1Bruxelles, 10 octombrie 2008 [622666]

1Bruxelles, 10 octombrie 2008
Orientările UE privind activitatea
fizică
Acțiuni politice recomandate în sprijinul
activității fizice menite s ă îmbunătățească
sănătatea
Aprobate de Grupul de lucru al UE „Sport și sănătate” în
cadrul reuniunii acestuia din 25 septembrie 2008
Confirmate de mini ștrii sportului din statele membre
ale UE în cadrul reuniunii de la Biarritz din 27-28
noiembrie 2008

2Cuprins
1. INTRODUCERE …………………………………………………………………………………………………..3
1.1. Avantajele activit ății fizice ………………………………………………………………………….3
1.2. Valoarea ad ăugată a acestor orient ări ……………………………………………………………4
1.3. Orient ările și recomand ările existente privind activitatea fizic ă………………………..5
2. O ABORDARE TRANSSECTORIAL Ă……………………………………………………………………….9
3. D OMENII DE POLITIC Ă……………………………………………………………………………………..11
3.1. Sportul………………………………………………………………………………………………….. ..11
3.1.1. Administra ția centrală……………………………………………………………………………………………….. 12
3.1.2. Administra ția locală și regional ă………………………………………………………………………………… 13
3.1.3. Sectorul sportului organizat ……………………………………………………………………………………….. 13
3.1.4. Activit ăți fizice și sportive neorganizate ………………………………………………………………………. 15
3.2. Sănătatea …………………………………………………………………………………………………17
3.2.1. Sectorul s ănătății publice …………………………………………………………………………………………… 17
3.2.2. Sectorul serviciilor de asisten ță medicală…………………………………………………………………….. 18
3.2.3. Furnizorii de asigur ări de sănătate………………………………………………………………………………. 19
3.3. Educa ția…………………………………………………………………………………………………..23
3.3.1. Promovarea activit ății fizice în mediul școlar ……………………………………………………………….. 23
3.3.2. Studiile și formarea cadrelor medicale ………………………………………………………………………… 25
3.4. Transportul, mediul, planificarea urban ă și siguranța publică…………………………26
3.5. Mediul de lucru ………………………………………………………………………………………..30
3.6. Servicii pentru persoanele în vârst ă…………………………………………………………….31
4. INDICATORI , MONITORIZARE șI EVALUARE ………………………………………………………..33
5. S ENSIBILIZAREA PUBLICULUI șI DISEMINARE ……………………………………………………..35
5.1. Campanii de sensibilizare a publicului ………………………………………………………..35
5.2. Rețeaua HEPA a UE …………………………………………………………………………………36
ANEXĂ: LISTA EXPER țILOR ………………………………………………………………………………..39

31. INTRODUCERE
1.1. Avantajele activit ății fizice
Activitatea fizic ă este definit ă în general drept „orice mi șcare a corpului asociat ă cu
contracție muscular ă care crește consumul de energie pest e nivelul de repaus”. Defini ția
generală include toate contextele activit ății fizice, și anume activit ăți fizice în timpul
liber (inclusiv majoritatea activit ăților sportive și dansul), activit ăți fizice la locul de
muncă, activități fizice la domiciliu sau în apropierea domiciliului și activități fizice
asociate transportului. Pe lâng ă factorii personali, influen țele mediului înconjur ător
asupra nivelurilor de activitate fizic ă pot fi fizice (de exemplu, mediu construit,
amenajare teritorial ă), sociale și economice.
Activitatea fizic ă, sănătatea și calitatea vie ții sunt strâns corelate. Organismul uman a fost
conceput pentru a se mi șca; prin urmare, are nevoi e de activitate fizic ă regulată pentru o
funcționare optim ă și pentru evitarea bolilor. S-a demonstrat c ă stilul de via ță sedentar
reprezintă un factor de risc pentru dezvoltar ea multor boli cronice, printre care bolile
cardiovasculare, una dintre principalele cauze ale mortalit ății în lumea occidental ă. În
plus, o via ță activă aduce cu sine multe alte beneficii sociale și psihologice și există o
legătură directă între activitatea fizic ă și speranța de viață, astfel încât popula țiile active
tind să trăiască mai mult decât cele inactive. Pe rsoanele sedentare care încep s ă devină
mai active declar ă că se simt mult mai bine atât din punct de vedere fizic, cât și din punct
de vedere psihic și se bucur ă de o mai bun ă calitate a vie ții.
Ca o consecin ță a activit ății fizice regulate, în organismul uman au loc modific ări
morfologice și funcționale, care pot preven i sau întârzia apari ția anumitor boli și crește
capacitatea de efort fizi c. În prezent, exist ă elemente suficiente care atest ă faptul că cei
care duc o via ță activă din punct de vedere fizic pot ob ține o serie de efecte benefice
pentru sănătate, printre care se num ără:
• Risc redus de boli cardiovasculare.
• Prevenirea și/sau întârzierea dezvolt ării hipertensiunii arteriale și un control mai mare
al tensiunii arteriale la persoane care sufer ă de hipertensiune arterial ă.
• Funcție cardio-pulmonar ă adecvată.
• Menținerea func țiilor metabolice și o inciden ță scăzută a diabetului de tip II.
• Accelerarea arderii gr ăsimilor, care poate fi util ă în controlul greut ății, scăzând riscul
obezității.
• Scăderea riscului apari ției anumitor tipuri de cancer, precum cancerul mamar, de
prostată și de colon.
• Creșterea mineraliz ării oaselor la vârste fragede, contribu ția la prevenirea
osteoporozei și a fracturilor la vârste înaintate.
• Îmbunătățirea digestiei și reglarea tranzitului intestinal.
• Menținerea și îmbunătățirea forței musculare și a anduran ței, care determin ă o
consolidare a capacit ății funcționale de a desf ășura activit ăți cotidiene.
• Menținerea func țiilor motorii, inclusiv a for ței și a echilibrului.
• Menținerea func țiilor cognitive și scăderea riscului de depresie și demență.
• Scăderea nivelului de stres și, asociată acestei sc ăderi, îmbun ătățirea calității
somnului.
• Îmbunătățirea imaginii despre sine și a încrederii în sine și creșterea entuziasmului și a
optimismului.
• Scăderea nivelului de absenteism (concediu medical) la locul de munc ă.

4• La vârste foarte înaintate, sc ăderea riscului c ăderilor și prevenirea sau întârzierea
apariției bolilor cronice asociate îmb ătrânirii.
Copiii și tinerii desf ășoară diverse tipuri de activitate fizic ă, de exemplu atunci când se
joacă ori practic ă diferite sporturi. Totu și, obiceiurile lor cotidiene s-au modificat din
cauza noilor modalit ăți de petrecere a timpului liber (tel eviziune, internet , jocuri video),
iar aceast ă schimbare a coincis cu o cre ștere a inciden ței excesului de greutate și
obezității în rândul copiilor. Dr ept rezultat, s-a consta tat o preocupare intens ă în legătură
cu faptul c ă activitatea fizic ă în rândul copiilor și tinerilor a fost înlocuit ă în ultimii ani de
activități mai sedentare.
Posibilitățile de a fi activi din pun ct de vedere fizic tind s ă se reduc ă pe măsură ce
înaintăm în vârst ă, iar modific ările recente ale stilului de via ță au intensificat acest
fenomen. Datorit ă marilor inven ții din ultimul timp, s-a înregistrat o sc ădere accentuat ă a
volumului de efort fizic necesar pentru responsabilit ățile casnice cotidiene, pentru
deplasarea dintr-un loc în altul (automobile, autobuze) și chiar pentru desf ășurarea de
activități de recreere (inclusiv cele cu un con ținut de activitate fizic ă). Potrivit datelor
disponibile, între 40% și 60% din cet ățenii UE duc o via ță sedentară.
Prin urmare, este important ca statele membre s ă elaboreze planuri na ționale care s ă
sprijine activitatea fizic ă, pentru a contribui la schimbarea stilurilor de via ță nesănătoase
și pentru a promova con știentizarea efectelor benefice ale activit ății fizice corelate cu
sănătatea. Aceste planuri vor ține seama de medi u, de obiceiurile și de particularit ățile
culturale ale fiec ărei țări.
Există dovezi potrivit c ărora orice persoan ă care mărește nivelul de activitate fizic ă, chiar
după perioade îndelungate de inactivitate, poate ob ține efecte benefice pentru s ănătate,
indiferent de vârst ă. Nu este niciodat ă prea târziu s ă începi să faci mișcare.
Schimbările pot fi determinate de inovarea pe scar ă largă referitoare la politici și practici,
în special prin consolidarea cooper ării intersectoriale și prin adoptarea unor roluri noi de
către diverși actori cunoscu ți și respecta ți în domeniile lor de competen ță. Nu este posibil
și nu trebuie s ă se ofere solu ții de dimensiuni mari și strategii globale cuprinz ătoare.
Societățile pot deveni mai con știente de importan ța mișcării mai mult prin intermediul
unui num ăr mare de mici schimb ări ale politicilor și practicilor în ansamblu.
1.2. Valoarea ad ăugată a acestor orient ări
Mai multe state membre ale UE au elaborat Orient ări privind activitatea fizic ă ce permit
agențiilor guvernamentale și organismelor private s ă colaboreze în vederea promov ării
activității fizice1. Adesea, aceste orient ări contribuie și la direcționarea fondurilor publice

1 De exemplu: Fran ța: Ministère de la Santé et de la Solidarité (2005): Programme Nutrition Santé: Activité
physique et santé. Arguments scientifiques, pistes pratiques. – Germania : Bundesministerium für
Ernährung, Landwirtschaft und Verbraucherschutz, Bundesministerium für Gesundheit: Gesunde
Ernährung und Bewegung – Schlüssel für mehr Lebensqualität. 4.5.2007. – Luxemburg : Ministère de la
Santé et de la Solidarité (2006): Vers un plan national: Alimentation Saine et Activité Physique. –
Slovenia : Ministrstvo za Zdravje (2007): Nacionalni program spodbujanja telesne dejavnosti za krepitev
zdravja od 2007 do 2012. Povzeto po Strategiji Vlade Republike Slovenije na podro čju telesne (gibalne)
dejavnosti za krepitev zdravja od 2007 do 2012. – Regatul Unit : H.M. Government (2008): Healthy
Weight, Healthy Lives: A Cross-Government Strategy for England. – United Kingdom: Office of the
Deputy Prime Minister; Local Government Associati on; Department of Culture, Media and Sport; Sport
England (2004): Sport and Physical Activity in 2nd Generation Public Service Agreements: Guidance
Notes. DCMS, Sport England (2 008): Shaping Places through Sport and Health. – Finlanda : Government
Resolution on the Development of Guidelines for Health-Enhancing Physical Activity and Nutrition
(Rezoluția Guvernului privind dezvoltarea de Orient ări pentru activitatea fizic ă și alimenta ție menite s ă

5către proiecte care încurajeaz ă oamenii s ă facă mai mult ă mișcare. Orient ări privind
activitatea fizic ă există în diverse forme în SUA, precum și în contextul Organiza ției
Mondiale a S ănătății (OMS ).
Grupul de lucru al UE „Sport și sănătate”, care este deschis particip ării tuturor statelor
membre, a primit din partea mini ștrilor sportului din statele membre care s-au reunit sub
președinția finlandez ă în noiembrie 2006 un mand at de elaborare a Orient ărilor la nivelul
UE privind activitatea fizic ă. Obiectivul cel mai important a fost acela de a dispune de
orientări care să propună priorități pentru politici de promovare a intensific ării activității
fizice. Grupul de lucru a numit un Grup de exper ți format din 22 de exper ți de prestigiu,
cu scopul specific de a elabora aceste orient ări. În cursul unei reuniuni informale, din
cauza absen ței unor acorduri oficiale bazate pe tratat, mini ștrii sportului au ac ționat în
conformitate cu preocup ările exprimate de Consiliul de Mini ștri al UE (în special
formațiunea Consiliului responsabil ă cu sănătatea). În perioada 2002-2006, cinci rezolu ții
ale Consiliului au solicitat UE s ă intervină pentru a combate obe zitatea, nu doar cu
privire la nutri ție, ci și cu privire la activitatea fizic ă2.
Pentru a asigura integrarea politic ilor care se traduc prin cre șterea activit ății fizice în
viața cotidian ă, ar trebui s ă existe o cooperare strâns ă și consecvent ă între publicul vizat și
actorii priva ți atunci când se elaboreaz ă politici în domeniul sportului, s ănătății, educației,
transporturilor, amenaj ării urbane, mediului de lucru, pe trecerii timpului liber etc. Dac ă
politicile care promoveaz ă activitatea fizic ă sunt integrate cu succes, op țiunea imediat
disponibil ă cetățenilor ar trebui s ă fie alegerea unui stil de via ță sănătos.
Prezentele orient ări se adreseaz ă în special factorilor de de cizie din statele membre, ca
sursă de inspira ție pentru formularea și adoptarea de orient ări naționale referitoare la
activitatea fizic ă, orientate c ătre acțiune. Obiectivul documentului nu îl reprezint ă o
examinare academic ă cuprinzătoare a acestei teme și nici redefinirea recomand ărilor și
obiectivelor OMS. Valoarea ad ăugată european ă este generat ă de concentrarea pe
punerea în aplicare a recomand ărilor OMS existente privind activitatea fizic ă, de faptul
că documentul este orientat c ătre acțiune și vizează exclusiv activitatea fizic ă (nu
alimentația sau alte teme corelate). Prezentul document este destinat unei game largi de
utilizatori care desf ășoară activități fizice. Prin urmare, utilizarea notelor de subsol, a
trimiterilor și a terminologiei specializate au fost limitate la minimum.
1.3. Orient ările și recomand ările existente privind activitatea fizic ă
Organizația Mondial ă a Sănătății (OMS) este un actor chei e în definirea termenilor
politicilor de combatere a obezit ății3
. În cadrul activit ăților sale, OMS a adoptat o serie de
documente care definesc obiec tive atât individuale, cât și colective în leg ătură cu
activitatea fizic ă și alimenta ția4. Unele dintre recomand ările OMS se adreseaz ă întregii
populații, în timp ce altele vizeaz ă grupuri de vârst ă specifice. Documentele de orientare
ale OMS se concentreaz ă pe funcția activității fizice de instrument de prevenire primar ă

îmbunătățească sănătatea) (2008).
2 COM(2007) 279, 30.5.2007: Carte alb ă – Strategie pentru Europa privind problemele de s ănătate legate
de alimenta ție, excesul de greutate și obezitate.
3 http://www.euro. who.int/obesity
4 Organiza ția Mondial ă a Sănătății (Geneva, 2004): Strategia global ă privind alimenta ția, activitatea fizic ă
și sănătatea. – Organiza ția Mondial ă a Sănătății (Biroul regional pentru Europa al OMS, Copenhaga
(2006): Etape pentru s ănătate. O platform ă european ă de promovare a activit ății fizice. – Conferin ța
ministerial ă european ă a OMS privind combaterea obezit ății (Istanbul, 2006): Carta European ă pentru
Combaterea Obezit ății. – Organiza ția Mondial ă a Sănătății (Geneva, 2007): Un ghid cu abord ări care se
adresează populației de creștere a nivelului de activitate fizic ă. Punerea în aplicare a strategiei globale a
OMS privind alimenta ția, activitatea fizic ă și sănătatea.

6în rândul popula ției și se bazeaz ă pe cele mai recente date științifice.
În 2002, OMS a adoptat o recomandare potrivit c ăreia oricine ar trebui s ă practice zilnic
minimum 30 de minute de activitate fizic ă5. În Cartea alb ă privind sportul (document de
lucru al serviciilor Comisiei), Comisia a men ționat că „unele studii tind s ă demonstreze
că poate fi recomandat ă chiar mai mult ă activitate fizic ă. Acest lucru sugereaz ă că ar fi
utile orient ări de promovare a activit ății fizice în Uniunea European ă. Astfel de orient ări
pot propune diverse recomand ări pentru diferite grupuri de vârst ă, precum copii și tineri,
adulți și persoane în vârst ă”6.
Prezentele orient ări UE reprezint ă o continuare a C ărții albe privind sportul, propunând
„orientări pentru ac țiune” mai concrete și legate de politici, care sunt disponibile la
sfârșitul secțiunilor corespunz ătoare ale textului. Orient ările sunt concepute s ă se
adreseze factorilor de decizie de la toate nivelur ile (european, na țional, regional, local)
din sectorul public, precum și din cel privat. De și confirm ă abordarea stabilit ă de OMS,
acestea încearc ă să defineasc ă etape utile în transpune rea obiectivelor în ac țiune.
De asemenea, orient ările reprezint ă o continuare a altui document strategic adoptat de
Comisie. În Cartea alb ă intitulată Strategie pentru Europa privind problemele de s ănătate
legate de alimenta ție, excesul de greutate și obezitate, adoptat ă la 30 mai 2007, Comisia
„consider ă că statele membre și Uniunea European ă trebuie să ia măsuri proactive pentru
a contracara practicarea cu frecven ță redusă a activit ăților fizice în ultimele decenii,
cauzată de numero și factori”. Cartea alb ă nu limiteaz ă discuția despre obezitate la
aspectele legate de alimenta ție, ci prezint ă argumente puternice în favoarea adopt ării
unor măsuri adecvate în vederea intensific ării frecven ței activităților fizice și, astfel, a
remedierii actualului deficit de activitate fizic ă. Comisia subliniaz ă, de asemenea, c ă
factorii organiza ționali și structurali care influen țează posibilitățile oamenilor de a fi activi
din punct de vedere fizic trebuie s ă fie aborda ți printr-o coordonare adecvat ă a politicilor.
În concluziile referitoare la Cartea alb ă intitulată Strategie pentru Europa privind
problemele de s ănătate legate de alimenta ție, excesul de greutate și obezitate, excesul de
greutate și obezitate, adoptat ă de Consiliul Ocuparea For ței de Munc ă, Politică Socială,
Sănătate și Consumatori7, precum și în raportul Parlamentului European privind aceea și
carte albă8, ambele institu ții au subliniat importan ța activității fizice în combaterea
obezității și a bolilor asociate acesteia.
Aceeași carte alb ă pledează și pentru m ăsuri precum colectarea și difuzarea unor noi
modele de interven ție și coordonare dezvoltate la nivel local și regional, inclusiv prin
Grupul UE la nivel înalt privind alimenta ția, sănătatea și activitatea fizic ă. Un astfel de
exemplu de schimb și de învățare reciproc ă este deja disponibil în activitatea Platformei
de acțiune a UE pentru alimenta ție, activitate fizic ă și sănătate, care include reprezentan ți
ai sectorului cercet ării, industriei și societății civile europene. Dat fiind caracterul lor
transversal, m ăsurile de acest tip propuse în prezentele orient ări ar putea fi elaborate și
evaluate în cadrul unor re țele similare, la diferite niveluri.

5 A se vedea: „Why Move for Health" („ De ce să facem mi șcare pentru s ănătate”),
http://www.who.int/moveforhealth/en/
6 SEC(2007) 935, 11.7.2007: Documentul de lucru al serviciilor Comisiei UE și sportul: istoric și context.
Document de înso țire pentru Cartea alb ă privind sportul [COM (2007) 391].
http://ec.europa.eu/sport/whitepaper/dts935_en.pdf
7 http://www.consilium.europa.eu/ueDocs/cms _Data/docs/pressData/en/lsa/97445.pdf 15612/07
8 http://www.europarl.europa.eu/news/exper t/infopress_page/066-3 8015-266-09-39-911-
20080924IPR38014-22-09-2008-2008-false/default_en.htm

7Pentru persoanele adulte s ănătoase cu vârste cuprinse între 18 și 65 de ani, obiectivul
recomandat de OMS const ă în a desf ășura minimum 30 de minut e de activitate fizic ă de
intensitate moderat ă 5 zile pe s ăptămână sau cel pu țin 20 de minute de activitate fizic ă
intensă 3 zile pe s ăptămână. Doza necesar ă de activitate fizic ă poate fi acumulat ă în
reprize de cel pu țin 10 minute, putând consta și în combinarea unor exerci ții fizice ce
implică atât efort moderat, cât și efort intens9. Activitățile pentru cre șterea forței
musculare și a anduran ței ar trebui s ă fie adăugate de 2 – 3 ori pe s ăptămână.
Pentru adul ții cu vârste peste 65 de ani, în principiu, ar trebui atinse acelea și obiective
menționate pentru adul ții sănătoși mai tineri. În plus, antrenamentul de for ță și exercițiile
de echilibru pentru a preveni c ăderile sunt de o importan ță deosebită pentru acest grup de
vârstă.
Prezentele recomand ări completeaz ă activitățile obișnuite ale vie ții de zi cu zi, care tind
să fie de o intensitate sc ăzută sau să dureze mai pu țin de 10 minute. Totu și, raporturile
doză-răspuns disponibile în prezent indic ă faptul că pentru cele mai sedentare segmente
ale popula ției chiar și intensificarea efortului redus sau moderat poate fi benefic ă pentru
sănătate, în special dac ă pragul minim de 30 de minute de activitate fizic ă de intensitate
moderată timp de 5 zile pe s ăptămână nu este (înc ă) atins. Pentru toate grupurile vizate,
pot fi obținute beneficii suplimentare prin cre șterea intensit ății10.
Elevii trebuie s ă desfășoare zilnic o activitate fizic ă moderată spre intensiv ă timp de 60
de minute sau mai mult, în forme adecvate dezvolt ării, plăcute și care să implice o
varietate de activit ăți. Doza complet ă de activitate fizic ă poate fi acumulat ă în reprize de
cel puțin 10 minute. Dezvoltarea abilit ăților motorii trebuie s ă fie accentuat ă la grupurile
de vârstă timpurie. Trebuie s ă fie abordate tipuri speci fice de activitate în func ție de
nevoile grupului de vârst ă: aerobică, forță, ridicarea greut ăților, echilibru, flexibilitate,
dezvoltare motorie.
Elaborarea de recomand ări naționale privind ac tivitatea fizic ă trebuie s ă se desfășoare în
paralel cu planificarea și evaluarea strategiilor și interven țiilor în vederea satisfacerii
obiectivelor recomandate subliniate în Orient ările OMS pentru promovarea activit ății
fizice. În Cartea alb ă intitulată Strategie pentru Europa privind problemele de s ănătate
legate de alimenta ție, excesul de greutate și obezitate, Comisia sugereaz ă, de asemenea,
că „organiza țiile sportive ar putea coopera cu grupurile de s ănătate public ă pentru a
dezvolta campanii de publicitate și de marketing în întreaga Europ ă, care să promoveze

9 La adulți (tineri pân ă la vârsta medie), mersul pe jos în pas lejer (plimbare) poate reprezenta un efort fizic
de 3 500 de pa și timp de 30 de minute, în timp ce acela și efect poate fi ob ținut de persoanele mai în vârst ă
printr-un efort de 2 500 de pa și timp de 30 de minute. Mersul în pas moderat ar solicita, prin urmare, 4 000
de pași la adulți și 3 500 de pa și la persoanele în vârst ă, în timp ce pentru mersul pe jos în ritm alert
(mersul în pant ă, urcatul st ărilor sau alergatul), sunt necesari 4 500 la adul ți și 4 000 de pa și la persoanele
în vârstă.
10 În conformitate cu specifica țiile [United States of America Department of Health and Human Services]
Centers for Disease Control and Prevention (CDC) și American College of Sports Medicine (ACSM),
nivelurile de intensitate trebuie s ă fie clasificate drept „activitate moderat ă” (arderea a 3,5 – 7 kcal/min) sau
„activitate intens ă” (arderea a peste 7 kcal/min). „Activitatea moderat ă” include „Mersul în ritm moderat
sau alert de 3 – 4,5 mile/or ă pe o suprafa ță plană în interior sau exterior, precum mersul pe jos la școală, la
serviciu sau la cump ărături, mersul de pl ăcere, plimbatul câinelui sau o plimbare în timpul pauzei de
muncă, coborâtul sc ărilor sau al unui deal, mar șul atletic – mai pu țin de 5 mile/or ă, mersul în cârje,
drumețiile, mersul pe patine cu rotile sau pe role în ritm lejer”. „Activitatea intens ă” include „mar șul atletic
și gimnastica aerobic ă – 5 mile/or ă sau mai mult; jogging-ul sau alergatul; deplasarea propriului scaun cu
rotile; plimbatul sau urcatul unui deal în ritm alert, excursiile, alpinismul, coborârea în rapel; mersul pe
patine cu rotile sau pe role în ritm alert”. A se ve dea CDC [Centers for Disease Control and Prevention]:
Activități fizice generale definite de nivelul de intensitate. (nedatat.)
http://www.cdc.gov/nccdphp/dnpa/physical/pdf/PA_Intensity_table_2_1.pdf

8activitatea fizic ă în special în rândul popula ției țintă, precum tinerii sau persoanele din
grupuri socio-economice inferioare”.
Biroul regional pentru Europa al OMS a colectat recent recomand ările existente privind
activitatea fizic ă utilizate de statele me mbre în regiunea european ă a OMS. Sursele
utilizate au fost „Inventarul interna țional de documente privind promovarea activit ății
fizice”11 combinat cu cereri de informa ții din partea a 25 de țări (dintre care 19 sunt state
membre ale Uniunii Europene) și cu căutări suplimentare pe internet. Au fost g ăsite
informații pentru 21 de țări, dintre care 14 sunt state membre ale Uniunii Europene. Toate
documentele descriu recomandarea general ă de „activitate fizic ă de intensitate moderat ă
timp de cel pu țin 30 de minute, 5 zile pe s ăptămână” pentru to ți adulții12.
Unele documente nu con țineau recomand ări specifice pentru diferite grupuri de vârst ă
(persoane tinere, adulte și persoane în vârst ă). Majoritatea documentelor au inclus
recomand ări privind activitate fizic ă de intensitate moderat ă timp de 60 de minute zilnic
pentru copii și tineri, îns ă doar unele țări aveau recomand ări pentru persoanele în vârst ă.
În general, recomand ările din partea celor mai multe țări s-au bazat pe volumul și tipul de
activitate fizic ă necesară obținerii unor benefic ii generale pentru s ănătate. De asemenea,
unele țări au avut recomand ări explicite pentru anumite efecte asupra s ănătății, precum
sănătatea oaselor sau bolile cardiace. În plus, anumite țări au inclus orient ări pentru
subgrupe specifice de popula ție în recomand ările lor, în special în ceea ce prive ște
obezitatea și gestionarea greut ății. Unele țări au inclus, de asemenea, în recomand ările
lor, limitarea comportamentului sedentar și a timpului petrecut în fa ța ecranului la cel
mult două ore pe zi.
Deși țările utilizeaz ă în general acelea și recomand ări, bazate pe cele ale OMS, exist ă o
mare diversitate în ceea ce prive ște modalit ățile de a difuza mesajul privind activitatea
fizică. Unele documente na ționale con țin sfaturi practice (de exemplu, mersul pe sc ări,
desfășurarea de activit ăți în aer liber cu familia, dansul) pentru popula ție și pentru
lucrătorii în domeniul s ănătății, în vederea ob ținerii nivelurilor recomandate de activitate
fizică. Alte documente se concentreaz ă mai mult pe modul în car e factorii de decizie ar
trebui să pună în aplicare și să difuzeze mesajul privind activitatea fizic ă. Un num ăr
redus de țări au conceput instrumente de comunicare specifice, de exemplu o schem ă
piramidal ă sau o diagram ă circulară pentru a ilustra recomand ările lor privind activitatea
fizică pentru adul ți.
Orientări pentru ac țiune
• Orientarea 1 – În conformitate cu do cumentele de orientare ale Organiza ției Mondiale
a Sănătății, Uniunea European ă și statele sale membre recomand ă desfășurarea unei
activități fizice de intensitate moderat ă de minimum 60 de minute zilnic pentru copii și
tineri și desfășurarea unei activit ăți fizice de intensitate moderat ă de minimum 30 de
minute zilnic pentru adul ți și pentru persoanele în vârst ă.
• Orientarea 2 – To ți actorii în cauz ă trebuie s ă facă referire la documentele de
îndrumare ale Organiza ției Mondiale a S ănătății privind obezitatea și activitatea fizic ă
și să găsească modalități de punere în aplic are a acestor docume nte de orientare.

11 HEPA Europa – Inventarul interna țional de documente privind promovarea activit ății fizice –
Copenhaga, Biroul regional pentru Europa al OMS, 2006 (http://data.euro.who.int/PhysicalActivity)
12 OMS: Beneficiile activit ății fizice (ultima actualizare 2008).
http://www.who.int/dietphysicalactivit y/factsheet_benefits/en/index.html

92. O ABORDARE TRANSSECTORIAL Ă
Un număr mare de autorit ăți publice cu bugete consider abile sunt implicate în
promovarea activit ății fizice. Atingerea obiectiv elor stabilite este posibil ă doar prin
colaborare interministerial ă, interprofesional ă și între agen ții, inclusiv la toate nivelurile
administrative (na țional, regional, local) și în colaborare cu sectorul privat și cu cel al
voluntariatului.
Creșterea nivelului de activitate fizic ă în rândul popula ției este de competen ța mai multor
sectoare importante, ma joritatea cu o component ă majoră a sectorului public:
• Sport
• Sănătate
• Educație
• Transport, mediu, amenajare urban ă și siguranță publică
• Mediul de lucru
• Servicii pentru persoanele în vârst ă
Țintele și obiectivele nu sunt suficiente pent ru a asigura punerea în aplicare eficient ă a
orientărilor naționale privind activitatea fizic ă.
Orientările pentru elaborarea și punerea în aplicare a unor politici care s ă îi conving ă pe
oameni să facă mai mult ă mișcare trebuie s ă se bazeze pe urm ătoarele criterii de calitate,
care s-au dovedit a cre ște posibilitatea de punere în apli care cu eficacita te a politicilor:
(1) Elaborarea și comunicarea unor obiective concrete : care sunt obiectivele precise
care trebuie s ă fie atinse de ac țiunile politice? Care sunt grupurile- țintă ale acestor
politici și în ce contexte sunt abordate?
(2) Planificarea etapelor concrete ale pro cesului de punere în aplicare: care este
calendarul exact al procesului de punere în aplicare a polit icilor? Care sunt
reperele și obiectivele concrete ale fiec ărei etape?
(3) Definirea responsabilit ăților și obligațiilor clare în leg ătură cu punerea în aplicare:
cine este liderul strategic? Exist ă sprijin legislativ pentru ac țiunile politice?
(4) Alocarea resurselor adecvate : cine dispune de capacit ățile organizatorice și de
personalul calificat necesar pentru punerea în aplicare a ac țiunilor politice – sau
cine poate dezvolta astfel de capacit ăți? Cum pot fi asigurate resursele financiare
necesare punerii în aplicare a ac țiunilor din cadrul politic ilor? Cum sunt asociate
diversele surse de finan țare (buget na țional, buget local și regional, întreprinderi
private)?
(5) Crearea unui mediu propice poli ticilor: ce domenii de politic ă și care responsabili
politici principali pot sprijini ac țiunile politice? Ce alian țe politice pot fi
construite care s ă pledeze în favoarea ac țiunilor și să înlăture eventualele
obstacole politice?
(6) Consolidarea sprijinului public: cu m poate fi sporit interesul popula ției sau al
unor anumite grupuri țintă pentru ac țiunile politice? Cum pot fi implicate
mijloacele de comunicare?
(7) Monitorizarea și evaluarea procesului de punere în aplicare și a rezultatelor
acestuia: care sunt indicatorii cheie ai punerii eficace în aplicare? Care sunt

10rezultatele preconizate și cum pot fi m ăsurate aceste rezultate?
Orice acțiune trebuie s ă fie personalizat ă în funcție de contextul specific al acesteia,
reflectând necesit ățile grupurilor țintă adecvate și contextele în care sunt vizate.
Exemple de bune practici
În Regatul Unit, au fost utilizate acorduri cu sectorul public pentru oferirea unor
stimulente în sensul atingerii unor obiective specifice legate de s ănătate. Agen țiile locale
oferă detalii privind modul în care vor fi atinse și evaluate obiectivele. În Regatul Unit,
acestea sunt numite în prezent „acorduri locale” și au fost utilizate pentru promovarea
intensificării activit ății fizice și sportive. Un exemplu este situa ția din Hertfordshire,
unde, în cadrul acordului local, s-a identificat necesitatea îmbun ătățirii independen ței și,
prin urmare, a s ănătății popula ției mai în vârst ă. Parteneriatul strategic local a
identificat urm ătorul rezultat: „Cre șterea independen ței și bunăstării persoanelor în
vârstă prin participare la activit ăți sportive și fizice care s ă le permit ă să aibă un stil de
viață sănătos ce îi va ajuta s ă se mențină în formă cât mai mult timp”. Agen țiile locale au
identificat urm ătorii indicatori de performan ță și următoarele obiective prin care s ă se
măsoare acest rezultat. „Procentul adul ților cu vârste peste 45 de ani care desf ășoară
activități sportive și de recreere activ ă de intensitate moderat ă (inclusiv mersul pe jos și
pe biciclet ă în scopul recreerii) timp de cel pu țin 30 de minute de 3 ori pe s ăptămână sau
mai mult”. Atingerea obiectivului (d e 4% peste valoarea de referin ță) a fost asociat ă
unei recompense financiare acordate regiunii, în valoare de 1,2 milioane GBP.
În Germania, Ministerul Federal al S ănătății și Ministerul Federal al Alimenta ției,
Agriculturii și Protecției Consumatorului au elaborat orient ări privind „Alimenta ția
sănătoasă și activitatea fizic ă – Cheia cre șterii calității vieții”13, care vor servi drept baz ă
pentru Planul na țional de ac țiune care vizeaz ă prevenirea malnutri ției, excesului de
greutate, sedentarit ății și afecțiunilor și bolilor cronice generate de acestea. Orient ările
au cinci domenii de ac țiune centrale:
• Politicile (diverse sectoare și domenii)
• Educația și sensibilizarea cu privire la alimenta ție, activitate fizic ă și sănătate
• Activitatea fizic ă în viața de zi cu zi
• Îmbunătățirea calității meselor servite în afara domiciliului (în gr ădinițe, școli, la
locul de munc ă etc.)
• Impulsuri pentru cercetare.
În Luxemburg, patru ministere (Educa ție, Sănătate, Sport, Tineret) au lansat un plan de
acțiune multisectorial numit „Gesond iessen, méi bewegen” (“M ănâncă mai sănătos, fă
mai multă mișcare”) în iulie 2006. P ărțile interesate la nivel local sunt încurajate s ă
inițieze acțiuni asociate, dac ă este posibil, atât alimenta ției, cât și activității fizice. Peste
60 de părți interesate, reprezentând diferite domenii ( școli, comunit ăți locale, cluburi,
locuri de munc ă, asociații din domeniul serviciilor medica le) au primit eticheta planului
național de ac țiune. Un grup de lucru intersectoria l cu membri din patru ministere
monitorizeaz ă planul de ac țiune, inclusiv ini țiativele locale și campaniile.
Orientări pentru ac țiune
• Orientarea 3 – Autorit ățile publice responsabile cu di ferite sectoare trebuie s ă se
sprijine reciproc prin cooperare transsectorial ă pentru a pune în aplicare politici care

13 http://www.bmelv.de/cln_045/nn_7 49118/SharedDocs/downloads/03-
Ernaehrung/Aufklaerung/Eckpunkte papierGesundeErnaehrung,template Id=raw,property=publicationF
ile.pdf/EckpunktepapierGesundeErnaehrung.pdf

11să faciliteze și să convingă persoanele s ă facă mai mult ă activitate fizic ă.
• Orientarea 4 – Autorit ățile însărcinate cu punerea în aplicare a orient ărilor privind
sportul și activitatea fizic ă trebuie s ă aibă în vedere utilizar ea acordurilor dintre
nivelul local, regional și cel central al administra ției, în vederea promov ării sportului
și activității fizice. Dup ă caz, astfel de acorduri pot implica mecanisme de
recompensare specifice. Ar trebui încurajate leg ăturile între strategiile privind sportul
și activitatea fizic ă.
• Orientarea 5 – Guvernele trebuie s ă demareze ini țiative pentru coordonarea și
promovarea finan țării private și publice dedicate desf ășurării de activit ăți fizice și
pentru facilitarea acce sului întregii popula ții.
3. D OMENII DE POLITIC Ă
3.1. Sportul
Autoritățile publice (la nivel na țional, regional, local) cheltuiesc sume considerabile de
bani pentru activit ăți sportive. Impozitele, precum și loteriile sportive reprezint ă surse
importante de finan țare. Totu și, este important ca aceste bugete s ă fie utilizate pentru
sprijinirea activit ăților fizice desf ășurate de popula ție în general.
Din perspectiva activit ății fizice, obiectivul general al unei politici în domeniul
sporturilor trebuie s ă constea în intensificarea particip ării la activit ăți sportive de calitate
în rândul tuturor segmentelor societ ății. Drept baz ă pentru deciziile informate,
comportamentul legat de activit ățile fizice ale popula ției trebuie s ă fie monitorizat
îndeaproape în anchete privind s ănătatea.
Un stil de via ță activ din punct de vedere fizic men ținut în timp necesit ă un sistem
național de spa ții pentru desf ășurarea activit ăților sportive care s ă fie rentabile, s ă
permită accesul tuturor persoanelor și să ofere supraveghere pentru încep ători.
Infrastructura sportiv ă trebuie s ă devină ușor accesibil ă pentru toate straturile popula ției.
Aceasta include finan țarea public ă a construirii, renov ării, moderniz ării și întreținerii
spațiilor și echipamentelor sportive, precum și utilizarea la pre țuri reduse sau gratuit ă a
spațiilor sportive publice. În ceea ce prive ște promovarea practic ării activităților sportive
de către copii și tineri, finan țarea per capita poate reprezenta finan țarea de baz ă.
Finanțarea public ă poate acorda prioritate, de exemplu, promov ării infrastructurii
destinate „sportului pentru to ți” (de exemplu, reconstruc ția terenurilor școlare), mai
degrabă decât promov ării complexelor sportive pentru elite.
Un obiectiv important al unei politici în domeniul sportului având obiectivul de a
intensifica activitatea fizic ă în rândul popula ției îl reprezint ă dezvoltarea mi șcării
„sportul pentru to ți” la nivel local și național. În cazul în care exist ă politici separate în
domeniul sportului și al activit ății fizice, acestea trebuie s ă fie complementare și să
demonstreze o continuitate între activitatea fizic ă de intensitate redus ă și sportul de
competiție organizat. Programele „sportul pentru to ți” trebuie s ă vizeze încurajarea
participării tuturor cet ățenilor la activit ăți fizice și sportive, promovarea percep ției că este
vizată întreaga popula ție și că sportul este un drept al omului, indiferent de vârst ă, rasă,
etnie, clas ă socială sau sex.
Prin urmare, politicile în domeniul sportului ar trebui s ă vizeze cre șterea num ărului de
cetățeni care desf ășoară activități fizice și sportive. În acest sc op, trebuie identificate

12resursele necesare și părțile interesate cheie, fiind necesar ă în același timp abordarea
obstacolelor sociale și de mediu din calea particip ării la activit ăți sportive, în special în
ceea ce prive ște grupurile sociale defavorizate.
În acest context, se disting patru gr upuri principale de actori: administra ția central ă,
primăriile, sectorul sportului organizat și sectorul sportului neorganizat.
3.1.1. Administra ția central ă
Guvernul, în calitate de organism principal de finan țare, are un rol central în momentul
repartizării fondurilor organiza țiilor sportive, federa țiilor și unităților administrative
locale. Autorit ățile centrale în domeniul sportului pot lua urm ătoarele m ăsuri:
• Elaborarea de politici na ționale în domeniul sportului și al activit ății fizice cu scopul
general de a intensifica participarea la activit ățile fizice și sportive în rândul tuturor
segmentelor de popula ție; consolidarea viabilit ății organizatorice și financiare a
organizațiilor sportive; luarea în considerare a accesului egal la activit ățile fizice și
sportive pentru oricine, indiferent de clas ă socială, vârstă, sex, rasă, etnie și capacități
fizice.
• Elaborarea unui document de orientare priv ind modalitatea de sprijinire financiar ă a
punerii în aplicare a programelor specifice în conformitate cu obi ectivele generale ale
politicii în domeniul sportului.
• Finanțarea organiza țiilor sportive și a primăriilor locale care aplic ă în mod specific
programe destinate sporirii particip ării la activit ăți fizice și sportive a tuturor
grupurilor de vârste. Se poa te acorda prioritate prog ramelor destinate sporirii
participării la activit ăți sportive în rândul unor gr upuri specifice sau minoritare
(imigranți, persoane în vârst ă, persoane cu handicap sau persoane invalide).
• Sprijinirea financiar ă a primăriilor și organiza țiilor sportive locale pentru construirea
spațiilor și infrastructurii sportive și asigurarea accesului la aceste spa ții pentru
populația general ă. Numărul de metri p ătrați ai spațiilor sportive raportat la
dimensiunea popula ției poate fi utilizat ca reper în noile zone de dezvoltare
imobiliară.
• Încurajarea parteneriatelor interministerial e, în special între ministerele care r ăspund
de sănătate, sport, transport și educație, destinate promov ării particip ării pe tot
parcursul vie ții la activit ăți fizice și sportive.
• Stabilirea de parteneria te cu investitorii publici și privați și cu media, în vederea
promovării politicii „sportul pentru to ți”.
• Dezvoltarea și sprijinirea financiar ă a sistemelor de monitorizare și evaluare care au
ca scop evaluarea efectelor politicii în domen iul sporturilor la diferite niveluri și în
diferite perioade.

Exemple de bune practici
Germania a emis orient ări naționale care guverneaz ă dezvoltarea spa țiilor sportive
locale. Aceste orient ări sunt utilizate pentru dezvoltarea infrastructurii urbane în sensul
promovării unui stil de via ță activ. Se iau o serie de m ăsuri, definite de metodologia
„planificarea dezvolt ării activit ății sportive integrate” pent ru evaluarea, dezvoltarea și
construirea infrastructurii locale pentru activitatea fizic ă. În etapa de evaluare, se
creează un inventar al spa țiilor sportive existente și al zonelor de recreere, și se
efectuează o evaluare a necesit ăților acestora, pe baza unui sondaj în rândul popula ției.
Inventarul și necesit ățile sunt ulterior echilibrate, prin comparare. În etapa de
dezvoltare, se discut ă rezultatele etapei de evaluare cu p ărțile interesate și cu factorii de
decizie locali, și se instituie un grup de planificare cooperativ intersectorial. În cadrul

13reuniunilor ulterioare se colecteaz ă și se structureaz ă ideile de îmbun ătățire a spațiilor
sportive și a zonelor de recreere, se discut ă și se stabilesc priorit ățile în leg ătură cu
aceste idei. De asemenea, se discut ă mijloacele de punere în aplicare a ideilor și se
convine asupra unui „catalog de m ăsuri de îmbun ătățire a infrastructurilor locale
pentru activitatea fizic ă” care va fi pus în aplicare. Aceasta include stabilirea și
specificarea responsabilit ăților și a calendarelor de aplicare a m ăsurilor. Grupul este
însărcinat cu punerea în aplicare a catalogului de m ăsuri. În cazul ideal, grupul
monitorizeaz ă punerea în aplicare a catalogului de m ăsuri și evalueaz ă efectele acestuia.
3.1.2. Administra ția locală și regional ă
Regiunile și/sau localit ățile sunt responsabile pentru marea majoritate a infrastructurii
sportive publice și au o capacitate vital ă de a crea condi ții favorabile pentru ca spa țiile
sportive s ă fie puse la dispozi ția întregii comunit ăți. Regiunile și/sau localit ățile pot lua
următoarele măsuri:
• Elaborarea unui invent ar al tuturor spa țiilor sportive și de recreere și extinderea
acestora, dup ă caz, dacă este posibil împreun ă cu organiza țiile sportive.
• Asigurarea accesului locuitorilor atât din zonele urbane, cât și din zonele rurale la
spațiile sportive, într-o zon ă în care se poa te ajunge cu u șurință de la locuin țele
acestora (infrastructur ă și transport public).
• Asigurarea accesului liber la spa țiile sportive pentru to ți cetățenii, ținându-se seama de
egalitatea între femei și bărbați și de egalitatea de șanse pentru to ți.
• Încurajarea particip ării la activit ăți sportive și a interac țiunii sociale în cadrul
comunității locale prin campanii locale, precu m evenimente sportive specifice și
diverse alternative, pe lâng ă sporturile de competi ție, menite s ă crească nivelul de
participare a popula ției la activit ăți fizice.
• Organizarea de evenimente și de activit ăți atractive pentru întreaga comunitate, cu
scopul cre ării obiceiului de activitate fizic ă regulată.
• Sprijinirea organiza țiilor sportive locale în vederea dezvolt ării și aplicării de proiecte
menite să promoveze participarea la activit ăți fizice și sportive în râ ndul grupurilor
sedentare ale popula ției.
• Dezvoltarea de parteneriate cu universit ățile și cu speciali știi din sistemul sanitar
pentru a crea birouri de sprijin, recomand ări și prescriere a activit ății fizice, menite s ă
promoveze participarea la activit ăți fizice și sportive în rândul gr upurilor sedentare ale
populației.

Exemple de bune practici
În Regatul Unit (Anglia), au fost colectate informa ții cu privire la peste 50 000 de spa ții
sportive și de recreere pe care publicul le poate accesa prin c ăutări pe internet. Baza de
date Active Places („Locuri active”) include informa ții cu privire la o gam ă largă de
spații sportive – de la s ăli de sport la pârtii de schi, de la piscine la s ăli de fitness și
servicii de s ănătate. Aceasta include spa țiile de recreere puse la dispozi ție de autorit ățile
locale, precum și cluburi și zone comerciale.
Autoritățile locale din Regatul Unit (Anglia) sunt, de asemenea, evaluate în prezent în
funcție de procentul de popula ție care locuie ște la o distan ță de 20 de minute de mers pe
jos (în zonele urbane) sau la o distan ță de 20 de minute de condus (în zonele rurale) de
spații sportive de înalt ă calitate.
3.1.3. Sectorul sportului organizat
În numeroase state membre ale UE, organiza țiile sportive (confedera ții, federa ții,

14asociații, cluburi) au tendin ța de a acorda o aten ție oarecum dispropor ționată organizării
de competi ții. Acestea ar trebui stimulate s ă defineasc ă strategii pentru sporturi care iau
în considerare promovarea sportului pentru to ți și impactul sportului asupra s ănătății
publice, valorilor sociale, egalit ății între femei și bărbați și dezvoltării culturale.
Organizațiile sportive contribuie la bun ăstarea social ă a comunit ăților și pot atenua
presiunea asupra bugetului public. Prin flexibilitatea și rentabilitatea lor, cluburile pot
garanta satisfacerea nevoilor popula ției în ceea ce prive ște activitatea fizic ă. O provocare
viitoare major ă pentru sectorul sportului organizat trebuie s ă o reprezinte furnizarea de
programe de înalt ă calitate de activit ăți fizice asociate s ănătății la nivel na țional.
Instructorii și directorii organiza țiilor sportive pot avea un rol important în promovarea
activității fizice. Studiile acestora ar trebui s ă le asigure calificarea necesar ă pentru a
îndruma oamenii s ă găsească formula exact ă de antrenament și de activitate fizic ă.
Totuși, este important ca ace știa să înțeleagă că activitățile fizice trebuie s ă fie prezente
în viața lor de zi cu zi și că nu trebuie s ă fie limitate la timpul petrecut în centrul de
activități sportive sau de recreere. Astfel, oamenii trebuie s ă aibă acces la informa ții
adecvate privind modul în care pot s pori volumul de activitate în via ța de zi cu zi, la
domiciliu, precum și la locul de munc ă și în timpul deplas ării de la domiciliu spre alte
locații. În special, mersul pe biciclet ă sau mersul pe jos de la domiciliu la centrul sportiv
este benefic atât pent ru persoana în cauz ă, cât și pentru mediu.
Exemple de bune practici
Confedera ția German ă a Sporturilor Olimpice, împreun ă cu Asocia ția Medical ă
Germană și diverse societ ăți de asigur ări de sănătate au elaborat un program menit s ă
îmbunătățească sănătatea, numit „Marca de Calitate: S ănătate prin Sport”. Cluburile
sportive trebuie s ă îndeplineasc ă următoarele criterii standardi zate pentru a primi
marca de calitate: oferte orientate c ătre anumite grupuri; instructori califica ți; structur ă
organizatoric ă uniformă; control medical preventiv; s ă fie susținute de managementul
calității; să acționeze ca parteneri de servicii de s ănătate activi. Sunt disponibile
aproximativ 14 000 de cursu ri certificate cu exerci ții pentru prevenirea bolilor
cardiovasculare, pentru spate și de relaxare, în aproximat iv 8 000 de cluburi sportive.
Măsuri adiacente precum documenta ție sistematic ă, cercuri de calitate și formarea
continuă obligatorie pentru instructori garanteaz ă un management al calit ății
cuprinzător. Un concept de comuni care complementar cu o baz ă de date online și
dezvoltarea programului „Pre scrierea de activitate fizic ă” în cooperare cu societ ățile de
asigurări de sănătate și cu asocia țiile medicale asigur ă un nivel înalt de eficacitate.

În Austria, programul „În form ă pentru Austria” este un parte neriat public-privat. Acesta
este finan țat din bugetul public de Federa ția Austriac ă a Sporturilor (ONG-ul umbrel ă
pentru sporturi organizate din Austria) și colaboreaz ă cu Ministerul S ănătății, agenția
publică de asigur ări de sănătate și guvernele na ționale. S-a instituit o re țea de 30 de
coordonatori „În form ă pentru Austria” pentru a ofer i cluburilor sprijin specializat la
nivel național, în vederea cre șterii calit ății și cantității programelor de activit ăți fizice
orientate spre s ănătate din cluburi. O întrunire anual ă „În form ă pentru Austria”
acționează ca o pia ță orientată către practici pentru schimbul de idei între instructori.
„Insigna calit ății” pentru activit ăți fizice orientate spre s ănătate este acordat ă
programelor care îndeplinesc cerin țe speciale în administrarea, con ținutul și calificarea
conducerii.
În Ungaria, a fost demarat un program sp ecial „Sport pentru persoanele în vârst ă” ca
proiect pilot menit s ă îmbunătățească activitățile fizice ale acestui grup de vârst ă. A fost

15lansată o cerere de propuneri și 215 proiecte sunt sprijinite de guvern. Guvernul sprijin ă,
de asemenea, 110 organiza ții care particip ă la programul privind pedometrele numit
„Zece mii de pa și”.
3.1.4. Activit ăți fizice și sportive neorganizate
Deși activitățile fizice din via ța de zi cu zi (mersul pe jos sau mersul pe biciclet ă la școală
sau la serviciu, mersul pe jos la cump ărături, urcatul sc ărilor, desf ășurarea de activit ăți
casnice etc.) sunt asociate s ănătății, activitățile sportive din timpul liber pot reprezenta o
completare important ă a activit ăților fizice. Activit ățile sportive neorga nizate sunt în
continuă extindere în numeroase țări: frecventarea centrelor de fitness și de wellness,
activitățile de agrement, precum înotul, vâslitul și navigația (în piscine, în mare sau în
lacuri) sau activit ăți precum mersul pe jos, drume țiile, călăritul, ciclismul montan, pe
dealuri și în alte medii în aer liber. Astfel de activit ăți fizice neorganizate sunt în special
interesante deoarece ajut ă oamenii s ă descopere sau s ă redescopere c ă activitățile fizice le
pot oferi beneficii atât psihice, cât și fizice.
Acesta poate fi în special ca zul pentru copiii de vârst ă mică, atunci când „joaca”
nestructurat ă, organizat ă independent, este o component ă esențială a activității fizice care
promoveaz ă bunăstarea fizic ă și mentală. Odată cu creșterea presiunii asupra terenurilor
și cu intensificarea utiliz ării autovehiculelor, este important ca spa țiile de joac ă pentru
copii să nu fie marginalizate în discu țiile referitoare la urbanism și amenajare.
Activitățile neorganizate sau autonome sunt, totu și, expuse anumitor limit ări care trebui
să fie subliniate, și care pot necesita interven ții specifice:
• Limitări geografice: este evident c ă motivația pentru a dezvolta o activitate specific ă
este determinat ă în mare parte de condi țiile geografice, de exemplu, doar o iarn ă cu
temperaturi sc ăzute va permite oamenilor s ă practice patinajul sau schiul la scar ă
largă, în timp ce doar un mediu marin sa u lacustru va determina desf ășurarea de
activități recreative sau sportive acvatice. Aceast ă observație, deși evidentă, subliniaz ă
necesitatea existen ței unor amplasamente specifice, potrivite și atractive pentru
activitățile fizice în aer liber, în orice ora ș sau mediu reziden țial, pentru a stimula și a
oferi posibilitatea de a desf ășura activit ăți fizice în timpul liber. În anumite situa ții,
persoane diferite care utilizeaz ă aceleași spații naturale pentru practicarea activit ăților
fizice pot avea interese contradictorii. De exemplu, ciclismul montan poate fi în
conflict cu mersul pe jos. Este necesar ă gestionarea atent ă a conflictelor pentru a
satisface nevoile diferi ților utilizatori și pentru a conserva mediul natural.
• Limitări socioeconomice: condi țiile economice pot reprezenta un factor important de
limitare pentru numeroase activit ăți organizate independent, deoarece acestea sunt
adesea asociate cu costuri relativ ridicate. Aceasta poate însemna c ă anumite activit ăți
sunt accesibile doar persoanelor cu un venit mediu spre ridicat și inaccesibile altora.
Intervenții specifice pot contribui accesibilitatea activit ăților organizate independent
pentru toate persoanele, în special cele tinere, indiferent de condi țiile economice.
• Limitări culturale: accesul la activit ăți organizate independent depinde par țial și de
conștientizarea valorii activit ății fizice pentru corp și pentru minte. Acest aspect
necesită intervenții precise pentru a motiva to ți oamenii s ă își găsească în timpul liber
cele mai potrivite tipuri de activit ăți fizice.
Este important s ă se analizeze ce tipuri de activit ăți sunt mai potrivite pentru sectorul de
activități organizate independent sau neorganizate. Activit ățile asociate deplas ării par
cele mai potrivite, și anume mersul pe jos sau alergatul într-un mediu pl ăcut și sigur,
dacă este posibil în spa ții verzi, și ciclismul, în acest caz acordându-se aten ție special ă

16condițiilor de siguran ță rutieră. Sporturile de competi ție în echip ă, precum baschetul sau
fotbalul pot fi, de asemenea, în anumite cazuri, exemple de activit ăți organizate
independent.
Activități precum mersul pe jos, alergarea sau vâslitul se pot desf ășura nu doar într-un
mediu urban, ci și în mediu natural, în afara ora șului. Aceasta înseamn ă că politicile din
domeniul conserv ării și gestionării mediului pot avea un impact puternic asupra unui
număr mare de activit ăți fizice organizate independent (a se vedea, de asemenea,
secțiunea 3.4 de mai jos).
Deși datorită naturii activit ăților neorganizate sau organi zate independent sprijinul
acordat acestor activit ăți este op țional, observa țiile de mai sus subliniaz ă importan ța
sprijinului acordat de administra ția națională sau, mai des, de administra ția locală, pentru
dezvoltarea și răspândirea unor astfel de activit ăți, în special în lumina limit ărilor
geografice, socioeconomice și culturale susmen ționate.
Exemple de bune practici
În Ungaria, guvernul finan țează un program numit „U și deschise”, în cadrul c ăruia
anumite spa ții sportive r ămân deschise dup ă programul oficial de lucru (seara și la
sfârșitul săptămânii) pentru a permite familiilor, persoanelor care locuiesc în vecin ătate
etc. să practice sporturi. În plus, un program numit „La lumina lun ii” are ca scop
oferirea posibilit ății de a desf ășura gratuit activit ăți sportive seara și pe timpul nop ții
(de exemplu, tenis de mas ă) grupurilor de tineri care locuiesc în zone extrem de s ărace.
Cluburile care organizeaz ă aceste activit ăți sunt sprijinite de guvern.
Orientări pentru ac țiune
• Orientarea 6 – Atunci când autorit ățile publice (na ționale, regionale, locale) sprijin ă
activitățile sportive prin bugetele publice, ar trebui s ă se acorde o aten ție deosebit ă
proiectelor și organiza țiilor care permit unui num ăr maxim de persoane s ă desfășoare
activități fizice, indiferent de nivelul lor de performan ță („sportul pentru to ți”, sportul
de recreere).
• Orientarea 7 – Atunci când autorit ățile publice (na ționale, regionale, locale) sprijin ă
activitățile sportive prin bugetele publice, ar trebui s ă se instituie mecanisme adecvate
de gestionare și evaluare, pentru a se asigura o monitorizare în conformitate cu
obiectivul promov ării „sportului pentru to ți”.
• Orientarea 8 – Atunci când sunt puse la dispozi ție subven ții publice pentru activit ăți
fizice, criteriile de eligibilitate și alocare ar trebui s ă se bazeze pe activit ățile
preconizate și pe activit ățile generale ale organiza țiilor care solicit ă finanțare. Nu
trebuie să se considere drept criterii esen țiale forma juridic ă, istoricul organiza ției sau
apartenen ța la structuri federative de mari dimensiuni. Finan țarea trebuie s ă fie
orientată către activit ățile de tipul „sportul pentru to ți”, având în vedere c ă
organizațiile cu o component ă a sportului de elit ă pot avea, de asemenea, o contribu ție
semnificativ ă la programul „sportul pentru to ți”. Actorii publici și privați ar trebui s ă
poată concura pentru finan țare de la egal la egal.
• Orientarea 9 – Politica în domeniul sportului ar trebui s ă se bazeze pe date concrete,
iar finanțarea public ă pentru știința sportului ar trebui s ă încurajeze activit ăți de
cercetare care încearc ă să identifice noi cuno ștințe referitoare la activit ățile care
permit popula ției la scar ă largă să fie active din punct de vedere fizic.

17• Orientarea 10 – Organiza țiile sportive trebuie s ă furnizeze activit ăți și evenimente
atractive pentru toate persoanele, și să încurajeze contactele în tre persoane din diferite
grupuri sociale și cu diferite capacit ăți, indiferent de ras ă, etnie, religie, vârst ă, sex,
naționalitate, s ănătate fizică și psihică.
• Orientarea 11 – Organiza țiile sportive ar trebui s ă coopereze cu universit ățile și cu
instituțiile de formare profesional ă pentru a elabora programe de formare pentru
antrenori, instructori și alți profesioni ști din domeniul sportului în scopul recomand ării
și prescrierii activit ăților fizice pentru persoanele sedentare și cele cu handicapuri
motorii sau psihice care doresc s ă înceapă să practice un anumit sport.
• Orientarea 12 – Programele accesibile de activit ăți fizice asociate s ănătății, care
vizează un număr cât mai mare de grupuri sociale și de vârst ă și care includ cât mai
multe discipline sportive (atletism, alerga re, înot, sporturi cu mingea, antrenament
cardiovascular și de forță, cursuri pentru persoanele în vârst ă și pentru tineri) ar trebui
să devină parte integrant ă din serviciile of erite de organiza țiile sportive.
• Orientarea 13 – Organiza țiile sportive reprezint ă un poten țial unic în prevenirea și
promovarea s ănătății, care trebuie valorificat și dezvoltat în continuare. Organiza țiile
sportive cap ătă o importan ță deosebită pentru politicile în domeniul s ănătății dacă pot
oferi programe rentabile și certificate pentru prevenirea afec țiunilor și promovarea
sănătății.
3.2. Sănătatea
Între activitatea fizic ă și sănătate există o relație reciproc ă strânsă. Pentru a analiza în
mod structurat aceast ă relație, trebuie s ă se facă o distinc ție între s ănătatea public ă,
serviciile de asisten ță medicală și sectorul asigur ărilor de sănătate.
3.2.1. Sectorul s ănătății publice
Pentru ca promovarea activit ății fizice s ă devină o prioritate în cadrul politicilor din
domeniul s ănătății, este necesar ca activitatea fizic ă să fie analizat ă în sens la rg, printr-o
abordare cuprinz ătoare și sustenabil ă, la scară largă și bazată pe popula ție. Sistemele de
sănătate pot facilita luarea de m ăsuri coordonate, pe mai multe niveluri, prin includerea
efectivă a activităților fizice în prevenirea primar ă, documentarea interven țiilor eficace și
publicarea rezultatelor cercet ării, prin demonstrarea avan tajului economic al investi țiilor
în activitățile fizice, prin sus ținere și schimb de informa ții și prin crearea de leg ături între
politicile relevante pentru a facilita leg ături între s ănătate și alte sectoare, în vederea
asigurării sporirii prin politic ile publice a posibilit ăților de desf ășurare a activit ăților
fizice .
Sectorul s ănătății publice ar trebui s ă pună în aplicare interven ții sau programe menite s ă
sporească activitățile fizice în beneficiul s ănătății numai dac ă există date concrete care s ă
ateste eficacita tea acestora. Pune rea în aplicare a unor interven ții și programe fiabile și
valide de activit ăți fizice va avea astfel la baz ă cele mai bune date disponibile, va utiliza o
serie de abord ări privind schimb ările comportamentale și va ține seama de mediul în care
se desfășoară activitățile fizice. Evaluarea riscurilor și estimările sunt, de asemenea,
esențiale în vederea evalu ării echilibrului general între beneficii și posibila cre ștere a
riscurilor în cazul unui nivel mai ridicat de activit ăți fizice (de exemplu, v ătămări).
O misiune important ă a sectorului s ănătății publice este îmbun ătățirea măsurării
activităților fizice pentru monitorizarea s ănătății populației și pentru o mai bun ă evaluare

18a efectelor programelor de activitate fizic ă. Instrumente mai eficiente de m ăsurare a
activităților fizice vor permite iden tificarea grupurilor de popula ție cu cea mai mare
nevoie de activit ăți fizice. Chestionarele reprezint ă metoda utilizat ă cel mai frecvent
pentru măsurarea activit ăților fizice la nivelul popula ției. Instrumentele de evaluare a
mediului în care se desf ășoară activitățile fizice sunt în curs de elaborare și este necesar ă
testarea acestora. Evaluarea obiectiv ă a nivelurilor de activitate fizic ă (de exemplu, cu
ajutorul accelerometrelor) poate contribui, de asemenea, la o mai bun ă monitorizare a
sănătății populației.
La nivelul societ ății, sectorul s ănătății publice trebuie s ă depună eforturi pentru a
schimba normele privind activitatea fizic ă și pentru a dezvolta stru cturi de sprijin social
pentru activitatea fizic ă menită să îmbunătățească sănătatea, la nivelul comunit ăților și la
nivelul popula ției. Aceste norme pot fi definite drept norme descriptive (promovarea
vizibilității activității fizice), norme subiective (îmbun ătățirea percep ției publice asupra
activității fizice) și norme personale (promovarea angajamentului personal de a fi mai
activ din punct de vedere fizic).
În domeniul form ării profesionale, sectorul s ănătății publice de ține un rol principal în
formarea practicienilor implica ți în activit ăți fizice menite s ă îmbunătățească sănătatea,
atât cei din sectorul public de s ănătate, cât și cei care ofer ă asistență individual ă. Nevoile
de formare ale instructorilor care ofer ă intervenții și programe privind activit ăți fizice
implică o combina ție de cuno ștințe, aptitudini și competen țe din diferite domenii
(sănătate, activit ăți fizice, activit ăți sportive și medicina sportului). Pe lâng ă programele
de sensibilizare a tuturor profesioni știlor din domeniul s ănătății în legătură cu efectele
benefice pentru s ănătate ale activit ății fizice, aceasta va spori posibilit ățile ca speciali știi
din domeniul s ănătății să colaboreze cu o serie de organiza ții și să creeze echipe
multidisciplinare.
Exemple de bune practici
În Slovenia, guvernul a adoptat în 2007 un plan na țional de s ănătate public ă privind
activitatea fizic ă menită să îmbunătățească sănătatea (HEPA Slovenia 2007-2012). Cei
trei piloni principali ai acestui plan sunt activitatea fizic ă de recreere desf ășurată în
timpul liber, activitatea fizic ă în școli și la locul de munc ă și activitatea fizic ă asociată
transportului. Obiectivul de baz ă al programului na țional HEPA este încurajarea
desfășurării tuturor formelor de activitate fizic ă regulată pe tot parcursul vie ții.
Programul are o sfer ă largă, domeniile și grupurile țintă incluzând copiii și adolescen ții,
familiile, locul de munc ă, persoanele în vârst ă, persoanele cu nevoi speciale, sectorul
social/sanitar, sect orul transporturilor și organiza țiile sportive.
3.2.2. Sectorul serviciilor de asisten ță medicală
Specialiștii din domeniul medical (medici, asistente, fizioterapeu ți, nutriționiști) care
lucrează cu persoane și comunit ăți (de exemplu, școli) pot oferi asisten ță cu privire la
activitățile fizice menite s ă îmbunătățească sănătatea sau pot recomanda acestor persoane
sau comunit ăți să apeleze la speciali ști în activit ăți fizice. Îndrum ările personalizate de
acest tip vor ține seama de vârst ă, ocupație, starea de s ănătate, experien țele anterioare în
legătură cu activit ăți fizice și alți factori relevan ți. Recomand ările specifice implic ă o
evaluare a nivelului actual de activit ăți fizice, a nivelului de motivare, a preferin țelor, a
riscurilor pentru s ănătate asociate activit ății fizice, precum și monitorizarea progreselor.
Specialiștii din domeniul s ănătății pot autoriza p ărinții să promoveze activit ățile fizice în
rândul copiilor lor și pot ajuta profesorii s ă îmbunătățească programele de educa ție fizică
din școli. Eficacitatea speciali știlor din domeniul s ănătății în inducerea unor schimb ări
comportamentale pozitive este documentat ă în domeniul promov ării activității fizice ca

19obicei. Totu și, acest rol al speciali știlor din domeniul s ănătății necesit ă o mai mare
recunoaștere din perspectiv ă atât profesional ă, cât și financiar ă.
Prin cooperarea cu speciali știi din domenii precum sportul, educa ția, transporturile și
amenajarea urban ă, specialiștii din domeniul sportului pot furniza informa ții, cunoștințe
și experien ță pentru o abordare local ă integrată a promov ării unui stil de via ță activ,
sănătos.
Exemple de bune practici
În Regatul Unit, „Let’s get moving” („Hai s ă facem mi șcare”) este numele programului
pilot de îngrijire prin activitate fizic ă desfășurat în cincisprezece cabinete ale medicilor
de familie (GP) din Londra, din iarna anului 2007 pân ă în vara anului 2008. Medicii de
familie m ăsoară nivelul activit ăților fizice și sportive ale unui pacient utilizând un
chestionar privind activitatea fizic ă (publicat de Departamentul de S ănătate al Regatului
Unit în 2006). Apoi, medicii de familie pot ajuta pacien ții să își modifice
comportamentul, oferindu-le sfaturi și încurajându-i s ă își stabileasc ă obiective de
activitate. Profesioni știi din domeniul s ănătății vor lucra cu pacien ții pentru a-i ajuta s ă
depășească obstacolele, îi vor orienta c ătre oportunit ățile disponibile de activit ăți fizice
la nivel local și vor urm ări progresele acestora. Pacien ții care sunt gata s ă își schimbe
comportamentul vor fi încuraja ți să găsească propriile solu ții pentru dep ășirea
propriilor obstacole în calea activit ății fizice; acestora li se va recomanda s ă depună
eforturi pentru a ajunge s ă desfășoare o activitate fizic ă moderată de 30 de minute, 5 zile
pe săptămână. Metoda spore ște posibilit ățile de activitate fizic ă, de la gimnastic ă și
gimnastic ă aerobică în interior la plimb ări în beneficiul s ănătății în spațiile verzi locale
și alte exerci ții în aer liber în mediul natural local. Dac ă pacienții doresc s ă fie mai
activi din punct de vedere fizic în urma evalu ării, aceștia vor primi un pachet „Hai s ă
facem mi șcare”, care include un plan personal de exerci ții, informa ții cu privire la
activitățile locale la care pot participa, o hart ă cu parcurile și cu spațiile deschise din
apropiere și recomand ări privind alimenta ția și exercițiile. Medicii de familie vor
monitoriza progresele înregist rate de pacient la trei și la șase luni.
În Danemarca, medicii de familie sunt încuraja ți să prescrie activit ăți fizice pentru
numeroase boli asociate stilului de via ță fie în momentul diagnostic ării acestora, fie
pentru a preveni apari ția unor astfel de boli. De asemenea, se preconizeaz ă ca medicii
de familie din Danemarca s ă aibă anual o discu ție cu pacien ții lor cu privire la stilul de
viață și sănătatea.
În Suedia, prestatarii de servicii medicale primare din provincia Östergötland prescriu
activități fizice pacien ților lor. O evaluare a constatat c ă, după 12 luni, 49% dintre
persoanele c ărora li s-au prescris activit ăți fizice le-au urmat și încă 21% desf ășoară
activități fizice periodic.
3.2.3. Furnizorii de asigur ări de sănătate
În funcție de reglement ările naționale sau regionale, locuitorii Uniunii Europene au
adesea dreptul la rambursarea cheltuielilor medicale de c ătre furnizorii de asigur ări de
sănătate. În timp ce unele spitale, centre de s ănătate comunitare și/sau speciali ști în
domeniul s ănătății din anumite state membre pot furniza servicii medicale gratuite,
furnizorii de asigur ări de sănătate reprezint ă un element esen țial al multor sisteme
naționale de s ănătate. Chiar și în statele membre cu sectoare publice de s ănătate de mari
dimensiuni finan țate din impozite și taxe, pot exista și furnizori priva ți.
În funcție de reglement ările naționale sau regionale, furnizorii de asigur ări de sănătate pot
fi agenții fără scop lucrativ cu diverse niveluri de reglementare prin lege sau pot fi

20companii de asigur ări private cu scop lucrativ, ori o combina ție a celor dou ă. Gradul în
care analiza și recomand ările din prezenta sec țiune se aplic ă acestora variaz ă în funcție
de natura juridic ă și financiar ă a furnizorilor de asigur ări de sănătate.
Promovarea activit ății fizice poate fi una dintre cele mai eficace și eficiente – și, ca atare,
una dintre cele mai rentabile – c ăi de prevenire a bolilor și de promovare a bun ăstării.
Măsurile adoptate de fu rnizorii de asigur ări de sănătate pentru a- și încuraja membrii sau
clienții să fie activi din punct de vedere fizic pot genera o mare profitabilitate a
investițiilor. Furnizorii de asigur ări de sănătate pot utiliza diverse metode de promovare a
activităților fizice în rândul clien ților lor:
• Din motive de cost și eficiență și pentru a evita conflictele cu al ți furnizori de asigur ări
de sănătate, aceștia pot coopera cu furnizorii existen ți de programe de activit ăți fizice,
precum organiza ții sportive neguvernamentale (ONG-ur i), cluburi sportive, centre de
fitness etc. Stabilir ea unor astfel de leg ături le permite s ă evite investi țiile financiare în
personal și infrastructur ă pentru programele de activit ăți fizice. Totu și, este posibil s ă
fie necesar ca furnizorii de activit ăți de sănătate care achizi ționează servicii de la
furnizori externi s ă aibă un rol activ în regl ementarea programului și în monitorizarea
calității acestuia.
• Pot oferi stimulente financiare, precum prime, clien ților care desf ășoară (sau încep s ă
desfășoare) activit ăți fizice. Aceast ă strategie este deja utilizat ă de furnizorii de
asigurări de sănătate în anumite țări ale Uniunii Europene. Astfel de prime pot fi
oferite clien ților care particip ă periodic la programe de activit ăți fizice, precum și
clienților care ating un anumit nivel de condi ție fizică prin alegerea unui stil de via ță
activ din punct de vedere fizic. Astfel de stimulente financiare pot fi, de asemenea,
orientate c ătre furnizori de servicii medicale. De exemplu, medicii care ofer ă servicii
medicale primare pot fi remunera ți deoarece î și încurajeaz ă pacienții să facă mai mult ă
mișcare (activit ăți fizice pe baz ă de prescriere). De asem enea, furnizorii de asigur ări
de sănătate care ofer ă astfel de stimulente financiare trebuie s ă defineasc ă și să
monitorizeze cu aten ție criteriile de calitat e asociate proceselor și rezultatelor care pot
fi finanțate.
Politicile publice care determin ă furnizorii de asigur ări de sănătate să devină actori în
promovarea activit ății fizice pot varia în func ție de sistemele de s ănătate diferite din
Europa. De exemplu, în sistemele finan țate din impozite și taxe, agen țiile
guvernamentale la nivel na țional și regional ar fi mai dispuse s ă își asume rolul de
organizație care achizi ționează sau oferă servicii de prevenire (de exemplu, în leg ătură cu
promovarea activit ăților fizice). Aceasta permite guvernului s ă controleze mai direct
procesele de punere în aplicare îns ă, în același timp, ridic ă problema controlului extern al
calității, eficien ței și eficacității. În anumite sisteme, orga nismele publice independente
precum fondurile de asigur ări de sănătate sunt adesea cruciale pentru punerea în aplicare
a politicilor. De asemenea, agen țiile de asigur ări de sănătate private pot avea un rol
important în ambele sisteme.
Furnizorii de asigur ări de sănătate publici sau priva ți pot elabora propri ile politici pentru
promovarea activit ății fizice datorit ă rentabilit ății sau a eficien ței marketingului. De
asemenea, stimulentele acordate prin polit ici publice (de exemplu, impozite reduse,
subvenții) pot atrage furnizorii de asigur ări de sănătate atât publici, cât și privați în sensul
intensificării promov ării activit ăților fizice. Guvernele pot utiliza, de asemenea,
instrumente legislative pentru a defini obliga țiile concrete de a lua m ăsuri în domeniul
prevenirii (de exemplu, promovarea obligatorie a activit ăților fizice de c ătre fondurile
publice de asigur ări de sănătate).

21Companiile de asigur ări de sănătate au interesul de a promova ini țiativele de difuzare a
mesajului potrivit c ăruia stilul de via ță (activitate fizic ă, alimenta ție, gestionarea
stresului) reprezint ă unul dintre principa lii factori de dezvolta re sau evitare a unor
afecțiuni cronice. Aces tea pot utiliza urm ătoarele instrumente în acest scop:
• Site internet: portal dedicat s ănătății, cu informa ții actuale pe teme legate de s ănătate
și furnizorii corespunz ători.
• Centrele de apel medicale, al c ăror personal este format din cadre medicale pentru
toate problemele me dicale, care promoveaz ă oferte din partea centrelor de control
medical și de fitness care promoveaz ă sănătatea, în cadrul unei re țele paneuropene.
• Dezvoltarea unui a șa-numit profil de condi ție fizică „pentru prevenirea problemelor
de sănătate” cu teste fizice și medicale standardizate, nu doar în cooperare cu
instituțiile medicale și cu medicii, ci și sub form ă de unități de testare mobile.
• Dezvoltarea unei re țele naționale sau europene de parten eri pentru punerea în aplicare,
care ar trebui s ă ofere clien ților programe adaptate de gestionare a s ănătății, în medii
individuale.
• Dezvoltarea unei re țele de hoteluri și centre de wellness și instructori personali care
oferă asistență individual ă pentru schimbarea stilului de via ță.
Ar trebui s ă existe o schimbare de mentalitate, în sensul c ă furnizorii publici de asigur ări
de sănătate nu ar trebui s ă aibă doar datoria de a furniza servicii medicale, ci și datoria de
a promova m ăsuri de prevenire, în beneficiul s ănătății. Aceștia ar trebui s ă se afle în
centrul unei re țele care s ă garanteze c ă toate măsurile de prevenire sunt bazate pe
cooperarea dintre co mpaniile de asigur ări sociale, ministerele responsabile cu s ănătatea și
bunăstarea social ă, organismele de s ănătate guvernamentale și neguvernamentale,
comunitățile și companiile de asigur ări private, în scopul evit ării fragment ării măsurilor
și competen țelor. Aceast ă rețea ar putea oferi know-how și finanțare în diferite contexte,
de exemplu în gr ădinițe, școli, întreprinderi etc. Motto-ul general ar trebui s ă fie acela c ă
prevenirea trebuie s ă înceapă cât mai devreme posibil și trebuie s ă reprezinte un program
pe parcursul întregii vie ți.
În sfârșit, furnizorii de asigur ări de sănătate publici și privați ar trebui s ă coopereze cu
clienții pentru a promova activitatea fizic ă menită să îmbunătățească sănătatea în cadrul
întreprinderilor. De exemplu, programe specifice „cum s ă fii în form ă la locul de munc ă”
ar putea fi puse în aplicare în colaborare cu cluburile de sport, centrele de fitness și cu
rețeaua și instrumentele men ționate mai sus.
Exemple de bune practici
Dezvoltarea politicilor de prevenire în Germania din ultimele dou ă decenii ofer ă un
exemplu de mod în care pot evolua fondurile de asigur ări de sănătate ca principal actor
în promovarea activit ății fizice. Începând din 1989, fondurile publice de asigur ări de
sănătate din Germania au fost obligate prin lege s ă aibă un rol activ în domeniul
prevenirii bolilor și promovării sănătății. În 2000, principalele asocia ții de fonduri și-au
definit, în consecin ță, domeniile prioritare de ac țiune în prevenirea primar ă. Potrivit
acestor defini ții, promovarea activit ății fizice a devenit unul dintre domeniile prioritare.
În vederea reglement ării și monitoriz ării calității acțiunilor asociate domeniilor
prioritare, fondurile au convenit asupra unor obiective de calitate specificate și au
elaborat orient ări concrete pentru punerea în aplicare a acestora. O consecin ță
important ă a elaborării acestei politici a fost faptul c ă majoritatea acestor programe de
activități fizice menite s ă îmbunătățească sănătatea din Germania sunt fie oferite direct,
prin fonduri de asigur ări de sănătate, fie finan țate de acestea din urm ă. Întrucât
subvențiile sunt restric ționate prin lege la programe de activit ăți fizice bazate pe date
concrete și pe calitate garantat ă, cluburile sportive și alți furnizori de programe de

22activități fizice menite s ă îmbunătățească sănătatea care coopereaz ă cu fondurile de
asigurări de sănătate și-au îmbun ătățit considerabil standardele de gestionare a
calității.

Austria a elaborat în ultimele dou ă decenii diferite oferte pentru clien ții companiilor de
asigurări sociale. Aceste companii de asigur ări sociale ofer ă fiecărui client un control
medical anual. În plus, companiile de asigur ări sociale au dezvoltat programe de
prevenire pentru medii speciale (de exem plu, prevenirea diabetului) împreun ă cu diferite
organizații neguvernamentale și cluburi sportive. De asem enea, în 1998 a fost înfiin țată,
din fonduri publice, o Agen ție Națională de Prevenire în Domeniul S ănătății, care a
sprijinit numeroase proiecte de s ănătate în diferite medii din toate comunit ățile.
În Finlanda, programul „În form ă, întreaga via ță” a pus în aplicare o campanie,
„Aventurile lui Joe Finn”, de încurajare a b ărbaților sedentari de vârst ă mijlocie s ă
adopte un stil de via ță sănătos. Campania include un ghid practic despre men ținerea
formei fizice, un site internet, cursuri de antrenament fizic, cursuri combinate de g ătit și
experimentarea unor sp orturi diferite și caravane cu diverse evenimente. Partenerul
programului pentru caravane este o companie de asigur ări care ofer ă în mod tradi țional
polițe de asigurare angaja ților din sectoare dominate de b ărbați, precum industria
construcțiilor. În aceste domenii, ri scul de pensionare prematur ă din motive de handicap
este ridicat. Participan ții la evenimente au primit o invita ție din partea angajatorilor lor
și li s-a permis s ă participe la aceste evenimente în timpul orelor de lucru.
Orientări pentru ac țiune
• Orientarea 14 – Datele privind activitatea fizic ă ar trebui s ă fie incluse în sistemele de
monitorizare a s ănătății la nivel na țional.
• Orientarea 15 – Autorit ățile publice ar trebui s ă identifice profesiile care au
competen țele necesare pentru a promova activitatea fizic ă și să țină seama de modul în
care pot fi facilitate rolurile profesionale în cauz ă prin sisteme de recunoa ștere
adecvate.
• Orientarea 16 – Medicii și alți specialiști din domeniul s ănătății ar trebui s ă faciliteze
relațiile dintre furnizorii de asigur ări de sănătate, membrii sau clien ții lor și furnizori
de programe de activit ăți fizice.
• Orientarea 17 – Companiile de asigur ări ar trebui s ă fie încurajate s ă remunereze
medicii (generali ști sau speciali ști) pentru o discu ție anuală, în cadrul c ăreia să
consilieze fiecare pacient cu privire la modul în care poate integra activit ățile fizice în
viața sa de zi cu zi.
• Orientarea 18 – Autorit ățile publice ar trebui s ă încurajeze sistemele de asigur ări de
sănătate să devină un actor principal în promovarea activit ății fizice.
• Orientarea 19 – Sistemele de asigur ări de sănătate ar trebui s ă își încurajeze clien ții să
fie activi din punct de vedere fizic și ar trebui s ă ofere stimulente financiare.
Activitatea fizic ă pe bază de prescrip ție medical ă ar trebui s ă devină disponibil ă în
toate statele membre.
• Orientarea 20 – În statele membre în care tratamentul este gratuit, sistemul de s ănătate
publică ar trebui s ă încerce, prin canalele respective, s ă încurajeze activit ățile fizice în
rândul tuturor grupu rilor de vârst ă, inclusiv prin introducer ea de bonusuri acordate

23persoanelor active din punct de vedere fizic și prin încurajarea speciali știlor din
domeniul s ănătății să promoveze activit ățile fizice ca parte a unei strategii de
prevenire.

3.3. Educa ția
Relația dintre sectorul educa ției și activitatea fizic ă are trei dimensi uni diferite: educa ția
fizică în școli, educa ția fizică în comunit ățile locale (de exemplu, cluburi de sport) și
educația și formarea instructorilor de educa ție fizică, antrenorilor și speciali știlor din
domeniul s ănătății.
3.3.1. Promovarea activit ății fizice în mediul școlar
Mediile sociale reprezentate de școli și de cluburile sportive sunt locuri importante pentru
îmbunătățirea activit ăților asociate s ănătății desfășurate de copii și de tineri. Copiii și
tinerii sedentari prezint ă semne de probleme metabolice, precum diver și factori de risc
pentru apari ția afecțiunilor cardiovasculare. Acest grup de copii și de tineri devine din ce
în ce mai numeros în multe țări europene, îns ă poate fi dificil de abordat de c ătre
organizațiile sportive. Pe de o parte, experien ța acumulat ă de acești copii și tineri în
domeniul sporturilor de competi ție este insuficient ă și , p e d e a l t ă parte, organiza țiile
sportive nu ofer ă, adesea, programe adecvate în afara activit ăților sportive tradi ționale de
competiție. Totuși, educația fizică este un curs obligatoriu în școli în majoritatea țărilor,
iar mediul școlar poate oferi cursuri de educa ție fizică interesante și sănătoase, pentru a
spori interesul copiilor și al tinerilor în activit ățile fizice. Prin urmare, este important s ă
se evalueze dac ă înmulțirea și/sau îmbun ătățirea cursurilor de educa ție fizică pot
determina îmbun ătățirea sănătății și consolidarea comporta mentului legat de s ănătate în
rândul copiilor și al tinerilor.
Educația fizică în cadrul programului școlar este eficient ă în creșterea nivelului de
activitate fizic ă și prin îmbun ătățirea stării fizice. Totu și, pentru schimb ări majore legate
de sănătate, este necesar ă o oră de activitate fizic ă zilnică organizat ă ca joacă în curtea
școlii sau ca lec ții de educa ție fizică. Interven țiile care includ educa ție fizică doar de dou ă
sau trei ori pe s ăptămână au demonstrat îmbun ătățiri minore ale s ănătății. Creșterea
nivelului de activitate fizic ă se poate ob ține prin cre șterea timpului dedicat activit ăților
din program ă și din afara programei în mediul școlar și nu trebuie s ă fie în detrimentul
altor cursuri din programa școlară. Activitatea fizic ă poate fi, de asemenea, integrat ă în
activitățile desfășurate dup ă programul școlar (after-school), motiv pentru care
intervențiile pot fi neutre din punct de vedere economic.
Educația fizică din școli este cea mai r ăspândită sursă de promovare a activit ăților fizice
în rândul tinerilor. Prin urmare, trebuie depuse toate eforturile pentru a încuraja școlile să
furnizeze zilnic activit ăți fizice elevilor din toate clasele, în cadrul și în afara programului
școlar și în cooperare cu part eneri din cadrul comunit ății locale, și pentru a promova
interesul tuturor elevilor în activit ăți fizice pe întreg parcursul vie ții. Profesorii din școli
sunt printre actorii principali în ceea ce prive ște activitățile fizice desf ășurate de copii și
de tineri. Totu și, există și alți actori importan ți, precum educatorii în gr ădinițe, antrenorii
din cluburile sociale și sportive și, în special pentru copiii cu vârste mai mici de 12 ani,
părinții acestora.
Pentru a maximiza oportunit ățile de înv ățare în cadrul educa ției fizice, trebuie s ă fie
îndeplinite o serie de condi ții. Acestea includ timpul acordat în programul școlar, o

24dimensiune rezonabil ă a clasei, spa ții și echipamente adecvate, un program bine
planificat, proceduri de evalua re adecvate, profesori califica ți și sprijin administrativ
pozitiv acordat re țelelor care asociaz ă părți interesate din domenii legate de activitatea
fizică și sănătate din comunitatea local ă (de exemplu, cluburi sportive). Activit ățile fizice
desfășurate în afara mediului școlar pot fi promovate substan țial prin punerea la
dispoziție a spațiilor sportive ale școlilor dup ă programul școlar și prin crearea de
parteneriate.
Terenurile de joac ă din școli și orele de educa ție fizică ar trebui s ă fie adaptate tuturor
elevilor, avându-se în vedere în special echipam entele corespunz ătoare pentru fete pentru
a le încuraja pe acestea s ă participe la activit ăți sportive și de recreere. Terenurile de
joacă școlare pot juca, de asemenea, un rol important, furnizând în cadrul comunit ății
locuri de joac ă în afara programului școlar.
Pentru a cre ște importan ța educației fizice și pentru a garanta succesul acesteia în rândul
tuturor copiilor și al tuturor tinerilor, este necesar ă analizarea, evaluarea și punerea în
aplicare a unor teorii de înv ățare inovatoare și a unor percep ții noi asupra disciplinei
educație fizică.
Educația fizică de calitate trebuie s ă fie adecvat ă vârstei tuturor copiilor și tinerilor în
ceea ce prive ște atât instruc țiunile, cât și conținutul. Educa ția fizică prin instruc țiuni
adecvate incorporeaz ă cele mai cunoscute practici deri vate din cercetare în experien țe de
predare și programe de educa ție care maximizeaz ă oportunit ățile de înv ățare și succesul
pentru toți.
Profesorii trebuie s ă fie încuraja ți să utilizeze tehnologia în timpul orelor de educa ție
fizică pentru a explora conceptele de preg ătire fizică și aptitudini motorii în moduri care
să personalizeze programa într-o mai mare m ăsură decât anterior. Monitoare de ritm
cardiac, camere video și aparate foto digitale, programe de calculator și alte tipuri de
echipamente de estimare a compozi ției corporale pot avea un rol important în acest
context.
Au existat anumite recomand ări din partea p ărților interesate europene în domeniul
formării profesorilor de educa ție fizică (de exemplu, EUPEA) și în studiul UE privind
„Stilul de via ță al tinerilor și sedentarismul”14.
Rolul profesorilor de educa ție fizică în promovarea activit ății fizice în rândul copiilor și
al adolescen ților trebuie extins, av ând în vedere cre șterea amplorii stilurilor de via ță
sedentare, a excesului de greutate și a obezității. Pe lâng ă timpul rezervat educa ției fizice
în programa școlară, profesorii de educa ție fizică ar putea juca un rol util în abordarea
unor aspecte legate de activitatea fizic ă, precum deplasarea activ ă de la domiciliu la
școală, activități fizice în intervalele dintre orele școlare, utilizarea terenurilor sportive
după programul școlar și planificarea individual ă a exerci țiilor. Potrivit datelor
disponibile, activitatea fizic ă desfășurată în afara programului școlar poate fi promovat ă
considerabil prin punerea la dispozi ție a terenurilor sportive ale școlilor dup ă programul
școlar.
Studiile și formarea profesorilor trebuie s ă le ofere acestora expertiza necesar ă pentru a le
transmite mesaje clare și precise elevilor și părinților acestora, în vederea cre șterii
gradului de con știentizare a faptului c ă activitatea fizic ă este o condi ție esențială pentru

14 Universität Paderborn (2004): Studiul privind stilul de via ță al tinerilor și sedentarismul și rolul sportului
în contextul educa ției și ca mod de restabilire a echilibrului. Raport final al WolfDietrich Brettschneider,
Roland Naul, et al. http://ec.europa.eu/sport/documents/lotpaderborn.pdf

25sănătate.
Exemple de bune practici
În Ungaria, a fost demarat ă cooperarea cu educatorii din gr ădinițe, pentru care se
organizeaz ă cursuri de formare și conferin țe în vederea dezvolt ării competen țelor și
cunoștințelor acestora cu privire la stilurile de via ță sănătoase și active. Guvernul
sprijină, de asemenea, publicarea de materiale de informare referitoare la înv ățământul
preșcolar. Un al doilea obiectiv al acestui proiect este reprezentat de sensibilizarea
părinților.
În Franța, ICAPS (interven ția centrat ă pe activitatea fizic ă și pe comportamentul
sedentar al adolescen ților) este un program pe mai multe niveluri, cu mai mul ți actori,
care implic ă tineri, școli, părinți, profesori, lucr ători în domeniul s ănătății, cluburi de
tineret, cluburi sporti ve etc. Programul urm ărește să încurajeze tinerii s ă desfășoare mai
multe activit ăți fizice și să ofere posibilit ăți de activit ăți fizice atât în cadrul școlilor, cât
și în afara acestora. Rezultatele pr imilor patru ani au fost pozitive și indică faptul că
acțiunile menite s ă reducă nivelul obezit ății pot avea succes.
În Regatul Unit, guvernul a alocat 100 milioane GBP pentru un program de sporturi în
afara școlii, „Sport Unlimited” („Sportul f ără limite”). Programul urm ărește să
sporească oportunit ățile copiilor și ale tinerilor de a participa la activit ăți sportive în
afara orelor de școală, crescând astfel nivelul de participare la cinci ore pe s ăptămână.
Parteneriatele regionale în domeniul sportului se consult ă cu tinerii pentru a se asigura
că activitățile furnizate sunt cele preferate de tineri. Programul este o abordare pe baz ă
de parteneriat și o serie de agen ți locali din afara școlilor pot furniza, de asemenea,
facilități și servicii variind de la cluburi de tine ret, cluburi sportive, sectorul comercial
privat și centre de recreere.
3.3.2. Studiile și formarea cadrelor medicale
Specialiștii în domeniul s ănătății trebuie s ă fie preg ătiți să ofere consiliere adecvat ă
privind activitatea fizic ă în legătură cu condi țiile specifice ale persoanelor care se
prezintă la cabinetele lor. Asisten ții medicali lucreaz ă în strâns contact cu pacien ții, astfel
încât pot avea ocazia s ă interacționeze mai bine cu ace știa. Informa ții cu privire la
necesitatea activit ăților fizice, cea mai bun ă cale de a le introduce în via ța de zi cu zi și,
prin urmare, schimb ările în stilul de via ță trebuie s ă fie disponibile tuturor speciali știlor
din domeniul s ănătății în timpul studiilor, iar educa ția în acest domeniu în continu ă
creștere trebuie s ă fie obligatorie.
În plus, ar fi util ă recunoașterea medicinei sportive drept specialitate în UE, deoarece o
parte important ă a medicinei sportive este medicin ă preventiv ă în vederea promov ării
activității fizice menite s ă îmbunătățească sănătatea.
Medicii de familie trebuie s ă cunoască relevanța activității fizice în prevenirea unei game
largi de afec țiuni și trebuie s ă fie pregătiți să ofere consiliere adecvat ă referitoare la
activitatea fizic ă. „Prescrierea de activit ăți fizice”, prin care acestea sunt prescrise în
vederea îmbun ătățirii stării de sănătate și a reducerii risc ului de apari ție a bolilor, devine
în anumite țări europene o cale popular ă de a propune activit ăți fizice specifice.
Prescrierea de activit ăți fizice, adesea la un cen tru de recreere, este f ăcută în general de
un medic generalist, care prime ște apoi un raport detaliat cu privire la rezultatele ob ținute
de pacient, pentru a le discuta cu acesta.
În afara programelor de prescriere de activit ăți fizice, îndrumarea persoanelor în sensul
creșterii nivelul de activitate fizic ă prin activit ăți precum mersul pe jos și ciclismul, a

26devenit parte din rolul medicilor generali ști în numeroase țări. Prin urmare, este
important ă includerea consilierii cu privire la stilul de via ță și schimb ările
comportamentale în leg ătură cu activitatea fizic ă în formarea medical ă inițială și în
educația continu ă.
Exemple de bune practici
În majoritatea țărilor europene, educa ția medical ă este organizat ă în așa fel încât
asistenții medicali, medicii, fizioterapeu ții și nutriționiștii sunt obliga ți să urmeze anual
anumite cursuri pentru a- și actualiza cuno ștințele și competen țele. Unele dintre aceste
cursuri sunt orientate c ătre promovarea activit ății fizice în rândul pacien ților lor și în
rândul popula ției.
Orientări pentru ac țiune
• Orientarea 21 – Statele memb re ale UE ar trebui s ă colecteze, s ă sintetizeze și să
evalueze orient ările naționale privind activitatea fizic ă adresate profesorilor de
educație fizică și altor actori cu rol în dezvoltarea copiilor și a tinerilor.
• Orientarea 22 – În al doilea rând, statele membre ale UE ar putea s ă elaboreze module
de educație fizică menite s ă îmbunătățească sănătatea pentru formarea profesorilor în
grădinițe, respectiv în școli primare și secundare.
• Orientarea 23 – Informa ții referitoare la necesitatea activit ății fizice, cea mai bun ă
metodă de a o introduce în via ța de zi cu zi și schimbările în stilul de via ță trebuie s ă
fie puse la dispozi ția profesorilor de educa ție fizică, speciali știlor în domeniul
sănătății, instructorilor, direct orilor centrelor sportive și de recreere și la dispozi ția
profesioni știlor media în cursul studiilor lor și/sau form ării profesionale a acestora.
• Orientarea 24 – Temele legate de activitatea fizic ă, promovarea s ănătății și medicina
sportivă trebuie s ă fie incorporate în programa profesiilor din domeniul s ănătății din
UE.
3.4. Transportul, mediul, planificarea urban ă și siguranța publică
Transportul ofer ă ocazii bune de a desf ășura activitate fizic ă, însă numai dac ă există
infrastructur ă și servicii adecvate pentru a permite persoanelor s ă se deplaseze în mod
activ către locul de munc ă.
În timpul ultimului deceniu, s-au înmul țit datele cu privire la as ocierea dintre mersul pe
jos, ciclism și efectele benefice pentru s ănătate măsurate în raport cu mortalitatea din
orice cauz ă, afecțiunile cardiovasculare și diabetul de tip II. S-a demonstrat c ă volumul
total al mersului pe jos este asociat unor rate sc ăzute de afec țiuni cardiovasculare și cu un
risc scăzut de apari ție a diabetului de tip II. În timp ce mersul pe jos c ătre locul de munc ă
poate reduce ratele mortalit ății, beneficiile par s ă fie mult sub cele care pot fi ob ținute în
cazul deplas ării pe biciclet ă. S-a stabilit o rat ă a mortalit ății cu 30-35% mai redus ă în
cazul persoanelor care se deplaseaz ă către locul de munc ă pe biciclet ă chiar și după
ajustări în legătură cu alte tipuri de activit ăți fizice și alți factori de risc în bolile
cardiovasculare, precum obezitatea, colesterolul și fumatul. Studiile sus țin, de asemenea,
beneficiile mersului pe jos și ale ciclismului în leg ătură cu un risc mai mic de
hipertensiune, accidente vasculare cerebrale, exces de greutate și obezitate.
La copii și tineri, mersul cu bicicleta la școală este asociat cu o condi ție fizică mai bună.
În Danemarca, unde acest mod de tran sport este utilizat de aproape dou ă treimi dintre

27adolescen ți, s-a constatat c ă cei care practic ă ciclismul au o condi ție fizică cu 8% mai
bună. Aceasta presupune efecte benefice considerabile pentru s ănătate întrucât, din
numărul total al copiilor, sfertul cu cea mai slab ă condiție fizică prezintă de treisprezece
ori mai multe probleme metabolice, precum o co ncentrare de factori de risc de apari ție a
afecțiunilor cardiovasculare comparativ cu sfertul copiilor cu cea mai bun ă condiție fizică.
Probabilitatea de a se afla în sfertul cu de cea mai bun ă condiție fizică a copiilor care merg
la școală cu bicicleta a fost de cinci ori mai mare. Mersul pe jos la școală nu este
întotdeauna asociat cu o condi ție fizică mai bun ă, probabil datorit ă faptului c ă
intensitatea efortului depus în timpul mersului pe jos este mai sc ăzută decât în timpul
mersului pe biciclet ă. La adulți, se pare, de asemenea, c ă deplasarea pe biciclet ă aduce
mai multe efecte benefice s ănătății decât mersul pe jos.
Un mediu urban care încurajeaz ă utilizarea autovehiculelor și, prin urmare, descurajeaz ă
activitatea fizic ă, este motorul principal al tendin ței către excesul de greutate și obezitate
la nivelul popula ției în ansamblu. Factorii de mediu pot avea un rol important în stabilirea
și conturarea tiparelor de activitate fizic ă. În acest context, este important s ă se aibă în
vedere nevoile copiilor și ale tinerilor în mod independent , întrucât capacitatea lor de a
interacționa cu mediul construit este limitat ă. Spre deosebire de adul ți, copiii și tinerii
petrec o mare parte din zi în mediul școlar, au un timp considerabil pentru recreere și au
șanse mai mari s ă desfășoare activit ăți fizice prin joac ă, nu pot conduce ma șini și se
supun restric țiilor impuse de adul ți. Percepțiile negative ale p ărinților în leg ătură cu
mediul, în special în ceea ce prive ște siguran ța, sunt asociate negativ cu activit ățile
desfășurate de copii și de tineri în vecin ătatea locuin ței. Cu toate acestea, angajarea
copiilor și a tinerilor în mediul lor local prin desf ășurarea de activit ăți fizice este
important ă pentru bun ăstarea lor fizic ă și socială, întrucât le ofer ă ocazia de a deveni
independen ți și de a stabili contacte sociale.
Pentru a promova atractivitatea ciclismului și a mersului pe jos ca moduri de transport,
este esențial să se pună accentul pe siguran ța rutieră. Dacă un mediu nu este perceput ca
sigur din motive personale sau rutiere, majoritatea popula ției poate adopta mijloace de
transport motorizat, în special în timpul nop ții. În mod similar, spa țiile verzi atractive sau
spațiile stradale comune si gure sunt componente importa nte ale unui cartier activ.
Aspectul legat de mediu este relevant în promovarea activit ății fizice nu doar în context
urban, ci și în mediul rural, în zonele montane și de dealuri, precum și pe râuri, pe lacuri
sau pe litoral. Multe tipuri de activit ăți fizice organizate independent, precum mersul pe
jos, ciclismul, naviga ția sau vâslitul, provoac ă efecte mult mai benefice dac ă sunt
desfășurate într-un mediu natural pl ăcut. Pe baza acestei observa ții, conservarea mediului
devine un element important nu doar pe ntru protejarea peisajelor, a vie ții sălbatice, a
pădurilor sau a plantelor, ci și deoarece ofer ă un spațiu și posibilit ăți atractive pentru
activitățile fizice desf ășurate de oameni.
În acest sens, este important s ă se stabileasc ă norme pentru utilizarea unui astfel de
mediu natural în vederea promov ării activit ății fizice și a descuraj ării frecvent ării
motorizate. De exemplu, ambarca țiunile cu motor trebuie s ă evite spa țiul destinat
velierelor sau ambarca țiunilor cu vâsle, iar scuterele trebuie s ă evite zona destinat ă
mersului cu rachete de z ăpadă sau schiatului.
Exemple de bune practici
În majoritatea țărilor, frecven ța mersului pe jos și cu bicicleta este în sc ădere. Totu și, o
analiză sistematic ă recentă a concluzionat c ă intervențiile adaptate nevoilor oamenilor,
care au vizat persoanele cele mai sedentare sau pe cele dornice s ă adopte o schimbare,
pot determina o cre ștere a timpului dedicat mersului pe jos de 30-60 de minute pe

28săptămână. Interven țiile de promovare a ciclismulu i sunt rare, întrucât îmbun ătățirea
obiceiurilor legate de ciclism depinde de disponibilitatea unor piste pentru bicicli ști
sigure. O interven ție nealeatorie în comunitatea di n Odense, Danemarca, a promovat
ciclismul prin diverse ini țiative și a sporit num ărul excursiilor cu bicicleta cu peste 20%
în cinci ani. În acela și timp, num ărul de accidente care implic ă cicliștii a fost cu 20%
mai redus decât în restul țării. Rata accidentelor ruti ere în care sunt implica ți cicliști
este mai sc ăzută în țările în care ciclismul este un mod de transport comun, probabil
deoarece aceste țări (în special Țările de Jos și Danemarca) au o infrastructur ă sigură de
piste pentru bicicli ști, iar șoferii sunt obi șnuiți să fie atenți la cicliști. Totuși, chiar și în
țările fără acest tip de infrastructur ă, accidentele în care sunt implica ți cicliști sunt
extrem de rare, iar efectele benefice aduse s ănătății depășesc cu mult riscurile. În
studiile efectuate în Copenhaga, num ărul redus de decese atribuite mersului pe biciclet ă
către locul de munc ă, în raport cu num ărul de decese survenite în rândul c ălătorilor
pasivi, a dep ășit cu mult num ărul total de cicli ști răniți în accidente rutiere. În anumite
orașe au fost utilizate parteneriate public-pri vat pentru a pune, gratuit, la dispozi ția
cetățenilor biciclete, datorit ă faptului c ă acestea servesc drept vehicule pentru
publicitate. Un exemplu îl reprezint ă sistemul de biciclete pentru ora ș, din orașul danez
Aarhus.
În Țările de Jos și în Danemarca, exist ă, în general, o delimitare fizic ă între pistele
pentru bicicli ști și benzile pentru ma șini, ceea ce are un impact major asupra percep ției
ciclismului ca mod de transport sigur și sănătos.
În Ungaria, un comisar special al guvernului r ăspunde de coordonarea pistelor pentru
bicicliști în întreaga țară.
În Regatul Unit (Anglia), un par teneriat între Sport England și Departamentul S ănătății
vizează specialiștii în urbanism, ame najatorii principali și arhitecții noilor comunit ăți.
Active Designs („Modele active”), un document de îndrumare, promoveaz ă sportul și
activitatea fizic ă prin trei principii cheie:
– Accesibilitate: îmbun ătățirea accesibilit ății se refer ă la asigurarea unui acces facil,
sigur și convenabil pentru anumite op țiuni de participare la activit ăți sportive, deplasare
activă și activități fizice, pentru întreaga comunitate.
– Agrement: îmbun ătățirea serviciilor de agrement implic ă promovarea calit ății
mediului în proiectarea și dispunerea a noi facilit ăți sportive și de recreere, a leg ăturilor
dintre acestea și a relației cu celelalte construc ții și cu publicul larg.
– Sensibilizare: cre șterea gradului de con știentizare subliniaz ă nevoia unei mai mari
vizibilități a spațiilor sportive și de recreere și a posibilit ății de exerci ții prin planul de
amenajare.
Din 2003, automobili știi din Londra pl ătesc 8 GBP (aproximativ 10 EUR) pentru a putea
circula cu ma șina în centrul ora șului (taxa de trafic aglomerat din Londra). De și
principalul obiectiv al acestei taxe a fost reprezentat de reducerea aglomer ării traficului,
aceasta a contribuit la o cre ștere considerabil ă a ratei mersului cu bicicleta în ora ș, pe
lângă noile investi ții în infrastructura pentru bici clete. Transport for London estimeaz ă
că ratele mersului cu bicicleta au crescut cu peste 80% de la introducerea taxei, f ără o
creștere semnificativ ă a accidentelor.
Dezvoltarea sistemului de „autobuz pe destru” (walking bus) într-un num ăr de țări se
referă la grupuri de copii care merg la școală sau la gr ădiniță însoțiți de adulți. Datorită
acestui sistem, copiii dobândesc cuno ștințe și competen țe relevante asociate siguran ței
rutiere, în rolul lor de pietoni, și beneficiaz ă de un mod de deplasare sigur în via ța lor de
zi cu zi în timpul copil ăriei – o perioad ă din viață în care pericolele reprezentate de
traficul motorizat pot fi deosebit de grave.

29Organiza ția Mondial ă a Sănătății a publicat recent Health Economic Appraisal Tool
(HEAT) for Cycling („instru mentul de evaluare economic ă a sănătății pentru ciclism”),
pentru a ajuta autorit ățile de planificare a transportului s ă aibă mai mult în vedere
efectele benefice ale ciclismului asupra s ănătății în momentul planific ării unei noi
infrastructuri. HEAT pentru ciclism abordeaz ă faptul c ă, în timp ce calcularea
raporturilor costuri-be neficii este o practic ă frecventă în planificarea transportului,
intervențiile cu privire la be neficiile pentru s ănătate ale transportului sunt rar luate în
considerare. HEAT ofer ă orientări pentru includerea efectelor asupra s ănătății
determinate de activitatea fizic ă asociată transportului în analizele economice ale
infrastructurilor de transport și ale politicilor referitoare la transporturi.
Orientări pentru ac țiune
• Orientarea 25 – În toate zonele de pe terito riul lor potrivite pentru deplasarea pe
bicicletă către locul de munc ă, autoritățile statelor membre la nivel na țional, regional
și local ar trebui s ă planifice și să construiasc ă infrastructura adecvat ă pentru a permite
cetățenilor să meargă cu bicicleta la școală sau la serviciu.
• Orientarea 26 – Alte tipuri de deplasare activ ă trebuie s ă fie luate sistematic în calcul
în documentele de planificare na ționale, regionale și locale, fiind necesar s ă se asigure
condițiile de siguran ță, confort și viabilitate.
• Orientarea 27 – Investi țiile în infrastructura destinat ă deplasării pe biciclet ă și pe jos ar
trebui înso țite de campanii de info rmare specifice, care s ă explice efectele benefice ale
deplasării active asupra s ănătății.
• Orientarea 28 – Atunci când autorit ățile de planificare emit autoriza ții de construire
sau construiesc cartiere noi, acestea ar trebui s ă includă în autoriza ția pe care o emit
sau în planificarea pe care o realizeaz ă necesitatea cre ării unui mediu sigur pentru
practicarea de activit ăți fizice de c ătre popula ția locală. De asemenea, acestea ar trebui
să analizeze distan țele și să se asigure c ă există posibilități de a merge pe jos și pe
bicicletă de acasă până la stațiile de tren, de autobuz, la magazine și alte servicii și
spre locurile de recreere.
• Orientarea 29 – Administra ția locală ar trebui s ă considere ciclismul o parte integrant ă
din amenajarea teritoriului și construc ție. Pistele pentru bicicli ști și spațiile de parcare
ar trebui s ă fie proiectate, dezvoltate și întreținute, respectându-se în acela și timp
condițiile de siguran ță fundamentale. Administra țiile locale sunt încurajate s ă realizeze
un schimb de bune practici în cadrul Uni unii Europene, pentru a descoperi cele mai
potrivite solu ții practice și economice.
• Orientarea 30 – Autorit ățile publice care r ăspund de serviciile poli ției rutiere ar trebui
să se asigure c ă pietonii și cicliștii beneficiaz ă de un nivel adecvat de siguran ță.
• Orientarea 31 – Autorit ățile publice ar trebui s ă urmărească nu doar protejarea
mediului natural în sine, ci și potențialul acestuia de a oferi spa ții exterioare atractive
pentru desf ășurarea de activit ăți fizice. Trebuie stabilite metode de gestionare eficace a
conflictelor pentru a echilibra nevoile diferi ților utilizatori, în special ale șoferilor și
ale participan ților la transportul nemotorizat.
• Orientarea 32 – Autorit ățile publice ar trebui s ă depună eforturi pentru a se asigura c ă
nevoile de joac ă ale copiilor nu sunt marginalizate în amenajarea și proiectarea în
cadrul comunit ății.

303.5. Mediul de lucru
Cerințele fizice impuse la locul de munc ă au suferit modific ări profunde în cursul
ultimului secol, iar procesul înc ă nu a încetat. În ge neral, munca manual ă intensivă a fost
eliminată în mare m ăsură în segmentul industrializat al lumii. Marea majoritate a
meseriilor actuale din Uniunea European ă sunt caracterizate de o cerere de energie
redusă în ansamblu, iar atunci când munca este solicitant ă, efortul este reprezentat de
solicitarea local ă, adesea monoton ă, a anumitor mu șchi. Astfel, pe de o parte, cererea de
energie la locul de munc ă este mult sub cea recomandat ă pentru un stil de via ță sănătos,
însă pe de altă parte, anumite sarcini pot genera un risc sporit de dezvoltare a afec țiunilor
musculo-scheletice.
În acest context, ar fi util s ă se pună în aplicare planuri și programe la locul de munc ă
pentru lucr ători, pentru a integra activitatea fizic ă în programul zilnic sau s ăptămânal al
acestora. Aceast ă situație ar putea contracara atât volumul zilnic sc ăzut de energie, cât și
solicitarea local ă a anumitor mu șchi, precum cei ai spatelui, permi țând în acela și timp
lucrătorilor să își mențină o condiție fizică acceptabil ă.
Astfel de programe au fost puse în aplicare în leg ătură cu criterii de evaluare precum
bunăstarea, concediile medicale, factorii de risc de apari ție a unor boli cronice, tulbur ări
ale sistemului muscular și osos și raportul costuri-beneficii. În general, astfel de
intervenții au rezultate pozitive, în special în ce prive ște bunăstarea, dar și consumul total
de energie și condiția fizică. Majoritatea studiilor raporteaz ă efectele asupra concediilor
medicale și unele efecte costuri-beneficii.
Datele disponibile sus țin ideea c ă locul de munc ă trebuie s ă fie principalul loc din via ța
de zi cu zi a unui adult în care s ă se susțină un stil de via ță care implic ă activitate fizic ă și
că acest aspect trebuie s ă fie important pentru angajatori și pentru sindicate. Partenerii
sociali trebuie s ă contribuie activ în acest domeniu, a c ărui absen ță determin ă
imposibilitatea atingerii obi ectivelor guvernamentale.
Mediul de lucru are o tradi ție îndelungat ă de evaluări critice. În trecut, accentul a fost pus
pe mediul fizic și pe nivelul de toxicitate. În prezent, alimenta ția sănătoasă și o politic ă
împotriva fumatului și a consumului de alcool devin din ce în ce mai frecvente. La
acestea trebuie ad ăugată posibilitatea de a avea un stil de via ță activ din punct de vedere
fizic. În cazul în care tulbur ările sistemului muscular și osos și alte boli cronice legate de
domeniul profesional reprezint ă o problem ă, trebuie puse la dispozi ție programe de
prevenire.
Exemple de bune practici
32 de locuri de munc ă au fost implicate în tr-un program pilot desf ășurat pe o perioad ă
de doi ani, Well @Work („Cum s ă te simți bine la lucru”), în Regatul Unit. Programul a
implicat întreprinderi variate, cuprinzând un mare produc ător de alimente, un spital și o
întreprindere rural ă de mici dimensiuni. Proiectul p ilot a evaluat o serie de interven ții
menite să încurajeze activit ățile fizice și sportive la locul de munc ă. „Activate your
Workplace" („Transform ă-ți locul de munc ă într-un mediu mai activ”) a valorificat
succesul proiectului pilot Well@Work. Aces ta a presupus un program de formare și de
sprijin de un an care s ă ajute angajatorii s ă conceapă, să organizeze și să monitorizeze
activitățile sănătoase, dezvoltând în acela și timp capacitatea intern ă de a asigura
caracterul fiabil al progr amelor. În urma finaliz ării programului, organiza țiile
participante trebuie s ă aibă o politic ă ce presupune un loc de munc ă sănătos, și un
membru al personalului instruit și informat în privin ța aspectelor de s ănătate la locul de
muncă, precum și o calificare din partea Royal Institute of Public Health din Regatul

31Unit. Lucrul în parteneriat este componenta principal ă a programului „Transform ă-ți
locul de munc ă într-un mediu mai activ”, desf ășurat de Centre for Workplace Health, St
Mary’s University College, Twickenham, Londra, în parteneri at cu Sport England,
Transport for London, London Development Agency, Fitness Industry Association și NHS
London. Partenerii acord ă finanțare sau ofer ă pachete de stimulente și acces la
expertiza și la serviciile lor.
În Luxemburg, Ministerul S ănătății recompenseaz ă anual activit ățile economice care
oferă programe menite s ă îmbunătățească sănătatea la locul de munc ă, inclusiv
programe și inițiative asociate activit ății fizice. Premiul, numit „Prix Santé en
entreprise” („Premiul pentru promovarea s ănătății la locul de munc ă”), a fost acordat
prima oar ă în 2008.
Orientări pentru ac țiune
• Orientarea 33 – Angajatorii și sindicatele ar trebui s ă integreze în acordurile lor cerin țe
pentru locul de munc ă, pentru a facilita un stil de via ță activ din punct de vedere fizic.
Printre aceste cerin țe se num ără: (1) accesul la spa ții dotate corespunz ător pentru
exerciții fizice în interior și în aer liber; (2) punerea la dispozi ție, cu regularitate, a
unui specialist în activit ăți fizice pentru practicarea de exerci ții comune, precum și
pentru a oferi consiliere și instrucțiuni fiecărui angajat; (3) sus ținerea particip ării la
activități sportive asociate locului de munc ă; (4) susținerea mersului pe biciclet ă și pe
jos ca mijloace de transport c ătre și de la locul de munc ă; (5) dac ă activitatea
profesional ă este monoton ă sau dificil ă, în măsura în care implic ă un risc crescut de
tulburări ale sistemului muscular și osos, accesul la exerci ții concepute special pentru a
contracara aceste afec țiuni; (6) un mediu de lucru favorabil activit ății fizice.
• Orientarea 34 – Certificate na ționale de s ănătate pot fi acordate pentru locurile de
muncă ce acordă prioritate unui stil de via ță sănătos, care implic ă activități fizice.
3.6. Servicii pentru persoanele în vârst ă
Din ce în ce mai multe date semnaleaz ă importan ța activității fizice pentru persoanele în
vârstă. Deși condițiile de sănătate ale persoanelor în vârst ă pot fi determinate, în mare
măsură, de stilul de via ță adoptat pe perioada maturit ății și, eventual, chiar în timpul
tinereții, nivelul de activitate fizic ă desfășurată de acestea este un factor determinant
important pentru nivelul condi ției lor fizice și pentru posibilitatea de a avea în continuare
o viață independent ă. Efectele pozitive ale activit ății fizice continue cuprind condi ții de
sănătate psihologice (satisfac ție personal ă) și fizice, fiziologice și sociale. Potrivit datelor
existente, participarea regulat ă la un program de exerci ții reprezint ă un instrument
eficient de reducere sau de preven ire a unei serii de declinuri func ționale asociate
îmbătrânirii, inclusiv în rândul octogenarilor și al nonagenarilor. Un num ăr din ce în ce
mai mare de date indic ă faptul că activitatea fizic ă poate men ține funcțiile cognitive și
poate avea un efect preventiv în cazul depresiei și al demen ței (cele mai frecvente
tulburări psihiatrice în rândul persoanelor în vârst ă).
Activitatea fizic ă, inclusiv exerci ții specifice pentru mu șchi (forță și echilibru) joac ă un
rol important în îmbun ătățirea calității vieții persoanelor în vârst ă. Deși studiile au indicat
că activitatea fizic ă și/sau exerci țiile fizice efectuate cu regularitate la vârst ă înaintată nu
prelungesc considerabil speran ța de via ță, condițiile fiziologice și psihologice
îmbunătățite permit men ținerea independen ței personale și reduc cerea de servicii
medicale pentru afec țiuni acute și cronice. Aceasta poate avea beneficii economice
considerabile, întrucât economiile de cost care rezult ă reprezint ă mai mult decât nivelul

32necesar pentru compensarea costurilor pentru programe de exerci ții bine concepute. Va fi
important ă personalizarea programelor de exerci ții pentru persoanele în vârst ă, pentru ca
acestea să corespund ă nivelului de condi ție fizică ce poate fi atins și să țină seama de
nevoile specifice ale acestor persoane. Trebuie s ă se acorde o aten ție deosebit ă rolului
activității fizice în cazul dezvolt ării de infirmit ăți, de dizabilit ăți funcționale și de declin
cognitiv asociate vârstei.
Factorii culturali, psihologici și de sănătate împiedic ă de multe ori desf ășurarea de
activități fizice și exerciții la vârste înaintate. Di n acest motiv, este necesar s ă se acorde o
atenție deosebit ă pentru crearea și susținerea motiv ării persoanelor în vârst ă de a fi active
din punct de vedere fizic, în special dac ă nu sunt obi șnuite cu un astfel de stil de via ță.
Sunt necesare cercet ări pentru analizarea posibilit ăților de modificare a atitudinii fa ță de
activitatea fizic ă în rândul actualei genera ții care se apropie de vârste înaintate. De
asemenea, trebuie crescut gradul de con știentizare în rândul persoanelor în vârst ă și în
societate în ceea ce prive ște un stil de via ță sănătos, care s ă includă activități fizice.
Statutul socioeconomic și condițiile de via ță sunt relevante pentru continuarea activit ății
fizice, la domiciliu sau în institu ții specializate pentru persoane le vârstnice. Planificarea
centrelor specializate pentru persoanele vârstnice ar trebui s ă ia în calcul activitatea fizic ă,
în special în leg ătură cu posibilitatea acestora de a se plimba în interior și în exterior și de
a participa la activit ăți specifice desf ășurate în cadrul comunit ății.
Furnizorii de servicii de s ănătate, administra ția locală și organiza țiile voluntare pot avea
un rol important în a determina persoanele în vârst ă să înceapă sau să continue s ă
desfășoare activit ăți fizice. Ace știa pot promova ini țiative care s ă surmonteze, pe de o
parte, posibilele restric ții economice și, pe de alt ă parte, inhibi țiile de ordin psihologic și
cultural. Medicii primari pot oferi asisten ță pacienților în vârst ă pentru ca ace știa să
înțeleagă beneficiile activit ății fizice, încurajându-i s ă își intensifice activitatea fizic ă,
prescriindu-le un regim adecvat de exerci ții și îndrumându-i c ătre speciali ști în exerci ții
și activități fizice.
Practicată zilnic, plimbarea în ritm moderat în tr-un context urban este, probabil,
activitatea fizic ă cea mai recomandat ă persoanelor în vârst ă. Pe baza studiilor
disponibile, a fost propus ă o activitate de minimum 30 de minute. Trebuie subliniat c ă
această activitate trebuie s ă fie o plimbare propriu-zis ă, care să nu includ ă transportul
unor obiecte și care să se desfășoare în ritm potrivit. Urcatul sc ărilor este un al doilea
exercițiu util. Îngrijirea casei și grădinăritul pot completa aceste activit ăți zilnice. În
unele țări europene, efectuarea de exerci ții fizice la domiciliu într-un anumit moment al
zilei (diminea ța, în general) reprezint ă o tradiție. Deși efectele acestor exerci ții asupra
sănătății sunt, fără îndoială, pozitive, sunt necesare cercet ări pentru a descoperi efectele
lor precise.
Este important de subliniat c ă mersul pe jos într-un context urban necesit ă o garanție a
siguranței rareori îndeplinit ă în orașele europene din cauza tr aficului intens. Locomo ția
este mai lent ă la persoanele în vârst ă, acestea având adesea deficien țe senzoriale (v ăz,
auz), ceea ce cre ște riscul expunerii acestora la accidente rutiere. Asigurarea c ă nu se
expun agresiunii și violenței poate fi, de asemenea, o garan ție esențială pentru ca
persoanele în vârst ă să poată ieși din casă fără teamă. Existența magazinelor, a punctelor
de întâlnire (cafenele, biblio teci) sunt motive suplimentare care pot încuraja mersul pe
jos în oraș sau în vecin ătatea casei.
Desfășurarea periodic ă (de dou ă sau trei ori pe s ăptămână) a unor activit ăți fizice

33suplimentare concepute în mod speci fic pentru persoanele în vârst ă, precum
antrenamentul de for ță muscular ă, înotul sau alte tipuri de activit ăți de pregătire fizică în
vederea îmbun ătățirii funcției cardiovasculare și a forței musculare, poate reprezenta o
completare valoroas ă a activităților zilnice.
Exemple de bune practici
„European Network for Action on Ageing and Physical Activity (EUNAAPA)"
(„Rețeaua european ă de acțiune privind îmb ătrânirea și activitatea fizic ă”), finanțată de
Comisia European ă, a identificat bunele practici în promovarea activit ății fizice în rândul
persoanelor în vârst ă. Acestea includ bune practic i în cadrul cursurilor și programelor
de exerci ții dedicate persoanelor în vârst ă din diferite state membre. De exemplu,
Asociația German ă a Sporturilor Olimpice desf ășoară un program intitulat „Cum s ă fii
cu adevărat în form ă de la 50 de ani în sus” care vizeaz ă atragerea persoanelor în
vârstă să participe la cursuri cu exerci ții concepute special. EUNAAPA a identificat, de
asemenea, bunele practici în elaborarea politicilor de promovare a activit ății fizice în
rândul persoanelor în vârst ă. De exemplu, organiza țiile guvernamentale din Țările de
Jos au asociat cu succes tema activit ății fizice cu ini țiative inițial orientate doar c ătre
promovarea sportului de elit ă înaintea Jocurilor Olimpice de var ă.
În Finlanda, un program na țional de activitate fizic ă pentru sănătate destinat persoanelor
în vârstă, „Cum s ă îți menții forța la vârste înaintate”, promoveaz ă autonomia și
calitatea vie ții persoanelor în vârst ă cu abilit ăți funcționale scăzute, care duc o via ță
independent ă. Acest lucru se realizeaz ă prin creșterea forței musculaturii picioarelor și
exerciții pentru echilibru pentru grupul vizat și prin dezvoltarea de servicii. Activit ățile
sunt furnizate în special pe rsoanelor de peste 75 de ani. Programul (2005-2009) este un
proiect de cooperare de mari dimensiuni desf ășurat de Ministerul Afacerilor Sociale și al
Sănătății, Ministerul Educa ției, Finnish Slot Machine Association și o serie de al ți
actori. Acesta este coordonat de Age Institute. Programul elaboreaz ă forme adecvate de
exerciții în grup, inclusiv gimnastic ă și exerciții de echilibru și gimnastic ă la domiciliu.
Actorii din sectorul public și privat și din sectoare ter țe sunt încuraja ți să creeze re țele,
să dezvolte servicii pentru activit ățile fizice și să amelioreze condi țiile pentru activitatea
fizică și pentru mobilitatea zilnic ă.
Orientări pentru ac țiune
• Orientarea 35 – În contextul cre șterii longevit ății în societ ățile europene, statele
membre ale UE ar trebui s ă stimuleze cercetarea în ceea ce prive ște legătura dintre
activitatea fizic ă desfășurată de persoanele în vârst ă și sănătatea psihologic ă și
fiziologic ă a acestora, precum și în ceea ce prive ște identificarea de modalit ăți de
sensibilizare în leg ătură cu importan ța de a duce o via ță activă.
• Orientarea 36 – Autorit ățile publice ar trebui s ă pună la dispozi ție spații care să facă
activitatea fizic ă mai accesibil ă și mai atractiv ă pentru persoanele în vârst ă,
conștientizând faptul c ă sumele cheltuite pentru aceste spa ții vor determina economii
în legătură cu tratamentul medical.
• Orientarea 37 – Personalul care îngrije ște persoane în vârst ă la domiciliu și în institu ții
trebuie să acorde o aten ție deosebit ă menținerii volumului adecvat de exerci ții,
compatibil cu starea de s ănătate.
4. INDICATORI , MONITORIZARE șI EVALUARE
Punerea în aplicare a ac țiunilor politice de promovare a activit ății fizice trebuie

34monitorizat ă la nivel na țional și, eventual, la nivelul UE. Urm ătorii indicatori ar putea
prezenta informa ții importante referitoare la procesele de punere în aplicare a politicilor
și rezultatele acestora:
A. Rata popula ției care atinge un nivel adecvat de activitate fizic ă
– Indicatori:
(1) Rata popula ției care îndepline ște recomand ările de activitate fizic ă menită să
îmbunătățească sănătatea; rata popula ției care desf ășoară activități fizice în timpul
liber (stil de via ță și exerciții structurate) și în ceea ce prive ște transportul (deplasarea
la locul de munc ă etc.); modele zilnice de comportamente asociate activit ății fizice în
ceea ce prive ște intensitatea, frecven ța și durata activit ății; nivelurile de activitate
fizică ale popula ției, inclusiv subgrupuri (persoane în vârst ă, copii etc.);
(2) Condi ția fizică (condiția fizică a sistemului cardiovascular, for ță etc.).
– Metodă: monitorizarea activit ății fizice la nivelul popula ției prin metode de m ăsurare
obiectivă, precum senzori de mi șcare, și metode subiective, precum chestionarele.

B. Dezvoltarea și punerea în aplicare a politicilor legate de activitatea fizic ă – Indicatori:
contribuții la politic ă prin formularea de politici, strategii și acțiuni naționale; procesul
politicii (punerea sa în aplicare) și rezultate, prin legisla ție eficace, programe de punere
în aplicare și finanțare adecvat ă (de exemplu, num ărul de persoane angajate); rezultatele
politicii cu privire la, de exemplu, rata popula ției obeze, num ărul de kilometri de piste
pentru bicicli ști construite. – Metod ă: sistemul de monitorizare a punerii în aplicare a
politicii.
Indicatorii rezultatelor peri ferice ale punerii în aplicare a politicii, precum modificarea
ratei popula ției care desf ășoară activități fizice (punctul A de mai sus) sunt deja
monitoriza ți prin sistemele de monitorizare a s ănătății existente în majoritatea țărilor UE.
Indicatorii rezultatelor apropiate, precum contribu țiile la politic ă, proces și rezultate
(punctul B) nu sunt monitoriza ți nici de UE, nici de statele UE. Strategia global ă privind
alimentația, activitatea fizic ă și sănătatea a OMS a publicat recent „ A Framework to
Monitor and Evaluate Implementation ” („Un cadru de monitorizare și evaluare a punerii
în aplicare”), care propune introducerea unor si steme de monitorizare pentru punerea în
aplicare a politicii legate de activitatea fizic ă la nivel na țional. Pentru a evalua impactul
oricărei inițiative publice privind nivelul de activitate fizic ă specific popula ției, este
necesar s ă se efectueze un studiu înainte de interven ție, urmând repetarea acestuia în
timp.
Deși s-a acordat o aten ție deosebit ă metodelor de monitorizare care vizeaz ă persoanele,
anumite întreb ări pot primi r ăspunsuri mai potrivite printr-o schimbare de orientare c ătre
alte ținte de măsurare, inclusiv metode individuale și neindividuale.
Tehnicile de monitorizare individuale se împart în general în metode subiective și metode
obiective. Metodele subi ective (raportare realizat ă de persoana în cauz ă) includ
chestionare puse la dispozi ție prin po ștă, e-mail sau pe internet, precum și sondaje
telefonice. Metodele obiective includ mon itorizarea cu ajutorul pedometrului,
accelerometrului, monitorizarea ritmu lui cardiac, monitorizare combinat ă și apa dublu
marcată.
Metodele de monitorizare nei ndividuale sunt cele în cazul c ărora măsurarea nu vizeaz ă o
persoană, ci un grup de persoane sau o zon ă. Este posibil ca o mare parte dintre aceste
informații să fie deja colectate, îns ă în alte scopuri, de exem plu pentru statistici na ționale
referitoare la import-export sau programe de protec ție împotriva infrac ționalității.

35Exemple sunt num ărul de automobile dintr-o gospod ărie, numărul de biciclete; num ărul
de televizoare, de computere, de jocuri video, de ma șini de spălat vase, de ma șini de
spălat, uscătoare de rufe, num ărul anual de kilometri parcur și cu automobilul, num ărul de
persoane care utilizeaz ă scările raportat la num ărul celor care utilizeaz ă ascensorul într-o
anumită locație, numărul de membri ai cluburilor sportive/de gimnastic ă, numărul de ore
de educație fizică din program ă și rapoartele profesorilor cu privire la num ărul de absen țe
de la orele de educa ție fizică.
Exemple de bune practici
În Regatul Unit, English Active Peop le Survey este cea mai mare anchet ă privind sportul
și activitățile de recreere desf ășurat în Europa. Aceasta identific ă modul în care variaz ă
participarea de la o zon ă la alta și între diferite grupuri din rândul popula ției. Ancheta
măsoară, de asemenea, propor ția de popula ție adultă care particip ă voluntar la
activități sportive s ăptămânal, înscrierea în cluburi, implicarea în sportul
organizat/competi ții, primirea de instruc țiuni și consiliere și satisfac ția global ă în
privința oportunit ăților existente în leg ătură cu activit ățile sportive furnizate în cadrul
comunității locale. A fost conceput un chestionar care s ă permită analiza rezultatelor
printr-o gam ă largă de informa ții demografice, precum sexul, clasa social ă, apartenen ța
etnică, structura gospod ăriei, vârsta și invaliditatea. Primul an al anchetei a fost între
octombrie 2005 și octombrie 2006, și a constat într-un sondaj te lefonic care a cuprins un
număr de 363 724 de persoane adulte din Anglia (cu vârsta de peste 16 ani). Datorit ă
succesului înregistrat, ancheta a fost repetat ă anual pân ă în 2010.
Sport England a valorificat cercetarea di n ancheta Active People printr-o analiz ă
amănunțită a datelor, delimitând 19 segmente de pia ță cu diferite comportamente și
atitudini legate de activit ățile sportive, pentru a contribui la în țelegerea atitudinilor și
motivațiilor popula ției la nivelul întregii țări – de ce practic ă și de ce nu practic ă
sporturi. Prin intermediul acestor segmente sunt ob ținute cuno ștințele necesare pentru a
putea influen ța oamenii s ă participe la activit ăți sportive. Fiecare segment poate fi
analizat la diferite nivelur i geografice. Este posibil s ă se descopere care sunt obiceiurile
asociate activit ăților sportive ale persoanelor care locuiesc pe o anumit ă stradă, care fac
parte dintr-o anumit ă comunitate, autoritate local ă sau regiune. Aceste date includ
informații privind sporturi specifice practicate, precum și motivul pentru care persoanele
practică sporturi, dac ă doresc s ă facă sport și obstacolele în calea practic ării unui
număr mai mare de activit ăți sportive. Segmentele furnizeaz ă informa ții privind
consumul de media și canalele de comunicare, capita lul social, indicatorii de s ănătate,
inclusiv obezitatea și implicarea într-o sfer ă culturală mai largă.
Orientări pentru ac țiune
• Orientarea 38 – Punerea în aplicare a ac țiunilor politice pentru promovarea activit ății
fizice ar trebui s ă fie monitorizat ă cu regularitate, pe baza unor indicatori prestabili ți,
pentru a permite evaluarea și revizuirea.
5. S ENSIBILIZAREA PUBLICULUI șI DISEMINARE
5.1. Campanii de sensibilizare a publicului
Punerea în aplicare cu succes a orient ărilor privind activitatea fizic ă depinde în mare
măsură de schimbarea percep ției publice și a comportamentului individual. Prin urmare,
campaniile de sensibilizare a publicului reprezint ă un instrument important de punere în
aplicare a orient ărilor privind activitatea fizic ă.

36În momentul planific ării unei campanii de sensibilizare a publicului, este util s ă se ia în
considerare rezultatele campaniilor similare în alte țări și modul în care acestea au fost
evaluate. Condi țiile externe (calendar, buget) trebuie abordate într-o etap ă cât mai de
început în momentul planific ării unei campanii. Trebuie defini ți partenerii de cooperare
(oameni de știință, institute, purt ători de cuvânt, agen ții de comunicare și relații publice,
agenții de creație) și ar putea fi util ă existența unui grup de referin ță (ONG-uri, sindicate,
specialiști naționali și internaționali, inclusiv exper ți din media), în special pentru a testa
idei și mesaje.
Trebuie s ă se obțină implicarea comunit ății („marketing la nivel local”). În acest context,
pași importan ți pot fi f ăcuți prin utilizarea internetului pentru cre șterea gradului de
conștientizare, trimiterea de materiale c ătre personalul din domeniul s ănătății și din școli,
publicarea de comunicate de pres ă locale, solicitarea redact ării de articole de specialitate
de către experții din comunitatea local ă și implicarea personalit ăților locale.
Profesioni știi din domeniul mass-media reprezint ă un actor important pentru reu șita
schimbării atitudinii publice și individuale. Având în vedere importan ța din ce în ce mai
mare a canalelor de comunicare în mas ă, în special a televiziunii, în determinarea
stilurilor de via ță, a devenit important faptul ca speciali știi în acest domeniu s ă fie
conștienți de aspectele legate de activitatea fizic ă în legătură cu sănătatea și impactul
asupra mediului, precum și de posibilit ățile pe care le prezint ă mass-media în ceea ce
privește influen țarea comportamentului oamenilor.
Orientări pentru ac țiune
• Orientarea 39 – Pentru a avea impact, campaniile de sensibilizare a publicului ar trebui
să fie combinate cu alte forme de interven ție, în cadrul unei strategii coerente.
5.2. Rețeaua HEPA a UE
Astfel cum se men ționează în Cartea alb ă privind sportul din 2007 a Comisiei Europene,
există un mare poten țial de îmbun ătățire a sănătății publice prin activitatea fizic ă. Cea
de-a doua m ăsură propusă în Planul de ac țiune „Pierre de C oubertin” care înso țește
Cartea alb ă este „sus ținerea de c ătre Comisie a unei re țele UE dedicate activit ății fizice
menite să îmbunătățească sănătatea (HEPA – Health-Enhancing Physical Activity )”.
O rețea HEPA UE ar trebui s ă consolideze și să sprijine eforturile și acțiunile în sensul
creșterii nivelului de activitate fizic ă și de îmbun ătățire a condi țiilor favorabile unui stil
de viață sănătos în Europa. Aceasta ar trebui s ă pună la dispozi ție și o platform ă
europeană pentru partajarea evolu țiilor și punerii în aplicare a politicilor, strategiilor și
programelor bazate pe date concrete.
Din anul 1996 pân ă în 2001, prima re țea european ă de promovare a activit ății fizice
menite să îmbunătățească sănătatea exista ca un program finan țat de Uniunea European ă
și servea în acel moment drept instrume nt pentru facilitarea schimburilor și oferirea de
sprijin pentru elaborarea unor abord ări naționale integrate. Într ucât nicio astfel de
platformă nu a mai existat dup ă 2001, HEPA Europa, re țeaua european ă pentru
promovarea activit ății fizice menite s ă îmbunătățească sănătatea, a fost înfiin țată în mai
2005 în Danemarca. La cea de-a treia reuniune anual ă desfășurată în mai 2007, HEPA
Europa num ăra 52 de membri din 23 de state eur opene, inclusiv 16 state membre ale UE,
și un observator dintr-o țară din afara Europei. Aceasta colaboreaz ă îndeaproape cu
Biroul regional pentru Europa al OMS.

37Obiectivele HEPA Europa includ: 1) contribu ția la dezvoltarea și punerea în aplicare a
politicilor și a strategiilor pentru HEPA în Europa; 2) elaborarea, sprijinirea și difuzarea
unor strategii, programe și abordări eficiente și a altor exemple de bune practici și 3)
sprijinirea și facilitarea elabor ării unor abord ări multisectoriale a promov ării HEPA.
H E P A E u r o p a s e b a z e a z ă pe o abordare multisectorial ă a promov ării activit ății fizice
care implic ă speciali ști din domeniul s ănătății, sportului, educa ției, mediului,
transporturilor, amenaj ării urbane și din alte sectoare pe întreg teritoriul Europei. Aceasta
are ambiția de a participa la toate domeniile de promovare a HEPA în Europa.
HEPA Europa contribuie la elaborarea unor date concrete bazate pe eficacitatea
abordărilor promov ării activității fizice și la îmbun ătățirea punerii la dispozi ție a acestor
date concrete. Aceasta urm ărește să vizeze grupuri de popula ție care au cel mai mult
nevoie să își intensifice activitatea fizic ă pentru sănătate (în func ție de vârst ă, regiune,
statut socioeconomic etc.) și să identifice condi țiile necesare unei vie ți active din punct de
vedere fizic (inclusiv ac țiuni în diferite sectoare, precum sportul, s ănătatea, planificarea
urbană sau transporturile). HEPA Europa sprijin ă, de asemenea, elaborarea unei metode
îmbunătățite de măsurare și monitorizare a activit ății fizice la nivelul popula ției. Se
desfășoară, de asemenea, activit ăți privind evaluarea echilibru lui global dintre efectele
benefice și posibile riscuri crescute determinate de cre șterea nivelului de activitate fizic ă
în rândul popula ției (inclusiv analize costuri-beneficii).
Având în vedere rolul util pe care îl are deja Re țeaua HEPA Europa, o re țea HEPA a UE
nu ar trebui s ă substituie re țeaua existent ă, ci ar putea, mai degrab ă, să găsească moduri
de elaborare a unor activit ăți comune. Schimbul de informa ții și bune practici deja
utilizat în Re țeaua HEPA Europa trebuie s ă fie considerat drept exemplu de urmat, iar
Biroul regional pentru Europa al OMS (Centrul European pentru Mediu și Sănătate,
ECEH) ar trebui s ă fie invitat s ă își păstreze rolul cheie în aceast ă legătură. Comisia
European ă ar trebui s ă caute o modalitate de a oferi asisten ță Rețelei HEPA Europa
pentru activit ățile și proiectele sale la nivelul UE. Subven țiile pentru proiecte trebuie s ă
fie acordate pe baza unor solicit ări specifice în urma unei cer eri de propuneri restrânse.
În acest sens, Norvegia ar trebui s ă poată juca un rol important în difuzarea și
promovarea punerii în aplicare a acestor orient ări UE privind activitatea fizic ă în
Uniunea European ă.
Exemple de bune practici
Rețeaua HEPA Europa organizeaz ă reuniuni anuale deschise tuturor organiza țiilor sau
persoanelor interesate în promovarea activit ății fizice menite s ă îmbunătățească
sănătatea într-o perspectiv ă european ă. Membrii și părțile interesate sunt informate cu
regularitate cu privire la activit ățile și evenimentele în curs de desf ășurare prin
întreținerea unui site de inte rnet al HEPA Europa. Bro șuri de promovare privind
activitatea fizic ă și sănătatea, cu date și cifre importante pentru fa ctorii de decizie, sunt
difuzate prin intermediul re țelei. Un inventar al abord ărilor, documentelor politice
existente și al obiectivelor legate de promovarea activit ății fizice în diferite țări europene
este actualizat cu regularitate. Re țeaua a fost implicat ă în colectarea de studii de caz
privind colaborarea dintre comunitatea care promoveaz ă activitatea fizic ă și sectorul
transporturilor, oferind o im agine de ansamblu a experien țelor europene. O examinare a
metodologiei analizei costuri-be neficii (ACB) în ceea ce prive ște mersul pe jos și
ciclismul, împreun ă cu un instrument pentru o astfel de analiz ă, reprezint ă unul dintre
numeroasele proiecte în curs.
Orientări pentru ac țiune

38• Orientarea 40 – Difuzarea și punerea în aplicare a acestor Orient ări UE privind
activitatea fizic ă la nivel european ar trebui s ă fie sprijinite printr-o re țea HEPA UE pe
baza rețelei europene existente pentru promovarea activit ății fizice menite s ă
îmbunătățească sănătatea (HEPA Europa).
• Orientarea 41 – Comisia European ă este invitat ă să ia în calcul cel mai bun mod de a
oferi sprijin financiar unei re țele HEPA UE în acest sens și modul în care re țeaua ar
putea fi implicat ă în punerea în aplicare și evaluarea proiectelor asociate HEPA și în
difuzarea rezultatelor.

39ANEXĂ: LISTA EXPER țILOR
Prezentele Orient ări pentru activitatea fizic ă au fost formulate de un Grup de exper ți
format din urm ătorii exper ți:
(1) Lars Bo Andersen, Facultatea de Științe Sportive, Norvegia
(2) Sigmund Anderssen, Facultatea de Științe Sportive, Norvegia
(3) Norbert Bachl, Universitatea din Viena, Austria
(4) Winfried Banzer, Johann Wolfgang Goethe Universität, Frankfurt, Germania
(5) Søren Brage, MRC Epidemiology Unit, Cambridge, Regatul Unit
(6) Wolf-Dietrich Brettschneider, Univ ersitatea din Paderborn, Germania
(7) Ulf Ekelund, MRC Epidemiology Unit, Cambridge, Regatul Unit
(8) Mikael Fogelholm, Institutul UKK, Finlanda
(9) Karsten Froberg, Universitatea Danemarcei de Sud, Danemarca
(10) Nieves Palacios Gil-Antuñano, Înaltul Consiliu pentru Sporturi, Spania
(11) Viesturs Larins, Academia de Educa ție Sportiv ă, Letonia, Estonia și Lituania
(12) Roland Naul, Universitatea din Essen, Germania
(13) Jean-Michel Oppert, Universitat ea Pierre et Marie Curie, Fran ța
(14) Angie Page, Universitatea din Bristol, Regatul Unit
(15) Carlo Reggiani, Univers itatea din Padova, Italia
(16) Chris Riddoch, Universitatea din Bath, Regatul Unit
(17) Alfred Rütten, Universitatea Friedrich-Alexander, Germania
(18) Bengt Saltin, Universitat ea din Copenhaga, Danemarca
(19) Luís Bettencourt Sardinha, Universitatea Tehnic ă din Lisabona, Portugalia
(20) Jaakko Tuomilehto, Universitatea din Helsinki, Finlanda
(21) Willem Van Mechelen, Departamentul pentru s ănătate public ă și
ocupațională/Institutul EMGO, Centrul medical al Universit ății VU, Amsterdam,
Țările de Jos
(22) Henriett Vass, Direc ția pentru sport, Ungaria
Grupul de exper ți a fost prezidat de Unitatea pentru sport a Direc ției Generale Educa ție și
Cultură a Comisiei Europene care a avut, de asemenea, rolul de secretariat. Grupul de
lucru al UE „Sport și sănătate” a numit membrii Grupului de exper ți și a monitorizat
procesul de elaborare.
Costurile de logistic ă ale Grupului de exper ți au fost suportate de Comisia European ă.