PROGRAMUL CONVERSIE PROFESIONALĂ PSIHOLOGIE LUCRARE DE ABSOLVIRE Coordonator științific: Prof. Conf. univ. dr. Marin ela T ănase Absolvent: Mărginean… [622636]

Licență

PROGRAMUL CONVERSIE PROFESIONALĂ PSIHOLOGIE LUCRARE DE ABSOLVIRE Coordonator științific: Prof. Conf. univ. dr. Marin ela T ănase Absolvent: Mărginean… [622636]

Byadmin ianuarie 1, 2024

UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI, ȘTIINȚE SOCIALE
ȘI PSIHOLOGIE
DOMENIUL DE LICENȚĂ PSIHOLOGIE
PROGRAMUL CONVERSIE PROFESIONALĂ PSIHOLOGIE

LUCRARE DE ABSOLVIRE

Coordonator științific:
Prof. Conf. univ. dr. Marin ela T ănase

Absolvent: [anonimizat], ȘTIINȚE
SOCIALE ȘI PSIHOLOGIE
DOMENIUL DE LICENȚĂ PSIHOLOGIE
PROGRAMUL CONVERSIE PROFESIONALĂ PSIHOLOGIE

PROBLEMATIC A ADAPTABILITĂȚII
COPILULUI LA PROVOCĂRILE
CERINȚELOR ȘCOLARE

Coordonator științific:
Prof.Conf. univ. dr.: Marin ela Tănase

Absolvent: [anonimizat]
2020

CUPRINS
Partea I
Introducere ………………………………….. ……………………. …………………………. …….. …………………….

CAP. 1 MEDIUL ȘCOLAR ………………………… ……………………………………… ………………… …….
1.1. Copilul de vârstă școlară mică. Acț iuni de cunoaștere ……………. ………………………..
1.2. Adaptarea școlarului mic – proces psihologic complex la nivelul personalității …..
1.3. Posibile soluții pentru asigurarea condițiilor op time de începere a șco larității ……
1.4. Exigențe ale vieții școlare și capacitat ea de adaptare a școlarului mic …………….
1.5. Adaptarea copilului la regimul muncii școlare ……….. ……………… ……………… ……..

CAP.2 ADAPTAREA ȘI INADAPTAREA ȘCOLARĂ – ASPECTE TEORETICE …..
2.1. Adaptarea copilului la școală …………………. ……………………………….. …………………..
2.2. Adaptare versus inadaptare școlară …………………. …………………………… ……………….
2.3. Etiologia fenom enului de inadaptare școlară ……………….. …………. ……………………..
2. 4. Ambianța d in familie și adaptarea școlară …………………….. ……….. ……………… …….

Partea a II -a
CAP.3 OBIECTIVELE ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII
3.1. Concluziile și implicațiile ………….. ………… ………… …………………….. ………………………..
Bibliografie …….. ………………………………. ………………. …………………………………………………..
Anexe …………………… …………………………. ………… ……………….. ……………………………… ……….

Introducere

Printre multiplele probleme ale procesului de reformă a învățământului, se înscrie și
continuitatea dintre treptele sistemului de învățământ, care neutralizează caracterul discont inuu
al procesului educațional.
Pregătirea copiilor pentru activitatea de în vățare în școală este actuală , mai ales că se
înregistrează tendințele comune privind realizarea continuității între preșcolaritate și învățământ
primar, printre car e se înscriu: re definirea obiectivelor de pregătire a copiilor pentru școală și
viață, articularea nivelului de pregătire pentr u școală cu pregătirea continuă, echilibrarea
pregătirii speciale a copilului pentru școală.
Fundamentarea teoretico – experimentală a formării competențelor de învățare din
perspectiva relațiilor de continuitate între educația preșcolară și învățământul primar , egalizarea
șanselor școlare și integrarea optimă a fost și rămâne în continuare unul din obiectivele de bază
ale învățământului din țara noastră.
Învățământul preșcolar, ca prima verigă a sistemului de învățămâ nt are menirea de a
asigura pregătirea copiilor p entru integrarea socio -școlară și presupune stimularea dezvoltării
generale a copiilor, pregătirea psihologică a acestora pentru activitatea de tip școlar, pentru o mai
ușoară și reală int egrare în activitat ea școlară de învățare.
Școala , ca instituție de ansamblu , modulează atitudinile și manifestă rile elevilor , își pune
amprenta asupra procesului dezvoltă rii copiilor (M. Debesse, 1970, p. 297).
Dacă influenț ele vin din partea școlii a u șanse de a dezvolta cât mai mult capacităț ile
psihice și intelectuale ale copilului , dacă se complementariază și cu prestația educațională a
familiei vor avea ca finalitate adaptarea cop ilului în mediul școlar în care poate face față
cerințelor școlare ( în limitele propriei dezvoltări intelectuale) . În primii ani de școală, după
concentrarea și efortul din clasă, copilul are nevoie de familia sa, are nevoie de îngrijire, de
încurajare, de acceptare și susținere afectivă pentru tot ce face pentru a învăț a. Întors acasă , el
trebuie să simtă interesul părinților față de ceea ce a făcut la școală pentru ca să crească și în
ochii lui, să înțeleagă importanț a activități i lui de fiecare zi, să vadă că este prețuit pentru efortul
și reuș itele lui.
Dialogul pe tema activității școlare trebuie să fie firesc, permanent , să apară ca prilej de
stimulare, î ncuraja re pentru ce este pozitiv, iar școlarii trebuie să fie atenționați și preveniți

pentru ce nu poate fi acceptat , înțelegerea și dorinț a de a -l ajut a să vină mereu din partea
părinț ilor. Este și mai bine dacă ș colarul simte nevoia dialog ului, daca simte dragostea lor și
disponibilitatea de a-i veni mereu in sprijin.
Analiza situației actuale din școală oferă posibilitatea de a sublini a faptul că e xistă elevi
care au nevoie de ajutor, acordat la timp și operativ, ajutor cu influență benefică asupra copilului.
Există o preocupare continuă în a soluționa situațiile de adaptare a le copiilor la procesul
educațional apelând la cunoașterea statutului lor fiziologic și psihic , reducând factorii stresori
care pot să apară în procesul educațional (Coașan A., Vasilescu A., 1988 , 89- 111).
Astfel, pregătirea copilului pentru o bună adaptare la exigențele școlii , învățarea
individualizată și personificată se face încă din primii ani de viață și de școală ai copilu lui, în
familie, la grădiniță, la școală. Pentru viața școlară, care cere efort și energie din partea școlarului
mic, adaptarea multilaterală a personalității trebuie văzută ca un proces continuu, asis tat însă de
persoanele adulte învățători, părinți , specialiști (Crețu E., 1999, p. 25 ).
Intervenția promptă și aplicată pe problemele specifice observate la unii școlari,
introducerea influențelor corective și compensatorii , implicarea părinților în demer sul corectiv al
unor comportamente indezirabile determină îmbunătățirea activității școlare a acestora,
dobândirea unor achiziții fundamentale d evenirii sale pentru toată viața.
Din punctu l de vedere al lui Holban, Giugiuman , ,,activitatea educativă exerc itată asupra
copilului urmărește în final realizarea unui adult bine adaptat, bine integrat în societatea în care
trăiește” ( 1972, p.113 ).
Diagnosticul pedagogic corect formulat, descrie aspectele psihicului care trebuie să devină
obiectul stimulării educa ționale și asigură alegerea celor mai eficiente modalități de intervenție
educativă. Valoarea pedagogică în acest stadiu (al debutului în școlaritate), constă în proiectarea
programelor educaționale astfel încât ele să faciliteze împiedicarea manifestărilo r negative și
valorificarea la maximum a potențialului de dezvoltare de care dă dovadă copilul.

CAP.1 MEDIUL ȘCOLAR

1.1. Copilul de vârstă școlară mică. Acțiuni de cunoaștere
Cunoașterea psihopedagogică a copilului nu este un scop în sine nici pentru e ducatoare,
nici pentru învățător. Modalitatea, la îndemâna cadrelor didactice pentru realizarea unei
cunoașteri globale, constă în abordarea copilului ca întreg aflat în interacțiune cu alți factori, acei
factor i care influențează existența și interpreta rea datelor privind manifestările psihice și
comportamentale. Este de dorit ca evaluarea copilului să se bazeze pe dezvoltarea individuală.
Cunoașterea psihopedagogică îndeplinește câteva funcții:
– funcția pronostică – anticiparea tendințelor și ritmului de evoluție a vieții psihice a
copilului. Valoarea pedagogică în acest stadiu (al debutului în școlaritate), constă în proiectarea
programelor educaționale astfel încât ele să faciliteze împiedicarea manifestărilor negative și
valorificarea la maximum a po tențialului de dezvoltare de care dă dovadă copilul.
– funcția diagnostică – aprecierea nivelului de dezvoltare psihofizică (în raport cu media
vârstei și alte caracteristici individuale) permite depistarea și explicarea cauzelor psihologice,
care stau la baza diverselor reacții cognitive și afective. Diagnosticul pedagogic corect formulat,
descrie aspectele psihicului care trebuie să devină obiectul stimulării educaționale și asigură
alegerea celor mai eficiente modalități de intervenție educativă.
– funcția de condiționare a deciziilor pedagogice – în strânsă relație cu funcția de reglare,
se realizează prin deciziile educatorului, privind direcțiile de acțiune în vederea dezvoltării la
maximum a potențialilor psihofizice individuale.
Pentru o apreciere co rectă a personalității copilului trebuie îndeplinite câteva condiții:
– acțiunea de cunoaștere psihopedagogică trebuie să fie organizată și continuă
– trebuie surprinsă personalitatea copilului în unitatea sa structurală, ca rezultat al
interdependenței fa ctorilor ce o alcătuiesc, datele obișnuite trebuie interpretate în interrelație
stabilindu -se totodată și relevanța lor pentru ansamblul structurilor individuale
– funcția de reglare – permite educatorului ca pe tot parcursul activităților instructiv -educat ive să
intervină și să valorizeze copilul potrivit dinamicii personale și a diferitelor variabile ale
personalității sale

– studierea profilului psihologic al copilului într -un anumit moment al evoluției sale, trebuie
dublată de studii longitudinale, care descriu evoluției în timp a unor anumite caracteristici ale
psihicului
– contextele în care este evaluat copilul trebuie sa fie cât mai variate.
Una dintre met odele cel mai frecvent folosite în vederea cunoa șterii per sonalității
copilului este observația p edagogică , efectuată sistematic și cu respectarea câtorva etape .
Stabilirea unor ipoteze, a unui plan de observație, ordonarea datelor culese și prelucrarea
datelor, coroborarea cu alte informații dobândite prin alte metode. Acestea sunt:
metoda biografi că- are la bază principiul cauzalității, cuprinde evenimentele
semnificative din viața copilului și a persoanelor semnificative, a relațiilor cu acestea
metoda analizei produselor activității – permite colectarea unor informații privitoare la
fondul infor mațional pe care îl dețin acelui aptitudinal, oferă date despre structurile intelectuale,
afective, volitive și psihomotorii proprii acestora, utilă în analiza produselor și caracteristicilor
de personalitate
metoda convorbirii – utilizată pentru obținerea unor informații despre copil, se face apel la
experiența sa, i se solicită descrieri de fapte sau motive, este pus să facă aprecieri, să descrie
relații interpersonale
texte le și problele psihologice nestandardizat e- desenele copiilor (familia, omulețul,
arborele, casa și harta persoanelor dragi, evenimentul meu preferat) oferă date importante pentru
educatori despre potențialul psihointelectiv al copilului și a relațiilor sale, în proiectarea
curiculară, în tratarea diferențiată a copiilor în procesul did actic
Utilizarea unei metodologii de psihodiagnoză diferențiată anterior școlarizării permite
cunoașterea nivelului general de dezvoltare psihică reală a populației preșcolare și școlare mici,
nivel general al maturită ții psiho -sociale anumite întâr zieri în dezvoltare și aspectele
heterocronice ale anumitor procese psihice, al personalității dizarmonice.
Fișa completă și elaborarea aprecierii finale cuprinde indicațiile privitoare la școlarizarea
copilului. S-a conturat pregnant faptul că, în cazul copiilo r cu un nivel de imaturitate, nepregătiți
pentru această activitate (circa 70% dintre ei) au prezentat cauze de natură nonintelectuală sub
dezvoltare fizică, instabilitatea psihomotorie, capacitate redusă de concentrare, dominantă
laterală manuală neconsol idată, percepțiile, reprezentăriile spațiale imperfecte etc.

Maturitatea școlară (5 – 7 ani), respectiv m aturizarea , este procesul ce presupune
modificările organice și nervoase ce apar în funcțiunea factorilor genetici. Este important de
reținut că achizițiile di ntr-un stadiu devin premise necesare ale achizițiilor din stadiile ulterioare,
interesul nostru este orientat către stadiile de dezvoltare din școlaritatea mică.

1.2. Adaptarea școlar ului mic – proces psihologic complex la nivelul personali tății
Adaptarea școlară implică acțiunea de modificare, de ajustare, de transformare a copilului
pentru a deveni pregătit pentru școală, capabil de a face față c erințelor instructiv -educative
cuprinse în programa școlară , de a fi compatibil , în acord cu no rmele și regulile școlare pentru
dobândirea cu succes a rolului și statutului de elev.
Ținând cont de schimbările simultane – evoluția personalității copilului și exigențele
școlare din ce în ce mai ridicate, pentru evaluarea adaptării școlare trebuie să r aportăm
particularitățile mediului școlar la etapa de dezvoltare a copilului.
Forma, stadiul și nivelul de realizare a interacțiunii dintre personalitatea în formare a
elevului și cerințele activității școlare vor determina o gamă extinsă de posibilități adaptive.
La intrarea în școală copilul va “învăța să învețe” în cadrul fiecarei discipline școlare și î n
consecință, se va adapta cu cât metodele și mijloacele de învățământ utilizate vor fi adaptate
particularităților psiho -individuale și de vârstă ale acestora.
Activitatea desfășurată în școală diferă radical de cea desfășurată în grădiniță, copilul se
vede transformat dintr -o lume a jocului și a poveștii într -o lume a informațiilor a cunoștințelor
transmise prin lecții care trebuie înțelese, însușite, reproduse, demonstrate. Un copil nu poate fi
considerat apt pentru școală dacă nu are dezvoltată o anumită capacitate de muncă, cu nivelul
optim de dezvoltare a voinței și motivației.
Acumulările comportamentale realizate în preșcolaritate se concretizea ză într -un anumit
nivel ce se constituie ca premisă a integrării școlare optimale. Datele referitoare la inteligență
obținute cu ajutorul probelor psihologice au de regulă, o valoare predictivă, anticipând gradul de
maturitate a copilului pentru formarea d eprinderilor de citire și de scriere. Un element important
al maturității școlare este adaptarea școlară, ca proces de echilibrare între asimilarea cerințelor
școlare și acomodarea la acestea, proces care îl solicită pe copil pe toate direcțiile sale de

dezvoltare, care vizează gradul de concordanță între nivelul de dezvoltare a copilului și viitoarele
cerințe școlare: intelectuală, morală, estetică, fizică și comportamentală. Stadiul nivelului de
adaptare a copilului ne poate dezvălui evoluția sa viitoare: succes sau eșec școlar.
Tot la nivelul micii școlarități apare fenomenul imaturității școlare. Imaturitatea școlară
se manifestă prin multe forme și este o barieră serioasă în procesul de adaptare școlară și în cel
de progres școlar. Investigațiile psih ologice extinse au relevat faptul că multe dintre cauzele
directe ale imaturității școlare și ulterior, ale eșecului școl ar sunt observabile de timpuriu. Este
vorba de factorii organici primari, predispozițiile structurale ereditare, afecțiunile sistemului
nervos central și factorii organici secundari (tulburările organice interne, bolile cronice și factorii
sociali, în special familia și nivelul ei socio – cultural. Prognoza imaturității școlare devine o
piedică în evoluția copilului în perioada de debut în școlaritate.
Observarea comportamentelor concrete ale copiilor, convorbirile cu părinții, cu educatorii
sugerează existența unei simptomatologii, a trecerii și implicit a adaptării la copilăria școlară, ce
tinde a se așeza sub influența dominantă a struct urilor și motivelor activității de învățare. În
grădiniță se stabilizează prespectiva intrării într -un alt ciclu de învățământ cu sarcini mai
complexe și exigențe mai mari, iar trecerea și adaptarea se face sub imperiul unor premise
psihice interne, între care pot fi menționate:
– creșterea ponderii exprimărilor verbale în analiza reprezentărilor sub impactul descrierilor și al
povestirilor, premisa dezvoltării memoriei logice și a gândirii abstracte
– creșterea indiciului independenței proceselor intelectu ale cu rol deosebit în medierea
demersurilor cognitive solicitate de învățare
– dezvoltarea motivelor și a intereselor de cunoaștere ale copiilor, posibilitatea convertirii lor în
suport al efortului intelectual dirijat: capacitatea de a efectua acțiuni va riate nu numai în plan
material (obiectual) ci și mental (simbolic, presupus).

1.3.Exigențe ale vieții școlare și capacitatea de adaptare a școlarului mic
Educația, ca parte a sistemului social se desfășoară în conformitate cu valorile cul turale
ale acesteia, iar exigențele impuse de dezvoltarea socială fiind reglementată de legi și norme
specifice domeniului.

Clasa pregătitoare are rolul de a asigura copiilor un an în care se face trecerea treptată,
într-un context organizat unitar, de la educația preșcolară (pentru cei care au urmat -o) sau de la
viața exclusiv în familie (pentru cei care nu au urmat învățământul preșcolar) la viața școlară.
În clasa pregătitoare se va consolida pregătirea celor care au participat la învățământul
preșcol ar, va permite celor care nu au fost înscriși la grădiniță să socializeze, s ă se adapteze vieții
de școlar și să capete deprinderile necesare pentru școală. În fiecare etapă a micii școlarități se
dorește dezvoltarea armonioasă a copilului, acumularea cuno ștințe lor, deprinderi lor, priceperi lor
și competențe lor necesare pent ru o bună adaptare a copilului la viața școlară .
În activitățile de dezvoltare a limbajului în scopul cunoașterii nivelului dezvoltării
limbajului preșcolarilor, se pot utiliza verifica rea, dezvoltarea și activizarea limbajului copiilor
utilizându -se metode activ -participative : interviul (verificarea orală (discuții individuale, notarea
eventualelor probleme în limbaj), jocul (nivelul dezvoltării limbajului, dezvoltarea capacităților
de exprimare corectă), memorizări (capacitatea de memorare, de exprimare corectă, coerentă),
problematizarea (fișe cu suport intuitiv).
În educația morală, cu scop de educare a conduitelor școlarului mic, se p ornește de la
ideea că morala este o cale de real izare a educației. Domeniul educației morale este delicat, cere
competență și artă pentru a soluționa numeroasele probleme pe care le ridică formarea profilului
moral al unui copil. Acțiunile educative se desfășoară în mod organizat și siste matic, au rolul de
a valorifica acele influențe care se exercită în mod neorganizat asupra copilului. Folosind
metodele cele mai adecvate se urmărește ,, construirea conștientă a personalității morale a
copilului în concordanță cu imperativele moralei societății”. (Nicola I., Farcaș D., 1990, p. 31).
Exercițiile de comportament sunt precedate de scurte explicații: cum să -i respecte pe
adulți, pe colegi, cum să salute, cum să se ajute reciproc, să respecte programul de școală, etc.
Accentul cade pe modul în care trebuie re spectată o cerință morală, pentru ca pe parcurs să se
extindă și asupra respectării ei. Pentru a avea o funcție stimulativă este nevoie ca explicația să
fie însoțită de material și fapte concrete , de exemple morale, care pot declanșa trăiri afective,
care determină o conduită corespunzătoare. Spre deosebire de celelalte metode care descriu
modul în care să s e comporte copiii, prin exemple le sunt oferite modele concrete de comportare.
,,Locul prescripțiilor verbale, care avea menirea de a descrie cum urmea ză să fie
comportamentul, este preluat de un model concret ce ilustrează comportamentul în desfășurarea
sa” (Nicola I., 2000, p. 227). Școlarul preia modelul fără niciun fel de prelucrare sau filtrare

internă, încercând să se comporte identic cu modelul ca re devine pentru el un impuls spre
acțiune.
Atunci când exemplele sunt oferite de persoanele aflate în anturajul copilului – părinți,
învățătoare, colegi, adulți – acționează nemijlocit asupra copilului prin interrelaționare. Exemplul
părinților și al învățătoarei este de mare importanță în influențarea conștiinței și conduitei
copilului (în măsura în care presupune o îmbinare armonioasă a autorității și a afecțiunii).
Preocuparea ar trebui să se îndrepte, în primul rând, asupra propriei atitu dini și asupra
propriului comportame nt dezirabil, deoarece exemplul devine un instrument ce acționează asupra
personalității copilului. Exemplele indirecte constau în relatarea și descrierea unor fapte și
acțiuni morale exercitate de o anumită persoană înt r-o anumită situație. Acestea se pot realiza cu
ajutorul povestirii, textelor literare, filmelor, revistelor, etc.
Pentru ca efectul exemplului moral să fie cel dorit se impun anumite condiții de ordin
psihopedagogic, respectiv crearea unui cli mat psihosocial cu o puternică încărcătură afectivă care
să fie favorabil unei relații bazate pe comuniune, atașament, respect între învățătoare și copii.
În pregătirea pentru școală, copilul trebuie învățat cum se procedează în diferite situații
noi pe care nu le -a experimentat în grădiniță, ce comportamente sunt permise și ce este interzis.
Acest demers se realizează pas cu pas, în scopul interiorizării regulilor, normelor de
comportament în clasa de elevi. Dacă acestea vor fi cunoscute și internalizate treptat, copilul se
va adapta ușor și se va comporta corect.

1.4. Adaptarea copilului la regimul muncii școlare
Intrarea copilului î n școală reprezintă un moment crucial în viața lui (date fiind statutul și
rolul de elev, natura relațiilor cu adulții și cu ceilalți copii și , mai ales , noutatea condițiilor de
activitate ) și presupune un anumit nivel de dezvoltare fizică, intelectuală, volițională, morală a
copilului. Învățarea devine activitate a complexă care presupune un ef ort susținut, o încercare a
voinței, un regim de muncă mult mai riguros, o disciplină a muncii, responsabilități și sarcini
îndeplinite. Accentul cade pe dezvoltarea dim ensiunii formative a pregătirii, dobândirea unor
abilități și operații intelectuale nec esare actului de cunoaștere care favorizează învățătura.

Adaptarea la regimul școlar trebuie să se real izeze și în plan comportamental: se impune
respectarea unor reguli din partea copiilor ( deprinderea de a aj unge la școală la timp, pregătirea
lecțiilor , pregătirea ghiozdanului pentru a doua zi etc.)
Pregătirea copilului pentru școală vizează deopotrivă nivelul dezvoltării fizice și
neurofiziologice, nivelul proceselor cognitive, dezvoltarea voinței, a capacităților de socializare
ale copilului . Comportam entul copilului de vârstă școlară mică se exprimă în plan social, chiar și
atunci când vorbim despre conflicte sau tulburări de comportament, urmare a neîmpărtășirii de
către subiect a unor modele comportamentale de grup. Sunt tulburări de comportament cen trate
pe social, pe grup, pe membrii săi, iar conflictele externe se asociază sau pot fi determinate de
conflictele interne ale subiectului. Deficiențele comportamentale se pot datora, de asemenea,
unor perturbări de la nivelul segmentului orientativ regla tor al comportamentului.
Statutul și rolul de elev impun n oi reguli, noi datorii, dar și o schimbare a poziției sale în
familie. Din această perspectivă, asimilarea unor elemente ale viitorului rol de elev constituie un
aspect important al pre gătirii copilului pentru școală. Pregătirea pentru școală este impusă de
caracteristicile activitații de învățare, iar obiectivul său principal este integrarea școlară optimă.
Nu rare sunt situațiile în care se manifestă relații de ,,respingere ș colară” din primele zile,
atitudini emoționale negative ale copilului față de activitatea școlară, instabilitate relațională,
uneori chiar înainte de primul său contact cu școala. Aceste manifestări sunt cauzate de influențe
ale mediului de proveniență (pă rinți, frați mai mari) sau pot să apară din cauza aversiunii față de
preocupările școlare ca urmare a unei neconcordanțe între posibilitățile copiilor și dificultățile de
învățare cauzate de anumite deficiențe.
Dificultățile de adaptare școlară apar din ca uza unor factori generatori, întâlniți în
practică: noile ipostaze de activitate care debutează în școlaritate produc perturbări la nivel
emoțional, al echilibrului său afectiv și ca urmare reacțiile sale sunt diferite de așteptările
adulților, iar consec ințele inadaptării au efect negativ asupra evoluției sale școlare.
Printre factorii care generează dificultăți semnificative în procesul de adaptare școlară
amintim frica de școală , anxietatea, agresivitatea, timiditatea, dizabilitățile de orice natură.
Primele zile de școală pot să fie, uneori, extrem de solicitante pentru copil și familie:
copiii refuză să meargă la școală, iar părinții se simt neputincioși deoarece nu înțeleg ce se
întâmplă, nefiind lipsă de respect față de părinți. Copilul întâmpi nă o serie de dificultăți
emoționale și cognitive care -l determină să se implice în comportamente de evitare.

Frica de a merge la școală, în unele cazuri, este o tulburare a copiilor care prezintă
comportamente de evitare și respingere a școlii. Ace st comportament este adesea relaționat cu
dorința de a evita emoții negative (frică, panică, tristețe) sau de a obține unele beneficii (atenție,
accesul la activități plăcute etc.). Copiii care nu au fost obișnuiți cu colectivitatea, cei care nu
fost iniți ați în a depune efort și care brusc sunt determinați să își schimbe modul de viață pot trăi
schimbarea ca pe o traumă, tea ma de a fi separați de părinți. Frica de educatori ori de socializare
pot avea repercursiuni pe termen lung asupra performanțelor de c omunicare ale elevilor.
Toți copiii experimentează starea de anxietate, stare de așteptat în momente specifice ale
dezvoltării. De multe ori copilul este apatic, are un tonus scăzut pentru activitate, îi lipsește
curajul asumării acțiunilor, are teamă de eșecuri, suportă greu nereușitele, voința este procesul
psihic subdezvoltat, sarcina de lucru nu îi motivează randamentul, ci îi pa ralizează perspectiva
eșecului, se teme de momentul verificării cunoștințelor chiar și atunci când este bine pregătit.
Strategiile eficiente, care reduc anxietatea copilului, sunt diverse. Se utilizează
recompensarea comportamentului curajos – prin recompense materiale (jucării, premii) și non –
materiale (laude, acordarea de atenție și interes din partea părintelui). Atenția par entală este o
recompensă extrem de puternică. Pentru a fi eficiente, recompensele trebuie să aibă semnificație
pentru copil. Ignorarea comportamenteor nedorite devin revers al strategiei anter ioare – se acordă
atenție (la uda) doar atunci când comportamentul anxios a încetat. Prevenirea evitării constă în
ocolirea situațiilor care generează teamă (principalele cauze ale anxietății la copii), să fie învățați
că pot face față anxietății, că situația nu este cu adevărat periculoasă și că sunt mai puternici
decât credeau. Comunicarea eficientă, empatică este comunicare în care se discută cu copilul
despre lucrurile care îi provoacă neliniște, empatizând, arătând înțelegere într -o manieră calmă
și relaxată. Copilul are nevoie să se simtă ascultat, înțeles și susți nut, să fie încurajat să rezolve
constructiv această problemă, în loc să se concentreze pe cât de rău se simte.
Îndemnând copiii să facă față situațiilor în mod constructiv, părintele încurajează copilul
să găsească soluții, să gestioneze în mod constructi v o situație anxioasă.
Prin modelarea comportamentului curajos, copiii învață să se comporte observând pe cei
din jur, mai ales pe părinți, pentru că aceștia trec drept model copilului. Prin activitățile de
consiliere și orientare se poate interveni discr et la nivelul fiecărui copil anxios, în colaborare cu
profesorul psiholog, cu membrii familiei, cu microgrupul de colegi.

Timiditatea este o stare emoțională excesivă care conduce la generalizarea stării de
inhibiție și reflectă în special în incapacitate a de comunicare, scăderea reactivității motrice.
Copilul timid este cuminte, ascultător, supus, inhibit, tăcut, retras, simte nevoia de singurătate, se
teme de oameni (teamă nejustificată, imaginară), neîncrezător în sine, se programează practic
mental pen tru eșec (care nu întârzie să apară), ca o ,,confirmare” a inferiorității sale.
Școala și autoritatea educatorului pot deveni un factor inhibitor semnificativ în cazul
copiilor timizi, alteori cauzele provin din educația primită în familie sau sunt unii c opii care au
nevoie de o atentă susținere pentru a le reconstrui încrederea în școală, în mediul școlar și în
educatori.
Abaterile comportamentale (agresivitatea) sunt înscrise în categoria fenomenelor de
inadaptare fiind exprimate într -o multitudine de f orme, de nuanțe, determinate de o varietate
crescută de cauze și se întâlnesc la toate nivelurile de vârstă. Comportamenul agresiv al elevilor
are cauze multiple: probleme familiale (familii dezmembrate, situație materială precară), climat
familial conflic tual, familii hiperpermisive, modele de comportament învățate în familie,
anturajul, caracteristici specifice vârstei (dorința de a atrage atenția, de a impresiona, din
teribilism, afirmarea masculinității).
În educația greșită a unui copil pot să apară și unele trasături negative ale voinței,
respectiv capriciile și încăpățânarea. Capriciile țin mai mult de un anumit tip de relații afective
dintre copil și adulții din familie, de supraprotecție afectivă, șantaj emoțional asupra adulților.
Din punct de vedere psihologic, orice refuz sau manifestare agresivă sau dezadaptivă a
copilului are o cauză. Încăpățânarea apare și în cazul atitudinii instabile a părinților, iar copilul
perseverează în cererea lui, îndepli nită fiind întrucât nici în cazul anumitor părinți limitele nu
sunt tocmai clare. O altă percepție a încăpățânării copilului este momentul în care nu poate sau
nu înțelege de ce trebuie să rezolve o anumită sarcină școlară. Se intervine corectiv pentru
disciplinarea pozitivă a copilului, d upă observarea atentă a momentelor când copilul este receptiv
sau nu la sarcinile care i se dau, pentru a descoperi cauzele comportamentului său.
Integrarea presupune adaptare, iar instrumentele de lucru propuse și proiectele de
intervenție unitară core ctiv- compensatorie trebuie să ofere idei flexibile, ușor adaptabile la
situații concrete. Pregătirea preșcolarului pentru debutul în școlaritate urmărește îndeplinirea
unor obiective generale ce vizează competențele necesare unei bune adaptări: afective, sociale,
din sfera atitudinalului și comportamentului.

CAP. 2. ADAPTAREA ȘI INADAPTAREA ȘCOLARĂ – DELIMITĂRI CONCEPTUALE

2.1. Adaptarea copilului la școală
Integrarea copilului în mediul școlar presupune o bună acomodare a elevului la sarcin ile
pe care i le impune școa la și activitatea de învățare , care se evidențiază prin capacitatea elevului
de integrare în activitate și în viața școlii, exprimată prin: reușita școlară, acomodarea la cerințele
școlii (colectiv didactic, clasă de elevi, micr ogrupuri formate). Un copil care e bine adaptat se
simte integrat în grup, percepe pozitiv grupul școlar (clasa), e perceput pozitiv de către grup, îi
face plăcere să fie la școală, reușește să facă față cerințelor diferitelor discipline de învățamânt.
Inadaptarea școlară a copilului poate cunoaște diverse forme de manifestare: de la
rezultate școlare slabe la apatie, lipsa interesului pentru școală, tulburări de comportament până
la refuzul frecventării orelor. Acest refuz poate fi manifestat în mod direc t sau indirect prin
invocarea unor dureri de cap, stomac sau de gât, dureri manifestate cu puțin timp înainte de
plecarea la școală dureri care, de regulă, încetează imediat ce micuțului îi este permis să rămână
acasă. Inadaptarea se datorează și tensiunil or, eșecurilor, dramelor sentimentale, sentimentelor
de abandon sau celor de ofense și devalorizare în ochii altor copii de vârsta lor sau a unor
persoane apreciate de ei de care depinde succesul lor.
Un rol semnificativ în adaptarea școlară îl are familia. Atitudinea față de școală, felul
relaționării cu ceilalți, depind de experiența de viață acumulată în familie. Atunci când părinții
reușesc să mențină în familie o atmosferă caldă, securizantă și își manifestă autoritatea într -un
mod fires c, echilibrat, se creează premise favorabile unei bune adaptări școlare (copilul are o
stimă de sine înaltă, e încrezător în sine, responsabil). Excesele în exercitarea autorității,
determină dificultăți în adaptarea copilului, mărește dependența acestuia de părinte, copilul nu se
mai simte liber, este mai puțin prietenos și spontan, va avea mari dificultăți în procesul de
maturizare.
Dacă părintele este ostil și autoritar, va creea copilului o supunere forțată, pasiv –
agresivă. Copilul care trăiește în tensiune, se simte respins, nefericit, inferior și va dezvolta
teama de adulți, suspiciunea în legatură cu motivele și comportamentele altora, va avea tendința
să se autopedepsească și să aibă dificultăți de relaționare. La cealaltă extremă, co piii ai căror
părinți exercită un control insuficient asupra lor, fiind astfel forțați să fie prematur autonomi, sunt

dezordonați, mediocri, inadaptați la cerintele școlare. Dacă părintele este și ostil, încurajează la
copil impulsivitatea și conduitele d ezordonate ceea ce l împiedică în procesul de adaptare. Orice
suferință emoțională a copilului se reflecta în conduita școlară, determinand apatie, dezinteres
față de învățătură, chiar respingere față de școală sau ostilitate.
Modul de a fi al părinților , felul lor de a gândi, de a -și exprima trăirile, va servi drept
prim model pentru copil. Dacă părinții sunt capabili să -și păstreze calmul și încrederea în situații
problematice, și copilul va fi capabil de autocontrol. Părintele comunicativ, afectuos, de schis îl
va stimula pe copil să se deschidă și să comunice la rândul său. Acestea constituie bune premise
pentru dezvoltarea unei personalități echilibrate, capabile să se integreze corespunzător în mediul
școlar și să facă față provocărilor impuse de aces ta. Este foarte important ca părintele să
manifeste interes și preocupare față de activitatea școlară a copilului lui oricât de încă rcat ar f i
programul zilnic al acestora, să îi poată asigura condiții bune de î nvățat învățându – l totodată să –
și organizez e timpul și activitatea. Temele nu trebuie să fie o cursă contra cronomentru, ci un
moment în care copilul fixeaza cunoștințele dobândite. Dacă nu reușește să înțeleagă un enunț, e
bine să fie încurajat să -și sune un coleg pentru că o discuție între colegi poate fi o bună
modalitate de a -l responsabiliza față de munca lui și de a -l face să conștiintizeze valoarea
noțiunii de solidaritate.
Părintele trebuie să – și încurajre permanent copilul, să -l recomp enseze și să se bucure
împreună cu el de toate reușitele sale.
Pregătirea pentru o integrare școlară reușită, începe încă din familie, apoi c ontinuă în
grădiniță . Climatul familial prin rețeaua de relații și sistemul de valori, influențează adaptarea
școlară, le determină evoluți a în viață. Intrat în școală, copilul este solicitat intens intelectual,
învățarea devenind tipul fundamental de activitate. Atitudinea față de școală, felul relaționării cu
ceilalți, depind de "experiența de vi ață" acumulată în familie.

2.2. Adaptare versus inadaptare școlară
Pornind de la definiția lui J. Piaget că ,, adaptarea este, deci, acordul individului cu mediul
(in primul rând cu mediul social social), presupunând a comodarea optima la mediul dat ș i
răspunsul favorabil la sol icitările și exigenț ele sale ”, la care adaugăm particularitățile specifice

activității instructive – educative, putem afirma că adaptarea școlară este dată de calitatea și
eficiența realizării concordanței relației dintre personalitatea elevului și cerințe le școlare,
concretizate într -un rezultat favorabil al procesului de învățământ. Un elev adaptat face față
cerințelor educative conform disponibilităților sale bio – psiho – sociale .
Adaptarea școlară reprezintă un deziderat major, vizat în cadrul oricărui sistem de
învățământ. Pregătirea copilului pentru o bună adaptare la cerințele școlii se face încă din primii
ani de viață ai copilului, în familie și la grădiniță (premergător, deci perioadei școlare).
Ca indicatori spec ifici ai adaptării școlare (Coaș an, 1988) amintim :
a. Însușirea conținutului învățământului de către elev, adică a ansamblului de cunoștințe pe care
acesta trebuie sa le dobândească din principalele domenii ale cunoașterii;
b. Reușita școlară, considerată de majoritatea specialiștilor drept cel mai important și mai
relevant criteriu de evaluare al adaptării școlare și anume calitatea rezultatelor școlare ale
elevului. Între reușita școlară și adaptare există o corelație puternică, semnificativă, însă invers ul
nu corelează în aceeași măsură (insucces școlar – inadaptare).
Se poate vorbi despre cazuri de insucces școlar care nu sunt însă și cazuri de inadaptare.
c. Indicatori relaț ionali – valorici:
– integrarea în grup
– perceperea pozitivă a gr upului școlar (clasă)
– perceperea pozitivă a elevului de către grup
– asimilarea unor valori corespunzătoare vârstei
d. Indicatori comportamentali: conduita corespunzătoare
Din analiza acestor indicatori se desprinde concluzia ca întotdeauna adaptarea școlară va
corespunde unei situații de randament școlar asociat cu conformarea la normele de conduită
socială.

2.3. Etiologia fenomenului de inadaptare școlară
În ceea ce privește factorii cauzali care pot conduce la apariția fenomenului de inadaptare,
cercetările din domeniu au dus la identificarea mai multor categorii de factori (T. Kulcsar).
A.Factori interni (care țin de individ):
a. Factori intelectuali de forma inteligenței școlare (gradul de adaptare la activități de ti p școlar)
b. Factori nonintelectuali (țin de personalitatea copilului, de motivație – nivel de aspirație,

stabilitate emoțională, încredere în sine, deprinderi, priceperi, atitudini, aptitudini, perseverență,
interes cognitiv etc.)
Factorii biolog ici (dezvoltarea normală a copilului, rezistența sa la solicitările fizice și
psihice), cât si despre factori ce țin de personalitate devin aspect relevante în adaptarea
școlarului. Performanțele scontate în concordanță cu nivelul său de inteligență sunt d ovezi ale
adaptabilității școlarului mic (adaptarea școlară definindu -se în funcție de inteligența elevului).
B. Factori externi
a. Factori pedagogici (de natura școlară)
b. Factori familiali
c. Factori sociali ( de interacțiune în grupul de vârstă)
Factorii de natură pedagogică ce intervin cauzal în aparitia fenomenului de inadaptare
sunt: forma de organizare a învățământului, metode și mijloace didactice (mai ales adecvarea
acestora la copil și la tipul de personalitate a acestuia), natura cerințelor școlare (mai ales sub
aspectul cantității), cadrul didactic (cu influență puternică asupra fenomenului prin pregătire
profesională, atitudinea față de profesiune, atitudinea față de elevi).
Factorii familiali țin de nivelul educați onal- cultural al familiei (moștenirea materială,
culturală a familiei, nivelul de aspirații al părinților relativ la copiii lor exprimă diferențele de
reușită și gradul de adaptare sau inadaptare școlară), de colaborarea cu alți factori educativi și
socia li.
Factorii sociali se referă la sistemul de relații extrafamiliale și extrașcolare între limitele
căruia se desfășoară experiența de viață a elevului, la influența grupului de vârstă, la efectele
acestuia asupra elevului. Acești factori intera cționează în sisteme de relații și corelații, adevărate
rețele inter -condiționate, care pot conlucra pozitiv, favorizând o bună adaptare școlară sau
negativ, determinând instalarea și menținerea fenomenului de inadaptare.
În literatura de speci alitate sunt prezentate și descrise forme le de inadaptare școlară:
eșecul școlar , imaturitate școlară , inteligență școlară de limită sau sub limită , instabilitatea
psihomotorie și emoțională , tulburări instrumentale , tulburări de comportament , abandon șco lar.
Dincolo de dimensiunile și perspectivele teoretice ale inadaptării școlare, determinată de mai
mult decât un sing ur factor cauzal, există factori ordin afectiv, caracterial, moral, familial, social,
pedagogic care pot perturba echilibrul dinamic elev -școală .

PARTEA a II-a
CAP.3 OBIECTIVELE ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

3.1. Obiective teoretice /generale
Școala, ca principal factor de educare și formare a personalității copilului și a viitorului
adult, poartă răspunderea pregătirii școlarului mic astfel î ncât acesta să se poată adapta
condițiilor mereu schimbătoare ale mediului sociocultural .
Implementarea unor programe ș i a unor măsuri alternative vor duce la diminuarea
fenomenului de inadaptare școlară, vor detemina corectarea comportamentelor indezirabi le, vor
sprijini părinții în corectarea comportamen telor indezirabile ale copiilor .

3.2. Obiective practice
Depista rea cauzelor insuccesului în vederea combaterii inadaptă rii școlare .
Intervenția timpurie în situațiile de inadaptare școlară prin i ndividu alizarea măsurilor în vederea
corectări i comportamentelor indezirabile.
Conceperea și aplicarea unor programe d e intervenție individualizată, respectiv instruire
diferențiată .
Conceperea și aplicarea unui plan de intervenție personalizat.

3.3. Descriere a participanților
În prezenta cercetare s -a pornit de la premisa că există cazuri în care unii școlari au
dificultăți de adaptare la cerințele școlii, au dificultăți de învățare, deficit de atenție,
hiperactivitate, manifestă comportamente indezirabile.

Subiecți i: 4 școlari din clasele primare

3.4. Metode de eșantionare :
Măsuri le alternative pentru diminuarea fe nomenului de inadaptare școlară au în vedere
rezolvarea problemelor copiilor problemă .
Eșecul favorizează agresivita tea, conduitele dezorgani zate, înhibând dezvoltarea,
determinând apariția efectelor negative asupra integrării sale școlare.
Studiile de caz prezentate re prezintă situații concrete ale unor copii care au întâmpinat
greutăți în ceea ce privește adaptabilitatea, atât la nivelul sit uațiilor de învățare cât și la nivelul
comportamental.
În urma colaborării cu d -na psiholog Ș.A. s -au obținut date referitoare la cazurile de
insucces școlar sau neascultare, respectiv încăpățânare .
Datele referitoare la cazurile în care copiii prezintă d ificultăți de scriere , hiperactivitate
sau deficit d e atenție sunt obținute în urma cazurilor întâlnite la clasă.

3.5. Descrierea instrumentelor utilizate
Aspectele relevante au fost obținute în urma unor studii de caz pe copiii care au probleme
de ada ptabilitate, respectiv dificultăți de învățare, deficit de atenție, hiperactivitate sau manifestă
comportamente indezirabile. În urma colaborării cu d -na psiholog Ș.A. s -au obținut date
referitoare la cazurile de insucces școlar sau neascultare, respectiv încăpățânare .

3.6. Descrierea procedurilor de recoltare a datelor –
Perioada: 21 august – 16 septembrie 2020
Nu au existat probleme întâmpinate pe parcursul colectării datelor deoarece acestea au
fost obținute în urma colaborării cu psihologul Ș.A., în urma observației directe a acestor școlari.

Prezentăm studiul de caz în cadrul educației în familie , insuccesul școlar al unui elev din
clasele primare:

Insuccesul școlar

Comportamentul greșit al părinților:
Părinții învinuiau școala pentru insucc esul propriului copil.
În același timp, părinți i acuzau copil ul, îl etichet au, îi adresau cuvinte urâ te.
De cele mai multe ori, părinții f aceau reproșuri, țipau , îl bruta lizau , aplicau adeseori pedepse
corporale.
Intervenția s-a realizat cu ajutorul cadrul ui didactic și al specialist ului, respectiv psihologul.
Comportamentul corect al părinților:
Părinții au asistat la lecții , au discutat cu învățătoarea , au analizat calm și minuțios situația
apărută în viața de școlar a propriului copil, respectiv insucces ul școlar.
După ce s -au stabilit cauzele insuccesului școlar al copilului, părinții au discutat cu acesta.
Datorită discuțiilor, părinții au ajuns la un consens: au acordat un ajutor real copilului prin
întocmirea împreună cu aceștia al unui regim adecva t al zilei și al activităților. În u nele situații,
s-a apelat la specialist, s-au consultat cu acesta, în momentele în care starea copilului a necesitat
lucrul acesta.

Strategii de acțiune a psihologului:
Psihologul a urmărit reușit a copi lului, mai cu se amă în proces ul de adaptare într -o nouă situație,
respectiv segmentul „școala primară” .
În timpul ședințelor, psihologul a realizat testarea copilului , urmărind starea memoriei,
dezvoltarea gândirii, imagina ției, a gradului de inteligență.
În același timp, psihologul a discutat cu învățătoarea, împreună cu care a organizat activități de
consiliere, corecție, consultanță.

O altă situație în care se utilizează studiul de caz, se referă un comportament indezirabil al
copilului la neasculta re, respectiv încăpățânare .

Neascultare, respectiv încăpățânare

Comportamentul greșit al părinților:
Părinții nu au analizat obiectiv situația, fapt pentru care încep eau să strige , amenințau ,
reproșau , etichetau copil ul, îi aplicau pedepse corporale, n u ascultau explicațiile copilului.
Făceau generalizări și îi aminteau copilulu i de toate greșelile comise, nu doar a situației curente.

Comportamentul corect al părinților:
După ce s-a analizat împreună cu copilul comportamentul acestuia , se reușeșt e să se
discute calm și echilibrat. Prin tact, empatie, obiectivitate, comp ortament decent corect, se oferă
modele comportamentale pozitive.
Părinții au r ealizat că nu mai trebuie să facă referință la alte situații concrete, nu au mai
judecat copilul, ci fapt ele lui , au analizat situația asupra comportamentului care a necesitat
îmbunătățire, modificare.
Părinții au oferit propu neri concrete de funcționare, au căzut de acord cu copilul asupra
respectării regulilor, anumitor cerințe exprimate de ei. Toate condiț iile adulților au fost acceptate
și înțelese de copil.
Strategii de acțiune a psihologului:
Psihologul a organizat împreună cu părinții diverse ședințe și le-a oferit consultanță c u
privire la educarea copilului. Li s -a propus să observe și să studieze si stematic comportamentul
copilului în cadrul școlii și al familiei . A fost importan t să se organizeze diverse traininguri
pentru copii și părinți, vizînd în cadrul acestora cultura conduitei, căile de soluționare a
conflictelor în familie.

În cele ce urme ază, d etaliem aspectele ce țin de o sec vență de instruire diferențiată.
Instruirea diferenți ată este utilă în cazul unor copii care întâmpină greutăți în activitatea școlară
din cauza unor dificultăți de învățare.
În urma discuției cadrului didactic cu ma ma școlarului S.I., se demarează planul de
intervenție, respectiv a secvenței de instruire diferențiată, în vederea depășirii de către școlar a
dificultății de învățare, în adaptarea la cerințele programei școlare în ceea ce privește scrierea
corectă.
Școlarul este ajutat să se adapteze la cerințele școlare, este îndrumat și sprijinit să
depășească obstacolele în ceea ce privește dificultatea scrierii cu inițiale mari.
În urma aplicării acestei secvențe de instruire diferențiată s -a observat îmbunătățire a
aspectelor în care școlarul a întâmpinat greutăți, respectiv scrierea cu inițiale mari.

Studiu de caz

Secvență de in struire diferențiată
Date despre elev:
Numele și prenumele beneficiarului : S. I.
Clasa : a II- a

Simptome observate :
Tulburarea ele vului nu a fost diagnosticată de către un s pecialist sau cel puțin a fost un
diagnostic neștiut până la momentul intervenției . Mama a informat că elevul a început să urmeze
o terapie cu un logoped (n u foarte sistematic), dar nu a dat relații în legătură cu acesta.
Clasa din care face parte acest subiect este a II-a. Se observă că elevul în cauză are unele
dificultăți în ceea ce privește cititul, dar mai ales scrisul.
Coeficientul de inteligență al copilului este între limite normale, mediul de proveniență
nu este unul defavorizant, dimpotrivă, familia are o situație financiară bună, recunoaște că elevul
are unele dificultăți și sprijină o t erapie cu un logoped. Ceea ce a frapat la acest copil a fost faptul

că explicațiile lui erau foarte bogate, frumos cont urate și folosea termeni pe care mulți dintre
ceilalți elevi nu îi foloseau. Dacă înțelege cerința unui exercițiu, reușea fără nicio dificultate să îl
rezolve. La matematică e foarte bun și de multe ori găsește soluții origi nale. Problema lui
esențială e scrisul foarte urât, ilizibil, pe care el însuși nu și -l înțelege .
Simptomele observate :
– scrisul e ste ilizibil, literele neregulate, spațiul incorect organizat, nu respectă liniat ura caietului,
iar literele a u mărimi diferite;
– înțelege mesajul te xtului scris cu d ificultate, în cazul în care este citit de el;
– rămâne în urmă la testele de evaluare și nu reușește să le termine;
– are dificultăți persistente la scriere, cuv intele scrise sau transcrise s unt departe de ortografia
normală;
– omite litere sau sila be, aproape toate cuvintele sunt incomplete;
– aproape niciodată nu scrie cuvintele cu ”ii, iii”, ”m” înainte de ”p” și ”b”;
– scrierea propozițiilor era fără majuscule, majusculă care lipsea și la scrierea numelor;
Obiectivele secvenței de instruire:
Dezvoltarea capacității de a utiliza majuscule și semne de punctuație.

Strategiile specifice intervenției didactice:
Materiale didactice : cartonașe cu semne de punctuație, cartonașe cu litere mici și cu majuscule,
creioane colorate;

Metode folosite : observația, explicația, demonstrația, exercițiul, jocul didactic, aprecieri
stimulative;

Desfășurarea secvenței de instruire:
Secvența de instruire va începe cu exerciții de respirație și de relaxare, având în vedere tendința
subiectului de a avea o ușoară stare de anxietate și de a scrie prea repede.

Exercițiul 1 : Elevul redă numele unor colegi. Se reamintește regula: numele de persoane se scriu
cu majusculă. Se reia numele colegilor pe rând, el trebuie să numească sunetul inițial și să al eagă
cartonașul cu litera majusculă potrivită.

Exercițiul 2 : Elevul scrie pe caiet numele alese astfel:
– se silabisește cuvântul
– se analizează fiecare silabă, numărul d e silabe
– fiecare silabă, din ce sunete este formată?, apoi se scriu literele corespunză toare
– reamintește regula majusculei în scrierea numelor de persoane, după care se îngroașă
– prima literă cu o culoare colorată
– recitește fiecare nume
– se apreciează pozitiv fiecare încercare de a rezolva corect, când greș ește, șterge și rescrie
corect

Exercițiu de relaxare : compune câteva rime cu numele colegilor.

Exercițiul 3 : Alcătuiește o propoziție cu numele unui coleg, din cele scrise mai sus, numele să fie
– la începutul propoziției (Exemplu: Mihai vine la noi .).
– se analizează numărul de cuvinte, si labele fiecărui cuvânt, după care elevu l scrie fiecare
cuvânt
– reamintește regula de scriere cu ma jusculă a numelor de persoane
– alege cartonașul cu semnul de punctuație potrivit propoziției, apoi așază la finalul
propoziției s crise pe caiet semnul ”punct”
– îngroașă inițiala cu o culoare și semnul de punctuație cu altă culoare.

Exercițiul 4 : Transformă propoziția enunțiativă în propoziție interogativă ( Mihai vine la noi? ).
Alege cartonașul cu semnul de punctuație potrivit – semnul întrebării. Scrie propoziți a după
aceeași metodă de mai sus, inclusiv folosirea culorilor.

Exercițiul 5 : Schimbă locul cuvintelor în propoziția interogativă ( Vine la noi Mihai? ). Se
reamintește regula de scriere a propozițiilor: Primul cuvânt al unei propoziții se scrie cu literă
mare (majusculă). Celelalte cuvinte, fiind folosite deja, sunt mai ușor de scris. Reamintește
regula de scriere a numelor de persoane. Se folosesc creionele colorate.
Fiecare demers pe care reușește să îl realizeze este pus în evidență, iar elevul este apre ciat pentru
fiecare efort și i se reamintește să fie calm și s ă scrie cu un ritm potrivit.

PLAN DE INTERVENȚIE PERSONALIZAT (P.I.P)

♦ DATE DESPRE ELEV
Numele și prenumele beneficiarului: P.V.
Vârsta: 6 ani și 6 luni
Clasa: pregătitoare

Istoria perso nală a cazului:
Copilul are o dezvoltare intelectuală normală, provine dintr -o familie cu posibilități
materiale crescute, deși părinții sunt divorțați se ocupă și se interesează de educația copilului și îl
spijină pe toate planurile. Este o fire solară și mai tot timpul zâmbește. Mama afirmă că de când
s-a născut prezintă un ”neastâmpăr” permanent. Copilul simte nevoia de mișcare. Urmează
cursuri de tobe și karate. Îi place să dezmembreze diferite lucruri și jucării și să le facă la loc. Nu
prezin tă nicio dificultate fizică sau senzorială.

Diagnostic: hiperactivitate și deficit de atenție
Prezentarea pe scurt a dificultăților de conduită pentru care elevul a avut nevoi e de
intervenție persoanalizată :
– se grăbește să termine un dese n ieșind din s pațiul conturului
– începe rezolvarea sarcinii de lucr u, dar nu o duce la bun sfârșit
– șterge un amânunt scris până găureș te pagina
– termină prea repede sarcina de lucru pe caiet fără să verifice, a poi mâzgălește pe marginea foii
– nu așteaptă să fie fin alizată expunerea cerinței , începe să rezolve și greșește
– se foiește neîncetat pe scaun
– se ridică de la loc, iar când se fac exerciții de relaxare cu toată clasa și toți copiii se ridică de pe
scaun, el rămâne așezat
– este într -o continuă mișcare și nu reușește să stea nemișcat
– vine la școală foarte frumos îmbrăcat și ordonat (mama se ocupă mult de el) și pleacă acasă cu

hainele ”curgând” de pe el
– în timpul orelor face zgomot disturbator cu creioanele, vocal emite tot felul de sunete
deranjante
– în timpul pauzelor în curte, jocul lui preferat este găurirea zidurilo r de lângă școală cu pietricele
– în pauze se strecoară fără să fie văzut și ia lucruri a le colegilor pe care le ascunde

♦ STRUCTURAREA INTERVENȚIEI
Obiectivele programului :
• diminuarea frecvenței comportamentelor disruptive: mișcarea excesivă și disturbatoare,
inclusiv a emiterii sunetelor deranjante
• menținerea at enției în timpul orelor de curs
• rezolvar ea corectă a sarcinilor școlare

Etape ale intervenției:
– observarea comportamentelor ind ezirabile și colectarea datelor
– întâlniri și discuții cu pă rinții și cu subiectul în cauză
– realizarea un ui program de intervenție
– imple metarea planului de intervenție
– modal ități de evaluare a programului

Durata program ului: pe parcursul unui semestru

Instrumente folosite în evaluare : fișa psihopedagogică, observația sistematică, grila de
observație, convorbirea individuală și de grup

Grila de observație:
Comportamentul
Data Contextul Exemple de efecte/ consecințe
nu așteaptă să fie finalizată
expunerea cerinței, începe să
rezolve și greșește … Ora de
matematică Rezolvarea problemei a eșuat,
deoarece copilul nu a identificat toate
datele din cerința problemei.
începe rezolvarea sarcinii de
lucru, dar nu o duce l a bun
sfârșit … Ora de
Comunicare Rezultatele activității lasă de dorit,
pentru că nu finalizează exercițiile
este într -o continuă mișcare
și nu reușește să stea
nemișcat … Pe parcursul
întregii zile Ceilalți copii se simt deranjați de
mișcările continue ale elevului
face zgomot disturbator cu
creioanele, vocal emite tot
felul de sunete deranjante … Pe parcursul
orelor Ceilalți copii și cadrul didactic se
simt deranjați de suntele produse
ia lucruri ale colegilor pe
care le ascunde … În timpul
pauzelor Copiii nu -și mai găsesc lucrurile și se
supără; își dau seama cine e făptașul

Cine a efectuat (va efctua) acțiunea:
 învățătorul
 profesorul itinerant
 psihologul/ consilierul
 familia

♦ DERULAREA PLANULUI DE INTERVENȚIE
ACTIVITĂȚI PROPUSE :
– activități curente la clasă – în fiecare oră de curs
– activități de dezvoltare personală și consiliere (la orele de dezvoltare personală și în afara orelor
de curs, 15 -20 min, în funcție de necesități)
– activități de modelare comportamentală (la clasă; în afara orelor de curs, în funcție de
necesități, 15 -20 min.)
– planul cu puncte – intervenție realizată de părinți.

☺ Activități curente/ strategii
• Stabilirea unei rutine în activitatea școlară și menținerea acestei, ca modalități care îl ajută pe
elev să intre treptat în activitate, să își fixez e și să își stabilizeze atenția.
• Stabilirea de reguli valabile pentru toată clasa și de reguli individuale:
1. Nu trebuie să se ridice din bancă în timpul orei;
2. Nu mâgzălește paginile;
3. Nu scoate su nete cu creioanele sau vocal;
4. Rezolvă sarcina sistematic, fără să se grăbească.

Când încalcă una din reguli i se arată numărul.
• Training pentru dezvoltarea atenției și a capacității de concentrare necesare planificării
comportamentului
Stabilirea suc cesiunii activităților zilnice:
În etapa școlară, activitățile pot fi scrise de către copii, cu ajutor; profesorul va monitoriza
îndeplinirea acestora și îl va supraveghea pe elev să le marcheze ca îndeplinite sau neîndeplinite.
Activitatea poate și chiar ar trebui continuată și acasă (de ex.: teme terminate, ghiozdan pregătit,
camera ordonată, hainele pregătite, etc.)

• Training pentru dezvoltarea atenției și a capacității de concentrare necesare planificării
comportamentului

Divizarea sarcinilor :
Sarcinile școlare mai ample trebuie împărțite în unități mai mici, astfel încât să aibă posibilitatea
de a parcurge fiecare etapă.
Astfel, copilul înțelege mai ușor sarcinile, parcurge fiecare etapă, fără să omită vreuna.
Poate beneficia de intervale de timp în care să iasă din activitate pentru a nu acumula tensiune.
Copilul învață pas cu pas, la început cu ajutorul unor imagini de semnalizare.

• Strategii de memorare
Tipuri de ancore care facilitează memorarea:
– asocieri de cuvinte și idei
– jocuri de cuvin te
– scurte versificații

• Organizarea spațiului
Se va amenaj a un colț special în sala de clasă, în care copilul se poate retrage timp de câteva
minute, în anumite momente aflate la decizia profesorului.
În acest spațiu, elevul poate să se miște și să se recreeze fără a deranja restul colectivului. Poate
alege să efectueze mișcări, precum genuflexiuni, elongații, să se joace cu un obiect sau să
coloreze.
Se stabilește un cod cu elevul pentru a -i permite să părăsească activitatea. Codul poate fi o
privire, un gest al mâinii, orice gest discret, care să permite să nu se întrerupă activitatea.
Copilul trebuie să se deplaseze în liniște, fără a deranja clasa. Își va elibera astfel tensiunea și va
reveni în activitate.
Bineînțeles, elevul trebuie să știe că doar dacă a respectat regulile clasei poate beneficia de
timpul de time -out.
Dacă momentul în care cere – tot codat – să iasă din activitate nu este considerat potrivit, elevul
este reținut până când sosește timpul.
Acest spațiu poate fi utilizat și pentru a permite, uneori, celorlalți copii să iasă din activitate, în
situații speciale, sau atunci când și -au finalizat sarcinile.
În acest colț special se așază și un ”borcan al calmului”.

• Aprecieri – elevul va fi încurajat în permanență când reușește să ai bă rezultate pozitive, chiar și
când se observă străduință din partea lui pentru reușita programului.

• Implicarea mai intensă în oferirea de răspunsuri la clasă. Să fie ecoul cadrului didactic prin
repetarea cerinței către colegi. Astfel este pus în situ ația în care va asculta cu mai multă atenție
sarcina pentru că trebuie să o expună încă o dată colegilor.

☺ Activități de dezvoltare personală și consiliere
• Discuții individuale cu elevul și cu elevul în colaborare cu părinții, pentru a asculta și părer ea
lui și pentru a descoperi ceea ce îi place și îl poate stimula, fiind de ajutor în intervenție.
• Jocuri de rol și discuții despre consecințele comportamentelor sale asupra rezultatelor școlare,
asupra cadrului didactic și asupra colegilor.
• Prezentare a și conștientizarea consecințelor comportamentelor – exemplu: i se cere să își
răsfoiască și să își observe caietele mâzgălite și rupte, să exprime dacă îi place ceea ce vede și
cum s -ar putea rezolva situația.
• Jocuri pentru dezvoltarea ascultării activ e și a empatiei: ”Traducător”, ”Oglinda”.
• Implicarea elevului în găsirea unor soluții pe care să le integreze în activitatea lui și încurajarea
stimei de sine.

• Exerciții pentru dezvoltarea ascultării active și a empatiei
– Jocul ”Traducător”
Cum se va efectua exercițiul: Un copil joacă rolul reporterului care relatează despre un
eveniment. Simultan, un copil traduce relatarea acestui într -un limbaj al semnelor inventat de el.
Scopul – însuflețirea cuvintelor prin gesturi, dezvoltarea comunicării nonve rbale și a empatiei.

– Jocul ”Oglinda”
Cum se va efectua exercițiul?
Copiii vor lucra în perechi și hotărăsc între ei care este „oglinda” și care este persoana care stă în
fața oglinzii. Sarcina „oglinzii” este să reflecte toate mișcările și expresiile copilului care stă în
fața ei. După un timp rolurile se schimbă.
Scopul : dezvoltarea spiritului de observație, a empatiei și a ascultării active.

☺ Activități de modelare comportamentală și de relaxare
• Training pentru inducerea unei stări de calm și rel axare
Calmarea se realizează prin instrucțiuni verbale directe asupra comportamentului agresiv și în
mod indirect prin amânări intenționate.
Influențarea verbală directă: ” STOP AGITAȚIEI!”, ” RĂMÂN CALM!”
Influențarea verbală indirectă prin am ânare planificată: ” Mai întâi GÂNDEȘTE, apoi
ACȚIONEAZĂ!”, ” Număr încet până la ZECE și totul va fi bine!”
Exerciții de relaxare imaginativă pentru a reduce nivelul de încordare și neliniștea motorie
a copilului sub forma unor povestiri. Sunt integrate instrucț iuni de greutate și căldură, de
amânare a reacțiilor.

• Aprecierea. Planul de recompensare cu puncte
Strategia de succes va fi încurajarea și sublinierea aspectelor pe care le îndeplinesc cu succes –
aprecierile zilnice de la școală .
În timp, copilul se va strădui să facă multe alte lucruri tot mai bine, atât de dragul învățătoarei,
cât și pentru a savura plăcerea aprecierii.

Nivele de apreciere:
Foarte bine (astăzi ți -ai atins scopurile propuse) – 2 puncte
Bine (cu efort ți -ai atins scopurile de azi) – 1 punct
Astăzi nu ți -ai atins scopurile, mâine trebuie să te străduiești mai mult – 0 puncte
Scopuri din aprecieri zilnice (reguli individuale):
Particip la lecție și nu -mi petrec timpul visând.
Sunt atent să finalizez sarcinile pri mite, fără a vorbi și a mă ridica de pe scaun în timpul
executării lor.
Rezolv sarcinile sistematic, fără să mă grăbesc.
Respect regulile și cerințele învățătoarei.

• Oferirea de alternative comportamentale pu nctuale
Pentru a nu cădea în tentația de a mâ zgăli foile de caiet, după ce va termina sarcina de rezolvat i
se permite să deseneze pe un alt caiet de desenat.

Dacă va rezolva sarcina de lucru corect i se dă voie să se joace cu animăluțul de pluș preferat.
Dacă în loc să rezolve sarcinile în timpul o rei se joacă sau face altceva, va rezolva sarcinile când
ceilalți copii se vor juca.

☺ Intervenție realizată de părinți – Planul cu puncte
Un plan eficient de recompensare a copilului trebuie să aibă următorii pași:
• Selectarea unui comportament țintă!
• Descrierea cât mai concret posibil a acest comportament și contextul în care apare!
• Descrierea modului în care ar trebui să arate un comportament neproblematic în situația
respectivă!
• Selectarea recompensei imediate!
• Stabilirea comportament elor pentru care există o recompensă imediată!
• Realizarea împreună cu copilul a unei liste cu dorințe pentru recompense suplimentare!
• Stabilirea numărului de puncte necesare recompenselor suplimentare!
• Ținerea evidenței punctelor câștigate și a cel or utilizate!
• Punctele oferite pot fi ușor înlocuite cu autocolante care trezesc interesul copilului sau cu alte
jucării.

♦ MODALITĂȚI DE EVALUARE A PROGRAMULUI
La baza planului de intervenție este Grila de observație a comportamentelor ind ezirabile.
Se poate realiza un grafic al frecvenței comportamentelor comparând rezultatele de la începutul,
dintr -o perioadă intermediară și de la sfârșitul intervenției.
Se urmărește diminuarea frecvenței și intensității comportamentelor nedorite (pe fiec are
comportament în parte).
În plus, din discuțiile cu părinții se va afla dacă și ei constată o îmbunătățire subiectivă a
comportamentului copilului.
Având aceste repere, se poate ajusta programul de intervenție: ce acțiuni au dat rezultate, ce se
poate menține, ce se poate modifica pentru ca elevul să aibă rezultate pozitive atât în intervenție
cât și școlare.

Intervenții ce pot fi realizate de către părinți
Însușirea unei serii de cerințe necesare formării la copil a strategiilor de învățare și organi zare
Cultivarea comportamentel or dorite în timp ce le minimizează pe cele impulsive sau neatentive
Consultarea strânsă cu profesorii copilului care îl poate ajuta să aibă succes în ciuda tulburării
sale.
Pregătirea competențelor sociale care îl poate aju ta să se comporte mai adecvat cu alți copii
Terapia familială poate ajuta părinții și frații să gestioneze stresul creat de nevoile ș i
comportamentul copilului cu tulburări de atenție .

Cultivarea comportamentel or dorite
Sfaturi pentru părinți :
Aveți gr ijă să aveți cât mai multe experiențe pozitive cu copilul dumneavoastră.
Este important să vă oferiți șansa de a trăi cât mai multe experiențe pozitive cu copilul.
Căutați împreună cu copilul modalități de a petrece timpul destinat distracției și jocului.
Stabiliți reguli și cerințe clare, care să aibă efect.
Cei mai mulți copii cu manifestări hiperactive nu pot să -și regleze comportamentul în măsura în
care o fac ceilalți copii de aceeși vârstă, de aceea formularea clară a regulilorși a cerințelor care
au consecințe anterior stabilite sunt foarte importante.
Consecințele pozitive trebuie să primeze în fața celor negative și să urmeze imediat faptelor.

Atunci când copilul respectă regulile, merită să îl recompensați imediat și constant.
Realizați un jurnal z ilnic al faptelor.
Acordați -vă seara zece minute și regândiți ceea ce s -a întâmplat pe parcursul zilei.
Nu cereți prea multe de la copil. Formulați cerințe eficiente.
Dacă este vorba de o sarcină complexă, atunci descompuneți -o în în pași mici, astfel încâ t copilul
să le poată rezolva pe rând.

Planul de recompensare cu puncte
Este un program care și -a dovedit eficiența în reducerea comportamentelor hiperchinetice în
situații bine definite. În cadrul planului cu puncte, copilul obține un punct atunci când r eușește să
urmeze anumite reguli de comportament.
Ulterior, punctele se vor transforma în întăriri, ceea ce va duce la modificarea comportamentului.
Acest plan va imprima un comportament consistent, sistematic, acordând atenție
comportamentului pozitiv al copilului.
Punctele oferite pot fi ușor înlocuite cu autocolante care trezesc interesul copilului (mașinuțe,
păpuși, etc). Aranjarea punctelor ține de creativitatea celor care îl implementează, dar și în
funcție de vârsta copilului.
Aplicarea sistemulu i de puncte este posibil pe o perioadă de mai multe zile sau săptămâni
deoarece există o paletă largă de recompense. Permite urmărirea frecvenței comportamentelor
adecvate și de către copii (afișarea planului) care sunt atenți să respecte regulile.

Pași
Un plan eficient de recompensare a copilului trebuie să aibă următorii pași:
Selectarea unui comportament țintă .
Descrierea cât mai concret posibil a comportament ului și a contextul ui în care apare .
Descrierea modul ui în care ar trebui să arate un comp ortament neproblematic în situația
respectivă!
Selectarea recompensei imediate .
Stabilirea comportamentelor pentru care există o recompensă imediată .
Realizarea împreună cu copilul a listei cu dorințe pentru recompense suplimentare.
Stabilirea numărul ui de puncte necesare recompenselor suplimentare .

Ținerea evidenței punctelor cîștigate și a celor utilizate.

Aplicarea planului cu puncte
Așezarea planul ui cu puncte într -un loc vizibil în locuință.
Este indicat un loc în camera copilului pentru a afișa re gulile de joc și contul de puncte.
Se reamintelte copilului de Planul cu puncte.
La debutul situațiilor problematice se amintește copilului de Planul cu puncte și se încurajează .
Se acordă punctul imediat ce copilul s -a comportat neproblematic.
Dacă se co mportă corespunzător, se acordă imediat punctul pentru a putea fi așeza t la locul
stabilit.
Dacă nu a primit punct, se explică pe un ton neutru de ce nu primește . Este încurajat pentru data
viitoare și se trasează o linie în locul punctului.
Seara, se va discuta împreună modul în care s -a descurcat cu acest Plan.
Înainte de culcare se discută modul în care a realizat Planul în ziua respectivă. Este bine ca și
tatăl să participe la discuție.
Nu se retrage niciun punct.
Punctele odată câștigate nu se retrag pe niciun motiv.
Nu se stabilesc așteptări prea înalte.
Nu trebuie să se aștepte ca un copil să primească toate punctele.
Dacă Planul de recompense cu puncte nu evidențiază progrese din primele zile, nu va avea
succes nici în zilele următoare.
Se schimbă punctele în recompense.
Copilul trebuie să decidă ce recompensă primește pentru punctele sale.
Trebuie să fie oferită neapărat o recompensă copilului dacă are punctele necesare.
Orice început este greu!
Acest Plan pretinde formarea unor obișnuințe atât la copil cât și la părinți , deci este mai dificil la
început.

Concluzii

Primii ani de școlaritate au ca obiective majore adaptarea elevilor la cerințele activității
instructiv – educative, formarea unor deprinderi intelectuale la elevi , concomitent cu asimilarea
unor norme de conviețuire socială , obiectivate în rezultatele lor școlare.
O contribuț ie importantă în realizarea acestui obiectiv o are învățământul preșcolar, care
prin noul curriculum, propune activităti ce conduc la o mai bună formare a apti tudinilor de
școlaritate, la crearea premiselor integrării copiilor în activitatea școlară cu șanse sporite de
reușită.
Adaptarea este un proces bio -psiho -socio -educațional complex cu caracter individualizat
și diferențiat care presupune cunoașterea psihop edagogică a personalității școlarului mic.
Probele aplicate la intrarea copilului în școală , momentele în care se observă situații
problematice (dificultăți în învățare, comportament indezirabil) contribuie la implicarea cadrelor
didactice, a specialiștilo r (psiholog, consilier școlar) în formularea diagnozei individuale a
fiecărui școlar , la aprecierea disponibilităților fiecăruia, a potențialului lor de învățare , în funcție
de care se adaptează strategiile de predare – învățare – evaluare a conținuturil or în vederea
atingerii obiectivelor propuse.
Abstractizarea învățământului sau tendința fiecărei trepte a învățământului spre
schimbarea în bine a tuturor preocupărilor educaționale conduce, credem noi, spre exprimarea
unui caracter obiectiv, formativ, cr eativ a întregii activități. Din punct de vedere a volumului de
cunoștințe transmise, se are în vedere capacitatea lui de asimilare, apoi accesibilitate a acestora,
gradarea sistematică și nivelul de aplicare a cun oștințelor teoretice în practica de zi cu z i.
Concret, în transmiterea cunoștințelor și la baza însușirii lor vor sta principiile didactice,
metodele clasice îmbinate cu cele moderne și procedee care să diversifice și să creeze momente,
secvențe în cadrul activităților, care sa -i atragă pe copii, s a-i stimuleze pentru activitățile de
învățare. Rezultatele mun cii cu acești copii depinde de cunoașterea trăsăturilor psiho -fîzice
specifice vârstei precum și de cunoașterea trăsăturilor individuale ale fiecărui copii, deci tratarea
lor diferențiată.

Prime le informații permit aprecierea posibilităților de satisface re a solicitărilor
programei, aleagerea căilor de acțiune pentru dezvoltarea capacităților intelectuale și metodele
de învățare și evaluare diferențiată în funcție de posibilitățile fiecărui școl ar.
Stabilind concret disponibilitățile elevilor, particularități le individuale, se vor asigura
premisele unor intervenții eficiente în dirijarea evoluției școlare a fiecărui elev prin organizarea
și individualizarea activității.
Cunoscând particularitățil e psihologice ale învățării la această vârstă, se pot întrevedea
desfășurarea unor acțiuni menite să sporească eficiența procesului de învățare.
Realizarea activităților folosind metode ș i procedee active va contribui la asigurarea
participării active a elevilor fundamentată pe principiul învățării prin acțiune, cu finalitate
reală, aplicarea cunoștințelor dobândite și a deprinderilor formate anterior în situații noi,
conștientizarea identității și demnității personale în raport cu alte persoane, cunoaștere a
reciprocă, integrarea și adoptarea comportamentelor dezirabile.
Prin a legerea metodelor si pr ocedeelor active potrivite, se asigură elevilor o gamă variată
de oportunități de învățare care vor amplifica performanțele , vor adapta învățarea școlară la
particularitățile de vârstă ale școlarului mic, la însușirea cunoștințelor, fapt dovedit prin
rezultatele obținute la sfârșitul perioadei în care se implementează secvențele de instruire
diferențiată, planurile de intervenție personalizate .
În contextul multi plicării unor situații în care școlarul mic întâmpină dificultăți în
învățare sau are un comportament care necesită un plan de intervenție, scopul cercetării de față
este acel a de a oferi soluții viabile cadrelor didactice sau părinților, implementarea un ui program
bine structurat, individualizat, prin care școlarul mic, sprijinit de părinți, de cadrul didactic sau
de un specialist, va avea mediul propice în care poate evolua din punct de vedere educațional sau
comportamental. Cercetarea de față oferă so luții pentru organizarea unor momente din lecții în
spiritul gâ ndirii critice, a creării un mediu educațional și motivațional pentru învățare și
relaționare î n cadrul clasei de elevi, ca grup social.
Noutatea cercetării de față constă în faptul că se oferă un Plan de intervenție personalizat
în vederea corectării unor comportamente dezadaptative, în special a hiperactivității și a
deficitului de atenție a unui școlar. În acest sens, se propun activități curente la clasă – în fiecare
oră de curs , activități de dezvoltare personală și consiliere (la orele de dezvolta re personală și în
afara orelor de curs, 15 -20 min, în funcție de necesități) , activități de modelare comportamentală

(la clasă; în afara orelor de curs, în funcție de necesități, 15 -20 min.) , precum și planul cu puncte
– intervenție realizată de părinți.
☺ Activități curente/strategii
• Training pentru dezvoltarea atenției și a capacității de concentrare necesare planificării
comportamentului
• Training pentru dezvoltarea atenției și a capacității de concentrare necesare planificării
comportamentului
• Strategii de memorare
• Exerciții pentru dezvoltarea ascultării active și a empatiei
– Jocul ”Traducător”
– Jocul ”Oglinda”
☺ Activități de modelare comportamentală și de relaxare
• Training pentru inducerea unei stări de calm și relaxare
• Aprecierea. Planul de recompensare cu puncte
Nivele de apreciere
• Oferirea de alternative comportamentale pu nctuale
☺ Intervenție realizată de părinți – Planul cu puncte
Evaluarea programulu i de realizează prin următoarele modalități:
La baza planului de intervenție este Grila de observație a comportamentelor indezirabile.
Intervenții ce pot fi realizate de către părinți
Cultivarea comportamentel or dorite
Sfaturi pentru părinți
Planul de rec ompensare cu puncte
Pași (un plan eficient de recompensare a copilului )
Aplicarea planului cu puncte
Planul de interven ție personalizat este un ajutor real oferit cadrelor didactice și p ărinților
în vederea sprijinirii școlarului mic în adoptarea unui comp ortament adaptat cerințelor școlare, în
vederea însușirii unor unor comportamente dezirabile, în vederea depășirii dificultăților de
învățare.
Identificarea ș i cunoașterea factorilor care condiționează rezultatele școlare ale elevilor,
permit implementarea unor programe de i ntervenție personalizate, care au ca scop ameliorarea și

îmbunătățirea comportamentelor indezirabile, disturbatoare, permit stabilirea căilor specifice,
individualizate prin care se asigură adaptarea la cerințele educaționale ale școlaru lui mic, asigură
succesul școlar ca o premisă a reușitei școlare a elevilor pe parcursul micii școlarități.

BIBLIOGRAFIE

Abric, J., (2002), Psihologia comunicării., Editura Polirom, Iași
Albu, G., (2002), În căutarea educației autentice. Editura Polirom, Iași
Allport, G., (1973), W.Structura și dezvoltarea personalității , E.D.P, București
Bruner, J. , (1981), Pentru o teorie a învățării, Editura Politică, București
Birch, A., (2000), Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucure ști
Baban, A., (2001), Consiliere educațională, Editura Ardealul, Cluj -Napoca
Coașan, A., (1996 ), Pregătirea pentru școală, Actualități și perspective , în: Revista
Învățămantulu i preșcolar, nr.I -II, București
Coașan A., Vasilescu A., (1988) , Adaptarea școla ră, Editura Științifică și Enciclopedică,
București , p. 89 – 111
Cosmovici, A., (1966), Psihologie școlară, Editura Po lirom, Iași
Crețu E., (1999), Probleme ale adaptării școlare . Ghid pentru perfecționarea activității
educatoarelor și învățăto rilor, Вucurești, Еditura All educațional
Crețu, C., (2002), Psihologia succesului, Editura Collegium, Iași
Crețu, T., (2000), Psihologia vâ rstelor, Editura Credis, București
Cristea, S., (2000), Dicționar de pedagogie, Editura Litere. Litera in ternaționa l, București –
Chișinău
Crețu, C., (2002), Psihologia succesului, Editura Collegium, Iași
Crețu, T., (2000), Psihologia vâ rstelor, Editura Credis, București
Cosmovici, A., (1966), Psihologie școlară, Editura Polirom, Iași
Dumitrana, M.,(2005 ), Dezvoltarea p sihică umană, Editura V& I Integral, București
Debesse M., (1970), Psihologia copilului de la naștere la adolescență, E.D.P, București
Doise W., (1999), Psihologie socială, Editura Polirom, Iași
Döpfner, M.,Schurman, S., Lehmkul, G, (2004 ), Copilul hipe ractiv și încăpățânat. Editura
ASCR, Cluj -Napoca

Dragu A.,Cristea, S. , (2002), Psiho logie și pedagogie școlară”, Ovidius University Press,
Constanța, p. 58-64
Goleman D., (2001), Inteligența emoțională. Editu ra Curtea Veche, București

Golu. P. , (2000), Psihologie social ă. Editura Ex. Ponto, Constanța
Glava, A.,Glava, C., (2002), Introducere în pedagogia preșcolară, Editura Dacia Educațional ,
Cluj-Napoca
Golu, P, Golu I., (2001), Psihologie educațională, Editura Mirton , București
Gagne, R., (1975), Condițiile învățării, EDP , București
Iancu. S., (2002), Psihologia școlarului. De ce merg unii elevi încruntați la școală, Editura
Collegium – Polirom, Iași
Hilgard, R.E, Bower.G, (1975), Teorii ale învățării, E.D.P, București
Holban, I., Giugiuman, A., (1972), Puncte de sprijin în cunoașterea individualității elevilor ,
Editura Didactică și Ped agogică , București
Jinga, E. Istrate. , (1998), Manual de pedagogie, Editura All , București
Niculescu, M.R, (1999), Pedagogie preșcolară, Sinteze, Editur a Prohumanita te, București
Oprescu, N ., (1999), Adaptarea copilului preșcolar la regimul activității școlare, Rrevista
Învățămantul nr.1 -2
Piaget, J. (1965), Psihologia inteligenței, Editura Științifică, București
Stanciu, C., (2016), Abordarea sindromului deficitului de atenție și hiperactivitate la c opil și
adult. Editura Risoprint, Cluj -Napoca
Vintilescu. D, (1975), Motivația î nvățării școlare, Editura Flaca
Wallon. H., (1975), Evoluția psihologic ă a copilului, E.D.P.București
Zlate, M. , (1999), Psihologia mecanis melor cognitive, Editura Polirom, Iași

https://childmind.org/topics -a-z/guides/
https://childmind.org/guide/guide -to-attention -deficit -hyperactivity -disorder/
https://childmind.org/guide/parents -guide -to-problem -behavior/
https://ro.scribd.com/doc/47083620/Adaptarea -copilului -la-scoala#download

ANEXA I

În vederea obținerii unor date relevante despre fiecare copil în parte, se poate aplica un
chestionar pentru părinți, în așa fel încât să se poată avea o privire de ansamblu asupra familiei
din care provine copilul, dar și despre modul de implicare a păr inților în viața copilul, în
educarea lui. Datele vor ajuta în demersurile de corectare a unor comportamente dezadaptative.
Chestionarul prezentat mai jos a fost conceput în vederea obținerii unor detalii relevante
despre copii, dar și pentru a descoperi modul în care părinții își cunosc proprii copii, despre
modul în care interacționează și relaționează cu aceștia.
În același timp, chestionarul reprezintă un mijloc foarte eficient prin care cadrul didactic,
specialistul obține informații despre modul în care părintele se implică în viața și activitatea
copilului.

CHESTIONAR PENTRU PĂRINȚI

DATE DESPRE ELEV:
1. Numele și prenumele elevului: …………………………………………………………… .
2. Data și locul nașterii:……………………………………………………………………….
3. Naționalitate:…………. ………………………………………………………………………………………………..
4. Religia: ………………………………………………………………………………………
5. Alte limbi vorbite acasă, în afară de limba română: …………………………………………
6. A frecventat grădinița? …………Câți ani?………………De la ce vârstă?…………………………….
DATE DESPRE FAMILIA DUMNEAVOASTRĂ:
a) Starea civilă actuală a părinților: …………………………………………………………….
b) Numele și prenumele tatălui……………………………………… ……………………………………………….
Profesia: …………………………………………………………………………………………..
c)Numele și prenumele mamei:……………………………………………………………………………………. …
Profesia: ……………………………………………………………………………………………….
d) Adresa: ……………………………………………………………………………………….
e)Numărul persoanelor care locuiesc în casă: ………………………… ………………………. ……

Copilul are cameră separată? ……………………………………………… …………. ………….
Cine supraveghează copilul în absența părinților?…………………………………… ……… ……
f) Frați/ surori ai elevului/ elevei, în ordinea descrescătoare (nume, prenume, vârstă):
1……………………………………………………………………………………… …………….. …
2…………………………………………………………… ………………………… ……………… …
3…………………………………………………………………………………… ……………… ……
4…………………………………………………………………………………… ……………… ……
DATE DESPRE ECHIPAMENTELE TEHNOLOGICE DEȚINUTE:
Dispuneți, în familie, de echipamente tehnologice (telefon smart, tabl etă, computer desktop,
laptop) cu conexiune la internet? …………………………………………………………………………….. ………….
Vă rog să specificați echipamentele tehnologice la care poate avea acces elevul/eleva:
……… …………………………………………………………………………………………………………….. …………………
………………………………………………………………………………………………. ………………. ………………………
DATE MEDICALE DESPRE ELEV:
Boli pe care elevul/eleva le -a avut (subliniați, completați): rujeolă, rubeolă, varicelă, tuse
convulsivă, scarlatină, hepatită, altele: ……………………………………… ……………………….. ……………….
Afecțiuni care necesită atenție specială din partea învățătoarei (alergii, diabet, epilepsie,
convulsii, altele.): …………………………………………………………………… ………. ………
Are poftă de mâncare? ……………………………………………………………… ……………….
Răcește ușor? …………………………………………………………………………….. ……… ………
ALTE DATE DESPRE PROFILUL ȘI MEDIUL DE VIAȚĂ AL COPILULUI:
Cum s -a adaptat la grădiniță? …………………………………………………………… ……… …..
Aveți încredere în copil? ………………………………………………………………… ………. ….
Cine are mai multă autoritate asupra copilului: tata, mama, bunicii, alte persoane?……….. …………..
Tata este de acord cu observațiile făcute copilului de către mamă?………………………………… ………..
Mama este de acor d cu observațiile făcute copilului de către tată ? …………………………….. …….. ……
Tolerați neascultarea și lipsa de respect a copilului ca fiind ceva firesc la această vârstă ?……,
deoarece ………….. …………………………. ………………………………………………………………. ……….. ………..
Pedepsiți copilul când greșește:
a) întotdeauna, când comportamentul este grav;
b) nu pedepsim copilul niciodată, discutăm cu el.

Vă jucați cu copilul?…….. ……………… ………. .Care dintre părinți? ………………………….. ………………..
Spune/ povestește acasă micile sale trăiri/experiențe? ………………… ……………………………….. …
Care sunt jocurile și activitățile lui preferate?.. ………………………………………….. ……… ………………….
Ce activități nu îi plac copilului?…………………………………………………………………………. ……… ………
Are momente de tristețe pe care nu vi le poate explica?………………………………………. ………… ……….
Ce face copilul când este trist? ……………………………………………………….. ………… ……….
Care este cea mai bună metodă de alinare atunci când suferă?…………………… ………………. …………..
Manifestă teamă de ceva anume?………………………………………………………………………….. ……….. …..
Citiți povești, poezii co pilului?………….. . Dacă răspunsul este da, cât de des? …. ……………………. ….
…………………………………………………………………………………………………………….. …………………………
Memorează cu ușurință poezii/ cântece? ………………………………………….. ………….. …..….
Cât timp dintr -o zi petrece în fața televizorului?…………… Ce programe/ emisiuni vizionează?
…………………………………………………………………………………………………………….. ………….. ……………..
Folosește calculatorul pentru jocuri?……… Câte ore pe zi? …………… Jo curi preferate……………..
…………………………………………………………………………………………………………….. ………….. ……………..
Are înclinații artistice/ sportive: muzică, pictură, dans, interpretare teatrală, povestire expresivă,
sport? ………………………………………………………………… ……………………. ……………
În ce domeniu este talentat?…………………………………….. …………………………………… …….. …………….
Vă ajută, după puterile sale, la treburile gospodărești?…….. Ce anume?……………… …………………….
…………………………………………………………….. …………………………………………………………………………
Își face ușor prieteni? ……………………………………………………………………………………… …………………
Alte aspecte referitoare l a copil/ familie pe care ar trebui să le cunosc:……………… ……………..
…………………………………………………………………………………………………………….. ………. ………………..
ALTE ASPECTE:
Ce înseamnă pentru du mneavoastră , ca părinți, clasa ……… ?
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….
…………………………………………………. ……………………………………………………………………………………..
Ce așteptări aveți de la copilul dumneavoastră în aceast an școlar?
…………………………………………………………………………….. ………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….
Ce așteptări aveți de la doamna învățătoare?

…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….
…………………………………………………………………………… ……………………………………………………………
Sunteți de acord cu postarea pe site -ul școlii și pe grupul clasei (WhatsApp) a unor fotografii din
timpul activităților școlare și extrașcolare, în care apare și copilul dumneavoatră?
……………………………………………………………………………………………………………… ……………… …………
Date de contact:
Numere de telefon: mama…………………… .…… tata ………… ……………..
bunici………………… …….…
Adresă de e -mail: ……………………………………………………..…………………… ……………… …………….
Numele și numărul de telefon al persoanei care aduce și preia, de obicei, copilul de la școală
(dacă este cazul): …………………………………………………………………………. …………………….. ….

MULȚUMESC!

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: PROGRAMUL CONVERSIE PROFESIONALĂ PSIHOLOGIE LUCRARE DE ABSOLVIRE Coordonator științific: Prof. Conf. univ. dr. Marin ela T ănase Absolvent: Mărginean… [622636] (ID: 622636)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

PROGRAMUL CONVERSIE PROFESIONALĂ PSIHOLOGIE LUCRARE DE ABSOLVIRE Coordonator științific: Prof. Conf. univ. dr. Marin ela T ănase Absolvent: Mărginean… [622636]

Copyright Notice

Studiu teoretic asupra atitudinii terapeutice în cazul restaurărilor defectuoase din amalgam de argint Coordonator științific Prof. dr. Dana Bodnar… [304426]

Lucrare de l icență [612855]

Midf Model Bilet Examen 2019 2020 [623177]

Costimiutescu@gmail.com 997 Plansa Arhitectura M.v. Dumitru Linguraru Text

Lect. univ. dr. Tatiana DOSESCU Ilinca Marian Daniel [612363]

An universitar 2017 – 2018 [614724]

Copyright Notice

Similar Posts