1998
Johnson, Louise C. and Schwartz, Charles L. –Social Welfare. A Response to Human Needs ,
Ed. Allyn and Bacon Inc., Massachusetts, 1987
Kenneth J. Neubeck and Mary Alice Neubeck –Social Problems. A Critical Aproach, Fourth
Edition,McGraw – Hill Companies, Boston, 1997, p. 370
Lamura, Giovanni (I.N.R.C.A., Department of Gerontological Research, Ancona, Italy) –
Supporting carers of older people in Europe: a comparative report on six European
countries, Health and Social Ser vices: Partners for a Social Europe, 11th European Social
Services conference – Venice, 2nd -4th July 2003 ,
http://www.socialeurope.com/pdfs/Venice/presentations/lamura1.pdf ,
http://www.unece.org/stats/documents/ces/ac.6/158.e.pdf (2003-09-01),
Lauer, Robert, H. –Social Problems and the Qality of Life, Wm. C. Brown&Benchmark, sixth
edition, 1995
Laugan, M ary–Social Welfare: needs, rights and risks , The Open University Press, London
and new York, 1998x
Lloyd,Peter and Squires, Peter –Challenging Ageism – A Celebrating Diversity guide
Maddox, George L (coord.) –The encyclopaedia of aging, Springer Publis hing Company,
New York, 1987
Marshall, Mary –Asistența socială pentru bătrâni , Ed. Alternative, București, 1993
Mănoiu, Florica, Epureanu, Viorica –Asistența socială în România , Editura All, București,
1997
136Ministerul Sănătății și Ocrotirii Sociale. Dire cțiunea Generală a Asistenței Sociale –Situația
și activitatea asistenței sociale pe anii 1926 și 1927, Institutul de Arte Grafice Răsăritul S.A,
București
Metchnikoff, Elie –Bătrânețea , traducere de Paul Ionescu, Ed. Librăria Nouă, București,
1914
Moshu, Ioan – Limonariu sau Livada duhovnicească , Traducere și comentarii de Pr. Prof. Dr.
Teodor Bodogae și Dumitru Fecioru Ed. Episcopiei Ortodoxe Române, Alba Iulia, 1991
Meads, Geoff (editor) –Health and Social Services in Primary Care: an Effective
Combination?, Financial Times Healthcare, London, 1997
Mihăilescu, Ioan -Sociologie generală , Ed. Universității din București, 2000
Neamțu, Nicoleta și Ciornei, Carmen –Practica asistenței sociale. Competențe specifice , Ed.
Pro Vita, Cluj -Napoca, 2001
Paladie–Istoria lausiacă (Lavsaicon , Scurte biografii de pustnici), traducere, introducere și
note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, EIBM al BOR, București, 1993
Parlamentul României -Legea nr. 17 din 6 martie 2000 privind asistența sociala a
persoanelor vârs tnice, publicată în Monitorul Oficial nr. 814 din 18 decembrie 2001
Petrescu, D. E. – Anuarul ziarului „Patria”, Craiova, 1905, 1912 și 1913
Pop, Luana Miruna –Imagini instituționale ale tranziției , Ed. Polirom, Iași, 2003
Prelici, Viorel –Asistența soc ială: idee, demers, profesie , Ed. Mirton, Timișoara, 2001
Puwak, Hildegard – Încetinirea ireversibilității, eseu -cercetare despre vârsta a treia , Editura
Expert, București, 1995
Rădulescu, Dan Constantin –Politici sociale românești 1848 -1989, revista „Cal itatea vieții”,
anul 7, nr. 3 -4/1996, p. 255 -276
Rădulescu, Sorin -Sociologia vârstelor, Editura Hyperion, București, 1994
Rădulescu, Sorin –Sociologia problemelor sociale ale vârstelor , Ed. Lumina Lex, București,
2000
Rubington, Earl and Martin S. Weinb erg,The Study of Social Problems. Six Perspectives,
Fourth edition, The Oxford University Press, New York/Oxford, 1989, p. 4
Schmidtz, David and Goodin –Social Welfare and Individual Responsability. For and
against, Cambridge University Press, 1998
Shanas, Ethel et. al. –Old people in Three Industrial Societies: An Introduction , Routhledge
& Kegan Paul, London, 1968
Simonds, Antheea and Kelly, Anne –The Social Construction of Community Care ,
MacMillan Press Ltd. Houndmills, Basingstoke, Hampshire RG216 XS and London, 1998
Sorescu, Emilia Maria –Istoricul preocupărilor pentru protecția și asistența socială a
137vârstnicilor , în Analele Universității din Craiova, Anul VIII, nr. 11/2003, Editura
Universitaria, Craiova, Seria Teologie
Sorescu, Emilia Maria –Servicii de asistență socială pentru persoane vârstnice în județul
Dolj,în Analele Universității din Craiova, Anul VIII, nr. 11/2003, Editura Universitaria,
Craiova, Seria Teologie
Spinnarke, Jurgen –Soziale Sicherheit. Die Sozialversicherung – System, Rechte, Leistungen,
Hutig Verlag, Heidelberg, 1993
Stahl, Henri H. Și Matei, Ioan –Manual de prevederi și asistență socială , vol.I, Ed. Medicală,
București, 1962.
Stein, Claudia, Moritz, Inka –A life course perspective of maintaining independence in older
age,under the guidance of WHOís Ageing and Health, World Health Organization, Geneva ,
1999
Stutzle, Hans –Das Soziale Netz in Deutschland. Leistungen und Grenzen , Gunter Olzog
Verlag, Munchen, 1994
Schutz, James H. –The Economics of Aging , 5th edition,New York: Auburn House, 1992
United Nations Population Division –World Population Prospects: The 2000 Revision,
Volume III: Analitical Report ,www.un.org/ageing , (2003-01-17)
United Nations Population Division – Political Declaration The World Assembly, 12 April
2002,http://www.un.org/ageing/coverage/declaration.htm (2003-01-17)
United Nations, The WAA -TheMadrid International Plan of Action on Ageing, 2002
International Plan of Action on Ageing, http://www.un.org/esa/socdev/ageing/ageipaa.htm ,
(28.01.2003)
United Nations, The General Assembly of Ageing -United Nations Principles fo r Older
Persons, To add life to the years that have been added to life , A/RES/46/91, 74th plenary
meeting, 16 December 1991, gopher://gopher.un.org/00/ga/recs/46/91 , 2003-01-17
United Nations Programme on Ageing -"To facilitate and contribute to the creation of a
society for all ages", http://www.un.org/esa/socdev/ageing/agewpop.htm ,2003-01-28
United Nations -Conceptual Framework International Year of Older Person 1999 ,
(http://www.un.org/esa/socdev/iyop/iyopcf1.htm , 2003- 01- 28
United Nations – World Summit for Social Development, A/CONF.166/9, Distr. GENERAL,
Copenhaga, Danemarca, 19 April 1995
WHO-Towards an International Consensus on Policy for Long -Term Care of the Ageing,
http://www.who.int/hpr/ageing/longtermcare.pdf (2003-01-17
World Health Organization, Noncommunicable Diseases and Mental Health Cluster,
Noncommunicable Disease Prevention and Health Promotion Department, Ageing and Life
138Course- Active Ageing a Policy Framework, A contribution of the World Health
Organization to the Second United Nations World Assembly on Ageing, Madrid, Spain, April
2002.
Verza, Emil, Șchiopu, Ursula –Psihologia vârstelor , Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1981
Wolff, Kurt –The Biological, Sociological and Psihologichal Aspects of Aging , 1995
Zamfir, Elena (coordonator) –Strategii antisărăcie și dezvoltare comu nitară, Expert,
București, 2000
Zamfir, Elena, Psihologie socială. Texte alese , Ed. Ankarom, Iași, 1997
Zamfir, Cătălin, (coordonator) –Politici sociale în România, 1990 – 1998, Editura Expert,
București, 1999
***-Dicționarul de psihiatrie , Larousse
***-Enciclopaedya britannica , 1994
***-Enciclopedy of Social Work , NASW Press, 1997
***-Etica profesională a asistenților socliali. Principii și standarde , Federația Internațională
a Asistenților Sociali (FIAS), Colombo, Sri Lanka, 6 -8 iunie 1994
***- Patericul , Ed. Episcopiei Ortodoxe Române, Alba Iulia, 1990
***–Semnificația medico -istorică a bolnițelor mănăstirești , comunicări prezentate în cadrul
simpozionului de la Râmnicu -Vâlcea, mai 1969, în revista „ Mitropolia Olteniei ”, nr. 9-
10/1969 și 11 -12/1969
***–Preîntâmpinarea crizei vârstei a treia . Un raport al Băncii Mondiale de cercetare
politică. Politici pentru protecția vârstei a treia și promovarea creșterii economice, 1994
***–Residential Care, The Research Reviewed , National Institute f or Social Work, London,
Her Majesty Stationery Office (Elderly, p. 241; Private Old People’s Homes, p. 316 -327)
***–Eciclopedy of Social Work , NASW Press, 1997
***-The Encyclopaedia of Aging , 1986
***-Our Ageing Society: Paradox and Promise , 1986
***- Old People in Three Industrial Societies , 1968
http://www.who.int/hpr/ageing/ActiveAgeingPolicyFrame.pdf 2003-01- 17
http://www.who.int/hpr/ageing/lifecourse.pdf.pdf (2003-01-17)
http://europa.eu.int/scadplus/leg/en/cha/c10101.htm , *(2002-09-03)
http://www.social.coe.int/en/cohesion/action/elderly.htm , (2003-01-13, 16.16)
http://www.eurag -europe.org , EURAG – the European Federation of Older Persons, From
Madrid to Berli n- Contribution to the Plenary Session on 13 September 2002, (20 august
2004, ora 14.30)
139http://www.un.org/esa/socdev/ageing/agewpop.htm , (2003sept01, 19,00), The Ageing of the
World’s popul ation
http://www.recensamant.ro/ , Rezultatele recensamantului din 2002, Cuvânt înainte de
Clementina Ivan -Ungureanu, Președintele Institutului Național de Statistică .
http://www.unhchr.ch/udhr/lang/eng.htm , Universal Declaration of Human Rights, 1948
http://www.un.org/esa/socdev/ageing/ageipaa1.htm , International Plan of Action on Ageing,
1982
http://www.unhchr.ch/html/menu3/b/a_ccpr.htm , International Cov enant on Civil and
Political Rights, 1966
http://www.un.org/esa/socdev/iyop/iyopcf1.htm 2003 -01-28, Conceptual Framework
International Year of Older Person 1999,
http://www.un.org/esa/socdev/ageing/waa/isaa1e.htm , International Strategy for Action on
Ageing 2002
140ANEXA NR. 1 –Principiile Națiunilor Unite pentru Persoanele Vârstnice
(A da viață anilor și ani vieții)244
Adoptate la CEA DEA 74 -a Adunare Generală ONU, din 16 decembrie 1991
1.Independență
1. Persoanele vârstnice trebuie să aibă acces la hrană, apă, sprijin, îmbrăcăminte și asistență
medicală adecvate prin furnizarea de venituri, suport familial și comunitar și autoajutor.
2. Persoanele vârstnice trebuie să aibă oportunitatea de a munci sau de a avea acces la alte
oportunități generatoare de venituri.
3. Persoanele vârstnice trebuie să participe la determinarea momentului și modului în care să
se retragă de pe piața forței de muncă.
4. Persoanele vârstnice trebuie să aibă acces la programe educaționale și de pregătire
adecvate.
5. Persoanele vârstnice trebuie să fie capabile să trăiască într -un mediu sigur și adaptat la
preferințele personale și c apacitățile de schimbare.
2.Participare
7.Persoanele vârstnice trebuie să rămână integrate în societate, să participe activ la formularea
și implementarea politicilor care afectează direct bunăstarea lor și să –și împărtășească
cunoștințele și abilitățile gen erațiilor mai tinere.
8.Persoanele vârstnice trebuie să fie capabile să caute și să dezvolte oportunități pentru
servicii comunitare și să activeze ca voluntari în poziții adecvate intereselor și capacităților
lor.
9.Persoanele vârstnice trebuie să fie cap abile să formeze mișcări și asociații ale persoanelor
vârstnice.
3.Asistență
10. Persoanele vârstnice trebuie să beneficieze de asistență din partea familiei și comunității și
de protecție în acord cu valorile culturale ale fiecărei societăți.
11. Persoanele vârstnice trebuie să aibă acces la asistență medicală care să le ajute să -și
mențină sau redobândească nivelul optim de bunăstare fizică, mentală și emoțională și să
prevină sau să întârzie debutul bolii.
12. Persoanele vârstnice trebuie să aibă acces la servicii sociale și juridice care să le
îmbunătățească autonomia, protecția și îngrijirea.
244Implementation of the International Plan of Action on Ageing and related activities ,
gopher://gopher.un.org/00/ga/recs/46/91 , A/RES/46/91 74th plenary meeting, 16 December 1 991,
http://www.coalition99.org/about/english/princeng.html , United Nations Principles For Older Persons, 1991
14113. Persoanele vârstnice trebuie să fie capabile să utilizeze nivelurile adecvate de asistență
instituțională care să le ofere protecție, reabilitare și stimulare me ntală și socială într -un mediu
uman și securizat.
14. Persoanele vârstnice trebuie să fie capabile să se bucure de respectarea drepturilor și
libertăților umane fundamentale când beneficiază de orice facilitate de adăpost, asistență sau
tratament, inclusiv de respect deplin pentru demnitatea, credințele, nevoile și intimitatea lor și
de dreptul de a lua decizii privind îngrijirea proprie și calitatea vieții lor.
4.Împlinirea de sine
15. Persoanele vârstnice trebuie să fie capabile să caute oportunități de dez voltare deplină a
potențialului lor.
16. Persoanele vârstnice trebuie să aibă acces la resursele educaționale, culturale, spirituale și
recreaționale ale societății.
5.Demnitatea
17. Persoanele vârstnice trebuie să fie capabile să trăiască în demnitate și se curitate și să fie
libere de exploatare și abuz fizic sau mental.
18. Persoanele vârstnice trebuie tratate corect, fără discriminare de vârstă, gen, origini etnice
și rasiale, dizabilitate sau alt status, și să fie valorizate independent de contribuția lor
economică.
142ANEXA NR. 2 – Declarația politică a celei de -a doua Adunări Generale a
Organizației Națiunilor Unite privind Îmbătrânirea
Madrid, 8 -12 aprilie, 2002245
I. Rezoluția adoptată de Adunare
Declarația politică și Planul Internațional de Acțiune cu privire la îmbătrânire, 2002
A doua Adunare Generală cu privire la îmbătrânire, întrunită la Madrid între 8 și 12 aprilie
2002,
1.AdoptăDeclarația politică și Planul Internațional de Acțiune cu privire la îmbătrânire,
2002, care este anexat la prezenta rezoluție;
2.Recomandă Adunării Generale să gireze Declarația politică și Planul Internațional de
Acțiune cu privire la Îmbătrânire, 2002, ca fiind adoptate de Adunare
Declarația politică
Articolul 1
Noi, reprezentanții statelor întrunite la cea de a doua Adunare Mondială privind Îmbătrânirea
de la Madrid, am decis să adoptăm un Plan Internațional de Acțiune cu privire la Îmbătrânire,
2002, pentru a răspunde la oportunitățile și provocările îmbătrânirii populației în secolul XXI
și pentru a promova dezvolt area unei societăți pentru toate vârstele. În contextul Planului
Internațional de Acțiune cu privire la Îmbătrânire, ne angajăm să acționăm la toate nivelurile,
inclusiv la nivel național și internațional, în trei direcții prioritare; persoane vârstnice și
dezvoltare, progresul sănătății și bunăstare la vârsta bătrâneții; și asigurarea unul mediu
permisiv și suportiv.
Articolul 2
Noi sărbătorim creșterea speranței de viață în multe regiuni ale lumii, ca pe una dintre cele
mai mari realizări ale lumii. Recun oaștem că lumea experiază o transformarea demografică
fără precedent și că până în 2050 numărul persoanelor în vârstă de peste 60 de ani și peste va
crește de la 600 de milioane la aproape 2 miliarde și că proporția persoanelor în vârstă de
peste 60 de ani și peste se așteaptă să se dubleze, ajungând de la 10% la 21%. Creșterea cea
mai mare și cea mai rapidă va fi în țările în curs de dezvoltare, unde se așteaptă ca populația
vârstnică să ajungă de 4 ori mai mare în următorii 50 de ani. Această transformare
demografică provoacă toate societățile noastre să promoveze oportunități crescute, în
particular oportunități pentru persoanele vârstnice în vederea realizării potențialului lor de a
245 Raportul celei de -a doua Adunări Generale a Organizației Na țiunilor Unite privind Îmbătrânirea
A/CONF.197/9, United Nations publication, Sales No. E.02.IV.4, ISBN 92 -1-130221-8, Madrid, 8 -12 April
2002, p. 1 -4
Adoptat la a zecea întâlnire plenară, in 12 aprilie 20.
143participa pe deplin la toate aspectele vieții.
Articolul 3
Repetăm angaj amentele făcute de șefii statelor și guvernelor noastre de la principalele
conferințe și adunări la nivel înalt (summit -uri), privind urmărirea îndeaproape a proceselor și
la Declarația Mileniului cu respect pentru promovarea mediului național și internați onal, care
va ocroti o societate pentru toate vârstele. În afară de aceasta reafirmăm principiile și
recomandările pentru acțiune ale Planului Internațional de Acțiune cu privire la Îmbătrânire,
adoptat (girat) de Adunarea Generală a ONU în 1982, și Princi piile Națiunilor Unite pentru
Persoane Vârstnice, adoptat de Adunarea Generală a ONU în 1991, care furnizează sfaturi
(liniile directoare) în aria independenței, participării, îngrijirii, împlinirii de sine și demnității.
Articolul 4
Subliniem că, în ordin ea eforturilor naționale complementare pentru implementarea totală a
Planului Internațional de Acțiune cu privire la Îmbătrânire, 2002, întărirea cooperării
internaționale este esențială. De aceea încurajăm comunitatea internațională să promoveze
mai depar te cooperarea între toți actorii implicați.
Articolul 5
Reafirmăm angajamentul de a nu precupeți nici un efort pentru a promova democrația,
consolida prevederile legale și promova egalitatea de sex, precum și pentru a promova și
proteja drepturile și liber tățile fundamentale ale omului, inclusiv dreptul la dezvoltare.
Ne angajăm să eliminăm toate formele de discriminare, inclusiv discriminarea de vârstă. De
asemenea, recunoaștem că persoanele, indiferent de ce vârstă, trebuie să se bucure de o viață a
împlinirii, sănătății, securității și participării active în viața economică, socială, culturală și
politică a societăților lor. Suntem hotărâți să sporim recunoașterea demnității persoanelor
vârstnice și să eliminăm toate formele de neglijare, abuz și violenț ă.
Articolul 6
Lumea modernă are o capacitate tehnică și de bogăție fără precedent și prezintă oportunități
extraordinare: de a abilita bărbaților și femeilor să atingă vârsta bătrâneții într -o mai bună
sănătate și cu o mai deplină bunăstare; de a căuta in cluderea și participarea deplină a
persoanelor vârstnice în societate; de a permite persoanelor vârstnice să contribuie efectiv în
comunitățile lor și la dezvoltarea societăților lor; și de a îmbunătății ferm îngrijirea și suportul
persoanelor vârstnice at unci când acestea au nevoie.
Recunoaștem că acțiunea de comun acord este cerută pentru transformarea oportunităților și
calității vieții bărbaților și femeilor în vârstă și pentru a asigura sustenabilitatea sistemelor lor
de suport, astfel încât să constru im fundația unei societăți pentru toate vârstele. Când
îmbătrânirea este îmbrățișată ca o realizare, încrederea în abilitățile, experiențele și resursele
144umane ale grupurilor celor mai vârstnice este natural recunoscută ca un bun în creșterea unor
societăți umane mature, pe deplin integrate.
Articolul 7
În același timp, în țările în curs de dezvoltare, în particular în țările cel mai puțin dezvoltate,
precum și în unele țări cu economie în tranziție, rămân obstacole considerabile în calea
integrării viitoar e și a participării depline la economia globală .Daca beneficiile dezvoltării
sociale și economice nu se extind în toate țările, un număr în creștere de oameni, în particular
persoane vârstnice din toate țările și chiar regiuni întregi vor rămâne marginali zate de la
economia globală. Din acest motiv, recunoaștem importanța plasării îmbătrânirii pe agendele
dezvoltării (în curs), ca și în strategiile de eradicare a sărăciei și în încercarea de a atinge
participarea deplină la economia globală a tuturor țări lor în curs de dezvoltare.
Articolul 8
Ne asumăm sarcina încorporării efective a îmbătrânirii în strategiile, politicile și acțiunea
sociale și economice, recunoscând în același timp faptul că politicile specifice vor varia în
funcție de condițiile din fie care țară. Recunoaștem nevoia de a crea o perspectivă de gen în
toate politicile și programele, de a ține cont de nevoile și experiențele femeilor și bărbaților
vârstnici.
Articolul 9
Ne angajăm să protejăm și să asistăm aflate în situații de conflicte arm ate și ocupație străină.
Articolul 10
Potențialul persoanelor vârstnice constituie o bază puternică pentru dezvoltarea viitoare. Acest
fapt permite societății să aibă tot mai multă încredere în abilitățile, experiența și viziunea
persoanelor vârstnice, nu numai pentru a prelua conducerea în propria bunăstare, ci și pentru a
participa activ în societate ca întreg.
Articolul 11
Subliniem importanța cercetării internaționale asupra îmbătrânirii și chestiunilor legate de
îmbătrânire, ca fiind un instrument impo rtant pentru formularea politicilor privind
îmbătrânirea, bazat pe indicatori demni de încredere și concordanți dezvoltați de organizații
de statistică naționale și internaționale.
Articolul 12
Așteptările persoanelor vârstnice și nevoile economice ale soc ietății reclamă ca persoanele
vârstnice să fie capabile să participe la viața economică, politică, socială și culturală a
societăților lor. Persoanele vârstnice trebuie să aibă oportunitatea de a munci atât timp cât
doresc și pot să o facă, într -o activita te productivă care să le aducă satisfacții, continuând să
aibă acces la educație și programe de pregătire. Abilitarea persoanelor vârstnice și
145promovarea participării lor depline sunt elementele esențiale ale îmbătrânirii active. Pentru
persoanele vârstnic e trebuie furnizat un suport social adecvat susținut (continuu).
Articolul 13
Accentuăm responsabilitatea primară a guvernelor în promovarea, furnizarea și asigurarea
accesului la serviciile sociale de bază, având în vedere nevoile speciale ale persoanelor
vârstnice. În sfârșit avem nevoie să lucrăm împreună cu autoritățile locale, cu societatea
civilă, incluzând organizații neguvernamentale, cu sectorul privat, voluntarii și organizațiile
voluntare, cu persoanele vârstnice însele și cu asociațiile pentru ș i ale persoanelor vârstnice,
precum și cu familiile și comunitățile.
Articolul 14
Recunoaștem nevoia de a atinge progresiv realizarea deplină a dreptului fiecăruia de a se
bucura de cel mai înalt nivel posibil de sănătate fizică și mentală. Reafirmăm că at ingerea
celui mai înalt nivel posibil de sănătate este cel mai important scop social la nivel mondial, a
cărui realizare reclamă acțiunea multor altor sectoare sociale și economice pe lângă cea a
sectorului medical. Ne angajăm să asigurăm persoanelor vârst nice acces universal și egal la
servicii de sănătate și asistență medicală, inclusiv servicii de sănătate fizică și mentală și
recunoaștem că nevoile în creștere ale unei populații care îmbătrânește necesită politici
suplimentare (adiționale), în particula r îngrijire și tratament, promovarea unor stiluri de viață
sănătoase și medii suportive. Vom promova independența, accesibilitatea și împuternicirea
persoanelor vârstnice de a participa deplin la toate aspectele societății. Recunoaștem
contribuția persoane lor vârstnice la dezvoltare, în special prin rolul lor de îngrijitori (cei care
acordă îngrijire), de a avea grijă de alții.
Articolul 15
Recunoaștem importanța rolului jucat de familii, voluntari, comunități, organizații ale
persoanelor vârstnice și de al te organizații comunitare în furnizarea de suport și îngrijire
informală persoanelor vârstnice, complementar serviciilor furnizate de guverne.
Articolul 16
Recunoaștem nevoia de a întări solidaritatea între generații și parteneriatul intergenerational,
având în vedere nevoile particulare atât ale vârstnicilor, cât și ale tinerilor, și de a încuraja
relațiile mutuale responsive între generații.
Articolul 17
Guvernele au responsabilitatea primară de a asigura îndrumare în materie de îmbătrânire și de
a implementa Planul Internațional de Acțiune cu privire la Îmbătrânire, 2002, dar colaborarea
efectivă între autoritățile publice centrale și locale, agențiile internaționale, persoanele
vârstnice însele și organizațiile lor, alți reprezentanți ai societății civi le, incluzând organizații
146neguvernamentale și sectorul privat este esențială. Implementarea Planului Internațional de
Acțiune cu privire la Îmbătrânire, 2002 va necesita parteneriatul și implicarea multor
susținători organizații profesionale, corporații, m uncitori și organizații ale acestora,
cooperative, instituții de cercetare, academice și alte instituții educaționale și religioase; mass
media.
Articolul 18
Subliniem importanța rolului sistemului Națiunilor Unite, incluzând comisiile regionale, în
asistarea guvernelor în împlinirea cererii de a implementa, urmări și monitoriza la nivel
național Planul Internațional de Acțiune cu privire la Îmbătrânire, 2002, luând în calcul
condițiile economice, sociale și demografice diferite existente la nivelul țărilor și regiunilor.
Articolul 19
Invităm toți oamenii din toate țările, din fiecare sector al societății, individual și colectiv, să ni
se alăture în dorința de a împărtăși viziunea egalității tuturor persoanelor de toate vârstele.
147ANEXA NR. 3 – Lege nr. 17/0 6.03.2000 privind asistență socială a persoanelor vârstnice
Publicată în Monitorul Oficial cu numărul 104 din data de 9 martie 2000
Parlamentul României adopta prezenta lege.
CAPITOLUL I: Dispoziții generale
Art. 1
(1) Persoanele vârstnice au dreptul la asistență socială, potrivit dispozițiilor prezentei legi, în raport cu situația
sociomedicală și cu resursele economice de care dispun.
(2) Masurile de asistență socială prevăzute de prezenta lege sunt complementare celor reglementate prin sistemul
asigurărilor sociale.
(3) Persoanele vârstnice care beneficiază de asistență socială au dreptul și la alte forme de protecție socială, în
condițiile legii.
(4) Sunt considerate persoane vârstnice, în sensul prezentei legi, persoanele care au împlinit vârsta de pe nsionare
stabilita de lege.
Art. 2
Asistenta socială pentru persoanele vârstnice se realizează prin servicii și prestații sociale.
Art. 3
Beneficiază de prevederile prezentei legi persoana vârstnică, definita la art. 1 alin. (4), care se găsește în una
dintre următoarele situații:
a) nu are familie sau nu se afla în întreținerea unei sau unor persoane obligate la aceasta, potrivit dispozițiilor
legale în vigoare;
b) nu are locuința și nici posibilitatea de a -si asigura condițiile de locuit pe baza resurselo r proprii;
c) nu realizează venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea îngrijirii necesare;
d) nu se poate gospodari singura sau necesita îngrijire specializata;
e) se afla în imposibilitatea de a -si asigura nevoile socio -medicale, d atorita bolii ori stării fizice sau psihice.
CAPITOLUL II: Servicii și prestații sociale
SECTIUNEA 1: Evaluarea situației persoanelor vârstnice care necesita asistență socială
Art. 4
Nevoile persoanelor vârstnice se evaluează prin ancheta socială care se elaborează pe baza datelor cu privire la
afecțiunile ce necesita îngrijire speciala, capacitatea de a se gospodari și de a îndeplini cerințele firești ale vieții
cotidiene, condițiile de locuit, precum și veniturile efective sau potențiale considerate mini me pentru asigurarea
satisfacerii nevoilor curente ale vieții.
Art. 5
Nevoile persoanelor vârstnice aflate în situația de pierdere totala sau parțiala a autonomiei, care pot fi de natura
medicala, socio -medicala, psiho -afectiva, se stabilesc pe baza grilei naționale de evaluare a nevoilor persoanelor
vârstnice, care prevede criteriile de încadrare în grade de dependenta.
Art. 6
(1) Grila națională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice se aproba prin hotărâre a Guvernului, la
148propunerea Ministerului M uncii și Protecției Sociale și a Ministerului Sănătății.
(2) Grila naționala de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice poate fi revizuita anual si, în mod obligatoriu, o
data la 3 ani.
SECTIUNEA a 2 -a Servicii comunitare pentru persoanele vârstnice
Art. 7
(1) Serviciile comunitare pentru persoanele vârstnice care se găsesc în situațiile prevăzute la art. 3 se realizează
cu consimțământul acestora și au în vedere:
a) îngrijirea temporara sau permanenta la domiciliu;
b) îngrijirea temporara sau permanenta într-un cămin pentru persoane vârstnice;
c) îngrijirea în centre de zi, cluburi pentru vârstnici, case de îngrijire temporara, apartamente și locuințe sociale,
precum și altele asemenea.
(2) În situația în care starea de sănătate a persoanei vârstnice nu permite obținerea consimțământului acesteia,
pentru acordarea îngrijirilor prevăzute la alin. (1) decizia se ia de serviciul social al consiliului local sau de
direcția de asistență socială din cadrul direcțiilor generale de munca și protecție socială jude țene și a
municipiului București, pe baza anchetei sociale și a recomandărilor medicale făcute de medicul de familie, prin
consultarea și a medicului specialist, cu acceptul rudelor de gradul I ale persoanei respective sau, în lipsa
acestora, cu acceptul u nui alt membru de familie.
(3) În cazul decesului persoanei vârstnice lipsite de susținători legali sau când aceștia nu pot să își îndeplinească
obligațiile familiale datorita stării de sănătate sau situației economice precare, serviciile comunitare asigur a
înmormântarea.
Art. 8
Serviciile comunitare asigurate persoanelor vârstnice la domiciliu sunt:
a) servicii sociale privind, în principal, îngrijirea persoanei, prevenirea marginalizării sociale și sprijinirea pentru
reintegrarea socială, consiliere jurid ica și administrativa, sprijin pentru plata unor servicii și obligații curente,
îngrijirea locuinței și gospodăriei, ajutor pentru menaj, prepararea hranei;
b) servicii socio -medicale privind, în principal, ajutorul pentru realizarea igienei personale, rea daptarea
capacităților fizice și psihice, adaptarea locuinței la nevoile persoanei vârstnice și antrenarea la activități
economice, sociale și culturale, precum și îngrijirea temporara în centre de zi, aziluri de noapte sau alte centre
specializate;
c) servicii medicale, sub forma consultațiilor și îngrijirilor medicale la domiciliu sau în instituții de sănătate,
consultații și îngrijiri stomatologice, administrarea de medicamente, acordarea de materiale sanitare și de
dispozitive medicale.
Art. 9
(1) Serviciile comunitare de consiliere, în vederea prevenirii marginalizării sociale și pentru reintegrare socială,
se asigura fără plata unei contribuții, ca un drept fundamental al persoanelor vârstnice, de către asistenți sociali.
(2) Serviciile prevăzute la ar t. 8 lit. a) și b) se asigura fără plata contribuției persoanelor vârstnice care, evaluate
potrivit grilei naționale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, nu au venituri sau ale căror venituri sunt
mai mici de 5 ori decât nivelul venitului net luna r luat în calcul la stabilirea ajutorului social pentru o persoana
singura.
Art. 10
Persoanele vârstnice care se încadrează în grila națională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice,
149îndreptățite să beneficieze de serviciile prevăzute la art. 8 lit. a) și b) și care realizează venituri ce se situează
peste nivelul prevăzut la art. 9 alin. (2), beneficiază de servicii cu plata unei contribuții, în funcție de tipul de
servicii acordate și de venitul persoanei, fără a se depăși costul acestora calculat p entru perioada respectiva.
Tipurile de servicii și costul acestora se stabilesc de consiliile locale.
Art. 11
Serviciile medicale prevăzute la art. 8 lit. c) sunt acordate în baza reglementarilor legale privind asigurările
sociale de sănătate.
Art. 12
Organizarea serviciilor prevăzute la art. 8 lit. a) și b) revine consiliilor locale, direct sau pe baza de convenții
încheiate cu organizații neguvernamentale, unități de cult recunoscute în România ori cu alte persoane fizice sau
juridice.
Art. 13
(1) Pentru asigurarea îngrijirii la domiciliu a persoanei vârstnice aflate în situația de dependenta socio -medicala,
stabilita potrivit grilei naționale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, consiliile locale pot angaja personal
de îngrijire prin plata cu ora , fracțiuni de norma sau norma întreaga, în funcție de perioada de îngrijire necesara a
se acorda.
(2) Soțul și rudele care au în îngrijire o persoana vârstnică dependenta pot beneficia de program lunar redus de
lucru, de o jumătate de norma, cu suportarea drepturilor salariale pentru cealaltă jumătate de norma din bugetul
local, corespunzător salariului brut lunar al asistentului social debutant cu pregătire medie. Timpul cât soțul și
rudele au fost încadrate în aceste condiții se considera, la calculul ve chimii în munca, timp lucrat cu norma
întreaga.
(3) Persoanele care acorda îngrijire vârstnicilor vor fi acreditate de direcțiile generale de munca și protecție
socială județene și a municipiului București potrivit metodologiei aprobate prin ordin al minis trului muncii și
protecției sociale.
Art. 14
Serviciile comunitare asigurate persoanelor vârstnice în cămine sunt:
a) servicii sociale, care constau în:
– ajutor pentru menaj;
– consiliere juridica și administrativa;
– modalități de prevenire a marginaliză rii sociale și de reintegrare socială în raport cu capacitatea psihoafectivă;
b) servicii socio -medicale, care constau în:
– ajutor pentru menținerea sau readaptarea capacităților fizice ori intelectuale;
– asigurarea unor programe de ergoterapie;
– sprijin pentru realizarea igienei corporale;
c) servicii medicale, care constau în:
– consultații și tratamente la cabinetul medical, în instituții medicale de profil sau la patul persoanei, daca aceasta
este imobilizata;
– servicii de îngrijire -infirmerie;
– asigurarea medicamentelor;
– asigurarea cu dispozitive medicale;
– consultații și îngrijiri stomatologice.
Art. 15
150La solicitarea organizațiilor neguvernamentale, a organizațiilor de pensionari sau a unităților de cult recunoscute
în România, căminele pot as igura unele servicii prevăzute la art. 14, îngrijirea unor persoane vârstnice la
domiciliu, pe baza de convenții încheiate cu finanțatorul.
Art. 16
(1) Îngrijirea persoanelor vârstnice în cămine reprezintă o măsura de asistență socială și poate fi dispusa cu titlu
de excepție pentru persoanele care se găsesc în una dintre situațiile prevăzute la art. 3.
(2) Accesul unei persoane vârstnice în cămin se face avându -se în vedere următoarele criterii de prioritate:
a) necesita îngrijire medicala permanenta deose bita, care nu poate fi asigurata la domiciliu;
b) nu se poate gospodari singura;
c) este lipsita de susținători legali sau aceștia nu pot să își îndeplinească obligațiile datorita stării de sănătate sau
situației economice și a sarcinilor familiale;
d) nuare locuința și nu realizează venituri proprii.
Art. 17
Activitățile sociale și sociomedicale prevăzute în prezenta lege se monitorizează și se evaluează de personalul de
specialitate din cadrul aparatului propriu al consiliilor locale și al direcțiilor ge nerale de munca și protecție
socială.
SECTIUNEA a 3 -a: Organizarea și funcționarea căminelor pentru persoane vârstnice
Art. 18
(1) Căminul pentru persoane vârstnice este instituția de asistență socială cu personalitate juridica, înființata,
organizata și finanțata potrivit dispozițiilor prezentei legi.
(2) Căminele asigura condiții corespunzătoare de găzduire și de hrana, îngrijiri medicale, recuperare și
readaptare, activități de ergoterapie și de petrecere a timpului liber, asistență socială și psihologi ca.
(3) Căminele pentru pensionari, căminele pentru bătrâni și căminele pentru bătrâni bolnavi cronici, existente la
data intrării în vigoare a prezentei legi sau care vor fi date ulterior în folosința, vor funcționa sub forma de
cămine pentru persoane vâr stnice, cu secții pentru:
a) persoane dependente;
b) persoane semidependente;
c) persoane care nu sunt dependente.
(4) Pentru buna funcționare a căminelor pentru persoane vârstnice direcțiile generale de munca și protecție
socială județene și a municipiulu i București vor asigura îndrumarea metodologica și coordonarea activității de
specialitate necesare.
(5) Cheltuielile curente și de capital ale căminelor pentru persoane vârstnice se asigura din venituri extrabugetare
și din subvenții acordate de la bugetu l de stat.
Art. 19
Principalele obiective ale unui cămin sunt:
a) să asigure persoanelor vârstnice îngrijite maximum posibil de autonomie și siguranța;
b) să ofere condiții de îngrijire care să respecte identitatea, integritatea și demnitatea persoanei vâr stnice;
c) să permită menținerea sau ameliorarea capacităților fizice și intelectuale ale persoanelor vârstnice;
d) să stimuleze participarea persoanelor vârstnice la viata socială;
e) să faciliteze și să încurajeze legaturile interumane, inclusiv cu famil iile persoanelor vârstnice;
f) să asigure supravegherea și îngrijirea medicala necesara, potrivit reglementarilor privind asigurările sociale de
151sănătate; g) să prevină și să trateze consecințele legate de procesul de îmbătrânire.
CAPITOLUL III: Finanțare a asistentei sociale pentru persoanele vârstnice
SECTIUNEA 1: Finanțarea din fonduri bugetare
Art. 20
Finanțarea serviciilor de asistență socială și a prestațiilor prevăzute de prezenta lege se asigura pe principiul
împărțirii responsabilității între admin istrația publică centrală și cea locală.
Art. 21
(1) De la bugetul de stat se aloca fonduri pentru:
a) finanțarea activităților de asistență socială desfășurate de asociații și fundații române cu personalitate juridică,
precum și de unitățile de cult recun oscute în România;
b) cheltuieli de investiții și reparații capitale pentru unități de asistență socială din zone defavorizate;
c) completarea veniturilor extrabugetare ale căminelor prevăzute la art. 18, atunci când resursele bugetelor locale
devin insufi ciente;
d) alte cheltuieli stabilite prin legile bugetare anuale.
(2) De la bugetul local se aloca fonduri pentru:
a) subvenții acordate în completarea veniturilor extrabugetare ale căminelor prevăzute la art. 18;
b) finanțarea activității de asistență soc ială a unor asociații și fundații române cu personalitate juridica, precum și
a unităților de cult recunoscute în România;
c) finanțarea cheltuielilor pentru organizarea și funcționarea serviciilor comunitare de asistență socială, precum
și pentru îngrijir ea la domiciliu în condițiile art. 13;
d) cheltuieli pentru înmormântarea asistaților, în situația prevăzuta la art. 7 alin. (3).
(3) Sponsorizările și donațiile în bani sau în natura, făcute de persoane fizice și juridice române și străine
căminelor pentr u persoane vârstnice sau instituțiilor sociale prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. b), se folosesc ca
venituri extrabugetare numai în scopul pentru care au fost acordate.
Art. 22
Investițiile pentru construirea, dotarea, întreținerea, modernizarea, precum ș i cheltuielile pentru funcționarea
căminelor care deservesc mai multe unități administrativ -teritoriale se finanțează potrivit convențiilor încheiate
între finanțator și consiliile locale interesate.
Art. 23
(1) Cheltuielile pentru servicii medicale, mater iale sanitare, dispozitive medicale și medicamente se suporta din
fondurile și în condițiile prevăzute de reglementările privind asigurările sociale de sănătate.
(2) Cheltuielile care nu se suporta din fondurile asigurărilor sociale de sănătate, în condiți ile legii, sunt asigurate
de căminul pentru persoane vârstnice, prin care se realizează asistență persoanei în cauza.
SECTIUNEA a 2 -a: Contribuția persoanelor vârstnice sau a susținătorilor legali ai acestora
Art. 24
Persoanele vârstnice care dispun de ven ituri proprii și sunt îngrijite în căminele organizate potrivit prezentei legi
au obligația să plătească lunar o contribuție de întreținere, stabilita pe baza costului mediu lunar de întreținere.
Art. 25
(1) Contribuția lunara de întreținere se stabilește de conducerea căminului, în funcție de gradul de dependenta a
persoanei vârstnice îngrijite, de veniturile acesteia și, după caz, de veniturile susținătorilor ei legali, conform
normelor metodologice prevăzute la alin. (5).
152(2) Contribuția lunara de întreț inere pentru persoanele vârstnice care au venituri este de 60% din veniturile
personale lunare, fără a se depăși costul mediu lunar de întreținere aprobat pentru fiecare cămin.
(3) Obligația privind plata contribuției lunare de întreținere se stabilește pr intr-un angajament de plata, semnat de
persoana vârstnică care urmează să fie îngrijită în cămin sau, daca aceasta este lipsita de capacitate de exercițiu,
de către reprezentantul său legal.
(4) Angajamentul de plata semnat în fata directorului instituției constituie titlu executoriu. Obligația privind plata
contribuției se poate stabili și prin hotărâre judecătorească.
(5) Normele metodologice privind stabilirea costului mediu lunar de întreținere în cămine se aproba prin hotărâre
a Guvernului, la propuner ea Ministerului Muncii și Protecției Sociale.
Art. 26
Sumele reprezentând contribuția lunara de întreținere constituie venituri extrabugetare ale căminelor pentru
persoane vârstnice.
CAPITOLUL IV: Procedura de stabilire, suspendare și încetare a drepturilo r de asistență socială pentru
persoanele vârstnice
Art. 27
Asistenta socială se acorda la cererea persoanei vârstnice interesate, a reprezentantului legal al acesteia, a
instanței judecătorești, a personalului de specialitate din cadrul consiliului local, a poliției, a organizației
pensionarilor, a unităților de cult recunoscute în România sau a organizațiilor neguvernamentale care au ca
obiect de activitate asistență socială a persoanelor vârstnice.
Art. 28
(1) Dreptul la asistență socială, prevăzut de pre zenta lege, se stabilește pe baza anchetei sociale, cu respectarea
criteriilor prevăzute în grila națională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice.
(2) Ancheta socială se realizează de un colectiv format din 2 asistenți sociali din cadrul consiliului local sau de la
direcția generala de munca și protecție socială județeana sau a municipiului București. În situația persoanelor
vârstnice dependente colectivul se va completa în mod obligatoriu cu medicul specialist al persoanei respective.
(3) Colectivul prevăzut la alin. (2) poate fi completat și cu reprezentanți ai organizațiilor pensionarilor, unităților
de cult recunoscute în România sau ai altor organizații neguvernamentale care au ca obiect de activitate asistență
socială a persoanelor vârstnice.
(4) Pe baza analizei situației sociale, economice și medicale a persoanei vârstnice, prin ancheta socială se
propune măsura de asistență socială justificata de situația de fapt constatata.
Art. 29
Aprobarea, respingerea, suspendarea sau încetarea dreptului l a servicii de asistență socială pentru persoanele
vârstnice, prevăzute de prezenta lege, se face de către:
a) primar, pentru serviciile de asistență socială organizate pe plan local, pentru îngrijirea în căminele aflate în
administrare și pentru îngrijirea la domiciliu;
b) directorul general al direcției generale de munca și protecție socială, pentru asistență socială acordata de
asociațiile și fundațiile române și de unitățile de cult recunoscute în România, care au primit transferuri din
fondurile gestion ate de Ministerul Muncii și Protecției Sociale.
Art. 30
Persoana vârstnică, astfel cum este definita la art. 1 alin. (4), va fi asistata, la cererea acesteia sau din oficiu, după
caz, în vederea încheierii unui act juridic de înstrăinare, cu titlu oneros s au gratuit, a bunurilor ce -i aparțin, în
scopul întreținerii și îngrijirii sale, de un reprezentant al autorității tutelare a consiliului local în a cărui rază
153teritoriala domiciliază persoana vârstnică respectivă.
Art. 31
Obligația de întreținere și de în grijire, precum și modalitățile practice de executare a lor vor fi menționate expres
în actul juridic încheiat de notarul public.
Art. 32
Autoritatea tutelara a consiliului local în a cărui raza teritoriala domiciliază persoana vârstnică va primi din
oficiu un exemplar al actului juridic încheiat conform art. 30 și 31.
Art. 33
Neexecutarea obligației de întreținere și de îngrijire de către noul proprietar al bunurilor obținute ca urmare a
actului juridic de înstrăinare poate fi sesizata autorității tutelare a consiliului local în a cărui rază teritorială
domiciliază persoana vârstnică de către orice persoana fizică sau juridică interesată. Autoritatea tutelara se poate
sesiza și din oficiu.
Art. 34
Autoritatea tutelara a consiliului local în a cărui raza ter itoriala domiciliază persoana vârstnică, sesizata în
condițiile art. 33, va efectua ancheta socială completa a cazului în termen de 10 zile de la sesizare si, în situația
în care va constata ca cele sesizate sunt reale, va propune masurile necesare de exec utare legala a dispozițiilor
înscrise în actul juridic încheiat.
Art. 35
(1) Dreptul la serviciile de asistență socială încetează daca nu mai sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea
acestora.
(2) Daca perioada în care asistență socială a persoanelor v ârstnice este temporara, dar nu mai mare de 6 luni,
acordarea serviciilor de asistență socială se suspenda prin decizie motivata a celui care a stabilit dreptul. La
încetarea suspendării reluarea acordării serviciilor sau prestațiilor de asistență socială se face pe baza de ancheta
socială.
Art. 36
Decizia privind stabilirea, respingerea, încetarea sau suspendarea dreptului la serviciile de asistență socială
prevăzute de prezenta lege poate fi contestata potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.
Art. 37
Încălcarea dispozițiilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinara, materiala, civila sau penala, după caz.
Art. 38
Ministerul Muncii și Protecției Sociale asigura îndrumarea metodologica, coordonează, controlează și evaluează
aplicarea di spozițiilor prezentei legi.
CAPITOLUL V: Dispoziții finale și tranzitorii
Art. 39
Căminele pentru persoane vârstnice și instituțiile sociale prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. b) pot organiza, cu
aprobarea finanțatorului, în funcție de condițiile decare d ispun, gospodarii -anexa, ca activități autofinanțate
pentru îmbunătățirea hranei.
Art. 40
Prezenta lege intra în vigoare la 90 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 41
Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga Decretul nr. 253/1971 privind contribuția de întreținere în
154unele instituții de ocrotire, publicat în Buletinul Oficial nr. 90 din 30 iulie 1971, precum și orice dispoziții
contrare.
155ANEXA NR.4 – Grila națională de evaluare a nevoilor persoanelor v ârstnice
Hotărâre nr. 886 din 5 octombrie 2000 pentru aprobarea Grilei naționale de evaluare a
nevoilor persoanelor vârstnice, Publicat în Monitorul Oficial al României nr. 507 din 16
octombrie 2000
În temeiul prevederilor art. 107 din Constituția Românie i și ale art. 6 alin. (1) din Legea nr. 17/2000 privind
asistența socială a persoanelor vârstnice, Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Art. 1.- (1)Se aprobă Grila națională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, prevăzută în anexa nr. 1.
(2)Grila națională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice menționată la alin. (1) cuprinde criteriile de
încadrare în grade de dependență.
(3)Prin dependență se înțelege situația unei persoane care, ca rezultat al pierderii autonomiei din cauze fiz ice,
psihice sau mentale, necesită ajutor semnificativ și/sau îngrijire pentru a realiza activitățile de bază ale vieții de
zi cu zi.
Art. 2.- (1)Criteriile de încadrare în grade de dependență se stabilesc prin evaluarea statusului funcțional,
senzorial și psihoafectiv al persoanei vârstnice.
(2)Încadrarea în grade de dependență se face potrivit recomandărilor prevăzute în anexa nr. 2.
Art. 3.- (1)Tipurile de servicii recomandate pentru a fi acordate la domiciliu sau în cămin pentru persoane
vârstnice se stabilesc pe baza evaluării nevoilor și încadrării în grade de dependență, a situației economice și
sociale a persoanei vârstnice.
(2)Pentru evaluarea nevoilor persoanelor vârstnice se utilizează Fișa de evaluare sociomedicală (geriatrică)
prezentată î n anexa nr. 3.
Art. 4.-Fișa de evaluare sociomedicală (geriatrică) se constituie ca piesă obligatorie la dosarul persoanei
vârstnice care solicită îngrijiri la domiciliu sau în cămin pentru persoane vârstnice.
Art. 5.- (1)Medicul specialist din compone nța colectivului prevăzut la art. 28 alin. (2) din Legea nr. 17/2000
privind asistența socială a persoanelor vârstnice este medic specialist în geriatrie -gerontologie.
(2)În lipsa acestuia evaluarea nevoilor persoanei vârstnice se efectuează de un medic s pecialist care a absolvit
cursuri postuniversitare în specialitatea geriatrie -gerontologie, avizate de Ministerul Sănătății.
(3)În cazul în care îngrijirile se acordă într -un cămin pentru persoane vârstnice evaluarea se poate efectua de
medicul angajat în unitatea respectivă.
Art. 6.-Anexele nr. 1 -3 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
București, 5 octombrie 2000.
Nr. 886.
ANEXA Nr. 1
GRILA NAȚIONALĂ DE EVALUARE A NEVOILOR PERSOANELOR VÂRSTNICE
____________________________________________________ ______________________________________
_________Criteriile de încadrare grade de dependență
Nu necesită supraveghere și/sau ajutor
Necesită în supraveghere temporară și/sau ajutor parțial
156Necesită supraveghere permanentă sau ajutor integral
Evaluarea auto nomiei 0 1 2
A. Evaluarea statusului funcțional
A.I. Activități de bază ale vieții de zi cu zi
1. Igiena corporală (toaletă generală, intimă, autonom ajutor parțial se realizează numai cu ajutor specială)
2. Îmbrăcat/dezbrăcat (posibilitatea de a se îm brăca, autonom autonom și/sau se realizează numai cu ajutor, de a
se dezbrăca, de a avea un aspect îngrijit parțial autonom, pentru îmbrăcat; trebuie încălțat
3. Alimentație (posibilitatea de a se servi și de mănâncă ajutor pentru tăiat se realizează numa i cu ajutor a se
hrăni singur) singur carne, fructe, pâine etc.
4. Igiena eliminărilor (continență)
autonom
incontinență ocazională
incontinent
5. Mobilizare (trecerea de la o poziție la alta – autonom necesită ajutor grabatar ridicat -așezat, așezat -culcat etc. –
și mișcarea dintr -un sens în altul)
6. Deplasare în interior (deplasarea în interiorul autonom se deplasează nu se deplasează fără ajutor camerei în
care trăiește, cu sau fără baston, cu ajutor parțial cadru, scaun rulant etc.)
7. Deplasare în exterior (deplasarea în exteriorul autonom se deplasează nu se deplasează fără ajutor locuinței
fără mijloace de transport) cu ajutor parțial
8. Comunicare (utilizarea mijloacelor de comunicare utilizare nu utilizează incapabil de a utiliza la distanț ă în
scopul de a alerta: telefon, normală a în mod spontan mijloacele de comunicare alarmă, sonerie etc.) mijloacelor
mijloacele de de comunicare comunicare
A.II. Activități instrumentale
1. Prepararea hranei (capacitatea de a -și prepara prevede, necesit ă masa îi este preparată singur mâncarea)
prepară și ajutor parțial și servită de altă persoană servește pentru prepararea mesele și servirea mesei în mod
normal
2. Activități de menaj (efectuarea de activități efectuează efectuează incapabil să efectueze menajere: întreținerea
casei, spălatul hainelor, singur parțial activități menajere, spălatul vaselor etc.) activitățile activități indiferent de
activitate menajere ușoare
3. Gestiunea și administrarea bugetului gestionează necesită incapabil de a -și gestiona și a bunurilor (gestionează
propriile bunuri, în mod ajutor bunurile și de a utiliza bugetul, știe să folosească banii etc.) autonom pentru banii
finanțele operațiuni proprii financiare mai complexe
4. Efectuarea cumpărăturilor (capacitatea de a e fectuează poate efectua incapabil de a face efectua cumpărăturile
necesare unui trai decent) singur un număr limitat cumpărături cumpărăturile de cumpărături și/sau necesită
Însoțitor
5. Respectarea tratamentului medical ia (posibilitatea de a se conforma recomandărilor medicamentele
medicamentele incapabil să ia singur medicale) în mod corect dacă dozele medicamentele (dozaj și ritm) sunt
preparate separat
6. Utilizarea mijloacelor de transport (capacitatea utilizează utilizează se deplasează puțin numai de a utiliza
mijloacele de transport) mijloacele transportul însoțit, în taxi sau în de transport în comun mașină public sau
numai însoțit conduce propria mașină
1577. Activități pentru timpul liber (persoana are le realizează le realizează rar, nu realize ază și nu activități
culturale, intelectuale, fizice etc. – în mod curent fără participare participă la astfel de solitare sau în grup)
spontană activități
B. Evaluarea statusului senzorial și psihoafectiv
1. Acuitate vizuală suficient distinge fețele, vede numai umbre și lumini: de bună vede suficient cecitate pentru a
citi, pentru a se a scrie, orienta și a a lucra evita obstacolele manual etc.
2. Acuitate auditivă aude bine aude numai surditate sau aude sunetele, vocea puternică dar nu înțelege cuvi ntele
sau aude numai cu proteză
3. Deficiență de vorbire fără disfazie, afazie voce de substituție, altele
4. Orientare orientat în timp dezorientat în timp dezorientat în spațiu și/sau și în spațiu față de alte persoane
5. Memorie fără tulburări prez intă tulburări de memorie medii, benigne maligne prezintă tulburări severe,
6. Judecată intactă diminuată grav alterată
7. Coerență păstrată parțial incoerență, păstrată în totalitate
8. Comportament normal prezintă tulburări medii (hipoactiv, hiperacti v etc.) prezintă tulburări grave
9. Tulburări afective (prezența depresiei) fără depresie medie depresie majoră
NOTĂ:
Pentru fiecare activitate evaluată se identifică trei posibilități:
0- activitate făcută fără ajutor, în mod obișnuit și corect;
– nu necesită supraveghere și ajutor.
1- activitate făcută cu ajutor parțial și/sau mai puțin corect;
– necesită supraveghere temporară și/sau ajutor parțial.
2- activitate făcută numai cu ajutor;
– necesită supraveghere permanentă și/sau ajutor integral.
Evaluarea statusului funcțional și psihoafectiv se realizează avându -se în vedere condiția obligatorie de
integritate psihică și mentală a persoanei pentru a fi aptă să efectueze activitățile de bază și instrumentale ale
vieții de zi cu zi.
ANEXA Nr. 2
RECOMA NDĂRI privind încadrarea persoanelor vârstnice în grade de dependență
Gradele de dependență se stabilesc pe baza criteriilor menționate în Grila națională de evaluare a nevoilor
persoanelor vârstnice, prevăzută în anexa nr. 1, prin evaluarea statusului fun cțional, senzorial și psihoafectiv al
persoanei vârstnice.
1.Evaluarea statusului funcțional cu privire la activitățile de bază și instrumentale ale vieții de zi cu zi se
realizează prin observația asupra activităților efectuate de persoana vârstnică, făr ă ajutorul altei persoane.
Ajutoarele materiale și tehnice, respectiv ochelari, proteze auditive, baston, cadru etc. sunt considerate ca fiind
utilizate de persoana evaluată.
2.Evaluarea statusului senzorial și psihoafectiv este necesară avându -se în vede re condiția obligatorie de
integritate psihică și mentală a persoanei vârstnice pentru a fi aptă să efectueze activitățile de bază și
instrumentale ale vieții de zi cu zi.
3.Fiecare activitate evaluată în Grila națională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice se cuantifică cu
cifrele 0, 1, 2.
4.Se recomandă încadrarea persoanelor vârstnice evaluate în următoarele grade de dependență:
158a)gradul IA – persoanele care și -au pierdut autonomia mentală, corporală, locomotorie, socială și pentru care
este necesară prezența continuă a personalului de îngrijire;
b)gradul IB – persoanele grabatare, lucide sau ale căror funcții mentale nu sunt în totalitate alterate și care
necesită supraveghere și îngrijire medicală pentru marea majoritate a activităților vieț ii curente, noapte și zi.
Aceste persoane nu își pot efectua singure activitățile de bază de zi cu zi;
c)gradul IC – persoanele cu tulburări mentale grave (demențe), care și -au conservat în totalitate sau în mod
semnificativ facultățile locomotorii, precu m și unele gesturi cotidiene pe care le efectuează numai stimulate.
Necesită o supraveghere permanentă, îngrijiri destinate tulburărilor de comportament, precum și îngrijiri regulate
pentru unele dintre activitățile de igienă corporală;
d)gradul IIA – persoanele care și -au conservat autonomia mentală și parțial autonomia locomotorie, dar care
necesită ajutor zilnic pentru unele dintre activitățile de bază ale vieții de zi cu zi;
e)gradul IIB – persoanele care nu se pot mobiliza singure din poziția culcat în picioare, dar care, o dată ridicate,
se pot deplasa în interiorul camerei de locuit și necesită ajutor parțial pentru unele dintre activitățile de bază ale
vieții de zi cu zi;
f)gradul IIC – persoanele care nu au probleme locomotorii, dar care trebuie să fie ajutate pentru activitățile de
igienă corporală și pentru activitățile instrumentale;
g)gradul IIIA – persoanele care se deplasează singure în interiorul locuinței, se alimentează și se îmbracă
singure, dar care necesită un ajutor regulat pentru ac tivitățile instrumentale ale vieții de zi cu zi; în situația în
care aceste persoane sunt găzduite într -un cămin pentru persoane vârstnice ele sunt considerate independente;
h)gradul IIIB – persoanele care nu și -au pierdut autonomia și pot efectua singure activitățile vieții cotidiene.
Îngrijirea persoanelor vârstnice în cămin se poate realiza după cum urmează:
– persoanele încadrate în gradele de dependență IA, IB și IC sunt îngrijite în secții pentru persoane dependente;
– persoanele încadrate în gradele de dependență IIA, IIB și IIC sunt îngrijite în secții pentru persoane
semidependente;
– persoanele încadrate în gradele de dependență IIIA și IIIB sunt îngrijite în secții pentru persoane independente.
ANEXA Nr. 3
FIȘĂ DE EVALUARE SOCIOMEDICALĂ (geriatr ică)
Nr. fișei ……………………………
Data luării în evidență ……………….
Data evaluării ……………………….
Data ieșirii din evidență ……………..
I. PERSOANA EVALUATĂ
NUMELE*) ……………PRENUMELE ………………. …
DATA ȘI LOCUL NAȘTERII ………………..VÂRSTA ……
ADRESA: Str. …………….. Nr. …. Bl. …. Sc. …. Et. ….. Ap. …..
LOCALITATEA ………… SECTORUL …….. JUDEȚUL …….. CODUL POȘTAL …….
TELEFON ……….. FAX ………. E -MAIL …………… PROFESIA ………….
OCUPAȚIA ……………………..
159STUDII: FĂRĂ [] PRIMARE [] GIMNAZIALE [] LICEALE [] UNIVERSITARE []
CARTE DE IDENTITATE ……. SERIA …… Nr. ………..
COD NUMERIC PERSONAL |__|__|__|__|__|__|__|__|__ |__|__|__|__|
S A A L L Z Z N N N N N C
CUPON PENSIE (DOSAR PENSIE) Nr. …………………..
DOSAR (CUPON) PERSOANĂ CU HANDICAP, Nr. ……………
CARNET ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE Nr. ………SERIA …….
SEX: F [] M [] RELIGIE ………………….. ……
STAREA CIVILĂ: NECĂSĂTORIT/Ă [] CĂSĂTORIT/Ă [] DATA ……………….
VĂDUV/Ă [] DATA … DIVORȚAT/Ă [] DATA … DESPĂRȚIT
ÎN FAPT []
DATA …………
COPII: DA [] NU []
DACĂ DA, ÎNSCRIEȚI NUMELE, PRENUMELE, ADRESA, TELEFONUL
……………… ………………………………………
II. REPREZENTANTUL LEGAL
NUMELE*) …………………PRENUMELE ……………..
CALITATEA: SOȚ/SOȚIE [] FIU/FIICĂ [] RUDĂ [] ALTE PERSOANE []
______________
*) Se completează cu inițiala tatălui.
LOCUL ȘI D ATA NAȘTERII ………………….VÂRSTA ……..
ADRESA………………………………………………
TELEFON ACASĂ …… SERVICIU …… FAX …. E -MAIL ….
III. PERSOANA DE CONTACT ÎN CAZ DE
URGENȚĂ
NUMELE …………………………… PRENUMELE ……………………..
ADRESA …………………………………………………………….
TELEFON ACASĂ …… SERVICIU …… FAX ………. E -MAIL ………………
IV. EVALUAREA SOCIALĂ
A. Locuință
CASĂ [] APARTAMENT BLOC [] A LTE SITUAȚII []
SITUATĂ: PARTER [] ETAJ [] LIFT []
SE COMPUNE DIN:
Nr. CAMERE [] BUCĂTĂRIE [] BAIE [] DUȘ [] WC [] SITUAT ÎN INTERIOR []
160SITUAT ÎN EXTERIOR []
ÎNCĂLZIRE: FĂRĂ [] CENTRALĂ [] CU LEMNE/CĂRBUNI []
GAZE [] CU COMBUSTIBIL LICHID []
APĂ CURENTĂ D A [] RECE [] CALDĂ [] ALTE SITUAȚII []
CONDIȚII DE LOCUIT: LUMINOZITATE ADECVATĂ [] NEADECVATĂ []
UMIDITATE ADECVATĂ [] IGRASIE []
IGIENĂ ADECVATĂ [] NEADECVATĂ []
LOCUINȚA ESTE PREVĂZUTĂ CU:
ARAGAZ, MAȘINĂ DE GĂTIT [] FRIGIDER [] MAȘINĂ SE SPĂLAT [] RADIO /TELEVIZOR []
ASPIRATOR []
CONCLUZII PRIVIND RISCUL AMBIENTAL:
………………………………………………………
B. Rețea de familie
TRĂIEȘTE: SINGUR/Ă [] DATA……………
CU SOȚ/SOȚIE [] DATA……………
CU COPII [] DATA……………
CU ALTE RUDE [] DATA……………
CU ALTE PERSOANE [] DATA……………
LISTA CUPRINZÂND PERSOANELE CU CARE LOCUIEȘTE (NUMELE, PRENUMELE, CALITATEA,
VÂRSTA):
………………………….. ESTE COMPATIBIL DA [] NU []
………………………….. .ESTE COMPATIBIL DA [] NU []
……………………………ESTE COMPATIBIL DA [] NU []
UNA DINTRE PERSOANELE CU CARE LOCUIEȘTE ESTE:
BOLNAVĂ [] CU DIZABILITĂȚI/HANDICAP [] DEPENDENTĂ DE ALCOOL[]
ESTE AJUTAT DE FAMILIE: DA [] NU []
CU BANI [] CU MÂNCARE [] ACTIVITĂȚI DE MENAJ []
RELAȚIILE CU FAMILIA SUNT: BUNE [] CU PROBLEME [] FĂRĂ RELAȚII []
EXISTĂ RISC DE NEGLIJARE: DA [] NU [] ABUZ: DA [] NU []
DACĂ DA, SPECIFICAȚI: …………………………………..
…………………………………….. ……………….
C. Rețea de prieteni, vecini
ARE RELAȚII CU PRIETENII, VECINII DA [] NU []
VIZITE [] RELAȚII DE
ÎNTRAJUTORARE []
RELAȚIILE SUNT PERMANENTE [] RARE []
FRECVENTEAZĂ UN GRUP SOCIAL [] BISERICA [] ALTELE []
SPECIFICAȚI:………………… ………………………… ………………………………………………………
………………………………………………………
ÎNSCRIEȚI NUMELE ȘI PRENUMELE PRIETENILOR ȘI/SAU VECINILOR CU CARE ÎNTREȚINE
RELAȚII BUNE ȘI DE Î NTRAJUTORARE, GRUPURI SOCIALE:
………………………………………………………
161ESTE AJUTAT DE PRIETENI, VECINI PENTRU:
CUMPĂRĂTURI [] ACTIVITĂȚI DE MENAJ [] DEPLASARE ÎN EXTERIOR []
PARTICIPĂ LA:
ACTIVITĂȚI ALE COMUNITĂȚII [] ACTIVITĂȚI REC REATIVE []
COMUNITATEA și OFERĂ UN ANUMIT SUPORT: DA [] NU []
DACĂ DA, SPECIFICAȚI: ………………………………………………………
………………………………………………………
V. EVALUAREA SITUAȚIEI ECONOMICE
– VENIT LUN AR PROPRIU REPREZENTAT DE:
PENSIE DE ASIGURĂRI SOCIALE DE STAT ……………………
PENSIE PENTRU AGRICULTORI ……………………
PENSIE I.O.V.R. ……………………
PENSIE PENTRU PERSOANĂ CU HANDICAP ……………………
– ALTE VENITURI: ……………………
– VENITUL GLOBAL ……………………
– BUNURI MOBILE ȘI IMOBILE AFLATE ÎN POSESIE ……………………
VI. EVALUAREA STĂRII DE SĂNĂTATE
A. Diagnostic prezent 1. ……………………………
2. …………………. ………..
3. ……………………………
4. ……………………………
5. ……………………………
B. Starea de sănătate prezentă
– ANTECEDENTE FAMILIALE RELEVANTE ………………………..
– ANTECEDENTE PERSONALE ………….. ……………………
– TEGUMENTE ȘI MUCOASE (prezența ulcerului de decubit, plăgi etc.) …………………………………………………
– APARAT LOCOMOTOR (se evaluează și mobilitatea și tulburările de mers) – APARAT RESPIRATOR
(frecvență re spiratorie, tuse, expectorație, dispnee etc.)………………………………
– APARAT CARDIOVASCULAR (TA, AV, puls, dureri, dispnee, tulburări de ritm,edeme, tulburări circulatorii
periferice etc.) …………………………………………….. ….
– APARAT DIGESTIV (dentiție, grețuri, dureri, meteorism, tulburări de tranzit intestinal – prezența incontinenței
anale; se evaluează și starea de nutriție)………………………. ……………………………………………………..
– APARAT UROGENITAL (dureri, tulburări de micțiune – prezența incontinenței urinare etc., probleme
genitale)………………………………………………………
– ORGANE DE SIMȚ (auz, văz, gust, miros, simț tactil) …………………………… …………………………
– EXAMEN NEUROPSIHIC (precizări privind reflexele, tulburări de echilibru, prezența deficitului motor și
senzorial, crize jacksoniene etc.) ……………………………………..
C. Investigații paraclinice relevante (datele se identifică din documentele medicale ale persoanei):
………………………………………………………
D. Recomandări de specialitate privind tratamentul igienico -terapeutic și de recuperare (datele se
identifică din documentele medi cale ale persoanei – bilete de externare, rețete și/sau fișa medicală din spital,
162policlinică, cabinet medicină de familie): ……………………………………………………………….
………………………………………………… …………….
VII. EVALUAREA GRADULUI DE DEPENDENȚĂ
__________________________________________________________________________________________
_______
Necesită supraveghere
Nu necesită supraveghere
Evaluarea autonomiei supraveghere temporară permanentă s au ajutor și/sau ajutor parțial și/sau ajutor integral –
0 1 2
A. Evaluarea statusului funcțional
A.I. activități de bază ale vieții de zi cu zi
1. Igiena corporală (toaletă generală, intimă, specială)
2. Îmbrăcat/dezbrăcat (posibilitatea de a se îmbră ca, de a se dezbrăca, de a avea un aspect îngrijit)
3. Alimentație (posibilitatea de a se servi și de a se hrăni singur)
4. Igiena eliminărilor (continență)
5. Mobilizare (trecerea de la o poziție la alta – ridicat-așezat, așezat -culcat etc. – și mișcarea dintr-un sens în altul)
6. Deplasare în interior (deplasarea în interiorul camerei în care trăiește, cu sau fără baston, cadru, scaun rulant
etc.)
7. Deplasare în exterior (deplasarea în exteriorul locuinței fără mijloace de transport)
8. Comunicar e (utilizarea mijloacelor de comunicare la distanță în scopul de a alerta: telefon, alarmă, sonerie
etc.)
A.II. activități instrumentale
1. Prepararea hranei (capacitatea de a -și prepara singur mâncarea)
2. activități de menaj (efectuarea de activități menajere: întreținerea casei, spălatul hainelor, spălatul vaselor etc.)
3. Gestiunea și administrarea bugetului și a bunurilor (gestionează propriile bunuri, bugetul, știe să folosească
banii etc.)
4. Efectuarea cumpărăturilor (capacitatea de a efectua c umpărăturile necesare unui trai decent)
5. Respectarea tratamentului medical (posibilitatea de a se conforma recomandărilor medicale)
6. Utilizarea mijloacelor de transport (capacitatea de a utiliza mijloacele de transport)
7. activități pentru timpul l iber (persoana are activități culturale, intelectuale, fizice etc. – solitare sau în grup)
B. Evaluarea statusului senzorial și psihoafectiv
1. Acuitate vizuală
2. Acuitate auditivă
3. Deficiență de vorbire
4. Orientare
5. Memorie
6. Judecată
7.Coerență
8. Comportament
9. Tulburări afective (prezența depresiei)
NOTĂ:
Pentru fiecare activitate evaluată se identifică trei posibilități:
1630- activitate făcută fără ajutor, în mod obișnuit și corect;
– nu necesită supraveghere și ajutor.
1- activitate făcută cu ajutor parțial și/sau mai puțin corect;
– necesită supraveghere temporară și/sau ajutor parțial.
2- activitate făcută numai cu ajutor;
– necesită supraveghere permanentă și/sau ajutor integral.
Evaluarea statusului funcțional și psihoafect iv se realizează avându -se în vedere condiția obligatorie de
integritate psihică și mentală a persoanei pentru a fi aptă să efectueze activitățile de bază și instrumentale ale
vieții de zi cu zi.
VIII. REZULTATELE EVALUîRII
A. Nevoile identificate
……………………………. …………………..
……………………………. …………………..
B. Gradul de dependență:
gradul IA – persoanele care și -au pierdut autonomia mentală, corporală,locomotorie, socială și pentru care este
necesarăprezența continuă a personalului de îngrijire; []
gradul IB – persoanele grabatare, lucide sau ale căror funcții mentale nu sunt în totalitate alterate și care
necesită supraveghere și îngrijire medicală pentru marea majoritate a activităților vieții cure nte, noapte și zi.
Aceste persoane nu își pot efectua singure activitățile de bază de zi cu zi; []
gradul IC – persoanele cu tulburări mentale grave (demențe), care și -au conservat, în totalitate sau în mod
semnificativ, facultățile locomotorii, precum și unele gesturi cotidiene pe care le efectuează numai stimulate.
Necesită o supraveghere permanentă, îngrijiri destinate tulburărilor de comportament, precum și îngrijiri
regulate pentru unele dintre activitățile de igienă corporală; []
gradul IIA – persoanele care și -au conservat autonomia mentală și parțial autonomia locomotorie, dar care
necesită ajutor zilnic pentru unele dintre activitățile de bază ale vieții de zi cu zi; []
gradul IIB -persoanele care nu se pot mobiliza singure din poziția culcat în p icioare, dar care, o dată ridicate, se
pot deplasa în interiorul camerei de locuit și necesită ajutor parțial pentru unele dintre activitățile de bază ale
vieții de zi cu zi; []
gradul IIC – persoanele care nu au probleme locomotorii, dar care trebuie să fie ajutate pentru activitățile de
igienă corporală și pentru activitățile instrumentale; []
gradul IIIA – persoanele care se deplasează singure în interiorul locuinței, se alimentează și se îmbracă singure,
dar care necesită un ajutor regulat pentru acti vitățile instrumentale ale vieții de zi cu zi; în situația în care aceste
persoane sunt găzduite într -un cămin pentru persoane vârstnice ele sunt considerate independente; []
gradul IIIB – persoanele care nu și -au pierdut autonomia și pot efectua singure activitățile vieții cotidiene. []
IX. SERVICII SOCIALE ȘI SOCIOMEDICALE (DE ÎNGRIJIRE) APTE SĂ RĂSPUNDĂ NEVOILOR
IDENTIFICATE
……………………………. …………………..
X. DORINȚELE PERSOANEI VÂRSTNICE EVALUATE
……………………… ………………………………
XI. DORINȚELE ÎNGRIJITORILOR DIN REȚEAUA INFORMALĂ (RUDE, PRIETENI, VECINI)
………………………………………………………
164XII. OFERTA LOCALĂ DE SERVICII POATE ACOPERI URMĂTOARELE NEVOI IDENTIFICATE
…………………………….. …………………
XIII. CONCLUZII
(Referiri la gradul de dependență, la locul în care necesită să fie îngrijit – domiciliu sau în instituție, posibilități
reale de a realiza îngrijirile,persoanele care efectuează îngri jirile
etc.)……………………………………………………………………………………..
PERSOANA EVALUATĂ
FAMILIA: SOȚ/SOȚIE SEMNĂTURA ………….
FIU/FIICĂ SEMNĂTURA ………….
REPREZENTANT LEGAL SEMNĂTURA ………….
XIV. ECHIPA DE EVALUARE
Medic
NUMELE ………………. PRENUMELE …………………….
SPECIALITATEA …………………………………………
UNITATEA LA CARE LUCREAZĂ …………….. ADRESA ………..
TELEFON ……………….. SEMNĂTURA …. ……………….
Asistent social
NUMELE ………………………. PRENUMELE …………….
CALIFICAREA …………………………………………..
UNITATEA LA CARE LUCREAZĂ ……….ADRESA ……………….TELEFON ……………….. SE MNĂTURA
…………………..
Asistent social
NUMELE ………………………. PRENUMELE …………….
CALIFICAREA …………………………………………..
UNITATEA LA CARE LUCREAZĂ ……….ADRESA ……………….TELEFON ………… …….. SEMNĂTURA
……………………
Alte persoane din echipa de
evaluare……………………………………………………………………………………………………………..
1656 ORDIN Nr. 491/180 din 23 mai 2003
pentru apro barea Grilei de evaluare medico -sociala a persoanelor care se interneaza in unitati de asistenta medico -sociale
EMITENT: MINISTERUL SANATATII și FAMILIEI
Nr. 491 din 23 mai 2003
MINISTERUL MUNCII și SOLIDARITATII SOCIALE
Nr. 180 din 27 mai 2003
PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 382 din 3 iunie 2003
Avand in vedere prevederile art. 3,21 și28 din Legea nr. 705/2001 privind sistemul national de asistenta sociala, ale art. 5
din Legea nr. 17/2000 privind asistenta sociala a persoanelor varstnice, aleart. 5 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr.
70/2002 privind administrarea unitatilor sanitare publice de interes judetean și local, ale art. 1 din Hotararea Guvernului nr.
886/2000 pentru aprobarea Grilei nationale de evaluare a nevoilor persoanelor varstnice, precum și ale art. 1 alin. (3) din
Normele privind organizarea, functionarea și finantarea unitatilor de asistenta medico -sociale, aprobate prin Hotararea
Guvernului nr. 412/2003,
vazand Referatul de aprobare al Directiei generale asistenta medi cala și programe din cadrul Ministerului Sanatatii și Familiei
nr. DB 4.624 din 23 mai 2003 și Referatul de aprobare al Directiei generale asistenta sociala din cadrul Ministerului Muncii
și Solidaritatii Sociale nr. 161 din 27 mai 2003,
in temeiul prevede rilorHotararii Guvernului nr. 22/2001 privind organizarea și functionarea Ministerului Sanatatii și
Familiei, cu modificarile și completarile ulterioare, și ale Hotararii Guvernului nr. 4/2001 privind organizarea și functionarea
Ministerului Muncii și Sol idaritatii Sociale, cu modificarile și completarile ulterioare,
ministrul sanatatii și familiei și ministrul muncii și solidaritatii sociale emit urmatorul ordin:
ART. 1
(1) Se aproba Grila de evaluare medico -sociala a persoanelor care se interneaza in unitati de asistenta medico -sociale,
prevazuta in anexa care face parte integranta din prezentul ordin.
(2) Grila de evaluare medico -sociala prevazuta la alin. (1) este redactata sub forma unei fise standard structurate pe
componenta medicala și com ponenta sociala și reprezinta instrumentul in baza caruia se realizeaza internarea in unitatile de
asistenta medico -sociale.
ART. 2
Directia generala asistenta medicala și programe din Ministerul Sanatatii și Familiei, Directia generala asistenta s ociala din
Ministerul Muncii și Solidaritatii Sociale, directiile de sanatate publica judetene și a municipiului Bucuresti, serviciile publice
de asistenta sociala de la nivel judetean și local, unitatile sanitare și unitatile de asistenta medico -sociale vor duce la
indeplinire prevederile prezentului ordin.
ART. 3
Prezentul ordin se va publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Ministrul sanatatii și familiei,
Daniela Bartos
Ministrul muncii și solidaritatii sociale,
Marian Sarbu
ANEXA 1
GRILA DE EVALUARE MEDICO -SOCIALA
a persoanelor care se interneaza in unitati de asistenta medico -sociale
Serviciul publi c de asistenta sociala din localitatea …………………
_ _ _ _ _
sat |_| comuna |_| oras |_| municipiu |_| sector |_|
Judetul ………………………………………………………….
Nr. fisei ………………………………………………………..
Data evaluarii ……………………………………………………
Ancheta sociala efectuata de ……………………………………….
(numele, prenumele, functia)
I. Date de identificare a persoanei evaluate
1. Numele (cu initiala tatalui) …………………………………….
2. Prenumele …………………………………………………. ….
3. Data și locul nasterii ………………………………………….
4. Varsta ………………………………………………………..
166 5. Domiciliul stabil: localitatea …………………, judetul (sectorul) ………………., cod po stal
………, str. ………………… nr. …., bl. …., sc. …., ap. …., nr. telefon fix ……………, nr. telefon
mobil …………………, e -mail ……………………
6. Profesia …………………………………………… …………
7. Ocupatia ………………………………………………………
_ _ _ _ _
8. Studii: fara |_| primare |_| gimnaziale |_| liceale |_| universitare |_|
9. Carte (buletin) de identitate seria ……………. nr. ……………
10. Cod numeric personal …………………………………………..
_ _
11. Sex F |_| M |_|
12. Religie ………………………………. ……………………..
13. Cupon de pensie (dosar de pensie) nr. ……………………………
(se precizeaza tipul de pensie:
de varsta, de invalidit ate, de
nevazator, de veteran și altele
asemenea)
14. Certificat de incadrare intr -un grad de handicap: nr. …. gradul …..
15. Carnet de asigurari de s anatate seria ………. nr. ………………
_ _
16. Starea civila: necasatorit(a) |_| casatorit(a) |_| data ……………
_ _
vaduv(a) |_| data . ……………. divortat(a) |_| data ………………….
_ _
despartit(a) in fapt |_| concubinaj |_|
_ _
17. Copii: DA |_| NU |_|
Daca DA, se vor inscrie numele, prenumele, adresa, tele fonul copiilor:
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
II. Reprezentantul legal
1. Numele ………………………….. prenumele ………………….
_ _ _ _
2. Calitatea: sot/sotie |_| fiu/fiica |_| ruda |_| alte persoane |_|
3. Locul și data nasterii ………………………………………….
4. Adresa de domiciliu …………………………………………….
………… ………………………………………………………
5. Nr. telefon la domiciliu …………….., la serviciu ……………,
nr. telefon mobil ……………, nr. fax ……………, e -mail …………
III. Persoana de contact in caz de urgenta
1. Numele ………………………….. prenumele ………………….
2. Adresa de domiciliu …………………………………………….
3. Nr. telefon la domiciliu ……………., la serviciu …………….,
nr. telefon mobil ……………, e -mail ……………, nr. fax …………
IV. Evaluarea medicala
A. Starea prezenta (date anamnestice, examinare clinica pe aparate și sisteme)
167 ……………………………………………………. …………..
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
B. Rezultate ale investigatiilor paraclinice
……………………………………. …………………………..
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
C. Diagnostic
…………………………………. ……………………………..
…………………………………………………………………
D. Evaluarea functionala a capacitatii de autoingrijire
_ _
1. Autonomie pastrata: DA |_| NU |_ |
_ _ _ _
2. Necesita: supraveghere |_| asistare |_| ingrijire |_| tratament |_|
E. Recomandari
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
F. Concluzii:
_
necesita internare intr -o unitate sanitara cu paturi |_| necesita tratament
_ _
la domiciliu |_| necesita internare intr -o unitate de asistenta medico -sociala |_|
V. Evaluarea situatiei socioeconomice
A. Locuinta:
_ _ _
1. Casa |_| apartament la bloc |_| alte situatii |_|
_ _ _ _
2. Situata: la parter |_| la etaj |_| ascensor DA |_| NU |_|
_ _ _ _
3. Componenta: nr. camere ……… bucatarie |_| baie |_| dus |_| W.C. |_|
_ _
situat in interior |_| situat in exterior |_|
_ _ _ _
4. Incalzire: fara |_| centrala |_| cu lemne/carbuni |_| gaze naturale |_|
_ _
combustibil lichid |_| altele |_|
_ _ _ _ _
5. Apa curenta: DA |_| NU |_| r ece |_| calda |_| alte situatii |_|
_ _
6. Iluminare: suficienta |_| insuficienta |_|
_ _
7. Umiditate: nivel normal |_| nivel crescut |_|
168 _ _
8. Stare de igiena: corespunzatoare |_| necorespunzatoare |_|
_ _
9. Locuinta este prevazuta cu: aragaz, masina de gatit |_| fri gider |_|
_ _ _
masina de spalat |_| aparat radio/televizor |_| aspirator |_|
10. Concluzii privind riscul ambiental (conditii de locuit și facilitati)
………………………………….. …………………………….
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
………………………………………………… ………………
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
………………………………………………………………. ..
B. Reteaua de familie:
_
1. Persoana evaluata traieste: singur/singura |_| de la data …………..
_
cu sot /sotie |_| de la data …………….
_
cu copiii |_| de la data ……………….
_
cu alte rude |_| de la data …………….
_
cu alte persoane |_| de la data …………
2. Persoana/persoanele cu care locuieste (numele, prenumele, calitatea, var sta), daca este
compatibil – se intelege bine – cu acestea:
_ _
…………………………………. Este compatibil DA |_| NU |_|
_ _
…………………………………. Este compatibil DA |_| NU |_|
_ _
…………………………………. Este compatibil DA |_| NU |_|
_ _
…………………………………. Este compatibil DA |_| NU |_|
_ _
……………………………. …… Este compatibil DA |_| NU |_|
_ _
…………………………………. Este compatibil DA |_| NU |_|
_
3. Una dintre persoanele cu care locuieste: este bolnava |_| prezinta un
_ _
handicap |_| este dependenta de alcool/droguri |_|
_ _ _ _
4. Este ajutat/ajutata de familie: DA |_| NU |_| cu bani |_| cu alimente |_|
_
activitati de menaj |_|
_ _ _
5. Relatiile cu familia sunt: bune |_| cu probleme |_ | fara relatii |_|
_ _ _ _
6. Exista risc de neglijare: DA |_| NU |_| abuz: DA |_| NU |_|
169 Daca DA, se vor face precizari:
………………………………………………………. ………..
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
C. Retea de prieteni și vecini
_ _ _
1. Are relatii cu prietenii și vecinii: DA |_| NU |_| vizite |_|
_
relatii de intrajutorare |_|
_ _
relatiile sunt: permanente |_| ocazionale |_|
_ _ _
2. Frecventeaza: un grup social |_| biserica |_| altele |_|
Precizari:
……………………………………………… …………………
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
……………………………………………………………. …..
…………………………………………………………………
_
3. Este ajutat/ajutata de prieteni, vecini pentru: cumparaturi |_|
_ _
activitati de menaj |_| deplasare in exterior |_|
_ _
4. Participa la: activitati ale comunitatii |_| activitati recreative |_|
_ _
5. Comunitatea ii ofera un anumit suport: DA |_| NU |_|
Daca DA, se va preciza modalitatea:
…………………………………………………………………
…………………………………….. ………………………….
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
…………………………………………………… ……………
D. Situatia economica – venituri
1. Venit lunar propriu reprezentat de:
_
Pensie de asigurari sociale |_| in valoare de ………………..
_
Pensie pentru agricultori |_| in valoare de ………………..
_
Pensie pentru persoana cu handicap |_| in valoare de ………………..
_
Pensie I.O.V.R. |_| in valoare de ………………..
2. Alte venituri: a) alocatii, indemnizatii, ajutoare acordate conform legii:
…………………………………………………………………
…………………………………………… ……………………
…………………………………………………………………
170 …………………………………………………………………
in valoare de ………………………………………………… …….;
b) venituri din alte surse …………………………………………
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
in valoare de ……………………………………………………… .
3. Venitul global declarat pentru impozitare …………………………
4. Bunuri mobile și imobile aflate in posesie ………………………..
VI. Evaluarea autonomiei persoanei
Realizeaza activitatile curente ale vietii de zi cu zi:
_ _
singur |_| cu ajutor |_|
Se va preciza pentru care activita ti necesita ajutor (toaleta propriei persoane, alimentare și
hidratare, mobilizare și deplasare in interiorul locuintei, deplasare in exteriorul locuintei,
utilizarea mijloacelor de comunicare la distanta – telefon, alarma și altele asemenea,
efectuarea me najului, efectuarea cumparaturilor, gestionarea și administrarea bunurilor
proprii, utilizarea mijloacelor de transport, activitati recreative, respectarea indicatiilor privind
tratamentul medical):
…………………………………………….. ………………….
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
…………………………………………………………… ……
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
VII. Date privind asigurarea serviciilor medicale și sociale
_ _
1. Este inscris la un medic de familie: DA |_| NU |_|
Daca DA, se vor preciza: numele și prenumele medicului, adresa și numarul de telefon ale
cabinetului medical individual: ……………………………..
…………………………………………………………………
…………… ……………………………………………………
2. Tratamentul și ingrijirea medicala necesara se pot realiza la domiciliul
_ _
persoanei: DA |_| NU |_|
Daca NU, se vor preciza cauzele: ………………………. …………..
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
3. Serviciile de ingrijire sociomedicale pentru realizarea activitatilor curente ale vietii
zilnice sunt disponibile pentru a mentine persoana la
_ _
domiciliul propriu: DA |_| NU |_|
Daca DA, care sunt acestea și de cine sunt acordate: ………………….
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
…………………………………… ……………………………
171 VIII. Concluzii și recomandari
Se vor avea in vedere afectiunile cronice pe care le prezinta persoana evaluata, precum și
situatiile de dificultate datorate unor cauze de natura economica și sociala care pot condu ce la
aparitia riscului marginalizarii sau excluderii sociale.
Persoana evaluata:
_ _
De acord cu datele și concluziile evaluarii: DA |_| NU |_|
A fost informat/informata asupra conditi ilor necesare pentru internarea
_ _
intr-o unitate medico -sociala: DA |_| NU |_|
_ _
Doreste sa se interneze intr -o unitate medico -sociala: DA |_| NU |_|
Data Semnatura persoanei evaluate
………………… ……………………….
Reprezentantul legal, dupa caz:
_ _
De acord c u datele și concluziile evaluarii: DA |_| NU |_|
A fost informat asupra conditiilor necesare pentru internarea intr -o unitate
_ _
de asistenta medico -sociala: DA |_| NU |_|
Accepta recomandarea privind internar ea persoanei evaluate intr -o unitate de
_ _
asistenta medico -sociala: DA |_| NU |_|
Data ………………….. Semnatura reprezentantului legal
al persoanei eva luate
…………………………..
Evaluarea medicala in vederea internarii domnului/doamnei ……………..
intr-o unitate de asistenta medico -sociala a fost efectuata de:
Numele și prenumele ……………………………………………….
Specialitatea ……………………., functia ……………………..
Institutia (unitatea) la care este angajat …………………………..
Adresa institutiei (un itatii) ………………………………………
Nr. telefon …………., nr. fax ………….., e -mail ……………..
Semnatura ………………………..
Ancheta sociala reprezentand componenta sociala de evaluare in vederea i nternarii
domnului/doamnei ……………………………. intr -o unitate de asistenta medico -sociala a fost
efectuata de:
Numele și prenumele ……………………………………………….
Profesia …………………………, functia ……………………..
Institutia (unitatea) la care lucreaza ………………………………
Adresa institutiei (un itatii) ………………………………………
Nr. telefon …………., nr. fax ………….., e -mail ……………..
Semnatura ………………………..
172 Alte persoane care au participat la evaluare, dupa caz:
………… ………………………………………………………
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
–––––
173DECIZIE Nr. 249 din 30 mai 2003 privind aprobarea Standardelor pentru acreditarea
furnizorilor de îngrijiri medicale la domiciliu
EMITENT: CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE PUBLICATĂ ÎN:
MONITORUL OFICIAL NR. 410 din 11 iunie 200 3
[ modificata și completata cu DECIZIE Nr. 134/2004 ]
[ modificata și completata cu DECIZIE Nr. 229/2004 ] [
sfarsit ]
Având în vedere prevederile art. 37 alin. (2) și ale art. 76 a lin. (1) lit. p) din [ Ordonanța de
urgență a Guvernului nr. 150/2002 ] privind organizarea și funcționarea sistemului de
asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din
20 noiembrie 2002, precum și Hotărâre a Consiliului de administrație al Casei Naționale de
Asigurări de Sănătate nr. 20 din 19 mai 2003 pentru aprobarea Standardelor pentru acreditarea
furnizorilor de îngrijiri medicale la domiciliu,
în temeiul dispozițiilor art. 77 alin. (2) din [ Ordonanța d e urgență a Guvernului nr. 150/2002
],
președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate emite următoarea decizie:
ART. 1
Se aprobă Standardele pentru acreditarea furnizorilor de îngrijiri medicale la domiciliu,
prevăzute în anexa care face parte int egrantă din prezenta decizie.
ART. 2
Direcțiile de specialitate ale Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, casele de asigurări de
sănătate, Subcomisia națională de acreditare a furnizorilor de îngrijiri la domiciliu, furnizorii
de îngrijiri medicale la domiciliu vor duce la îndeplinire prevederile prezentei decizii.
ART. 3
Prezenta decizie va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate,
Eugeniu Țurlea
ANEXA 1
STANDARDE
pentru acredita rea furnizorilor de îngrijiri medicale la domiciliu
I. Standarde referitoare la organizare:
1. Furnizorul de îngrijiri medicale la domiciliu are statut legal din care rezultă că are ca obiect
de activitate furnizarea de îngrijiri medicale la domiciliu, u nul sau mai multe servicii medicale
de îngrijiri la domiciliu conform normelor metodologice de aplicare a contractului -cadru în
vigoare.
1742. Furnizorul de îngrijiri medicale la domiciliu deține autorizație de funcționare emisă de
Ministerul Sănătății și Fam iliei.
3. Furnizorul de îngrijiri medicale la domiciliu are un regulament de organizare și funcționare
de care întregul personal a luat la cunoștință în scris.
II. Standarde referitoare la resursele fizice:
4. Furnizorul de îngrijiri medicale la domiciliu are un sediu aflat într -un spațiu de care
dispune în mod legal.
5. Materialele sanitare utilizate în cadrul activității de îngrijiri medicale la domiciliu sunt
înregistrate și depozitate în mod adecvat.
6. La sediul furnizorului de îngrijiri medicale la d omiciliu există cel puțin un aparat telefonic
funcțional, care are alocat un număr de apel.
III. Standarde referitoare la resursele umane:
7. Personalul sanitar are autorizație de liberă practică, iar celălalt personal are diplomă de
studii și instruirea corespunzătoare activității pe care o desfășoară, atestată printr -un act
recunoscut de autoritatea de reglementare în domeniu.
8. Fiecare persoană care lucrează în cadrul organizației furnizoare de îngrijiri medicale la
domiciliu are o fișă a postului, în care sunt menționate atribuțiile; fișa postului este semnată
de titular.
9. Fiecare persoană care lucrează în cadrul furnizorului de îngrijiri medicale la domiciliu este
angajată conform prevederilor legale în vigoare.
10. Medicii și asistenții medicali au asigurare de răspundere civilă (malpraxis) în vigoare.
11. Medicii sunt cuprinși într -un program de pregătire continuă avizat de Colegiul Medicilor
din România, iar asistenții medicali sunt cuprinși într -un program de pregătire continuă avizat
de Ordinul Asistenților Medicali din România. Restul personalului este cuprins într -un
program de pregătire continuă în cadrul instituției, iar personalul nou -angajat beneficiază de
un program de orientare la locul de muncă de cel puțin două săptămâni.
12. Activitate a fiecărei persoane care lucrează în cadrul organizației furnizoare de îngrijiri
medicale la domiciliu este evaluată periodic, cel puțin anual.
IV. Standardele referitoare la îngrijiri:
13. Furnizorul de îngrijiri medicale la domiciliu acordă servicii în mod nediscriminatoriu.
14. Regulamentul de organizare și funcționare al furnizorului de îngrijiri medicale la
domiciliu cuprinde pachetul de servicii oferite de organizație, care conține integral pachetul
de servicii medicale de bază pentru îngrijiri la do miciliu, prevăzut în normele metodologice
de aplicare a contractului -cadru în vigoare.
15. Furnizorul de îngrijiri medicale la domiciliu folosește pentru manevre care implică soluții
de continuitate materiale sanitare sterile de unică folosință, iar în caz ul instrumentelor
refolosibile, le sterilizează în mod adecvat.
16. Există o înregistrare medicală pentru fiecare pacient (fișa de îngrijire), vizată de medicul
de familie. Această înregistrare conține acordul scris al pacientului (sau al aparținătorilor,
dacă pacientul nu poate semna), pentru furnizare de îngrijiri la domiciliu.
17. Fișa de îngrijiri conține o rubrică prin care fiecare serviciu medical de îngrijire furnizat
este confirmat în scris de către pacient sau de aparținător, dacă pacientul nu poat e semna.
18. Pentru fiecare pacient îngrijit la domiciliu, furnizorul îngrijirilor anunță medicul de
familie al pacientului.
19. Pentru fiecare pacient există un plan de îngrijiri elaborat de către asistenta medicală
desemnată să îngrijească bolnavul, pe b aza recomandărilor din fișa de îngrijire.
20. În recomandarea prin care un medic trimite un pacient spre a fi îngrijit la domiciliu se
specifică în mod expres schema terapeutică și îngrijirile indicate, conform normelor
metodologice de aplicare a contractu lui-cadru în vigoare.
17521. Furnizorul de îngrijiri medicale la domiciliu are un sistem de monitorizare a evoluției
pacientului aflat în îngrijire. Fiecare pacient care primește îngrijiri la domiciliu este
monitorizat.
22. Furnizorul de îngrijiri medicale la domiciliu informează în scris, printr -un act înregistrat,
medicul care a recomandat îngrijirea medicală la domiciliu despre efectul îngrijirilor la
domiciliu pentru fiecare pacient, cel puțin săptămânal și la încheierea episodului de îngrijire.
23. Furniz orul are un document intern aprobat de reprezentantul legal, în care se menționează
că întregul personal al furnizorului este obligat să păstreze confidențialitatea față de terți
(conform reglementărilor în vigoare) privind datele de identificare și îngrij irile acordate
fiecărui asigurat.
24. Asigurații au acces neîngrădit la un registru de reclamații și sesizări; acest registru este
numerotat.
Mo 410/11 iunie 2003
176ORDIN Nr. 246 din 27 martie 2006
privind aprobarea Standardelor minime specifice de calita te pentru serviciile de
îngrijire la domiciliu pentru persoanele vârstnice și pentru centrele rezidențiale
pentru persoanele vârstnice
EMITENT: MINISTERUL MUNCII, SOLIDARITĂȚII SOCIALE ȘI
FAMILIEI
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 344 din 17 aprili e 2006
Având în vedere prevederile art. 16 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr.
68/2003 privind serviciile sociale, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 515/2003 , cu modificările și completările ulterioare, ale art. 14 alin.
(1) din Legea nr. 47/2006 privind sistemul național de asistență socială,
în temeiul art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 412/2005 privind organizarea
și funcționarea Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, cu
modificările și completările ulteri oare,
ministrul muncii, solidarității sociale și familiei emite următorul ordin:
ART. 1
(1) Se aprobă Standardele minime specifice de calitate pentru serviciile de
îngrijire la domiciliu pentru persoanele vârstnice, prevăzute în anexa nr. 1 ,și
Standardele minime specifice de calitate pentru centrele rezidențiale pentru
persoanele vârstnice, prevăzute în anexa nr. 2 .
(2)Anexele nr. 1 și2*) fac parte integrantă din prezentul ordin.
––––
*) Anexele nr. 1 și 2 sunt reproduse în facsimil.
ART. 2
Standardele minime prevăzute la pct. 26.2 și 26.5 din cadrul standardului nr.
26 "Amenajarea dormitoarelor", precum și la pct. 28.5 și 28.6 din cadrul
standardului nr. 28 "Amenajarea spațiilor igienico -sanitare", secțiunea VI
"Găzduire" din cuprinsul Standardelor minime specifice de calitate pentru
centrele rezidențiale pentru persoane vârstnice se aplică începând cu data de 1
ianuarie 2012 pentru centrele rezidențiale existente, care la data intrării în
vigoare a prezentului ordin nu îndeplinesc condițiile menționate.
ART. 3
Furnizorii de servicii sociale de drept public sau privat, care desfășoară
activități de îngrijire a persoanelor vârstnice la domiciliu și în centre
rezidențiale, vor duce la îndeplinire prevederile pre zentului ordin.
ART. 4
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Ministrul muncii, solidarității sociale și familiei,
Gheorghe Barbu
177
178 ANEXA 1
STANDA RDE MINIME SPECIFICE DE CALITATE
pentru serviciile de îngrijire la domiciliu pentru persoanele vârstnice
________________________________________________________________________________
SECȚIUNEA I | 1. Cadrul de organizare și funcțion are
ORGANIZARE ȘI ADMINISTRARE | 2. Personal de conducere
| 3. Planificare – dezvoltare
| 4. Evaluare și control
| 5. Comunicare internă și externă
| 6. Înregistrarea și arhivarea datelor
_______________________________|________________________________________________
SECȚIUNEA II | 7. Structura și calificarea personalului
RESURSE UMANE | 8 . Selecția, angajarea și promovarea
| personalului
| 9. Formare profesională
_______________________________|________________________________________________
SECȚIUNEA III | 10. Informare
ACCESAREA SERVICIILOR | 11. Admitere
| 12. Sistarea serviciilor
_______________________________|________________________________________________
SECȚIUNEA IV | 13. Evaluare
ACORDARE A SERVICIILOR | 14. Stabilirea și planificarea serviciilor
| 15. Îngrijirea personală
| 16. Supravegherea și menținerea sănătății
| 17. Recuperare
| 18. Integrare Socială și Participare
_______________________________|________________________________________________
SECȚIUNEA V | 19. Drepturile beneficiarilor
DREPTURI |
_________________ ______________|________________________________________________
SECȚIUNEA VI | 20. Protecție împotriva abuzurilor și
ETICĂ- PROTECȚIE | neglijării
| 21. Etica
| 22. Reclamații
_______________________________|________________________________________________
GLOSAR |
______________________________________________________________________________
| Pentru acordarea unor servicii de cali tate și asigurarea unui management |
| eficient, furnizorii publici și privați de servicii de îngrijire la domiciliu|
| organizează Unitatea de îngrijiri la domiciliu. În funcție de aria |
| teritorială și numărul de beneficiari, se pot organiza una sau mai multe |
| Unități de îngrijiri. Activitatea derulată în Unitatea de îngrijiri este |
| coordonată de un manager de program. Responsabilitatea elaborării și |
| îndeplinirii prevederilor planului individual de asistență și îngri jire, |
| precum și a respectării prevederilor contractului de servicii revine unui |
| manager de caz. |
| |
| În scopul menținerii persoanei vârstnice dependente la domiciliu, în |
| mediul familiar de viață, o perioadă cât mai lungă posibil, furnizorul de |
| servicii de îngrijire, prin Unitatea de îngrijiri, acordă un set de servicii |
| destinate as istării persoanei vârstnice la îndeplinirea actelor curente de |
| viață, prevenirii sau limitării degradării autonomiei funcționale, |
| prezervării stării de sănătate, asigurării unei vieți decente și demne. |
| Standardele de calitate p rezente se aplică Unității de îngrijiri la |
| domiciliu, numită în continuare Unitate, responsabilitatea respectării lor |
| revenind furnizorului public sau privat care a organizat serviciile de |
| îngrijire la domiciliu, numit în conti nuare Furnizor. |
|______________________________________________________________________________|
179 ______________________________________________________________________________
| SECȚIUNEA I |
| ORGANIZARE ȘI ADMINISTRARE |
| (Standardele 1 – 6) |
|________________________________________________________________ ______________|
STANDARD 1 – CADRUL DE ORGANIZARE ȘI FUNCȚIONARE
Furnizorul respectă normele legale în vigoare în ceea ce privește organizarea
și funcționarea Unității de îngrijiri la domiciliu.
Rezultat:
Unitatea este organizată și funcț ionează în baza regulamentelor proprii
elaborate cu respectarea normelor legale în vigoare.
Condiții minime:
1.1. Furnizorul elaborează și aplică un Regulament propriu de organizare și
funcționare a Unității, conform prevederilor legale în vigoare ; regulamentul
propriu, în formă scrisă, este disponibil la sediul unității;
1.2. Furnizorul elaborează un Manual de proceduri aplicat de Unitate în
vederea îndeplinirii misiunii sale (admitere, evaluare, drepturi și obligații,
planificarea serviciilor , tipuri de servicii, reclamații și protecție, sistarea
serviciilor etc.);
1.3. Furnizorul asigură monitorizarea aplicării regulamentelor, procedurilor și
regulilor de practică ale unității și le actualizează în funcție de necesități;
1.4. Furnizor ul se asigură că personalul Unității cunoaște regulamentele și
procedurile Unității;
1.5. Furnizorul asigură accesul beneficiarilor/reprezentanților lor legali la
regulamentele și procedurile Unității, iar personalul acesteia are obligația de a
explica beneficiarilor informațiile solicitate.
STANDARD 2 – PERSONAL DE CONDUCERE
Personalul de conducere al Furnizorului are calificarea, competența și
experiența necesară pentru a asigura un management de calitate.
Rezultat:
Unitatea este con dusă de o persoană (manager) competentă, angajată conform
normelor legale în vigoare.
Condiții minime:
2.1. Furnizorul demonstrează că dispune de capacitate de conducere și
coordonare, necesară pentru realizarea planurilor de activități și strateg ie proprie
(proiectul instituțional);
2.2. Furnizorul are desemnat un manager de program care are
responsabilitatea coordonării activității derulate de Unitate; managerul de
program trebuie să îndeplinească următoarele condiții: diplomă de licență în
180învățământul superior de lungă durată sau, după caz de scurtă durată, experiență
și/sau pregătire în domeniul protecției sociale sau domeniul medical; în situații
bine fundamentate, managerul de program poate fi și absolvent de învățământ
liceal cu diplomă de bacalaureat, cu experiență certificată printr -un curs de
formare în domeniul îngrijirilor la domiciliu;
2.3. Furnizorul are obligația de a asigura formarea continuă a managerului de
program, atât sub raport managerial, cât și în ceea ce privește pro blematica
vârstei a treia în general și îngrijirea persoanelor vârstnice în special;
2.4. Furnizorul dispune de fișe de post care cuprind atribuțiile detaliate ale
managerului de program, precum și, după caz, ale întregului personal cu funcții
de conducere;
2.5. Angajarea managerului de program se realizează cu respectarea legislației
muncii și a altor reglementări legale în vigoare.
STANDARD 3 – PLANIFICARE – DEZVOLTARE
Furnizorul gestionează activitatea Unității în baza unei planificări r iguroase,
menite să asigure servicii eficiente și de calitate, cu respectarea normelor legale
în vigoare.
Rezultat:
Unitatea de îngrijiri la domiciliu își derulează activitatea conform unui Proiect
instituțional comprehensiv.
Condiții minime:
3.1. Furnizorul elaborează, cu respectarea prevederilor în vigoare, un
document cadru – numit Proiect instituțional – care cuprinde cel puțin
următoarele:
– tipul și misiunea Unității;
– principiile directoare;
– grupul de beneficiari și n evoile specifice;
– obiectivele de dezvoltare instituțională, pe 3 ani;
– serviciile destinate grupului de beneficiari;
– scopul și obiectivele serviciilor;
– resursele umane, materiale și financiare disponibile și potențiale;
– relații interinstituționale dezvoltate.
3.2. În vederea elaborării Proiectului instituțional, Furnizorul realizează o
analiză a situației Unității din punctul de vedere al gradului de implementare a
prezentelor standarde minime de calitate și elaborează un Ra port de evaluare;
3.3. Proiectul instituțional și raportul de evaluare sunt aduse la cunoștința
întregului personal;
3.4. Managerul de program elaborează anual și răspunde de implementarea
Planului de activitate al unității respective, care cuprind e: calendarul activităților
(termene), scop și obiective, resurse alocate, responsabilități, indicatori privind
181monitorizarea rezultatelor; scopul și obiectivele planului vor fi centrate pe
satisfacerea nevoilor beneficiarilor;
3.5. Furnizorul elaborea ză planificarea activităților împreună cu proiecția
financiară a acestora;
3.6. Furnizorul administrează în mod eficient bunurile mobile și imobile de
care dispune și are proceduri de înregistrare a mijloacelor fixe, precum și
evidențe ale polițelor de asigurare pentru protejarea bunurilor proprii;
3.7. Furnizorul asigură îndrumarea personalului și monitorizează îndeplinirea
Planului de activitate, în limitele resurselor alocate, în termenele și conform
parametrilor calitativi stabiliți;
3.8. Pl anul de activitate și Proiectul instituțional stau la baza
elaborării/revizuirii celorlalte documente utilizate de furnizorul de servicii
sociale specializate la domiciliu (Regulamentul de Organizare și Funcționare,
Manual de Proceduri etc.).
STANDARD 4- EVALUARE ȘI CONTROL
Furnizorul utilizează un sistem coerent de evaluare și control, orientat pe
îmbunătățirea rezultatelor activității.
Rezultat:
Activitatea Unității este monitorizată și evaluată sistematic, eficient și în baza
principiului transparenței.
Condiții minime:
4.1. Furnizorul elaborează și utilizează o metodologie proprie de monitorizare
și evaluare orientată, în principal, asupra calității serviciilor acordate și a
eficacității prestației personalului;
4.2. Furni zorul definește un set clar de indicatori pentru evaluarea rezultatelor
serviciilor acordate, măsurarea satisfacției beneficiarului;
4.3. Furnizorul realizează rapoarte în urma evaluărilor efectuate și asigură
diseminarea informațiilor privind activita tea derulată și rezultatelor obținute;
4.4. Furnizorul elaborează, la finele fiecărui an, un Raport de activitate;
raportul este public și este redactat într -o manieră accesibilă tuturor celor
interesați; raportul va fi înaintat obligatoriu serviciilor publice de asistență
socială, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
STANDARD 5 – COMUNICARE INTERNĂ ȘI EXTERNĂ
Furnizorul promovează măsuri eficiente de comunicare intra și inter –
instituțională, elaborează și aplică o strategie de rel ații publice.
Rezultat:
Unitatea are strategii proprii de comunicare internă și externă, bazate pe
principiile de transparență, deschidere, participare, și colaborare activă a tuturor
celor implicați în domeniul îngrijirii persoanelor vârstnice.
182 Condiții minime:
5.1. Furnizorul asigură informarea personalului cu privire la politicile,
programele, strategiile și ultimele reglementări legislative în relație cu domeniul
de activitate al Unității;
5.2. Furnizorul se asigură că modul de con ducere al Unității creează o
atmosferă deschisă, pozitivă și incluzivă;
5.3. Furnizorul organizează activitatea Unității de așa manieră încât tot
personalul, salariați și voluntari, să comunice eficient, atât între ei, cât și cu
beneficiarii;
5.4.Furnizorul utilizează modalități operaționale de comunicare permanentă
între membrii echipelor care asigură îngrijirea efectivă a beneficiarilor;
5.5. Furnizorul desemnează una sau mai multe persoane pentru a răspunde de
realizarea activităților de "re lații publice";
5.6. Furnizorul elaborează și aplică o procedură eficientă de comunicare și
colaborare cu organismele de coordonare -finanțare (centrale, județene, locale);
5.7. Furnizorul asigură toate mijloacele necesare comunicării cu alți furniz ori
de servicii sociale, de servicii de sănătate, culturale, religioase etc., din
comunitate;
5.8. Furnizorul deține și utilizează materiale și, după caz, echipamente pentru
promovarea imaginii unității în comunitate (ex.: materiale tipărite, casete vi deo,
audio, pagină WEB, echipamente IT etc.);
5.9. Furnizorul se implică în conceperea și derularea unor proiecte cu
finanțare internă și/sau internațională în vederea dezvoltării serviciilor,
implementării unor modele de bună practică sau novatoare, p recum și în scopul
creșterii calității serviciilor acordate.
STANDARD 6 – ÎNREGISTRAREA ȘI ARHIVAREA DATELOR
Furnizorul efectuează înregistrarea, utilizarea și arhivarea datelor
beneficiarilor, conform legislației în vigoare și prevederilor Regula mentului
propriu de organizare și funcționare.
Rezultat:
Înregistrarea, utilizarea și arhivarea datelor respectă principiul
confidențialității și se realizează cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
Condiții minime:
6.1. Înregistr area și arhivarea datelor se efectuează cu promptitudine, în
conformitate cu normele legale în vigoare;
6.2. Furnizorul asigură păstrarea și utilizarea datelor privind beneficiarii, în
regim de confidențialitate, conform normelor legale în vigoare;
6.3. Furnizorul asigură accesul necondiționat al beneficiarilor/reprezentanților
legali la datele care îi privesc;
6.4. Furnizorul dispune de o procedură proprie privind circuitul informațiilor.
183 ______________________________________________________ ________________________
| SECȚIUNEA II |
| RESURSE UMANE |
| (Standarde 7 – 9) |
|______________________________________________________________________________|
STANDARD 7 – STRUCTURA ȘI CALIFICAREA PERSONALULUI
Furnizorul dispune de o structură de personal în concordanță cu misiunea lui,
cu nevoile beneficiarilor , cu politica sa bugetară și cu normele legale în vigoare.
Rezultat:
Beneficiarii sunt asistați de personal suficient și competent, condiție esențială
pentru acordarea unor îngrijiri de calitate.
Condiții minime:
7.1. Structura de persona l este descrisă în statul de funcții (manager de
program, manager de caz, asistent social, instructor ergoterapie, fizioterapeut,
kinetoterapeut, psiholog, asistent medical, personal administrativ ș.a.), iar
organigrama unității precizează organizarea unit ății, relațiile de
coordonare/subordonare dintre compartimente, precum și numărul de personal;
7.2. Structura de personal a Unității corespunde, ca număr și calificare,
serviciilor acordate;
7.3. Furnizorul desemnează, din cadrul personalului impli cat în procesul de
îngrijire, un manager de caz care răspunde de coordonarea și monitorizarea
procesului de îngrijire, precum și de elaborarea și respectarea planurilor și
programelor individualizate destinate unui număr de maxim 25 beneficiari; dacă
unitatea are un număr total de beneficiari mai mic sau egal cu 25, activitatea
managerului de caz poate fi realizată de managerul de program;
7.4. Furnizorul se asigură că activitatea personalului de îngrijire al Unității
este stabilită, în funcție de gradu l de dependență al beneficiarului;
7.5. Furnizorul revizuiește periodic organigrama, pentru a răspunde dinamicii
de dezvoltare a Unității și cerințelor beneficiarilor;
7.6. Furnizorul deține fișe de post ale tuturor salariaților, pe care le revizui ește
periodic; prevederile fișei postului sunt aduse la cunoștința salariaților care au
obligația să le respecte;
7.7. Furnizorul deține o evidență a personalului voluntar cu datele personale și
activitățile pe care le desfășoară; acesta nu poate prelu a responsabilitățile
personalului retribuit;
7.8. Furnizorul se asigură că fiecare salariat al Unității are calificarea,
competența, experiența și calitățile solicitate de atribuțiile prevăzute în fișa
postului;
7.9. Furnizorul deține o evidență cl ară a repartizării personalului la domiciliile
beneficiarilor, în conformitate cu programul și orarul prestabilit; repartizarea
personalului se efectuează într -o manieră flexibilă, pentru a asigura continuitatea
procesului de furnizare a serviciilor și res pectarea standardelor de calitate;
184 7.10. Furnizorul asigură, pe cât posibil, stabilitatea personalului care lucrează
direct cu beneficiarii, pentru a realiza continuitatea activităților și confortul
afectiv al beneficiarilor.
STANDARD 8 – SELECȚIA , ANGAJAREA ȘI PROMOVAREA
PERSONALULUI
Furnizorul aplică prevederi scrise privind selecția, angajarea și promovarea
personalului, conforme cu tipul și misiunea unității și cu legislația în vigoare.
Rezultat:
Selectarea, angajarea și promovarea personalului din Unitate se realizează
conform criteriilor de competență ale postului.
Condiții minime:
8.1. Furnizorul organizează selecția și angajarea personalului cu respectarea
dispozițiilor legale în vigoare; criteriile de selecție au în ve dere competențele
postului (calificare, experiență, abilități profesionale, aptitudini, motivație etc.);
8.2. Furnizorul dispune de o procedură scrisă privind selecția și angajarea
personalului, pe care o pune la dispoziția tuturor celor interesați;
8.3. Furnizorul este obligat să anunțe public, cu cel puțin 30 de zile înainte de
data fixată, orice proces de selecție, concurs, organizat în vederea angajării de
personal;
8.4. Furnizorul se asigură că personalul care lucrează direct cu beneficiari i are
o condiție bună de sănătate (probată cu documente medicale, conform legislației
în vigoare);
8.5. Furnizorul asigură toate condițiile necesare pentru respectarea
prevederilor legale privind efectuarea controlului periodic de sănătate de către
personalul care lucrează nemijlocit la domiciliul beneficiarului;
8.6. Furnizorul este obligat să solicite, în vederea angajării personalului care
lucrează direct la domiciliul beneficiarului, pe lângă cazierul judiciar, referințe
de la locul de muncă ant erior sau după caz, de la beneficiari, precum și de la
persoane a căror moralitate este cunoscută în comunitate în cazul celor fără
vechime pe piața muncii;
8.7. Furnizorul poate lucra cu voluntari numai în urma verificării cazierului
judiciar, a certi ficatului de sănătate, a certificatului de voluntar și după caz, a
referințelor solicitate;
8.8. Furnizorul se asigură că procedurile de selecție a personalului de îngrijire
la domiciliu se realizează cu respectarea legislației în vigoare, oferă șanse egale
și se bazează pe practici nediscriminatorii;
8.9. Furnizorul dispune promovarea personalului în conformitate cu
prevederile legale în vigoare, precum și în baza criteriilor de competență și
profesionalism; procedura de promovare a personalului es te adusă la cunoștința
tuturor salariaților Unității.
185 STANDARD 9 – FORMARE PROFESIONALĂ
Furnizorul are și aplică un program propriu privind formarea personalului, în
acord cu misiunea unității și cu standardele minime de calitate în domeniu.
Rezultat:
Personalul Unității este inclus în programe de formare profesională.
Condiții minime:
9.1. Furnizorul elaborează anual și aplică un Plan de formare profesională;
9.2. Furnizorul identifică oportunitățile de perfecționare a person alului în
vederea creșterii competenței acestuia în procesul de furnizare a serviciilor;
9.3. Furnizorul asigură, anual sau ori de câte ori este nevoie, sesiuni de
instruire a personalului Unității în domeniul protecției sociale a persoanelor
vârstnice;
9.4. Furnizorul asigură toate condițiile necesare realizării programelor de
formare profesională a angajaților și respectă opțiunile acestora privind alegerea
temelor de curs;
9.5. Furnizorul asigură instructajul necesar sau cursuri de formare pe ntru
voluntarii utilizați în procesul de îngrijire;
9.6. Furnizorul are obligația să -și prevadă în bugetul propriu de cheltuieli,
sumele necesare pentru susținerea formării continue a personalului Unității.
___________________________________________ ___________________________________
| SECȚIUNEA III |
| ACCESAREA SERVICIILOR |
| (Standarde 10 – 12) |
|______________________________________________________________________________|
STANDARD 10 – INFORMARE
Furnizorul utilizează și difuzează materiale informative privind serviciile
furnizate.
Rezultat:
Populația are acces la informații privind oferta de servicii a Unității.
Condiții minime:
10.1. Furnizorul pune la dispoziția beneficiarului, familiei acestuia sau
oricărei alte persoane interesate, materiale informative și publicitare privind
serviciile acord ate;
10.2. Furnizorul asigură toate condițiile și mijloacele de informare (ghiduri,
broșuri ș.a. pe format de hârtie sau electronic) a beneficiarilor sau persoanelor
interesate cu privire la regulamentul propriu de organizare și procedurile
utilizate;
10.3. Materialele de informare sunt disponibile, după caz, și în limbile
minorităților naționale;
186 10.4. Furnizorul pune la dispoziția publicului, la cerere, o listă cu oferta de
servicii, locația Unității și datele de contact ale acesteia.
STANDARD 11 – ADMITERE
Furnizorul elaborează și utilizează o procedură privind admiterea
beneficiarilor în funcție de tipul și misiunea Unității.
Rezultat:
Beneficiarii pot primi servicii de îngrijire la domiciliu numai dacă sunt
eligibili în con dițiile legislației în vigoare și dacă Unitatea le poate asigura
serviciile necesare.
Condiții minime:
11.1. Furnizorul acceptă beneficiarii care dispun de recomandări scrise
acordate de organismele prevăzute de lege sau, după caz, numai după o ev aluare
preliminară a persoanei vârstnice realizată de Unitate și care certifică un anume
grad de dependență și nevoia de îngrijire la domiciliu;
11.2. Furnizorul va accepta noi beneficiari numai în limita capacității sale de a
oferi servicii de calitat e, conform prezentelor standarde;
11.3. Furnizorul elaborează și aplică o procedură de admitere care respectă
prevederile legale și precizează criteriile de eligibilitate, cine ia decizia de
acceptare/respingere și modul în care aceasta este consemnată și comunicată
beneficiarului;
11.4. Furnizorul, după caz, este obligat să comunice serviciului public de
asistență socială de la nivel local procedura de admitere;
11.5. Unitatea acordă serviciile de îngrijire numai după încheierea unui
contract î ntre Furnizor și beneficiar, în condițiile legii;
beneficiarul/reprezentantul legal primește un exemplar original al contractului
de servicii;
11.6. Contractul de servicii se realizează conform modelului prevăzut de
legislația în vigoare; Furnizorul po ate adăuga, după caz, și alte clauze
contractuale la cele prevăzute în modelul de contract reglementat;
11.7. Contractul este scris într -o formă accesibilă beneficiarului, este explicat
acestuia într -un mod cât mai clar; contractul de servicii este scr is în limba
română sau, după caz, în limba minorităților;
11.8. Unitatea întocmește dosarul personal al beneficiarului care va cuprinde
cel puțin: cerere -tip; copie după actul de identitate al beneficiarului sau
reprezentantului legal, recomandarea scr isă privind situația de dependență și
serviciile necesare, contractul de servicii încheiat cu beneficiarul sau
reprezentantul legal.
STANDARD 12 – SISTAREA SERVICIILOR
Furnizorul deține și aplică o procedură clară privind sistarea serviciilor.
187 Rezultat:
Unitatea sistează serviciile numai în situațiile prevăzute de lege și în condiții
de siguranță pentru beneficiar.
Condiții minime:
12.1. Furnizorul elaborează o procedură proprie privind sistarea serviciilor
către beneficiar care m enționează condițiile prevăzute de legislația în vigoare și
cele stipulate în contractul încheiat cu beneficiarul;
12.2. După caz, odată cu decizia de sistare a serviciilor, Furnizorul
informează beneficiarul asupra posibilității de a se adresa altor f urnizori
existenți;
12.3. Decizia de sistare a serviciilor se comunică beneficiarului sau
reprezentantului legal și, după caz, serviciului public de asistență socială al
autorității administrației publice locale pe raza căreia locuiește beneficiarul sa u
primarul, cu cel puțin 30 de zile înaintea datei de sistare;
12.4. Furnizorul elaborează, atunci când situația o impune, un plan de sistare a
serviciilor cu cel puțin 90 de zile înainte de data fixată pentru sistare;
12.5. Furnizorul întocmește p entru fiecare beneficiar a cărui îngrijire a fost
sistată, o Fișă de sistare a serviciilor în care se precizează informații cu privire la
data sistării serviciilor, motivele, persoana de contact care va putea da relații
despre evoluția ulterioară a benefic iarului;
12.6. Furnizorul păstrează dosarul personal al beneficiarului și realizează
două copii ale acestuia; un exemplar se înaintează beneficiarului sau
reprezentantului legal și alt exemplar se transmite serviciului public de asistență
socială al au torității administrației publice locale pe raza căreia locuiește
beneficiarul sau, după caz, primarului.
______________________________________________________________________________
| SECȚIUNEA IV |
| ACORDAREA SERVICIILOR |
| (Standarde 13 – 18) |
|______________________________________________________________________________|
STANDARD 13 – EVALUARE
Furnizorul deține și utilizează o procedură privind evaluarea/reevaluarea
beneficiarilor.
Rezultat:
Unitatea asigură servicii de îngrijire la domiciliu beneficiarilor aflați într -un
grad de dependență și care nu -și pot desfășura singuri actele curente ale vieții
zilnice.
Condiții minime:
13.1. Furnizorul efectuează propria evaluare a fiecărui solicitant utilizând
Grila națională de evaluare, reglementată prin legislația în vigoare; principalele
elemente supuse evaluării se referă la capacitatea persoanei de a realiza
188activitățile de bază și cele instrumentale ale vieții zilnice; evaluarea se realizează
chiar dacă beneficiarul a fost supus evaluării complexe de către comisiile de
evaluare reglementate prin actel e normative în vigoare și deține o recomandare
privind gradul de dependență, precum și nevoia de servicii;
13.2. Furnizorul ia în considerare la evaluarea proprie, recomandarea
comisiilor de evaluare prevăzute de lege, cu privire la încadrarea benefici arului
într-un grad de dependență și la serviciile necesare; sunt exceptați beneficiarii
care se adresează direct unui furnizor privat și își asumă, prin contract, achitarea
integrală a serviciilor;
13.3. Furnizorul elaborează planul individualizat de îngrijire și asistență a
beneficiarului pe baza evaluării proprii;
13.4. Furnizorul efectuează periodic reevaluarea beneficiarului pentru a
evidenția eficacitatea serviciilor, precum și pentru relevarea apariției de
modificări semnificative de natură f izică, psihică sau mintală, cu repercusiuni
asupra autonomiei funcționale; reevaluarea se realizează și în cazul sistării
serviciilor;
13.5. Furnizorul solicită reevaluarea beneficiarului de către comisiile de
evaluare prevăzute de lege, în situația în care autonomia funcțională a persoanei
s-a degradat, pentru revizuirea gradului de dependență și a recomandărilor de
îngrijire;
13.6. Furnizorul stabilește persoana responsabilă sau echipa de specialiști care
va efectua evaluarea proprie; evaluarea pr oprie se va realiza de o singură
persoană în condițiile în care beneficiarul dispune deja de o evaluare și încadrare
în grad de dependență realizate de comisiile de evaluare prevăzute de lege;
13.7. Furnizorul redactează o fișă de evaluare, precum și o fișă de reevaluare,
în format standard, completată de persoana responsabilă sau echipa
multidisciplinară de specialiști; acestea sunt păstrate în dosarul personal al
beneficiarului, cu respectarea confidențialității datelor, conform normelor legale
în vigoare; beneficiarul/reprezentantul său legal are acces la aceste date.
STANDARD 14 – STABILIREA ȘI PLANIFICAREA SERVICIILOR
Furnizorul deține proceduri de acordare a serviciilor care cuprind planurile
individualizate de servicii.
Rezultat:
Beneficiarul este îngrijit în baza unui plan strict individualizat de servicii
adaptate nevoilor și gradului de dependență al acestuia.
Condiții minime:
14.1. Furnizorul elaborează și aplică procedura proprie privind procesul de
acordare a servic iilor prevăzută în Manualul de proceduri;
14.2. Furnizorul pregătește și deține un dosar personal al beneficiarului care
conține toate documentele menționate în standardele prezente;
189 14.3. Furnizorul, prin managerul de caz, întocmește și monitorize ază aplicarea
Planului individualizat de îngrijire și asistență care prevede serviciile asigurate
beneficiarului, precum și personalul implicat în realizarea acestora; managerul
de caz poate implica, în realizarea planului individualizat de îngrijire și
asistență, mai mulți specialiști, în funcție de nevoile particulare ale fiecărui
beneficiar;
14.4. Furnizorul, în cazul în care nu are capacitatea de a asigura toate tipurile
de servicii evidențiate în urma evaluării beneficiarului și are contractate ser vicii
cu alți Furnizori, specifică în Planul individualizat de îngrijire și asistență
detaliile referitoare la coordonarea activităților între Furnizori;
14.5. Furnizorul revizuiește Planul individualizat de îngrijire și asistență
semestrial și oricând este necesar, în funcție de nevoile și evoluția situației
beneficiarului;
14.6. Furnizorul se asigură că beneficiarul/reprezentantul său legal primește o
copie a Planului individualizat de îngrijire și asistență (în formatul inițiat și ori
de câte ori acesta este revizuit), prezentată într -o formă accesibilă;
14.7. Furnizorul, prin managerul de caz și cu acordul personalului implicat în
acordarea îngrijirilor, stabilește în scris Programul și orarul activităților
desfășurate la domiciliul beneficia rului; programul și orarul activităților,
redactat într -o formă accesibilă, este semnat de managerul de caz și de beneficiar
sau reprezentantul său legal și este păstrat în dosarul personal al beneficiarului;
acesta poate fi revizuit cu acordul părților;
14.8. Furnizorul are obligația ca, în situația în care programul și/sau orarul nu
pot fi respectate, să contacteze în timp util beneficiarul/reprezentantul acestuia și
să stabilească, de comun acord, modalitatea de rezolvare a situației; aceeași
obligație revine și beneficiarului;
14.9. Furnizorul dispune de o procedură prin care sunt stabilite condițiile de
transfer sau preluare a beneficiarului de către alți Furnizori.
STANDARD 15 – ÎNGRIJIREA PERSONALĂ
Furnizorul asigură beneficiarilor se rvicii de îngrijire personală pentru
derularea activităților de bază și instrumentale ale vieții zilnice.
Rezultat:
Beneficiarii primesc servicii de îngrijire personală adecvate astfel încât să -și
continue viața la propriul domiciliu, în condiții de siguranță și demnitate.
Condiții minime:
15.1. Furnizorul asigură servicii de îngrijire la domiciliu care au în vedere:
– ajutor pentru activitățile de bază ale vieții zilnice: igienă corporală,
îmbrăcare și dezbrăcare, igiena eliminărilor, hrănire și hidratare, transfer și
mobilizare, deplasarea în interior, comunicare;
– ajutor pentru activități instrumentale ale vieții zilnice: prepararea hranei sau
livrarea acesteia, efectuarea de cumpărături, activități de menaj, însoțirea în
190mijloacele de transport, facilitarea deplasării în exterior, companie, activități de
administrare și gestionare a bunurilor, activități de petrecere a timpului liber;
15.2. Furnizorul asigură personal calificat și suficient pentru acordarea
serviciilor de în grijire personală, precum și materialele și echipamentele
necesare derulării activității de îngrijire;
15.3. Furnizorul se asigură că personalul de îngrijire derulează activitatea în
baza unui program detaliat care cuprinde atribuții clare pentru fieca re îngrijitor:
activități zilnice/beneficiar, număr de beneficiari/zi, nr. de ore/zi/beneficiar;
15.4. Furnizorul dispune de proceduri clare privind tehnicile de îngrijire și se
asigură că personalul le cunoaște și le aplică cu strictețe;
15.5. Fur nizorul instruiește personalul de îngrijire la domiciliu astfel încât
acesta să fie pregătit să observe cauzele majore ale accidentelor care se produc la
beneficiarii care necesită îngrijire pe termen lung, să identifice și să semnaleze
situațiile de abuz și neglijență;
15.6. Furnizorul asigură mijloacele de transport necesare, sau facilitează
transportul personalului de îngrijire, la domiciliul beneficiarului;
15.7. Furnizorul se asigură că personalul de îngrijire îndeplinește îndatoririle
stipulate în contractul încheiat cu furnizorul de servicii sociale, cunoaște și își
asumă riscurile ce pot apare în cursul procesului de îngrijire;
15.8. Furnizorul instruiește personalul de îngrijire asupra necesității de a
respecta pe cât posibil dorințele b eneficiarului și de a adopta un comportament
adecvat pentru a dezvolta relații de încredere și înțelegere;
15.9. Personalul de îngrijire este schimbat la solicitarea beneficiarului;
15.10. Managerul de caz, sau după caz, managerul de program monito rizează
și evaluează activitatea personalului de îngrijire;
15.11. Furnizorul ia toate măsurile necesare și în conformitate cu legislația în
vigoare pentru a proteja personalul de îngrijire față de riscurile la care este supus
în cursul derulării activ ității, inclusiv față de abuzurile din partea beneficiarului
sau familiei/reprezentantului legal.
STANDARD 16 – SUPRAVEGHEREA ȘI MENȚINEREA SĂNĂTĂȚII
Furnizorul asigură beneficiarilor servicii de îngrijire medicală în concordanță
cu prescripțiile medicale și prevederile legale în domeniu;
Rezultat:
Beneficiarii primesc îngrijire și asistență medicală supravegheată, cu
respectarea prevederilor legale în domeniu, în vederea menținerii lor la
domiciliu și prevenirea spitalizărilor repetate s au instituționalizării.
Condiții minime:
16.1. Furnizorul informează beneficiarul, chiar de la acceptare, asupra
drepturilor și modalităților legale de acordare a asistenței medicale, precum și
asupra îngrijirilor medicale pe care Unitatea le poat e asigura;
191 16.2. Furnizorul asigură fiecărui beneficiar activități de supraveghere și
menținere a sănătății cum ar fi: a) îndrumare, sprijin și consiliere pe probleme de
sănătate; b) educație pentru sănătate c) igienă și îngrijiri medicale; c) evaluări
periodice la nevoie; d) asistare pentru respectarea prescripțiilor medicale și
efectuarea de tratamente, după caz; e) nutriție și dietă; ș.a.m.d.;
16.3. Furnizorul sprijină accesul beneficiarului la serviciile medicului de
familie sau medicului specia list, precum și la procurarea de dispozitive de tipul:
ochelari, orteze, proteze etc.;
16.4. Furnizorul realizează o colaborare permanentă cu medicul de familie al
beneficiarului și asigură monitorizarea în scop preventiv și terapeutic a stării de
sănătate somatică și psihică a beneficiarilor;
16.5. Furnizorul, în cazul în care, prin contract, nu sunt specificate alte
condiții privind acordarea serviciilor medicale, se asigură că personalul de
îngrijire respectă prescripțiile medicale și normele leg ale de administrare a
medicamentelor;
16.6. Furnizorul, prin managerul de caz, întocmește o Fișă de evidență a
administrării medicației beneficiarului, atât pentru cel care își poate administra
singur medicația, cât și pentru cel care primește ajutor î n acest sens;
16.7. Furnizorul instruiește personalul pentru respectarea normelor de igienă,
precum și a celor de prevenire și combatere a infecțiilor;
16.8. Furnizorul asigură monitorizarea evoluției stării de sănătate a
beneficiarului și comunică schimbările intervenite familiei sau reprezentantului
legal și medicului de familie; personalul este instruit să apeleze la serviciile
medicale de urgență în cazul în care situația o impune;
16.9. În cazul decesului unui beneficiar, medicamentele aces tuia se păstrează
până la stabilirea cauzelor decesului.
STANDARD 17 – RECUPERARE
Furnizorul asigură beneficiarului un program de recuperare a autonomiei
funcționale în vederea prevenirii agravării situației de dependență.
Rezultat:
Beneficiarul primește servicii de recuperare adecvate pentru prezervarea unei
vieți active și menținerea în siguranță la propriul domiciliu.
Condiții minime:
17.1. Furnizorul asigură activități de recuperare destinate, în principal,
recuperării abilită ților de autoservire, îngrijire personală și autogospodărire,
prevăzute în Programul Individualizat de Recuperare;
17.2. Furnizorul elaborează Programul Individualizat de Recuperare, în baza
evaluării autonomiei funcționale a beneficiarului și cu aport ul specialiștilor în
domeniu; Programul Individualizat de Recuperare este revizuit periodic;
192 17.3. Furnizorul, în funcție de tipul serviciilor de recuperare acordate, asigură
personal calificat, precum și materialele și echipamentele necesare activităț ilor
derulate;
17.4. Furnizorul instruiește personalul de îngrijire pentru a sprijini și încuraja
beneficiarul să manifeste inițiativă, să -și organizeze și să execute, pe cât posibil
autonom, acțiuni și activități cotidiene și ia toate măsurile necesar e pentru
prevenirea riscurilor;
17.5. Furnizorul sesizează familia sau autoritățile locale asupra necesității
realizării unor lucrări de adaptare a locuinței care pot conduce la evitarea
instituționalizării beneficiarului.
STANDARD 18 – INTEGRARE SOCIALĂ ȘI PARTICIPARE
Furnizorul asigură beneficiarilor sprijin pentru a deveni membri activi și
responsabili ai comunității.
Rezultat:
Pentru dezvoltarea personală, Beneficiarul este sprijinit să -și mențină statutul
de membru deplin și activ a comunității.
Condiții minime:
18.1. Furnizorul asigură activități de integrare familială și comunitară în baza
unui Program de Integrare socială, elaborat și revizuit periodic;
18.2. Furnizorul promovează măsurile cele mai eficiente în vede rea creșterii
capacității de participare a beneficiarilor la activități de petrecere a timpului
liber, evenimente culturale, sau orice alte inițiative comunitare supuse dezbaterii
publice;
18.3. Furnizorul asigură servicii de acompaniere a beneficiarul ui sau de
facilitare a deplasării acestuia la evenimente sociale dezvoltate în comunitate,
sau la alte instituții sau servicii publice;
18.4. Furnizorul acordă servicii de informare și consiliere a beneficiarului cu
privire la utilizarea serviciilor pu blice din comunitate;
18.5. Furnizorul promovează activități menite să încurajeze dezvoltarea
relațiilor beneficiarilor cu membrii comunității;
18.6. Furnizorul, în funcție de capacitate și resursele materiale, încurajează
facilitarea comunicării b eneficiarului, prin instituirea unor servicii de telefonie
cu regim special, tele alarmă și altele asemenea;
18.7. Furnizorul elaborează toate programele și planurile prevăzute de
prezentele standarde numai cu participarea activă a beneficiarului sau, după caz
a familiei sau reprezentantului legal.
______________________________________________________________________________
| SECȚIUNEA V |
| DREPTURI |
| (Standard 19) |
|______________________________________________________________________________|
193 STANDARD 19 – DREPTURILE BENEFICIARILOR
Furnizorul dispune de prevederi scrise privind drepturile beneficiarilor.
Rezultat:
Unitatea, în procesul de acor dare a serviciilor, respectă drepturile și libertățile
fundamentale ale beneficiarilor.
Condiții minime:
19.1. Furnizorul elaborează și respectă prevederile unui cod propriu privind
drepturile beneficiarilor;
19.2. La elaborarea codului dreptu rilor beneficiarilor, Furnizorul are în
vedere, drepturile reglementate prin legislația în vigoare, precum și drepturile și
libertățile fundamentale ale omului;
19.3. Furnizorul deține și aplică o procedură privind relația personalului cu
beneficiarii, conformă cu normele deontologice și cu legislația în vigoare și
informează beneficiarii asupra regulilor de procedură;
19.4. Furnizorul se asigură că personalul cunoaște și respectă codul
drepturilor beneficiarilor;
19.5. Furnizorul se asigură că personalul cunoaște și respectă procedura
Unității privind relația cu beneficiarii;
19.6. Furnizorul se asigură că personalul cunoaște și aplică procedurile legale
privind restricționarea libertății de mișcare a beneficiarilor cu afecțiuni mentale
degenerative sau tulburări psihice și în cazuri de forță majoră;
19.7. Furnizorul se asigură că serviciile acordate respectă dreptul
beneficiarului la demnitate și viață privată;
19.8. Furnizorul asigură formarea personalului cu privire la particularit ățile
fenomenului de îmbătrânire, precum și la anumite tulburări comportamentale ale
beneficiarilor, în vederea facilitării comunicării și stabilirii unor relații
interpersonale adecvate.
__________________________________________________________________ ____________
| SECȚIUNEA VI |
| ETICĂ ȘI PROTECȚIE |
| (Standarde 20 – 22) |
|______________________________________________________________________________|
STANDARD 20 – PROTECȚIE ÎMPOTRIVA ABUZURILOR ȘI
NEGLIJĂRII
Furnizorul deține și aplică o procedură privind protecția beneficiarilor
împotriva abuzului (fizic, psihic, sexual, material sau financiar), neglijării,
discriminării, a tratamentului degradant sau inuman – fapte comise deliberat sau
din ignoranță.
Rezultat:
Beneficiarii sunt protejați împotriva abuzului, neglijării sau tratamentului
inuman sau degrada nt.
194 Condiții minime:
20.1. Furnizorul asigură informarea personalului și a
beneficiarilor/reprezentanților lor legali (prin modalități accesibile, după caz)
asupra procedurilor cu privire la prevenirea, identificarea, semnalarea, evaluarea
și soluționarea suspiciunilor sau acuzațiilor de abuz/neglijență asupra
beneficiarilor;
20.2. Furnizorul încurajează și sprijină beneficiarii să sesizeze orice formă de
abuz din partea personalului Unității;
20.3. Personalul Unității care identifică situa ții de abuz, neglijare sau
exploatare a unui beneficiar, are obligația de a înștiința imediat conducerea
Furnizorului în vederea sesizării organelor competente;
20.4. Furnizorul deține un Registru privind protecția beneficiarului împotriva
abuzurilor î n care personalul responsabilizat consemnează situațiile sesizate
precum și măsurile ce au fost luate; după caz, acestea sunt consemnate și în
dosarul beneficiarului.
STANDARD 21 – ETICĂ
Furnizorul își organizează activitatea în conformitate cu un cod etic.
Rezultat:
Beneficiarul este protejat împotriva unor eventuale riscuri care pot aduce
atingere demnității și siguranței acestuia.
Condiții minime:
21.1. Furnizorul aplică principiile unui cod de etică, în vederea asigurării
respectării demnității beneficiarului;
21.2. Furnizorul promovează, pentru personalul propriu, un mediu de muncă
sănătos și sigur;
21.3. Furnizorul dispune înregistrarea oricăror incidente deosebite (petrecute
în procesul de furnizare a serviciilor) și informează în scris factorii direct
interesați (reprezentantul legal, familia, autoritatea administrației publice locale,
poliția, spitalul etc.) care afectează beneficiarii și verifică faptul că notificarea a
fost trimisă în maximum 24 de ore; notificări le privesc, în principal:
a. decesul unui beneficiar petrecut în timpul acordării serviciilor, inclusiv
circumstanțele în care s -a produs;
b. îmbolnăvirile, conform normelor sistemului de sănătate;
c. răniri sau vătămări importante ori accident e;
d. contravenții și infracțiuni;
e. orice acuzații privind comportamentul inadecvat al unui membru al
personalului;
f. modificarea accidentală a programului/orarului activităților;
g. măsuri de restricționare a libertății de mișcare a ben eficiarilor luate de
personal în situații de forță majoră;
195 h. orice alte evenimente petrecute în timpul furnizării serviciilor care
afectează siguranța beneficiarilor ori a personalului;
21.4. Furnizorul consemnează și ia măsurile care se impun și în cazul unor
evenimente deosebite care se referă la siguranța personalului propriu;
21.5. Furnizorul consemnează și ia măsurile care se impun și în cazul unor
situații de abuz asupra personalului din partea beneficiarului, familiei sau
reprezentantulu i său legal;
21.6. Furnizorul instruiește personalul de îngrijire asupra interdicției de a
solicita sau accepta recompense financiare sau materiale de la beneficiar, familia
sau reprezentantul legal al acestuia.
STANDARD 22 – RECLAMAȚII
Furnizorul deține și aplică o procedură privind înregistrarea și rezolvarea
sesizărilor/reclamațiilor.
Rezultat:
Beneficiarii cunosc modalitățile de efectuare a reclamațiilor, iar reclamațiile a
căror rezolvare depinde de Furnizor, sunt soluționate cu p romptitudine și
corectitudine.
Condiții minime:
22.1. Furnizorul informează în scris beneficiarii/reprezentanții legali asupra
procedurii proprii privind sesizările și reclamațiile: cui se adresează, cum se face
reclamația/sesizarea, care sunt eta pele și termenele de răspuns, cum se răspunde
la sesizare, cine se va ocupa de rezolvarea cazului;
22.2. Furnizorul de servicii de îngrijire la domiciliu pune la dispoziția
beneficiarilor procedura privind efectuarea reclamațiilor, într -un format și la un
nivel accesibil;
22.3. Furnizorul dispune de o metodă accesibilă pentru a înregistra sesizările
sau reclamațiile scrise;
22.4. Furnizorul monitorizează reclamațiile pentru a identifica principalele
cauze de nemulțumire, precum și pentru a iniți a cu promptitudine măsurile
corective;
22.5. Furnizorul desemnează personalul care răspunde sesizărilor,
reclamațiilor, propunerilor;
22.6. Furnizorul informează beneficiarul/familia/reprezentantul legal asupra
procedurilor prevăzute de legislația în vigoare privind soluționarea reclamațiilor
(comisie de mediere socială, contencios administrativ).
GLOSAR
________________________________________________________________________________
Beneficiar | persoana vârstnică dependentă
_______________________________|________________________________________________
Contract de servicii și | înțelegere, acord scris care produce efecte
îngrijire | juridice, între un furnizor de s ervicii de
| îngrijire la domiciliu și un beneficiar, prin
196 | care se stipulează condițiile în care se acordă
| serviciile de îngrijire – drepturile și
| obligațiile fiecăreia dintre părți.
_______________________________|________________________________________________
Dependență | situația în care o persoană vârstnică, ca
| urmare a d iminuării sau pierderii autonomiei
| funcționale din cauze fizice, psihice sau
| mentale, necesită ajutor semnificativ și
| îngrijire pentru a realiza activitățile de bază
| ale vieții de zi cu zi. Dependența poate fi
| exacerbată de absența relațiilor sociale,
| precum și a resurselor economice adecvate.
___________________ ____________|________________________________________________
Evaluare a nevoilor | proces prin care furnizorul de servicii de
| îngrijire la domiciliu analizează nevoile
| persoanei vârstnice dependente utilizând Grila
| națională de evaluare, reglementată prin
| legislația în vigoare.
_______________________________|________________________________________________
Fișă de sistare a serviciilor | document întocmit în momentul sistării
| serviciilor, care cuprinde date cu privire la
| data sistării serviciilor, motivele, persoana
| d e contact care va putea da relații despre
| evoluția ulterioară a beneficiarului.
_______________________________|________________________________________________
Grila de evaluare a situației | instrument standard de evalua re complexă cu
de dependență | ajutorul căruia, pe baza informațiilor de
| natură medicală, socio -medicală, psiho -afectivă
| și a criteriilor de încadrare a persoanelor
| vârstnice în grade de dependență.
_______________________________|________________________________________________
Individualizare | tratare individuală a beneficiarilor în
| procesul d e furnizare a serviciilor (evaluarea
| nevoilor, planificarea serviciilor etc.).
_______________________________|________________________________________________
Integrare familială | participare la viața familiei; atitudine de
| acceptare a persoanei vârstnice de către
| familie. Procesualitatea interacțiunilor
| dintre indivizi sau grup și mediul social
| specific sau integral, prin intermediul căruia
| se realizează un echilibru social al părților.
_______________________________|________________________________________________
Integrare/includere/incluziune| a cces și participare a persoanei vârstnice la
comunitară | viața comunității de apartenență.
_______________________________|________________________________________________
Îngrijitor formal la | persoana calificată în ocupați a de îngrijitor
domiciliu | la domiciliu pentru persoana vârstnică, având
| ca atribuții acordarea de ajutor persoanei
| vârstnice dependente pentru realizarea
| activităților de bază și instrumentale ale
| vieții zilnice.
_______________________________|________________________________________________
Îngrijitorul informal | este un membru al familiei – soțul, soția,
| copiii sau rudele persoanei vârstnice
| dependente care își asumă responsabilitatea
| îngrijirii persoanei vârstnice.
______________________________ _|________________________________________________
Management al serviciilor | gestionarea, de către conducerea desemnată
| legal, a activităților și resurselor
| (materiale, umane, financi are) ale unității.
_______________________________|________________________________________________
Manager de caz | lucrător, în cadrul unui serviciu social
197 | specializat, care elaborează, coordonează și
| monitorizează derularea planului individualizat
| de asistență și îngrijire, pentru unul sau mai
| mulți beneficiari.
_______________________________|_______________ _________________________________
Manualul de proceduri | document ce cuprinde toate procedurile aplicate
| în cadrul unității de îngrijire la domiciliu,
| în procesul de furnizare a se rviciilor de
| îngrijire către beneficiar (admitere, evaluare,
| ieșire, reclamații și protecție etc.), în
| vederea îndeplinirii misiunii serviciului
| social specializat.
_______________________________|________________________________________________
Nevoile persoanei vârstnice | cerințe specifice ale persoanei vârstnice
| dependente determinate de lipsa resurselor
| economice, sociale sau fiziologice.
_______________________________|________________________________________________
Persoana dependentă | este "acea persoană care, ca rezultat al
| pierderii autonomiei din cauze fizice, psihice
| sau mentale, necesită ajutor semnificativ
| și/sau îngrijire pentru a realiza activitățile
| de bază ale vieții de zi cu zi."
_______________________________|________________________________________________
Persoana responsabilă | Persoană numită de către furnizorul de servicii
| de îngrijiri la domiciliu pentr u realizarea
| evaluării și redactarea fișei de evaluare și
| reevaluare; persoana responsabilă poate fi
| chiar managerul de caz.
_______________________________| ________________________________________________
Personal | colectiv al persoanelor angajate cu retribuție
| în unitatea de îngrijire la domiciliu.
_______________________________|_______________________ _________________________
Plan anual/planificare anuală | ansamblul de documente prin care sunt
| planificate activitățile desfășurate în
| unitatea furnizoare de servicii, pe perioada
| unui an calendaristic.
_______________________________|________________________________________________
Plan de ieșire | document elaborat chiar de la primirea în
| unitate, în înțeleg ere cu beneficiarul/
| reprezentantul său legal, în care se precizează
| condițiile în care se va efectua ieșirea
| beneficiarului din cadrul serviciului; cuprinde
| și serviciile de sprijin pe care le va asigura
| centrul după ieșire (dacă este cazul).
_______________________________|________________________________________________
Plan individualizat d e | document elaborat de furnizorul de servicii
îngrijire și asistență | sociale, cu acordul și participarea persoanei
| vârstnice dependente sau a reprezentantului
| legal al ace steia și care cuprinde în principal
| programarea serviciilor de îngrijire personalul
| responsabil precum și procedurile de acordare.
_______________________________|___________________________ _____________________
Procedură | conține, de regulă, scopurile și domeniul de
| aplicare al unei activități; conținutul
| activității: cine, când, unde și cum realizează
| activitatea; ce materiale, echipamente și
| documente trebuie utilizate; cum trebuie
| controlată și înregistrată activitatea.
_______________________________|____ ____________________________________________
Program de îngrijire | document elaborat de către comisia de evaluare
| în care sunt precizate serviciile de îngrijire
| de care persoana v ârstnică are nevoie, în
198 | funcție de încadrarea acesteia într -un grad de
| dependență și de nevoile individuale.
_______________________________|________________________________________________
Program Individualizat de | este o secțiune a Planului individualizat de
Re/Integrare Socială | asistență și îngrijire; precizează coordonatele
| serviciilor de re/integrare familială și
| comunitară: obiective, activități,
| responsabilități etc.
_______________________________|________________________________________________
Program Individualizat de | este o secțiune a Planului individualizat de
Recuperare | asistență și îngrijire; precizează coordonatele
| serviciilor de recuperare -socializare:
| obiective, activități, responsabilități etc.
______________________ _________|________________________________________________
Program/orar zilnic | intervalul de timp zilnic, stabilit pentru
| desfășurarea activităților cu beneficiarii.
_______________________________|____________ ____________________________________
Reprezentant legal al | persoană, din afara serviciului de asistență
beneficiarului | socială, care acționează, cu recunoaștere
| legală, în numele și în interesul
| beneficiarului, atunci când acesta nu se poate
| reprezenta singur.
_______________________________|________________________________________________
Rezultat | efect așt eptat, obținut ca urmare a aplicării
| unui standard de calitate.
_______________________________|________________________________________________
Servicii de îngrijire | ansamblu complex de măsuri și acțiuni sociale ,
| medicale precum și de adaptare și amenajare a
| spațiului de locuit, acordate în sistem
| integrat de către furnizorii de servicii
| sociale persoanei vârstnice dependente ai cărei
| reprezentanți legali nu pot sau nu vor să îi
| acorde sprijin; serviciile de îngrijire au
| drept scop preve nirea și limitarea pierderii
| autonomiei funcționale.
_______________________________|________________________________________________
Servicii sociale | ansamblu complex de măsuri și acțiuni realizate
| pentru a răspunde nevoilor sociale,
| individuale, familiale sau de grup, în vederea
| prevenirii și depășirii unor situații de
| dificult ate, vulnerabilitate sau dependență,
| pentru prezervarea autonomiei și protecției
| persoanei vârstnice pentru prevenirea
| marginalizării și excluziunii sociale, pentru
| promovarea incluziunii sociale și în scopul
| creșterii calității vieții.
_______________________________|________________________________________________
Standarde minime de calitate | set de criterii, aprobate prin acte normative,
a serviciilor sociale | obligatorii la nivel național, a căror aplicare
| garantează asigurarea unor nivele minime
| acceptabile de pe rformanță ale procesului de
| furnizare a serviciilor sociale.
_______________________________|________________________________________________
Unitate de îngrijiri la | cadru organizațional care asigură un pachet de
domiciliu | servicii de îngrijire la domiciliu.
_______________________________|________________________________________________
Viață independentă/autonomă | exercitarea controlului deplin și responsabil
| asupra propriei vieți.
_______________________________|________________________________________________
Voluntariat | activitate de interes public desfășurată de
| persoane fizice, denumite voluntari, în cadrul
| unor raporturi juridice, altele decât raportul
199 | juridic de muncă și raportul juridic civil de
| prestare a unei activități remunerate.
_______________ ________________|________________________________________________
ANEXA 2
STANDARDE MINIME SPECIFICE DE CALITATE
Centre rezidențiale pentru persoane vârstnice
_________________________________________________________________ _______________
SECȚIUNEA I | 1. Cadrul de organizare și funcționare
ORGANIZARE ȘI ADMINISTRARE | 2. Personal de conducere
| 3. Planificare – dezvoltare
| 4. Evaluare și control
| 5. Administrare și finanțare
| 6. Comunicare internă
| 7. Comunicare și parteneriat
| 8. Înregistrarea și arhivarea datelor
_______________________________|________________________________________________
SECȚIUNEA II | 9. Structura și calificarea personalului
RESURSE UMANE | 10. Selecția, angajarea și promovarea
| personalului
| 11. Perfecționarea personalului
_______________________________|________________________________________________
SECȚIUNEA III | 12. Informare
ACCESAREA SERVICIILOR | 13. Admitere
| 14. Evaluare
| 15. Planificarea serviciilor
| 16. Contract de servicii
| 17. Ieșirea din centrul rezidențial
________ _______________________|________________________________________________
SECȚIUNEA IV | 18. Codul drepturilor beneficiarilor
DREPTURI ȘI ETICĂ | 19. Relația personalului cu beneficiarii
_______________________________|_______ _________________________________________
SECȚIUNEA V | 20. Hrănire
ÎNGRIJIRE | 21. Igienă personală
| 22. Supravegherea, menținerea sănătății și
| me dicația
| 23. Deces
_______________________________|________________________________________________
SECȚIUNEA VI | 24. Siguranță și accesibilitate
GĂZDUIRE | 25. Confidențialitatea inf ormației
| 26. Amenajarea dormitoarelor
| 27. Amenajarea spațiilor pentru prepararea/
| servirea hranei
| 28. Amenajarea spațiil or igienico -sanitare
| 29. Amenajarea spațiilor comune
| 30. Igiena și controlul infecțiilor
_______________________________|________________________________________________
SECȚIUNEA VII | 31. Recuperare
RECUPERARE |
_______________________________|________________________________________________
SECȚIUNEA VIII | 32. Integrare/reintegrare socială
INTEGRARE REINTEGRARE SOCIALĂ |
______________ _________________|________________________________________________
SECȚIUNEA IX | 33. Reclamații
RECLAMAȚII ȘI PROTECȚIE | 34. Protecție împotriva abuzurilor și
| neglijării
| 35. Notificarea incidentelor deosebite
_______________________________|________________________________________________
200 GLOSAR |
______________________________________________________________________________
| Centre le rezidențiale pentru persoanele vârstnice asigură, în regim |
| instituționalizat, condiții corespunzătoare de găzduire și de hrană, |
| îngrijire personală și medicală, recuperare și readaptare, activități de |
| ergoterapie și de petr ecere a timpului liber, asistență socială și |
| psihologică. |
| Centrele rezidențiale pentru persoanele vârstnice asigură găzduirea |
| persoanelor vârstnice pe o perioadă determinată/nedeterminată, în funcție de |
| misiunea centrului și nevoile individuale ale beneficiarului. |
| Centrele rezidențiale pentru persoanele vârstnice pot avea sau nu |
| personalitate juridică, în conformitate cu preve derile legale în vigoare. |
|______________________________________________________________________________|
______________________________________________________________________________
| SECȚIUNEA I |
| ORGANIZARE ȘI ADMINISTRARE |
| (Standardele 1 – 8) |
|___________________________________________________________________________ ___|
STANDARD 1 – CADRUL DE ORGANIZARE ȘI FUNCȚIONARE
Centrul Rezidențial respectă normele legale în vigoare de organizare și
funcționare.
Rezultat:
Centrul Rezidențial este organizat și funcționează în baza normelor legale în
vigoare și a reglementărilor proprii, de uz intern.
Condiții minime:
1.1. Centrul Rezidențial elaborează și aplică un Regulament intern de
organizare și funcționare, redactat în baza prevederilor Regulamentelor de
organizare și funcționare reglementate prin actele normative în vigoare.
1.2. Centrul Rezidențial are și aplică un Manual de proceduri care cuprinde
procedurile aplicate în procesul de furnizare a serviciilor (admitere, evaluare,
drepturi, planificarea serviciilor, asistență, reclamații și prote cție, ieșire etc.) în
vederea îndeplinirii misiunii unității.
1.3. Conducerea Centrului Rezidențial asigură monitorizarea și actualizarea,
după necesități, a regulamentelor, procedurilor, regulilor de practică ale unității.
1.4. Conducerea Centrulu i Rezidențial se asigură că personalul cunoaște
documentele privind regulamentele și procedurile unității.
1.5. Conducerea Centrului Rezidențial asigură accesul
beneficiarilor/reprezentanților lor legali la documentele privind regulamentele și
procedurile unității, într -o formă adecvată, iar personalul are obligația de a
explica beneficiarilor aceste informații.
1.6. Conducerea Centrului Rezidențial asigură desfășurarea activităților în
condiții de siguranță.
1.7. Centrul Rezidențial asigură con dițiile adecvate pentru promovarea și
protejarea sănătății, a condițiilor de viață ale beneficiarilor, respectiv de muncă
ale angajaților.
201 1.8. Personalul Centrului Rezidențial cunoaște misiunea Centrului, planurile
de activități, procedurile, precum ș i responsabilitățile globale și individuale.
STANDARDUL 2 – PERSONAL DE CONDUCERE
Personalul de conducere al Centrului Rezidențial are calificarea, competența
și experiența necesare pentru a asigura un management de calitate.
Rezultat:
Centrul Rezidențial este condus de o persoană (conducător, manager)
competentă, angajată conform normelor legale în vigoare.
Condiții minime:
2.1. Conducătorul (managerul) Centrului Rezidențial trebuie să îndeplinească
următoarele condiții: diplomă de licență în învățământul superior de lungă
durată, experiență și/sau pregătire managerială și experiență în domeniul
protecției sociale; în situații bine fundamentate, personalul de conducere poate fi
recrutat din cadrul absolvenților de învățământ unive rsitar de scurtă durată sau
absolvenți de învățământ post liceal.
2.2. Conducătorul (managerul) Centrului Rezidențial trebuie să aibă cel puțin
5 ani vechime în muncă și minim 2 ani experiență în activitate managerială
relevantă în domeniul protecției sociale.
2.3. Conducătorul (managerul) Centrului Rezidențial are obligația de a
asigura condițiile minime prevăzute de prezentele standarde de calitate.
2.4. Conducătorul (managerul) nu poate conduce mai mult de un Centru
Rezidențial, organizat ca centru cu personalitate juridică.
2.5. Toate îndatoririle conducătorului (managerului) sunt stabilite în fișa
postului.
2.6. Conducătorul (managerul) Centrului Rezidențial are obligația de a se
forma continuu, atât sub raport managerial cât și în c eea ce privește cunoașterea
problematicii persoanelor vârstnice.
2.7. Conducătorul (managerul) va asigura permanent suportul necesar
îmbunătățirii activităților și creșterii calității și eficienței serviciilor.
2.8. Conducătorul (managerul) respect ă termenii contractelor, convențiilor și
protocoalelor de parteneriat încheiate în vederea acordării de servicii sociale.
STANDARD 3 – PLANIFICARE – DEZVOLTARE
Centrul Rezidențial administrează și gestionează serviciile și activitățile
asumate, în baza unei planificări riguroase și cu respectarea normelor legale în
vigoare.
Rezultat:
Centrul Rezidențial deține și aplică o planificare comprehensivă a activităților
și serviciilor derulate.
202 Condiții minime:
3.1. Conducerea Centrului Rezidențial elaborează, în baza legislației în
vigoare, un document cadru – numit Proiect instituțional care cuprinde cel puțin
următoarele: a) tipul și misiunea Centrului Rezidențial; b) principiile directoare;
c) grupul de beneficiari și nevoile specific e; d) obiectivele de dezvoltare
instituțională, pe 3 ani; e) servicii destinate grupului de beneficiari; g) scopul și
obiectivele serviciilor; h) resursele umane, materiale și financiare disponibile și
potențiale; i) relații interinstituționale dezvoltate.
3.2. În vederea elaborării Proiectului instituțional, conducerea Centrului
Rezidențial realizează o analiză a situației unității din punctul de vedere al
gradului de implementare a prezentelor standarde minime de calitate și
consemnează analiza într -un Raport de evaluare.
3.3. Proiectul instituțional este adus la cunoștința întregului personal.
3.4. Conducerea Centrului Rezidențial elaborează anual și răspunde de
îndeplinirea Planului de activitate al unității respective, care cuprinde:
calendarul activităților (termene), scop și obiective, resurse alocate,
responsabilități, indicatori privind monitorizarea rezultatelor; scopul și
obiectivele planului vor fi centrate pe satisfacerea nevoilor beneficiarilor.
3.5. Conducerea Centrului Rezidenț ial îndrumă personalul și monitorizează
implementarea Planului de activitate în termenele și conform parametrilor
calitativi stabiliți, precum și în funcție de resursele alocate.
3.6. Planul de activitate și Proiectul instituțional stau la baza
elaborării/revizuirii celorlalte documente utilizate de Centrul Rezidențial
(Regulamentul intern de Organizare și Funcționare, Manual de Proceduri etc.).
STANDARD 4 – EVALUARE ȘI CONTROL
Conducerea Centrului Rezidențial utilizează, în baza prerogativelor legale, un
sistem coerent de evaluare și control, orientat pe îmbunătățirea rezultatelor
activității.
Rezultat:
Activitatea Centrului Rezidențial este monitorizată sistematic, eficient și în
baza principiului transparenței.
Condiții minime:
4.1. Controlul și evaluarea au ca obiect: calitatea prestației personalului,
calitatea activităților și serviciilor conform prevederilor legale în domeniu.
4.2. Conducerea Centrului Rezidențial definește un set clar de indicatori
măsurabili pentru evaluarea rezultatelor procesului de furnizare a serviciilor;
conducerea Centrului Rezidențial promovează activități de măsurare a
satisfacției beneficiarilor și a familiilor acestora, a personalului și a celorlalte
grupuri de interes.
203 4.3. Conducerea Centrul Rezidențial asigură realizarea de activități de
raportare, publicare, diseminare a rezultatelor conform normelor legale și
regulamentelor interne.
4.4. Conducerea Centrului Rezidențial elaborează, la finele fiecărui an, un
Raport de activitate; raportul este public și este redactat într -o manieră accesibilă
tuturor celor interesați; raportul este transmis serviciilor publice de asistență
socială, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
STANDARD 5 – ADMINISTRARE ȘI FINANȚARE
Conducerea Centrului Rezidențial administrează resursele unității conform
misiunii acesteia și în baza normelor legale în vigoare.
Rezultat:
Beneficiarii primesc servicii de calitate, în baza administrării eficiente a
resurselor Centrului Rezidenția l.
Condiții minime:
5.1. Conducerea Centrului Rezidențial administrează resursele financiare ale
unității, în baza unui plan de cheltuieli care stabilește planificarea financiară,
evidența bugetară și controlul financiar, conform legii; la elabora rea planului de
cheltuieli se ține cont de propunerile beneficiarilor.
5.2. Managerul centrului cunoaște și aplică normele legale privind gestionarea
bunurilor și achizițiile.
5.3. Centrul Rezidențial cu personalitate juridică dispune de un audit i ntern
care să asigure un control eficient al activităților derulate.
STANDARD 6 – COMUNICARE INTERNĂ
Conducerea Centrului Rezidențial promovează măsuri eficiente de
comunicare intra -instituțională.
Rezultat:
Centrul Rezidențial este condu s în baza principiilor de transparență,
deschidere, participare, a tuturor celor implicați.
Condiții minime:
6.1. Conducerea Centrului Rezidențial informează personalul cu privire la:
strategiile și politicile sociale din domeniu; noi reglementări legislative în
domeniu.
6.2. Managerul se asigură că modul de conducere al Centrului Rezidențial
crează o atmosferă deschisă, pozitivă și incluzivă.
6.3. Managerul comunică clar cu beneficiarii și angajații, astfel încât
obiectivele și scopurile C entrului Rezidențial să fie asumate și soluționate.
6.4. Procesul de conducere trebuie să fie transparent și deschis.
204 6.5. Planificarea și practica managerială trebuie să încurajeze noutatea,
creativitatea și dezvoltarea Centrului Rezidențial.
6.6. Fiecare angajat își cunoaște colaboratorii pe baza fișei postului și a altor
documente ale unității.
6.7. Conducerea Centrului Rezidențial utilizează modalități operaționale de
comunicare între membrii echipei de personal implicați în procesul de furnizare
a serviciilor.
STANDARD 7 – COMUNICARE ȘI PARTENERIAT
Conducerea Centrului Rezidențial are și aplică o strategie de relații publice.
Rezultat:
În vederea creșterii calității serviciilor oferite, Centrul Rezidențial are și
dezvoltă o politică de colaborare activă cu alte instituții.
Condiții minime:
7.1. Conducerea Centrului Rezidențial desemnează una sau mai multe
persoane pentru a răspunde de realizarea activităților de "relații publice".
7.2. Conducerea Centrului R ezidențial are și aplică o politică de comunicare
și colaborare cu organismele de coordonare -finanțare (centrale, județene, locale –
după caz).
7.3. Conducerea Centrului Rezidențial are și aplică o politică de comunicare
și colaborare cu instituțiile s ociale, de sănătate, culturale, religioase etc., din
comunitate.
7.4. Conducerea Centrului Rezidențial are și aplică o politică de comunicare
și colaborare cu organizațiile neguvernamentale implicate în asistența socială a
persoanelor vârstnice.
7.5. Conducerea Centrului Rezidențial deține și utilizează materiale pentru
promovarea imaginii unității în comunitate (ex: materiale tipărite, casete video,
audio, pagină WEB etc.).
7.6. Conducerea Centrului Rezidențial întreprinde demersuri pentru ca
unitatea să participe la derularea unor proiecte cu finanțare internațională și/sau
internă.
7.7. Activitatea care este desfășurată în parteneriat este monitorizată, evaluată
și consemnată în Rapoarte anuale. Personalul centrului, beneficiarii, membrii
comunității, organismele asociative ale beneficiarilor sunt informați anual
asupra parteneriatelor încheiate, precum și asupra Rezultatelor activităților
derulate.
STANDARD 8 – ÎNREGISTRAREA ȘI ARHIVAREA DATELOR
BENEFICIARILOR
Centrul Rezidențial efectuează înregistrarea, utilizarea și arhivarea datelor
beneficiarilor, conform legislației în vigoare și a Manualului de proceduri.
205 Rezultat: Înregistrarea, utilizarea și arhivarea datelor respectă normele legale
în vigoare.
Condiții minime:
8.1. Înregistrarea și arhivarea datelor se efectuează cu promptitudine, în
conformitate cu normele legale în vigoare.
8.2. Centrul Rezidențial asigură păstrarea și utilizarea datelor privind
beneficiarii, în regim de confidențialitate, conform norme lor legale în vigoare.
8.3. Înregistrările individuale ale beneficiarilor sunt confidențiale, actualizate
și păstrate în ordine.
8.4. Centrul Rezidențial asigură accesul necondiționat al
beneficiarilor/reprezentanților legali la datele care îi priv esc.
______________________________________________________________________________
| SECȚIUNEA II |
| RESURSE UMANE |
| (Standarde 9- 11) |
|______________________________________________________________________________|
STANDARD 9 – STRUCTURA ȘI CALIFICAREA PERSONALULUI
Centrul Rezidențial dispune de o structură de personal în concordanță cu
misiunea lui, cu nevoile beneficiarilor, cu politica sa bugetară și cu normele
legale în vigoare.
Rezultat:
Beneficiarii sunt asistați de personal suficient și competent.
Condiții minime:
9.1. Structura de p ersonal a Centrului Rezidențial asigură desfășurarea
efectivă și eficientă a activităților procesului de furnizare a serviciilor (asistența
asigurată beneficiarilor, administrarea resurselor, organizare și comunicare,
management -ul curent al unității, mana gement-ul urgențelor).
9.2. Structura de personal a Centrului Rezidențial corespunde, ca număr și
calificare, serviciilor acordate.
9.3. Structura de personal este descrisă în statul de funcții, iar organigrama
Centrului Rezidențial precizează orga nizarea pe compartimente, servicii etc.,
relațiile de coordonare/subordonare dintre acestea, precum și numărul de
personal.
9.4. Personalul trebuie informat asupra întregii activități a Centrului
Rezidențial, asupra contractelor intra și interinstituți onale, precum și a
Regulamentului intern de organizare și funcționare.
9.5. Centrul Rezidențial trebuie să se asigure de continua creștere a
performanțelor profesionale a personalului propriu, prin organizarea de sesiuni
de formare.
9.6. Conducerea Centrului Rezidențial propune și revizuiește periodic
organigrama, pentru a răspunde dinamicii cerințelor beneficiarilor.
206 9.7. Centrul Rezidențial poate să utilizeze personal voluntar; acesta nu este
inclus în organigrama unității și nu poate prelua r esponsabilitățile personalului
retribuit.
9.8. Pentru fiecare poziție din statul de funcții există o fișă a postului în care
sunt prevăzute atribuțiile angajatului.
9.9. Conducerea Centrului Rezidențial revizuiește periodic fișele postului în
funcție de politica unității.
9.10. Fiecare angajat are calificarea, competența, experiența și calitățile
solicitate de fișa postului.
9.11. Fiecare angajat are obligația de a cunoaște și respecta prevederile fișei
postului pe care îl ocupă.
9.12. C entrul Rezidențial ține o evidență clară a turelor de zi și de noapte prin
care se asigură serviciile; face repartizarea personalului pe ture într -o manieră
flexibilă, pentru a asigura continuitatea procesului de furnizare a serviciilor și
respectarea stan dardelor de calitate în domeniu.
9.13. Serviciile asigurate de către personalul Centrului Rezidențial (contacte
telefonice, ieșiri în comunitate, orele de muncă cu beneficiarii, petrecute în afara
unității etc.) sunt incluse în turele personalului.
9.14. Centrul Rezidențial asigură, pe cât posibil, stabilitatea personalului care
lucrează direct cu beneficiarii, pentru a realiza continuitatea activităților și
confortul afectiv al beneficiarilor în procesul de furnizare a serviciilor.
STANDARD 10 – SELECȚIA, ANGAJAREA ȘI PROMOVAREA
PERSONALULUI
Centrul Rezidențial aplică prevederi scrise privind selecția, angajarea și
promovarea personalului, conforme cu tipul și misiunea unității și cu legislația
în vigoare.
Rezultat:
Selectarea, ang ajarea și promovarea personalului din Centrul Rezidențial se
realizează conform criteriilor de competență ale postului.
Condiții minime:
10.1. Angajarea/promovarea personalului se realizează în condițiile legii și
are în vedere criterii de compete nță cum ar fi: calificare, experiență, abilități
profesionale, aptitudini, motivație etc.
10.2. Centrul Rezidențial se asigură că personalul care lucrează direct cu
beneficiarii are o condiție bună de sănătate (probată cu documente medicale,
conform le gislației în vigoare).
10.3. Înainte de efectuarea oricărei angajări se vor solicita referințe de la
locurile anterioare de muncă.
10.4. Centrul Rezidențial poate recruta voluntari numai în urma verificării
recomandărilor solicitate; se solicită in clusiv cazier judiciar.
207 STANDARD 11 – PERFECȚIONAREA PERSONALULUI
Centrul Rezidențial are și aplică o politică privind perfecționarea continuă a
personalului, în acord cu misiunea unității și cu standardele minime de calitate
în domeniu.
Rezultat:
Personalul Centrului Rezidențial este inclus în programe de perfecționare
profesională.
Condiții minime:
11.1. Centrul Rezidențial elaborează anual și aplică un Plan de formare
profesională.
11.2. Centrul Rezidențial asigură toate co ndițiile necesare realizării
programelor de formare profesională a angajaților și respectă opțiunile acestora
privind alegerea temelor de curs.
11.3. Centrul Rezidențial identifică oportunitățile de perfecționare a
personalului în vederea creșterii com petenței acestuia în procesul de furnizare a
serviciilor.
11.4. Centrul Rezidențial asigură, anual sau ori de câte ori este nevoie, sesiuni
de instruire a personalului unității în domeniul protecției sociale a persoanelor
vârstnice.
_________________ _____________________________________________________________
| SECȚIUNEA III |
| ACCESAREA SERVICIILOR |
| (Standarde 12 – 17) |
|______________________________________________________________________________|
STANDARD 12 – INFORMARE
Centrul Rezidențial utilizează și difuzează materiale informative privind
serviciile furnizat e persoanelor vârstnice.
Rezultat:
Populația are acces la informații privind oferta de servicii a Centrului
Rezidențial.
Condiții minime:
12.1. Centrul Rezidențial pune la dispoziția beneficiarului, familiei acestuia
sau oricărei alte per soane interesate, materiale informative și publicitare privind
serviciile acordate.
12.2. Centrul Rezidențial deține și utilizează un Manual de proceduri care
cuprinde toate procedurile aplicate în procesul de furnizare a serviciilor către
beneficiar ( admitere, evaluare, reevaluare, ieșire, reclamații etc.).
12.3. Manualul de proceduri include: scopurile și obiectivele centrului, natura
serviciilor furnizate, personalul care furnizează serviciile, termenii contractului
încheiat cu beneficiarul, proc edura reclamațiilor, modalitățile de contactare a
208autorităților locale, serviciilor sociale, serviciilor de sănătate, procedura ieșirii
din centru și în caz de deces, precum și orice alte informații considerate
importante pentru potențialii beneficiari.
12.4. Manualul de proceduri este disponibil în forme adaptate pentru
persoanele vârstnice. Unde este cazul, sunt disponibile versiuni în limbile
minorităților naționale.
12.5. Toți cei interesați pot să viziteze Centrul Rezidențial pentru a cunoaște
condițiile de locuit, personalul, modul de desfășurare a activităților.
12.6. În cazul admiterii de urgență a unui beneficiar, Centrul Rezidențial
asigură informarea beneficiarului/reprezentantului legal, în termen de 48 de ore
de la admitere, asupra p rincipalelor reguli și practici ale procesului de furnizare
a serviciilor.
STANDARD 13 – ADMITERE
Centrul Rezidențial elaborează și utilizează o procedură privind admiterea
beneficiarilor în funcție de tipul și misiunea unității.
Rezultat:
Solicitanții serviciilor sunt admiși în Centrul Rezidențial (în limita locurilor
disponibile) numai dacă acesta le poate satisface nevoile specifice.
Condiții minime:
13.1. Centrul Rezidențial deține o procedură de admitere care precizează:
actele necesare; criteriile de eligibilitate ale beneficiarilor; cine ia decizia de
admitere/respingere; modul în care se consemnează decizia; modalitatea de
contestare a deciziei.
13.2. În vederea admiterii în Centrul Rezidențial, dosarul personal întocmi t de
solicitanții/reprezentanții legali va conține documentele și actele stabilite
conform prevederilor legale în vigoare; dosarul va conține obligatoriu decizia de
admitere și copia grilei de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice.
13.3. Dosarul de admitere în Centrul Rezidențial este avizat de conducătorul
(managerul) Centrului.
STANDARD 14 – EVALUARE INIȚIALĂ/COMPLEXĂ
Centrul Rezidențial deține și utilizează o procedură privind evaluarea inițială
și complexă beneficiarilor.
Rezultat:
Beneficiarii sunt admiși în Centrul Rezidențial și li se asigură servicii numai
în baza evaluării inițiale și a evaluării complexe nevoilor individuale.
Condiții minime:
14.1. Centrul Rezidențial realizează evaluarea proprie a nevoilor
beneficiarilor; evaluarea se realizează chiar dacă beneficiarul a fost supus
209evaluării complexe de către comisiile de evaluare reglementate prin actele
normative în vigoare și deține o recomandare privind gradul de dependență,
precum și nevoia de servicii;
14.2. Centrul Rezidențial efectuează o evaluare proprie a fiecărui beneficiar,
care include: igiena corporală, îmbrăcat/dezbrăcat, alimentație, igiena
eliminărilor, mobilizare, deplasare în interior, deplasare în exterior, comunicare,
prepararea hranei, act ivități de menaj, gestiune și administrarea bugetului și a
bunurilor, efectuarea cumpărăturilor, respectarea tratamentului medical,
utilizarea mijloacelor de transport, acuitate vizuală, acuitate auditivă, deficiență
de vorbire, orientare, memorie, judecat ă, coerență, comportament și tulburări
afective.
14.3. În baza evaluării proprii și în baza recomandărilor comisiilor de
evaluare reglementate prin actele normative în vigoare, Centrul Rezidențial
stabilește serviciile ce vor fi asigurate beneficiarilo r;
14.4. Centrul Rezidențial efectuează reevaluarea beneficiarului atunci când
apar modificări semnificative ale stării fizice, psihice și/sau a situației sociale, la
6 luni și la ieșirea beneficiarului din instituție.
14.5. Evaluarea se efectuează de către o echipă multidisciplinară formată din
minimum trei specialiști din domenii ca: medicină, asistență socială, psihologie,
psihopedagogie etc., din cadrul Centrului Rezidențial sau contractați de la alte
servicii din comunitate.
14.6. Echipa mu ltidisciplinară efectuează evaluarea cu participarea
beneficiarului și/sau a reprezentantului său legal, după caz.
14.7. Centrul Rezidențial deține și utilizează o Fișă de evaluare individuală în
care sunt înregistrate datele privind evaluarea inițială /complexă; datele sunt
păstrate în regim de confidențialitate, conform legii, beneficiarul/reprezentantul
său legal având acces la acestea.
14.8. Centrul utilizează indicatori de performanță proprii, și după caz, stabiliți
prin lege, pentru monitorizar ea activității derulate.
14.9. Centrul întocmește rapoarte semestriale privind nivelul de performanță
obținut prin derularea activităților planificate.
14.10. Evaluarea periodică a gradului de satisfacție a beneficiarului privind
serviciile acordat e este efectuată de centru în vederea constituirii unei baze
pentru planificarea activității ulterioare.
14.11. Rapoartele de monitorizare și evaluare a gradului de performanță sunt
puse la dispoziția persoanelor, organismelor și instituțiilor abilitat e, conform
legii; rapoartele sunt transmise serviciilor publice de asistență socială, în
conformitate cu prevederile legale în vigoare.
STANDARD 15 – PLANIFICAREA SERVICIILOR
Centrul Rezidențial asigură fiecărui beneficiar un plan al serviciilor c are îi vor
fi furnizate respectând pe cât posibil, dorințele și prioritățile acestuia.
Rezultat:
210 Fiecare beneficiar din Centrul Rezidențial primește servicii în baza unei
planificări individuale.
Condiții minime:
15.1. Pentru fiecare bene ficiar se întocmește un Plan Individualizat de
asistență și îngrijire.
15.2. Planul Individualizat de asistență și îngrijire stabilește, în baza evaluării,
serviciile asigurate beneficiarului pe perioada rezidenței în Centrul Rezidențial
precum și pers onalul implicat în realizarea planului;
15.3. În cazul în care beneficiarul necesită și alte servicii în afara celor
asigurate de Centrul Rezidențial, acestea vor fi contractate de la alți furnizori de
servicii din comunitate; serviciile externalizate sunt incluse în Planul
Individualizat de asistență și îngrijire.
15.4. Planul Individualizat de asistență și îngrijire este elaborat de o echipă
multidisciplinară;
15.5. Responsabilitatea coordonării serviciilor incluse în Planul Individualizat
deasistență și îngrijire revine unui "manager de caz", desemnat din rândul
personalului specializat al Centrului Rezidențial.
15.6. Planul Individualizat de asistență și îngrijire este revizuit oricând este
necesar, în funcție de nevoile individuale ale beneficiarului.
15.7. Elaborarea și revizuirea Planului Individualizat de asistență și îngrijire
se efectuează împreună cu beneficiarul sau cu reprezentantul legal al acestuia și
este semnat de managerul de caz desemnat și de beneficiar/reprezentantul legal.
15.8. Beneficiarul/reprezentantul legal primește o copie a Planului
Individualizat de asistență și îngrijire (în forma inițială și ori de câte ori acesta
este revizuit), prezentată într -o formă accesibilă.
15.9. Centrul Rezidențial dispune d e resursele umane, instrumentele și
tehnicile necesare realizării activității de evaluare a situației și nevoilor
beneficiarului.
15.10. Personalul centrului este obligat să ofere explicații clare
beneficiarului/reprezentantului legal asupra oricărei d ecizii luate, pornind de la
admitere până la scoaterea din evidență a beneficiarului.
15.11. Centrul Rezidențial asigură existența unui feedback permanent cu
beneficiarul privind serviciile acordate.
15.12. Centrul promovează participarea beneficia rului sau a reprezentantului
său legal la planificare și acordarea serviciilor.
STANDARDUL 16 – CONTRACT DE SERVICII
Centrul Rezidențial asigură beneficiarului serviciile necesare, în baza unui
contract încheiat în condițiile legii.
Rezultat:
Fiecare beneficiar are un contract de servicii, în baza căruia i se asigură
serviciile sociale.
211 Condiții minime:
16.1. Contractul de furnizare servicii sociale se realizează conform modelului
prevăzut de legislația în vigoare.
16.2. Contr actul va putea fi modificat ulterior, conform unor clauze
prestabilite.
16.3. Contractul stabilește, atunci când este cazul, condițiile de reprezentare a
beneficiarului în relația cu Centrul Rezidențial.
16.4. Beneficiarul/reprezentantul legal prim ește obligatoriu un exemplar
original al contractului de servicii.
STANDARD 17 – IEȘIREA DIN CENTRUL REZIDENȚIAL
Centrul Rezidențial deține și aplică o procedură privind ieșirea beneficiarilor
din centru.
Rezultat:
Ieșirea beneficiarilor din Centrul Rezidențial se face în condiții de siguranță.
Condiții minime:
17.1. Procedura privind ieșirea beneficiarului din Centrul Rezidențial are în
vedere stabilirea condițiilor în care se va efectua ieșirea (transfer la o altă unitate
de asistență socială, trai independent în comunitate etc.).
17.2. Ieșirea beneficiarului din Centrul Rezidențial se face cu respectarea
prevederilor Planului Individualizat de asistență și îngrijire care cuprinde și
procedurile referitoare la ieșirea benefic iarului din centru.
17.3. La ieșire, Centrul Rezidențial întocmește, pentru fiecare beneficiar, o
Foaie de ieșire în care se precizează: data ieșirii; motivele; scurt istoric asupra
rezidenței în centru; locația în care se mută beneficiarul (altă unita te de asistență
socială, locuința proprie etc.); persoana de contact care va putea da relații despre
evoluția ulterioară a beneficiarului.
17.4. Pentru fiecare beneficiar, Centrul Rezidențial întocmește un dosar care
va conține: Fișa de evaluare, Planu l Individualizat de asistență și îngrijire și
Foaia de ieșire; dosarul se întocmește în două exemplare dintre care unul se
înmânează cu semnătură de primire, beneficiarului/reprezentantului legal sau
familiei (după caz), iar al doilea se trimite, cu confir mare de primire,
departamentului de asistență socială din cadrul autorității locale/județene care va
monitoriza beneficiarul după ieșirea din Centrul Rezidențial.
______________________________________________________________________________
| SECȚIUNE A IV |
| DREPTURI ȘI ETICĂ |
| (Standarde 18 – 19) |
|________________________ ______________________________________________________|
STANDARD 18 – CODUL DREPTURILOR BENEFICIARILOR
212 Centrul Rezidențial respectă drepturile beneficiarilor în procesul de furnizare
a serviciilor.
Rezultat:
Beneficiarii sunt tratați de î ntregul personal, în procesul de furnizare a
serviciilor, cu respectarea prevederilor scrise ale Centrului Rezidențial privind
drepturile acestora.
Condiții minime:
18.1. Drepturile beneficiarilor sunt prevăzute în Codul drepturilor
beneficiarilor .
18.2. Codul drepturilor beneficiarilor le garantează acestora drepturile:
– de a fi informați (ei și reprezentanții lor), asupra drepturilor și
responsabilităților lor în calitate de beneficiari ai serviciilor Centrului
Rezidențial, și de a fi co nsultați cu privire la toate deciziile care îi privesc;
– de a-și desfășura activitățile într -un mediu fizic accesibil, sigur, funcțional și
intim;
– de a decide și a -și asuma riscurile (direct sau prin reprezentanți legali) în
toate aspectele vieț ii lor și de a -și exprima liber opțiunile;
– de a gândi și acționa autonom, cu respectarea drepturilor celorlalți
beneficiari, conform potențialului și dorințelor personale;
– de a fi informați cu privire la starea lor de sănătate;
– de a consi mți asupra serviciilor asigurate prin contract;
– de a beneficia de serviciile menționate în contract;
– de a li se păstra toate datele în siguranță și confidențialitate: excepțiile de la
regulă sunt consemnate în scris în acord cu beneficiarii sau cu reprezentanții lor;
– de a nu fi abuzați, neglijați, abandonați sau pedepsiți, hărțuiți sau exploatați
sexual;
– de a face sugestii și reclamații fără teamă de represalii;
– de a nu fi exploatați economic (abuzuri privind banii, proprietăți le, pretenții
ce depășesc taxele convenite pentru servicii etc.);
– de a nu li se impune restricții de natură fizică sau psihică, în afara celor
stabilite de medic sau alt personal calificat și a celor convenite prin contractul de
servicii, regulamentu l de organizare și funcționare și regulamentul intern;
– de a fi tratați și de a avea acces la toate serviciile centrului, fără
discriminare;
– de a beneficia de intimitate;
– de a-și manifesta și exercita liber orientările și interesele cultur ale, etnice,
religioase, sexuale etc., conform legii;
– de a-și dezvolta talentele și abilitățile; de a fi sprijiniți pentru a se angaja în
muncă;
– de a-și utiliza așa cum doresc lucrurile personale;
– de a-și gestiona așa cum doresc resursele financiare, cu excepția cazurilor de
restricție legală sau dacă există acorduri scrise între centru și
213beneficiar/reprezentantul său legal privind gestionarea banilor și bunurilor
beneficiarilor;
– de a fi anunțați în scris și de a putea fi audiați cu 28 de zile lucrătoare
înainte, dacă vor fi excluși de la accesul la activitățile Centrului Rezidențial
(cazuri de transfer ori rezilierea unilaterală a contractului de servicii); fac
excepție cazurile de forță majoră: agravarea stării de sănătate a benefi ciarului,
agresarea de către beneficiar a personalului sau altor beneficiari etc. (situații ce
sunt stipulate în contractul de servicii);
– de a fi excluși/transferați din Centrul Rezidențial numai:
1. din rațiuni de ordin medical;
2. la dorinț a beneficiarului;
3. pentru comportamente ce sunt un pericol pentru beneficiar sau pentru
ceilalți beneficiari;
4. pentru comportamente care prejudiciază sau deranjează rutinele zilnice ale
activităților centrului;
5. în cazul în care cerințele de reabilitare ale beneficiarului depășesc
posibilitățile de servicii ale centrului;
6. în cazul pierderii autorizației de funcționare de către Centrul Rezidențial;
7. în cazuri de forță majoră (cataclisme naturale, apariția unui focar de infecție
epidemică etc.), prevăzute în contractul de servicii;
– de a duce o viață împlinită;
– de a nu desfășura activități lucrative (aducătoare de venituri pentru centru)
împotriva voinței lor;
– de a accesa toate spațiile și echipamentele comune; d e a avea acces la toate
informațiile financiare care îi privesc, deținute de Centrul Rezidențial;
– de a fi informați la zi, în mod complet și accesibil (în format clasic sau
adaptat) despre politica și procedurile centrului și a -și putea exprima liber
opiniile în legătură cu acestea;
– de a fi informați cu privire la toate activitățile desfășurate în centru;
– de a fi consultați cu privire la serviciile furnizate (inclusiv dreptul de a
refuza unele servicii, în anumite circumstanțe stabilite pr in contractul de
servicii);
– de a fi tratați individualizat, pentru o valorizare maximală a potențialului
personal;
– de a primi răspuns la solicitările, opiniile exprimate.
STANDARD 19 – RELAȚIA PERSONALULUI CU BENEFICIARII
Centrul Rezid ențial deține și aplică o procedură bazată pe onestitate și respect,
privind relația personalului cu beneficiarii.
Rezultat:
Beneficiarii sunt tratați de personalul Centrului Rezidențial cu onestitate și
respect.
214 Condiții minime:
19.1. Pe rsonalul cunoaște și respectă Codul drepturilor beneficiarilor (vezi
standard 18.2).
19.2. Personalul cunoaște și respectă procedura Centrului Rezidențial privind
relația cu beneficiarii.
19.3. Centrul Rezidențial informează beneficiarii/reprezenta nții legali,
familiile beneficiarilor, asupra procedurii unității privind relația personalului cu
beneficiarii.
19.4. Personalul de specialitate cunoaște particularitățile individuale, astfel
încât să poată stabili o comunicare și relații adecvate cu a ceștia; personalul de
asistență trebuie să aibă abilități empatice și de comunicare.
19.5. Centrul Rezidențial asigură consiliere precum și informarea
beneficiarilor și a personalului asupra regulamentelor de funcționare și a
standardelor de calitate a serviciilor.
19.6. Centrul Rezidențial dispune de proceduri clare privind prevenirea
abuzului asupra beneficiarului, precum și asupra personalului care acordă
servicii sociale.
215 ______________________________________________________________________ ________
| SECȚIUNEA V |
| ÎNGRIJIRE |
| (Standarde 20 – 23) |
|______________________________________________________________________________|
Standardul 20 – HRĂNIRE
Centrul Rezidențial asigură beneficiarilor o alimentație în concordanță cu
nevoile și preferințele lor, cu respectarea normelor legale în vigoare.
Rezultat:
Beneficiarii primesc o alimentație adecvată, într -o ambianță plăcută.
Condiții minime:
20.1. Centrul Rezidențial asigură beneficiarilor o alimentație corespunzătoare
calitativ și cantitativ (aport caloric, diversitate, prelucra re, prezentare etc.),
conform normelor legale; atunci când e cazul, se asigură beneficiarilor hrană
dietetică conform prescripțiilor medicului și în baza recomandărilor medicului
sau ale asistentului dietetician.
20.2. Centrul Rezidențial asigură fiecă rui beneficiar 3 mese complete pe zi
(cel puțin două mese cu hrană gătită) și două gustări, la intervale echilibrate.
20.3. Centrul Rezidențial asigură beneficiarilor meniuri variate de la o zi la
alta, iar la stabilirea meniului zilnic se ține cont de preferințele beneficiarilor.
20.4. Beneficiarii au timp suficient pentru a lua masa (nu sunt grăbiți în nici
un fel); atunci când este necesar, beneficiarilor li se asigură asistență pentru
hrănire din partea personalului într -o manieră discretă, tole rantă, încurajându -se,
totodată, formarea abilităților de hrănire independentă; se asigură servirea mesei
în dormitoare, numai pentru persoanele a căror condiție de sănătate nu permite
deplasarea acestora la spațiul destinat servirii hranei.
20.5. Bene ficiarii pot ajuta la pregătirea hranei, la servire și la spălarea
veselei, în vederea menținerii/refacerii abilităților de autoservire și
autogospodărire.
STANDARDUL 21 – IGIENĂ PERSONALĂ
Centrul Rezidențial oferă condiții de menținere a igienei personale a
beneficiarilor și a colectivității în care trăiesc aceștia.
Rezultat:
Beneficiarilor li se asigură condiții corespunzătoare de menținere a igienei
personale.
Condiții minime:
21.1. Centrul Rezidențial se asigură că fiecare ben eficiar are obiecte de igienă
personală (periuță de dinți, pastă de dinți, săpun, prosoape etc.).
216 21.2. Centrul Rezidențial, în funcție de tip și misiune, poate asigura
beneficiarilor îmbrăcăminte și încălțăminte adecvate și în acord cu preferințele
acestora; beneficiarii sunt încurajați să poarte îmbrăcămintea și încălțămintea
proprie și să utilizeze obiectele personale;
21.3. Beneficiarii își păstrează îmbrăcămintea, echipamentele personale,
precum și materialele igienico -sanitare destinate exclus iv pentru uz propriu într –
un spațiu individualizat; pentru unele articole este necesară evaluarea factorilor
de risc (lame de ras, tacâmuri etc.).
21.4. Centrul Rezidențial asigură asistență calificată pentru menținerea igienei
personale a beneficiaril or care nu se pot îngriji singuri (spălare, bărbierit etc.);
de asemenea, Centrul Rezidențial asigură consiliere, asistență, echipamente și
materiale necesare beneficiarilor care au probleme de continență.
21.5. Centrul Rezidențial aplică programe de c urățenie și dezinfecție adecvate
pentru toate spațiile pe care le deține, conform normelor legale în vigoare.
21.6. Centrul Rezidențial asigură materiale de cazarmament adecvate și în
stare corespunzătoare (curate, neuzate etc.).
STANDARDUL 22 – SUPRAVEGHEREA, MENȚINEREA SĂNĂTĂȚII ȘI
MEDICAȚIA
Centrul Rezidențial asigură beneficiarilor servicii de supraveghere, menținere
a sănătății și medicația, în concordanță cu misiunea unității și nevoile
beneficiarilor.
Rezultat:
Beneficiarii prim esc servicii de prevenire, terapie și recuperare medicală în
baza evaluării/reevaluării nevoilor individuale și medicamente în baza
prescripțiilor medicale, cu respectarea normelor legale în vigoare.
Condiții minime:
22.1. Centrul Rezidențial info rmează beneficiarii/reprezentanții legali, chiar
de la primirea acestora în unitate, asupra drepturilor și modalităților legale de
acordare a asistenței medicale.
22.2. Centrul Rezidențial asigură fiecărui beneficiar activități de supraveghere
și menținere a sănătății, conform Planului individualizat de asistență și îngrijire
și în concordanță cu misiunea unității.
22.3. Centrul Rezidențial asigură accesul fiecărui beneficiar la asistență
medicală, conform normelor legale în vigoare (medic de famili e, medici
specialiști – în centru sau în policlinici, spitale etc. din cadrul comunității) și la
asistență tehnică adecvată (ochelari, lucrări stomatologice etc.).
22.4. Centrul Rezidențial asigură monitorizarea în scop preventiv și terapeutic
a stării de sănătate fizică și psihică a beneficiarilor; evaluează și adaptează
regimul alimentar al fiecărui beneficiar conform indicațiilor medicale.
22.5. Centrul Rezidențial alocă un spațiu – izolator – pentru persoanele
suspecte sau bolnave de o maladie c ontagioasă; în funcție de tipul și misiunea
217unității, aceasta poate deține și un spațiu dotat, conform normelor legale în
vigoare, pentru consultații și tratamente medicale (cabinet medical).
22.6. Este interzis consumul de băuturi alcoolice în centru, cu excepția unor
evenimente organizate; pentru fumat sunt destinate spații speciale, stabilite prin
Regulamentul intern de Organizare și Funcționare.
22.7. Centrul Rezidențial realizează pentru beneficiari programe de educație
sanitară (împotriva fuma tului, consumului de băuturi alcoolice, abuzului de
medicamente, încurajarea vieții active etc.) cu personal calificat (medic,
psiholog, asistent social etc.).
22.8. Centrul Rezidențial asigură beneficiarilor condiții pentru mișcare și
activități în ae r liber și ia măsurile necesare prevenirii accidentelor.
22.9. Personalul centrului este obligat să efectueze controale ale stării de
sănătate (conform normelor legale).
22.10. Beneficiarii care pot să -și administreze singuri medicația stabilită în
urma evaluării de către specialiști, aceștia vor dispune de un spațiu special, ce
poate fi încuiat, pentru depozitarea medicamentelor recomandate de medic
(personalul responsabilizat va putea avea acces la acest spațiu); personalul
medical ține evidența a dministrării medicamentelor într -un document special –
Fișa medicației, în conformitate cu normele legale în vigoare.
22.11. În cazul în care beneficiarii nu -și pot administra singuri medicația,
acest lucru se efectuează de către personal medical, conf orm prescripțiilor
medicale.
22.12. Personalul medical asigură monitorizarea schimbărilor privind starea
de sănătate a beneficiarilor, ca efect al medicației, în vederea revizuirii
corespunzătoare a prescripțiilor medicale; în caz de urgență medicală s e anunță
Salvarea.
22.13. În cazul decesului unui beneficiar, medicamentele acestuia se păstrează
până la stabilirea cauzei decesului.
22.14. În Centrul Rezidențial medicația este administrată în baza unei condici
de evidență. În această condică se înscriu următoarele rubrici: numele și
prenumele beneficiarului, diagnosticul, medicația prescrisă, cantitatea și data.
STANDARDUL 23 – DECES
Centrul Rezidențial asigură beneficiarilor, în caz de boală în fază terminală
sau deces, toate serviciil e de îngrijire necesare precum și servicii spirituale,
religioase, în conformitate cu credința religioasă a beneficiarului.
Rezultat:
Beneficiarului aflat în fază terminală, sau în caz de deces, i se asigură toate
serviciile necesare; acesta și fa milia sa vor fi tratați de personalul Centrului
Rezidențial cu multă grijă, înțelegere și respect.
Condiții minime:
218 23.1. În cazul în care un beneficiar se află în fază terminală, personalul
Centrului Rezidențial îi acordă toată atenția și asisten ța necesară, conform
dorințelor exprimate de beneficiar, de reprezentantul legal sau de familia
acestuia, după caz.
23.2. Se asigură protecția emoțională a celorlalți beneficiari prin izolarea
trupului persoanei decedate.
23.3. După moartea benefic iarului, trupul neînsuflețit va fi tratat cu demnitate;
Centrul Rezidențial, după caz, îndeplinește formalitățile legate de deces și
asigură funeraliile.
219 ______________________________________________________________________________
| SECȚIUNEA VI |
| GĂZDUIRE |
| (Standarde 24 – 30) |
|________________________________ ______________________________________________|
STANDARD 24 – SIGURANȚĂ ȘI ACCESIBILITATE
Centrul Rezidențial asigură beneficiarilor condiții de locuit conform nevoilor
de viață și asistență ale acestora.
Rezultat:
Beneficiarii trăiesc în tr-o locație sigură și accesibilă, amplasată în comunitate
sau în proximitatea acesteia.
Condiții minime:
24.1. Centrul Rezidențial este amplasat în comunitate sau în proximitatea
acesteia, astfel încât să permită accesul beneficiarilor la toate r esursele și
facilitățile existente (sănătate, educație, muncă, cultură, petrecerea timpului
liber, relații sociale etc.).
24.2. Există căi de acces și mijloace de transport în comun, în apropierea
centrului.
24.3. Centrul Rezidențial dispune de: un post telefonic în funcțiune (cu linie
telefonică directă); mijloace proprii de transport; spații de parcare pentru
vehiculele beneficiarilor, personalului sau ale vizitatorilor centrului.
24.4. Toate spațiile Centrului Rezidențial sunt sigure și acces ibile
beneficiarilor; Centrul Rezidențial asigură adaptări și echipamente pentru a
permite și încuraja mobilitatea și autonomia beneficiarilor.
24.5. Spațiile comune din centru trebuie să includă camere în care au loc
activități sociale, culturale, rel igioase, camere în care beneficiarii pot fi vizitați
de către rude în intimitate, săli de mese, cameră de fumat.
24.6. Centrele Rezidențiale trebuie să respecte spațiul adecvat fiecărui
beneficiar, astfel încât toate serviciile care se acordă, să se de sfășoare în condiții
optime.
24.7. Centrele rezidențiale, după caz, asigură accesul beneficiarilor la spațiile
și echipamentele existente pentru desfășurarea unor activități de bază ale vieții
zilnice, derulate în beneficiu propriu sau comun (pregătire a hranei, servirea
mesei, spălătorie, grădinărit etc.).
24.8. Iluminatul în camerele comune trebuie să fie suficient de intens și astfel
poziționat, încât să faciliteze cititul și alte activități de petrecere a timpului liber.
24.9. Camerele sunt d otate cu mobilier de bună calitate care să răspundă
intereselor și activităților preferate de beneficiar și adaptate acestora.
24.10. La exterior, Centrul Rezidențial este înconjurat cu un gard de înălțime
medie, fără elemente metalice periculoase; gar dul permite vizibilitate din ambele
sensuri.
220 STANDARD 25 – CONFIDENȚIALITATEA INFORMAȚIEI
Centrul Rezidențial asigură fiecărui beneficiar confidențialitatea informației,
în concordanță cu politicile și procedurile scrise, numai în interesele
beneficiarilor de servicii.
Rezultat:
Fiecare beneficiar are dreptul la confidențialitatea informației pe care o
transmite personalului centrului rezidențial.
Condiții minime:
25.1. Beneficiarii de servicii sociale trebuie să cunoască obiectiv ele și
procedurile centrului. În cazul în care acestea nu sunt respectate, există norme de
sancțiune.
25.2. Personalul de îngrijire și suport care lucrează cu informații
confidențiale, este instruit în ce momente este necesară transmiterea informației
confidențiale, managerului și altor centre sociale sau de sănătate.
25.3. Principiile confidențialității se aplică tuturor angajaților centrului.
STANDARD 26 – AMENAJAREA DORMITOARELOR
Centrul Rezidențial asigură fiecărui beneficiar un spațiu personal într -un
dormitor, în conformitate cu misiunea centrului și cu nevoile individuale ale
beneficiarului.
Rezultat:
Fiecare beneficiar deține un spațiu personal adecvat, într -un dormitor.
Condiții minime:
26.1. Fiecărui beneficiar al Centrului Rezidențial i se asigură un minim de 4
mp în dormitoare cu mai mult de două paturi, excluzând coridoarele și spațiile
comune.
26.2. Fiecărui beneficiar al Centrului Rezidențial găzduit într -un dormitor tip
garsonieră, îi revine un spațiu de minim 10 mp, excluzând coridoarele și spațiile
comune; dormitoarele pot fi ocupate de cel mult doi beneficiari, de comun
acord, suprafața dormitorului fiind în acest caz de minim 16 mp.
26.3. În cazul în care rămâne un loc liber în spațiul acordat pent ru 2
beneficiari, beneficiarul rămas are oportunitatea să rămână singur și să nu
împartă spațiul, dacă condițiile de cazare permit acest lucru.
26.4. În Centrele Rezidențiale care dispun de spații amenajate corespunzător,
beneficiarii care acceptă să î mpartă spațiul de comun acord, pot beneficia de 2
camere (una dormitor și cealaltă, cameră de zi).
26.5. Centrele Rezidențiale trebuie să furnizeze cel puțin 80% locuri în
camere ocupate de maximum două persoane. Centrele care nu furnizează 80%
locuriîn camere de maximum două persoane, trebuie să adapteze construcția
conform standardelor.
221 26.6. Dormitoarele asigură beneficiarilor care folosesc un fotoliu rulant
spațiul necesar pentru a se putea deplasa de o parte și de alta a patului și pentru a
putea primi îngrijirile necesare din partea personalului de asistență.
26.7. Dormitoarele sunt amenajate de așa manieră încât să ofere siguranță și
să prevină riscul de accidente (ferestre, uși, prize, instalații, pardoseală încălzită,
aderentă și ușor d e igienizat etc.);
26.8. Dormitoarele permit autonomia și mobilitatea beneficiarilor.
26.9. Poziționarea patului trebuie să se facă astfel încât, la nevoie, să faciliteze
accesul personalului de îngrijire.
26.10. Fiecare beneficiar dispune de u n spațiu ce se poate încuia (noptieră,
sertar etc.) în care își poate depozita banii sau alte valori.
26.11. Beneficiarii sunt încurajați să -și țină în dormitor obiecte personale
(fotografii de familie, obiecte decorative etc.), dacă nu există restricț ii medicale
în acest sens, precizate în Planul Individualizat de Servicii.
26.12. Centrul Rezidențial trebuie să asigure un minim de confort în ceea ce
privește mobila astfel încât să fie dotată cu: un pat curat și confortabil cu o
lățime de minim 0,9 metri, o oglindă, veioză, două scaune, un șifonier, două
prize, o masă și o chiuvetă.
26.13. Pardoseala camerei trebuie să fie acoperită cu o carpetă sau cu un
echivalent al acesteia.
STANDARDUL 27 – AMENAJAREA SPAȚIILOR PENTRU
PREPARAREA/SERVIREA HRANEI
Centrul Rezidențial deține spații pentru prepararea/servirea hranei care
corespund cerințelor de igienă, siguranță, accesibilitate, funcționalitate și confort
ale beneficiarilor.
Rezultat:
Prepararea și/sau servirea hranei se efectueaz ă în spații adecvate acestor
activități și cerințelor beneficiarilor.
Condiții minime:
27.1. Centrul Rezidențial alocă spații adecvate servirii hranei: amenajări cu
materiale ușor de igienizat (gresie, faianță); mobilier suficient, funcțional și
confortabil, ambianță plăcută.
27.2. În apropierea spațiilor destinate servirii hranei există spații igienico –
sanitare.
27.3. Centrul Rezidențial alocă spații adecvate (bucătărie, oficiu, cămară,
beci) pregătirii și păstrării alimentelor: amenajări cu materiale ușor de igienizat,
mobilier funcțional, instalații și aparatură specifică – instalații pentru gătit,
chiuvetă, frigider, congelator, hotă, mașină de spălat vase etc. – veselă și
tacâmuri suficiente.
222 27.4. Centrul Rezidențial, după caz, poa te asigura accesul în spațiul de
preparare a hranei pentru cei care doresc să gătească sau să încălzească
alimentele proprii.
27.5. Amenajarea spațiilor destinate servirii/pregătirii și păstrării alimentelor
respectă normele igienico -sanitare și de sig uranță prevăzute de legislația în
vigoare.
STANDARD 28 – AMENAJAREA SPAȚIILOR IGIENICO -SANITARE
Centrul Rezidențial dispune de spații igienico -sanitare suficiente, accesibile,
funcționale, sigure, confortabile.
Rezultat:
Beneficiarii au a cces la spații igienico -sanitare adecvate nevoilor lor.
Condiții minime:
28.1. Centrul Rezidențial asigură beneficiarilor toalete accesibile, separate pe
sexe, cu acces direct din dormitoare sau aflate în apropierea dormitoarelor și a
sălilor de m ese (o toaletă la cel mult 6 beneficiari).
28.2. Centrul Rezidențial dispune de toalete accesibile, separate pe sexe,
amplasate în apropierea spațiilor comune.
28.3. Centrul Rezidențial dispune de grupuri sanitare separate pentru personal.
28.4. Pentru beneficiarii care au nevoie de o baie asistată, rata de acordare a
asistenței este de 1 la 8 beneficiari. Procentul nu se aplică pentru beneficiarii
care locuiesc singuri în garsoniere dotate cu baie/duș adaptate nevoilor lor.
28.5. În Centrel e Rezidențiale amenajate cu dormitoare tip garsonieră, acestea
sunt dotate cu grup sanitar propriu (o toaletă și chiuvetă). Aceste facilități
completează spațiul standard minim locuit (10/16 mp).
28.6. Dormitoarele care sunt locuite de beneficiarii afl ați în situație de
dependență sunt dotate cu spații igienico -sanitare adecvate nevoilor acestora.
28.7. În spațiile igienico -sanitare există apă curentă, rece și caldă; instalațiile
electrice din băi sunt izolate; materialele utilizate la amenajarea gr upurilor
sanitare sunt alese astfel încât să permită întreținerea și igienizarea.
28.8. La nivelul centrului, funcționează o spălătorie, amenajată conform
normelor igienico -sanitare în vigoare.
28.9. La nivel de modul format din trei dormitoare se organizează o debara
pentru păstrarea lenjeriei, prosoapelor, fețelor de masă și a unui spațiu special
pentru păstrarea hainelor curate.
28.10. Centrul Rezidențial deține un spațiu special pentru depozitarea
materialelor igienico -sanitare.
28.11. T oate spațiile igienico -sanitare sunt amenajate conform normelor
legale în vigoare.
STANDARDUL 29 – AMENAJAREA SPAȚIILOR COMUNE
223 Centrul Rezidențial dispune de spații suficiente (altele decât dormitoarele sau
holurile) pentru utilizare în comun de c ătre beneficiari, conform misiunii
centrului și nevoilor beneficiarilor.
Rezultat:
Beneficiarii au acces la spații comune suficiente, sigure, accesibile,
funcționale și confortabile.
Condiții minime:
29.1. Spațiile comune ale Centrul Rezi dențial includ: camere în care se pot
desfășura activități sociale, recreativ -culturale, sportive, religioase; spații în care
beneficiarii își pot primi vizitatorii; spații pentru activități de recuperare –
socializare; spații pentru activități de terapie ocupațională/ergoterapie; spații
destinate asistenței medicale curente; spații în care se servește masa; spații
pentru fumat; spații în aer liber.
29.2. Spațiile comune sunt repartizate, amenajate, dotate și adaptate în
concordanță cu natura și pondere a activităților și cu nevoile generale și
individuale ale beneficiarilor; spațiile comune sunt accesibile tuturor
beneficiarilor.
29.3. Amenajarea spațiilor pentru activitățile de terapie
ocupațională/ergoterapie (ateliere, sere, fermă etc.) corespunde normelor
profesionale ale activităților desfășurate cu beneficiarii, precum și normelor de
protecție a muncii.
29.4. Spațiile pentru activitățile de recuperare, în funcție de tipul unității și de
nevoile individuale ale beneficiarilor pot fi: cabinet de psihodiagnoză, consiliere
psihologică și psihoterapie; sală kinetoterapie și masaj; sală fizioterapie; spații
pentru diferite activități de terapie ocupațională/ergoterapie; sală de club și
altele.
29.5. Centrul Rezidențial are acces la spații adecv ate pentru activități în aer
liber (curte interioară sau spații în proximitatea centrului – parc, teren de sport).
STANDARD 30 – IGIENA ȘI CONTROLUL INFECȚIILOR
Centrul Rezidențial aplică măsuri de prevenire și control al infecțiilor, în
conformit ate cu legislația în vigoare.
Rezultat:
Centrul Rezidențial este curat, igienic, protejat contra riscului infecțiilor.
Condiții minime:
30.1. Centrul Rezidențial respectă normele legale privind: izolarea persoanei
cu boli contagioase; col ectarea, împachetarea, manevrarea și eliberarea
produselor de laborator; manipularea echipamentelor și instrumentarului
medical; manevrarea și depozitarea materialelor infectate, a deșeurilor rezultate
din activitățile de îngrijire și serviciile medicale e tc.
224 30.2. Toate spațiile, utilitățile, dotările, echipamentele, materialele etc. din
Centrul Rezidențial sunt menținute curate, igienice, ferite de orice sursă poluantă
sau de răspândire a infecțiilor, în conformitate cu normele sanitare legale;
spălătoriile, bucătăriile, oficiile, grupurile sanitare sunt amenajate cu suprafețe
ușor lavabile (gresie, faianță).
30.3. Spălătoriile sunt amenajate în locuri care nu se află în proximitatea
bucătăriilor, a spațiilor pentru servirea mesei sau a altor spați i frecventate de
beneficiari; mașinile de spălat folosite în spălătorii dispun de programe ce
permit aplicarea normelor de dezinfecție.
30.4. Există instalații pentru spălarea mâinilor în spațiile în care sunt
manevrate materiale murdare, infectate sau deșeuri clinice.
30.5. Lenjeria de pat, prosoapele, fețele de masă se igienizează conform
normelor legale; lenjeria de pat se schimbă cel puțin o dată pe săptămână și ori
de câte ori este cazul (la cei cu probleme de continență, vărsături etc.).
30.6. Centrul Rezidențial efectuează depozitarea deșeurilor conform
prevederilor legale în vigoare.
30.7. Centrul Rezidențial trebuie să încheie un contract cu o firmă specializată
care are avizul Direcției de Sănătate Publică cu privire la incinerarea deșeurilor
medicale. De asemenea, centrul trebuie să dețină un spațiu special amenajat
pentru depozitarea deșeurilor medicale.
______________________________________________________________________________
| SECȚIUNEA VII |
| RECUPERARE |
| (Standard 31) |
|____________________________________________________________ __________________|
STANDARD 31 – RECUPERARE
Centrul Rezidențial asigură fiecărui beneficiar un program de recuperare care
are ca finalitate dezvoltarea autonomiei personale a beneficiarului.
Rezultat:
Beneficiarii desfășoară activități de recuperare -socializare conform nevoilor și
preferințelor personale ale acestora.
Condiții minime:
31.1. Centrul Rezidențial asigură activități de recuperare în baza unui
Program Individualizat de Recuperare care constituie o secțiune a Planului
Individualizat de asistență și îngrijire; Programu l Individualizat de Recuperare
este elaborat și revizuit periodic în baza evaluării efectuate pentru fiecare
beneficiar.
31.2. Programul Individualizat de Recuperare se stabilește de către o echipă
multidisciplinară, cu participarea beneficiarului/repr ezentantului și familiei
beneficiarului, după caz, în baza evaluării nevoilor beneficiarului.
31.3. Activitățile de recuperare sunt selectate în funcție de tipul și misiunea
Centrului Rezidențial și de nevoile generale și individuale ale beneficiarilor .
225 31.4. Programul Individualizat de Recuperare al fiecărui beneficiar cuprinde,
în mod necesar, activități de formare/dezvoltare a abilităților de autoservire,
îngrijire personală și autogospodărire, în vederea creșterii nivelului de
autonomie personal ă.
31.5. Structura personalului implicat în activitățile de recuperare corespunde
normelor profesionale și nevoilor beneficiarilor.
31.6. Personalul centrului încurajează și sprijină beneficiarii să manifeste
inițiativă, să -și organizeze și să exec ute, pe cât posibil autonom, acțiuni și
activități cotidiene, fiind luate toate măsurile necesare pentru prevenirea
riscurilor de accident, îmbolnăvire ș.a.
______________________________________________________________________________
| SECȚIUNEA VIII |
| INTEGRARE/REINTEGRARE SOCIALĂ |
| (Standard 32) |
|______________________________ ________________________________________________|
STANDARDUL 32 – INTEGRARE/REINTEGRARE SOCIALĂ
Centrul Rezidențial asigură beneficiarilor sprijin pentru a deveni membri
activi și responsabili ai comunității de apartenență.
Rezultat:
Beneficiarii sunt încurajați și sprijiniți să mențină o relație strânsă cu familia
și comunitatea locală.
Condiții minime:
32.1. Centrul Rezidențial asigură activități de integrare/reintegrare familială și
comunitară în baza unui Program de integrare/ reintegrare socială care constituie
o secțiune a Planului Individualizat de asistență și îngrijire; acest program este
elaborat și revizuit periodic în baza evaluării efectuate pentru fiecare beneficiar.
32.2. Activitățile care vizează integrarea/reint egrarea socială, în funcție de
tipul Centrului Rezidențial și de nevoile individuale ale beneficiarilor, pot fi:
informare; consiliere juridică; asistență socială; pregătire pentru viață
independentă; consiliere pentru adaptarea locuinței; îndrumare vocați onală
(sprijin pentru angajare, formare, orientare și integrare în muncă); socializare și
petrecere a timpului liber.
32.3. Centrul Rezidențial încurajează și sprijină beneficiarii să mențină relația
cu familia, reprezentantul legal, prietenii, prin te lefon, corespondență, vizite,
ieșiri ale utilizatorilor în comunitate etc.; Centrul Rezidențial informează
beneficiarii, reprezentanții legali, familiile, asupra condițiilor de desfășurare a
vizitelor în unitate (programul de vizitare, restricții, spațiile de primire a
vizitatorilor, condițiile de supraveghere a vizitelor) și asigură un cadru privat și
o ambianță intimă pentru primirea vizitatorilor de către beneficiari.
32.4. Centrul Rezidențial informează și consultă familiile beneficiarilor atunci
când se iau decizii importante în legătură cu beneficiarii; deciziile se iau numai
cu acordul scris al beneficiarului/reprezentantului legal sau familiei.
226 32.5. Centrul Rezidențial asigură informarea beneficiarilor asupra valorilor
promovate în comunitat e, asupra drepturilor și obligațiilor lor în calitate de
cetățeni.
32.6. Centrul Rezidențial sprijină beneficiarii să cunoască și sa utilizeze
serviciile comunității (poștă și comunicații, transport, servicii medicale și de
recuperare, servicii de îndr umare vocațională etc.).
32.7. Centrul Rezidențial asigură beneficiarilor condiții pentru desfășurarea
unor activități de socializare și petrecere a timpului liber, în incinta centrului și
în comunitate; aceste activități dețin o pondere adecvată în ca drul programului
zilnic.
32.8. Centrul Rezidențial informează beneficiarii, prin modalități accesibile
asupra oportunităților recreative promovate în centru și asupra felului în care pot
fi sprijiniți pentru a participa la acestea; Centrul Rezidențial încurajează
beneficiarii să -și exprime opiniile și preferințele în proiectarea și derularea
activităților de timp liber și respectă dreptul beneficiarilor de a nu participa la
acestea.
32.9. Centrul Rezidențial asigură condițiile (resurse umane, echipa mente și
materiale, mijloace de transport etc.) necesare pentru derularea activităților de
socializare și petrecere a timpului liber desfășurate în incinta centrului sau în
comunitate; Centrul Rezidențial asigură tuturor beneficiarilor măsuri speciale de
sprijin, pentru a participa la activitățile de socializare și petrecere a timpului
liber.
______________________________________________________________________________
| SECȚIUNEA IX |
| RECLAMAȚII ȘI PROTECȚIE |
| (Standarde 33 – 35) |
|______________________________________________________________________________|
STANDARD 33 – RECLAMAȚII
Centrul Rezidențial deține și aplică o procedură privind înregistrarea și
rezolvarea sesizărilor/reclamațiilor.
Rezultat:
Beneficiarii cunosc modalitățile de efectuare a reclamațiilor; reclamațiile sunt
soluționate cu promptitudine și corectitudine.
Condiții minime:
33.1. Centrul Rezidențial informează în scris beneficiarii/reprezentanții legali,
chiar de la primirea în centru, asupra procedurii privind sesizările/reclamațiile:
cui se adresează, cum se efectuează, care sunt etapele și termenele de răspuns,
cum se răspunde la sesizare/reclamație, cine se ocupă de rezolvarea cazului.
33.2. Centrul Rezidențial pune la dispoziția beneficiarilor procedura privind
efectuarea sesizărilor/reclamațiilor, într -un format și la un n ivel accesibil.
227 STANDARD 34 – PROTECȚIE ÎMPOTRIVA ABUZURILOR ȘI
NEGLIJĂRII
Centrul Rezidențial deține și aplică o procedură privind protecția
beneficiarilor împotriva abuzului (verbal, fizic, psihologic, sexual, financiar –
material ș.a.m.d.), negli jării, discriminării, a tratamentului degradant sau inuman
– fapte comise deliberat sau din ignoranță.
Rezultat:
Beneficiarii sunt protejați împotriva abuzului, neglijării sau tratamentului
inuman sau degradant.
Condiții minime:
34.1. Cen trul Rezidențial asigură informarea personalului și
beneficiarilor/reprezentanților legali (prin modalități accesibile, după caz) asupra
procedurii cu privire la prevenirea, identificarea, semnalarea, evaluarea și
soluționarea suspiciunilor sau a acuzațiil or de abuz/neglijență asupra
beneficiarilor.
34.2. Conducerea Centrului Rezidențial încurajează și sprijină beneficiarii să
sesizeze orice formă de abuz din partea personalului, a altor beneficiari din
centru sau a unor persoane din afara acestuia.
34.3. Angajații care identifică situații de abuz, neglijare sau exploatare a unui
beneficiar, au obligația de a înștiința imediat conducerea Centrului Rezidențial,
care aplică legislația în vigoare (anunță, după caz, salvarea, poliția, procuratura
etc.).
34.4. Centrul Rezidențial deține un Registru privind protecția împotriva
abuzurilor în care personalul responsabilizat consemnează situațiile sesizate
precum și măsurile ce au fost luate; acestea sunt consemnate și în dosarul
beneficiarului.
34.5.În cazurile care sunt necesare intervenții de restricționare a libertății de
mișcare a beneficiarului, măsurile se decid de către conducerea Centrului
Rezidențial, cu respectarea normelor legale în vigoare; personalul
responsabilizat notifică incidental, i ar măsurile sunt consemnate în Registrul
privind protecția împotriva abuzurilor și în dosarul beneficiarului.
STANDARD 35 – NOTIFICAREA INCIDENTELOR DEOSEBITE
Centrul Rezidențial are și aplică o procedură privind notificarea incidentelor
deosebite , petrecute în procesul de furnizare a serviciilor.
Rezultat:
Familia, reprezentantul legal al beneficiarului, precum și alți factori
responsabili sau direct interesați, conform legii, sunt anunțați în cel mai scurt
timp în legătură cu toate incid entele deosebite care afectează securitatea
beneficiarilor.
228 Condiții minime:
35.1. Centrul Rezidențial informează, în scris, factorii direct interesați
(reprezentantul legal, familia, poliția, instituțiile de coordonare etc., după caz) în
legătură cu toate incidentele deosebite (petrecute în procesul de furnizare a
serviciilor) care afectează beneficiarii și verifică faptul că notificarea a fost
trimisă în maximum 24 de ore; notificările efectuate și măsurile întreprinse
pentru rezolvarea problemel or notificate sunt consemnate de personalul
responsabilizat în dosarul beneficiarului.
35.2. Se notifică cel puțin următoarele evenimente: a) decesul unui beneficiar,
inclusiv circumstanțele în care s -a produs; b) bolile infecțioase și alte boli,
conform normelor sistemului de sănătate; c) o rănire sau vătămare importantă
ori accident; d) contravenții și infracțiuni; e) orice acuzații privind
comportamentul inadecvat al unui membru al personalului; f) absența
nejustificată din centru (vagabondaj, prosti tuție); g) măsurile de restricționare a
libertății de mișcare a beneficiarilor, luate de personal în situații de forță majoră;
h) orice alt eveniment petrecut în Centrul Rezidențial care afectează bunăstarea
sau siguranța beneficiarilor.
GLOSAR
________________________________________________________________________________
Aparținători | persoane care, fiind sau nu rude cu
| beneficiarul de servicii sociale, și -au asumat
| formal sau informal sarcina de a -l sprijini
| material și moral în eforturile sale de
| recuperare.
_______________________________|_______________________________ _________________
Beneficiar | utilizator de servicii sociale; termenul este
| preferabil celui de "asistat", a cărui
| conotație pasivă nu concordă cu viziunea
| modernă asupra protecției sociale; nici
| termenul de "client" nu este indicat, dată
| fiind conotația mercantilă pe care acest termen
| o are în limba română.
_______________________________|________________________________________________
Centre rezidențiale | centrele care acordă îngrijire și găzduire
| pentru o perioadă mai mare de 24 de ore și
| dispun de infrastructură și personal calificat
| corespunzător misiunii asumate.
| Căminele pentru persoane vârstnice intră în
| această categorie.
_______________________________|________________________________________________
Contract de furnizare de | actul juridic ce reprezintă acordul de voință
servicii sociale | al celor două părți, încheiat între serviciul
| public de asistență socială, în calitate de
| autoritate contractantă, și un furnizor
| autorizat de servicii sociale, în calitate de
| furnizor;
_______________________________|________________________________________________
Contract de servicii | înțelegere, acord scris care produce efecte
| juridice, între un furnizor de servicii
| sociale specializate și un beneficiar, prin
| care se stipulează condițiile în care se
| desfășoară activitățile de asistență socială –
| dreptu rile și obligațiile fiecăreia dintre
229 | părți.
_______________________________|________________________________________________
Egalitate de șanse | acces liber și egal al persoanelor vârstnice la
| resursele comunității.
_______________________________|________________________________________________
Egalizarea șanselor | proces, în care sunt implicați o multitudine de
| "actori sociali", prin care se tinde către
| realizarea egalității de șanse.
_______________________________|________________________________________________
Evaluare | proces prin care o echipă multidisciplinară de
| specialiști stabilește cerințele de îngrijire,
| asistență, recuperare etc. ale unei persoane
| vârstnice în vederea instituirii unor măsuri
| terapeutice individualizate; acest proces se
| realizează pe trei direcții de abordare:
| medicală, psihologică și socială.
_______________________________|__________________________________ ______________
Foaie de ieșire | document, întocmit la ieșirea unui beneficiar
| dintr -un centru/instituție de asistență
| socială, care cuprinde date despre starea
| generală a beneficiarului, date comparative
| despre starea acestuia la ieșire în raport cu
| starea din momentul admiterii, recomandări
| pentr u viitor.
_______________________________|________________________________________________
Individualizare | tratare individuală a beneficiarilor în
| procesul de furnizare a serviciilor
| (evaluarea nevoilor, planificarea serviciilor
| etc.).
_______________________________|________________________________________________
Integrare familială | participare la viața familiei; atitudine de
| acceptare a persoanei vârstnice de către
| familie.
_______________________________|________________________________________________
Integrare/includere/ | acces și participare a perso anei vârstnice la
incluziune comunitară | viața comunității de apartenență.
_______________________________|________________________________________________
Management (al serviciilor de | gestionarea, de către conducerea desemnată
asistență soc ială) | legal, a activităților și resurselor
| (materiale, umane, financiare) ale unității de
| asistență socială.
_______________________________|____________________________________ ____________
Manager de caz | lucrător, în cadrul centrului rezidențial care
| coordonează și monitorizează derularea
| planului individualizat de asistență și
| îngrijire, pentru unul sau mai mulți
| beneficiari
_______________________________|________________________________________________
Manualul de proceduri | document ce cuprinde toate procedurile aplica te
| în cadrul instituției de asistență
| socială, în procesul de furnizare a serviciilor
| către beneficiar (admitere, evaluare, ieșire,
| reclamații și protecție etc.), în vederea
| îndeplinirii misiunii serviciului social
| specializat.
_______________________________|________________________________________________
Personal | colectiv al persoanelor angajate în centrul
| rezidențial
_______________________________|________________________________________________
Plan anual/planificare anuală | ansamblul de documente pr in care sunt
| planificate activitățile desfășurate în
| instituția de asistență socială, pe perioada
230 | unui an calendaristic.
_______________________________|____ ____________________________________________
Plan Individualizat de | document elaborat de o echipă multidisciplinară
asistență și îngrijire | cu participarea beneficiarului/reprezentantului
| său legal, în ca re sunt precizate serviciile
| furnizate beneficiarului în cadrul
| centrului/instituției de asistență socială.
_______________________________|________________________________________________
Procedură | conține, de regulă, scopurile și domeniul de
| aplicare al unei activități; conținutul
| activității: cine, când, unde și cum se
| realizează activitatea; ce materiale,
| echipamente și documente trebuie utilizate; cum
| trebuie controlată și înregistrată activitatea.
_______________________________|________________________ ________________________
Program Individualizat de | este o secțiune a Planului Individualizat de
Re/integrare Socială | asistență și îngrijire; precizează
| coordonatele serviciilor de re/integrare
| familială și comunitară: obiective, activități,
| responsabilități etc.
_______________________________|________________________________________________
Program Individualizat de | este o secțiune a Planului Individualizat de
Recuperare | asistență și îngrijire; precizează coordonatele
| serviciilor de recuperare -socializare:
| obiective, activități, responsabilități et c.
_______________________________|________________________________________________
Program/orar zilnic | intervalul de timp zilnic, stabilit pentru
| desfășurarea activităților cu beneficiarii.
___________________ ____________|________________________________________________
Regulament intern de | set de reguli și proceduri redactate pe baza
organizare și funcționare | Regulamentelor de organizare și funcționare
(ROI) | reglem entate prin acte normative și elaborate
| împreună cu reprezentanții salariaților și cu
| beneficiarii centrului; cuprind în principal:
| organizarea activităților , drepturile și
| obligațiile beneficiarilor, drepturile și
| obligațiile salariaților, programul de
| funcționare, orarul meselor, procedura
| reclamațiilor, modalitatea de relație cu
| exteriorul, relațiile salariaților cu
| beneficiarii, proceduri de evidență a
| beneficiarilor, sancțiuni, r ecompense și
| promovări, reguli privind disciplina muncii,
| sancțiuni privind încălcarea regulilor de
| funcționare ale centrului etc.
__________________________ _____|________________________________________________
Reprezentant legal al | persoană, din afara serviciului de asistență
beneficiarului | socială, care acționează, cu recunoaștere
| legală, în nume le și în interesul
| beneficiarului, atunci când acesta nu se poate
| reprezenta singur.
_______________________________|________________________________________________
Rezultat | efect așteptat, obținut ca urmare a aplicării
| unui standard de calitate, în
| centrul/instituția de asistență socială.
_______________________________|________________________________ ________________
Servicii sociale | ansamblu complex de măsuri și acțiuni realizate
| pentru a răspunde nevoilor sociale,
| individuale, familiale sau de grup, în vederea
231Îngrijiri la domiciliu pentru vârstnicii din Craiova
Proiectul Phare/2004/016 -772.04.02.03.02.01.405
Data realizarii studiului de buna practica: 10 august 2007
Date despre proiect
Beneficiarul contractului de finantare neramburs abila:
Consiliul Local al Municipiului Craiova
Partenerii proiectului:
Arhiepiscopia Craiovei;
Asociatia Vasiliada;
Consiliul Persoanelor Vârstnice al judetului Dolj
Obiectivul general al proiectului:
oferirea de servicii sociale de calitate persoanel or de vârsta a treia, prin crearea și dezvoltarea
unei retele de servicii de îngrijire la domiciliu;
Obiective specifice:
dezvoltarea capacitatii Consiliului Local al Municipiului Craiova de a oferi servicii sociale de
calitate persoanelor de vârsta a tr eia prin crearea unei echipe de interven?ie specializate în
prestarea serviciilor de îngrijire la domiciliu;
prevenirea institutionalizarii persoanelor de vârsta a treia din municipiul Craiova care se
confrunta cu o situatie materiala precara și îmbunatati rea calitatii vietii acestora, prin crearea
conditiilor necesare pentru atingerea unui anumit grad de autonomie ai prin prevenirea
marginalizarii ai a excluderii sociale.
Grupul tinta de beneficiari:
persoane din municipiul Craiova care au vârsta de pest e 60 de ani și se confrunta cu o situatie
precara din punct de vedere material
de la stanga spre dreapta: asistent social GABRIELA HAGI, sofer : CATALIN CIOBANU,
manager ERIKA KELLER,asistent manager DELIU ADELINA, ingrijitor DUMITRESCU
MARIEANA
Rezultate astept ate la finalul proiectului:
oferirea de servicii de îngrijire la domiciliu pentru 150 de persoane din municipiul Craiova
care au vârsta de peste 60 de ani și se confrunt? cu o situa?ie precar? din punct de vedere
material;
prevenirea institutionalizarii ș i îmbunatatirea calitatii vietii pentru 150 de persoane din
municipiul Craiova care au vârsta de peste 60 de ani și se confrunta cu o situatie precara din
punct de vedere material;
tip?rirea unui ghid metodologic cu privire la serviciile de îngrijire la do miciliu pentru
persoanele de vârsta a treia;
consilierea a 20 de membri din familiile persoanelor de vârsta a treia (apartinatori), în sensul
reponsabilizarii acestora cu privire la îngrijirea la domiciliu a persoanelor vârstnice.
Durata proiectului: 18 l uni
232Costul total al proiectului: 162.345 de euro (128.345 de euro – finantare nerambursabila de la
autoritatea contractanta și 34.000 de euro – resurse proprii)
Activitatile proiectului:
Selectarea personalului proiectului;
Formare profesionala de specialitate pentru personal;
Selectionarea beneficiarilor;
Evaluarea nevoilor și întocmirea planului de îngrijire;
Implementarea planului de îngrijire;
Monitorizarea și evaluarea proiectului;
Elaborarea și publicarea unui ghid metodologic cu privire la serviciile de îngrijire la domiciliu
pentru persoanele de vârsta a treia;
Promovarea și diseminarea rezultatelor proiectului.
Rezultate atinse pâna la începutul lunii august 2007:
93 de persoane vârstnice au fost evaluate;
86 de persoane vârstnice au beneficiat de servicii de îngrijire la domiciliu.
De ce este un exemplu de buna practica?
Pentru buna întelegere și functionare a part eneriatului dintre cele trei institutii
Partenerii Consiliului Local al Municipiului Craiova în implementarea acestui proiect sunt
Asociatia Vasiliada, Arhiepiscopia Craiovei și Consiliul Persoanelor Vârstnice al Judetului
Dolj. Cele trei entitati contri buie la reusita proiectului prin activitati complementare. Asociatia
Vasiliada, o organizatie neguvernamental? care desfasoara o activitate bogata în domeniul
furnizarii serviciilor sociale (protectia copilului, integrarea sociala a romilor, integrarea
sociala a tinerilor postinstitutionalizati, protectia persoanelor infectate cu HIV/ SIDA și
promovarea drepturilor acestora s.a.), are o vasta experienta în implementarea proiectelor.
Asociatia Vasiliada acord? consultan?? de specialitate în domeniul managementului de
proiect și desfasoara activitati cu caracter de voluntariat prestate de cat re personalul calificat
al organizatiei, în paralel cu recrutarea de voluntari pentru proiect. Arhiepiscopia Craiovei
este apreciat? în comunitatea locala pentru activitatile de asistenta sociala care vizeaza
combaterea saraciei, sprijinirea persoanelor af late în situa?ii de criz? și integrarea sociala a
persoanelor marginalizate. În acest proiect, Arhiepiscopia Craiovei îi include pe beneficiari în
activitatile sale de caritate și îi sprijina material (cu haine și alimente) cu ocazia sarbatorilor
de Craciun și Paste și ori de câte ori este posibil. De asemenea, Arhiepiscopia le ofera
asistenta religioasa beneficiarilor care solicita acest lucru. Consiliul Persoanelor Vârstnice al
Judetului Dolj participa la selectia beneficiarilor și va colabora la elaborarea ghidului
metodologic c u privire la serviciile de îngrijire la domiciliu pentru persoanele de vârsta a
treia.
Pentru criteriile clare și obiective care au stat la baza selectiei personalului
Atât echipa de management a proiectului cât și echipa furnizoare de servicii de îngrij ire sunt
formate din profesionisti cu vasta experienta în domeniul asistentei sociale și al acordarii de
servicii de îngrijire la domiciliu. Selectarea celor mai buni profesionisti a fost unul din
elementele cheie pentru succesul proiectului înca din prime le luni de implementare. Manager
de proiect este Erica Keller, din partea Arhiepiscopiei Craiovei, iar manager financiar a fost
desemnata Nadia Zlotea, din partea Consiliului Local al Municipiului Craiova.
Pentru ca serviciile furnizate se centreaza pe ev aluarea nevoilor beneficiarilor și pe
monitorizarea continua a calitatii
Beneficiarii sunt persoane cu situatii caracterizate prin: saracie la limita subzistentei,
neputinta de a -ai satisface nevoile de baza prin propriile eforturi, lipsa sprijinului din partea
familiei sau a altor fo rme de sprijin și imobilitate cauzata de boli sau deficiente. Prin urmare,
cazurile au fost selectate în functie de gravitatea situatiei sociale și materiale existente și de
233gradul de dependenta al beneficiarului. În urma analizei, au fost identificati înt r-o prima etapa
57 de beneficiari, dintre care 41 de femei și 16 barbati, pentru care s -a început ulterior
procedura de evaluare. Selectarea beneficiarilor se va realiza și în continuare, cu scopul de a
creste numarul de beneficiari la nivelul minim prevaz ut în proiect, de 150 de persoane.
În vederea evaluarii și a întocmirii planurilor de îngrijire au fost organizate zilnic întâlniri ale
echipei de lucru (manager, asistent manager și asistenti sociali), în cadrul carora s -au luat în
discutie cazurile sele ctate în etapa anterioara și s -a stabilit procedura care va fi abordata,
conform detaliilor specificate în proiect.
Evaluarea nevoilor beneficiarilor este o activitate cheie, de care depinde modul în care vor fi
oferite serviciile pe parcursul proiectului . Echipa a avut în vedere întelegerea și aprecierea
nevoilor reale ale fiecarui beneficiar si, în functie de acestea, oferirea unor servicii conform
planului de interventie și planului de îngrijire individualizat. De remarcat ca procesul de
evaluare a nevo ilor personelor vârstnice s -a desfasurat la domiciliul acestora, pentru a oferi o
imagine cât mai completa asupra modului și a mediului lor de viata.
În furnizarea serviciilor de îngrijire s -a creat un echilibru între ceea ce furnizorul poate oferi și
nevoile persoanei, astfel încât sa se respecte dorintele beneficiarului și ale familiei sale.
Echipa proiectului a pus pe primul plan nevoia persoanei îngrijite, evitând în acelasi timp
crearea unei dependente a persoanei îngrijite de un anumit serviciu sau d e persoana care ofera
serviciul respectiv.
Instrumentele sociale folosite în evaluarea, întocmirea și punerea în practica a planului de
îngrijire sunt:
Fisa de luare în evidenta;
Ancheta sociala;
Fisa de evaluare socio -medicala (fisa geriatrica);
Plan de interventie;
Plan individualizat de îngrijire și asistenta;0
Contract de acordare de servicii sociale;
Fisa lunara de cumul de ore/servicii îngrijitor la domiciliu;
Fisa de monitorizare, evaluare etapa, bilant;
Chestionar de satisfactie a benefici arilor;
Fisa de iesire din evidenta.
Pentru ca beneficiarii sunt multumiti de servicii
Vezi, boala nu m -a ocolit, acum am nevoie de ajutor! În decurs de opt luni am suferit doua
operatii pe creier, cu pareza piciorului și a bratului stâng. Nu mai pot fa ce nici macar jumatate
din ce faceam înainte. Nu ma plâng, dar simt uneori cu timpul și viata mi -au asternut pe umeri
o povara tare grea. Acum însa ati aparut voi! Doresc sa multumesc din toata inima celor care
s-au implicat în proiectul „Îngrijiri la domi ciliu pentru vârstnicii din Craiova”! În clipele de
disperare și suferinta, când credeam ca nimeni nu se mai gândeste la noi, batrânii singuri și
parasiti, a aparut aceasta actiune de ajutor social și material care merita toata cinstea și lauda.
Faptul ca batrânul suferind ramâne la domiciliu conteaz? foarte, foarte mult în recuperarea sa.
Sprijinul acordat de îngrijitoare și de toata echipa, atat gospodaresc cât și afectiv, pentru noi,
batrânii, înseamna un strop de optimism și curaj ca sa putem face fata suferintei și disperarii
prin care trecem. Prezenta lor ne ajuta sa facem fata singuratatii și descurajarii.
Faptul ca vine cineva la mine si -mi face aprovizionarea, îmi gateste, face curatenie și ma
scoate afara din casa, ma însoteste la doctor si -mi procura medicamentele, faptul ca am cui sa
cer un sfat înseamna foarte mult pentru mine. În general, batrânii sunt aruncati la azil, ori
acolo mori cu zile. În casa ta, e altceva!
Le astept pe fetele din echipa de îngrijire ca pe o adiere de vânt. Îmi aduc t inerete și bucurie în
suflet. Multumesc întregii echipe din toata inima și ma rog la Dumnezeu sa le rasplateasca în
tot ceea ce fac pentru noi, batrânii parasiti de familie și singuri pe acest pamânt, fara nici un
ajutor din partea nimanui.
234Bucura Pena, 78 ani, Craiova
Cazul a fost preluat din Editia Speciala de Oltenia, numarul din 4 august 2007
Prezentul studiu de caz a fost elaborat de expertii componentelor de monitorizare și de
comunicare din Proiectul Phare 2004 „Întarirea capacitatii Ministerul Munci i, Familiei și
Egalitatii de sanse în domeniul asistentei sociale. Asistenta tehnica pentru promovarea și
implementarea schemelor de finantari nerambursabile pentru servicii sociale”. Numarul
proiectului: 2004/016 – 772.04.02.03.02.03
Beneficiar: Ministeru l Muncii, Familiei și Egalitatii de sanse
Autoritate contractanta: Autoritatea de Management pentru Programul Operational Sectorial
pentru Dezvoltarea Resurselor Umane
235Anexa 6
HOTARARE Nr. 541 din 9 iunie 2005
pentru aprobarea Strategiei nationale de d ezvoltare a sistemului de asistenta sociala pentru persoanele varstnice
în perioada 2005 – 2008
EMITENT: GUVERNUL ROMANIEI
PUBLICATA ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 541 din 27 iunie 2005
În temeiul art. 108 din Constitutia Romaniei, republicata,
Guvernul Romaniei adopta prezenta hotarare.
ARTICOL UNIC
Se aproba Strategia nationala de dezvoltare a sistemului de asistenta sociala pentru persoanele varstnice în
perioada 2005 – 2008, prevazuta în anexa care face parte integranta din prezenta hotarare.
PRIM -MINISTRU
CALIN POPESCU -TARICEANU
Contrasemneaza:
Ministrul muncii,
solidaritatii sociale și familiei,
Gheorghe Barbu
Ministrul administratiei și internelor,
Vasile Blaga
Ministrul sanatatii,
Mircea Cinteza
Ministrul finantelor publice,
Ionel Popescu
ANEXA 1*)
*) Anexa este reprodusa în facsimil.
STRATEGIA NATIONALA DE DEZVOLTARE A SISTEMULUI DE ASISTENTA SOCIALA PENTRU
PERSOANELE VARSTNICE ÎN PERIOADA 2005 – 2008
I. CONTEXT GENERAL
I.1. SITUATIA ACTUALA
I.1.1. Date statistice și demografice
Dupa aprecierile EUROSTAT și IIASA, varsta medie a populatiei europene va evolua de la 39 ani, în 2000, la
48 ani în 2050.
Procentul persoanelor de peste 60 de ani va depasi actuala valoare de 21%, ajungand la 33%, în timp ce
procentul tinerilor sub 15 ani se va diminua de la 23% la 19% . Un studiu recent, realizat la nivelul UE -25, arata
ca populatia totala a crescut de la 350 milioane în 1950, la 450 milioane în 2000. În anul 2025 se preconizeaza
un numar de 470 de milioane de pers oane, iar dupa anul 2050 populatia va înregistra o evolutie numerica
descendenta, respectiv 449 de milioane. Numarul persoanelor cu varsta cuprinsa între 65 – 79 de ani va creste
semnificativ dupa 2010, înregistrand o crestere de 37% în jurul anului 2030.
Prin urmare, efectele negative ale fenomenului de îmbatranire a populatiei, în special cele care privesc piata
muncii și sectorul de îngrijiri socio -medicale de lunga durata, vor fi resimtite major dupa doua decenii. Totusi,
consecintele procesului de îmbatranire se manifesta deja, îmbracand forme mai mult sau mai putin alarmante, în
relatie directa cu dezvoltarea socio -economica și nivelul de trai înregistrat în fiecare stat membru.
La nivel european speranta de viata se cifreaza în jurul varstei d e 81 de ani la femei și de 75 de ani la barbati.
În perspectiva, demografii preconizeaza ca va disparea diferenta de 6 ani existenta între femei și barbati în ceea
ce priveste speranta de viata.
Evolutia numarului de persoane varstnice, ilustrata pe ca tegorii de varste, se prezinta astfel:
Nr. total de angajati de varsta mai înaintata (55 – 64 ani):
+9,6% în perioada 2005 – 2010
236 +15,5% în perioada 2010 – 2030
-14,1% în perioada 2030 – 2050
Persoane varstnice (65 – 79 ani):
+3,4% în perioada 2005 – 2010
+37,4% în perioada 2010 – 2030
+1,5% în perioada 2030 – 2050
Persoane de varsta înaintata (80 ani+):
+17,1% în perioada 2005 – 2010
+57,1% în perioada 2010 – 2030
+52,4% în perioada 2030 – 2050
Prin urmar e, odata cu fenomenul general de îmbatranire a populatiei, societatea va trebui sa faca fata: unui
numar crescut de pensionari, unui numar crescut de persoane care traiesc singure, unui numar crescut de
varstnici de sex feminin, incapacitatii familiei de a -si rezolva singura problemele legate de îngrijirea membrilor
aflati la varste înaintate, nevoii crescute de servicii sociale și medicale destinate îngrijirii personale.
În Romania, persoanele în varsta de 60 de ani și peste reprezentau în anul 1990 un procent de 10,3% din
totalul populatiei Romaniei, în anul 2000 un procent de 18,7%, în 2003 un procent de 19,9%, iar pentru anul
2030 se preconizeaza un procent de 22,3% . Numai în ultimii 8 ani populatia varstnica a înregistrat o crestere de
peste doua procente.
Analiza sperantei de viata în Romania a evidentiat ca nivelul atins în anii 1976 – 1978 și anume, 69,8 ani, a
fost nivelul sperantei de viata cel mai ridicat înregistrat în tara noastra, barbatii avand o speranta de viata de 67,4
ani, mai mica comparativ cu a femeilor care aveau 72,1 ani, cu o diferenta între sexe care a crescut progresiv în
ultimii ani, și anume de 6,6 ani în anul 1992 comparativ cu anul 1978 cand a fost de 4,7 uni.
Diferenta între sexe în ce priveste speranta de viata a varstnicilor a fost mereu în favoarea femeilor și a
continuat sa creasca în ultimii ani. Diferentele sunt mai accentuate între mediile de resedinta: la barbati speranta
de viata este mai redusa în urban decat în rural cu 0,5 ani, la femei fiind aproximativ la acelasi nivel, usor în
favoarea urbanului. Speranta de viata feminina ramane mai mare decat a barbatilor în orice mediu de resedinta.
Comparativ cu tarile dezvoltate din lume, durata medie de viata a romanilor este mult mai mica. Durata medie
de viata a crescut pentru prima data în ultimii 20 de ani în anul 2000, iar în 2002 a înregistrat valoarea medie de
71,19 ani (F: 7 4,90 ani; M: 67,61 ani).
În mediul urban:
Pentru sexul feminin: 75,51 ani;
Pentru sexul masculin: 68,55 ani;
În mediul rural se înregistreaza o durata medie de viata usor scazuta fata de mediul urban, respectiv:
Pentru sexul feminin: 74 ,20 ani;
Pentru sexul masculin: 66,35 ani.
Dupa anul 1990 s -a înregistrat pentru prima data la noi, un spor negativ al populatiei (se nasc mai putine
persoane decat decedeaza într -un an), acesta mentinandu -se negativ și în anul 2003. Deci, pe fondul scaderii
dramatice a natalitatii se va accentua procesul de îmbatranire demografica, crescand ponderea populatiei
varstnice.
I.1.2. Analiza profilului actual al sistemului de asistenta sociala pentru persoanele varstn ice
Interesele și nevoile specifice acestui important segment de populatie au fost abordate, pana în prezent, de cele
mai multe ori, cu referire la sistemul de securitate sociala, cu accent principal asupra sistemului de pensii. O serie
de aspecte esen tiale trebuie luate în considerare: varsta a treia este acompaniata de singuratate, izolare, precum și
de riscul crescut de a prezenta boli invalidante, generatoare de disabilitati, implicit de dependenta. Fara o
asistenta medicala și sociala de lunga dura ta, existenta însasi a persoanelor varstnice poate fi compromisa.
Impactul asupra familiei, indus de existenta unei persoane varstnice care si -a pierdut autonomia și depinde de
ajutorul altei persoane pentru a -si desfasura actele de baza ale vietii zil nice, este deosebit de puternic și conduce,
de multe ori, la dezorganizarea modului obisnuit de viata a familiei.
Veniturile scazute reprezentate de pensie, cresterea progresiva a costurilor de întretinere a locuintei, a
alimentelor și medicamentelor, extinderea saraciei care afecteaza veniturile totale ale unei familii determinand
sistarea ajutorului traditional acordat varstnicului, dar și abuzuri grave finalizate, în general, cu pierderea
locuintei de catre batrani, schimbarile înregistrate în struct ura familiei, a stilului de viata, transferul populatiei
tinere din zonele rurale catre zonele urbane, limitarea suportului familial și scaderea numarului de îngrijitori
traditionali, determina nevoia, în continua crestere, de a solicita servicii de îngrij ire din ce în ce mai costisitoare,
mai ales daca este vorba de asistenta acordata în regim institutionalizat.
În afara riscului de batranete acoperit de sistemul de securitate sociala prin asigurarea unui venit reprezentat
de pensie, în cazul persoanel or de varsta a treia se întalneste o situatie particulara, acestea avand nevoie, în egala
masura, de doua tipuri de suport – respectiv servicii sociale și medicale. În aceste conditii, initierea, dezvoltarea
și acordarea serviciilor sociale și de sanatate, în special a celor de îngrijire personala, impun o politica unitara în
domeniu pentru a realiza mentinerea persoanelor varstnice la domiciliu sau, dac a acest lucru nu este posibil,
pentru a asigura suportul necesar continuarii vietii într -o institutie de asistenta sociala.
237 În prezent, în Romania, functioneaza:
a) 19 camine pentru persoane varstnice, cu o capacitate de 2.121 paturi, aflate în coo rdonarea metodologica a
Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale și Familiei;
b) 84 de centre de îngrijire și asistenta pentru adultii cu handicap, cu o capacitate de 10.230 paturi,
reprezentand fostele camine de batrani și camine spital, aflate în coordonarea metodologica a Autoritatii
Nationale pentru Persoanele cu Handicap (39 foste camine de batrani și 45 foste camine spital care nu si -au
schimbat profilul initial);
c) 17 institutii de asistenta sociala (camine pentru persoane varstnice și centre de zi) sustinute financiar de
organizatii neguvernamentale, pe ntru care se acorda subventii de la bugetul de stat, cu o capacitate totala de 776
locuri;
d) 39 de servicii la domiciliu subventionate de la bugetul de stat. (Sursa: Raportul anual de asistenta sociala al
directiei de specialitate din cadrul Ministeru lui Muncii, Solidaritatii Sociale și Familiei).
Aceste institutii nu sunt singurele existente, la ora actuala, pe teritoriul Romaniei. O evaluare reala a situatiei
prezente privind toate centrele de servicii sociale destinate persoanelor varstnice, institutiile care ofera asistenta
și gazduire, sau serviciile de îngrijire la domiciliu, aflate în administrare publica sau privata, nu s -a putut realiza,
deoarece au lipsit coordonarea demersului, metodologia specifica de evaluare, precum și parghiile legislative
care sa oblige asigurarea d e informatii corecte și transmiterea acestora, de la nivel local spre administratia
centrala.
Sistemul actual de asistenta sociala pentru persoanele varstnice se axeaza în principal pe:
a) Transferuri banesti catre populatie (ajutoare sociale, ajut oare de urgenta, indemnizatii sau alte pensii decat
cele provenite din sistemul de asigurari sociale);
b) Facilitati diverse care privesc, în special asistenta medicala fara contributie, gratuitati și compensari la
medicamente, gratuitati sau reduceri de costuri pentru tratament balnear, transport în comun sau interurban,
abonamente radio -tv s.a.;
c) Servicii de îngrijire la domiciliu; îngrijirea la domiciliu se acorda fara nici o contributie în cazul persoanelor
care au venituri reduse; persoanele varstnice care se încadreaza într -un grad de handicap grav pot beneficia de
asistent personal sau pot opta pentru o indemnizatie; de asemenea pot beneficia de facilitatile acordate adultului
cu handicap;
d) Servicii de gazduire, supraveghere, asistare, îngrijire, recuperare, suport și consiliere acordate în institutii de
asistenta sociala de tip rezidential sau servicii alternative de tip centre de zi, "respite centre", cluburi etc.;
e) Personal specializat care îsi desfasoara activitatea în domeniu l asistentei sociale a persoanelor varstnice și
anume asistenti sociali, dar și profesionisti cu diverse calificari și competente, în functie de serviciile pe care le
acorda;
f) Descentralizare care priveste transferarea responsabilitatii administrarii și gestionarii serviciilor sociale,
acordate în institutii sau la domiciliu, autoritatilor locale; institutiile de asistenta sociala sunt, în principal,
înfiintate, organizate și administrate de autoritatile locale;
g) Finantare judeteana și locala; s erviciile sociale, fie ca sunt acordate în institutii sau la domiciliu sunt
finantate de autoritatile locale, de la bugetul de stat putand fi acordate sume pentru anumite cheltuieli stabilite
prin lege;
h) Parteneriat și solidaritate sociala; un princi piu caracteristic sistemului de asistenta sociala este parteneriatul;
în conditiile în care, într -o anume perioada de dezvoltare socio -economica, statul nu poate sa asigure un suport
financiar suficient, societatea civila, prin formele ei organizate, trebu ie sa participe intens la dezvoltarea oricaror
forme de suport destinate prevenirii și combaterii oricaror situatii de risc ce ar putea conduce la marginalizare
sau excluziune sociala;
i) Participarea beneficiarilor la procesul de decizie privind înfiintarea, organizarea, administrarea și acordarea
serviciilor sociale;
Principal ele puncte slabe ale sistemului de asistenta sociala a persoanelor varstnice:
În raport cu profilul global al sistemului:
a) Numarul redus de studii și cercetari privind tendintele demografice, particularitatile varstei a treia și
problematicile s pecifice varstnicilor din tara noastra, bazate pe date reale, culese și interpretate prin metode
specifice și consacrate, apte sa ofere informatia necesara elaborarii de politici eficiente în domeniu, pe termen
mediu și lung;
b) Lipsa unui departament specializat în elaborarea, evaluarea și monitorizarea politicilor sociale și
programelor nationale destinate persoanelor varstnice, organizat la nivel central;
c) Existenta mai multor reglementari legislative elaborate de institutii guvernamentale dife rite, care produc
paralelisme, confuzii sau incoerente în sistem;
d) Accesul persoanelor varstnice la îngrijirea în sistem rezidential sau la domiciliu se realizeaza în baza mai
multor metodologii, prevazute de legislatia speciala pentru persoane varst nice și persoane cu handicap;
c) Dreptul la masuri de asistenta sociala se acorda pe criterii diferite: evaluarea nevoilor persoanelor varstnice
este realizata de o echipa formata din medic și asistent social care aplica grila nationala de evaluare a perso anelor
238varstnice și stabileste gradul de dependenta; persoana varstnica cu disabilitati este evaluata de Comisia de
expertiza a adultului cu handicap care încadreaza persoana într -un grad de handicap; este de subliniat faptul ca
legislatia din tarile europ ene considera persoanele care au dobandit o dizabilitate generatoare de pierdere
functionala la varsta a treia, drept persoane dependente și nu persoane cu handicap;
f) Contributia beneficiarului înregistreaza un cuantum diferentiat în institutii care acorda, în fapt, aceleasi
servicii (camine pentru persoane varstnice și centre pentru îngrijire și asistenta pentru adultii cu handicap – foste
camine de batrani și camine spital);
g) Administrarea institutiilor pentru persoane varstnice se realizeaza dupa regulamente diferite, în functie de
autoritatea centrala care le coordoneaza;
h) Dezvoltare inegala și inechitabila a serviciilor sociale destinate persoanelor varstnice la nivel national:
exista judete cu concentrare masiva de ONG -uri furnizoare de servicii, iar altele în care nu este înregistrata nici o
organizatie activa;
i) Numarul redus de servicii de îngrijire la domiciliu, precum și a centrelor de zi sau altor tipuri de servicii
alternative;
j) Absenta activitatii de monitorizare și control sustinuta de criterii și standarde clar definite, aplicata de
personal calificat în domeniu;
k) Lipsa prevederilor legislative care se refera la contraventii, indiferent cine este responsabil de aplicarea
legislatiei în domeniu, respectiv organ ism privat, institutii publice sau autoritati locale;
l) Servicii de preventie și recuperare insuficiente;
m) Lipsa de colaborare între institutiile administratiei centrale și locale din domeniul asistentei sociale și de
sanatate, reprezentand prin cipalul obstacol al dezvoltarii serviciilor sociale și medicale integrate, acordate la
nivel comunitar;
n) Definitii și terminologie neunitara utilizate în diferitele acte normative speciale;
o) Prevederi legale depasite sau dificil de implementat, cum ar fi: calcularea contributiei datorata de persoana
varstnica pentru acordarea serviciilor la domiciliu, facilitatile acordate îngrijitorilor proveniti din familia
beneficiarului, programul de formare mult prea complex fata de atributiile reale ale un ui îngrijitor la domiciliu
s.a.;
p) Institutii de asistenta sociala insuficiente fata de solicitari, situatie evidenta în protectia persoanelor
varstnice, a persoanelor cu boli cronice în mod deosebit a celor cu afectiuni neuropsihice;
r) Incapacit atea sistemului de a rezolva probleme/situatii personale extrem de grave care nu sunt deloc sau
sunt marginal acoperite cu servicii sociale.
În raport cu organizarea:
a) Responsabilitati disparate, la nivel de institutii guvernamentale:
b) Reg ulamente de organizare și functionale diferite ale institutiilor care acorda acelasi tip de servicii, pentru
aceleasi categorii de beneficiari;
c) Misiunea institutiilor nu este clar definita;
d) Disproportie în alocarea de personal în raport cu complexitatea activitati i, precum și lipsa unor normative
de personal elaborate în baza unor evaluari prealabile, cu respectarea standardelor europene în domeniu;
e) Existenta mai multor sisteme de evaluare a pierderii functionale;
f) Lipsa definirii clare a raporturilor de coordonare/subordonare la nivel central și teritorial;
g) Sistem managerial informational slab dezvoltat, ceea ce conduce la decizii incorecte sau insuficient
fundamentate;
h) Incapacitatea sistemului de a oferi o imagine comprehensiva asupra nu marului de beneficiari și a serviciilor
disponibile;
i) Lipsa inspectiei de sistem.
În raport cu finantarea:
a) Descentralizarea nu a fost urmata de alocarea de resurse financiare și umane suficiente;
b) Rigiditatea sistemului a generat im posibilitatea directionarii fondurilor în vederea solutionarii unor situatii
de criza;
c) Finantarea institutiilor de asistenta sociala din bugetele locale; desi acestea asigura servicii pentru
beneficiari care provin din toate localitatile judetului, aceasta a condus la degradarea multor institutii sub aspect
fizic și functional;
d) Neaplicarea legislatiei referitoare la conventiile ce se încheie pentru îngrijirea unei persoane varstnice într –
un camin situat în alt judet, autoritatea locala unde îsi are domiciliul persoana fiind obligata sa asigure
cheltuielile necesare asistarii acesteia;
e) Planificarea financiara nu se realizeaza în functie de nevoia sociala și evolutia problemelor sociale;
f) Nedefinirea clara a modalitatilor de finantare a serviciilor sociale, astfel încat sa fie asigurata
sustenabil itatea și continuitatea acestora.
În raport cu resursele umane:
239 a) Sub-dimensionarea necesarului de personal la nivel central și local;
b) Lipsa personalului calificat la nivelul serviciilor publice de asistenta sociala, dar și la nivelul serv iciilor și
institutiilor de asistenta sociala destinate asistarii persoanelor varstnice;
c) Reglementari insuficiente referitoare la nevoia de formare și criteriile de acreditare a personalului care
activeaza în domeniul serviciilor sociale pentru pers oane varstnice, respectiv lipsa standardelor profesionale care
sa permita și includerea în Clasamentul Ocupatiilor din Romania, cat și o salarizare corespunzatoare;
d) Titulaturi diferite utilizate pentru personalul care are atributii similare (asisten t personal, îngrijitor la
domiciliu);
e) Insuficienta dezvoltare a sistemului de formare continua în vederea dezvoltarii de competente;
f) Lipsa unor profesii necesare managementului serviciilor sociale pentru persoane varstnice: asistentul
medical comunitar (echivalent al nursei comunitare), asistentul medical de geriatrie și gerontopsihiatrie,
managerul de caz, terapeutul ocupational specializat în recuperarea persoanelor varstnice etc.;
g) Desi cu traditie în medicina romaneasca, exista blocaje în dezvoltarea specialitatii și competentelor în
geriatrie-gerontologie.
I.2. REGLEMENTARI INTERNATIONALE
Asistenta sociala a persoanelor varstnice trebuie sa asigure respectarea drepturilor persoanelor varstnice asa
cum sunt ele reglementate în tratate și conventii internationale.
Romania, pentru a ratifica și art. 23 referitor la drepturile persoanelor varstnice din Carta Sociala Europeana
revizuita, cat și pentru a demonstra respectarea prevederilor art. 13 referitor la drepturile pentru asistenta sociala
și medicala, asumat deja prin Legea nr. 74/1999 pentru rat ificarea Cartei sociale europene revizuite, adoptata la
Strasbourg la 3 mai 1996, dar și în calitate de tara membra ONU, trebuie sa promoveze masuri adecvate
destinate persoanelor varstnice pentru a permite acestora sa ramana membri deplini ai societatii.
Strategia de asistenta sociala în favoarea persoanelor varstnice reprezinta o prioritate și se fundamenteaza atat
pe evaluarea situatiei prezente și a potentialelor riscuri la care este predispusa persoana varstnica, cat și pe
principiile enuntate de N atiunile Unite:
a) Independenta
b) Participare
c) Îngrijire
d) Împlinire personala
e) Demnitate
Prin Declaratia de la Viena din 1998 – "A îmbatrani în Europa: Solidaritatea între generatii – baza a coeziunii
sociale", prima Adunare Generala a Natiunilor Unite consacrata îmbatranirii stabilea necesitatea elaborarii unor
politici globale referitoare la îmbatranire și persoane varstnice, aceasta fiind privita drept un raspuns și o sansa
de dezvoltare demografica și o conditie a mentinerii și întaririi coeziunii sociale.
În aprilie 2002, la Madrid, a doua Adunare Generala a Natiunilor Unite consacrata îmbatraniri i a adoptat
Planul International de Actiune privind Îmbatranirea și Declaratia Politica, documente ce cuprind recomandari
privind implementarea masurilor capabile sa raspunda atat oportunitatilor, cat și provocarilor induse de
fenomenul de îmbatranire a po pulatiei în secolul XXI. Scopul final al actiunilor ce vor fi întreprinse este acela de
a promova o societate pentru toate varstele.
Batranetea a început sa fie considerata din ce în ce mai mult un risc de dependenta și de excluziune sociala. Ca
atare, protectia sociala a persoanelor varstnice se regaseste ca tema prioritara, inclusiv în documentele Comisiei
Europene ce vizeaza elaborarea unor obiective și planuri de actiune sociala comune, în cadrul metodei de
coordonare deschisa a politicii de combate re a excluziunii sociale, enuntata la summitul Consiliului European de
la Lisabona din martie 2000.
La elaborarea strategiei nationale de dezvoltare a sistemului de asistenta sociala pentru persoanele varstnice s –
au avut în vedere, nu numai Planul Inte rnational de Actiune privind Îmbatranirea și Declaratia Politica de la
Madrid, dar și o serie de documente programatice, recomandari sau angajamente, cum ar fi:
Carta Sociala Europeana revizuita, care reglementeaza un set de drepturi sociale fundamentale, printre care:
Art. 13. Dreptul la asistenta sociala și medicala.
Art. 14. Dreptul de a beneficia de servicii sociale.
Art. 23. Dreptul persoanelor varstnice la asistenta sociala.
Art. 30. Dreptul la protectie împotriva saraciei și a excluderii sociale.
Codul European de S ecuritate Sociala ce prevede garantarea prestatiilor care se adreseaza riscului de
batranete.
Tratatul de la Amsterdam, precum și Carta Drepturilor Fundamentale proclamata la Nisa în anul 2000, unde se
face referire la eliminarea oricaror forme de disc riminare legate de varsta.
Recomandarea Comitetului de Ministri nr. R(87) privind constituirea Grupului de legatura pentru depistarea și
supravegherea problematicii persoanelor varstnice;
240 Recomandarea Consiliului Europei nr. 92/442/CCE asupra conve rgentei obiectivelor și politicilor de proiectie
sociala;
Recomandarea Comitetului de Ministri nr. R/(94)14 referitoare la politicile coerente și integrate;
Recomandarea Consiliului Europei nr. 1428(1999)1 "Viitorul cetatenilor varstnici: protectie , participare și
promovare".
Aceste recomandari propun o serie de masuri avand drept tinta dezvoltarea îngrijirilor și serviciilor acordate la
domiciliul persoanei, promovarea accesului la serviciile de sanatate, îmbunatatirea masurilor de prevenire a
situatiei de dependenta, diversificarea prestatiilor destinate preventiei sau combaterii riscului de marginalizare
sau excludere sociala și cresterii calitatii vietii persoanei varstnice.
Recomandarea Consiliului Europei Nr. R (98) 9 privind dependenta , adoptata de Comitetul de Ministri ai
Statelor membre la data de 18 septembrie 1998, subliniaza, prin continutul ei, necesitatea ca opinia publica sa fie
sensibilizata referitor la importanta problematicilor legate de situatia de dependenta, precum și urg enta orientarii
masurilor politice și legislative asupra acestui domeniu. Acest document recomanda statelor membre sa
elaboreze legislatia în domeniu, luand în considerare reglementari care privesc:
a) definitia dependentei;
b) principii generale î n favoarea persoanelor dependente;
c) masuri în favoarea persoanelor dependente;
d) îngrijitorii fara statut profesional.
Textul în cauza a fost elaborat luandu -se în considerare textele adoptate care trateaza aspecte legate de situatia
de dependenta, cum ar fi Recomandarea Nr. (87) 22 asupra depistarii și supravegherii în cazul persoanelor
varstnice, Recomandarea Nr. (90) 22 asupra proiectiei sanatatii mintale a unor grupuri vulnerabile ale societatii,
Recomandarea Nr. (91) 2 privind securitatea sociala a lucratorilor fara statut profesional, Recomandar ea Nr. (92)
6 privind politica coerenta în materie de readaptare a persoanelor cu handicap, Recomandarea Nr. (84) 24
privind securitatea sociala referitor la masurile preventive.
I.3. PREVEDERILE PROGRAMULUI DE GUVERNARE 2005 – 2008
Guvernul Roma niei are stabilite masuri concrete în domeniul reformei sistemului de asistenta sociala și
combaterea saraciei, care se regasesc în obiectivele prevazute în Programul de guvernare 2005 – 2008, precum și
în Planul National de masuri prioritare pentru anul 2005, în cadrul Prioritatii nr. 11 "Cresterea capacitatii de
asumare a obligatiilor de s tat membru", respectiv:
a) Continuarea reformei în domeniul asistentei sociale, avand drept obiectiv major crearea unui nou cadru
institutional, prin stabilirea unui mecanism unic de organizare a sistemului de asistenta sociala, a modalitatilor de
finantare, a tipurilor de prestatii, a beneficiarilor și nevoilor concrete ale acestora, precum și dezvoltarea și
diversificarea serviciilor sociale;
b) Clarificarea responsabilitatilor institutionale ale tuturor organismelor și autoritatilor implicate în protectia
sociala: distributia clara a responsabi litatilor locale și încadrarea cu personal suficient;
c) Elaborarea unei strategii nationale de asistenta sociala pentru persoanele varstnice;
d) Constituirea mecanismului de monitorizare a dinamicii fenomenului saraciei;
e) Implementarea legis latiei privind asistenta sociala și instruirea personalului implicat;
f) Constituirea de noi camine, precum și modernizarea celor existente pentru crearea unor conditii de trai
decente acestor persoane;
g) Dezvoltarea unor servicii integrate socio -medicale la domiciliu;
h) Formarea personalului care furnizeaza servicii de îngrijire la domiciliu;
i) Constructia cadrului institutional și organizatoric care sa permita implementarea serviciilor de îngrijire la
domiciliu (retea de centre comunita re integrate cu unitati de asistenta sociala și medicala);
j) Elaborarea unor programe speciale pentru prevenirea situatiei de dependenta și cresterea implicarii
persoanelor varstnice în viata sociala;
k) Stabilirea de parteneriate cu autoritatile administratiei publice locale pentru dezvoltarea serviciilor sociale
comunitare;
l) Sprijinirea organizatiilor civile și a cultelor religioase furnizoare de servicii de asistenta sociala destinate
persoanelor varstnice fara familie.
II. PRINCIPII
Strategia reprezinta un cadru de referinta cu valori și principii de baza ale politicilor sociale, astfel încat, pe
termen mediu, sa se poata modela o societate activa, un mediu comunitar sigur, responsabil și solidar, apt sa
dezvolte masuri de protec tie adecvate pentru persoanele varstnice și un acces nediscriminatoriu la orice tip de
suport menit sa sustina incluziunea sociala a acestora.
Principiile care stau la baza Strategiei nationale pentru dezvoltarea sistemului de asistenta sociala pentru
persoanele varstnice se fundamenteaza pe principiile enuntate de Organizatia Natiunilor Unite, precum și pe cele
care guverneaza constructia sistemului de servicii sociale și sunt urmatoarele:
241 a) Respectarea demnitatii umane
b) Promovarea împliniri i personale
c) Promovarea autonomiei persoanei
d) Promovarea participarii și responsabilizarii
e) Facilitarea accesului la serviciile de îngrijire
f) Proximitatea
g) Solidaritatea sociala
h) Parteneriatul
i) Abordarea multidisci plinara
j) Libertatea de a alege
k) Egalitatea de sanse și nondiscriminarea
l) Transparenta și responsabilitatea publica
m) Complementaritatea și abordarea integrata
n) Confidentialitate
III. SCOP
Strategia vizeaza, în princip al, constituirea unui cadru comprehensiv și dinamic care sa permita dezvoltarea și
implementarea politicilor și programelor de asistenta sociala destinate nevoilor specifice persoanelor varstnice în
vederea sustinerii participarii acestora la viata economi ca, sociala și culturala a societatii și asigurarii dreptului la
o viata autonoma, împlinita și demna.
Strategia reprezinta un cadru de referinta cu valori și principii de baza ale politicilor sociale, astfel încat, pe
termen mediu, sa se poata modela o societate activa, un mediu comunitar sigur, responsabil și solidar, apt sa
dezvolte masuri de protectie adecvate pentru persoanele varstnice și un acces nediscriminatoriu la orice tip de
suport menit sa sustina incluziunea sociala a acestora.
IV. PERIOADA DE IMPLEMENTARE
Strategia nationala de dezvoltare a sistemului de asistenta sociala pentru persoanele varstnice urmeaza a fi
implementata în perioada 2005 – 2008.
V. OBIECTIVE GENERALE
Strategia nationala de dezvoltare a sistemului d e asistenta sociala pentru persoanele varstnice face parte
integranta din strategia generala de reforma a sistemului national de asistenta sociala.
Strategia nationala de dezvoltare a sistemului de asistenta sociala pentru persoanele varstnice stabiles te
obiective și masuri care urmaresc directiile de dezvoltare globala a politicilor sociale în domeniu, care au în
vedere, în principal:
a) Crearea unei societati pentru toate varstele
b) Respectarea drepturilor omului și asigurarea libertatilor fu ndamentale pentru persoanele varstnice
c) Promovarea unei vieti sanatoase, active, sigure, împlinite, decente și demne
Din aceasta perspectiva Strategia nationala de dezvoltare a sistemului de asistenta sociala pentru persoanele
varstnice se înscri e în cadrul prioritatilor Planului de actiune asupra îmbatranirii, adoptat de Adunarea Natiunilor
Unite, Madrid 2000:
a) Persoanele varstnice și dezvoltarea
b) Sanatatea și bunastarea la varste înaintate
c) Asigurarea masurilor de suport pentru persoanele varstnice și a unui mediu de viata adecvat
Pe termen lung directiile cheie de dezvoltare globala a politicilor sociale pentru persoanele varstnice au în
vedere garantarea accesului la:
a) Locuinta
b) Venit minim
c) Servicii de s anatate
d) Servicii integrate de îngrijire
e) Participarea activa la viata societatii
f) Educatie continua
Obiectivele generale ale Strategiei nationale de dezvoltare a sistemului de asistenta sociala pentru persoanele
varstnice sunt urmato arele:
I. Promovarea unui sistem coerent, coordonat și integrat de asistenta sociala
II. Combaterea riscului de excluziune sociala și cresterea calitatii vietii persoanelor varstnice
III. Promovarea participarii persoanelor varstnice la viata societatii
242 VI. OBIECTIVE OPERATIONALE
1. Întar irea cadrului administrativ și institutional la nivel central și local
2. Îmbunatatirea cadrului legislativ
3. Stabilirea unui sistem de finantare apt sa asigure dezvoltarea masurilor de asistenta sociala pentru
persoanele varstnice
4. Crestere a calitatii resurselor umane
5. Dezvoltarea și diversificarea prestatiilor sociale
6. Dezvoltarea și diversificarea serviciilor sociale
7. Prevenirea și combaterea abuzului și neglijarii persoanei varstnice
8. Dezvoltarea și împlinirea pers onala
9. Sustinerea implicarii active a persoanelor varstnice în viata societatii
VII. PLANUL DE ACTIUNE PENTRU IMPLEMENTAREA STRATEGIEI NATIONALE DE
DEZVOLTARE A SISTEMULUI DE ASISTENTA SOCIALA PENTRU PERSOANELE VARSTNICE ÎN
PERIOADA 2005 – 2008
OBIECTIVUL GENERAL 1: Promovarea unui sistem coerent, coordonat și integrat
de asistenta sociala pentru persoanele varstnice
______________________________________________________________________________
| OBIECTIVE | MASURI | TERMEN | INSTITUTII |
| OPERATIONALE | | | RESPONSABILE |
|________________|____________________________|_________|______________________|
|1.1. Întarirea |1.1.1. Crearea, la nivel |Trim. I |Ministerul Muncii, |
|cadrului |c entral, în cadrul MMSSF, a |2006 |Solidaritatii Sociale |
|administrativ si|unei structuri cu | |si Familiei |
|institutional, |responsabilitati în | | |
|la nivel central|elaborarea, ev aluarea, | | |
|si local |monitorizarea politicilor de| | |
| |asistenta sociala pentru | | |
| |persoanele varstnice, pentr u| | |
| |coordonarea implementarii | | |
| |strategiei, functionarii | | |
| |sistemului și relationarea | | |
| |eficienta cu alte domenii de| | |
| |activitate: sanatate, | | |
| |educatie, justitie etc. | | |
| |____________________________|_________|______________________|
| |1.1.2. Constituirea unui |2005 |Ministerul Muncii, |
| |grup de lucru | |Solidaritatii Sociale |
| |interministerial, cu | |si Familiei. Ministrul|
| |participarea universitatilor| |Sanatatii. Autoritatea|
| |si institutelor de | |Nationala pentru |
| |cercetare, pentru elaborarea| |Persoanele cu |
| |de politici și programe | |Handicap. Ministerul |
| |sociale privind persoanele | |Administratiei și |
| |varstnice | |Internelor. Ministerul|
| | | |Justitiei. Ministerul |
| | | |Educatiei și |
| | | |Cercetarii. |
| | | |Universitati. |
| | | |Consiliul National al |
| | | |Persoanelor Varstnice |
| |____________________________|_________|______________________|
| |1.1.3. Înfiintarea prin act |2006 |Ministerul Muncii, |
| |normativ a unui comp artiment| |Solidaritatii Sociale |
| |specializat, la nivelul | |si Familiei. |
| |fiecarei Directii judetene | |Ministerul |
| |de asistenta sociala și | |Administratiei și |
| |protectie a copilului, | |Internelor |
| |destinat asistentei sociale | | |
| |a persoanelor varstnice | | |
| |____________________________|_________|______________________|
| |1.1.4. Crearea unei baze de |2006 – |Ministerul Muncii, |
| |date privind persoanele |2007 |Solidaritatii Social e |
| |varstnice | |si Familiei |
| |____________________________|_________|______________________|
| |1.1.5. Dezvoltarea de studii|2006 – |Ministerul Muncii, |
| |si cercetari privind |2008 |Solidaritatii Sociale |
| |fenomenul îmbatranirii și | |si Familiei. |
| |consecintele acestuia, | |Consiliul National al |
| |prec um și privind situatia | |Persoanelor Varstnice.|
243| |sociala a persoanelor | |Universitati. |
| |varstnice. Publicarea și | |Instituie de cercetare|
| |diseminarea studi ilor și | | |
| |cercetarilor în domeniu | | |
|________________|____________________________|_________|______________________|
|1.2. |1.2.1. Modificarea și |2 005- |Ministerul Muncii, |
|Îmbunatatirea |completarea |2006 |Solidaritatii Sociale |
|cadrului |Legii nr. 17/2000 privind | |si Familiei. |
|legislativ |asistenta sociala a | |Mini sterul |
| |persoanelor varstnice în | |Administratiei și |
| |vederea unei abordari | |Internelor. |
| |integrate a starii sociale | |Consiliul National al |
| |a persoanelor varstnice | |Persoanelor Varstnice |
| |____________________________|_________|______________________|
| |1.2.2. Elaborarea |2005 – |Ministerul Muncii, |
| |legislatiei secundare care |2006 |Solidaritatii Sociale |
| |deriva din modificarea și | |si Familiei. |
| |completarea | |Autoritatea Nationala |
| |Legii nr. 17/2000 privind | |pentru Persoanele cu |
| |asistenta sociala a | |Handicap. |
| |persoanelor varstnice | |Ministerul |
| |referitoare la: | |Administratiei și |
| | – Armonizarea legislatiei | |Internelo r. |
| |privind masurile de | |Ministerul Sanatatii. |
| |asistenta sociala destinate | |Autoritati publice |
| |persoanelor cu handicap, cu | |locale |
| |legislatia privind | | |
| |asistenta sociala a | | |
| |persoanelor varstnice | | |
| |- Reglementarea unui sistem | | |
| |coerent și unitar de | | |
| |evaluare a nevoilor și a | | |
| |gradul ui de dependenta a | | |
| |persoanelor varstnice | | |
| | – Reglementarea unui model | | |
| |de servicii integra te | | |
| |privind îngrijirea | | |
| |persoanelor varstnice | | |
| | – Reglementarea | | |
| |standardelor de calitate | | |
| |privind serviciile sociale | | |
| |acordate persoanelor | | |
| |varstnice, la domiciliu și | | |
| |în sistem rezidential | | |
| | – Elaborarea normativelor | | |
| |de functionare a caminelor | | |
| |pentru persoane varstnice, | | |
| |altor centre sociale care | | |
| |ofera îngrijire, asistenta | | |
| |si gazduire pe perioade | | |
| |determinate sau | | |
| |nedeterminate, centrelor | | |
| |de zi, locuintelor | | |
| |protejate sau a altor | | |
| |tipuri de unitati | | |
| |specializate de asistenta | | |
| | – Reglementarea tipurilor | | |
| |de conventii și acorduri | | |
| |de parteneriat între | | |
| |autoritatile centrale, | | |
| |locale și reprezentantii | | |
| |societatii civile | | |
|________________|____________________________|_________|______________________|
|1.3. Stabilirea |1.3.1. Reglementarea unui |2006 -|Ministerul Muncii, |
|unui sistem de |sistem de finantare |2007 |Solidaritatii Sociale |
|finantare care |transparent, care sa asigure| |si Familiei. |
|sa asigure |continuitatea serviciilor | |Ministerul F inantelor |
|dezvoltarea |destinate persoanelor | |Publice |
|masurilor de |varstnice și elaborarea | | |
|asistenta |proiectiilor bugetare prin | | |
|sociala pentru |intermediul planurilor | | |
|persoanele |anuale de actiune | | |
|varstnice | | | |
| |____________________________|_________|______________________|
| |1.3.2. Îmbunatatirea |2006 |Ministerul Muncii, |
| |mecanismului de alocare a | |Solidaritatii Sociale |
| |fondurilo r din bugetul de | |si Familiei. |
| |stat și bugetele locale, | |Ministerul Finantelor |
244| |prin evidentierea distincta | |Publice. |
| |a sumelor destinate | |Autoritati publice |
| |masurilor de asistenta | |locale |
| |sociala în favoarea | | |
| |persoanelor varstnice | | |
| |____________________________|_________|______________________|
| |1.3.3. Atragerea resurselor |Permanent|Ministerul Muncii, |
| |financiare internationale | |Solidarit atii Sociale |
| |sau dezvoltarea de programe | |si Familiei. |
| |cu finantare rambursabila | |Ministerul Finantelor |
| |sau nerambursabila necesare | |Publice. |
| |sustinerii sistemului de | |Ministerul |
| |asistenta sociala destinat | |Administratiei și |
| |persoanelor varstnice | |Internelor |
|________________|____________________________|_________|______________________|
|1.4. Dezvoltarea|1.4.1. Evaluarea resurselor |2006 |Ministerul Muncii, |
|resurselor umane|umane existente, precum și a| |Solidaritatii Sociale |
|din domeniul |nevoilor de formare a | |si Familiei. |
|asistentei |personalului | |Autoritati publice |
|sociale privind | | |locale |
|persoanele | | | |
|varstnice | | | |
| |___________ _________________|_________|______________________|
| |1.4.2. Dezvoltarea de noi |2006 – |Ministerul Muncii, |
| |competente la locul de munca|2007 |Solidaritatii Sociale |
| |si recunoasterea acestor a, | |si Familiei |
| |prin introducerea lor în | | |
| |COR: reglementarea | | |
| |standardelor ocupationale | | |
| |pentru personalul care | | |
| |activeaza în domeniul | | |
| |asistentei sociale și a | | |
| |serviciilor sociale | | |
| |____________________________|_________|______________________|
| |1.4.3. Initierea de programe|20 06- |Ministerul Muncii, |
| |de pregatire initiala și |2007 |Solidaritatii Sociale |
| |continua și elaborarea | |si Familiei. Agentia |
| |curriculei de formare în | |Natio nala de Ocupare |
| |functie de abilitatile ce | |a Fortei de Munca. |
| |trebuie dezvoltate | |Ministerul Sanatatii. |
| | | |Universitati |
| |____________________________|_________|______________________|
| |1.4.4. Promovarea formelor |2007 |Ministerul Muncii, |
| |de instruire a | |Solidaritatii Sociale |
| |îngrijitorilor, din reteaua | |si Familiei. Agentia |
| |informala și reglementarea | |Nationala de Ocupare |
| |modalitatilor de certificare| |a Fortei de Munca |
| |a îngrijitorilor, din | | |
| |reteaua formala și | | |
| |informala, dupa absolvirea | | |
| |cursurilor de f ormare | | |
| |____________________________|_________|______________________|
| |1.4.5. Reglementarea |2006 – |Ministerul Muncii, |
| |statutului asistentei |2007 |Solidaritatii Sociale |
| |medicale comunitare | |si Familiei. |
| | | |Ministerul Sanatatii |
|________________|____________________________|_________|__ ____________________|
OBIECTIVUL GENERAL 2: Combaterea riscului de excluziune sociala a
persoanelor varstnice și cresterea calitatii vietii
acestora
________________________________________________ ______________________________
| OBIECTIVE | MASURILE | TERMEN | INSTITUTII |
| OPERATIONALE | | | RESPONSABILE |
|________________|____________________________|_________|______ ________________|
|2.1. Dezvoltarea|2.1.2. Facilitarea accesului|2006 – |Ministerul Muncii, |
|si |persoanelor varstnice la |2007 |Solidaritatii Sociale |
|diversificarea |ajutoare financiare acordate| |si Familiei. |
|prestatiilor |pentru situatii punctuale: | |Ministerul |
|sociale |acoperirea cheltuielilor | |Administratiei și |
| |curente cu întretinerea, | |Internelor. Consiliul |
| |caldura, consumul de apa, | |National al |
| |gaze sau curent electric, | |Persoanelor Varstnice.|
| |amenajarea spatiului de | |Autoritati publice |
| |loc uit, mici reparatii, | |locale |
| |ajutor în cazul schimbarii | | |
| |domiciliului, achizitia de | | |
245| |proteze și orteze, | | |
| |procurarea de medicamente | | |
| |____________________________|_________|______________________|
| |2.1.3. Introducerea unei |2007 |Ministerul Muncii, |
| |prestatii si/sau unei prime | |Solidaritatii Sociale |
| |de asigurare pentru situatia| |si Familiei. |
| |de dependenta a persoanei | |Ministerul |
| |varstnice | |Administratiei și |
| | | |Internelor. |
| | | |Ministerul Finantelor |
| | | |Publice |
| |____________________________|_________|______________________|
| |2.1.4. Introducerea unor |2006 |Ministerul Muncii, |
| |compensatii financiare sau a| |Solidaritatii Sociale |
| |altor facilitati pentru | |si Familiei. |
| |îngrijitori în vederea | |Autoritati publice |
| |promovarii îngrijirii în | |locale |
| |familie | | |
| |____________________________|_________|______________________|
| |2.1.5. Acordarea de |2007 – |Ministerul Muncii, |
| |facilitati pentru sustin erea|2008 |Solidaritatii Sociale |
| |lucrarilor de adaptare a | |si Familiei. |
| |locuintei în functie de | |Ministerul Finantelor |
| |nevoile persoanei varstnice | |Publice. Autoritati |
| |dependente | |publice locale |
|________________|____________________________|_________|______________________|
|2.2. Dezvoltarea|2.2.1. Elaborarea și |2006 – |Ministerul Muncii, |
|si |implementarea de programe |2008 |Solidaritatii Sociale |
|diversificarea |nationale privind prevenirea| |si Familiei. |
|serviciilor |îmbatranirii precoce și a | |Ministerul Sanatatii. |
|sociale |situatiei de dependenta: | |Autoritati publice |
| |promovarea dezvoltarii de | |locale |
| |cabinete de asistenta | | |
| |sociala în cadrul spitalelor| | |
| |si întarirea colaborarii | | |
| |asistentului social cu | | |
| |medicul de familie, | | |
| |orientarea serviciilor de | | |
| |îngrijire primara spre | | |
| |modelul social de abo rdare | | |
| |a pacientului | | |
| |____________________________|_________|______________________|
| |2.2.2. Elaborarea planurilor|2006 – |Autoritati publice |
| |anuale judetene de masuri |2008 |locale. Ministerul |
| |destinate protectiei sociale| |Muncii, Solidaritatii |
| |a persoanelor varstnice | |Sociale și Familiei |
| |____________________________|_________|______________________|
| |2.2.3. Facilitarea accesului|2006 – |Autoritati publice |
| |persoanelor varstnice, |2008 |locale. Ministerul |
| |indiferent de mediul de | |Muncii, Solidaritatii |
| |rezidenta, la serviciile | |Sociale și Familiei. |
| |sociale și de sanatate | |Ministerul Sanatatii. |
| |____________________________|_________|______________________|
| |2.2.4. Dezvoltarea |2006 – |Ministerul Muncii, |
| |serviciilor de îngrijire la |2008 |Solidaritatii Sociale |
| |domic iliu și a altor | |si Familiei. |
| |servicii alternative de | |Ministerul Sanatatii. |
| |tipul: centre de zi, | | |
| |cluburi, locuinte prot ejate,| | |
| |adaposturi, centre de | | |
| |reabilitare, servicii de tip| | |
| |respite | | |
| |____________________________|_________|______________________|
| |2.2.5. Dezvoltarea |2006 – |Ministerul Muncii, |
| |serviciilor de îngrijiri de |2008 |Solidarit atii Sociale |
| |lunga durata pentru | |si Familiei. |
| |persoanele varstnice | |Ministerul Sanatatii. |
| |dependente | |Autoritati publice |
| | | |locale |
| |____________________________|_________|______________________|
| |2.2.6. Dezvoltarea unui set |2006 – |Ministerul Muncii, |
| |de servicii comprehensive, |2008 |Solidaritatii Sociale |
| |socio -medicale, pentru | |si Familiei. |
| |prevenirea, interventia | |Ministerul Sanatatii. |
| |precoc e, tratamentul și | |Autoritati publice |
| |îngrijirea persoanelor | |locale |
| |varstnice cu afectiuni | | |
| |mintale | | |
246| |____________________________|_________|______________________|
| |2.2.7. Dezvoltarea |2007 |Ministerul Muncii, |
| |serviciilor paliative | |Solidar itatii Sociale |
| | | |si Familiei. |
| | | |Ministerul Sanatatii. |
| | | |Autoritati publice |
| | | |locale |
| |____________________________|_________|______________________|
| |2.2.8. Dezvoltarea |2007 – |Ministerul Muncii, |
| |programelor de consiliere a |2008 |Solidaritatii Sociale |
| |persoanelor varstnice | |si Familiei. |
| |referitor la beneficiile | |Autoritati publice |
| |asig urarilor privind riscul | |locale. Universitati |
| |de batranete, de dependenta,| |de profil |
| |de sanatate, precum și în | | |
| |ceea ce priveste alegerea | | |
| |celor mai eficiente scheme | | |
| |de asigurari | | |
| |____________________________|_ ________|______________________|
| |2.2.9. Promovarea |2006 – |Ministerul Muncii, |
| |parteneriatului cu |2008 |Solidaritatii Sociale |
| |organizatiile | |si F amiliei. |
| |neguvernamentale și | |Ministerul Finantelor |
| |încurajarea initiativelor | |Publice. Autoritati |
| |private în domeniu prin | |publice locale |
| |asigurarea de facilitati | | |
| |fiscale, reglementarea | | |
| |conditiilor de concesionare | | |
| |a serviciilor de catre | | |
| |serviciile publice, | | |
| |eliminarea birocratiei | | |
| |_ ___________________________|_________|______________________|
| |2.2.10. Dezvoltarea |2006 – |Ministerul Muncii, |
| |sistemului rezidential de |2008 |Solidaritatii Sociale |
| |asistenta și î ngrijire prin | |si Familiei. |
| |reabilitarea caminelor | |Ministerul |
| |pentru persoane varstnice | |Administratiei și |
| |si constructia de noi camin e| |Internelor. Autoritati|
| | | |publice locale |
|________________|____________________________|_________|______________________|
|2.3. Prevenirea |2.3.1. Elaborarea de |2005 – |Ministerul Muncii, |
|si combaterea |reglementari specifice |2006 |Solidaritatii Sociale |
|abuzului și |privind prevenirea oricaror | |si Familiei. |
|neglijarii |forme de abuz și neglijare a| |Ministerul Justitiei. |
|persoanelor |persoanei varstnice | |Ministerul |
|varstnice | | |Administratiei și |
| | | |Internelor |
| |____________________________|_________|______________________|
| |2.3.2. Organizare a de |2006 – |Ministerul Muncii, |
| |campanii de informare și |2008 |Solidaritatii Sociale |
| |dezvoltarea unor centre de | |si Familiei. Consiliul|
| |consiliere a persoanelor | |National al |
| |varstnice asupra riscului de| |Persoanelor Varstnice.|
| |a fi supusi la diverse forme| |Ministerul Justitiei. |
| |de abuz sau neglijare și | |Auto ritati publice |
| |consecintelor acestuia | |locale. |
| |____________________________|_________|______________________|
| |2.3.3. Crearea de servicii |2007 – |Ministerul Muncii , |
| |sociale specializate |2008 |Solidaritatii Sociale |
| |destinate victimelor | |si Familiei. Consiliul|
| |abuzului | |National al |
| | | |Persoanelor Varstnice.|
| | | |Agentia Nationala |
| | | |pentru Protectia |
| | | |Familiei |
|________________|____________________________|_________|______________________|
OBIECTIVUL GENERAL 3: Promovarea participarii persoanelor varstnice la viata
socia la
______________________________________________________________________________
| OBIECTIVE | MASURILE | TERMEN | INSTITUTII |
| OPERATIONALE | | | RESPONSABILE |
|__________ ______|____________________________|_________|______________________|
|3.1. Dezvoltarea|3.1.1. Dezvoltarea unei |2007 – |Ministerul Muncii, |
|si împlinirea |retele de centre de |2008 |Solidaritatii Sociale |
|personala |consil iere pentru pregatirea| |si Familiei. |
| |asupra impactului | |Autoritati publice |
| |socio -economic al | |locale |
247| |pensionarii și alte aspecte | | |
| |caracteristice varstei a | | |
| |treia | | |
| |____________________________|___ ______|______________________|
| |3.1.2. Organizarea de |permanent|Ministerul Muncii, |
| |campanii nationale/locale de| |Solidaritatii Sociale |
| |informare și mediatizare | |si Familiei. |
| |privind consecintele | |Autoritati publice |
| |îmbatranirii pentru | |locale |
| |sensibilizarea publicu lui | | |
| |larg și pentru valorizarea | | |
| |rolului persoanelor | | |
| |varstnice în societate și | | |
| |familie | | |
| |____________________________|_________|______________________|
| |3.1.3. Dezvoltarea de |2007 – |Autoritat i publice |
| |programe pentru combaterea |2008 |locale. Ministerul |
| |izolarii și încurajarea | |Muncii, Solidaritatii |
| |reintegrarii sociale a | |Sociale și Familiei |
| |varstnicului | | |
| |_____________________ _______|_________|______________________|
| |3.1.4. Suport acordat |2006 – |Ministerul Muncii, |
| |varstnicilor pentru |2008 |Solidaritatii Sociale |
| |îmbunatatirea propriei | |si Familiei. Agentia |
| |situatii socio -economice, | |Nationala de Ocupare |
| |prin proiecte generatoare de| |a Fortei de Munca. |
| |venituri, programe | | |
| |educationale și ocupationale| | |
| |____________________________|_________|______________________|
| |3.1.5. Identificarea și |2007 – |Ministerul Muncii, |
| |promovarea de locuri de |2008 |Solidaritatii Sociale |
| |munca destinate persoanelor | |si Familiei. Agentia |
| |varstnice | |Nationala de Ocupare |
| | | |a Fortei de Munca |
|________________|____________________________|_________|______________________|
|3.2. Sustinerea |3.2.1. Dezvoltarea de |2006 – |Ministerul Muncii, |
|implicarii |progr ame în parteneriat cu |2007 |Solidaritatii Sociale |
|active a |reprezentantii miscarii | |si Familiei. Consiliul|
|persoanelor |asociative a persoanelor | |National al |
|varstnice în |varstnice pentru s ustinerea | |Persoanelor Varstnice.|
|viata societatii|accesului acestora la toate | |Ministerul |
| |aspectele vietii | |Administratiei și |
| |socio -economice | |Internelor. Autoritati|
| | | |publice locale |
| |____________________________|_________|______________________|
| |3.2.2. Promovarea miscarii |2007 |Ministerul Muncii, |
| |de voluntariat în randul | |Solidaritatii Sociale |
| |persoanelor varstnice prin | |si Familiei. Consiliul|
| |instituirea de facilitati | |National al |
| |financiare sau alte forme de| |Persoanelor Varstnice |
| |recunoastere a activitatii | | |
| |voluntare | | |
| |____________________________|_________|______________________|
| |3.2.3. Facilitarea |2006 – |Autoritati publice |
| |implicarii de catre |2008 |locale |
| |comunitate a persoanelor | | |
| |varstnice în luarea | | |
| |deciziilor cu privire la | | |
| |actiunile și masurile ce le | | |
| |sunt destinate | | |
|________________|____________________________|_________|___________ ___________|
VIII. IMPLEMENTARE, MONITORIZARE și EVALUARE
8.1. IMPLEMENTAREA, MONITORIZAREA și EVALUAREA
Implementarea masurilor și actiunilor stabilite în cadrul strategiei presupune un proces de planificare
judicioasa, pe o perioada de cel putin 4 ani, bazata pe obiectivele nationale și nevoile locale dar, mai ales, pe
resursele materiale, financiare și umane disponibile. Programele și masurile concrete ce se înscriu în cadrul larg
al strategiei vizeaza elaborarea de planuri anuale de actiu ne, aprobate prin ordin al ministrului muncii,
solidaritatii sociale și familiei.
Implementarea strategiei necesita totodata, integrarea unui plan de cercetare privind fenomenul de îmbatranire
a populatiei și implicatiile acestuia, precum și a unui pro gram de constructie institutionala care sa permita
abordarea și dezvoltarea globala a politicilor sociale.
248 În aceste conditii, monitorizarea și evaluarea masurilor asumate reprezinta o activitate de maxima importanta
care permite analiza impactului pol iticilor adoptate și redefinirea prioritatilor, în functie de realitatile decelate și
evolutia nevoilor sociale.
Activitatea de monitorizare și evaluare are în vedere urmatoarele:
a) Selectarea unor indicatori de performanta pentru obiectivele stra tegiei;
b) Dezvoltarea unor programe de cercetare care se adreseaza principalelor masuri prevazute de strategie, astfel
încat actiunile asumate sa fie posibil de implementat cu maxima eficienta și eficacitate;
c) Identificarea și solutionarea lipsu rilor de informatii și date, absolut necesare sustinerii obiectivelor
strategice;
d) Dezvoltarea bazei de date necesare elaborarii de politici în domeniu, dar și pentru monitorizarea eficienta
de sistem;
e) Asigurarea de informatii permanente privi nd rezultatele implementarii diverselor obiective strategice și
realizarea de rapoarte periodice;
f) Evaluarea strategiei la doi ani de la demararea implementarii acesteia și definirea altor directii de actiune,
masuri sau actiuni, în functie de rezult atele evaluarii.
În acest context se înscrie crearea la nivel central a unei structuri capabila de o abordare coordonata a
consecintelor fenomenului de îmbatranire, de dezvoltare globala a politicilor sociale în favoarea persoanelor
varstnice. Aceasta structura îsi va asuma evaluarea generala de sistem, elaborarea de politici și programe
coerente și corelate, a planurilor anuale de actiune, evaluarea și monitorizarea impactului masurilor angajate,
coordonarea implementarii acestora la nivel local, precum și relationarea cu celelalte domenii de activitate.
8.2. FINANTAREA
Stabilirea unui sistem de finantare clar, coerent reprezinta unul din obiectivele majore ale strategiei de
asistenta sociala a persoanelor varstnice.
Sursele de finantare ale sistemului de asistenta sociala pentru persoanele varstnice includ:
a) Buget de stat;
b) Bugete locale;
c) Donatii și sponsorizari de la persoane fizice și juridice, în conditiile legii;
d) Alte fonduri sociale, pentru proiecte locale: Fondul Roman de Dezvoltare Sociala;
e) Fonduri externe, rambursabile și nerambursabile;
f) Contributia beneficiarului.
Proiectiile bugetare de sustinere a masurilor prevazute în planurile anuale de actiune în domeniul asistentei
sociale pentru persoanele varstnice sunt elaborate în fiecare an, pentru anul urmator și reprezinta o
conditionalitate a implementarii strategiei .
–––––
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Către o societate pentru toate vârstele(towards a society for all ages.) [622733] (ID: 622733)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.