Specializarea: Strategii in afaceri internationale [622459]

~ 1 ~
Universitatea „Petrol – Gaze” din Ploiesti
Facultatea: Stiinte Economice
Specializarea: Strategii in afaceri internationale

LOCUL SI ROLUL RUSIEI
IN ECONOMIA INTERNATIONALA

Coordonator stiintific,
Conf.Univ.Dr .: RADULESCU IRINA GABRIELA

Masterand: [anonimizat]: 51202
Anul: II

Ploiesti 2017

~ 2 ~
CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………………. ………………………….. ………………….. ..pag.
CAPITOLUL I: Analiza potentialului economic si a res urselor naturale ale Federatiei
Ruse……………………………………………………………………………………………. ……………………..pag.
1.1. Poz itionarea geografica a Rusiei……………………………………………………………………….pag.
1.2. Relieful .Structura geologica si zacamintele…………………………………………….. …………pag.
1.3. Situatia industriei ruse . Resursele umane ale Federatiei Ruse. ………………………………pag.
CAPITOLUL II: Mutatii structurale in geopolitica si economia Rusiei d upa caderea “Cortinei
de fier”………………………….. ……………………………………………………………………………………..pag.
2.1. Modificarea raportului de forte pe plan international…………………………………………….pag.
2..2. Consideratii politico -economice privind rolul si locul Rusiei in economia
internationala…………………………………………………………………………………………. ……………..pag.
2.3. Necesitatea atragerii capitalului strain si importanta acestuia pentru economia
Rusiei……………………………………………………………………………………………………….. ……………pag.
CAPITOLUL III : Evolutia comertului exterior al Rusiei………………………………………… ……pag.
3.1. Exporturile /Importurile Federatiei Ruse ……………………………………………………………….pag.
3.2 Tranzactii comerciale derulate cu principali i parteneri din tarile dezvoltate ……… ………pag.
3.3. Tarile in curs de dezvoltare si locul lor in relatiile economice externe ale
Rusiei……………………………………………………………………………………………………….. ……………pag.
CONCLUZII ………………………………… ……………………………………………………………………….pag.
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………………………………..pag.
ANEXE…………………………. ……………………………………………………………………………………….pag
.

~ 3 ~

Introducere
Rusii au fost un popor medieval care și -au luat numele de la clasa nobilimii războinice
de origine scandinavă si predecesori i națiunilor belaruse, ruse și ucrainene. Este vorba, mai
degrabă, de denumirea unei ocupații specifice (negustor/pirat/mercenar) an umitor popoare
scandinave (normanzi, varegi), la început, iar mai apoi ale slavilor.
Teritoriile întinse ale Rusiei de azi au fost locuite între secolele al III -lea și al VI -lea
de triburi diferite, cucerite, pe rând, de invadatori precum goții, hunii și avarii turcici. Sciții
iranieni au populat stepele sudice, iar poporul turcic al hazarilor a stăpânit partea de vest a
acestui ter itoriu în secolul al VIII -lea. Ei au fost alungați de grupul scandinav al varegilor,
care și -au stabilit capitala în orașul sl av Novgorod și s -au amestecat, treptat, cu pătura
conducătorilor militari slavi. Slavii au constituit majoritatea populației începând din secolul al
VIII-lea, reușind să asimileze, treptat, atât pe cuceritorii scandinavi, cât și p opulația fino –
ugrică băști nașă. Dinastia varegă a durat mai multe secole, în care timp ei au stabilit legături
trainice cu Imperiul Bizantin și biserica ortodoxă și și -au mutat capitala la Kiev, în 1169. În
acest timp, populației varege și, prin extensie, celei slave care populau r egiunea i se spunea
"rhos", "rus", sau "rusi (iar mai târziu rusini)".
După căderea Constantinopolului (1453), Rusia a rămas singura țară creștină suficient
de puternică la extremitatea estică a Europei Răsăritene, ceea ce i -a permis, mai târziu, să se
pretindă ca unică moștenitoare a Imperiului Roman de Răsărit, adică „A Treia Romă”.
Secolul XX este „secolul extremelor” ¹ in care omenirea a experimentat cele mai
spectaculoase evoluti i, reusind atat „sa comprime timpul” si „sa scurteze distantel e” pentru a
putea pasi pe Luna, cat si sa cunoasca cel mai ridicat nivel al dezvolt arii economice si
culturale si, implicit, al civilizatiilor 2. Dar este si secolul in care sute de milioane de o ameni
au fost victimele razboaielor, revolutiilor d in domeniile economic, politic, revolutiilor tehnice
si stiintifice, epura rilor etnice sau religioase, al intolerantelor ideologice sau a devastatoarei
saracii cronice.
Rusia este una dintre cele mai mari tari in ceea ce priveste numarul de locuitori si
suprafata, cu un pronun tat si deosebit rol geostrategic in economia internationala. Potentialul

~ 4 ~
Rusiei, este urias si, pe masura trecerii timpului, aceasta va ocupa un loc demn, nu numai in
domeniul culturii si stiintei, ci si in domeniul tehnic si economic.

CAPITOLUL I
Analiz a potentialului economic si a resurselor naturale ale Federatiei Ruse

1.1. Pozitionarea geografica a Rusiei
Caracterul specific al Rusiei este in cea mai mare masura determinat de caracteristicele
sale geografice unice. Speci ficul economiei tarii a fost s i este determinat atat de conditiile de
clima, cat si de existenta res urselor naturale bogate (paduri, ape proprii, zacaminte) , de
repartizarea populatiei in teritoriu si particularitatile istorice determinante.
Aceasta determina foarte multe particu laritati ale tarii din punct de vedere geo grafic,
economic si geopolitic. Unul dintre cele mai importante efecte il con stituie detinerea locului
intai din punctul de vedere al intinderii granitelor. Tara se invecineaza la Vest c Estonia,
Lituania si Letonia, Be lorusia, Poloni a; la Sud -vest – cu Ucraina; la Sud – cu Gruzia,
Azerbaijan, Kazahstan; la Nord – Vest – cu Finlanda si Norvegia; la Sud – Est – cu Moldova,
China, Corea de Nord.
In virtutea pozitiei sale geografice, Rusia a intrat in contact cu cele mai diferite culturi
si faptul ca a fost nevoita sa coexi ste la intersectia civilizatiei din Europa si Asia a dus la
formarea un ei culturi unice in felul sau, c are a determinat o cale deosebita, uneori
controversat a etnic, religios sau cultural, de dezvoltare a poporului rus. Rusia este scaldata de
Oceanul Inghet at de Nord de -a lungul intregii granite de nord, de Oceanul Pacific la Est , de
Marea Baltica la Vest, are iesire la Marea Caspica si Marea de Azov. Din pacate,
insemnatatea economica a acestui fapt nu est e atat de mare, cat ar fi putut sa fie: Marile din
Nord sunt acoperite cu gheata cea ma i mare parte a anului, ponderea Oceanului Pacific in
domeniul transportului de marfuri este mica din cauza distantei mari fata de centrele
industriale si comerciale, sup rasolicitarea portului din St. Petersburg nu permite folosir ea
eficienta a iesirii la Marea Baltica, iar Marea Caspica este un lac sarat.

~ 5 ~

Caracteristicile resurselor de apa
Rusia este scaldata de apele a 12 mari care apartin celor trei oceane planetare, p recum
si Marii Caspice intercon tinentale. Pe teritoriul Rusiei exista peste 2,5 milioane de rauri mari
si mici, p este 2 milioane de lacuri, sute de mii de mlastini si alte obiect ive din cadrul fondului
apelor. In economia nationala a tarii con sumul de apa depaseste consumul cumulat al tuturor
celorlalte resurse naturale. Aceasta este determinata in cea mai mare parte de structura
productie i din cele mai multe ramuri ale industriei, in cadrul carora, de exemplu, pentru
prelucrarea unei tone de titei sunt nec esare aproximativ 60 tone de ap a, pentru obtinerea unui
produs conventional de stofa – 1100 tone, de fibre s intetice – pana la 5000 tone de apa. Un
astfel de tablou se observa si in cadrul agriculturii: pentru producerea unei tone de grau sunt
necesare apr oximati v 2 tone de apa, a unei tone de orez – peste 25 tone de apa.
Una din cele mai importante directii de utilizare a resurselor de apa o constituie
hidroenergia, care in rand ul parametrilor poseda avantaje neindoielnice fata de alte modalitati
de obtine re a energiei electrice.
Acvatoriile sunt folosite pe scara larga c a artere de transport. In acest caz costul
transportului pe apa este in me die cu 45% mai mic decat cel pe calea ferata si de 3 -5 ori mai
ieftin deca t transportul cu mijloace auto. Resursele de apa au o insemnatate mare in ceea ce
priveste potentialul de recreere al teritoriului.

1.2. Relieful. Structura geologica si zacamintele
Lungimea teritoriului tarii a determinat si diversitatea reliefului: partea europeana a
tarii are cu totul alt asp ect dacat ce a asiatica, deosebirile de la o regiune la alta de asemenea
sunt mari. 70% din teritoriul Rusiei il constituie campiile, intre care se evidentiaza C ampia
Europeana de est (unde se intalnesc coline nu prea inalte de pana la 250 -400 m) in partea de
vest a Rusiei si Campia Siberiana de Vest – spre est de Ural. Acestea sunt despartite de lantul
muntilor Ural cu o inaltime de 800 -1200 m. Intre Enisei si Lena se afla platoul Siberian de
mijloc brazda t de o retea densa de vai si de rauri. Regiunile mun toase cu relief puter nic
accidentat predomina in Est (podisul Aldanoc, lantul Verhoiansk, podisul Stanov) si in sudul
republicii (Caucazul de Nord, Altai, Saiana, etc.), precum si de -a lungul tarmului Oceanului

~ 6 ~
Pacific. Relieful este direct legat de struct ura geologica a scoartei terestre, care, de asemenea,
este destul de neunifor ma. Astfel, Campiei europene de rasarit ii corespunde aproximativ
Campia Rus a, iar celei Sibiriene de Vest, platforma Sibiriana. Acestea sunt sectoare foarte
vechi ale scoartei de formatiune precambianat, iar procesele active de formare a muntilor deja
s-au finalizat aici.
Intre acestea se afla platforma mult mai tanara Ural -Altai care s -a format in Paleozoic.
Agentii atmosferici si apa nu au reusit sa distruga muntii Ural si Altai (care s -au format ca
urmare a mu scarii scoartei terestre in era Cainozoica), desi au actionat asupra acestora in mod
temeinic. In partea de sud platforma Ruseasc a se invecineaza cu Caucazul de Nord, o regiune
mai tanara careia ii este specific caracterul destul de insemnat seismic. La Est de Platforma
Sibiriana se afla regiunea maritima Ciucotca care are fundament cutat mezozoic.
Aceasta este o regiune tanara din punct de vedere al erei geologice in care predomina
colinele. Raioanelor muntoase din Camciatc a si litoralul Oceanului Pacific le corespund
zonele cu cutele cele mai noi si vul cani. Dezvoltarea geociclica nu s-a finalizat inca acolo,
ceea ce a determinat ca racterul seismic si vulcanic al regiunii si a pus o amprenta substantiala
asupra vietii int regi din Camciatca si Orientul Indepartat. Insa orice rau este un b ine: sursele
geotermale, direct legate de activitatea vulcanilor, reprezinta rezerve solide de energie ieftina.
De epoca formarii unuia sau altui se ctor al scoartei este legata si repartizare a
zacamintelor. Cele mai mari zacaminte de petrol si gaze sunt legate de sedimentele din
mezozoic in Caucazul de Nord Paleozoi c si in raioanele cu resurse de petrol Volga -Ural si
Peciora, precum si cu cele din mezozoic pe teritoriul Siberiei de Est si Iacu tia.
Zacamintelor de fier si celor de mi nereu din Carelia le corespunde substratul
precambian. Rezerve mari de mi nereu au fost descoperite si in Siberia si Ural Paleozoic.
Zacamintele de bau xita, minereu de cupru, azbest, saruri potasice, precum si de piet re
pretioase si semipretioase au corespondenta cu era paleozoica din Ural. Regiunea Kolsk este
bogata in mineuri de apatita (proterozoic), unde se afla de asemenea arama si nichel.
In Caucazul de Nord (mezozoic) se extrag wol fram, molibden, plumb, zinc. In
Orientul Indepartat (mezozoic) se extrag de asemenea aur, platina, argint, mercur.
Este greu de evaluat importanta acest or resurse pentru Rusia: tocmai exportul acestora
permite mentinerea economiei din Rusia pe linia de plutire, totodata datorita faptulu i ca pretul

~ 7 ~
de cost al resurselor energetice este mai scazut in tara decat pe piata mondiala, caderea
economica in Rusia din ultimii ani a fost mai putin severa.
Totusi nu trebuie uitat ca rezervele de z acaminte nu sunt nicidecum fara limita si multe
surse importante sunt aproape de epuizare. Deseori, extractia de minerale are impact negativ
asupra mediului inconjurator. In felul acesta, fiind un avantaj de netagaduit al Rusiei, aceste a
comporta si o serie intreaga de probleme, fara rezolvarea carora nu se pot conserva cele mai
pretioase resurse pentru urmasi.
Scurta caracterizare a resurselor funciare
Prin notiunea de resurse funciare se inteleg suprafetele uscatului cu peisaje, soluri,
conditii climatice diverse si o serie de alte particularitati. Princip alele caracteristici comune d e
folosire a pamantului conform metodologiei FAO, pe langa suprafata tot ala a stocului, sunt
densitatea populatiei pe unitatea teritoriala si punerea in valoare a acestuia.
In ceea ce priveste Rusia, fondul to tal funciar al ace steia este de aproape 1710
milioane ha la o densitate medie a populatiei de aproximativ 86 locuitori/mii ha (8,6
locuitori/km2) ia r gradul de punere in valoare a pamantului, conform datelor FAO, este sub
20%. In cadrul structurii generale a resurs elor func iare, solul reprezinta componenta
principala a mediului natural inc onjurator si veriga centrala de legatura cu biosfera, poseda
capacitatea de tra nsportare si captare a energiei solare, constituie principala sursa fert ila
pentru obtinerea produselor alimen tare, baza dezvoltarii social -economice si resursa naturala
strategica.
Aceasta componenta serveste drept baza naturala pe care se construieste, practic,
intreaga activitate a gricola a omului, furnizeaza populatiei cantitatea principala de produse
alimenta re si o parte insemnata de materii prime tehnice pentru industrie. Terenurile supuse
prelucrarii dau 8 8% din produsele alimentare (in echivalent energetic) pentru populatia din
prezent, 10% se obtin din pasunile naturale si padurile exploatabile si n umai 2 % din resursele
Oceanului . De aceea mentinerea proprietarilor natura le ale solurilor, sustinerea si refacerea
fertilitatii acestora, controlul calitatii, efectuarea un or masuri la scara mare pentru folosirea
rationala si de protectie reprezinta sarcinile principale ale statului privind folosirea fondului
funciar. Numai reglementarea cu un scop bine determinat a acestor probl eme va permite sa se
asigure in prezent si in viitor bunastarea si siguranta po pulatiei, precum si dezvoltarea
economica stabila.

~ 8 ~
Terit oriul Federatiei Ruse se caracterizeaza prin trasaturi specifice si in primul rand prin
caracterul eterogen al conditiilor de clima si litogeomorfologice, precum si al istori ei
geologice, ceea ce determina diversitatea invelisului pamantului. Mai mult de 1/3 din
teritoriul Rusiei este ocupata de regiuni muntoase cu o zonare verti cala a invelisului.
Trasaturile generale ale terenurilor muntoase sunt capacitatea redusa a acestora, caracterul
pietros si de ex punere la procesele de erodare. .
Alaturi de terenuri le foarte fertile se intalnese terenuri sarace, cu o productivitate
redusa care necesita intrepr inderea unor masuri speciale de ameliorare si crestere a fertilitatii.
Compararea calitatii resurselor funciare di n punct de vedere al utilitarii acestora pentr u
diferite categorii de utilizare a terenului necesit a elaborarea unei clasificari unitare.
Deocamdata un astfe l de sistem general acceptat si unitar lipseste, desi activitatea de creare a
acestuia se desfasoara in multe state, inclusiv in Rusia. In practi ca agricola , in indreptarele
statistice si literatura de larga publicitate se intalnesc abo rdari de clasificare si grupari foarte
complicate si care se intrepatrund. De ob icei se utilizeaza clasificarea fondului funciar dupa
scopul de destinatie (co nform c ategoriilor de teren) si folosirea ecomonica moderna
(exploatarea bunurilor agricole). De regula, se disting urmatoarele categorii de teren:
– terenuri ale intreprinderilor agricole, a le organizatorilor, cetatenilor;
– terenuri in cadrul fermelor, etc. (pasuni, gradi ni de zarzavat, livezi de pomi, vita-de-vie,
plantatii, izlazuri, teren arabil);
– terenuri care se afla intre gran itele localitatiilor, precum si terenurile care au fost dat e in
gestiunea administratiilor orasenesti si satesti;
– terenuri acor date intreprinderilor, diferitelor asociatii si organizatii pentru realizarea
sarcinilor speciale asumate de acestea (productie industriala, transport, comunicatii, etc.)
– terenuri cu obiective si complexe naturale care se protejaza in mod special, cu des tinatie
stiintifica, estetica, de recreere si refacere.
– terenuri acoperite cu vegetatie forestiera, sau cele neocupate de aceasta, insa destin ate pentru
refacerea vegetatiei forestiere.

~ 9 ~
– teren uri ocupate de bazinele de apa, ghetarii, balti (cu exceptia zonelor de tun dra si
regiunilor de padure din tundra), constructii hidrotehnice si al te constructii de gospodarire a
apei, precum si terenurile repartiza te pentru drenarea bazinelor de apa, canalelor si
colectoarelor magistrale.
– terenuri care nu se atribuie persoanelor fizice sau juridice in proprietate, posesie, pentru
folosinta sau inchiriate, precum si terenurile al caror drept de proprietate, po sesie si folosinta a
incetat in conformitate cu legislatia in vigoare. F olosirea terenurilor de rezerva este permisa
numai dupa trecerea acestora intr -o alta categoria sau darea in arenda de pana la un an.
In anul 2000 s -a propus efectuarea e videntei resurselor funciare in conformitate cu
legislatia funciara, a fondului fo restier si de ape. Ca rezultat, suprafat a categoriei “terenuri cu
destinatie agricola” a scazut ca urmare a trecerii ulterioare a terenurilor cu padure in cat egoria
fondului silvic; marirea suprafetei de pamant a fondului de apa se da toreaza transferului in
aceasta categorie a terenurilor ocupat e de m arile lacuri de acumulare si de constructiile
hidrotehnice.
Caracterul si intensitatea proceselor d e degradare au fost determinate de actiunea
factorilor naturali si antropog enici si au avut specificul lor regional: de la degradarea
pasunil or pentru reni in nordul tarii, secatuirea aerogena si erodarea solurilor in partea
centrala a Rusie i, pana la deserturile din sud. Suprafata totala a Rusiei supusa proceselor de
formare a desert urilor sau potential periculoase din acest punct de vedere, conform dif eritelor
evaluari este de la 50 pana la 100 milioan e ha. Din aceasta categorie fac parte bazinul Volga,
Predcavcaz, regiunea Baicalului si alte regiuni din Federatia Rusa.
Pentru protectia solurilor se imple menteaza sisteme de protectie a agriculturii si a
proceselor agrotehnice din care fac parte prelucrare a fara aratura, precum si prelucrarea
solului in pan te transversal, insamantarea cu semanatori speciale si care preintampina
erodarea solului, alcalinizare, rigole, etc. A continuat dezvoltarea unor proc ese si fenomene
negative, cum ar fi subinundarea unor terenuri, poluarea cu substante toxice de provenienta
industriala, paraginirea si distrugerea pamantului. O parte insemnata a fondului funciar al
tarii, printre care a terenurilor agricole si din locali tati, este poluata cu elemente radioactive.

~ 10 ~
1.3. Situatia industriei ruse. Resursele umane ale Federatiei Ruse
Industria Rusiei se caracterizeaza pri ntr-o mare diversitate: pana la inceperea crizei
aceasta cuprindea peste 400 de ramuri si subramuri. Ce l mai mare rol l -a jucat si il loaca la ora
actuala indust ria de extractie orientata spre resursele de zacaminte (Siberia, Ural, etc .). Inima
economiei din Rusia o reprezinta complexul energetic si de comb ustibili. Fara acesta multe
din ramurile industriei si-ar fi intrerupt existenta : ca urmare a ramanerii in urma din punct de
vedere tehnologic, energia es te sub preturile mondiale fiind deseori singura prioritate fata de
concurentii strai ni. Tocmai dolarii obtinuti din titei asigura Rusiei soldul pozitiv d in balanta
de plati. Toate acestea permit celor care lucreaza in domeniul petrolului si ca rbunelui sa
santajeze guvernul, solicitand noi si noi infuzii bugetare si influentand in mod simtitor viata
politica a tarii.
Daca din punct de vedere economic scader ea extractiei de titei, gaze si carbune
reprezinta o paguba incontestabila, pent ru ecologie situatia este cu totul alta: toate aceste
rezerve fac parte din categoria celor care nu se regenereaza si crescand consumul ace stora,
tara “mananca” capitalul gener atiilor viitoare.
Extractia resurselor energetice si, in special, extractia exte nsiva a acestora duce la
modificarea stratosferei, atm osferei (in mod special arderea gazelor), biosferei (poluarile cu
produse petr oliere distrug tot ceea ce este viu). Daca n u se va gasi o balanta ration ala intre
ecologie si economie, consecintele pot fi fatale. Printre ramurile prelucratoare tr aditionale din
Rusia as dori sa evidentiez metalurgia, industria constructoare de masini, industria chimica si
petrochimica, industria usoara.
Centrele metalurgice sunt amplasate, de regula, in i mediata apropiere a zacamintelor
de minereuri sau a surselor de e nergie ieftina. Istoria acestei ramuri a inceput in anii 60 din
secolul al XIX -lea in timpul revolutiei industriale si de atunci r olul acesteia in economia tarii
a crescut pana in ultimul tim p permanent. Centrele siderurgiei sunt: Nord -vest, Raioanele
Central si Central – cernoziom, Siberia de Vest. Metalurgia nefero aselor este dezvoltata in
Ural, Siberia de Rasarit, peninsula Komi. Cu toate ca pe piata internationala metal ele
neferoase se bucura si de o cerere mare si de un pret ridicat, ca rezulta t al crizei economice
generale, volumul productiei metalurgiei neferoaselor s -a diminuat de asemenea in ultimii ani.

~ 11 ~
In cateva raioane in dustriale, situatia ecologica capata un caracter de amenintare,
determinind cresterea multor imboln aviri de boli periculoase si in cativa ani scaderea duratei
de viata in comparatie cu media pe tara.
Productia siderurgiei este strans legata de dezvoltarea constructiei de masini. Inainte
de declansarea crizei, in tar a se produceau circa 100 mii de denumiri de masini si utilaje.
Industria construc toare de masini, orientata spre surse de materii prime ieftine, a fost mult m ai
extinsa in raioane ca: Ural, Kuzba s. Inainte se dadea prioritate acestei ramuri, totusi in ul timii
ani, cresterea severa a cheltuielilor, scadere a substantiala a competivitatii masinilor rusesti,
pierderea multor piete in fost ele republici sovietice si tari socialiste, ruperea relatiilor
economice, sca derea severa a posibilitatiilor financiare ale intreprinderilor (hiperinflatia di n
1992 aproape nimic nu a lasat din mijloacele amortizate) au dus la scaderea prabusitoare a
productiei.
Constructia de masini energetice si agricole, de masini u nelte, de aparatura si
automobile este mult mai legata de s fera sociala si geografica, nu de cea naturala, si anume de
existenta f ortei de munca calificata si de apropierea de centrele stiintifice. Astfel de r egiuni
sunt: raioanele Central, Nord -vest, din bazinul Volga. Cele mai mari centre de constructie de
masin i de precizie – Moscova si San kt – Peter sburg.
O importanta mare pentru economia tarii o are industria chimica , dispun and de
tehnologii bune in industria cauciucul ui sintetic, anvelopelor, fibre din cauciuc, mase plastice,
rasine sintetice. Int reprinderile din aceasta ramura sunt amplasate pe intreg teritoriul tarii si in
luarea hotararii de amplasare a acestora un rol important il are atat mater ia prima, cat si forta
de munca calificata (insa acest factor are importanta prioritara).
Industria forestiera este orientata in principal spre posibilitatile de materii prime ale
regiunii (biosfera) si de aceea aceasta are o mare insemnatate pentru partea de est a tarii care
este bogata in paduri de taiga. Centrele mari ale industriei de celuloza si har tie sunt Karelia si
Kolsk, unde rezervele insemnate de lemn se asociaza cu succes cu cantitatile de apa.
Industria usoara si alimentara , avand in vedere necesitatea cotidiana a acestora, sunt
orientate inainte de toate de a satisface nevoile consumatorului (sfera sociala).
Cele mai indepartate traditii ale indus triei usoare se afla in centrul istoric al tarii:
regiunile Moskova, Ivanov, Tula, Riazani. Aici se pro duc 1/3 din produsele de tricotaje din

~ 12 ~
Rusia, 25% din int reaga productie de incaltaminte din piele. Concentrarea intreprinderilor
indus triei alimentare este legata de raioanele cu agricultura intensiva, raioanele Central si
Central –Cernoziom, bazinul Volga, Caucazul de Nord.
Industria materialelor de co nstructie : ind icele de productie pe ramura in octombrie
2010 si octombrie 20 16, comparat iv cu perioadele corespunzatoare din anul 20 10, a fost de
108,9 % si 105,8 %
In industria sticlei , indicele de productie comparativ cu perioadele sim ilare din anul
precedent a fost de 111,4 % si 120,1%. In octombrie si ianuarie -octombrie 20 16, productia de
sticla a fost de 11 8,0%, respectiv 10 9,3% din n ivelul perioadelor similare din anul precedent,
de sticla pentru constructie – 80,1% si 89,2%, din care geam pentru fere stre 80,0% si 91,2%,
foi de geam tras –125,0% si 143,0%, pentru vase de calitate – 88,7% si 9 7,4%.
In domeniul industriei de extractiei a titeiului – media zilnica de extractie a titeiului in
perioada 2010 -2016, in comparat ie cu 2005 -2010 a crescut in 29 raioane de extractie a
titeiului din Rusia din cele 34.
In domeniul industriei gazelor naturale media zilnica de extractia a gazelor naturale in
perioada 2010 – 2016 in regiunea Tiumeni (principala regiune de extractie a gazelor) fata de
2005 – 2010 s-a diminuat cu 1, 3%.
Media zilnica de extractie a carbunelui in perioada 2010 -2016 a crescut in comparatie
cu perioada 2005 – 2010 in bazinele carbonifere Podmoskovsk (cu 37,0 %), Kuznetk (cu
12,4%), Peciora (cu 1,3%), s -a micsorat in bazinele carbo nifere Kansk o-Acinsk (cu 0,4%),
Donetk (cu 2,4%) in bazinele carbonif ere si zacamintele din Orientul Indepartat (cu 1,8%),
inclusiv in tinutul Primorsk (cu 17,7%).
Industria siderurgica: indicele de productie pe ramura in perioada 2010 – 2016 in
comparatie pe ramura i n perioada 2005 -2010 a fost 98,8% si respectiv 99,8%.
In industria chimico -farmaceutica: indicele de productie era 80,3% , respectiv 90,9%.
Industria constructoare de masini si prelucrarea metalelor: Indicele
productiei pe ramuri a fost 110,9% si 108.0%.
Industria usoara: Indicele de productie pe ramura in comparatie cu perioadele
corespunzatoare a fost 105,7% si, respectiv, 105,2%

~ 13 ~
Piata fortei de munca
In anul 20 16 s-au conturat semnele incepu tului stabilizarii situatiei pe piata fortei de
munca in cele ma i multe cazuri datorita masurilor adoptate de catre guvern pentru sustinerea
economiei si protectia sociala a populatiei.
Ca o confirmare a inceputului redresarii economiei poate fi considerata si tendinta care
s-a conturat in ultima vreme de crestere a c ererii de forta de munca din partea angajatorilor.
Daca la sfarsitul anului 2010 numarul locurilor de munca vacante declarate la centrul de forta
de munca era de 628.000 .
Totodata, evolutia numarului inregistrat de someri a fost influentata de starea
financiara a fondului de somaj alocat de s tat, de posibilitatile limitate de plata a ajutoarelor de
somaj. Evaluarea situatiei de pe piata munci i si evolutia somajului se bazeaza pe varianta
dezvoltarii economiei, a carei baza o constit uie realizarea masurilor pentru dezvoltarea
sectorului real al economiei si asigurarea cresterii treptate a acesteia . Aceasta, la randul sau,
va permite asigurarea cresterii in c ontinuare a cererii de forta de munca din partea
angajatorilor.
Conform evaluarilor, ritmurile care s -au co nturat de crestere a sectorului real
economic cu luarea in calcul a impactului c onsecintelor crizei financiare, se dovedesc a fi
insuficiente pentru diminuar ea diferentei dintre cererea si oferta de forta de munca care este
condition ata in primul ran d de ritmurile cresterii numarului populatiei apte de mun ca de la
sfarsitul anilor 90 si cresterea in acelasi timp a numarului celo r disponibilizati in conditiile
restructurarii productiei, reducerea ef ectivului fortelor armate, etc.
Resursele umane. Siste mul de pregatire a fortei de munca
Conform evaluarilor, la 1 octombrie 20 10 populatia stabila a Federatiei Ruse numara
144,2 milioane persoane si de la inceputul anului a scazut cu 639,4 mii, sau cu 0,4 % (in
perioada ianuar ie – septembrie – cu 550,6 mii sau cu 0,4 %).
Cresterea procesului de emigrare a populatiei tarii in ianuarie – septembrie 20 10
numai cu 6,9 % a compens at scaderea naturala. Un astfel de raport, cu toata diminuarea
scaderii n aturale, a fost rezultatul unei insemnate diminuari a procesulu i de emig rare.

~ 14 ~
La 72 subiecti din Federatia Rusa se remarca crestere a numarului nascutilor, iar in 39
de regiuni scaderea numarului decedatilor. La nivelul tarii depasirea numarului de decedati a
numarului celor nascuti a scazut de 1,7 ori .
Continua sa sc ada numarul emigrantilor in interiorul Rusiei: in perioada 2010 – 2016 a
scazut cu 98,4 mii, sau c u 6 % in comparatie cu perioada 2005 – 2010 . In perioada 2005 –
2010 coeficientul de e migrare al populatiei din Rusia in comparatie cu perioada 2005 – 2010 a
scazut cu 128,3 mii, sau cu 76,1.
Aceasta este o consecinta a faptului ca din octombrie 20 10 se intocmesc permise de
sedere a cetatenilor din aceste state si creste durata perioadei de timp dintre data intrarii si
data luarii in evident a conform adresei d e domiciliu. In perioada 2010 –2016 se remarca
scaderea sporului de emigrare din CIS si tarile Baltice.
Gradul de ocupare a fortei de munca si somajul
Conform evaluarilor, numarul populatiei active la sfarsitul anului 20 10 era de 71,3
milioane, sau 50,0 % din numarul total al populatiei tarii.
Partea covarsitaore a populatiei incad rate in munca s -a concentrat in intreprinderile
mari si medii. In luna septembrie 20 10 in cadrul acestora lucrau 41,1, milioane salariati, sau
63,0 % din total ul celor incadrati i n munca. Pe langa aceasta, in intreprinderile mari si medii
au fost angajate, prin cumul si pe baza de conventie civila, 1948,7 mii p ersoane. Numarul
total al celor incadrati cu norma intreaga in intreprinderile m ari si medii , stabilit ca suma
dintre numa rul scriptic de personal, a celor in regim de cumul si pe baza de conventii civile
era 43032,8 mii in anul 20 10 si mai mic decat in 2005 cu 341,5 mii, sau cu 0,8 %.
La sfarsitul lunii octombrie 2001, co nform evaluarilor, 6,2 milioane persoane, sau
8,7% din populatia activa au fost clasificate ca fiind someri (in conformitate cu metodologia
Organizatiei I nternationale a Muncii), iar la Directia fortelor de munca erau inregistrate c a
someri 1,0 milioane persoane, sau 1,4 % din populatia activa.

~ 15 ~
Sfera soci ala: nivelul de trai al populatiei si minimum de existenta
Problemele datoriei privind plata salariilor, pensiilor, ajutoarelor si veniturile mici ale
populatiei, precum s i somajul care este in crestere favorizeaza crestera categoriei celor saraci,
a carei caracteristica o defineste minimum de existenta.
Minimumul de existenta in medie pe cap de locuitor in luna martie 2010 a atins 857
ruble cu o crestere in decembr ie in anul trecut de 19,5 % si, corespunzator, in perioada din
anul trecut, d e doua ori. In a ceasta situatie valoarea minimumului de existenta al popula tiei
apte de munca a atins 936 de ruble, al pensionarilor – 608 ruble si al copii lor – 857 de ruble.
Tendinta de crestere a valorii minimului de existenta se va pa stra in continuare, desi ritmul
cresterii trebuie sa incetineasca .
Conform evaluarilor, valoarea minimului de existenta la sfarsitul anului 2010 a depasit
1.000 ruble. La nivelul regiunilor din Federatia Rusa minimumul de existenta variaza de la 66
pana la 293% fata de valoarea me die la ni velul Rusiei. Raportul dintre valoarea maxima a
minimumului de existenta (in tinutu autonom Ciucotka) si valoarea minima (in regiunea
Ulianov) a scazut pana in prezent de 4,5 ori, fata de 5,2 ori in anii precedenti.
Ponderea populatiei cu venituri banest i medii pe cap de locuitor este sub minimumul
de existenta si se mentine la un nivel destul de ridicat. Totodata trebuie mentionat ca trecerea
la calculul cosului de consum dupa noua metoda va duce la cresterea valorii minimumului de
existenta, care la randu l sau va influenta cresterea numarului pop ulatiei cu venituri banesti sub
minimumul de existenta.
In prezent o importanta mare o capata elaborarea si punerea in practica a unui complex
de masuri pentru lupta impotriva saraciei, de asemenea pentru intensifi carea procesului de
sprijin s ocial indreptat spre grupele de populatie cu venituri mici, pe baza mecanismu lui in
curs de elaborare pentru determinarea nevoilor populatiei.
In Legea “Cu privire la ajutorul social” a l carei proiect se afla la Duma de stat, s e
prevede stabilirea bazei legale pen tru acordarea ajutorului social din partea statului familiilor
si, separat, persoane lor ale caror venituri sunt sub minimumul de existenta stabilit in regiune a
respectiva, de asemenea sa se delimiteze sursele de finanta re ale acestora . Ajutoarele vor fi
acordate pe baza de cerere si vor avea caracter temporar. Valoarea si fo rmele de ajutor social

~ 16 ~
vor fi stabilite de catre organele execu tive locale, tinandu -se cont de posibilitatile bugetelor
locale, inclusiv de fondurile incasate sub forma de transferuri intre bugete.
Schimbari insemnate in perioada de dupa acutizarea crizei s -au prod us in structura
folosirii veniturilor banesti ale popu latiei. Cheltuielile populatiei pentru achizitionarea de
marfuri si plata servi ciilor depasesc in mod constant 80%. Scaderea puterii de cumparare a
popula tiei a dus la scaderea ponderii cheltuielilor pentru marfurile nealimentare si p lata
serviciilor, in conditiile repartizarii obligatorii a cheltuielilor pentru pro dusele alimentare.
Acest aspect se observa la majoritatea categoriilor de pop ulatie, insa in mod deosebit la
nivelul categoriilor cu venituri mici.
In structura sferei de consum a crescut ponderea marfurilor din productia autohtona,
in special p e baza diminuarii importului de marfuri nealimentare: produse din industria us oara
si marfuri de uz casnic si gospodaresc. A crescut de asemenea p onderea produselor autohtone
in cadrul resurselor comerciale pentru populatie privind carnea si produsele din carne, ulei si
unt.

~ 17 ~
CAP ITOLUL II
Mutatii structu rale in geopolitica si economia Rusiei
dupa caderea “Cortinei de fier”

Sfarsitul razboiului rece a fos t marcat de un eveniment major, prabusirea simultana a
sistemului economic s i politic, insotit de temeri si deruta, de pierder e a increderii si sperantei.
Geografia Europei s -a modificat, o parte importanta a suferit transformari geografice si
geostrategice, in contextul afirmarii identitatii nationale si a drepturilor etnice.
Noile state de pe harta Europei, dupa caderea “corti nei de fier” : Uniunea Sovietica
(Belarus, Estonia , Letonia , Lituania , R. Moldova , Rusia (numai partea europeana) , Ucraina );
Iugoslavia (Bosnia si Hertegovina , Croatia , Iugoslavia , Macedonia , Slovenia ); Cehoslovacia
(Cehia, Slovacia)
In spatiul Comunitatii Statelor Independente exista multe conflicte, avand chiar
caracterul de veritab ile razboaie, c ele mai multe vizand, autonomizarea pe criterii etnice,
religioase, istorice, etc. In acest spatiu s -au manifestat conflicte, precum :
– Armenia a fost antrenata intr-un conflict cu Azerbaidjan referitor la Na gorno Karabah.
Enclava armeana cu acest num e din Azerbaidjian isi proclama independenta, printr -un
referendum, pe da ta de 10 decembrie 1991, si isi deschide un coridor de legatura cu Armenia .
Desi acordul sem nat de presedintii celor doua state, in 1 2 octombrie 1997, prevede
autonomia enclavei Nagorno Karabah, relatiile azero – armene raman tensionate.
– Georgia , statul cu cea mai complexa s tructura etnica, lingvistica si confesionala din zona
Caucazul ui, a cun oscut dupa proclamarea independentei doua acte de secesiune: Os etia de
Sud si Abhazia, regiuni autonome, cu o populatie majoritar islamica, isi proclama
independenta. Nerecunoasterea secesiunii de catre guver nul de la Tbilisi si incercarea acestuia
de a re aduce cu forta armelor cele doua regiuni sub autoritatea sa declanseaza un sangeros
razboi civil, intre decembrie 1991 – ianuarie 1992.
– Tadjikistanul a fost afectat, in ultimul deceni u al secolului al XX -lea, de un razboi civil cu
izbucniri sangeroase, s oldat cu zeci de mii de morti si peste o jumatate de milion de refugiati.

~ 18 ~
– Crimeea, daruita in 1957 Ucrainei de ca tre Nikita Hrusciov, de origine ucraineana,
proaspatul coducator al Uniunii Sov ietice dupa moartea lui Stalin, este macinata, de
conflictele interne, in care sunt angrenati tatarii si ucrainenii . Gestul lui Hrusciov a avut mari
consecinte dupa destramarea imperiului sovietic, tensionand re latiile ruso –ucrainene. Printre
altele, cel mai mare port militar la Marea Neagra, Sevastopol, i -a revenit Ucrainei.
– Cecenia , o mica republica autonoma din Federatia Rusa, este situata in nordul Caucazului.
In conditiile destramarii Uniunii Sovi etice, este proclamata la 1 noiembrie 1991, Republica
Cecenia, cu capitala la Groznai, in urma alegerilor din 27 oct ombrie 1991, la care au votat
numai cecenii. Nerecunoasterea acesteia de catre Federatia Rusa a dus la declansarea unui
conflict armat inca nesolutionat definitiv.
– Transnistria . La putin timp dupa procl amarea independentei Republicii Moldova (23 iunie
1990), are loc, la 3 septembr ie 1990, declararea unilaterala a independentei Republicii
Moldovenesti Nistre ne (Republica Transnistria), in care fondatorii ei includ, pe langa
teritoriile din st anga Nistrului, si vechiul oras romanesc Tighina (Bender). Proble ma
Transnistriei a fost complica ta de prezenta Armatei a 14 -a a Rusiei, ultima unitate militara
rusa deplasat a intr -un stat strain impotriva vointei conducerii acestuia. Aceasta armat a avea
drept scop protejarea populatiei rusofone din Transnistria de te ama “romanizarii” fortate de
catre noul stat romanofon din stanga Prutului.
– Tara Gagauzilor . Dupa dezmembrare a Uniunii Sovietice, asemanator Republicii
Moldovenesti Nistrene, localitatile pop ulate de gagauzi s -au constituit intr -o “republica”
separatista , cu num ele de Gagauz Eri (in traducere Tara Gagauzilor), avand resedinta la
Com rat. Gagauzii sunt o minoritate etnica de origine turcica, stabiliti intre Prut si Nistru la
sfarsitul secolului al XIX-lea

2.1. Modificarea raportului de forte p e plan intern ational
Cu totul semnificativ, din perspectiva identif icarii principalelor modificari in raportul
fortelor pe plan international mi se pare faptul , ca se incearca o definire a puterii unui stat sau
a unei regiuni, care, in functie de variabila preponderent a luata in calcul, a c ondus la teoria
spatiului vital (germanul Haushofer), teoria vietii politice a f rontierei – ideea frontierei in
miscare (Karl Haushofer), teoria puterii maritime (americanul Alfred T. Mahan), teoria zonei
pivot (englezul Halford Macki nder), teoria tarmurilor (cetateanul american de origine

~ 19 ~
olandeza Nicolas Spykman), teoria puteri i aeriene (cetateanul american de origine rusa
Alexander de Seversky), pan – ideile ca harti mentale (Haushofer), teoria spatiilor globale
(americanul Saul Cohen).
Factori i determinanti ai puterii constituie demersul asupra caruia specialistii au caz ut
si anume: p opulatia si teritoriul, puterea economica; puterea militara; factorii naturali; f actorii
nenaturali, precum abilitatea pla nificarii coerente a strategi ei nationale sau vointa.
In ultimele decen ii s-au lansat diferite ecuatii deterministice ale puterii unui stat.
Dintre ele, ne oprim asupra celei identificate de Ray S. Cline :
PUTEREA = (Masa critica + Puterea economica + Puterea militara) x (Planificarea
coerenta a strategiei nationale + Vointa)
Sau, intr -o formula prescurtata: PUTEREA = (Mcr + E + M) x (S + V)
Lumea se misca, in prezent, dupa opini a lui Richard Falk, rapid de la geopolitica “spre
o realitate mai integrata economic , cultural si politic”. E fectul l-a constituit coalitia marilor
puteri ale lumii la nivel international si ca organizatii construite in jurul celor mai mari forte
de atractie, adica puterile statele La nivel international , au aparut o multitudine de organizatii
regionale, pe toate continentele, construite si prin asocierea fortelor statale similare cu un
puternic fenom en de regionalizare si de o forta globalizatoare ce va conduce foarte probabil
la o lume globala. Acest fenomen ar solicita aparitia geogu vernarii. Statul suveran a supra unui
teritoriu, ca actor intr -o lume mult sc himbata in care multe dintre probleme si sfidari au o
natura transnation ala, dispune de o capacitate de interventie si influentare din ce in ce ma i
redusa. In aceste conditii si capacitatea sa de guvernare cunoaste un declin vizibil.
O multime de analisti semnaleaza o alta t ranzitie, cea de la geopolitica la
geoeconomie. Aparitia geoeconomiei prezinta si o alta implicatie. Fortel e productive moderne
nu isi afla adesea te renul optim de afirmare doar in perime trul conturat de granitele unui st at.
Ele tind sa devina si devin transnationale, ceea ce din punct de ve dere national ridica o serie
de problem. Puterea militara nu mai are semnificatia de altadata . Nici indicatorii car e au
definit -o: numarul bazelor militare, marimea dotarii si chiar modernitatea sa.
Capacitatea de a raspunde pietei si de a domina piata reprezint a indicatorul sintetic al
puterii in zilele noastre Desi, bazele puterii s -au schimbat, nu putem tagadui nici rolul jucat de

~ 20 ~
statele puternic mil itarizate cu scopul, preponde rent, de a controla conflictele etnice, nationale
si internationale.
Apoi, tarile dezvoltate, marile producatoare si exportatoare de armament gasesc in
aceasta industrie o nisa de stimulare a cresterii economice, de absorbtie a fortei de mu nca,
indeosebi in perioadele de recesiune. Putem afirma, ca inzestrarea sa u puterea militara are un
dublu impact. Pe de o parte, potenteaza forta unui stat de a -si impune puterea la nivel mondial
ca potential militar si prin dezvoltare econom ica, daca sunt preponderent producatoare de
echipam ente militare, pe de alta parte submineaza puterea acestor state prin inte rmediul
canalelor de transmisie asupra variabilei cresterii economice, daca sunt pre ponderent
consumatoare de echipamente militare. In acest context se face distinctia intre “p uterea hard”
si “puterea soft”, adica intre puterea care apeleaza la instrumen tele clasice, inclusiv cele ale
constrangerii si fortei si care, dimpotriva, seduce, a trage, convinge, influenteaza pornesc de la
schimbarile sp ectaculoase in ceea ce priveste sursele si modalitatile de exprimare ale puterii.
Pentru a deveni actuala, modificarea are loc la nivelul reponderarii fiecarui factor, iar
adevarata radacina a afirmarii politice a unui stat se afla in important a cu totul aparte pe care o
are cunoasterea astazi, alaturi de capacitatea de a aplica si valorifica potentialul sau de
dezvoltare.
O abordare instructiva asupra populatiei, promov ata de cunoscutul geogr af roman
Simion Mehedinti, care stabileste un parale lism intre cresterea populatiei si vitalitatea unui
stat, intre numarul locuitorilor unei tari si forta politica a ta rii respective. Pe baza acestei
evolutii, autorul roman formuleaza o prima “axioma demografica”: “puterea natiunilor creste
si scade , dupa cum creste si scade populatia lor” .
Puterea economica , variabila determinanta a puterii unui stat, dar coroborata cu
celelalte variabile poate conduce la schimbari in raportul de forte pe plan international . SUA
ramane singura superputere economica a lu mii, dar pozitia sa este amenint ata, conform
estimarilor Bancii Mondiale de catre China, pe cand tarile dezvoltate din topul international al
deceniului trecut sunt amenintate de catre Ind ia, Indonezia si Coreea de Sud. Daca privim
puterea militara ca si f orta umana, cea care se deta seaza net este China, iar daca o privim ca
potential tehnologic, Japonia dispune de cel mai mare avantaj.
Conform estimarilor , cheltuielile militare ruse, in anul 20 10, reprezentau 6% din
totalul international , fiind cu 10% mai mari decat cheltuielile militare ale Frantei si cu 8 5%

~ 21 ~
mai mici decat cele ale SUA. NATO si SUA continua sa exercite o mare presiune a supra
guvernelor tarilor membre europene pentru a -si creste bugetul alocat ch eltuielilor militare, cu
scopul sustinerii pr ogramului DCI si al cresterii oper abilitatii intre fortele armate europene si
americane. Dintre celelalte puteri militare, Japonia, China si Rusia, au adoptat, de asemenea,
programe de echipare militar e, ceea ce va conduce la bugete militare tot mai mari.
Expectantele de reducere a rolului fortelor militare in urmatorii ani, ceea ce ar implica
cresterea securitatii globale si rezolvarea conflictelor, sunt sfidate de continua crestere a
cheltuielilor militare si de cresterea fortei financiare si a capacitati lor de productie ale m arilor
companii producatoare de armament. Absenta unei amenintari reale ale securitatii
internationale , la sfarsitul deceniului trecut, s -a transpus intr -o frica gene ralizata fata de
diverse tipuri de amenintari, de o natura mai mult sau mai putin cunoscuta, care ar putea
periclita viitorul apropiat .
Orice mare victorie care incheie o etapa de evolutie a indus sentimentul ca situatia
intervenita dupa victorie este neintrerupta, ca ea va dainui, permanentizand valorile
invingatorului. I n fapt, aceasta perioada de cativa ani reprezinta un interregnum pe parcursul
caruia se plamadesc fortele care se vor lansa din nou in competitie. Intr -adevar , SUA
constituie in momentul de fata singura superputere , care domina lumea economic, militar,
politic si cultural. Momentul de dominare limpede a scenei internationale de catre SUA
coincide si cu afirmarea tendintei de globalizare.
Globalizarea consolideaza credinta in preponderenta procesului de sincronizare prin
intermediul caruia sist emul economi c mondial isi cauta echilibrul. Intr -o asemenea
perspectiva, ec onomiile japoneza, americana si vest-europeana ar putea fi armonizata, cu
conditia promovarii sistemelor economice compatibile, menite sa materializeze un tip de
evolutii sincrone.
Tot mai vi zibil apare si pro cesul de desincronizare, care face loc deosebirii de interese
si abordari, f avorizeaza crearea de coalitii, chiar de alternative. SUA sunt foarte puternice in
momentul de fata, iar viitorul apropiat nu intrevede o contrapondere reala. Cee a ce se
urmareste in prezent este formarea unor nuclee de putere care nu intentioneaza sa blocheze
puterea invingatoare, ci sa obtina o serie de concesii.

~ 22 ~
Alti autori vorbesc despre “un al doilea secol american”, pornind de la evolutia
economica si milita ra consemnata in ulti mii 12 ani, in ciuda recesiunii economice din prezent,
la care se ada uga alte atuuri, precum avansul tehnologic si de cercetare american.
Nu sunt putini nici analistii care vorb esc despre “un secol european”, pornind de la
procesul de integrare eco nomica si politica a Europei, o revenire spectaculoasa a batranului
continent ca prima putere a lumii. Altii, mai prudenti, prefera sa vorbeasca despre o “structura
trilaterala”, cu varfurile sprijinindu -se in cele trei regiuni econo mice impor tante:
nordamericana, pacifica, europeana.
Fred Bergsten considera ca cel mai mare succes se poate dovedi in secolul al XXI -lea
parteneriatul transatlantic d intre Europa si SUA. Daca acest parteneriat va functiona, chiar si
numai in domen iul economic si mi litar, atunci cele doua puteri vor dezvolta relatiile si
schim burile reciproce si vor asigura conducerea globala a lumii. Daca vor esua, vor continua
sa evolueze separat, precum placile tectonice, cu con secinte severe, atat pentru ele insele, cat
si pentru echilibrul economic, politic si militar al lumii” . Bratul armat al acestei structuri
transatlantice l -ar constitui NATO.
In acest context, secolul nostru ar avea o structura concentrica de conducere. In inima
acestei structuri s -ar plasa tocmai acest part eneriat – G2, cum il numeste Bergsten, alcatuit din
SUA si Europa . Ar urma un G3 care include si Japonia, actualul G7 sau G8, cu acceptarea
Rusiei, G10, G22, dupa cum sunt avute in vedere si alt e tari cu un rol cheie in viata
internationala.
Alti autori, p rintre care si Samuel Huntingt on, apreciaza din cu totul alta perspectiva
atuurile Europei, considerand ca “spectrul de lider mondial” detinut de America este posibil
sa treaca, nu in mana Japoniei, a Chinei sau a Rusiei, ci a federatiei Europene, datorita unei
politici echilibrate, ferita de excese: “Uniunea Europeana, daca va realiza coeziunea politica,
va dispune de populatia, resursele, bunastarea economic a, tehnologia si forta militara reala si
potentiala pentru a deveni principala putere a secolului a l XXI -lea. Japonia, SUA si Rusia s –
au specializat in investitii, consum, respectiv arme.
Europa a realizat un echilibru intre aceste tre i domenii. Ea investeste in PNB mai putin
decat Japonia si mai mult decat SU A si Rusia. In acelasi timp, se inarmeaza ma i putin decat
SUA si Rusia, da r mai mult decat Japonia. Este, de asemenea, posibil sa se creeze o atractie
ideologica europeana, comparabila cu cea americana. O fede ratie de societati democratice,

~ 23 ~
prospere, diverse din punct de veder e social, cu economii m ixte, ar reprezenta o forta
puternica pe scena mondiala. Daca sec olul urmator nu va fi secolul american, atunci este
foarte proba bil ca va fi secolul european” . Rusia a pierdut se pare, pentru moment, orice sansa
de a reveni o forta veritabila a economiei internationale , in ciuda tuturor atuurile sale.

2.2. Consideratii politico -economice privind rolul si locul Rusiei in economia
internationala
Tendinta Rusiei de a se integra in economia internationala presupune participarea ei
activa la relatiile val utar-financiare si de creditare internationale. Pentru a deveni un membru
cu dre pturi egale al acestor relatii, Rusia trebuie sa solutioneze mai multe probleme. In acelasi
timp, o sarcina strategica a politicii ei valutare o constituie intr oducerea ratei lib ere de schimb
a rublei in valuta convertibila. Aceasta presupune existenta pen tru nerezidenti a unei piete
interne echilibrate si deschise de marf uri, servicii, capital, valuta, anularea restrictiilor
valutare. Rata de s chimb a rublei fata de valutele conv ertibile asigura relatiile economice ale
Rusiei cu piata mondiala.
In Rusia practic exista o convertibilitate int erna a rublei alaturi de un sir de restrictii
valutare. Trecerea la convertibilita tea deplina a rublei necesita o stabilitate politico -economic a
si financiara, acumularea rezervelor de aur si valutare, elaborarea mecanismului de col aborare
valutara cu tarile CSI. Pe la mijlocul anilor 90 convertibilitatea i nterna a rublei a contribuit la
dolarizarea in mare masura a economiilor cetatenilor rusi s i, partial, a circulatiei banilor
lichizi.
Integrarea Rusiei in economia nternationala ii ofera posibilitatea de a participa la
operatiile de pe piata mondiala de capital de subventionare, de investitii directe si de portofel.
Insa aceasta posibi litate nu poate fi realizata in deplina masura din cauza restrictiilor v alutare
existente, a climatului nefavorabil de investitii din tara, a „exodu lui de capital” peste hotare, a
mentinerii lipsei de incredere in valuta nationala.
Multi dintre factorii enumerati ma i sus, care impiedica participarea deplina a Rusiei la
relatiile valutar financiare si de creditare internationale, se afla intr -o interdependenta. Astfel,
mentinerea restrictiilor la circulatia de capital in Rusia este de obicei legata de necesi tatea

~ 24 ~
luptei contra scurgerilor de capital. Iar scurgerile de capital, la randul lo r, sunt legate de
nivelul redus de incredere in valuta nationala etc.
Aderarea Rusiei la organismele financiare internationale, precum FMI, ia oferit
economiei ruse posibilitatea de a benef icia de subventii si de capital investitional.
Organismele economice si financia re i-au oferit Rusiei un sir de imprumuturi financiare. Dar
aceste imprumuturi , calculate pe cap de locuitor, sunt nesemnificative si nu pot influenta
desfasurarea reform elor economice.
Majoritatea creditelor oferite Rusiei sau tin de furnizarea de marfuri, sau sunt
conditionate de anumite norme (rata infl atiei, deficitul bugetar etc.), sau sunt prevazute pentru
creditarea proiectelor de inv estitii. Asemenea imprumuturi nu se utilizeaza repede, iar unele
este posibil si nu se bucure de solicitare.
Daca pentru organizatiile financiare occidentale faptul de a acorda imprumuturi Rusiei
reprezinta o investitie de capita l riscanta, dar foarte profitabila pe termen lung, pentru R usia
aceasta este o actiune necesara, care implica pentru multi ani plati import ante din buget pentru
achitarea datoriilor. In acelasi timp, creditele si imprumu turile nu garanteaza realizarea
restructurarilor necesare economiei rusesti si, respectiv, spec ializarii ei in diviziunea mondiala
a muncii.
Pentru Rusia e necesara elabora rea conceptului de dezvoltare a datoriei externe,
inclusiv determinarea posibilitat ilor deservirii, restructurarii lui, precum si alegerea unor
directii de utilizare a noilor impr umuturi externe. Cea mai mare parte a datoriei externe a
Rusiei poate fi clasificata in trei grupe, dupa originea ei: creditele de la cluburile de la Paris,
Londra si Tokio.
La sfarsitul anului 1997, Clubul de la Londra, oferea credite in de osebi tarilor i n curs
de dezvoltare si socialiste. Rusi a ocupa locul al 4 -lea in lista creditorilor, dupa Brazilia, Mexic,
Argentina. Spre deosebire de Clubul de la Paris, cel de la Londra se ocupa de proble mele
datoriilor fata de bancile comerciale, datorii care nu se a fla sub prot ectia garantiilor de stat
sau a companiilor de asigurari. Atragerea intensiva a creditelor din straina tate, orientarea
sistemului rus financiar spre acestea creeaza un precedent destabilizator periculos.
Inainte de formarea grupurilor financia r-industriale (GFI), ideea crearii unor asociatii
de proportii de productie si financiare interramurale a fost elaborata pe plan teoretic si

~ 25 ~
realizata in practi ca perioadei sovietice. Primele incercari de organizare a marilor complex e
economico -tehnologice au fost intreprinse la formarea „sovnarhozurilor” ( consiliile
economice populare), cand multe ministere erau lichidate si se introducea dirijarea complexa
a sectoarelor de productie interdependente conform principiului teritorial.
Inca in perioada sovieti ca exist au corporatii internationale si transnationale. Drept
exemplu de GFI rusesc poate servi „Ingosst rah”, care avea intreprinderi -fiice si firme asociate
in SUA, Olanda, Marea Britanie, Franta, Germania, Austria, precum si intr -un sir de tari din
CSI. La asemenea tip de companii se refera si concernul de stat „Nafta Moscva” cu
companiile -fiice in Finlanda, Belgia, Anglia, Danemarca, Italia si in alte tari.
Unele corporatii rusesti internationale a u aparut relativ recent. Dintre acestea fac parte
„Microc hirurghia glaza”, cu n umeroase sectii in toata lumea, precum si compania LUKoil (in
componenta ei intra intreprinderi rusesti de extragere si de prelucrare a petrolului, precum si
intreprinderi constructoare de masini pentru industria petrolului ), „Avtova z”s.a.
Multe din organizatiile rusesti nu -si atribuie denumirea de GFI, desi corespund
criteriilor. In calitate de exem plu pot fi mentionate unele din companiile amintite mai sus
precum si asemenea giganti financiari ca „Alfabank”, „Oneximbank” s.a.
Blocul de productie este destul de diversificat si cuprinde compania petroliera
„Sidanco”, Combinatul metalurgic din Novolipetk , „Norilskii Nikel”, „Sveaziinvest” , precum
si intreprideri chimice si de prelucrare a lemnului. Pe langa aceasta, din componenta
holdingului fac parte si unele structuri massmedia. In cadrul GFI se contureaza trei directii d e
baza: financiara, industriala si media.
Privatizarea in Rusia a fost insotita de ap aritia unor structuri economice destul de
puternice de tip nou ( corporatii de s tat, mixte si private, concerne, GFI-uri ), capabile sa
actioneze cu succes atat pe piata interna cat si pe cea externa, cum este bunaoara „Gazprom –
ul”. Gazpromu -ul controleaza 34% din rezervele mondiale explorate de gaze na turale, asigura
aproape 1/5 din necesitatile vest -europene. Conform evalua rii „Bancii Comerciale Germane”
valoare pe piata a Gazprom -ului este de 23 ml rd. dolari. Concernul in cauza, avind un profit
anual de 6 -7 mlrd. dolari, ramane cea mai importa nta sursa de valuta forte. Cota Gazprom –
ului „UK Cont inent Interconector” constituie 10%, in intreprinderea „Vingas”, fon data
impreuna cu compania -fiica „Wintersell” a companiei transnationale g ermane „BASF” –
35%. Gazprom -ul are relatii de parteneriat cu un sir de mari companii occidentale.

~ 26 ~
In afara de companiile rusesti indicate in lista a 100 corporatii mondiale militar –
industriale, in baza studiilor saptaman alului american „Defence News”, au intrat doua
asociatii rusesti „MAPO” (locu l 32) si „OKBSuhogo”(locul 64). In fruntea listei se afla
corporatia „Lock hid-Martin” si McDonell -Duglas” (SUA).
Intreprinderile rusesti se confrunta cu o concurenta puternica pe toate planurile pietei
interne si externe. Caracterul de deschidere al pietei ruse si a unor piete straine impune
crearea unor struc turi economice solide, capabile nu doar sa cuprinda piata interna, d ar si sa
concureze cu succes cu corporatiile internationale de pe piata externa. Cerintele concurentei
internationale dicteaza necesitatea restructurarii capitale a intreprinderilor si reutilar ii
tehnologice. In acest scop, e neces ara in primul rand concentrarea surselor investitionale.
Formarea si dezvoltarea corporatiil or ruse internationale se poate efectua pe 2 cai:
– crearea corporatiilor nationale solide – GFI – cu ulterioara lor expansiun e pe piata mondiala;
– utilizarea sistemului existent de diviziune a m uncii si cooperarii industriale respective intre
tarile CSI, formarea grupurilor financiar -industria le transnationale cu participarea economico –
finan ciara a partenerilor din tarile comun itatii.
La etapa initiala a crearii si functionarii a GFI se acorda prioritate celui de-al doilea
mod. Aceasta se explica p rin insuficienta mijloacelor si posibilitatilor proprii si prin faptul ca
formarea unor asemenea companii contribuie la mentinerea co operarii produ ctiei industriale a
subiectilor economici din tarile comunitatii, la restabi lirea si evolutia proceselor de integrare
intre tarile C.S.I.
Principiile de baza ale politicii comerciale ale Federatiei Ruse
Volumul, structura si repartizarea reg ionala a schimburilor de exportimport ale Rusiei
sunt influentate de mas urile statale de reglementare a comertului extern. In general, tendintele
sale de baza corespu nd problemelor economiei rusesti si a comertului exterior, precum si
promovarii reformelor initiate. Exista insa si unele laturi negative – insuficienta bazei
normativ – legislative, lipsa de consecventa si adoptar ea unor decizii pripite. Dar se intreprind
masuri de depasire a acestei stari de lucruri. Drept exemplu poate servi legea publicata in anul
1995 „Cu privire la reglementarea de catre stat a comertului extern”.

~ 27 ~
Relatiile F ederatiei Ruse cu tarile straine in domeni ul comertului extern se bazeaza pe
respectarea principiilor si normelor legisla tiei internationale precum si a obligatiilor c e rezulta
din tratatele internationale ale Rusiei.
In scopul integrarii economiei Rusiei in cea mondiala FR in conformitate cu principiile
si normele legislatiei international e participa la tratatele internationale privind uniunile
vamale si z onele economi ce libere cu toate consecintele respective.
Actualmente politica comerci ala a Rusiei se realizeaza prin reglementarea tarifara
(tarifele vamale de export si de import) si prin cea netarifara (in special prin cotare si
licentier e) a comertului extern. Nu su nt admise alte metode de reglementare a comertului de
catre stat prin amestecul si introducerea unor conti ngente. Exportul si importul se efectueaza
fara contingente cantitative. Co ntingente de ordin calitativ se stabilesc in cazuri exceptionale:
– asigura rea securitatii nationale a FR;
– respectarea obligatiilor internationale ale FR, t inand cont de situatia pe piata interna;
– protejarea pietei interne a FR.
In scopul protejarii intereselor nat ionale functioneaza sistemul de control al exportului.
Exista standarde si cerinte tehnice, farmacologice, sanitare, veterinare, fitosanitare si
ecologice re feritor la marfurile importate, precum si controlul calitatii acestora. Sunt
prevazute masuri de protectie pentru importul de marfuri, cel mai frecvent exemplu f iind
majorarea taxelor de import.
Programului federal de dezvoltare a exportului din tara, al carui scop prin cipal este
cresterea valorica a volumului exportului, diversificarea nomenclatorului din contul productiei
cu inalt grad de prelucrare, a l marfuril or cu mari investitii stiintifice, al tehnologiilor.
Mecanismul de real izare a acestui program prevede crearea unui fond de dezvoltare a
exportului de tehnologii avansate, completat din contul imprumuturilor din buget, formate din
defalcarile din TVA si destinate proiectelor pentru export.
Programul presupune unificarea si sistematizarea masurilor de dezvoltare a exportului
de masini si utilaje. P rogramul prevede si o finantare moderata din buget a celor mai eficiente
proiecte de dezvoltare a productiei destinate exportului.

~ 28 ~
Dintre alte decizii importante privind s timularea exportatorilor rusi e necesar sa
mentionam proiectul de Hotarare al Guvernului FR “Cu privire la crearea sistemului de
creditare a productiei des tinate exportului si asigurarea creditelor de export”.

2.3. Necesitatea atragerii capitalului strai n si importanta acestuia pentru economia Rusiei
Viata economica a Rusiei industrializat e este determinata in principal de circulatia
capitalului industrial aferent c iclului de investitii. Pe langa investitiile pe piata interna, care
sunt motorul princ ipal al ciclului de investitii, Rusia a incercat sa foloseasca activ si
investitiile straine. Folosirea investitiilor straine este o necess itate obiectiva, justificata de
sistemul de participare a econo miei tarii la div iziunea internationala a muncii si de afluxul de
capital in ramurile libere pentru intreprinzatori.
Punctul de vedere oficial: trebuie atrase in mod activ investitiile straine prin crearea
unui climat favorabil de investitii. In acelasi ti mp exista si alte pareri care nu doresc
patrunderea capitalului strain in economia din Rusia.
Expresia extrema a unor astfel de puncte de ve dere o constituie teza potrivit careia are
loc “vanzarea” Rusiei catre monopolu rile internationale. De regula, nu me rita sa se faca o
analiza economica aman untita in lumina unor astfel de pareri. Acestea se folosesc, mai
repede, drept lozinca de propaganda in lupta cu opozitia politica .
O alta pozitie mai logica o constituie pare rile acelor economisti care vad in aflux ul de
capital o amenintare a concure ntei serioase pentru industria Rusiei. Acestia protesteaza
impotriva pretului scazut al intreprinderilor care sunt scoase la licitatie pentru privatizare la
care participa si investitori straini.
In SUA si in Europa valo area unor obiective similare este cu mult mai mare.
Nu trebuie sa ignoram astfel de pareri. Totodata, legile obiective ale economiei
internationale , procesele migrarii inte rnationale de capital atesta ca Rusia nu poate sa ramana
in afara procesului d e atra gere si folosire activa a capitalului strain.
Asa cum demonstreaza practica, economia mondiala si economiile nationale nu pot sa
functioneze eficient far a atragerea de capital la scara mondiala, fara folosirea eficienta a

~ 29 ~
acest uia. Aceasta este o necessita te obiectiva si una dintre cele mai importante tr asaturi
distincte ale economiei mondiale contemporane si a relatiilor economice internationale.
Stiinta economica mondiala, inca in perioada anilor 60, a demonstrat in mod
convingator ca orice tara in curs d e dezvoltare, care tinde sa creasca in rit m rapid venitul
national, se confrunta cu dificulta ti care nu -si gasesc rezolvarea daca incearca sa realizeze
programul investitii lor capitale limitandu -se numai la mobilizarea fondurilor nationale.
Stabilind drept scop integrarea in economia mondiala, recunoscand necesitatea
respectarii idealurilor economiei de tip deschis, nu se poate sa nu recunosti obiectivitatea
proceselor de aflux de capital in Rusia. Atragerea capitalului strain in Rusia nu se refera la
sarci nile tactice si de concurenta, ci la cele de strategie a dezvoltarii economiei din Rusia.
Ca si alte tari, Rusia analizeaza investitii le straine ca fiind factori ai: a ccelararii
progresului economic si ethnic; i nnoirii si modern izarii aparatului de product ie; insusirii si
implementarii metodelor iniant ate de organizare a productiei; a sigurarii fortei de munca,
pregatirii cadrel or pentru a raspunde cerintelor economiei de piata. d inamizarea activitatii de
investitii constituie cel mai slab punct in economia Rusiei de la inceputul reformelor de piata.
In conditiile de criza de investitii in Ru sia, atragerea investitiilor de capital strain este
o sarcina majora, de rezolvarea eficienta a acesteia depinzand mersul, ritmurile si rezultatele
reformelor care se inf aptuiesc. In conditiile trecerii de la un sistem economic la altul este
necesar de un volum mare de investitii pentru asigurarea acetei tranzitii.
Specificitatea conditiilor din Rusia face ca acest proces sa nu aiba analog in lume
(numai China cu o populat ie foar te mare, cu un teritoriu foarte intins si cu reforme la scara
mare ar putea servi drept exemplu adecvat).
Specificitatea problematicii Rusiei e ste data, inainte de toate, de: t eritoriu foarte intins,
structu ra de comunicatii nedezvoltata; existenta unui aparat de productie invechit; complexul
industrial -militar hipertrofiat; agricultura slaba.
Pentru transformarea intregului co mplex al economiei nationale pe baza relatiilor de
piata, pentru moderni zarea economiei, intensificarea acesteia din punct d e vedere al orientarii
sociale sunt necesare investitii foarte mari de capital. Desigur, nu t rebuie sa gandim in mod
naiv ca investitiile straine de capital ar potoli in totalitate setae de investitii in Rusia.

~ 30 ~
Totusi, intr -o oarecare masura, in cadrul dez voltarii de sine statatoare a unor ramuri si
domenii cheie ale productiei, se pare ca exista posibilitatea. Avand o multime de oferte de
alternativa in conditii mult mai avantajoase decat in Rusia, investitorii straini n u se grabesc si
nu se vor grabi sa investeasaca in economia din Rusia. Veci nii cei mai apropiati de Rusia, mai
descurcareti, au cuprins fluxurile de inves titii din Occident. De exemplu, Ungaria, Polonia,
Cehia, asa cum s -a aratat mai sus, au obtinut incepand cu anii 90 o parte substantiala d in
investitiile de capital s train. Si totusi, daca Rusia, in ceea ce priveste suma absoluta a
investitiilor de capital strain, ocupa locul al II -lea dupa Ungaria, nu trebuie sa ne induca in
eroare. Astfel, in Ungaria deja 17% din intreprinderi au in capita lul lor o parte din cota
capitalului strain, pe cand in tarile din fosta URSS – numai 0,2%.
Forme de participare a capitalului strain in economia din Rusia
Capitalul strain este prezent pe piata din Rusia, atat in sectorul de stat cat si in cel
privat, in forma mixta, precu m si in forma capitalului de la organizatiile mondiale. Investitiile
straine pat rund in economia din Rusia atat ca investitii private directe sub forma de investit ii
de portofoliu si de credite, cat si sub forma de capital de imprumut. Intreprinderile mixte si
straine se creaza, i n principal, in domeniul comertului si alimentatiei publice . Dupa aceea
urmeaza industria, constructiile, infrastructura comerciala, st iinta si asistenta stiintifica,
transportul si comunicatiile.
Conform datelor Comisiei economic e pentru Europa din cadrul ONU, companiile
rusesti care au obtinut sustinere fina nciara din strainatate au putut sa mareasca de 5 ori
efectivul de salariati, al caror salariu depaseste cu 50% salariu mediu pe tara. La jumatatea
anilor 90 numarul salariatilor din intreprinderile cu investitiii straine repre zinta 0,5% din
numarul total al populatiei ocupate. Ponderea produselor industriale in volumul tota l al
productiei din aceste intreprinderi a fo st in anul 1999 de 57%. Volumul exportului de marfuri
si servicii efectuat de intrepri nderile cu investitii straine a atins in acelasi an 6,6%, iar
importul 11% din volumul total al exportului si importului Rusiei.
Cel mai mare interes pentru investitiil e de portofoliu din Occident il reprezinta
urmatoare le ramuri ale economiei Rusiei: i ntreprinderile din cadrul complex ului de
combustibili si energie; uzinele de aluminiu; i ntreprinderi le de telefonie si comunicatii;
porturi si navigatie; i ntreprinderil e pentru producerea cimentului; i ntreprinderi pe ntru
produ cerea ingrasamintelor minerale; i ntreprin deri mari de extractii miniere; i ntreprinderi din

~ 31 ~
cadrul industriei alimentare. Investitorii de portofoliu sunt mai putin interesati de ramuri ca de
pilda: tra nsport, industria constructoare de masini, ind ustria chimica.
Din punct de vedere al nevoilor economiei din Rusia se doreste atragerea investitiilor
straine in intreprinderile de armament care realizeaza conversia productiei in capacitati de
prelucrare si depozitare a produselor alimentare, extractia aurului si diamantului etc.
Rusia s -a situat pe primul loc pe p ietele asa numite in curs de dezvoltare (emerging
markets), cum ar fi Venezuela, Polonia, Ungaria, in ceea ce priveste ritmurile de c restere a
cererii de titluri de valoare corporative. Crester ea investitiilor s -a datorat, in special, atragerii
investitorilor straini pe piata si cresterii substant iale ca urmarea a altor credite care au crescut
in ansamblu de 6 ori. Nerezident ii “au detinut” in anul 2000 de la 20 pana la 25% din volumul
total al pietii. Conform rezultatelor evaluarii Camerei de Comert si Industrie din Rusia, pa na
la jumatate din investitiile straine de portofoliu pe piata de valori din Rusia ascund in realitate
reexportul de ca pital care “a migrat” din tara.
Printre zonele care pr ezinta interes pent ru investitorii din Occident se numara
Moscova, Sankt -Petersburg, de as emenea regiunile Arhanghelsk si Tiumeni. Un regim fiscal
favorabil pentru afluxul de invest itii straine l -a creat regiunea Novgorod. In aceasta regiune au
fost declar ate zone libere din punct de vedere fiscal 4 raioane. Investitiile de ca pital strain au
fost scutite de taxe locale pana la amortizarea totala a acestora. Pe acelasi drum merg
regiunile Tatarstan, Samarsk, Kaliningrad, Novosibirsk, Sverdlovsk.
Un fenomen n ou pentru economia Rusi ei a devenit afluxul de capital din tarile asiatice
“nou industrializate”. Rece nt acestea au fost atrase numai de ramurile de materii prime, insa
de la jumata tea anilor 90 acestea au inceput sa acorde atentie proiectelor in domen iile
tehnologiei performante si de infrastructura. Conform evaluarilor volumul total al investitiilor
tarilor asiatice “nou industrializate” in Rusia era de 800 milioane USD . Interesele de baza a le
investitorilor asiatici erau legate de dezvoltarea Orientului Indepartat.
Dupa parerea unei serii de special isti, rezerva principala pentru cresterea investitiilor
straine nu se afla in tarile Occidentului, ci in tarile din Orient, zona partii asiatice a Oceanului
Pacific, care au acumulat in ultimii ani un volum de capital foarte mare, avand experie nta in
economia de tranzitie si care se tem mai putin de riscurile legate de in vestitii decat investitorii
din Occident. Tarile din Orientul Apropiat si partea din regiunea asiatica a Oceanului Pacific
au nevoie de combust ibilul s i materiile prime din Rusia; de as emenea acestia sunt dispusi sa

~ 32 ~
invest easca capital in obiectivele de tehnologie performanta, sustinand industria de prelucrare
din Rusia.
Practica investirii de capital strain in Rusia demonstreaza ca inv estitiile substantiale in
economia din Rusia se fac in int eresul statelor din Occident si corporatiilor internationale .
Pentru acestea importan t este sa lase Rusia la nivelul unei piete mari de consum. Piata din
Rusia reprezinta, inainte de toate, pentru acesti inv estitori, un mare consum ator. Acestia nu
doresc sa aiba concurenti noi. Multi specialisti considera ca sursa principal a de infuzie a
investitiilor in economia din Rusia trebuie sa devina capitalul privat autohton, atat cel care se
afla in tara cat si cel care a migrat in ultimii ani peste hotare.
Premizele accelararii atragerii de capital strain in Rusia pot deveni masurile privind
repatrierea capitalului car e a „emigrat” din Rusia. Pentru realizarea acestui proces se propune
“amnis tierea” detinatorilor il egal de capital scos din tara, in scopul repatrie rii acestuia. De
asemenea, este necesara alinierea legislatiei care regleme nteaza scoaterea de capital din tara la
dreptul interenational. Guvernul de la Moscova, elaborand o noua conceptie a dezvoltarii
capitalei din punct de vedere economic, intentioneaza sa creeze conditii pentru atragerea in
econom ia orasului a sumelor provenite din Rusia care se afla in conturile din bancile straine.
Alte premize de crestere a atragerii de capital strain in Rusia ar fi: dobanzi bancare
ridicate, scaderea inflatie i, caracterul deschis al pietei financiare, obligatiile statului privind
plata datori ilor aferente imprumuturilor si creditelor.
Participarea ca pitalului strain la dezvoltarea economiei din Rusia a determinat o se rie
de consecinte negative, care nu trebuie scapate din vedere:
-atentia prioritara a firmelor din Occident pentru extractia si exportul a gentilor energetici
contribuie nu numai la epuizarea accelerata a resurselor care nu se regenereaza, dar si la
hipertr ofierea in cont inuare a ramurilor de extractie;
-slabiciunea sistemului reglematarii de catre stat a procesului de atragere a capitalului strain,
lipsa unui control sever din punct de vedere ecologic a activitatii intreprinderilor cu investitii
straine;
Participarea capitalului din Occide nt la procesul de privatizare a patrimoniului de stat
la un curs sc azut al rublei, ceea ce permite achizitionarea a unor obiective de mare imp ortanta
la un pret de nimic. De exemplu, aproximativ 50% din fabricele d e ingrasa minte minerale au

~ 33 ~
fost achizitionate de fostii demnitari sovietici care isi desfasoara activitatea, cu precadere, in
alte tari. Investitiile de capital strain, nu de pu tine ori, se folosesc in scopul spalarii de bani
din tarile occidentale. Exist a semnalme nte serioase ca Rusia incepe sa se transforme intr -o
”spalator ie” internationala a banilor de provenienta criminala.
Daca politica de atragere a investitiilo r straine nu este bine gandita, aceasta nu poate
asigura realizarea interes elor economice ale tarii care o pune in practica. In afara de aceas ta,
experienta la nivel mondial demonstreaza ca multe tari au folosit cu multa precautie acest
„medicament” specific. Astfel, Japonia, din capul locului, a concentrat si a limitat sever
atragerea de capital strain . Aceasta a c heltuit sume foarte mari pentru procurarea de licente
straine pentru crearea tehnicii proprii a bazei pentru export .
Bancile rusesti si companiile financi are adesea indeplinesc rolul de intermediari in
cadrul procesului de i nvestitii in Rusia. O astfel de intermediere poate fi impartita in
urmatoarele categorii: achizitionarea titlurilor de valori ruse sti pentru beneficiarul strain;
operarea pe piata valorilor din Rusia folo sind resurse ale investitorului strain; p lasarea
titlurilor de valori ru sesti pe piet ele straine de valori; c autarea de proiecte de investitii pentru
inves titorul strain si administrarea proiecte lor; oferirea de informatii si servicii de consultanta
din partea partenerului rus.
Capitalul strain are nevoie de parteneri din R usia intrucat exista restrictii serioase ale
legislatiei privind activitatea bancilor straine in Rusia. Deseori bancile straine nu sunt
interesate sa functioneze de sine statator pe piata din Rusia care prezinta multe riscur i,
preferand sa actioneze prin inte rmediul partenerilor rusi (in cel ma i rau caz, din punct de
vederec formal, rusi). Tinand cont de specificul Rusie i, companiile straine se tem sa
achizitioneze singure intreprinderi rusesti si mandateaza partenerii din Rusia sa achizitioneze
actiuni si sa obtina controlul in intreprinderile atractive.
Ca urmare a cresterii comertului exte rior nu poate sa nu se dezvolte colaborarea
bancilor rusesti cu cele s traine in domeniul decontarilor internationale. Se pot distinge cateva
directii ale acestei dezvoltari : stabilirea unor relatii corecte; standardizarea decontarilor ;
folosirea garantiilor si a obligatiilor de plat a ale bancilor rusesti in cazul realizarii
decontarilor. Pentru administrarea normala a comer tului exterior, bancile rusesti trebuie sa -si
insuse asca standardele i nternationale in acest domeniu.

~ 34 ~
Primele companii straine care si -au propus sa patrunda pe piata din Rusia sunt marile
corporatii transnationale care produc produse la preturi convenabile care se bucura de cerere
pe piata si care considera ca trebui e sa fie prezente pe toate pietele mari. Ca exemp lu pot fi
mentionate companiile McDonalds, Coca Cola, Funai etc. Dupa ce li vreaza cantitati mari de
marfa, acestea trec, de obicei, la fabricarea produselor in tara respectiva. Acest fapt este dict at
de taxele vamale ridicate si de n ecesitatea de a plasa productia cat mai aproape de
consumator.
Astfel, Grupul elvetiano -suedez de const ructii masini ABB a investit in zeci de
intreprinderi specializate in cele mai diversificate domenii: aparatura de masuara si control,
producerea de turbine pe gaze, de electrogeneratoare, ca bluri, utilaje pentru industria
petrochimica. Consortiul ABB Chevron participa l a modernizarea principalelor rafinarii din
Rusia.
Foarte activ este pe piata din Rusia con cernul Siem ens care a infiintat 11 intreprinderi
mixte si o intreprindere c u capital strain 100%, a primit comenzi mari pentru construirea
liniilor magistrale si loca le de comunicatii, pentru executarea unei serii de proiecte ale unor
intreprinderi metalurgice, pentr u modernizarea CET si automatizarea tronsoanelor de linii de
gaze.
Daca compania straina este interesat a in desfacerea produselor sale pe piata din Rusia
(in special in cantitati mari ), atunci promovarea produselor in Rusia este insotita de o
campanie pute rnica de publicitate si de crearea unei retele de desfacere. Compania straina
poate sa inf iinteze, sa achizitioneze (sau sa preia controlul prin alt mijloc) o firma comerciala
rusesca si sa -i ofere un credit comercial cu facil itati in scopul introducerii p e piata a
produselor sale. Dupa aceea se el aboreaza planul de extindere pe piata (in afara de publicitate
si de atragerea de alerilor) care cuprinde crearea unor centre service, atragerea in proces ul de
colaborare a structurilor financiare .
Este recunoscuta ca eficienta activitatea in Rusia a firmei Nokia care a ocupat o pozitie
importanta pe piata radiotel efoniei, are o retea extinsa de dealeri, realizeaza o serie de proiecte
pentru infiintarea centr alelor telefonice, liniilor de telecomunicatii si a sistem elor de telefonie
celulara, livreaza aparatura pentru institutiile de cercetare stiintifica din Rusia.

~ 35 ~
Succesul companiei Coca -Cola pe piata din Rusia este asigurat printre altele de
existenta unei retele dezvoltate de de aliri. Multe firme din Rusia au pierdut lupta pe piata
bauturilor racorito are din cuaza lipsei retelei de desfacere.
Compania Rank Xerox a infiintat pe te ritoriul din Rusia 17 centre de franciza (centre
poligrafice de sine statatoare care actioneaza in numele Rank Xerox). Pentru folosirea m arcii
comerciale Xerox, partea rusa se obliga sa achizitioneze materialele consumabile si
accesoriile necesare numai de la Rank Xerox. Companiile straine care patrund pe piata din
Rusia depun efortur i sa aplice instrumentele financiare moderne care a sigura diminuarea
cheltuielilor suportate de consumatorii produselor ac estora. Aceasta face ca firmele straine sa
se afle intr -o pozitie avantajoasa fata de multi producatori indigeni.
In general, metodele folosite de investi torii straini pentru investirea capit alului sunt
determinate de urmatoarele tendinte ale capitalului strain:
– controlul modului cum este folosit capitalul inve stit si, in functie de posibilitate, sa le asigure
in cazul actiunilor neloiale din partea partenerului rus;
– daca este posibil, sa asigure independenta proiectului in curs de re alizare fata de situatia
economica din Rusia a partenerului sau intreprinderii;
– trecerea structurii care administreaza ca pitalul investit la standardele occidentale;
– reducerea la minimum a disconfortului s istemului financiar, fiscal, al barierilor .
Una din ramurile cele mai atractive pentru investitorii straini este industria
aluminiul ui. Aceasta se explica printr -o serie de factori. Componenta de baza in pretul de cost
al aluminiului o constituie energia e lectrica. Pretul comparativ scazut al energiei electrice in
Rusia si amplasarea avantajoasa a multor uzine de aluminiu ( de exemplu, uzina Bratski se
afla in apropierea a doua hidrocentr ale mari care practic nu au alti consumatori mari de
energie) permit s a se obtina un profit ridicat.
In ramura productiei de aluminiu se f oloseste eficient schema toling, ceea ce permite
cuprinderea destul de usor a intreprinderilor rusesti in la ntul tehnologic al partenerului strain,
rezolvarea problemelor privi nd livrarea de materii prime si comercializarea produselor,
diminuarea tax elor si impozitelor, micsorarea volumului mijloacelor circulante, evitarea
tarifelor pentru livrarea aluminiului din Rusia catre Occident.

~ 36 ~
Corporatia austriaca Alcoa si -a exprimat inten tia de a achzitiona pachetul de actiuni al
Fondului care se va crea pe b aza combinatului metalurgic din Krasnoiarsk, uzinei de aluminiu
Krasnoi arsk si combinatului de alumina Acinsk.
Interesele corporatiei Alcoa si ale altei companii austriece de aluminiu Comalco a u
venit in contradictie cu interese le unui puternic Grup comercial Trans World Metals care
anterior a cola borat cu compania „Raznoimport” care detine monopolul in livrarea
aluminiulu i din Rusia. Trans World Metals putea sa achizitioneze pachetele de actiun i ale 5
combinate de aluminiu si ale companiei metalurgice din Samarsk. Totusi Trans World Metals
si-a pierdut pozitiile intr -o serie de uzine ca urmare a anular ii rezultatelor licitatiilor de
investitii.
Productia de neferoase este controloata de un numa r foarte restrans de companii
monopoluri. Asfel de c ompanii se straduiesc sa obtina controlul productiei de neferoase in
Rusia, pornind de la strategia de expansiune si de la faptul ca nu se doreste aparitaia pe piata a
unor concurenti independenti. In ace st caz op ortunitatea din punct de vedere economic poate
trece pe planul al doilea.
In industria petrolului si gazelor sunt atrase fond uri straine de la organizatiile
financiare mondiale intr -un volum destul de apreciabil. Din cauza situatiei politice si
economice complicate din Rusia, perspectivele investitiilor straine in indust ria de petrol si
gaze sunt inca neclare. Totusi, companiile petroliere internation ale au experienta in activitate
in tarile in curs de dezvoltare si stiu cum sa treac a peste dificul tatile specifice din cauza lipsei
unui mediu normal de piat a si a actiunilor arbitrare ale organelor puterii de stat. Valorificar ea
unor mari zacaminte de catre companiile straine ar duce la concurenta cu companiile rusesti
gigant care activeaza in sfera e xtractiei de petrol. Capitalul strain se foloseste in special de
catre companiile petroliere pentru im portul de tehnologii moderne si finantarea proiectelor
derulate de catre acestea.
Societatea „Gazprom” si co ncernul german BASF au semnat o conventie de a locare a
1 miliard marci pentru re alizarea proiectului de livrare gaze din Iamali in Europa de Vest.
Fondurile partii germane pentru valorificarea zacamintelor de gaze din Iamali sunt garantate
de „Gazprom ”, iar proiectul se realizeaza fara participarea Fe deratiei Ruse.
Climatul investitional al Rusiei si masu rile luate de catre stat pentru imbunatatirea acestuia

~ 37 ~
Disponibilitatea investitorilor de a investi capital in ec onomia unei tari depinde de
climatul investition al existent in tara respectiva. Climatu l investitional reprezinta u n ansamblu
de factori politici, economici, juridici, sociali si alti factori care , in ultima instanta, determina
gradul de risc al investitiilor de capital si posibili tatea folosirii acestora in mod eficient.
In prezent, climatu l investitional din Rusi a, in general, este nefavorabil pentru
atragerea pe scar a mare a investitiilor straine. Instabilitatea politica, criza economica,
dezlantuirea cr iminalitatii si alte „placeri” ale perioadei de tranzitie fac ca ratingul Rusiei sa
fie scazut in cadrul organizatiile occidentale care se ocupa de an aliza comparativa a
conditiilor pentru investitii si gradul de risc al acestora in toate tarile din lume.
Trebuie sa recunoastem exist enta influentei negative asupra investitorilor straini
datorita faptului ca tehnologi a de realizare a proiectelor de investitii nu corespunde cerintelor
standardel or de la nivel mondial. Astfel, conform datelor prezentate de presedintele Bancii
Mondiale, d -l Vulfenson, inca de la inceputul anului 1997, portofoliu rus de proiecte era
considerat unul din cele nereusite in cadrul Bancii Mo ndiale – numai 39 % din totalul
proiectelor au obtinut un rating satisfacator p entru a fi realizat. Dupa 2 ani acest indicator a
crescut pana la 6 5 %, cu toate acestea el ramane nesatisfacator.
Factorii care au un rol pozitiv in procesul de atragere in Rusia a investitiilor straine:
1. Resurse naturale bogate si comparativ ieftine (petrol, gaze, carbune, polime tale, diamante );
2. Piata interna mare;
3. Un nivel destul de ridicat de pr egatire a cadrelor de baza capabile sa -si insuseasca cele mai
noi tehnologii in productie si management;
4. Forta de munca relativ ieftina;
5. Lipsa unei concurente acerbe din partea producatorilor autohtoni;
6. Procesul de privatizare in curs de realizare si posibilitatea participarii investitorilor straini;
7. Posibilitatea de a obtine supraprofit.
Perspectivele in Rusia sunt destul de promitatoare pentru a putea fi ignorate. In cadrul
produsului total intern brut al tuturor „pietelor noi din lume”, ponde rea Rusiei este de peste

~ 38 ~
25%. De altfel aceasta este singura piata care are program propriu de cucerire a cosmosulu i,
dispune de infrastructura si posibilitatile necesare realizarii acestuia.
Un alt aspect care trebuie rem arcat este cresterea taxelor si impozitelor. Ca si
organizatiile rusesti, intrep rinderile cu investitii straine platesc pana la 50 de tipuri de taxe si
impozi te, inclusiv impozit pe profit, accize, alte taxe fixate de organele locale. Pe langa cele
existente au fost introduse taxe noi, s -au anulat facilitatile pen tru zonele economice libere care
in general servesc drept „capcane” pentru
capitalul strain.
Formarea unui regim nou de relatii econ omice externe a dus la aparitia unui numar
mare de documente diverse refer itoare la prevederile va male si de licente pentru
reglementarea importului si e xportului. Cauzele obiective de corupere a functionarilor publici,
rezist enta mascata a intreprinderilor monopol (atat cele mari, cat si cele mici si mijlo cii),
infractiunile proprii ale intreprinderil or cu investiii straine contri buie la inrautatirea climatului
investitional.
Conform evaluarilor intreprizatorilor strain i, atitudinea organelor puterii din Rusia fata
de investitiile straine este foarte favorabila la modul declarativ, insa in realitate st imulentele si
garantiile pentru i nvestitiile straine nu satisfac interesele investitorilor straini. Organele puterii
nu pot sa ofere nici structura politica adecvata, nici facilitati pe termen lung (in cazul
impozitelor, taxelor vamale, reinvestirii de cap ital, repatrierii profitului etc.).

~ 39 ~
CAPI TOLUL III: Evolu tia comertului exterior al Rusiei
Industria este ramura principală a economiei Rusiei. Ei îi revin 4,5% din producția
industrială mondială. în structura industriei o importanță deosebită are energetica. După
volumul producției de combustibili și de energie electrică, Rusia deține un loc de frunte
printre țările lumii. Energetica Rusiei se bazează în întregime pe resurse proprii.
Rusia ocupă locul patru în lume în ceea ce privește producția de energie electrică. în
partea europeană ea se obține, de regulă, la centralele termoelectrice și nuc learoelectrice, iar
în partea siberiană – la centralele hidroelectrice (de ce?). Centralele termoelectrice produc
66,5% din energia electrică, 17% îi revine hidrocentralelor , iar atomocentralelor – 16,5%.
Industria siderurgică folosește, în temei, materia primă proprie. Rusia deține un loc de frunte
în producția mondială de fontă și oțel, fiind depășită numai de China, Japonia și S.U.A.
Metalurgia neferoaselor include multe subramuri, dintre care se evidențiază producția
de alumi niu (Siberia de Est, Povolgi a). In ultimii ani în orașele mari au apărut întreprinderi de
asamblare a automobilelor unor companii străine – „Daewoo” „General Motors”, „Mercedes”,
„Toyota”, „Volkswagen”.
Se remarcă producția de cupru (Ural, Siberia de Est), de nichel (Siberia de Est , Ural),
de plumb și zinc (Ural, Siberia de Vest). în Siberia de Est și în Extremul Orient predomină
producția de cositor și metale nobile (platină, aur, argint). Industria constructoare de mașini
este ramura principală a industriei.
Producția de mașini gr ele și utilaje industriale este concentrată în bazele metalurgice
ori în apropierea lor (Ural, Kuzneț k, Novosibirsk, Krasno – iarsk). Producția mijloacelor de
transport cuprinde industria de automobile (Togli – atti, Naberejnâe -Celnî, Nijni Novgorod,
Moscova , Ulianovsk), aviarachetară (Moscova, Saratov, Voronej, Nijni Novgorod), de
material rulant (Nijni Taghil, Celeabinsk, Tver), de nave maritime (Sankt -Petersburg,
Vladivostok). Producția de tractoare este concentrată în Sankt -Petersburg, Vladimir, Lipețk,
Celeabinsk, Rubțovsk, iar cea de mașini agricole în Rostov pe Don, Voronej, Tuia, Reazan,
Krasnoiarsk. Un rol însemnat îi revine producției de echipament industrial și tehnic. Multe
dintre aceste întreprinderi, fiind mari consumatori de metal, sunt amplasat e în zona bazelor
metalurgice (Ural, Kuznețk, Centrală).
Industria chimică, caracterizată prin diversitate, este bine asigurată cu materii prime:
sare gemă, săruri de potasiu, apatite, fosforite, ghips, petrol, gaze naturale, lemn etc.

~ 40 ~
In baza petrolului, gazelor naturale, a cărbunelui se dezvoltă producția de rășini
sintetice și mase plastice, a cauciucului sintetic, a fibrelor și firelor sintetice etc.
In partea siberiană sunt mari centre ale chimiei sintezei organice (Omsk, Tiumen,
Novo sibirsk, Krasnoiar sk, Irkutsk). In regiunile nordice ale părții europene est e dezvoltată
chimia lemnului. In aglomerația Moscova și Sankt -Petersburg sunt concentrate întreprinderi
ale industriei chimico -farmaceutice, de parfumerie și cosmetică, de producere a coloranților.
O ramură de profil a Rusiei este și industria forestieră și de prelucrare a lemnului.
Dintre subramurile industriei ușoare se evidențiază cea textilă, concentrată îndeosebi în
regiunile Ivanovo și Moscova, de confecții și tricotaje, de încălțăminte, prezen te cu
preponderență în aglomerațiile Moscova și Sankt -Petersburg.
Industria alimentară include diverse ramuri: producția uleiului vegetal, zahărului.
Agricultura: Producția anuală de grâu constituie 56 mln. t, de semințe de floarea –
soarelui – 7,9 mln. t, d e cartofi – 21,1 mln. t, de sfeclă de zahăr – 45,0 mln. t.
Terenurile agricole constituie doar 13,3% din suprafața țării, fapt determinat de
prezența pe teritorii imense a înghețului persistent, a pădurilor, mlaștinilor, munților înalți etc.
în același ti mp, suprafața terenurilor arabile (care ocupă 59% din terenurile agricole)
constituie circa 10% din totalul mondial, suprafețe mai mari având doar S.U.A. Colosale sunt
suprafețele ocupate de pășuni și fânețe, ce ocupă 40% din terenurile agricole prezentând o
bună bază furajeră pentru dezvoltarea zootehniei. Cele mai importante terenuri agricole sunt
situate în partea europeană, care asigură 4/5 din producția agricolă. Cultura plantelor și
creșterea animalelor au o pondere egală în structura agriculturii.
Agricultura Rusiei este mecanizată, electrificată, chimizată. Ea beneficiază de
agrotehnici moderne, soiuri selecționate de plante și rase de animale. Cu toate acestea,
productivitatea agriculturii este cu mult mai joasă decât în statele dezvoltate. Rusia es te unul
dintre marii importatori mondiali de produse agro -alimentare.
Principalele zone turistice: Moscova – cel mai mare centru turistic; Sankt -Petersburg –
orașul „nopților albe"; orașele rusești vechi – Novgorod, Pskov, Vologda, Vladimir, Suzdal;
orașul – erou Volgograd; litoralul Mării Negre; zona Munților Caucaz; Munții Ural – adevărat
muzeu mineralogic; în sectorul agrar culturii plantelor îi revin 53%. Cele mai mari suprafețe
sunt însămânțate cu cereale. Cultura de bază este grâul. Principalele grânar e se află în

~ 41 ~
regiunile Centrală de Cernoziom, Povolgia, Caucazul de Nord, Altai. Se mai cultivă sfeclă de
zahăr, floarea -soarelui. Rusia este cel mai mare producător mondial de fibre de in.
Pretutindeni se cultivă cartoful, care este una dintre principalel e surse alimentare ale
populației. .
Creșterea animalelor. Sectorul zootehnic are o importanță mai mare în regiunile
economice Centrală, de Nord și de Nord -Vest ale părții europene și în regiunile sudice ale
Siberiei de Vest și de Est. Pretutindeni se cresc bovine și porcine, iar în regiunile Nordului
Extrem principala activitate este creșterea renilor. O importanță tot mai mare are întreținerea
animalelor cu blană în crescătorii.

3.1. Exporturile / Importurile Federatiei Ruse
Structura marfurilor in comert ul exter ior rus n -a inregistrat practic modificari pe
parcursul mai multor ani, precum nu se modifica nici nomenclatorul marfurilor care asigura
cea mai mare parte a incasarilor valutare. In ansamblu, structura exportul ui include
aproximativ 4 mii de diver se tipuri de produse autohtone. Dar lista marfurilor carora le
corespunde cel mai mare volum valoric este limitata la 10 pozitii, printre care petrolul, gazele
naturale, metalele feroase si cele pretioase, diamantele. Volumul exportului pentru 2002 a
const ituit 48 miliarde dolari si a crescut cu 8,4% in raport cu anul precedent. Au avut loc
anumite modificari in structura geografica a exportului. Cota tarilor dezvoltate a crescut de la
60 la 67%, iar a tarilor in curs de dezvoltare s -a redus usor – de la 14 la 12%.
Conform datelor Comitetului de Stat pentru Statistica al Federatiei Ruse, resurselor
energetice le revenea 44,7% din volumul total al exportului , metalelor feroase si ne feroase si
produselor din ele – 20,2%, (16,4%), produselor industriei ch imice – 7,6% (6%), materialului
lemnos si articolelor din hartie si celuloza – 4,3% (4,2%) .Ponderea masinilor si utilajelor a
constituit doar 5,3% (6,7%). Un factor important care influenteaza v olumul exportului il
constituie schimbarea raportului dintre pret urile din tara s i a celor de pe piata internationala.
La unele produse ale industriei de prelucrare pr eturile din tara le -au ajuns si chiar le -au
intrecut pe cele de pe piata internationala.
In prima jumatate a anului 2002 volu mul exporturilor s -a majorat cu 29,7% in
comparatie cu aceeasi perioada a anului 2001. Cresterea costului volumului de exporturi a fost
posibila gratie conjuncturii favorabile create pe multe piete mondiale, in primul rand

~ 42 ~
majorarea preturilor la bunurile care ii asigura Rusiei majori tatea incasarilor valutare . In acest
sens a contribuit si cresterea v olumului fizic al exporturilor. Cresterea exporturilor de
asemenea a f ost influentata de asa – numita politica a cursului real al rublei. Totodata, ma sura
de stabilire a unor limite pentr u cursul rublei a condus la scaderea rentabil itatii exportului,
precum si la lipsa de cointeresare a producatorilor in pr omovarea exportului. Aproape la toate
tipurile de resurse energetice s -a inregistr at o majorare a volumului fizic al exporturilor.
Conc omitent cu cresterea pr eturilor medii de export, ambii factori au conditionat majorarea
substantiala a c ostului exporturilor rusesti in prima jumatate a anului 20 05, in comparatie cu
aceeasi perioada a anului 2010. Analizele demonstreaza ca preturil e medii de export ale
Rusiei in perioada comparata au crescut la petrol – cu aproximativ 26%, la produsele
petroliere – cu 16%, la gazele naturale – cu 7%, la carbune – cu 3%, la cocs – cu 16%. Pe
parcursul primei jumatati a a nului 2010 in exportul Rusiei a cresc ut considerabil partea
metalelor feroase si neferoase, atat in expresie fizica, cit si in valoare a preturilor mai ales sub
influenta preturilor mondiale. Pe de o parte, pe fundalul descresterii ec onomice si a diminuarii
cererii interne la produsele autoht one, sfera exportur ilor a devenit unul dintre cele mai
dinamice si importante sectoare ale econom iei nationale, prin intermediul caruia se realizeaza
circa o cincime din produsul inter n brut al tarii. Pe de alta parte, extinderea exportului rusesc
are lo c intr-o situatie complicata si contradictorie: indicii inalti ai cresterii exportulu i,
comparativ cu alti parametri macroeconomici nationali, nu sunt chiar atat de reali, daca e sa -i
comparam cu dinamica comertului international. Astfel, in anul 20 10, cand exportul din Rusia
s-a majorat cu aproximativ 12%, expor tul la scara mondiala a crescut cu 23%, adica s -a
dezvoltat de doua ori mai repede. La drept vorbind, Rusia n-a reusit sa utilizeze in deplina
masura cer erea de pe pietele externe. Una dintre cauze po ate fi considerata crestere a
concurentei internationale si discriminarea exportatorilor rusi peste hot are. Se pare ca in
ultimul timp exportatorii rusi incep sa simta suportul statului . O asemenea atitudine,
bineinteles, este oportuna si necesara.
Guvernul Rusiei a adoptat Programul fede ral de dezvoltare a exportului, care prevede
prioritatile exportului si perspe ctivele acestui domeniu pana in anul 2005, precum si
mijloacele de baza de realizare a scopurilor propuse. Actualmente este greu de a face
pronosticuri cu privire la viitorul comertului exterior al Rusiei, dar exista speran ta ca
participarea cointeresata a statului va contribui la modernizarea ramurii si la pastrarea
stabilitati i si dinamismului atestate deja. Tinand cont de totalitatea factorilor c are influenteaza
dezvoltarea exportului, Programul federal evidentiaza trei etape principiale de formare a unui

~ 43 ~
nou model de participare a Rusiei in diviziunea internationala a muncii, un model mult mai
eficient.
Prima si a doua etap a prevad nu atat extin derea exportului, cat mentinerea s tabila a
volumului mare in baza utilizarii optimale a avantajelor de concure nta si a conjuncturii
mondiale, largind treptat sortimentul bunurilor exportate. Sub toate aspectele este decisiva
insa etapa a treia (20 10 –2015), cand va avea loc diversificarea exportului rusesc, inclusiv din
contul penetrarii pietelor externe de catre furnizorii autohtoni de productie finita, in pr imul
rand a produselor necesitand un aport stiintific im portant. Conform previziunilor cota acestor a
in structura exporturilor tarii v a atinge 10 -15%, aproximativ la acelasi nivel ca in tarile
industrial dezvoltate.
Astfel, Rusia, ca o mare putere comer ciala, mai are o sansa. Insa in acest scop
dezvoltarea exportului industrial trebuie considerata o pro blema de importanta nationala, ceea
ce presupune inc luderea in aceasta activitate a organelor puterii federale si locale, a
asociatiilor de intreprinzat ori si a organizatiilor publice, a exportatorilor. Datori ta eforturilor
comune, Rusia va reusi sa ocupe un loc binemeritat in diviziunea mondiala a muncii,
contribuind astfel la progresul e conomiei mondiale in intregime. Rusia nu se afla in afara
procesulu i de migrare internationala a capitalurilor.
Rusia insa, in mod paradoxal, apeland la imprumuturi strain e, este unul din cei mai
mari exportatori de capital din lume. In strainatate functioneaza mii de firme cu capital din
Rusia. O parte din acestea au fost infiintate inca din timpul Uniuni i Sovietice, totusi
majoritatea din acestea au fost infiintate in u ltimii ani. Investitiile de ca pital din Rusia sunt
plasate cu preponderenata in Occident, inclusiv in cen tre offshore si “par adise” fiscale.
Tot aici se afla, in mod prioritar, si inv estitiile de capital rusesc ale persoanelor fizice
si juridice sub forma de imprumuturi (adica depozite bancare, fonduri in conturile altor
institutii de finantare etc.). O parte din acestea este plasata acolo pe termen scur t pentru
efectuarea operatiilor economice externe curente. Valoarea acestora se apreciaza ca fiind de
25- 35 miliarde USD. Exportul de capital din Rusia se realize aza pe 2 cai: pe cale legala si
prin modalitati ilegale care ia u forma “migratiei de capital”. Calea legala de export de capital
se bazeaza pe Hotararea Consiliului de Ministri al URSS Nr. 412 din 1 8 mai 1989 cu privire
la “Dezvoltarea activitatii economice a organizatiilor sovietic e peste hotare”. Ca urmare, din
categoria exportului legal de capital fac parte t oate intreprinderile de stat si private care s -au

~ 44 ~
infiintat pe baza acestei Hotarari si au fost inregistrate in Registrul de stat al intreprinderilor
cu activitate peste hotare create cu capital rusesc.
De asemenea, categoriei modalitatilor legale de export de capital i se poate atribui
cresterea activelor externe ale bancilor rusesti mandatate Masa de baza a capitalului privat di n
Rusia se scoate in cadrul asa numitei “migratii de capital”. Aceasta fenomen a inceput in anul
1989 cand guvernul URSS a adoptat Hotararea de acordare intreprinderilor, asociatiilor si
organizatiilor a dreptului de ie sire directa pe pietele externe. Procesul de scurgere de capital
din Rusia s -a intensificat incepand cu anul 2004 . Pentru a prezenta ce fel de pierderi aduce
Rusiei ace st proces, se pot da ca exemplu urmatoarele cifre: suma anuala din scurgerea d e
capital se apreciaza ca fiind de 12 -24 miliarde USD (dupa unele aprecieri pana la 50 miliarde
USD).
Scurgerea de capital a inceput in prezent sa capete forme foarte subtile, care nu pot fi
intotdeauna controlabile in baya legislatiei in vigoare. Efectuarea de plat i in avans pe baza
contr actelor de import fara livrarea ulterioara a marfii si inregistraea valutei i n conturile din
strainatate ale rezidentilor rusi. Expertii apreciaza ca scurgerea valutei pe baza operatiilor de
import se cifreaza la 3 -4 miliarde USD pe an.Ca urmare a operatiilor barter de rea -credinta,
din Rusia “se scurge” anual aproximativ 1 miliard USD.
Unii economisti propun ca in notiunea de “scurgere de capital” sa se includa si
pierderile de profit pentru economia Rusiei din operatiunil e de comer t exterior, precum si
valuta straina in ci rcuitul intern al economiei din Rusia. “Migratia de capital” este luata in
considerare in balanta platilor la articolul “Omisiuni si erori”.
Migratia de capital este caracteristica pentru tarile cu inflat ie galopan ta, in care se
practica impozite mari si exista insta bilitate politica. Toate aceste aspecte sunt caracteristice si
pentru Rusia . La aceste cauze se pot adauga factorii de neincredere in politica statului, lipsa
facilitatilor si stimularii pentru mentinere a si investirea capitalului in interio rul tarii.
“Migrand” din Rusia, capitalul privat se scoate peste hotare nu din cauze clasice, cat din
tendinta detinatorilor de capital de a -l plasa intr -o econo mie mai stabila, fara riscul de a fi
expropriat. Totodata , amintind de gradul se mnificativ al criminalitatii in Rusia in anii 90,
trebuie remarcat ca o p arte insemnata din “migratia de capital” o constituie mijloacele
dobandite pe c ale ilegala, al caror export in afara granitelor il constituie unul din mijloacel e de
“spalare” a acestora .

~ 45 ~
Controlul miscarii mijloacelor in valuta presupune in primul rand controlul asupra
institutiilor bancare care efect ueaza operatiile de transfer al acestora. Transferul se poate
realiza in doua forme: in numerar si prin virament. Prima forma tine de competenta organelor
vamale, cea de a doua tine in mod prioritar de Banca Central a din Rusia. Este important, de
asemenea, ca fondurile intreprinderilor si organizatiilor rusesti sa fie evidentiate anume in
conturile bancilor rusesti.
In cadrul crearii sistemului c omplex de prevenire sau stopare semnificativa a “migrarii
de capital” se propun urmatoarele: intensificar ea procesului de reglementare de catre stat a
invest itiilor rusesti in strainatate, dirijarea acestora spre tarile, zonele si regiunile cu conditiile
cele mai favorabile de obtinere de profituri mari din a ctivitatea de investitii, ca de exemplu, in
tarile CSI, zonele economice lib ere, regiunea asiatica din zona Oceanului Pacific.
Oportunitatea investitiilor firmelor rusest i in strainatate trebuie sa fie determinata de
interesele generale ale statului . Prioritatea trebuie sa o aiba dezvoltarea productiei interne.
Limitarea procesu lui “migrarii de capital” poate fi realizata prin aplicare a urmatoarelor masuri
concrete: c ontrol v amal si valutar unic in ceea ce prive ste repatrierea incasarilor din exportul
si importul de marfuri si servicii; control special al operatiunilor de barter; l icente pentru
exportul de capital; i nventarierea investitiilor rusesti in strainatate, clarificar ea numarului real
de intreprinderi rusesti si a volumului investitiilor capitale.
Nu trebuie supraevaluata insemnatatea masurilor a dministrative, deoarece mobilul
activitatii intreprinderilor care functioneaza in strainatate il constituie interesul economi c,
determindnd d irectia si caracterul evolutiei capitalului. Masura strategica de diminu are a
procesului de “migrare de capital” in strainatate trebuie sa devin a crearea unui astfel de climat
investitional in Rusia care sa fie atractiv, atat pentru capital urile rusesti din tara,cat si pentru
investitiile din strainatate care duc la obtinerea de profit.
Importurile Federatiei Ruse
In anul 20 10 volumul importurilor in Rusia a constituit 28,2 mlrd. dolari, ceea ce depaseste cu
5,2% nivelul anului 2005. Din volu mul general tarilor industrial dezvoltate le revenea 69% (in
1999 – 61% ). Baza importului in Rusia au constituit -o produsele industriei c onstructoare de
masini. In anul 2000 achizitiile de masini si utilaje au cresc ut cu 5,8% si au constituit 34% din
volumul importurilor, iar valoarea utilajelor importate a ajuns la 9,6 mlrd. dolari. S -a majorat
considerabil si volumul pr oduselor alimentare importate, precum si a materiei prime pentru

~ 46 ~
acestea –29,2%, comparativ cu 22,2% in anul 2005 . Ponderea produselor ch imice importate a
constituit 10,75 (in 2005 – 6,2%),cea a articolelor de industrie usoara – 6,8% (13,2%), a
metalelor feroase si neferoase si a articolelor produs e din ele – 3,5% (mentinandu -se la nivelul
anului 2005 ).
O anumita importanta asupra mentiner ii la cote reduse importului au avut -o urmatorii factori:
politica orientata catre reducerea cheltuielilor bugetare si anularea coefici entilor de
subventionare pentru marfurile importate, precum si a inlesnirilor la plata TVA si a taxelor
vamale; evolutia cursului rublei ; introducerea la 1 iulie 2000 a noulu i tarif vamal cu taxe
ridicate; majorarea accizelor pentru anumite tipuri de bunuri.
Faptul ca nivelul preturilor din tara s -a apropiat de cel al preturilor de pe piata internationala ,
luand in conside rare rata inflatiei si reducerea d rastica a productiei interne a condus la
intensificarea brusca a concurentei marfurilor de import de pe piata autohtona. In prima
juma tate a anului 1999 , comparativ cu aceeasi perioada a anului 1998, importul de marfuri s –
a majorat cu 16,8%.
3.2.Tranzacii comerciale derulate cu principalii parteneri tari dezvoltate
In perioada mentionata in structura importulu i in Rusia la doua categorii de marfuri – masini
si utilaje ( 33% ) si produse alimentare ( 22% ) – le revenea 3/5 din intregul import. In
comertul exterior al R usiei un rol important il joaca importul de produse alimentare, in special
de carne, produsele si conservele din carne, carora le revin peste 5% din impor tul rusesc din
prima jumatate a anului 1999, de bauturi alcoolice si nealcooli ce – 2,8%, de zahar alb – 1,3%,
de unt – 1,2%, de peste proaspat si congelat, file de p este – 0,5%. In perioadele comparate s -a
inregistrat majorarea achizitiilor de aceste produse alimentare.
RUSIA – MAREA BRITANIE
Cresterea schimbul ui de marfuri di ntre Rusia si Marea Britanie in perioada 2005 –
2010 de la 2,8 mlrd. pana la 5,8 mlrd. dolari a fost conditionat in primul rand de ritmurile
inalte de extindere a exportului rusesc. Dupa marimea volumului schimbului de marfuri di ntre
Rusia si tarile industrial dezvoltate ,in anul 2005 Marea Britanie s -a plasat pe locul al doilea,
primul loc revenind Germaniei.
In structura exportului rusesc in M area Britanie predomina materia prima, cresterea
furnizarilor atestate in 2005 fiind din contul p etrolului si produselor petroliere, care

~ 47 ~
reprezinta 43,7 % din exportul rusesc in aceasta tara ,precum si din contul diamantelor ( de la
452 mln. dolari in anul 2000 pana la 1271 mln. dolari in 2005 ).
O crestere esentiala a exportului rusesc in Marea Brita nie in anul 2005, comparativ cu
anul 2010 , s-a produs din contul furniz arilor de metale neferoase si a exportului de aur.
Un loc important in cadrul exporturilor r usesti in Marea Britanie revine materialului
lemnos si produselor din ace asta materie prima , produselor chimice, metalelor feroase. Se
reduce insa ponderea masinil or si utilajelor ( de la 4,1% in anul 2005 pana la 1,8 % in anul
2010 si 0,9% in 2012 ), in special din cauza micsorarii exportului de cuptoare industriale si de
laborator. S-a inregist rat o usoara reducere a exportului de automobile, care constituie baza
furniz arilor tehnice in aceasta tara. Importul din Marea Britanie in Rusia , in comparatie cu
anul 2005, cand se cifra la 724 mln. dolari, s -a redus in anul 20 10 pana la 653 mln. dolari .
Majorarea numarului partenerilor rusi care doresc sa obtina un profit cat mai rapid a
condus la cresterea considera bila a importului de marfuri de prima necesitate. Totusi ponderea
importur ilor din Marea Britanie in anul 2005 au constituit -o masinile si utilajele (c irca 50%
din volumul total). De asemenea, Rusia a importat in mari ca ntitati medicamente, minereuri,
concentrate de aluminiu, erbicide, articole vestimentare, produse de metale feroase. S -a
majorat simtitor importul produselor de cofetarie, pre cum si al bauturilor si tutunului.
Marea Britanie ramane si in pe rspectiva un important partener comercial pentru Rusia.
Deosebirile in structura comertului exterior al acestor doua tari, pozitiile pe care se situeaza
ele in diviziunea internationala a muncii, determina dezvoltarea in continuare a potentialului
de colaborare reciproca.
RUSIA – ITALIA
Conform traditiei, Italia este unul dintre p artenerii de afaceri importanti pentru Rusia .
Ponderea exporturilor din Rusia in Italia il constituie gazele natura le, furnizate in baza unor
acord uri pe termen lung incheiate cu intreprinderea de stat „ ENI” ( pana la 15 mlrd. m3 pe an
din anul 2005 – aproximativ 35% din gazele naturale importate de Italia ).Termenul de
actiune al acestui acord se extinde pana in anul 2013.
Alte compartimente importante ale e xportului rusesc in Italia sunt petrolul, produsele
petroliere, materialul lemnos, produse ale metalurgiei grele. Furnizarile de masini si utila je
(strunguri, automobile) sunt nesemnificative.

~ 48 ~
Agentii energetici in mod traditional detin rolul principal in cadrul exporturilor rusesti
in Italia. Reducerea simtitoare d in ultimii ani a furnizarilor e petrol si produse petroliere din
Rusia i n Italia a condus la diminuarea esentiala a exportului rusesc in Italia si a vo lumului de
schimburi comerciale dintre aceste tari.
Totodata, s -au inregistrat schimbari impo rtante in sfera importurilor in Rusia. Dar, ca
urmare a reducerii investitiilor in Rusia, cot a acestui import din Italia s -a micsorat. In acelasi
timp, s -a majorat p onderea importurilor de produse alimentare si incaltaminte.
O mare contributie la dezvoltarea relatii lor bilaterale in urmatorii ani trebuie sa aduca
proiectele ce prevad impor tul la scara mare de utilaje si tehnologii din Italia in Rusia in
valoare de ca teva miliarde de dolari. Dintre acestea fac parte proiectul de creare a noi
capacitati de producere a automobilelor in cadrul uzinei de automobi le VAZ, proiectul cu
privire la gazele naturale si sistemele energetice, numeroase proiecte in domeniul industrie i si
chimiei petrolului, proiecte di n sfera conversiunii, a telecomunicatiilor, constructiei si
reutilarii intre prinderilor de industrie usoara etc.
RUSIA – S U A
Pe parcursul mai multor ani car acterul relatiilor economice si comerciale cu Statele
Unite a fost determinat de starea rel atiilor politice. In prezent colaborarea comerciala si
econ omica devine un element tot mai important al relatiilor ruso – americane si contri buie la
imbunatatirea calitatii lor, plasandu -le la un nivel inalt, pe o baza stabila, pe principii de
egalitate si incredere reciproca.
Federatia Rusa acorda o mare importanta extinderii relatiilor economice cu Statele
Unite, considerandu -le drept un ul dintre partenerii cei mai cu perspectiva. Un aspect
important este si f aptul ca dezvolta rea relatiilor reciproc avantajoase dintre aceste doua t ari
poate contribui la succesul reformelor si la accelerarea integrarii econ omiei ruse in sistemul
economic mondial. In ultimii ani si SUA si -a schi mbat radical atitudinea fata de colaborarea
cu Rusia . Evident, cauzele acestei schimbari de atitudine nu sunt numai factorii politici, ci si
cei de ordin econ omic. Piata rusa este destul de extinsa si de perspectiva pentru business ul
american, care, constient de acest fapt, deja o cucereste. In urma masuril or intreprinse de
ambele tari pentru lichidarea consecintelor razboiului rece, s -au imbuna tatit cu mult conditiile
pentru relatiile comerciale bilaterale.

~ 49 ~
In anul 20 05 au crescut considerabil furnizarile pe piata americana de petrol si produse
petroliere r usesti, de aluminiu si metale feroase. Anume acestea, impreuna cu metalele
pretioase si produsele c himice constituie peste 80% din exporturile Rusiei in SUA. Produsele
industr iei constructoare de masini, in special cele de tehnologii inalte, detin un loc
nesemnificativ. Un alt aspect insemnat este redu cerea de doua ori si mai mult a importului
rusesc din SUA in anul 20 05 – pe parcursul a unsprezece luni acesta a scazut pana la 1,3 mlrd.
dolari, in co mparatie cu 2,9 mlrd. dolari in anul 2005 . Aceasta s -a int amplat din cauza
micsorarii drastice a importului de cereale, care in anii precedenti, de obice i, reprezenta circa
o doime din exportul total din SUA.
Pentru dezvoltarea in continuare a comert ului si cooperarii bilaterale a fost elaborata o
baza legislativ a solida. E vor ba de acordul privind relatiile comerciale cu SUA, acord intrat in
vigoare de la mijlocul anului 2000, acordarea unui regim preferential Rusiei, acordul privind
anularea dublei impozitari, privind protejarea reciproca a investi tiilor. Din lu na octombrie
1993 SUA i -a oferit Rusiei regimul general al sistemulu i preferential, in conformitate cu care i
se permite sa furnizeze pe piata america na, fara taxe vamale, peste 4 mii de tipuri de marfuri.
In prezent comertul Rusiei cu SU A se dezvolta mai intens, decat exportul rusesc in
ansamblu. In anul 1995 schim bul de marfuri dintre tarile in cauza a crescut cu aproape un
sfert, in comparatie cu anu l precedent, ajungand la 7 mlrd. dolari, iar compara tiv cu anul 1992
s-a majorat de aproximativ doua ori. In perioada respectiva s-a majorat in special exportul din
Rusia in SUA. E adevarat ca baza exportur ilor in SUA ca si mai inainte o reprezinta materiile
prime (peste 90%din fur nizari). La capitolul importuri prioritatea apartine produselor agricole,
precum si masinilor si utilajelor. Putem afirma cu certitudine ca colaborarea reciproca a celor
doua state in domeniul economic capata un caracter tot mai stabil si are perspective bune.
RUSIA – FRANTA
Aspectele colaborarii economice rus o-franceze au fost discut ate in cadrul vizitei
efectuate in Rusia de catre p rim-ministrul Frantei L. Jospin (februarie, 1997) si al tratativelor
purtate cu presedintele Gu vernului Rusiei V. Cernomardin. Astfel, a fost fondata o com isie
mixta, la nivel de sefi de guverne, chemata s a determine strate gia si directiile de colaborare
economica si comerciala, tehnico -stiintifica etc. Scopul ei este asigurarea conditiilor
favorabile activitatii oamenilor de afaceri rusi si francezi si realizarea unor proiecte concrete
de colaborare.

~ 50 ~
In ul timul timp s -a intensificat activitatea i nvestitorilor francezi in sfera bancara,
complexul agro -industrial, telecomunicatii si sistemul energetic a a Rusiei. Firmele franceze
sunt interesate in extinde rea investitiilor de capital in industria petroliera ru sa, realizarea
proiectelor mixte de dirijare a traficului aerian, modernizarea uzinelor din Krasnoi arsk si
Bratsk, intreprinderile siderurgice si industria mobilei.
In domeniul energeticei nucleare i mpreuna cu Franta se realizeaza elaborarea unei noi
gener atii de reactoare p entru statiile atomo -electrice, sisteme de perfectionare a securitatii in
cadrul centralelor existente, si solutionarea problemei deseurilor radioactive.
Colaborarea in domeniul aeronautic ii si cosmonauticii ce cuprinde asemenea sectoare
ca explorarea cosmosu lui, inclusiv zboruri comune si lansarea satelitilor, crearea sistemelor de
dirija re a traficului aerian in Rusia (securizarea acestuia) precum si elaborarea m otoarelor
pentru avioane, a noi tipuri de avioane si helicoptere.
Ca si in anii precedenti, exporturile rusesti in Franta se bazeaza pe agentii energetici
care constituie peste jumat ate din volumul total. Rusia se afla pe primul loc in aprovizionarea
Frantei cu gaze naturale si este unul din cei mai importanti furnizori de pet rol. In afara de
aceasta Franta achizitioneaza din Rusia metale si produ se metalice, cherestea, hartie, produse
chimice. Cota de masini si utilaj e in exportul rusesc este nesemnificativa.
In structura importului rusesc d in Franta s -au configurat unele schimbar i: s-a micsorat
partea productiei agri cole, a productiei de masini si utilaje. In acelasi timp se dezvolta
dinamic importul marfurilor de larg consum. Indeosebi au crescut achizitiile de i ncaltaminte,
tesaturi, articole vestimentare, mobila, produse cosmet ice si medicamente.
Incepand cu anul 2005 , in relatiile ruso -franceze s -a conturat o inviorare vizibila. Au
avut loc trei intrevederi la nivel ina lt ale presedintilor celor doua state, negocieri la nivel de
prim -ministr i, au avut loc doua sesiuni ale Consi liului rus -francez. In comparatie c u anul
1999, volumul comertului bilateral a crescut cu 7% fata de 1997, cand acesta constituia 2,4
mlrd. Dolari (exportul Rusiei – 1,3 mlrd. dolari., importul – 1,1 mlrd. dolari). Totodata a
crescut atat importul cat si e xportul. Rusia si -a extins furnizarile de petrol si produse
petroliere, de metale feroase si nefe roase, de produse chimice si de material lemnos. S -au
exportat si gaze naturale.

~ 51 ~
Intre aceste doua tari au fost s emnate trei acorduri importante interguvername ntale: cu
privire la colaborarea in domeniul combustibilului si energeticii, protectiei mediului ambiant,
informatizarii, fiind constituite grupe de lucru ruso -franceze corespunzatoare. Prin urmare,
relatiile economice ruso -franceze se afle in prezent la u n nivel calitativ nou, care asigura
diversificarea colaborarii economice si de investitii.
RUSIA – JAPONIA
Japonia este unul dintre cele mai dezv oltate state ale lumii, ocupand unul din primele
locuri dupa potentialul econom ic. Acestei tari ii revin circa 12% din productia industriala
globala. Part enerii de baza ai Japoniei sunt SUA (peste 29% din schimburile de marfuri),
tarile Asiei d e Sud -Est ( 25,6% ), tarile UE (circa 16%). Comertul cu Rusia constituie mai
putin de 1% din comertul exterior al Japoniei.
Japonia cumpara din Rusia preponderent material lemnos, carbune, fier uzat, peste,
fructe de mare (exportul rusesc de fructe de mare in Japonia conform statisticii vamale
japoneze s -a majorat de 4 ori in ultimii patru ani). In anul 20 05 Rusia a exportat in Japonia
marfur i in valoare de circa 2,8 mlrd. dolari, in special produse alimentare, mate rie prima,
combustibil mineral, produse chimice, metale, utilaje, mijloace d e transport. Exportul Rusiei
in Japonia s -au majorat in comparatie cu 1989 cu 36 mln. dola ri. Rusia a inregistrat un sold
comercial pozitiv in anul respectiv. In prima jumatate a anului 20 08 s-a observat o reducere a
schim bului de marfuri intre aceste doua tari, care s -a accelerat in a doua jum atate a anului.
Astfel, conform datelor statistice japoneze, odata cu red ucerea schimbului de marfuri pe
jumatate de ani cu 3,2% – pana la 2006 m ln. dolari, exportul rusesc s -a majorat cu 7,9 %,
ajungand la 1447 mln. d olari, concomitent cu reducerea importului cu 22% – pana la 619 mln.
dolari. Structura de marfuri a comert ului ruso -japonez nu corespunde cerintelor progresului
tehnico -stiintific. In special, in exportul Rusiei, cota materiei prime neprelucrate, in deosebi
de la Extremul Orient, depaseste 50%, a celei cu un nivel mic de prelucrare – circa 40% , in
timp ce exportul de masini si utilaje constituie mai putin de un 1%. In importul Rusiei din
Japonia partea utilajului industrial modern si a altor mijloace de productie necesare pentru
restructurarea industriei rusesti este mica. In acelasi timp, schi mbarile in structura economiei
japoneze si modificarile calitative pe pietele mondiale de combustibil si materie prima in
favoarea cumparatorilor au diminuat interesul unor cercuri de afaceri japoneze fata de
extinderea relatiilor economice cu Rusia, care a inceput sa fie tratata ca un partener secundar.

~ 52 ~
Rusia ar putea sa exporte mult mai mult, dar acest lucru este impiedicat de
nerespectare termenilor de furnizare a marfu rilor si, deseori, de calitatea necorespunzatoare.
Un alt impedimen t in comertul ruso -japonez este problema finantarii exportului japonez: pana
nu vor exista garantii din partea statului rus, cercurile de afaceri japoneze nu vor putea finanta
operatiile respective de export. O piedica serioasa in dez voltarea relatiilor bilaterale, conform
opiniei expertilor japonezi, o constituie pr oblema “ teritoriilor din parte de Nord”.
Totusi, cu toate obstacolele, exportul rus in Japonia isi pastreaza posibilitati
considerabile de crestere, deoar ece Japonia ramane a fi cel mai mare importator din lume d e
material lemnos, p este si fructe de mare, diverse produse petroliere si gaze naturale lichefia te,
carbune (sistemul energetic japonez depinde in masura de 80% de im portul agentilor
energetici) si diverse materii prime pentru metalurgie, m etale neferoase, precum si alte bunuri
ale exportului contemporan rusesc.
Trecerea Rusiei la economia de piata e ste insotita, pe langa profunde transformari de
structura interne, de o schimbare a relatiilor comercialeconomice. S-a majorat considerabil
cota tarilo r industr ial dezvoltate, carora le revine circa 70% din comertul exterior al Rusiei, in
timp ce relatiile comerciale cu fostii parteneri din cadrul C SI indicele respectiv s -a redus pana
la 10%. Procesul de integrare a Rusiei in e conomia mondiala este secundata de m ulte
dificultati. Trebuie sa presupunem ca afluxul de marfuri din tarilor occidentale nu va fi stopat
de introducerea unor masur i aspre de protectie, folosindu -se in atare scop procedurile
antidumping.
La randul sau, si Rusia foloseste masur i de protejare a producatorilor autohtoni, de
crestere a competitivitatii mar furilor, care se manifesta prin majorarea taxelor la tarifele
vamale. Totusi aceste masuri sunt doar temporare, menite sa consolideze legaturile economice
care se formeaza, de aceea, in prezent se elaboreaza un program de diminuare a tarifelor
vamale de import care este prev azut pe o perioada de zece ani. Asupra volumului, structurii si
evolu tiei exportului, in mare masura influenteaza scaderea productiei industriale, inrautatirea
conjuncturii de pe piata mondiala, lipsa unei consecvente in politica de export a statului,
evolutia cursului valutar al rublei. Odata cu micsorarea volumului comertului extern se
manifesta si inrautatirea structurii: cr este cota exportului de resurse energetice si mater ii
prime concomitent cu micsorarea partii de masini si utilaje (in cadrul comertului cu tarile
occidentale aceasta se apropi e de zero), la capitolul importuri s -a majorat esential cota de

~ 53 ~
materii prime si marfuri de prima necesitate pe fundalul reducerii p onderii utilajelor si
tehnologiilor.

3.3. Tarile in curs de dezvoltare si locul lor in relatiile economice externe ale Rusiei
Sarcinile de baza ale dezvoltarii nationale si de restructurare a economiei dicteaza
necesitatea dezvoltarii si ap rofundarii rel atiilor economice externe ale Rusiei.
Interesele economice ale Rusiei sunt atat de complexe si diverse, incat ele pot fi
satisfacute doar prin largirea colabo rarii cu cele mai multe tari si grupuri de tari. Relatiile
economice externe cu tarile in curs de dezvoltare reprezinta o componenta indispensabila a
mecanismului relatiilor ei externe.
Cu atat mai mult cu cat relatiile economice ale R usiei cu multe dintre tarile in curs de
dezvoltare ne utilizate. Extinderea co laborarii economice a Rusiei cu tarile in curs de
dezvoltare este strans legata de fortificarea si dezvoltarea sectorului exporturilor pe baza
diversificarii si imbunatatirii structurii sale.
Practica ne demonstreaza ca te ndintele reale ale participarii fiecarei tari la diviziunea
internationala a muncii se formeaza doar prin intermediul orientarii exportului. In acelasi
timp, orientarea spre export a unei tari contribuie la crearea si sustinerea in p rimul rand a
acelor sectoare de productie care deja au anumite avantaje in comparatie cu alte sect oare sau
care le pot obtine ulterior. Iar aceasta, la randul sau, conduce la o utilizare mai eficienta a
potentialului economic national.
Faptul ca economia Rusiei se comple teaza reciproc cu cele ale unor tari in curs de
dezvoltate, cerintele relativ scazu te ale pietelor lor, interesele comune si alti factori transforma
aceste ta ri in potentiali consumatori ai produselor rusesti. La randul lor, multe tari in curs de
dezvoltare considera comertul cu Rusia drept unul suplimentar s i de alternativa, drept sursa a
relatiilor economice si comerciale cu Occidentul.
Conform evaluarilor, efectuate de specialist ii rusi, anume piata tarilor in curs de
dezvoltare poate deveni o baz a pentru cresterea, innobilarea structurii, diversificarea
exportului rusesc, at at pe plan geografic, cat si in expresia reala in marfuri.

~ 54 ~
Deosebit de favorabil pentru extin derea exporturilor rusesti este comertul cu grupul de
state numite „noile tari industrializate”. In acest sens exista posibilitatea de majorare atat a
exportur ilor de materi i prime, cat si a produselor finite. Extrem de mari posibilitati de
exportare in aceste tari prezinta produsele industriei rusesti de pre lucrare, precum si productia
de masini si utilaje. O confirmare a acestui fap t este cresterea cererii pentru toate tipu rile de
materii prime si pentru prod use finite in tarile in curs de dezvoltare. In ansamblu, achizitiile
lor de materi i prime s -au majorat in anii 90 de 10 ori, iar cele de produse industriale -chiar si
mai mult. S -a majorat cu mult importul de masini si ut ilaje. O tendinta importanta in cadrul
exporturilor rusesti trebuie s a devina vanzarea utilajelor complexe inalt tehnologizate, si a
serviciilor legate de ele, precum si a licentelor, ideilor stiintifice, men ite a fi materializate in
comun etc. Aceasta dir ectionare a exportului trebuie facuta spre tarile nou industrializate .
Volumul de baza al acestora a revenit Chinei, Iranului, Indiei, Cubei, Marocului, unde au fost
date in exploatare un sir de intreprinderi energetic e metalurgice si de alt profil. Confo rm
traditiei formate deja, Rusia trebu ie sa -si mentina furnizarile de armament si tehnica
mondiala. Retragerea ei de pe aceasta piata poate fi convenabila numai pentru concurentii sai
de pe piata mondiala de armament.
Un rol important la extinderea exportu lui rusesc in tarile in cu rs de dezvoltare a tuturor
tipurilor de marfuri, d ar in primul rand al produselor industriale, trebuie sa fie acordat
investitiilo r pentru crearea si dezvoltarea unor sectoare de productie, orientate spre piete le
locale, dar si sp re exportul in tarile mentionate mai sus. Evident, aici e necesar sa -si spuna
cuvantul grupurile financiar -industriale, formate in ultimii ani. Are importanta si repartizarea
pe regiuni a unor asemenea inves titii: in primul rand e necesar ca acestea sa fie plasate in asa –
numitele pol uri ale cresterii economice, in zonele cu un climat favorabil pentru investitii (
zonele care dispun de sectoare de productie pentru export, diverse zone economice libere ).
Tendinta de largire a exportului in taril e in curs de dezvoltare trebuie corelata cu
majorarea din aceste tari a materiilor prime, a produselor alimentare, a marfurilor de prima
necesi tate, importurile de tehnica si tehnologii, precum si de capital.
Problemele legate de importul din ta rile in curs de dezvolta re sunt solutionate prin
metodele folosite de mult timp de catre tarile dezvoltate din punct de vedere industrial. O cale
reprezinta cresterea volumului productiei necesare Rusiei prin intermediul crearii in tarile in
curs de dezvoltare a intreprinderilor proprii sau mixte cu participarea capitalului strain. A
doua cale rationalizarea importului prin transferare a acestuia din tarile care au o balanta

~ 55 ~
comerciala pozitiva cu Rusia in tarile al caror balanta respectiva este negativa. Un rol
semnificativ in lar girea relatiilor economice cu tarile in curs de dezvoltare trebuie sa -l detina
colaborarea b i- si multilaterala in domeniul stiintei si al productiei, in procesul careia se
creeaza premisele materiale de dezvoltare a productiei si exportului rusesc. Astfel de
colaborari trebuie intensificate in special cu grupul „noilor tari indus trializate”, cu tarile
Golfului Persic, cu China s.a.
Constietizand imposibilitatea returnarii unei parti semnificative nici intr -o perioada
scurta, nici in una mai lunga, e necesa r de gasit un compromis pentru achitarea acestei datorii
prin marfuri, serv icii, diverse cedari din partea tarilor in curs de dezvoltare.
Pentru mobilizarea si dezvoltarea potentia lului relatiilor economice deja existente cu
tarile in curs de dezvoltare e ste necesara o linie strategica fundamentata din punct de vedere
stiintific, c onfirmata prin pasi concreti de realizare a acesteia.
Perspectivele Rusiei de ad erare la Organizatia Mondiala a Comertului
In iunie 1993, Rusia a depus o cerere de aderare la GATT . Dupa reorganizarea GATT
in OMC, in decem brie 1994, Rusia si -a confirmat intentia de a adera la aceasta organizatie. In
prezent Rusia are statut de observator in cadrul OMC.
Conform acordului de constituire a OMC, t arii care doreste sa adere i se cere sa -si
asume aceleasi obligatii pe care le au deja tarile fondatoare. „Orice membru al organizatiei
este dator sa asigu re corelarea legilor interne, a actelor normative si administrative cu
obligati ile asumate conform acordurilor de aderare la OMC”. Participar ea la OMC ofera un
sir de avantaje.
In primul rand, Rusiei ar benefic ia de clauza natiunii celei mai favorizate. Prin urmare
ea se poate f olosi de reducerea permanenta a tarifelor din alte tari. Productia auto htona nu va
fi supusa masurilor discriminatorii . Rusia isi va putea proteja drepturile sale comerciale de
actiunile ilegale ale altor state, prin procedura de solutionare a litigiilor in cadrul OMC.
Conform datelor Ministerului Rel atiilor Economice Externe, dupa gradul de discriminare
Rusia se afla pe locul doi in lume dupa China.
Expertii considera ca, ne f iind membru al OMC, Rusia anual inregistreaza pierderi de
la 1 la 4 mlrd. dolar i din cauza limitarii accesului marfuri lor rusesti pe pietele straine. In al
doilea rand, aderarea la OMC va facilita el aborarea unui mecanism de admitere a capitalului

~ 56 ~
in sfera financiara a Rusiei. In al treilea rand, pentru producatorul rus va creste rolul de
stimulare si ameliorar e a concurentei internationale. C alitatea de membru al OMC va permite
introducerea facilitat ilor vamale, va facilit a accesul la credite, atragerea investitorilor si
accesul la tehnologii avansate.
Pe de alta parte, devenind membru al OMC, Rusia va trebui, mai intai sa liberalizeze
regimul sau de comert extern, p rin respectarea principiilor de liber schimb cu tarile membre
ale OMC. Dar acesta ar putea sa influenteze negativ asupra productiei proprii, ca re nici asa nu
este competitiva De asemenea Rusia va depinde si mai mult de importurile alimentare. Chiar
si intre tarile industrial dezvoltate apar confl icte referitor la schimburile reciproce de
productie agricola. Va fi foarte dificil de elimina importul de produse alimentare pe piata rusa
fara majorarea tarifelor vamale.
In al treilea rand, aderarea la OMC poat e provoca lichidarea industriei metal urgice
ruse, suficient de competitive, ca rezultat al micsorarii (conform hotararii Rundei To kio a
GATT ) cu 30% a tarifelor vamale la produsele metalurgice.
In al patrulea rand, piata asigurarilor p oate fi acaparata de companiile de asigurari
straine, car e au un capital mult m ai mare decat cele autohtone si o infrastructura dezvoltata.
In al cincilea rand, afluxul de importuri ieftine va conduce la sistarea unui sir de
sectoare de productie si la cresterea ratei somajului.
De asemenea este necesar de menti onat c a chiar si pana la aderarea la OMC, Rusia, pe
baza bilaterala beneficiaz a deja de clauza natiunii celei mai favorizate cu partenerii de baza,
membri ai OMC. Aderarea Rusiei la OMC trebuie sa constituie un mijloc de asigurare a
intereselor sale econom ice externe in conditiile global izarii economiei mondiale. Este
important ca aceasta aderare sa nu se transfo rme intr -un scop in sine si, in final, Rusia sa nu
ramana lipsita de aparare in fata presiunii celorlalte tari, membri ai acestei Organizatii.

~ 57 ~
CONCLUZII

Procesul de integrare a Rusiei in eco nomia internationala, afirmarea ei in calitate de
partener cu drepturi egale i n sistemul relatiilor economice internationale, in diviziunea
internationala a muncii este abia la inceputuri.
Structura exportu lui ruses c e caracterizata in special de resursele naturale. La o etapa
initiala a exportului se afla procesele exportului legal de capital, formarea in treprinderilor
mixte, a zonelor economice libere, procesele integrationale int ernationale. Numai un sfer t din
economia rusa este legata de piata externa . Problema integrarii Rusiei in comunitatea
economica mondiala este des tul de complicata si implica diverse aspecte. Premisele de
solutionare a ac esteia ar putea fi urmatoarele: parcurgerea de catre Rusia a c elor mai
importante etape de dezvoltare : a economiei de piata, pe care la randu l lor le -au depasit statele
mai dezvolta te din punct de vedere economic; restabilirea relatiilor distruse, int egrarea
economica in cadrul CSI si intrarea in bloc comun in econom ia internationala .
Concomitent cu aceste procese trebuie el aborat mecanismul colaborarii cu tarile
industrializate, cu organizatiile economi ce internationale, cu blocurile comercial -economice
regionale. E de la sine inteles ca toate acestea necesita mult t imp si eforturi sustinute.
Pentru depasirea decalajului care desparte Rusia de liderii internationali, diminuarea
poverii si scurtarea trecerii la economia de piata este necesar a: instau rarea unui regim politic
stabil; d ezvoltarea si perfectionarea mecani smului economiei de piata , adecvat conditiilor
locale; atragerea maximala si utilizarea eficien ta a investitiilor straine prin intermediul
formarii unui climat investi tional favorabil, corespunzator cerintelor unei econo mii deschise
cu specific rusesc; p romovarea unei politici active de ex port, care ar corela orientarea
productiei de export cu inlocuirea ei prin importuri; s timularea dezvoltarii economice prin
intermediul progresului tehnicostiintific.
Rusia poseda un sir de particularitati specifice, care ii per mit sa se integreze in
economia internationala: baza tehnico -stiintifica evol uata; i nzestrarea cu resurse naturale si
energetice, relativ ieftine; bogatele resurse naturale, care garanteaza aproape automat
prosperarea tarii. Incercarea de a sta pe bogatiile proprii, fara utilizarea lor ratio nala nici pe

~ 58 ~
departe nu asigura bunastarea in lumea moderna, nu trebuie sa uitam de necesitatea privind
admiterea companiilor straine in sfera intereselor nationale, in exploatarea resurselor naturale .
Un inalt potential de resurse umane, in special in domeniul stiintelor exacte, in sfera
tehnica si de ingineri e. Apare si o generatie noua de oameni de afaceri rusi, manageri,
specialisti de inalta calificare. Destul de inalt este „ indicele dezv oltarii umane”. El tine cont
de Produsul Intern Brut pe cap de locuitor, de s peranta media de viata si de nivelul de
instruire. E cazul sa recunoa stem ca, de la inceputul anilor „indicele dezvoltarii umane” in
Rusia s -a redus aproape de doua ori.
Cucerind piata international a, Rusia trebuie sa promoveze o politica selectiva si
esalonata. Evident, politica economica rusa trebuie d e asemenea sa fie bazata pe acordarea
prioritatii elementelor cheie ale economiei: pot fi sferele industriei forestiere si petrolifere,
precum si do meniile inte nsive in capital stiintific, de inalta tehnologie (inclusiv militare) s. a.
Accesul in economia de piata mondiala nu va fi usor. Tarile industriale dezvoltate nu
au nevoie de un nou concurent pu ternic. Rusia va fi obligata sa lupte pentru locul sau pe piata
internati onala, contracarand concomitent tentativele ascunse si evidente ale principal elor
puteri economice de a pune stapanire pe Rusia. In aceasta privinta de stul de actuala pentru
Rusia in procesul integrarii in economia mondi ala devine pr oblema securitatii economice.
Asigurarea securitatii economice c onsta in reducerea la minimum a intregului
prejudiciu care poate fi cauzat econom iei ruse de actiunea factorilor conjuncturii economice
mondiale, a concure ntei internationale, actiunilor ineficiente ale agentilor economici rusi pe
pietele mondiale.
Diversificarea ca natura a politicii com erciale, care se focalizeaza in principal pe
echilibrarea intereselor economice a le numerosilor actori implicati reduce importanta ideii de
stat ca actor unita r, ca singur purtator al interesului national. Adeseori, politica comerciala ar e
ca sarcina si distributia mai echilibrata a resurselor intre diferite gru puri de interese, fiind cea
mai evidenta forma de manifestare a proceselor care stabilesc ce obtine fi ecare, cum si de ce.
Suntem astazi marto rii unui nou dialog intre forta interdependentei si a cea a globalizarii, pe
de o p arte, si cea a teritorialitatii pe de alta parte .
Literatura cu privire la economia politic a internationala si la politica economica externa este
plina de explicat ii cu privire la comportamentul decidentilor politici la moda in plan

~ 59 ~
internationa l. Unii analisti pun accentul pe factorii sistemici, altii sunt partizanii semnific atiei
procesului decizional, in timp ce analistii moderni se focalizeaza pe natura societatii. Cu toate
diferentele in cele trei unghiuri de abordare , apare consensul cu privire la faptul ca nici un
nivel de analiza nu poate singur sa ofere o analiza satisfacatoare. Abordarea integrativa acorda
un loc sporit fac torilor interni pe fondul interfetei cu mediul extern si internati onal. Extrem de
importanta este legatura dintre dimensiunea interna si intern ationala a politicii publice si
continuitatea in ce priveste linia ideilor, actorilor si arenelor politice.
Una dintr e trasaturile centrale ale med iului in schimbare al politicii comerciale este
erodarea granitelor care mar cheaza limitele dintre politica externa si politica economica
externa. Sta rea de fapt postbelica a permis imixtiunea politicilor economice si de secur itate.
Desi obiectivul principal a fost evitarea erorilor criticabile ale perioadei interbelice, climatul
comercial international ale carui reguli au fost gestionate de GATT a scos in evidenta un
antiargument si anume Razboiul Rece. Acest lucru nu numai ca a limitat sfera participantilor
la comertul international, dar a si creat premisele ca fundamentele fluxurilor comerciale sa fie
influen tate, de multe ori nefavorabil, de imperative geopolitice. O manifestare a divi zarii Est –
Vest si a folosirii schimbur ilor comerciale ca pe un instrumen t de politica externa a fost US
Export Control Act din 1949 si C OCOM (Comitetul de Coordonare a Exporturilor de marfuri
considerate stra tegice) al caror scop a fost sa gestioneze cvasi – embargoul fata de tarile
rasari tene.
Imaginea traditionala a corelatiei dintre diplomatia politica externa si cea comerciala s –
a inversat, iar contextul sistemic al politicii internationale se transforma intr -unul al disputelor
dintre model e diferite de globalizare intre mari blocuri comer ciale: NAFTA, UE si APEC .
Evolutiile economice din Asia de Est, Rusia si America Latina, impredictibilitatea
rolului economic si comercial al Chinei in viitor, retinerile cu privire la politica externa a
Rusiei, presiu nile constrangerilor ecologice, atitud inea unor tot mai numeroase grupuri de
interese fata de globaliz are ca proces si, mai ales, fata de institutiile e xponente ale acesteia,
transmit interesante mesaje decidentilor politici. I n toate tarile, administratiile guvernamentale
acorda o atentie tot mai mare problemelor economice, negocierilor comerciale bi, pluri sau
multilaterale, paralel cu presiunile interne, scotand in evidenta noua reciprocitate intre po litica
externa si cea economica si comerciala.

~ 60 ~
BIBLIOGRAFIE:

Andreff, W., I. Popa, S. Negu t, M. Korka, A. Bal, M . Diaconescu, G. Hurduzeu, I. Balteanu,
„Tranzitie si reforma”, Editura Economica, 2001
Bari, I., „Probleme globale contemporane” , Editura Economica, Bucuresti, 2003
Barry, J.R.I., „Globalisation and Interdependence in the Internation al Political Economy”,
London, Pinter, 1995
Bergsten, C. F., „America and Europe: Cl ash of the Titans?”, în Foreign Affairs, martie –
aprilie 1999, vol. 78, nr. 2
Behar, R., "Capitalism în a cold climate", Fortune, iunie 2000.
Bulatova, A.S., „Economia con temporana a Federatiei Ruse”, 1999
Cacialin, V., „Legislatia Rusiei privind trustu rile, principii si experienta”, Economia mondiala
si relatiile internationale, N 2, 1998
Chernomardin, A.A., „Persperspective intra rii Federatiei Ruse in ecomonia inernationa la”,
Ziarul economic Nr.10, 2000
Cox, R. W., „Business and the State in Intern ational Relations”, West Press, 1996
Demcenko, B.F., „Russia in integrarea cu economia mondiala contemporana”, Ziarul
economic Nr.2, 2000
Dobrescu, P., A. Bargaoanu, „Geopolitica ”, SNSPA, Bucuresti, 2001
Iegizarov, V.A., „Legea si economia”, Nr.10 -11, 1998
Iegizarov, V.A., „Legea si economia”, Nr.13 -14,1999
Garten, I. E., „A Cold Peace: America, Japa n, Germany and the struggle for supremacy”, New
York Times Books, 1992
Gasteyger, C., „An Ambiguous Power – the European Union în a Changing World”,
Strategies for Europe, Bertelsmann Foundation Publishers, 1997

~ 61 ~
Graff, D., „Economia contemporana a Federatiei Ruse”, 2000
Haushofer, K., „De la geopolitique”, Fayard, Paris, 1986
Henderson, C., „International Relations. Confli ct and Cooperation at the turns of the 21st
Century”, McGraw – Hill Companies, 1999
Hirst, G. T., „Globalisation in question: The International Economy and the Possibilities of
Governance”, Cambridge, Polica Press, 1996
Hlihor, C., „Istoria secolului XX”, SNSPA, Bucuresti, 2000
Hobotov, V., „Economica Rusiei”, Nr.8, 2002
Hobsbawn, E., „Secolul extremelor”, traducere de Anca Irina Ionescu, Editura Lider,
Bucuresti, 1998
Kennedy, P., „The Rise and Fall of the Great Powers” , Random House, Ne w York, 1987
Kennedy, P., „Preparing for the 21st Ce ntury”, Random House, New York, 1994
Keohane, R. si I. Nye, „Power and Int erdependence: World Politics in Transition”, Boston,
Little Brown, 1995
Kivikari, Y., „Intrebari economice”, Nr. 8,1999
Kivikari, Y., „Economia Rusiei”, Nr.11, 1999
Kivikari, Y., „Postulatele economice”, Nr.11, 2001
Kovaleov, A.A., „GATT: performante si perspect ive intrarii Federatiei Ruse in GATT”,
Ziarul economic Nr.10, 2000
Kovaleov, A.A., „Performantele si perspe ctivele Federatiei Ruse”, 2001
Kovaliov, A.O., „Economia contemporana a Federatiei Ruse”,1998
Kudreasev, A., „Economica si viata”, Nr.8, 2001
Lindert, P.X., „Relatii Economice Internationale”, 1999
Matei, H., S. Negut, I. Nicolae, „Enciclopedia Europei”, E ditura Meronia , Bucuresti, 1998

~ 62 ~
Mehedinti, S., „Politica de vorbe si omul politic”, Bucuresti, 1920
Meier, A., Y. Zarakhovici, "Promises, prom ises", Time Europe, vol 155, nr 20,22 mai 2000
Mihailov, N., „Zece ani dupa „Perestroica””, 11/04/2001
Minix, D., S. Hawley, „Global Politics”, Wes t/Wadsworth Publishing Company, Belmont,
1998
Nichitin, S., Demidova L., Stepano va M. „Monopolul, oligopolul si concurenta”, Economia
mondiala si relatiile internationale 1989, N 3.
Novicov, O.I., „Concurenta – avantajoasa pentru toti”, Publicatia Uniunii internationale a
economistilor si asocia tei unionale a intreprinderilor privatizate, Moscova, 1993.
Sava, I. N., „Tranzitia în Europa Cen trala si Rasariteana. O analiza comparativa (1989 –
1999)”, teza de doctorat, Universi tatea din Bucu resti, 1999
Stiglitz, J., „Globalisation and Its Disconten ts”, Institue for International Economics, 2002
Yarrow, G., „Privatizarea: o analiza economica”, Cambridge, MIT Press, 1988
Yarrow, G., “Perspective economice ale privati zarii”, The Jo urnal of Economic Perspectives,
vol. 5, nr. 2, 1991.
*** Enciclopedia mare a Rusiei, Tom 22, 1956
*** Enciclopedia mare a Rusiei, Tom 37, 1978
*** Enciclopedia mare a Rusiei, Tom 53,1990
*** Enciclopedia mare a Rusiei, Tom 69,1995
*** Enciclopedia mare a R usiei, Tom 75, 1999
*** Enciclopedia mare a Rusiei, Tom 81, 2001
*** Geografia URSS, 1951, 1991, 1999
*** Legislatia Federatiei Ruse „Concurenta si l imitarea activitatii de monopol pe pietele de
marfuri”
*** Programul statului de demonopolizare a economiei si dezvoltarea

~ 63 ~
concurentei pe pietele din Federatia Rusa , Economia si viata, Nr. 20/mai 1995
*** Reglementarea de catre stat a econo miei de stat, Editura Economia, 2000.
*** Reglementari ale statului privind mo nopolul si concurenta in tarile dezvoltate in dustrial,
Institutului de Informare Stiintifica, Moscova, 1992.
*** Tari si populatia, Tom 21, 2002
*** Banca Mondiala, De la economia planificat a, la economia de piata: raport privind
dezvoltarea în lume, 1996.
www.finstat.ru
www.gs.spylog.ru
www.mediafax .ru
www.iie.com
www.imf.org
www.nber.com
www.reforme.ru
www.stat.askel.ru
www.worldbank.org
www.wto.org