VETERINARĂ ION IONESCU DE LA BRAD DIN IAȘI [622532]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI

FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific,
Conf. univ. dr. Eleonora Guguianu
Absolvent: [anonimizat]

2019

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI

FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ
SPECIALIZAREA MEDICINĂ VETERINARĂ

INVESTIGA ȚII PRIVIND ETIOLOGIA OTITELOR LA
CARNASIERELE DE COMPANIE ȘI
ANTIBIOREZISTENȚA AGENȚILOR INCRIMINAȚI

Coordonator științific,
Conf. univ. dr. Eleonora Guguianu
Absolvent: [anonimizat]7
PARTEA I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ..9
CONSIDERAȚII GENERALE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …9
CAPITOLUL 1. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 10
ANATOMIA, FIZIOLOGIA ȘI HISTOLOGIA APARATULUI AUDITIV LA
CARNASIERELE DE COMPANIE. ………………………….. ………………………….. ……………………. 10
CAPITOLUL 2. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 13
SEMNE CLINICE ALE TIPURILOR DE OTITE LA CARNASIERELE DE COMPANIE …… 13
CAPITOLUL 3. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 17
FACTORI INTERNI ȘI EXTERNI CE CONDUC LA OTITELE CARNASIERELOR DE
COMPANIE. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 17
3.1.1 Particularități anatomice și predispoziții în funcție de rasă ………………………….. ………. 17
3.1.2 Mediul și umiditatea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 18
3.1.3 Substanțele iritante și traumatismele urechii ………………………….. ………………………….. . 19
3.1.4 Alți factori ce conduc la otite ………………………….. ………………………….. …………………… 19
3.2.1 Factori determinanți primari externi : ectoparaziții, corpii străini, otoacarioza, scabia,
demodecia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 20
3.3.1 Bacterii și fungi : Stafilococii coagulazo -pozitivi, Pseudomonas aeruginosa, Proteus,
Malassezia pachidermatis, Streptococcus ………………………….. ………………………….. ………….. 23
CAPITOLUL 4. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 25
DESCRIEREA CADRULUI INSTITUȚIONAL ………………………….. ………………………….. ……. 25
PARTEA A II -A ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 26

CONTRIBUȚII PROPRII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 26

Lista tabele

Lista figuri

Fig. 1.1. Schema urechii externe, medii și interne la câine
Fig. 2.1. Schema modificărilor în cazul otitei externe la carnasierele de companie.
Fig. 2.2. Schema modificărilor în cazul otitei medii la carnasierele de companie
Fig. 2.3. Schema tulburărilor neurologice în cazul otitelor interne la carnasierele de companie

7
Introducere

Microbiologia precum și cercetările din cadrul acestei știinte, descoperirile constante din
microbiologie, sunt deosebit de importante pentru sănătatea omului și a animalelor precum și
pentru siguranța alimentelor și a apei. Implementarea antibiogramei a făcut ca lupta organismului
împotriva infecțiilor să devină mult mai eficientă.
Inițial, se credea că au existat doar bacterii heterotrofe anaerobe precum și că, în urmă cu
aproximativ 2 bilioane de ani, a apărut prima bacter ie autotrofă, asemănătoare cu cianobacteria
din prezent.
Auzul carnasierelor de companie, reprezintă al doilea loc în importanța acuităților
senzoriale, fiind foarte sensibil și bine dezvoltat, acest fapt însemnând că trebuie să acordăm o
importanță spori tă menținerii acestui organ în parametri optimi de funcționare. Deoarece
animalele de companie au capacitatea de a -și mișca urechile în funcție de direcția sursei
sunetelor, acestea sunt capabile să detecteze sunete de la o distanță de până la de patru ori mai
mare decât omul precum si să capteze tonalități diferite și frecvențe înalte.
Cu toate că la interior, urechea este acoperită cu o cantitate de cerumen ce are rol
protector, putem avea de -a face cu o serie de probleme ce pot duce la inflamarea, irita rea precum
și inflamarea analizatorului auditiv. Aceste afecțiuni, dacă nu sunt tratate, pot cauza pierderea
capacității auditive sau chiar inflamarea creierului.
La animalele de companie, bolile ce vizează aparatul auditiv sunt cotate ca făcând parte
dintre primele 10 cele mai frecvente tipuri de afectiuni. Inflamațiile canalului auditiv pot
cuprinde fie ambele urechi în același timp, fie doar una dintre ele. Pentru a semnala acest lucru,
animalul afectat prezintă sensibilitate în zona afectată , scuturătu ri ale urechilor precum și
orientarea capului în partea ce este afectată.
Inflamația canalului auricular extern, numită medical și “otitis externa ” afectează
aproximativ 20% din carnasierele de companie. În această afecțiune este prezentă inflamarea
condu ctului auricular precum și sensibilitatea acestuia. Există trei tipuri de otită, fiecare tip fiind
numit luându -se în considerare localizarea. Astfel, putem vorbi despre otita internă, otita medie
și otita externă.

8
În cazul otitei interne, procesul inflam ator cuprinde canalele semicirculare și melcul, în
otita medie procesul infecțios trece de timpan afectând și bula timpanică iar în cazul otitei
externe, epiteliul ce căptușește conductul auditiv extern este inflamat cronic sau acut. Această
inflamație se poate extinde pornind de la pavilion, până la membrana timpanică.
De obicei, animalele de companie încearcă, prin diferite semne specifice să semnaleze
proprietarului faptul că ceva este în neregulă. Astfel, animalele fie scutură specific din cap, fie
prezinta prurit in zona urechilor, fie își modifică poziția urechilor.
Cauza cea mai des întâlnită pentru infecția urechilor, o reprezintă igiena precară, aici
referindu -ne la lipsa verificării și curățării periodice a urechilor. Deoarece în interiorul canal ului
auditiv există un mediu umed, acarienii, fungii sau chiar praful sunt principalii factori care
conduc la infecții respectiv otite auriculare. Un factor deosebit de important îl reprezintă chiar
apa. Animalele predispuse la infecții auriculare trebuies c ferite de contactul cu apa în zona
urechilor deoarece umiditatea excesivă poate favoriza apariția otitelor. În general, predispuse
sunt rasele de carnasiere ce posedă urechi mari, ce nu permit un flux de aer ce sa elimine
umiditatea în exces, însă nici r asele cu urechi mici nu sunt ferite de otite.
În situația în care proprietarul bănuiește că animalul lui ar putea suferi de otită (indiferent
de formă), medicul veterinar este singura persoană avizată care poate determina daca într -adevar
este vorba de o otită, precum și cauza acesteia. În diagnosticare, se va folosi prima dată
otoscopul pentru a concluziona diagnosticul și pentru a identifica sediul otitei, va preleva o probă
(ideal este in primele zile ale demnelor clinice) și în final, cu ajutorul micro scopului, va stabili
tipul de otită de care suferă animalul. Uneori, este necesară și efectuarea de teste alergice întrucât
semnele otitei pot fi regăsite și în cazul unor alergii. Dupa stabilirea tipului de otită, misiunea
medicului veterinar este aceea d e a stabili un tratament care sa garanteze vindecarea animalului
într-un timp cât mai scurt cu putință.
Cu toate acestea, datorită complexității anatomice a analizatorului auditiv, este destul de
dificil de stabilit un tratament sigur, de multe ori anima lul fiind supus unui tratament pe o
perioadă lu ngă, cu acțiune puternică.

9

PARTEA I
CONSIDERAȚII GENERALE

10
CAPITOLUL 1.
ANATOMIA, FIZIOLOGIA ȘI HISTOLOGIA APARATULUI AUDITIV LA
CARNASIERELE DE COMPANIE.

Analizatorul acustic este responsabil de perceperea, localizarea și distingerea diferitelor
sunete din mediu. Intervenția auzului contribuie la recunoașterea mediului, comunicare,
orientarea în spațiu, sau semnalizarea hranei și a pericolelor. Practic, sunetul reprezintă un set de
unde sinusoidale ce sunt propagate în aer și este comp us dintr -un set de unde de frecvență și
amplitudine diferită, ce formează un ton. Un amestec de tonuri pure, formează, zgomotul.
Tonalitatea și înălțimea sunt caracteristicile principale ce formează frecvența undelor
sonore, exprimată in Hz. Sunetele perc epute atât de om cât și de animale se încadrează între 20
Hz si 20 KHz ( 1000 Hz = 1 KHz) iar maximul acuității auditive maxime se situează între 1000
si 4000 Hz (Pavel G., 2003)

Urechea – structură

Urechea, reprezintă un aparat de captare excelent ce are rolul de a recepționa și a
transmite undele sonore. Urechea este alcătuită din următoarele componente: urechea externă,
urechea medie și urechea internă, toate cele 3 componente fiind implicate în funcția auditivă.

Urechea externă

Aceasta este compu să din conduct auditiv extern și pavilion. Între urechea externă și
urechea medie, exista membrana timpanică ce are rolul de a separa aceste două componente.
Pavilionul urechii, la animale are formă de pâlnie si are rolul de a capta sunetele și de a le
dirija spre conductul auditiv extern. Un alt rol al pavilionului urechii este acela de a localiza
sursa sunetului si de a ajuta organismul sa poată aprecia cu aproximatie distanța de la care a fost
produs respectivul sunet. Deoarece animalele au capacitatea de a realiza, fară miscarea poziției

11
capului sau a corpului, orientarea pavilionului, acestea au o putere de localizare superioară
puterii de localizare a sunetului pe care o au oamenii.
Conductul auditiv extern are rolul de a cocaliza si a amplifica înt r-o ușoară măsură
sunetele. Acesta, are rolul de tub fonic. O altă caracteristică a conductului auditiv extern este
aceea că umezește și încălzește aerul, astfel contribuind la funcționarea corectă a membranei
timpanice. În interiorul canalului auditiv ex tern se află localizate glandele sebacee, al e căror rol
este acela de a secreta cerumen. Cerumenul are rolul de a elimina riscul pătrunderii oricărui corp
străin ce ar putea leziona timpanul.
Ultima componentă a urechii externe, și nume membrana timpancă, are rolul de a vibra la
orice tip de frecvență, pe toată durata sunetului. Aceasta este o membrană elastică, ce este
îmbrăcată în exterior, cu piele. În momentul în care sursa sonoră se opreșt e, vibrația timpanului
încetează și ea.
În interiorul canalului auditiv extern, umiditatea relativă este de 80.4%, rămânând stabilă
pe timpul zilei, având o creștere ușoară de 2.3% în momentul în care umiditatea aerului variază
de la 24%. În cazul otitei ce afectează canalul auditiv extern, uniditatea relativă crește la 89%,
aceasta nefiind o modificare semnificativă (Yoshida et al., 2002) insă ajută la crearea unui mediu
favorabil pentru multiplicarea bacteriilor (Gotthelf, 2005).

Urechea medie

Este a doua componentă a urechii, reprezentată de o cavitate cu aer, în care pot fi găsite
cele trei mici oase ( ciocănelul, nicovala și scărița) care au rolul de a crea o continuitate între
membrana timpanică și fereastra ovală. Fereastra ovală este o membrană care are rolul de a
acoperi deschiderea principală ce duce spre urechea internă. Trebuie menționat faptul că intre
urechea internă și urechea medie mai poate fi observată o deshidere ce poartă numele de
fereastra rotundă. Vibrația sonoră este transmisă spre timpan de la cele trei oscioare. (figura 1.1.)

Urechea internă

Se află localizată in cadrul osului temporal, mai exat in labirintul osos . Aceasta este
formată dintr -o serie de cavități și canale ce sunt localizate în osul temporal. Datorită existențe i

12
cohleei precum și a nervului cohlear se remarcă rolul auditiv iar analizatorul vestibular îi conferă
rol in menținerea echilibrului animalelo r. Otita medie se poate agrava prin afectarea urechii
interne, ceea ce poate duce la slăbirea acuității auditive, la imposibilitatea animalului de a
identifica sursa sunetului, pierderea echilibrului sau chiar pierderea completă a auzului.

Fig. 1.1. Schema urechii externe, medii și interne la câine
(https://bit.ly/2Ej3VTw )

13
CAPITOLUL 2.
SEMNE CLINICE ALE TIPURILOR DE OTITE LA CARNASIERELE DE
COMPANIE

2.1 Otita externă: semne clinice

De obicei, semnele clinice care caracterizează otita externă la carnasierele de companie,
sunt reprezentate de durere, prezența secrețiilor auriculare abundente precum și apariția
edemului. Diagnosticarea otitei externe este destul de ușoară, la bază stând anamneza, coroborată
cu semnele clinice observate.
În cazul otitei externe de tip acut, pot fi observate eritemul pavilionului si al canalului
auricular (în diferite gr ade), scuturarea capului, existența pruritului, menținerea urechii/urechilor
în poziții anormale, prezența cerumenului intr -o cantitate neobișnuit de mare și uneori purulent,
automutilare, escoriații, edemul în zona auriculară, mirosul neplacut precum și a gresivitate
manifestată față de medic sau de proprietar în cazul atingerii zonei afectate, agresivitate
manifestata din cauza durerii resimțite de animal în zona afectată.
În situația unei otite cronice (recurente), pe lângă simptomele descrise mai sus, m ai
intervine hiperplazia țesutului moale, până la apariția stenozei canalului auditiv. În această etapă
este foarte posibilă perforarea timpanului, acest eveniment ducând la otita medie. (figura 2.1.).

14

Fig. 2.1. Schema modificărilor în cazul otitei externe la carnasierele de companie.
(https://bit.ly/2HE5lc5 )

2.2 Otita medie: semne clinice

Acest tip de otită apare de regulă ca o consecință a infecției canalului auricular extern,
sau din cauza perforării timpanului de către un corp străin. A cest tip de otită poate avea ca și
consecință, debutul otitei interne, cauzând pierderea auzului și a echilibrului.
În cadrul otitei medii, secrețiile sunt de tip mucoid, au un miros neplăcut, sunt abundente,
în unele cazuri prelingându -se în regiunea per iauriculară, uscându -se acolo. Durerea în
momentul palpării la baza urechii sau in momentul atingerii pavilionului, refuzul deschiderii
gurii precum și reticența la mestecarea alimentelor, ar putea sa fie rezultatul unei otite medii,
apărută ca o consecinț ă a inflamării si a prezenței sensibilității dureroase la nivelul bulei
timpanice. Bula timpanică este localizată adiacent față de atriculația temporomandibulară. (figura
2.2.).

15

Fig. 2.2. Schema modificărilor în cazul otitei medii la carnasierele de co mpanie
(https://bit.ly/2HE5lc5 )

Problemele de auz, respectiv deficitul acestuia poate fi provocat de acumularea de lichid
în interiorul urechii medii, drept urmare a igienizării defectuase a acesteia. În acest caz, lichidul
se absoarbe în decurs de 7 -10 zile iar animalul își recapătă auzul. Pe de altă parte, la perforarea
timpanului, sunetele înalte nu se mai percep.
Baza urechii sau bula timpanică sunt inervate puternic. Afectarea nervilor din acele
locuri, poate provoca : endoftalmie, keratoconjunctivită uscată (ramura palpebrală a nervului
facial este afectată), mioză ( sunt afectați nervii simpatici din cadrul nervilor trigemen și facial)
precum si ptoză palpebrală. Unele animale prezintă o ureche lăsată, o capacitate scăzută când
vine vorba de închider ea pleoapelor sau chiar capul lăsat.
La nivelul faringelui apar scurgeri de mucus și exudat din cauza prezenței otitei medii.
Aceste scurgeri vor provoca iritații la nivelul căilor respiratorii. Drept consecință a iritării căilor
respiratorii, la ascultaț ie, va putea fi identificat zgomotul specific de stridor. Zgomotul de stridor
este un zgomot acut, asemănător zgomotului produs ca urmare a suflării de aer printr -un tub.

16
Otita internă: semne clinice

Semne clinice principale ale acestui tip de otită sunt reprezentate de înclinarea accentuată
a capului animalului spre partea care este afectată de otită, clătinarea fără oprire a capului
precum si incoordonări generale care pot cauza probleme atât la ridicat și în timpul mersului cât
și rotirea în cerc și efectuarea mișcărilor în manej. (figura 2.3.)

Fig. 2.3. Schema tulburărilor neurologice în cazul otitelor interne la carnasierele de companie
(https://bit.ly/2HslKS1 )

17
CAPITOLUL 3.
FACTORI INTERNI ȘI EXTERNI CE CONDUC LA OTITELE
CARNASIERELOR DE COMPANIE.

Din primele cercetări, se considera că otitele sunt afecțiuni cauzate în principal de paraziți
și bacterii. Conform ultimelor studii, s -a stabilit că otitele la carnasierele de companie apar atât în
urma unor stări de boală cât și ca boală parazitară. La câini și pisici pot fi implicați diferiți factori
cum ar fi :

3.1 Factori favorizanți

Factorii favorizanți accentuează riscul de apariție a otitelor fără însă a putea sa le
declanșeze ei înșiși .

3.1.1 Particularități anatomic e și predispoziții în funcție de rasă

Toate carnasierele de companie au conductul auditiv în forma literei L. Această
conformație specifică limitează drenajul natural a corpurilor străine și al secrețiilor. La pisici,
toate rasele sunt predispuse la dez voltarea unei otite. În cazul câinilor însă, situația este puțin
diferită : sunt predispuse animalele ce posedă un pavilion al urechii căzut, de tip flasc . Astfel,
există câteva rase de câini ce sunt mai predispuse iar aici amintim : Cocker, Teckel, Labrador sau
Basset Hound.
O altă cauză a instalării mai frecvente a otitei, o reprezintă existența pilozității auriculare
excesive. De aceea, medicul veterinar trebuie să nu permită creșterea firelor de păr în canalele
auriculare mai ales la rase precum Bichon sau Caniche. Creșterea pilozităților devine “suport
pentru colonizarea secundar ă cu bacterii și favorizeaz ă macera ția epiteliului care căptușește
csnslul suditiv ”(Marignac 2000; Carlotti 1994; Carlotti et al., 1997).
Rasele pre cum Cocker spaniel sau Labra dor, ce posedă un număr semnificativ mai mare
de glande cu cerumen, suferă de difucultăți la îndepărtarea celulelor epiteliale ce sunt
descuamate.

18
Mai poate fi întâlnită, la Chow -Chow si Shar -Pei sau alte rase asemănătoare ce sunt
brahiocefalice, stenozarea canalului auditiv și împiedicarea aerisirii și autocurățării conductului,
fapt datorat dezvoltării incomplete a conductului, îngustarea acestuia și existența pliurilor de
piele (Marignac, 2000).
O predispoziție kerato -seboreică afectează rasa C iobănesc German, această rasă suferind,
și ea, frecvent de otită (Carlotti, 1994).

3.1.2 Mediul și umiditatea

Umiditatea poate fi considerată ca fiind unul dintre cei mai importanți factori în apariția
otitelor la carnasierele de companie. Deoarece vara cazurile de otită la animale se înmulțesc, se
poate face o analogie între boală si faptul că vara animalele de multe ori au contact cu apa rece
pentru a -si regla temperatura corporală. Apa ajunsă in conductul auditiv contribuie la o creștere a
umidită ții în interiorul lumenului, acest fapt ducând la o macerare a pielii ce se datorează
hidratării intense a corneocitelor precum și dizolvarea cerumenului urmată de colonizarea cu
agenți patogeni de tip oportunist. (Taillieu, 1997).
Este foarte importantă curațarea laborioasă a urechilor animalului și eliminarea apei
acumulate imediat dupa îmbăiere întrucât umiditatea locală favorizează apariția afecțiunilor
uriculare. Un alt mediu în care umiditatea joacă un rol important în apariția otitelor, sunt
canisel e. În canise, frecvent temperatura ambientală este ridicată iar umiditatea aerului, are și ea,
un nivel destul de mare. Aceste condiții de mediu crează condiții perfecte pentru ca otitele să
aibă o incidență ridicată ( Carlotti, 1991).
Nu în ultimul rând, o practică foarte des întâlnită în zilele noastre, aceea de a permite
animalului să stea cu capul scos in mașină în timpul mersului, respectiv supunerea la curenții
puternici de aer, conduc frecvent la apariția otitelor.

19
3.1.3 Substanțele iritante și traumatismele urechii

Afecțiunile auriculare, respectiv inflamarea căilor auditive pot fi produse și din vina
proprietarilor care prin curățarea excesivă a urechilor, produc traumatisme locale. De asemenea,
contactul cu anumite substanțe iritante cum ar fi apa oxigenată folosită la curățare, alcoolul iodat,
alcoolul sau eterul precum si contactul cu substanțe topice iritante cum ar fi antiinflamatoarele,
antibioticele si antimicoticele ce conferă populației bacteriene rezistență, pot favoriza sau chiar
produce otite.

3.1.4 Alți factori ce conduc la otite

Există o serie de factori, cu o importanță mai mică, ce totuși merită a fi menționați
deoarece pot contribui la apariția otitelor :
● Bolile produse de virusuri, cum ar fi Jigodia, slăbesc imunitatea c elulară a animalului și
astfel crează un mediu propice pentru instalarea otitelor.
● Deși vârsta nu constituie un factor de risc, s -a observat că la animalele între 4 și 8 ani
se întâlnește cea mai mare incidență a otitelor.
● Celulita bacteriană de la n ivelul capului, produsă de stafilococi, este un alt factor de
interes în studiul cauzelor apariției otitelor la carnasierele de companie.

3.2 Factori determinanți primari

Factorii determinanți primari sunt acele afecțiuni sau acei agenți etiologici, ce produc ei
înșiși otitele, iar odata ce sunt identificați si tratați, animalul poate fi vindecat de otită.

20
3.2.1 Factori determinanți primari externi : ectoparaziții, corpii străini, otoacarioza,
scabia, demodecia

1. Ectoparaziții , cel mai des întâlnit fiind Otodectes cynotis (Carlotti, 1997), pot fi
întâlniți în conductul auricular extern al animalelor.
Infestația animalului cu acest parazit, poartă numele de otoacarioză sau popular “râie
auricular ă”. Acest parazit are dimensiuni le cuprinse între 0.3 si 0.5 mm, are o culoare albicioasă
și este mobil (Acatrinei D. 2014). Otodectes cynotis are proprietatea de a parazita conductul
auricular extern la carnasierele de companie. Otitele produse de acest acarian sunt foarte
contagioase ș i constituie un procent de 10% din cauzele otitelor la câinii și pisicile ajunse la
medicii veterinari. Hrănirea paraziților se face cu sânge integral si limfă extrase din conductul
auditiv extern al animalelor, expunând gazda la o serie de antigene parazi tare. Astfel, animalele
dezvoltă o hipersensibilitate și organismul acestora începe producerea de anticorpi IgE.
Demodex canis (la câini) precum și Demodex cati la pisici, determină o boală parazitară
numită demodecie . Această parazitoză se dezvoltă în gl andele sebacee și în foliculii piloși. Tipul
de otită produs este acela ceruminos, diagnosticul punându -se pe baza examinării la microscop a
cerumenului prelevat din conductul auditiv al animalului infestat. (Carlotti, 1994).
Sarcoptes scabiei este un par azit ce afectează mamiferele, inclusiv omul, săpând galerii
în piele. Parazitoza provocată se numește scabie . Aceasta este o acarioză cutanată generală si
poate provoca inflamația auriculară (Carlotti, 1994).

2. Corpii străini reprezintă încă o cauză a i nflamației sau infectării urechii. Corpii străini
sunt reprezentați de așchii de lemn, ariste (foarte des intalnite la câinii și pisicile care umblă prin
iarbă), fire de păr aglutinate sau fregmente de plante uscate și ascuțite. Acestea, se blochează în
conductul auditiv al animalului, se înțepenesc și se înfing in acesta. De multe ori, corpii străini
ajung să migreze până la nivelul timpanului, pe care îl perforează ducând la apariția otitei medii
sau chiar la pierderea auzului animalului.

21
3.2.2 Factor i determinanți primari interni

Acești factori sunt reprezentați de afecțiuni generale, ale căror manifestare, de obicei nu
se rezumă doar la zona auriculară. De asemenea, tratamentul este destul de dificil și de
îndelungat.

Hipersensibilitatea :
Conductul auricular extern este una dintre zonele afectate frecvent în cazul afecțiunilor ce
provoacă hipersensibilizarea animalului. Otitele sunt de tip bilateral, inițial fiind cu caracter
eritematos și pruriginos, apoi ceruminos ulterior complicându -se cu o infecție fungică și/sau
bacteriană (August Jr., 1988)
Alergia la înțepătura de purice este o alergie de tip I ce se manifestă la contactul cu
saliva de purice. Această alergie, este însoțită, mai ales când infestația este destul de masivă, de o
otită ceruminoasă (Carlotti et al., 1997).
Dermatita atopică produce otite la aproximativ 55% dintre animalele ce suferă de această
afecțiune (August Jr., 1998 ; Rosser, 2004); inițial, în aproximativ 5% dintre cazuri, inflamația la
nivel auricular este primul și singurul simptom existent (Griffin, 2000; Rosser, 2004; Roth,1988;
Taillieu, 1997). Dermatita atopică, reprezintă principala cauză a apariției otitelor recurente
(Carlotti, 1994).
Alergia la medicamente este cauzată de substanțele medicamentoase cum ar fi neomicina
sau chiar excipienții din medicamente (propilenglicolul) care administrate la nivel local, pot
favoriza apariția alergiilor. Alergia la medicamente trebuie luată în calcul în momentul în care
este început tratamentul împotriva otitei însă dup a câteva zile fie nu se văd îmbunătățiri fie starea
animalului afectat se agravează. (Augu st Jr., 1988; Carlotti et. al, 1997; Taillieu, 1997).
Alergia de contact , deși este asociată mai rar cu otita externă interesează animalele la
care lipsesc pilozitățile de pe fața interioară a pavilionuluii urechii ( August Jr., 1988; Marignac,
2000; Rosser, 2004).
Alergiile alimentare afectează un procent cuprins între 50 si 80% dintre câinii și pisicile
de companie. Animalele cu această hipersensibilitate, deseori manifestă și otita externă (August
Jr., 1988; Rosser, 2004; Roth, 1988).

22
Tumorile și pseudotumorile :
Tumorile și pseudotumorile din regiunea auriculară cauzează îngustarea totală sau
parțială a canalului auricular, respectiv îngreunează autocurățarea și aerisirea canalului, care
permit o macerare a epiteliului din interiorul canalului auricular si o colonizare secundară cu
bacterii (Taillieu, 1997).
La animalele de companie se pot întâlni tumori de natură benignă (fibroame, papiloame,
adenoame sebacee) precum și tumori de natură malignă (carcinoame ale glandelor ceruminoase,
fibrosarcoame sau chiar carcinoame sebacee).
Pseudotumorile, sau polipii sunt o serie de structuri cu aspect conopidiform, de
neoformație, ce apar la nivelul conduct ului auditiv, in cadrul otitei cronice, drept urmare a
inflamației menținute de către infecțiile secundare ce sunt responsabile de producerea edemului
sau a hiperplaziei (Marignac, 2001).

Tulburări kerato -seboreice și de cornificare ale pielii :
Tulburăr ile de cornificare și cele kerato -seboreice provoacă modificări la nivelul
conductului auditiv externdatorate acumulării de secreții sau de celule descuamate indiferent
dacă există sau nu un fenomen inflamator local. Multiplicarea bacteriană și fungică sun t
asigurate de nutrienți și de condițiile optime de umiditate și de temperatură.
Pentru realizarea diagnosticului diferențial al acestor afecțiuni, com avea in vedere :
seboreea secundară, endocrinopatiile, carențele in acizii grași esențiali precum și de rmatitele care
răspund la tratamentul cu Zn si vitamina A (Marignac, 2000).

Endocrinopatiile
În unele cazuri, factorii ca și imunosupresia animalului indiferent că este mai mult sau
mai puțin evidentă, sau tulburările metabolismului lipidic si a cheratinizării, să contribuie la
apariția otitelor recurente (Marignac, 2000).
Otita externă poate să apară și din cauza unor endocrinopatii cum ar fi :
● Hipotiroidismul – ce cauzează modificări ale glandelor seboreice
● Tulburările hormonilor sexuali

23
Alte afecțiuni diverse :
Există câteva afecțiuni care sunt implicate mai rar în apariția otitelor. Printre acestea,
amintim :
● Piodermatitele ce au proprietatea de a se extinde și la nivelul capului animalului și sunt
aproape mereu însoțite de otite supurative (Carlotti, 1994).
● Dermatita auto -imună ce se extinde de la pavilionu l urechii și până la canalul auricular
( Carlotti, 1994).

3.3 Factori perpetuanți

3.3.1 Bacterii și fungi : Stafilococii coagulazo -pozitivi, Pseudomonas aeruginosa,
Proteus, Malassezia pachidermatis, Streptococcus
Cu toate că de multe ori în urma investigațiilor reiese că în cadrul otitei sunt incriminate
bacterii si fungi, medicul veterinar nu trebuie să ia in considerare acești factori ca fiind cauza
princ ipală a otitei de care suferă animalul de companie. Este cunoscut faptul că doar un număr
foarte mic de bacterii și dermatofiți comensal patogeni pot fi identificați în urechea unui animal
clinic sănătos. Bacteriile existente, au capacitatea de a se multip lica destul de repede in cazul
apariției unor modificări în ceea ce privește microclimatul canalului auditiv. Dacă această creștere
are loc, este favorizată reacția inflamatorie. S -a dovedit că animalele ce suferă de otită posedă un
număr considerabil mai m are de bacterii și levuri localizate în canalul auricular (Ginel, 2002).
Bacteriile ce se pot multiplica la nivelul canalului auricular se pot împărți în : Gram (+)
-> (Corynebacterium auriscanis, Staphilococcus pseudointermedius, Enterococcus,
Staphilo coccus canis ) și Gram ( -) -> ( Proteus mirabilis, Pseudomonas aeruginosa , Pasteurella,
Klebsiella, Escherichia coli ).

Stafilococii coagulazo -pozitivi au fost identificați în procent de 22% în cadrul otitelor
externe la animalele de companie (Graham et al., 2004). În infecția cu acest tip de stafilococi,
exsudatul ce apare are o culoare gălbuie sau brun -deschisă în cultura pură. Dacă în schimb este
asociată cu Malassezia culoarea devine brună sau brun -închis. În asocia ție cu Streptococcus ,
culoarea se menține gălbuie sau brun -deschis.

24
Potrivit unor studii, Streptococcus se identifică la aproximativ 16% din carnasierele de
companie clinic sănătoase și în procent de aproximativ 10% la animalele ce suferă de otită
externă. Tr ebuie menționat faptul că în cazul otitelor, multiplicarea bacteriei este încetinită de
mediul ce nu este favorabil dezvoltării iar culoarea secreției este brun -deschis sau gălbuie.
Pseudomonas aeruginosa este destul de des izolată din cazurile de otită r ecurentă atât la
pisici cât și la câini iar apariția acesteia este influențată de utilizarea a -la-long a antibioticelor cu
efect topic. Infecțiile auriculare în care este implicată Pseudomonas aeruginosa, sunt
caracterizate prin supurație, edem, eritem, existența unei secreții purulente de culoare verde –
gălbuie precum și mirosul neplăcut.
Deoarece au o ra tă destul de scăzută de traversare a membranei externe, bacteriile ce
aparțin genului Pseudomonas au o rezistență ridicată la multe clase de antibiotice (Pit, 1990).
Bacteriile din genul Proteus, frecvent au fost izolate în cadru l confruntării medicilor
veterinari cu otitele cronice purulente si cele ulterative la carnasierele de companie.
Malassezia pachidermatis este levura cea mai importantă când vorbim despre otite.
Aceasta are caracter nonlipofilic, face parte în mod normal din flora existentă în canalul
auricular, însă dacă se multiplică în mod excesiv, are efect patologic. Această levură se poate
asocia cu o serie de alte bacterii sau chiar cu parazitul Otodectes cynotis . În acest caz, secreția
auriculară este abundentă, m aronie, ceruminoasă și cu miros de mucegai.

25
CAPITOLUL 4 .
DESCRIEREA CADRULUI INSTITUȚIONAL

Toate investigațiile de tip microbiologic ce sunt detaliate și ale căror rezultate sunt
consemnate în această lucrare de licență, s -au efectuat în laboratorul de Microbiologie din cadrul
Facultății de Medicin ă Veterinară, aparținând de Universitatea de Științe Agricole și Medicină
Veterinară "Ion Ionescu de la Brad" din Iași .
Probele investigate au fost recoltate de la animale prezentate atât la Facultatea de
Medicină Veterinară din Iași, cât și la alte cabinete veterinare din orașul Iași. Animalele de la
care s -au realizat recoltările sufereau de otite în diverse stadii sau otita era doar un simptom al
unor alte afecțiuni.
Laboratorul de Microbiologie din cadrul Facultății de Medicină Veterinară din Iași, este
dotat cu aparatura, instrumentarul și consumabilele de care medicul sau practicianul are nevoie
pentru a putea realiza un examen microbiologic în scopul stabilirii unui diagnostic cât mai cert
precum și etiologia infecțiilor și realizarea de antibiograme.
În momentul în care s -a realizat recoltarea, s -a consemnat în registru specia animal ului,
vârsta, sexul, metoda de recoltare precum și afectiunea suspicionată.
Examenele ce s -au efectuat au f ost cele de identificare a agenț ilor incriminați în apariția
otitelor la animalele de companie cât și realizarea ant ibiogramelor specifice.

26

PARTEA A II -A
CONTRIBUȚII PROPRII

27