Mihail M Tema 4 Sisteme Caa [622635]

Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Departamentul de Psihopedagogie Specială
SISTEME DE COMUNICARE
PENTRU UN COPIL
CU DIZABILITATE DE AUZ PROFUNDĂ
Studentă: MIHAIL MIHAELA
Psihopedagogie Specială, Anul3, ID
Disciplina: Sisteme de comunicare alternative și augmentative
Tema 4

1
STUDIU DE CAZ
I. Date personale :
Numele și prenumele: V .D.
Sexul: Masculin
Vârsta: 7 ani
Clasa: pregătitoare
Instituția de învățământ: CSEI „Orizont” Oradea- jud. Bihor, Structura Nr.1, Tileagd (jud. Bihor)
Domiciliul: com. Tileagd, jud. Bihor
II. Diagnostic:
Dizabilitate auditivă profundă, fără dizabilitate intelectuală. Carențe de ordin instructiv-
educativ. Dificultate de integrare în colectivul școlar.
Descriere: Pierdere de auz profundă, bilaterală, congenitală, de natură neurosenzorială centrală,
neprotezabilă. Nu prezintă dizabilitate intelectuală, însă prezintă întârzieri în achizițiile necesare
școlarizării, datorită nestimulării cognitive adecvate și lipsei intervenției psihopedagogice precoce.
Copilul nu prezintă deficiențe la nivelul aparatului fono-articulator.
III. Mediul familial de proveniență:
Copilul provine dintr-o familie normal constituită, fără grave probleme de ordin social,
familial sau financiar.
Copil unic la părinți
Ambii părinți prezintă dizabilitate auditivă, de grade diferite.
Familia locuiește împreună cu părinții mamei, ambii bunici sunt auzitori
Mama: V .A.
▪Vârsta: 25 ani
▪Nivel de studii: Școala profesională- profil croitorie
▪Ocupația: casnică, se ocupă exclusiv de gospodărie și educația fiului
▪Prezintă pierdere de auz moderată, bilaterală, protezată cu aparat auditiv
retroauricular. Pierderea de auz este de natură congenitală. Provine din familie de
auzitori. Prezența dizabilității auditive la alți familiari, cu grade diferite de rudenie
(un unchi și o mătușă din partea tatălui).

2
Tatăl: V .F.
▪Vârsta 29 ani
▪Nivel de studii: Școala profesională, profil tâmplărie
▪Ocupația: Agricultor, mic producător
▪Prezintă pierdere de auz moderată, bilaterală, neprotezată, survenită prenatal, în urma
tratamentului antibiotic luat de mamă în timpul sarcinii (gentamicină). Provine din
familie de auzitori.
Observații importante privind dinamica relațiilor intrafamiliale:

Ambii părinți au frecventat instituții de învățământ special pentru copii cu
dizabilitate de auz și prin urmare folosesc comunicarea totală. Ambii părinți folosesc
limbajul mimico-gestual ca limbă de comunicare intrafamilială. Cu „bunicii”, ambii părinți
comunică atât prin limbajul mimico gestual, cât și prin limbaj verbal, cu greutate și doar
dacă sunt solicitați.
Copilul a asimilat ca limbă maternă limbajul mimico-gestual. Mama nu s-a străduit
să îl învețe pe copil limbajul verbal, însă bunica insistă ca acesta să vorbească. Copilul are
deprinderi minime de labiolectură și se exprimă cu ajutorul limbajului mimico-gestual, al
obiectelor de referință și al imaginilor.
IV . Evaluarea psihopedagogică a copilului:
Pentru alegerea celei mai potrivite metode de comunicare cu copilul, înainte de elaborarea
planului de intervenție psihopedagogică, este absolut necesar să cunoaștem nevoile educaționale și
nivelul dezvoltării funcțiilor implicate în actul de comunicare:
Analiza funcțională a vederii:
Copilul nu poartă ochelari.
Nu prezintă deficite în plan vizual.
Reușește să își focalizeze atenția spre obiecte și să mențină atenția spre acestea.
Reușește să diferențieze formele, mărimile, culorile, cu suport material vizual, denumindu-le
prin intermegiul gesturilor, mai mult sau mai puțin inteligibile.
Prezintă deprinderea de a privi buzele partenerului de comunicare, fără să reușească să
reproducă limbajul vorbit.
Auzul funcțional al copilului:
Copilul are o pierdere totală a auzului (dizabilitate de auz profundă), bilaterală, de tip
neurosenzorial, centrală. Pierderea de auz are cauze congenitale, fiind moștenită de la mamă.
Nu conștientizează prezența sunetelor din mediu.
Nu reușește să localizeze sursa sonoră.
Nu prezintă resturi de auz și nu poate deloc să recepteze vorbirea pe cale orală.
Nu este protezat; în cazul său, protezarea nu aduce beneficii.

3
Dezvoltarea sensibilității tactile:
Acceptă mișcările co-active realizate împreună cu adultul.
Explorează spontan obiectele și persoanele la care are acces.
Prezintă control în exploatarea obiectelor pentru a realiza discriminări fine.
Dezvoltarea motorie/psihomotricitatea :
Prezintă control asupra mișcării întregului corp.
Recunoaște părțile corpului, denumindu-le prin vocalize neinteligibile, dar le poate
„denumi” prin gesturi, prin relaționarea la imagini și persoane de referință.
Se poate deplasa spre un anumit loc din cameră, însă prezintă nesiguranță în menținerea
echilibrului.
Dificultăți în organizarea spațio-temporală.
Capacitate de manipulare și transfer al obiectelor dintr-o mână în cealaltă dezvoltate
conform vârstei.
Recunoaște, indică și denumește gestual imagini și obiecte dintr-o serie dată.
Posedă capacitatea de diferențiere fină în analiza vizuală și tactilă a obiectelor și imaginilor.
Imită mișcările grosiere și fine.
Deși controleaza bine, voluntar, mâinile și degetele, este neîndemânatic în manipularea
obiectelor de scris/desen (creion, pix, carioca), datorită lipsei exercițiului.
Utilizarea vocalizelor:
Emite sunete vocalice „a”, „o”, „î”, controlate voluntar, asociate cu gesturi, pentru a exprima
necesitatea, dorința, stările psiho-afective. V ocalizările nu sunt emise specific cu
circumstanțele, copilul nu le diferențiază în funcție de cerințe.
Nu imită sunete din natură, nici emise de adult.
Nu produce cuvinte inteligibile.
Abilitățile cognitive:
Nu prezintă dizabilitate cognitivă.
Conștientizează relațiile dintre obiecte și fenomene (relațiile cauză-efect), dar prezintă
dificultate în organizarea spațio-temporală.
Reușește să facă asocieri între cantitate și număr, fără verbalizare, cu suport material.
Nu reușește să asocieze litera (grafem) cu fonemul.
În cadrul jocului didactic de asociere de (tip obiect-inițiala cuvântului) „Ghici cu ce literă
începe”, copilul nu reușește să asocieze litera (ca inițială a unui cuvânt) cu denumirea
obiectelor, fenomenelor, imaginilor.
Nu prezintă deficiențe în planul memoriei.
Limbajul și comunicarea:
Canalele de comunicare utilizate de către copil în mod obișnuit sunt: vizual și tactil-
kinestezic.
Ca forme -atât receptive cât și expresive- de comunicare, copilul utilizează: manipularea de
obiecte, mimica, gesturile, vocalizele, imaginile (ca frecvență în utilizare, exact în această
ordine).
Reușește să se facă relativ înțeles pentru nevoile sale primare, însă prezintă dificultate la
exprimarea în cadrul activităților de tip școlar, precum și de exprimare în mediul social (din
școală și din afara școlii)
Comunică spontan atunci când are o nevoie sau dorește să obțină ceva.

4
V . Concluzii:
În situația acestui copil, care prezintă o pierdere de auz profunda, de natură neuro-senzorială
centrală, unde protezarea cu implant cohlear nu este posibilă, iar beneficiile protezării
tradiționale sunt minime sau chiar inexistente (motiv pentru care părinții au ales
neprotezarea), singura soluție posibilă pentru comunicare este comunicarea nonverbală.
Copilul prezintă deja un sistem de comunicare nonverbală (învățat în familie), la care
apelează pentru a comunica cu cei din jur.
Dinamica familiei este de așa natură, că promovează limbajul nonverbal (părinți cu
dizabilitate auditivă).
Ținând cont de o serie de aspecte foarte importante, printre care cele mai serioase sunt:
comunicarea cu bunicii, comunicarea în mediul școlar și comunicarea/interrelaționarea
socială(toate acestea având ca obiectiv final integrarea socio-profesională a copilului, viitor
adult independent), echipa multidisciplinară propune utilizarea comunicării totale, ca
metodă de comunicare ce va fi folosită cu acest copil.
De asemenea, se propune implementarea un program intensiv de demutizare, prin metode și
tehnici specifice de terapie a limbajului.
Alte argumente în favoarea folosirii comunicării totale:
Comunicarea totală reprezintă forma de comunicare specifică contextului patologic al
pierderii de auz.
Formele de comunicare nonverbală utilizate în general de toate persoanele cu dizabilități de
auz sunt: limbajul mimico-gestual, sistemul dactil, sistemele CAA.
Comunicarea nonverbală poate fi utilizată ca element component al comunicării totale.
Deși în acest caz nu se poate folosi metoda de terapie auditiv-verbală, faptul că acest copil
nu prezintă deficiențe ale aparatului fono-articulator este un avantaj, care ne dă posibilitatea
de a utiliza în activitatea de intervenție psihopedagogică metoda demutizării.