Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea [622377]

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
11
I. Regimul politic în Armenia
1.1. Precondițiile istorice ale formării Armeniei ca stat
Armenia este un stat tânăr post sovietic, însă istoria lui este una foarte lungă și complicată.
Poporul armean a reușit de -a lungul istoriei să creeze o cultură distinctivă, pe care au perpetuat -o în
condiții dificile timp de câteva mii de ani. Pe de o pa rte, Armenia are relații complicate și adesea
contradictorii cu vecinii săi imediați. Pe de altă parte, în anii de independență și de politici de
complementaritate Armenia a reușit să stabilească legături strânse cu Rusia, precum și cu cele mai
importante state din Occident. Experiența ultimelor decenii arată că politica externă a Republicii
Armenia este de dimensiuni reduse și capacitatea statului, în esență, depinde de structura în continuă
schimbare a relațiilor internaționale în Caucazul de Sud.
Armeni a este un stat situat în sudul Caucazului, între Marea Neagră și Marea Caspică, având
în strânsă vecinătate state ca Turcia – în partea de vest, Georgia – la nord, Azerbaidjan – la est, Iranul
și exclava azeră Nakhichevan în partea sudică, având capitala l a Erevan. Cu o suprafață de circa
29,743 km ² și cu o populație de aproximativ 2,986,500 locuitori, Armenia este cons iderată o punte
de trecere din Occident în O rient. Populația este reprezentată preponderent din armeni (96%),
minoritățile principale fiind constitute de greci, kurzi, ruși, ucraineni și asirieni. Limba oficială a
Armeniei este armeana, rusa fiind a doua limbă vorbită la nivel național. Din punct de vedere religios,
Armenia este preponderent creștină, reprezentată de Biserica Apostolică Armean ă, având și minorități
islamice , dar și minoritățile etchmiadzin, minoritățile creștine asiriene. 1 Administrativ, Armenia este
formată din 11 provincii cunoscute ca marzer : Aragatsotn , Ararat, Armavir , Gegharkunik , Kotayk ,
Lori, Shirak , Syunik , Tavush și Vayots Dzor, Erevanul fiind considerat drept provincie separată. 2
Situată la vestul Asiei, pe Podișul Armeniei, constituie punctul de trecere în tre Asia Mică și
Marea Caspică. Cu un relief alcătuit preponderent din podișuri înalte și masive vulcanice, care
alterează cu depresiuni adânci, teritoriul Armeniei este acoperit de rezervoare naturale permanente
(lacuri tectonice) din care se răsfiră numeroase râuri, prin tre care Arax, Tigru, Eufrat, etc. Armenia
este bogată în resurse naturale ca cupru, fier, bauxită, molibden, aur, argint, plumb și zinc.
Geografia a determinat considerabil istoria Armeniei. Poziția ei fizico -geografică a atras de
nenumărate ori invadator ii, ca rezultat o bună perioadă din istorie fiind caracterizată de dominația
străină. Masivele muntoase au împărțit teritoriul Armeniei în numeroase văi, complicând procesul de
unificare a statului sub o putere centralizată, ceea ce a salvat oarecum cultur a armeană chiar și atunci

1 Demographics , Disponibil pe pagina web: http://www.gov.am/en/demographics/ , Accesat la data de 25.03.2017
2 Stănciulescu, G., Sisteme comparate de administrație publică european ă, București, Editura Economică, 2001, p. 174

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
12
când orașele de capitală au fost distruse sau regii omorâți. Poporul armean este unul dintre puținele
popoare care au rezistat nenumăratelor agresiuni, invazii, distrugeri și persecuții, armenii fiind
descriși ca fiind un popor ad aptabil, flexibil, întreprinzător și statornic. În timp ce popoare mari și
puternice au dispărut, armenii au supraviețuit, contribuind semnifi cativ la cultura și civilizația
mondială.3

Figura 1.1: Harta politica a Armeniei
http://www.getamap.net/maps/ armenia/ Accesat la data de 25.03.2017
Armenia este unul dintre cele mai vechi state. Pentru prima dată numele țării Arminiyaa fost
găsit în scrierile cuneiforme ale regelui persan Darius I, care a domnit între 522 -486 î.H. Arminii din
aceste inscripții, n umiți de Herodot – armeni au fost, după cum sugerează una dintre ipotezele științei
moderne, un popor indo -european, care s -a mutat în ținuturile lor prin Asia Mică. În jurul secolului
al XII -lea î.Hr. strămoșii indo -europeni ai armenilor, împreună cu trib urile franco -frigiene înrudite

3 Bournoutian, G. A., A Concise History of Armenian People, California, Mazda Publishers Inc., 2006, p. 7 -8

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
13
au migrat din Frigia în Asia Mică și în jurul a șase sute de ani au trăit aici lângă hitiți. Apoi s -au mutat
la est și s -au stabilit în regiunile vestice și sud -vestul zonelor muntoase armene. Primele informații
despre zonele muntoase armene datează din secolul al XIV -lea î.H. Acolo erau stabilite statele Nairi
în jurul lacului Van și statele Hayasa și Alzi. În secolul IX î.H. s -a format o alianță sub denumirea de
Urartu. Primul stat armean a fost rezultatul prăbușirii Urartu, imediat după căderea Imperiului asirian
în 612 î.Hr. În primul rând Armenia a fost dominată de către Medieni și în 550 a devenit parte a
Imperiului Persan al Achaemenizilor.4
După cucerirea Persiei de către Alexandru cel Mare, Armenia a fost condusă de că tre dinastia
Yervandunis. După moartea lui Alexandru în 323 î.Hr. Armenia a devenit un vasal al Selgiucizilor
sirieni. Când cei din urmă au fost învinși de romani în bătălia de la Magnezia (190 î.Hr.), au apărut
trei state armene – Lesser Armenia la vest d e Eufrat, Sophene –la est de râu și Armenia Mare cu
centrul în zona văii Ararat. Sub conducerea dinastiei Artashesids Armenia Mare a extins teritoriul său
până la Marea Caspică. Mai târziu, Tigran al II -lea cel Mare (95 -56 î.Hr.) a câștigat Sofena și
profi tând de un război prelungit între Roma și Partia, el a creat un imperiu întins ca teritoriu, dar de
scurtă durată, care se întindea de la Lesser Caucaz până la granițele Palestinei.
În anul 301 d.Hr. regele Tiriade al III -lea adoptă creștinismul ca religie de bază, Armenia
devenind, astfel, primul stat în care acesta devine religie oficială. Expansiunea rapidă a Armeniei sub
Tigran cel Mare a arătat în mod clar cât de mare importanță strategică au zonele muntoase armene.
Din acest motiv, în epocile ulterioa re Armenia a devenit mărul discordiei în lupta între statele și
imperiile vecine (Roma și Partia, Roma și Persia, Bizanț și Persia, Bizanț și arabi, bizantini și turci
Selgiucizi, Imperiul Otoman și Persia, Persia și Rusia, Rusia și Imperiul Otoman).5
În anul 387 Roma și Persia au împărțit între ele Armenia Mare, guvernarea internă rămânând
pe partea persană a Armeniei. Arabii veniți la 640 au distrus Imperiul Persan, transformând Armenia
într-un stat vasal cu un guvernator arab în frunte. Odată cu slăbirea dominației arabe în secolele IX –
XI, pe teritoriul Armeniei au existat mici regate locale, și mai mult principate. În ciuda multiplelor
invaziuni și războaie, în această perioadă a avut loc o creștere economică, și înflorire a culturii. La
scurt timp terit oriul a fost invadat de bizantini, apoi de turci selgiucizi.
Odată cu dominația turcă, poporul armean a avut de suferit. Grupuri mari de armeni au
părăsit teritoriile istorice, populând teritoriile Crimeii de astăzi, alții au ajuns mult mai departe,
popul ând teritoriile Ucrainei de astăzi (Liov), chiar și pe teritoriul României, în regiunile Suceava,

4Нерсисян, М. Г., История Армянского народа, Ереван, Издательство Ереванского Университета, 1980, p. 6-7
(Nersisyan, M. G., Istoria poporului armean , Ereva n, Editura Universității Erevan )
5Тер-Нерсесян,С. Армения, Москва, Центрполиграф, 2008 ( Der-Nersessian, S., Armenia, Moscova,Tsentrpoligraf)

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
14
Botoșani. Însă marea majoritate a rămas pe teritoriile platoului armenesc, sau au populat orașe din
Turcia, bizantine în acel moment. Totuși, cea mai mare par te dintre ei au ajuns la Marea Mediterană,
înființând Regatul Ciliciei.
În văile Cilicia, în nord -estul Mării Mediterane, unde mulți armeni au migrat mai devreme,
în principal fermieri, s -a format „Armenia în exil.“ La început a fost un principat, iar ma i târziu (din
1090) – Regatul Cilicia, condus de dinastiile Reubens și Lusinyanov. Acesta a durat până la cucerirea
lui de către Mamelucii egipteni în 1375. De fapt, teritoriul armean a fost parțial sub controlul
georgian, și parțial – (sec. XIII) sub cont rolul mongolilor. În secolul al XIV -lea. Armenia a fost
cucerită și distrusă de hoardele lui Tamerlan. În următoarele două secole Armenia a devenit obiectul
unei lupte acerbe între primele triburi turkmene, iar mai târziu între Imperiul Otoman și Persia.6

Figura 1.2: Regatul Ciliciei
https://wikipedia.org/wiki/Armenia#/media/File:Cilician_Armenia -en.svg Accesat la 28.03.2016
Fiind împărțită între Imperiul Otoman (Armenia de Vest) si Persia (Est Armenia) la 1639 și
până la căderea dinastiei Sefevids în 1722 Armenia a rămas relativ stabilă. Ca urmare a războaielor
ruso-persane (1826 -1828) Armenia a fost anexată Rusiei. În Tratat ul de pace de la Turkmanceai
(1828) se stipula ca orașul Erevan și vecinătățile acestuia să fie anexate Imperiului Țarist, ca mai
apoi, la 1877 -1878 să fie anexate și regiunile Batumi, Kars și Ardahan. Odată cu trecerea sa în
componența Imperiului rus, ist oria Armeniei a fost acoperită de falsuri istoriografice. Pentru
neobositul falsificator al istoriei care a fost regimul comunist, ocuparea Armeniei trebuia justificată.
În istoriografia sovietică, între 1920 -1930 acest proces purta numele de anexare; în a nii 1940 -1950 a

6Gürün , K., The Armenian File, Turkey, Canmacit Inc. , 2002

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
15
apărut sub o nouă formulă de ”cel mai mic rău”, comparația fiind făcută cu Imperiile Otoman și
Persan. Mai târziu conceptul a evoluat în ”alipire”, ca într -un final să se ajungă la falsul istoric de
”integrarea de bunăvoie a Caucazului în I mperiul Țarist”, cu practica sărbătoririi datelor istorice ca
sărbători naționale. Odată cu destrămarea URSS, s -a prăbușit și platforma istorico -ideologică
bazatăpe aceste falsuri. Trebuie de menționat că adevărul despre Tratatul de la Turkmanceai a fost
mutilat și în istoriografia iraniană, ei văzând tratatul ca începutul nenorocirilor Iranului. 7
Prevederile tratatului au fost respectate până în octombrie 1917, când a fost răsturnată
puterea temporară a Rusiei (ianuarie 1918). Atunci, Consiliul Comisarilo r Poporului a hotărât
anularea tuturor tratatelor cu Iranul. Pentru Armenia, acest tratat a avut un rol tragic, separându -i
teritoriul și poporul în două părți. Mai mult, tratatul care a cauzat migrări masive ale populației
armene în Azerbaidjan, în specia l în Karabah, a servit drept o bombă cu explozie întârziată sub
stabilitatea și securitatea statului. În mâinile Imperiului Țarist cât și a Rusiei din zilele noastre această
bombă a devenit un puternic instrument de presiune asupra întregului Caucaz. 8
În același timp, în Imperiul Otoman încep mișcările de emancipare națională a minorităților
din imperiu. Începând cu grecii și continuând în Balcani, popoarele își obțineau independența față de
Imperiul Otoman. Ca urmare a acestor conflicte, sunt semnate trat atele de la Berlin și San Stefano
din 1878 care au pus capăt Războiului Ruso -Turc. Ca urmare a tratatelor, Poarta se angaja să
întreprindă reforme și îmbunătățiri și să asigure armenilor din teritoriu siguranță în fața cerchezilor și
kurzilor. Pe la sfârșitul secolului XIX, armenii, nemulțumiți de nerespectarea clauzelor tratatului, și
simțindu -se defavorizați față de ceilalți cetățeni din imperiu au format grupări revoluționare care
aveau ca scop presiunea asupra sultanului pentru a -și respecta angajamentele și anume: aplicarea
reformelor, libertate și egalitate în drepturi între armeni și musulmani.
În pragul primului război mondial, armenii erau cei care riscau să devină victimă între
Imperiul Otoman și cel Țarist. De ani de zile autoritățile turce duceau politici provocatoare în adresa
populației creștine, care să servească drept scuze pentru eventualele masacre, armenii dând dovadă
de o reținere admirabilă. Odată cu începutul primului război mondial, autoritățile Junilor Turci, în
speranța de a salva rămășițele Imperiului Otoman slăbit, au adoptat un amestec de panturanism și
naționalism turc. Ideea creării unui vast imperiu turcesc, absorbind toată populația vorbitoare de turcă
din Cau caz, Asia Centrală, Crimeea, regiunea Volga, Siberia, și extinzându -se până la granițele
Chinei, a fost îmbrățișată de elita conducătoare a statului turc. Politica panturcică își asuma turcizarea

7Шукюров, К., Кавказ в системе межгосударственных договоров в Кавказ & Глобализация , Vol 2, Ediția 4, 2008,
p. 159 -167 (Shukyurov, K., Caucacazul în sistemul tratatelor internaționale , în Caucazul și Globalizarea )
8Ibidem

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
16
tuturor minorităților naționale ale imperiului. Populația ar meană a fost considerată principalul
obstacol în realizarea acestui proiect. Deși a fost adoptată decizia de deportare a armenilor din
Armenia de Vest (estul Turciei), la sfârșitul anului 1911, Junii Turci au folosit izbucnirea primului
război mondial ca o oportunitate convenabilă de a -și realiza scopurile.9
În ajunul primului război mondial, în Imperiul Otoman locuiau circa două milioane de
armeni. Aproximativ un milion și jumătate au fost uciși în perioada 1915 -1923. Cealaltă jumătate de
milion de armeni au fost împrăștiate în întreaga lume. La 24 aprilie 1915, odată cu arestarea și
exterminarea ulterioară a aproape o mie de reprezentanți ai intelectualității armene, cea mai mare
parte din capitala Imperiului Otoman – Constantinopol (Istanbul) începe prim a etapă a distrugerii
populației armene .

Figura 1.3: Genocidul Armean
http://www.genocidemuseum.am/eng/mapping_armenian_genocide3.php Accesat la 03.04.2016
A doua etapă a „soluției finale“ a problemei armene a fost realizată în cadrul armatei.
Aproximativ trei sute de mii de tineri armeni au fost recrutați în armata turcă, ca mai apoi, să fie
dezarmați și omorâți de către soldații turci.
A treia etapă a Genocidului a fost marcată de masacrele armene, deportăr ile și „marșurile
morții“ a femeilor, copiilor și bătrânilor în deșertul sirian, unde sute de mii de oameni au fost uciși

9 Dadrian, V.N., The history of Armenian Genocide, Oxford, Berghahn Books, 1995, p. 45

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
17
de către soldați turci, jandarmi și bande de kurzi, sau au murit de foame și de epidemii. Mii de femei
și copii au fost abuzați. Zeci de mii au fost convertiți cu forța la Islam.
Ultima etapă a genocidului este o negare totală și absolută a masacrelor guvernului turc și
distrugerea armenilor în propria lor patrie. În ciuda condamnării internaționale a procesului
genocidului armean, Turci a continuă să lupte împotriva recunoașterii sale prin toate mijloacele,
inclusiv propagandă, falsificare de fapte științifice, lobby, etc.10În poziția oficială, Turcia denumește
aceste masacre ca fiind o consecință dramatică a războiului, nu ca un act săvâr șit cu intenție. Pe lângă
implicații morale, Turcia urmărește și eschivarea de la plata despăgubirilor. Dacă ar recunoaște
genocidul, ar putea fi obligată să plătească despăgubiri pentru pagube morale, umane și materiale, la
fel ca în cazul Germaniei după Holocaust. În același timp, recunoașterea genocidului ar putea fi
urmată de cereri de retrocedări a unor teritorii luate prin Tratatul de la Sevres , tratat semnat de către
marile puteri: Marea Britanie, Japonia, Italia și Franța, dar și de aliații acestora , printre care Armenia,
Grecia, Polonia, Belgia, România, Cehoslovacia în care Turcia declara Armenia independentă,
recunoscându -i statul de drept. O altă prevedere a tratatului era legată de frontiera dintre Turcia și
Armenia care urma să fie delimitată î n prezența și sub arbitrajul Statelor Unite ale Americii, iar
deciziile luate de SUA urmau să fie recunoscute și îndeplinite atât de Turcia, cât și de Armenia. Însă
senatorii americani s -au opus ratificării acestui tratat, și au refuzat mandatul asupra Arm eniei.
Recunoașterea genocidului ar deschide și o problemă sensibilă turcilor despre bazele identității lor
naționale, având în vedere faptul că genocidul a fost cauzat de părinții fondatori ai Republicii Turcia,
apărută la scurt timp, astfel, eroii națion ali ar trebui catalogați drept criminali.
Anul 1917 este marcat de revoluția rusă care s -a încheiat cu instalarea la Petrograd a
guvernului Lenin. Astfel, pentru propagarea ideologiei comuniste în fostul Imperiu rus a fost creat
Comisariatul Poporului pe ntru Naționalități, printre care și secțiunea pentru probleme armene, care
răspundea de răspândirea ideologiei revoluționare comuniste și a puterii socialiste în rândurile
muncitorilor. În urma negocierilor dintre Turcia și Rusia Sovietică, la 22 aprilie 1 918, alături de
Georgia și Azerbaidjan este proclamată Republica Federativă Transcaucaziană la Tiflis (Tbilisi),
separată de sovietici. Aceasta este prima etapă în formarea statului Armean. La 28 aprilie,
independența a fost recunoscută și de Turcia, aceas ta din urmă dând acordul pentru restabilirea
relațiilor de pace cu noul stat format. Totuși, independența nu este respectată de tuci, conflictul
reizbucnind. După victoria de la Sardarapat asupra trupelor otomane, și din cauza neînțelegerilor

10What is the Armenian Genocide? , Disponibil pe pagina web http://www.genocide –
museum.am/eng/armenian_genocide.php , Accesat la 01. 04.2017

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
18
interne dintr e menșevici georgieni și dașnici (membri ai Federației Revoluționare Armene), se
proclama independența Georgiei, la o zi după – a Azerbaidjanului, și la 28 mai 1918 a Armeniei.11
Puterea este preluată de revoluționarii din partidul Dușnak. La finalul Primului Război Mondial, fiind
beligerantă de partea Antantei, Armenia a fost ocupată pentru scurte perioade de timp de trupe
turcești, apoi de cele britanice. În 1919, când se semnau tratatele de pace de la Paris, a fost atinsă și
problema armeană. Deși au fost semnate și tratate de pace cu Turcia, în care ei urmau să recunoască
independența Armeniei, i se oferea ieșirea la mare, iar SUA avea dreptul de decizie asupra frontierelor
dintre Turcia și Armenia. Nerespectând prevederile tratatului, teritoriul armean a mai fost atacat de
Turcia Kemalistă.
Pe fundalul acestor conflicte, și a nereușitelor partidului de la conducere, în Armenia crește
numărul activităților propagandistice soviet ice, se desfășoară ședințe ale organizațiilor comuniste din
Armenia la Erevan. Deși aceste manifestații au fost reprimate dur de către putere, la 1920 Armata
Roșie pătrunde pe teritoriul Armeniei, ca rezultat, la 29 noiembrie 1920 fiind sovietizată iar la 12
martie 1922 intra în componența Republicii Sovietice Federative Socialiste Transcaucaziene . 12În anii
”construcției socialiste” Statul Armean apare în literatura perioadei ca prosperând, cu o economie
dezvoltată, cu noi ramuri industriale, creșteri ale producției, ale căilor de transp ort, etc. Datorită
acestor schimbări, Armenia era gata să treacă la o altă etapă a democratizării, astfel, în 1936, este
creată o nouă Constituție, intrând în cardul U.R.S.S ca Republica Sovietică Socialistă Armeană, cu
un teritoriu mult mai mic decât cel istoric. 13
Deși perioada sovietică a fost mult mai stabilă, guvernarea comunistă fiind una mai
suportabilă decât cea otomană, pentru biserica armeană această perioadă a însemnat o perioadă de
oprimare, la fel ca și a altor culte religioase din U.R.S.S. Deș i a fost dezvoltată industria, și alte ramuri
ale economiei, orice mișcare naționalistă a fost strict condamnată. La fel ca și alte popoare, armenii
au fost deportați, executați, bisericile au fost deposedată de bunuri, epurate. Al doilea război mondial
a scutit Armenia de distrugeri și devastări, germanii reușind să cucerească doar Azerbaidjanul. Rolul
Armeniei a fost de a susține luptătorii sovietici cu produse agricole și articole industriale, cât și cu
mână de luptă.

11Тер-Нерсесян,С. (Der-Nersessian, S.), op.cit ., p. 217 -218
12Ibidem , p.229 -237
13Ibidem , p. 244

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
19
1.2. Regimul politic al Armeniei între 1991 și prezent
Uniunea Sovietică s -a dizolvat oficial în 1991, iar republicile care făceau parte din uniune
erau libere să își pornească o cale suverană. Armenia a fost primul stat post -sovietic în care ideologia
liberală a ajuns la putere fără o r ăsturnare violentă a guvernului, ci doar pe cale legală. La alegerile
în Sovietul Suprem al R.S.S. Armeană la 20 mai 1990 au participat de fapt două puteri politice și
anume: Partidul Comunist din Armenia (PCA) și Mișcarea Națională Armeană (MNA). După vic toria
MNA la alegerile parlamentare legitime, a fost formulat un nou mecanism de conducere
guvernamental. La 4 august 1990, liderul de atunci al MNA – Levon Ter -Petrosyan a fost ales
președintele Sovietului Suprem în care au fost create mai multe grupuri de deputați. Prin urmare,
ultimii reprezentanți ai puterii au devenit primii conducători ai aparatului guvernamental. La 23
august 1990, Sovietul Suprem al R.S.S. Armeană a semnat declarația de independență a Armeniei,
iar a doua zi o nouă lege a redenumit s tatul ca R.S.S. Armeană. A fost decis și organizarea unui
referendum la 21 septembrie 1991 în care urma să se voteze ieșirea din U.R.S.S. 14
Prima etapă a democratizării a durat până în 1995, când în Armenia a început să se formeze
sistemul multipartidist. Au apărut peste 20 de partide politice și organizații politice. În 1995 a fost
creată Constituția Republicii Armene, prin care Armenia era declarată un stat democratic, suveran și
constituțional. Puterea este deținută de cetățenii săi, ei exercitând -o în m od direct, prin alegerea
reprezentanților guvernului. Deciziile legate de modificări ale statutului constituțional sau
modificările frontierelor sunt supuse referendumului. De fapt, Constituția adoptată la 1995 a constituit
primul pas spre stagnare și involuție a regimului democratic. După alegerile în Adunarea Națională
s-a constatat că deși instituțiile democratizării au fost constituite și fixate în Constituție, ele nu au
puterea necesară de a susține acest proces. Această criză se datorează și faptului că din 1991, a fost
acordate președintelui împuterniciri formale și neformale de proporții, ceea ce îî permitea să
influențeze luarea deciziilor. În 1996, după al doilea scr utin de alegeri prezidențiale, au apărut apeluri
la demisie a președintelui.15
În 1998, Sovietul Suprem al Nagorno -Karabah -ului, regiunea autonomă armeană cu granițe
azere a cerut Moscovei transferul regiunii sub autoritatea Armeniei. Cererea a fost susținu tă de
puternice reacții publice în ambele țări: manifestații de susținere în Armenia și pogromuri anti -armene
în Azerbaidjan. Tensiunea și acuzațiile de masacru au escaladat pe ambele părți, ceea ce a dus la

14Алексанян, А. Цивилиархические основы демократизации политического режима в Армении în Центральная
Азия и Кавказ , Vol.14, Ediția 3, 2011, p. 132 (Aleksan yan, A. Elementele de bază de democratizare a regimului politic
din Armenia , în Asia Centrală și Caucaz )
15Ibidem , p.141

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
20
izbucnirea ostilităților. Situația a regresat în demonstrații mai ample, schimburi de populație și
conflict militar. U.R.S.S., incapabilă de a pune capăt conflictului, și preocupată de problemele sale
interne și -a mutat sprijinul către partea armeană din interese proprii. Conflictul a crescut odată cu
colapsul Uniunii Sovietice și nu a reușit să fie oprit nici cu ajutorul medierii Iranului, OSCE -ului,
Rusiei sau ONU. Conflictul a lăsat Armenia cu o cincime din teritoriul azer recunoscut internațional,
printre care se numără și coridorul Lachin ce leagă N agorno -Karabah -ul de Armenia. 16
În toată această perioadă, Armenia s -a confruntat cu o situație grea. Toate resursele se
îndreptau spre zona de conflict, Azerbaidjan și Turcia au blocat căile de energie, căile de transport și
comunicații cu Rusia și alte s tate. Statul a mai suferit și în urma cutremurului devastator din 1988
care a luat viața a 25 mii de oameni. Criza energetică cauzată de blocada din 1989 a cauzat declinul
economiei, PIB -ul Armeniei scăzând cu 60% între 1991 și 1993.
Criza legitimității p uterii de stat cât și probleme legate de sistem au început să apară după
demisia președintelui Levon Ter -Petrosyan, care a dus la schimbarea politicilor de rezolvare a
problemelor Nagorno -Karabah -ului. Alegerile parlamentare din 1999 au arătat că succesul partidelor
și ascensiunea lor la putere depinde în proporții mari de liderii partidelor și de calitățile personale ale
acestora. Din cauza că în Armenia lipsea un sistem bine pus la punct, noțiunea de ”lider” era
inseparabilă de noțiunea de ”partid”. Ter -Petrosyan a fost înlocuit la putere de Robert Kocharian,
prim -ministrul Nagorno -Karabah -ului, astfel, regiunea obținând șansa de a -și decide singură soarta.17
La 27 octombrie 1999 a fost asasinat prin ministrul Vazgen Sargsian, președintele Adunării
Național e – Karen Demirjian și alte 6 oficialități. Agresorii s -au predat a doua zi, după ce au ținut în
captivitate corpul legislativ. Asupra acestei crime nu s -a făcut nici o investigație oficială, atacatorii
fiind clasați drept fiind individuali iar investigaț ia publică a încetat. Aceste crime au eliminat dintr -o
singură lovituri oponenții principali ai lui Kocharian, stârnind suspiciunile armenilor în legătură cu
implicarea acestuia în omorurile săvârșite. Eliminarea adversarilor permis consolidarea puterii în
funcția de președinte.
În 2003 au avut loc alegerile parlamentare, prezidențiale iar un referendum constituțional a
reprezentant o nouă încercare de întărire a procesului de democratizare a țării. Lupta efectivă se dădea
între partidele pro -prezidențiale și opoziția. După alegerile prezidențiale, în care câștigător era Robert
Kocharian, s -a accentuat interesul lui ca partidele susținătoare să câștige alegerile, formând o
majoritate parlamentară care i -ar fi asigurat stabilitatea politică, dar și realizare a programului său

16 Bravo, K. E., Smoke, mirrors, and the joker in the pack: on transitioning to democracy and the rule of law in post –
soviet Armenia, in Bravo Edits Changes, 07.18.2007, p. 501
17Ibidem , p. 504

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
21
electoral. Pentru prima dată partidele din opoziție participau la un bloc electoral unic și anume
”Dreptatea”. Odată cu alegerile, în 2003 avea să fie revizuită Constituția de la 1995. Votată în
unanimitate, această inițiativă legislativă avea să aducă următoarele schimbări: se garanta statul de
drept, se sublinia separarea puterilor în stat și echilibrul lor, numărul de deputați a fost modificat de
la 131 la 101, era stipulată obligativitatea deținerii cetățeniei Armeniei pentru prim -ministrul și
membrii guvernului, puterea judecătorească trebuia să fie independentă, Curtea Constituțională
primea mai multe atribuții, președintele obținea dreptul de a dizolva parlamentul în cazul inactivității,
parlamentul redobândea dreptul de a face decla rații politice, drept pierdut la 1990, președintele nu
mai avea prerogative de șef al puterii executive, ci rămânea doar cu prerogative specifice
președinției.18 Aparent corecte, aceste alegeri au fost declarate fraudate, fapt care a atras numeroase
critici din partea Occidentului și a observatorilor internaționali.
Regimul politic din Armenia în perioada între 1998 și 2008 a fost văzut pe arena
internațională ca fiind menținut în mâinile unul singur grup politic, și a schimbării de putere între
președintel e Kociarian și premierul Sargsyan. Odată ce puterea a revenit în mâinile lui Sargsyan, el a
promovat un regim politic hibrid, care avea la bază practicile democratice, îmbinate cu cele
autoritare.19
La alegerile din 2008 a ieșit învingător Serj Sargsyan, pr eședintele Partidului Republican cu
52% din voturi. Deși oficial, aceste alegeri au întrunit toate normele OSCE și standardele
internaționale, practicile nedemocratice au fost din nou la ele acasă: intimidări, cumpărarea voturilor,
existența mai multor bul etine de vot, etc. După alegerile din 2008 au început valuri de nesupuneri, au
început manifestații stradale. Aceste mișcări au dus la formarea și consolidarea partidelor și a unor
lideri de opoziție. Stabilirea unui dialog comun între opoziție și Adunarea Națională a fost posibilă
datorită orientării pro -democratice a ambelor părți, și dorința de a evita conflictele.20Din perspectiva
unora, faptul că protestele din 2008 nu au fost soldate cu victime și violență, și au durat câteva
săptămâni ar da dovadă că reforma statului de drept a pătruns în viața politică a țării. Cel mai probabil,
această aparentă toleranță a protestelor deschise și democratizare a regimului politic este doar o dâră
de fum menită să creeze iluzia reformei. Îmbunătățirile dramatice care au putut fi observate între
alegerile prezidențiale și cele parlamentare subliniază că odată ce miza devine mai mare, metodele
ilegale sunt folosite tot mai sistematic.

18 Armenia's Constitution of 1995 with Amendments through 2005 ,
https://www.constituteproject.org/constitution/Armenia_2005.pdf?lang=en , Accesat la 15.04.2017
19 Racheru I., Secrieru S., Grămadă A., Caucazul de Sud după 20 de ani, Editura Curtea Veche, București, 2012, p.39
20 Bravo, K. E., op.cit ., p.538

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
22
Alegerile legislative recente din 2012 cât și din 2017 au fost un alt test pentru Arme nia, după
violențele din 2008. S -a observat prezența unui număr considerabil de observatori străini. Cu toate
acestea, campania electorală a fost din nou alimentată de mite electorale asigurate de către partidelor
de la putere. La ambele scrutine electoral e câștigător a fost Partidul Republican al președintelui Serj
Sarksian. Aceste rezultate au permis președintelui în funcție să guverneze singur. Deși au fost
semnalate mai multe nereguli, observatorii OSCE au catalogat scrutinul ca fiind ”mai bun decât
precedentul”, în timp ce observatorii din țările CSI le -au declarat ca fiind libere și corecte., conform
normelor democratice universale. 21
Puterea politică de la Erevan este neschimbată de peste douăzeci de ani. Alegerile sunt
câștigate de președintele actua l sau de premierul său. Chiar și atunci când puterea nu a fost transmisă
prin alegeri, ci printr -o lovitură de palat la 1998, Levon Ter -Petrosyan a fost înlocuit de premierul
Robert Kociarian. Prin urmare, s -a urmărit o întărire a controlului autoritar, ca re ulterior a fost folosit
cu succes pentru a reprima manifestațiile opoziției. 22
Potrivit Constituției, Armenia este un stat semi prezidențial, deși în realitate puterea este în
mâinile președintelui. Unul dintre motive ar fi moștenirea sovietică, potrivi t căreia, liderul puternic
se manifestă în situație de amenințare a securității constantă, el fiind nevoit să le facă față, asigurând
stabilitatea politică. Toată elita politică roiește în jurul președintelui, el fiind nevoit să se afirme ca
lider politic puternic, capabil să negocieze soluționare conflictelor existente, Nagorno -Karabah -ul
servind drept ”pretext pentru consolidarea puterii și mijloc de legitimare”.23
Perioada comunistă a lăsat o urmă adâncă în constituirea regimului politic armean. Structura
de stat a fost păstrată pentru a putea controla instituțiile guvernamentale, la baza regimului stau
oficialii corupți, adesea cu trecut criminal, relațiile de rudenie fiind catalizatorul soluționării
conflictelor interne. Prezența acelorași lideri la pute re încă din 1991 a dus la crearea unui mecanism
de supraveghere a corupției în care guvernul este direct responsabil de o rețea de corupție centralizată.
Mecanismele democratice, respectarea drepturilor și libertăților omului sunt tipice statelor
occidenta le, dar sunt implementate caracteristic celor post -sovietice. La acest capitol, Armenia a
înregistrat progrese considerabile, adoptând și modificând legi cu privire la garantarea drepturilor și
libertăților. Deși au fost adoptate măsuri legislative menite să creeze un sistem juridic transparent și
independent, sistemul a rămas devotat regimului politic. Împotriva opoziției se mai aplică măsuri

21 Armenia, alegeri parlamentare , http://www.araratonline.com/armenia -6-mai-2012 -alegeri -parlamentare/ , Accesat la
data de 15.04.2017
22 Racheru I., Se crieru S., Grămadă A., op.cit , p. 43
23Ibidem, p. 44

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
23
violente, protestele fiind reprimate, iar dreptul la libera întrunire fiind deseori încălcat. Deși
organizațiile in ternaționale au dreptul legal de a desfășura proiecte, regimul politic armean este ostil
față de acestea, cooperarea cu ONG -urile fiind aproape inexistentă. Pentru a părea mai democratic, a
fost inițiat un dialog cu societatea civilă, dialog care nu a dus la prea mari schimbări. Regimul de la
Erevan deține controlul asupra mass -mediei prin finanțări, cenzurări și chiar presiuni. Televiziunea
este monopolizată de puterea politică, tinerii jurnaliști sunt acuzați de lipsă de profesionalism. 24
Orientarea polit ică a Armeniei depinde considerabil de securitatea în regiunea Caucazului
de Sud. Relațiile tensionate cu Azerbaidjanul și Turcia fac ca Armenia să fie izolată geografic,
respectiv total dependentă de garanțiile de securitate oferite de Rusia. Moscova a de venit cel mai
mare investitor în economie, astfel democratizarea nu este o condiție impusă Armeniei. Lipsa
resurselor impune atragerea investițiilor străine, Armenia devenind vulnerabilă la presiunile externe
ale SUA și UE, menținerea relațiilor bune fiind de importanță vitală. La nivel intern Armenia nu este
presată de societate să mențină relații bune cu UE. După mai bine de douăzeci de ani de
interdependență, armenii înțeleg că marele lor aliat este Rusia, iar aderarea la Uniunea Europeană
este un obiec tiv lipsit de pragmatism.
Ca și orice stat tânăr, post -sovietic, trăsăturile caracteristice regimului politic post -totalitar
erau prezente: monopolul puterii și lipsa opoziției, slăbiciunea partidelor politice democratice,
corupția, inerția, datorată nost algiei comuniste și lipsa unei societăți civile bine -formate, un traseu
sinuos a regimului politic, constituțional și democratic. În decursul a peste douăzeci de ani de
independență, moștenirea sovietică a împiedicat Armenia să parcurgă o cale rapidă de de zvoltare,
sistemul, instituțiile politice, sfera economicului erau ghidate de aceleași reguli și anume monopolul,
dependența tot mai sporită de Rusia, corupția care împiedică procesul de democratizare. La putere s –
au perpetuat aceleași figuri politici, făr ă a aduce schimbări considerabile.
Cu siguranță nici o tranziție de la un sistem la altul nu decurge lin și fără obstacole, însă în
cazul Armeniei, există factori cheie care î mpiedică procesul de democratizare. Identificarea lor, dar
și înțelegerea cauzei apariției lor este deosebit de importantă pentru analiza unui sistem politic. Odată
cu independența, ținta Armeniei era să devină un pilon al democrației din regiune, având și o
economie liberală. Statul părea să fie sortit succesului datorită educației politice de care dădea dovadă
populația, dar și de existența unei elite politice liberale, care garanta parcursul democratic al tânărului
stat. Într -o analiză mai profundă, însă , se poate observa că schimbările în sistemul juridic,
amendamentele aduse legislației sovietică, apartenența la organizațiile internaționale, modificarea

24Ibidem , p. 48

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
24
legilor întru respectarea și promovarea drepturilor omului caracterizau o tranziție la democrație, ca re
de fapt era doar o iluzie. Armenia mai păstra tendințele unui regim autoritar, aplicând însă unele
practici democratice.
Alternarea acelorași oameni la putere a adus Armenia într -o situație internă complicată.
Crizele au generat probleme sociale, econom ice dar și politice, alegerile erau fraudate, ceea ce cauza
greve în rândul populației. Corupția la nivel ridicat a afectat dezvoltarea instituțiilor, care prin urmare
au rămas de tip sovietic, incapabile de a se ajusta la principiile democratice. Partidel e politice erau
doar pseudo -democratice, opoziția fiind inexistentă sau incapabilă de a ajunge la putere. Indiferent
de legislațiile adoptate în vederea implementării reformelor, modul lor de aplicare era de tip sovietic.
Era necesară transparența justiție i, însă până și ea a fost pradă regimului politic armean, nostalgic
încă după perioada sovietică.

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
25
II. Raporturile cu puterile regionale
Odată angajată în conflictul cu Azerbaidjan, Armenia a căutat sprijinul comunității
internaționale, devenind membră a ONU , FMI, Banca Mondială, CSCE, CSI, în căutarea securității
și în încercarea de a -și defini statutul internaț ional. În 2001, Republica Armenia a făcut pași
semnificativi în dire cția apropierii relațiilor cu Uniunea Europeană (UE) , aderând la Consiliul
Europei și ratificând Convenția Europeană a Drepturilor Omului ș i a Libertăților Fundamentale. În
2003 aderă la Organizația Mondială a Comerțului. Cu toate acestea, 43 % din populație trăiește în
sărăcie, rata șomajului ajunge la 30%, stimulând emigrarea î n masă a populației. 25 Situația instabilă
din Caucazul de Sud, care putea degenera în conflicte mari extinse și în Orientul Mijlociu, au stârnit
atenția marilor puteri. Din acest punct, politica externă a Armeniei depinde nemijlocit de aceste
relații, efor turile și negocierile având rezultate mixte.
În politica sa externă, Armenia urmărește „ consolidarea securității externe a țării, menținerea
condițiilor favorabile externe pentru dezvoltarea țării, prezentarea pozițiilor Armeniei pe scena
internațională, sporirea eficienței protejării intereselor Armeniei și a cetățenilor săi în străinătate ,
aprofundarea angajamentului în organizațiile și procesele internaționale, consolidarea cooperării cu
statele prietenoase și cele partenere, precum și rezolvarea proble melor regionale și crea rea unei
atmosfere de cooperare.” O altă direcție a politicii externe armene vizează rezolvarea pașnică a
conflictului din Nagorno -Karabah. Potrivit Ministerului de Afaceri Externe al Armeniei principiile
care se vor respectate în ca drul rezolvării conflictului țin de „dreptul de autodeterminare a poporului
Artsakh din zonă, dorința Armeniei ca Republica Nagorno -Karabah să aibă o legătură directă cu
Armenia iar acordul care ar urma să fie semnat de toate părțile ar trebui să conțină s oluțiile a toate
problemele existente în zonă dar și mecanismele care ar asigura implementarea acestor soluții într -un
singur pachet. ” Din aceeași sursă vedem că Armenia își dorește „ aprofundarea parteneriatului special
și a relațiilor aliate cu Rusia, pe baza legăturilor tradiționale priet enoase dintre cele două națiuni”,
„dezvolt area și aprofund area parteneriatului prietenos și intensific area cooperării cu Statele Unite”,
„integrarea cu familia europeană, pe baza angajamentelor asumate în cadrul cooperăr ii cu structurile
și organizațiile europene și a valorilor comune „ dar și „ o mare importanță relațiilor normale cu
vecinii.26 Armenia pledează și încearcă să stabilească relații, bazate pe granițe și parteneriate deschise,
mereu pregătite pentru un dialog sănătos ”.

25 Bravo, K. E., op.cit., p. 508
26Foreign policy , http://mfa.am/en/foreign -policy/ , Accesat la data de 14.05.2017

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
26
2.1. Azerbaidjan
Cu siguranță războiul din Nagorno -Karabah a devenit cea mai importantă chestiune a
politicii externe armene. Conflictul din Nagorno -Karabah este în primul rând o ciocnire a principiului
integrității teritoriale. Dreptul popoa relor la autodeterminare este cel mai des invocat în conflictele
din statele foste membre URSS de după destrămarea lui. În cazul Nagorno -Karabah -ului, care făcea
parte din teritoriul Azerbaidjanului, este vorba despre un popor care au altă limbă, cultură, religie
decât azerii. Dorința lor este de a obține independență sau de a deveni parte a Armeniei. Pe de altă
parte, Azerbaidjanul dorește să își păstreze integritatea teritorială. Ciocnirea intereselor a dus la
acțiuni violente, expulzarea reciprocă a riva lităților naționale, a acuzațiilor și contraacuzațiilor. După
destrămarea URSS conflictul s -a dezlănțuit, provocând pierderi umane și materiale pe ambele părți
ale baricadei.
În 1992 armenii au dobândit forțat controlul asupra regiunii, atacând și enclava azeră care
aparținea de teritoriul armean – Nakhichevan. Posibilitatea reacționării puterilor regionale ca Turcia
și Rusia a făcut ca Nagorno -Karabah -ul să fie adus pe agenda zilei a Organizației pentru Securitate și
Cooperare în Europa (OSCE) și Organiza ția Națiunilor Unite. Ca urmare, a fost constituit Grupul de
acțiune Minsk prezidați de reprezentanți ai Franței, Rusiei și Statelor Unite. Alături de Consiliul ONU
au fost propuse mai multe soluții de rezolvare a conflictului, dar care au fost mereu refuz ate din una
dintre părți. 27Operațiunile militare au durat până în 1994, când a fost semnat un armistițiu la Bișkek ,
în Kârgâzstan . Deși semnat, acest armistițiu a fost încălcat de nenumărate ori, ultimele operațiuni
militare desfășurate au avut loc în 2016 .
Din perspectiva armeană, Karabah -ul nu are viitor ca fiind parte a Azerbaidjanului, care la
rândul lui nu are drepturi nici juridice, nici morale de a revendica acest teritoriu. Războiul dus acolo
a fost doar în scopul de a -și apăra cetățenii armeni.28 Totodată, armenii consideră că OSCE pune în
prin plan principiul integrității teritoriale în defavoarea celui de autodeterminare a popoarelor. Din
perspectivă azeră, teritoriul Nagorno -Karabah -ului a fost pradă agresiunii armene. În perspectivă
azeră, probl ema este una de politică internă, în care Armenia a intervenit violent.29
Ca urmare a conflictului relațiile diplomatice între Armenia și Azerbaidjan sunt inexistente.
Nu există frontiere deschise, și nici comunicare pe cale terestră sau aeriană. O perioadă scurtă de timp
comerțul între Armenia și Azerbaidjan se făcea direct doar în satul Sadahlo la granița dintre cele două

27Migdalovitz , C., Armenia -Azerbaijan Conflict , The Library of Congress , Washington, 2008, p.3
28Nagorno -Karabakh issue , http://mfa.am/en/artsakh -issue/#a5 , Accesat la 26.05.2017
29Aggression of Armenia against Azerbaijan , http://www.mfa.gov.az/content/632 , Accesat la 26.05.2017

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
27
state, dar și această piață a fost desființată în 2005.30 Există posibilitatea ca relațiile comerciale între
cele două state să se facă p rin terțe părți, dar nu există informații oficiale despre asta. Există tentative
ale unor ONG -uri de a colabora sau a redeschide un dialog social, însă de cele mai multe ori aceste
demersuri sunt restricționate. Până și participarea la Eurovision a Armeniei în 2012, când a câștigat
Azerbaidjanul, a adus multe dispute la nivel intern.31
Dacă inițial războiul se ducea doar pe frontul direct, în ultimii ani războiul a trecut și pe alte
planuri. P utem vorbi despre război juridic, istoriografic, economic dar și diplomatic. Formatorii de
opinie din ambele state fac presiuni internaționale folosind istoriografia ca armă de luptă. Accentuarea
unor adevăruri istorice și excluderea altor detalii fac ca î n presa și în societatea internațională să
circule înșiruiri diferite ale evenimentelor, fiecare dintre părți încercând să atragă oficialii marilor
puteri de partea lor.
Eforturi mari financiare au fost și sunt depuse pentru a menține pozițiile în luptă. Frontierele
dintre cele două stat sunt unele dintre cele mai militarizate din lume. În ultima perioadă, armata
Azerbaidjanului este mai numeroasă și mai dotată tehnic, Azerbaidjanul procurând armele din Rusia
care deși este aliat al Armeniei în acest războ i, asigură armamentul ambelor părți combatante. În
ultimii ani, Azerbaidjanul a alocat o sumă de 4 ori mai mare decât Armenia pentru procurarea tehnicii
militare mai dezvoltate, urmărind descurajarea Armeniei. În contrast, Armenia urmărește echilibrarea
puterii militare, fiind susținută de Rusia la acest capitol. Eforturile Azerbaidjanului sunt explicate de
faptul că scopul lor la momentul actual este să extenueze economic Armenia dar și izolarea ei
regională, astfel încât negocierile conflictului să fie in fluențată de incapacitatea Armeniei de a mai
face față provocărilor. O altă presiune economică asupra Armeniei vine din catalogarea centralei
nucleare din Metamor ca fiind nesigură, existând o posibilitate de a repeta soarta centralei de la
Fukushima. Fără ea, Armenia ar ajunge în situația în care ar trebui să importe hidrocarburi .32 Ambele
state sunt angajate într -o cursă a înarmării excesive, bugetele alocate militarizării fiind în continuă
creștere, iar uneori peste puterile economice. Totuși Azerbaidjanu l pare a fi mai pregătit având în
vedere mai multe aspecte și anume: avansarea tehnologică și armata mai numeroasă despre care am
vorbit mai sus este susținută și de un spirit ridicat de luptă, mass media lucrând pentru sporirea
imaginii armenilor ca fiind dușmani ai poporului, toată mișcarea propagandistică sporind moralul
soldaților azeri, care sunt văzuți drept învingători incontestabili. Un alt factor vine din faptul că Rusia

30 Racheru I., Secrieru S., Grămadă A., op.cit , p.91
31Ibidem , p. 92
32Ibidem , p. 95

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
28
vinde azerilor mașini de luptă performante, ceea ce trezește nemulțumiri în râ ndul armenilor, astfel
crescând și nesiguranța în cel mai mare aliat al lor.33

Figura 2.1: Balanța militară a Azerbaidjanului și a Armeniei
http://www.businessinsider.com/armenia -and-azerbaijan -approaching -war-2014 -8
Accesat la data de 26.05.2017
Una dintre luptele mari care se duc la momentul de față între Armenia și Azerbaidjan ține
de diplomație. Negocierile au început în cadrul Grupului Minsk, un grup de acțiune format de OSCE

33Souleimanov , E., What the fighting in Karabakh means for Azerbaijan and Armenia ,
https://www.cacianalyst.org/publications/analytical -articles/item/13361 -what -the-fighting -in-karabakh -means -for-
azerbaijan -and-armenia.html, Acce sat la data de 26.05.2017

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
29
în scopul reglementării pașnice a conflictului din Nagorno -Karabah. Acest grup este prezidat de către
Rusia, Statele Unite ale Americii, Franța. În special după conflictul din Georgia, acest grup și -a
reînceput activitatea, Rusia monitorizând mai multe întâlniri între șefii ambelor state, în urma cărora
au fost semnate mai multe declarații, schimbi de prizonieri, etc. 34 Deși sub presiunea marilor puteri,
Armenia și Azerbaidjan nu au reușit să ajungă la un consens. Printre soluțiile propuse au fost:
retragerea trupelor armene din zona de conflict dar și din regiunile aferent e și anume coridorul Lacin
(un teritoriu recucerit de Armenia), un statut special pentru zona de conflict, care ar urma să fie
recunoscută pe plan internațional, securitatea și pacea în regiunea Nagorno -Karabah, redeschiderea
căilor de comunicație și stabi lirea unor relații economice, diplomatice dar și organizarea unui
referendum în zona de conflict pentru a i se hotărî statutul. Cele mai problematice momente țin de
retragerea trupelor armene din Nagorno -Karabah pe de o parte, și asigurarea coridorului din tre
Armenia și Nagorno -Karabah pe de altă parte. În urma redeschiderii focu lui între cele două state în
2016, atât Armenia cât și Azerbaidjan s -au acuzat reciproc de începerea ostilităților, pentru ca ulterior
să cadă de acord asupra semnării unui acord de încetare a focului, dar și angajamentele de a respecta
acest acord. Este foar te puțin probabil ca aici să se încheie ostilitățile, iar acest acord să fie respectat.
Societatea internațională este sceptică în legătură cu soluționarea în scurt timp a conflictului.
Nu există soluții care ar fi acceptate de comun acord, iar atâta timp cât vor fi susținute din exterior,
ambele state vor fi în stare de război, sau pregătite de război. La nivel social, sondajele din ambele
țări arată că populația vede în statul vecin cel mai important agresor. Pronosticurile sunt pesimiste.
Rusia continuă să fie un actor -cheie, iar alianțele din zonă sunt tot mai imprevizibile. Securitatea în
Caucazul de Sud este o chestiune de interes internațional în contextul problemelor de securitate din
bazinul Mării Negre. Eventuale scenarii sunt multe: organizarea un ui referendum în zona de conflict,
sau acordarea unui statut special zonei, acceptarea rezoluțiilor adoptate de ONU de -a lungul timpului,
sau acceptarea de ambele părți a unor rezoluții de pace. Cert este însă că în joc sunt puse interesele
mai multor pute ri, iar Armenia și Azerbaidjan nu sunt gata să cedeze. Despre stabilirea unor relații
diplomatice bilaterale nu poate fi vorba atâta timp cât ambele state au o moștenire post -sovietică, iar
calea lor spre democratizare e plină de piedici. Armenia ar putea ceda oricând presiunilor cauzate de
izolare, dar are în spate susținerea Rusiei, care urmărește și ea scopurile proprii. „ Tragedia
consecințelor conflictului dintre Armenia și Azerbaidjan este că, chiar dacă disputa ar trebui rezolvată
mâine, ea a asigurat că viitorul imediat al regiunii va fi sumbru. ”35

34 Racheru I., Secrieru S., Grămadă A., op.cit , p.97
35 De Wall, T., Black Garden. Armenia and Azerbaijan through Peace and War , New York University Press , New York
and London , 2003, p. 269

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
30

2.2.Georgia
Datorită instabilității regiunii în anii 90’ ai secolului XX, proiectele geoeconomice și
geostrategice ale puterilor interesate au dus la separarea regiunii pe zone de interes . Prin urmare,
opunerea față de presiunile externe dar și stabilirea unor relații constructive cu statele vecine
deveneau probleme de importanță majoră care nu puteau fi amânate mult timp. Imposibilitatea
acceptării unor soluții radicale, și menținerea insecurit ății și a probleme lor interne, a impus găsirea
unei căi de mijloc în reglementarea relațiilor bilaterale. Deși relațiile dintre Armenia -Georgia durează
de secole, Republica Armenia și Republica Georgia, state tinere post -comuniste au inițiat relațiile
diplomatice la 17 iulie 1992.36 După prăbușirea URSS, relațiile armeano -georgiene întâmpinau unele
complicații ca: abordări diferite ale relațiilor cu puteri regionale ca Rusia, Turcia și Iran, propunerea
unor soluții opuse de rezolvare a antagonismelor regionale și nu î n ultimul rând faptul că Georgia
colabora cu Turcia și Azerbaidjan, în condițiile în care Armenia a fost izolată din cauza blocării
rutelor de către aceste mari puteri , a împiedicat dialogul.37 Relațiile dintre georgieni li armeni au fost
afectate drastic d e colaborarea dintre Turcia și Georgia, ultima fiind o cale de tranzit între Turcia și
Azerbaidjan. Relațiile ostile erau alimentate și de politica față de minorități a președintelui georgian
Zviad Gamsakhurdia. Peste șaptezeci de mii de armeni au fost imp licați în conflictul din Abhazia din
toamna anului 1993, naționaliștii georgieni încercând să scape de armeni pentru a crea o Georgie
omogenă. Tot în cadrul acestui conflict a fost desființată calea ferată ce lega Rusia de Armenia.38
„Resetarea” relațiilor dintre Armenia și Georgia a fost o consecință a războiului din Georgia
din 2008. Relațiile bune dintre președinții celor două state au dus la apropierea lor și stabilirea unor
strânse relații diplomatice. În 2008 este înființat la Batumi Consulatul general al Republici Armenia.
În scopul reglementării relațiilor economice și colaborării dintre organele legislative au fost înființate
comisii interparlamentare, o comisie interguvernamentală de cooperare economică și o comisie
privind delimitarea și demarcarea frontierei de stat. De -a lungul acestei perioade de timp, au fost
semnate peste 80 de tratate, memorandumuri, acorduri și protocoale în aproape toate domeniile de
colaborare, cel mai important tratat semnat fiind Tratatul privind „Prietenia, cooperarea și securitatea
reciprocă”, semnat în octombrie 2001.39 Astfel, în 2011 se stabilește întrunirea de circa 4 ori pe an

36Bilateral Relations , http://mfa.am/en/country -by-country/ge , Accesat la 14.05.2017
37Галоян, Н.Г., Армяно -Грузинскин отношения в контексте региональноя безопасности на южном Кавказе,
“Foreign Policy of CIS: Applied Analysis” (project N° 100112 -0-000), p. 121 (Galoyan N. G. Relațiile armeano –
georgiene în contextul securității regionale în Caucazul de Sud )
38 Glenn E. Curtis, Armenia, Azerbaijan, and Georgia : country studies, Library of Congress, Washington, D.C ., 1995,
p. 67
39Bilateral Relations , http://mfa.am/en/country -by-country/ge, Accesat la 14.05.2017

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
31
pentru a discuta pe marginea problemelor regionale existente. Deși recunoscute problemele regionale
existente, nici Erevanul nici Tbilisi nu l e consideră de nedepășit.40
Restabilirea relațiilor diplomatice este vitală odată ce Georgia servește drept nod de
transport, telecomunicații și căi energetice pentru Armenia. În timpul războiului din 2008 din
Georgia, întreruperea tranzitului s -a resimțit puternic pentru economia armeană, suferind pierderi de
peste $670 milioane. Prin urmare, Armenia își dorea cât mai rapid o restabilire a relațiilor bilaterale.
Cert este că Georgia este statul care intermediază relațiile Armeniei cu statele vecine și cu pu terile
regionale, fiind atât rută de tranzit pentru fluxurile comerciale, tranzit de cargouri militare prin spațiul
aerian georgian, și cale de transport de importanță esențială, Armenia și Georgia fiind interconectate
energetic și în domeniul telecomunica țiilor.41
Chiar dacă relațiile celor două state au devenit mai amiabile, atât Erevan ul cât și Tbilisi
înțelege s ă joac e diferit pe arena internațională, strategia fiind determinată de situația politică internă
și externă, și de interesele în securitate a națională . Totuși, deși Georgia s-a declarat împotriva trupelor
rusești de pe teritoriul Armeniei, ea a permi s Rusiei să alimenteze baza militară rusă din Gyumri, în
pofida denunțării în 2011 a acordului de tranzit militar cu Rusia. În aceeași ordine de idei, în 2010,
în urma negocierilor mediate de elvețieni, a fost redeschis unicul punct vamal dintre Rusia și Georgia
– la Verhni Lars -Kazbeghi, acest punct servind Armeniei drept legătură terestră cu Rusia, o parte
considerabilă a exportului spre Rusia tranzit ând teritoriul georgian.42
Importanța strategică a Georgiei ca punct de tranzit comercial pentru Armenia este
incontestabilă. Cu toate astea, volumul schimburilor comerciale înregistrate în ultimii ani nu este
foarte mare. Economiile ambelor state sunt slab integrate, fiecare dintre ele cooperând cu diferiți
importatori, piețe de desfacere diferite și având structurile economice puțin asemănătoare.
Principalele produse exportate de către Armenia în Georgia sunt materialele de construcție, și anume
sticlă, pl astic, cauciuc, produse agricole, mașini și suplimente medicale, în timp ce importă din
Georgia produse alimentare, îngrășăminte, produse din metal și lemn.43 Circa 70 -75% din tot tranzitul
armean este asigurat de Georgia prin căile feroviare și prin portul Batumi, urmând să fie inaugurată
și o autostradă care ar uni cele două state. Un alt punct strategic este și portul Poti deoarece asigură
importul de grâne în Armenia. De însemnătate deosebită pentru Armenia devine însă interconectarea
cu Georgia în mater ie de infrastructură. Sistemele electrice și de comunicații sunt comune, cablul de

40 Racheru I., Secrieru S., Grămadă A., op.cit , p.100
41Ibidem , p. 101
42Ibidem , p. 102 -104
43 Minasian, S., Armenia and Georgia: problems and prospects , in Central Asia and Caucasus, Volume 13 Issue 2 2012 ,
p.46

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
32
internet care ajunge în Armenia traversează Georgia, chiar și gazoductul de la Gazprom, care asigură
Armenia cu gaze rusești trece și el prin Georgia. Prin urmare, în cazul unui conflict de interese sau a
întreruperii relațiilor diplomatice cu Georgia, controlul asupra securității energetice ar putea reveni
Azerbaidjanului, fapt care trezește neliniștirea Erevanului.44
În ultima perioadă, relațiile armeano -georgiene sunt accel erate și de proporțiile investițiilor
pe care armenii le fac în Georgia. O mulțime de întreprinderi își extind activitatea pe teritoriul
georgian. Afacerile care au devenit tot mai numeroase au dus la înființarea Uniunii Antreprenorilor
din Armenia. Intere sul investitorilor armeni poate fi explicată din mai multe motive: corupția, piața
mică de desfacere și birocrația din Armenia îi face să își îndrepte privirile spre Georgia, care le oferă
condiții mai prielnice, taxe mai mici de înființare a afacerilor, d ar și infrastructura mai dezvoltată.
Totodată Georgia este și o destinație turistică preferată de armeni, numărul turiștilor aflându -se în
creștere de la an la an.45
Pe agenda publică a diplomației georgiene și armene sunt nu doar probleme de ordine
economi că. Pe teritoriul Georgiei mai există regiunea Samtskhe -Javakheti, unde locuiește o
comunitate semnificativă de armeni, în Akalkalaki și Ninoțminda, ceea ce constituie un element cheie
în relațiile bilaterale ale Armeniei și Georgiei de -a lungul anilor. De și Erevanul a fost foarte precaut
și rezervat în declarații, tendințele separatiste în rândurile populației au fost resimțite, din cauza
încercărilor trupelor rusești, care dețin o bază militară în teritoriu, de a destabiliza zona. Pentru a
integra această zonă, Georgia a întreprins o serie de acțiuni menite să asigure stabilitatea și securitatea.
A fost construită o autostradă care ar apropia Tbilisi de această zonă, numeroase investiții au fost
făcute în domeniul educațional și în infrastructură, s -au făc ut reforme la nivel educațional, și în
special cursuri de limbă georgiană pentru tinerii de acolo, care ar urma ulterior să -și continue studiile
în instituțiile din Georgia. Pentru a păstra situația sub control, Armenia încearcă potolirea
sentimentelor neg ative, și susține guvernul georgian în reformele pe care le realizează.46
O altă chestiune agasantă în relațiile diplomatice bilaterale ține de religie și anume
înregistrarea bisericii armenești pe teritoriul Georgiei dar și retrocedarea reciprocă a unor lă cașe de
cult. Armenia pretinde biseric ile Surb Norashen din Tbilisi și Surb Nshan din Akhaltsikhe. Georgia,
la rândul ei vrea să recupereze o serie de biserici medievale de la granița de nord a Armeniei. Până
recent, legislația georgiană nu permitea înreg istrarea altor culte religioase pe teritoriul Georgiei,

44 Racheru I., Secrieru S., Grămadă A., op.cit , p.105
45Ibidem, p. 105
46 Minasian, S., Armenia and Georgia: problems and prospects , in Central Asia and Caucasus, Volume 13 Issue 2 2012 ,
p.51

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
33
protejând Biserica Ortodoxă din Georgia. După o vizită în 2011 a Catolicosului tuturor armenilor în
Georgia, prima de felul ei, legislația a fost schimbată, însă problema lăcașelor religioase rămâne
nerezolvată, religia rămânând un subiect sensibil pentru toți cetățenii. Soluționarea acestor diferende
necesită o abordare diplomatică pentru a împiedica înrăutățirea relațiilor dintre statele vecine.47
Cert este că moștenirea sovietică în relațiile dintre Georgia și Armenia au fost înlocuite de
relații diplomatice pragmatice și mature. În decurs de câteva decenii conflictele existente au fost
înlocuite de cooperare economică, politică și regională. Ambel e state au putut trece peste consecințele
conflictelor din 2008 cât și peste contradicțiile în relațiile cu celelalte puteri regionale indiferent de
faptul că fiecare dintre ele își urmează o cale proprie pe arena internațională. Cu siguranță au rămas
probleme nerezolvate. Există probleme ale minorităților armene din regiunea Samtskhe -Javakheti,
chestiuni ce țin de culte religioase, securitate energetică și siguranță economică, politică internă și
externă atât în Armenia cât și în Georgia. Potențialul confl ictual din zonă face ca deciziile și
declarațiile politice să fie flexibile și precaute atât din partea oficialilor ambelor state, cât și din partea
părților ce sprijină procesul de apropiere a statelor. Relațiile de cooperare ar aduce beneficii pentru
ambele state. Armenia ar fi asigurată împotriva unei blocade totale din zonă, micșorându -și pierderile
cauzate de relațiile ostile cu Azerbaidjanul, și -ar stabili o mai bună conlucrare cu diaspora armeană
din Iran și Georgia. Georgia, la rândul ei ar putea de schide perspective noi în cooperare în mai multe
domenii, și -ar mări cuantumul veniturilor de pe urma căilor de transport feroviare cât și a porturilor
Batumi și Poti, cât și posibilitatea de a anula izolarea de Federația Rusă. Pe termen mediu, relațiile
dintre Georgia și Armenia par a fi amiabile, direcționate spre soluționarea diferendelor existente.
Georgia rămâne a fi un partener de siguranță al Armeniei, intermediind relațiile ei cu ceilalți actori
din regiunea Caucazului de Sud.

47 Minasian, S., Armenia and Georgia: dynamics and modern conditions , in Central Asia and Caucasus, Volume 14, 16 –
31.07.2011

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
34
2.3.Turcia
Turcia a recunoscut independența Armeniei în decembrie 1991, dar asta nu a dus la stabilirea
unor relații diplomatice nici până în prezent. Conflictul din Nagorno -Karabah au plasat Turcia și
Armenia pe baricade opuse. În 1993 au fost închise granițele tere stre și aeriene, urmând ca în 1995
sub presiunea societății internaționale să fie redeschise frontierele aeriene. Ulterioarele încercări de a
stabili contacte diplomat ice cu Turcia au eșuat din cauza condițiilor pe care le invoca Turcia, și anume
cedarea t eritoriilor aflate în Nagorno -Karabah Azerbaidjanului dar și încetarea presiunii de
recunoaștere a genocidului armean din primul război mondial.48
Cu siguranță etapa dramatică a poporului armean și anume genocidul nu se vrea uitat în
Armenia, fapt ce împied ică stabilirea unor relații diplomatice, Turcia refuzând să recunoască
genocidul, ci considerându -l drept o consecință a războiului, nu o acțiune premeditată. Chiar dacă
regimul lui Ter -Petrosyan nu includea pe agenda politică recunoaștere genocidului, ast a nu a adus
mari schimbări în politica externă. Cu toate astea, Turcia ar avea doar de câștigat dacă ar iniția un
dialog politic. Printre motivele posibile este și faptul că Turcia are probleme teritoriale cu mai toți
vecinii, iar un eventual compromis faț ă de Armenia ar face -o să renunțe la afilierea cu celelalte state
anti-turcice. Un alt motiv ar putea fi și faptul că inițiind relații diplomatice cu Armenia, Turcia și -ar
putea putea restabili reputația pe arena internațională, zdruncinată de ultimele eve nimente. Nu în
ultimul rând, odată cu stabilirea unor relații cu Armenia, Turcia ar putea intra în Caucazul de Sud fără
prea multe piedici, reușind să țină departe influența politico -militară rusească.49
Totuși, primii pași spre apropiere au fost făcuți pri n 2005 -2007 de Ankara, restaurând unele
dintre bisericile armenești, uitate până atunci. Eforturile Turciei de a stabiliza relațiile cu Armenia
vin și din efortul Ankarei de a asigura securitatea în Caucazul de Sud, ca urmare a invaziei ruse în
Georgia. În 2008, președintele Armeniei a inițiat o nouă fază a relațiilor dintre Turcia și Armenia prin
semnarea de către miniștrii de externe a „Protocolului privind stabilirea relațiilor diplomatice dintre
Republica Armenia și Republica Turcia” și a „Protocolului privind dezvoltarea relațiilor dintre
Republica Armenia și Republica Turcia ”.50
În 2010 ambele țări au refuzat să ratifice protocoalele, deși nu le -au anulat, cooperarea
suferind un eșec. Cu toate acestea, Turcia a continuat să restaureze lăcașuri de cult armenești,

48Bilateral Relations , http://mfa.a m/en/country -by-country/tr/ , Accesat la 20.05.2017
49 Najaryan, M. The issue of armenian genocide recognition and armenian -turkish relations in foreign policy of the
RA(1991 -1996),
https://www.researchgate.net/publication/314867009_The_Issue_of_Armenian_Ge nocide_Recognition_and_Armenian –
Turkish_Relations_in_the_Foreign_Policy_of_the_RA_1991 -1996
50Bilateral Relations , http://mfa.am/en/country -by-country/tr/ , Accesat la 20.05.2017

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
35
Armenia nefiind văzut drept un stat care ar putea amenința securitatea Turciei. Armenia la rândul ei
continuă presiunile pentru recunoașterea genocidului. Evident pentru Turcia, recunoașterea
genocidului ar implica niște costuri financiare, dar ar și leza sentimente le naționale. Miza devine cu
atât mai mare cu cât în joc ar putea intra și unele teritorii care ar urma să fie retrocedate. În momentul
de față genocidul armean a fost recunoscut de o serie de state printr -un număr semnificativ de
rezoluții, legi sau declarații, printre care: Rezoluția Parlamentului European dedicată centenarului
Genocidului Armean din 15 aprilie 2015, Declarația președintelui Republicii Federale Germania,
Joachim Gauck din 23 aprilie 2015, Declarația Dumei Federației Ruse despre Centenarul
Genocidului Armean din 24 aprilie 2015, etc.51 În același timp, armenii vorbesc și despre un genocid
cultural, și anume distrugerea bisericilor, mănăstirilor, manuscriselor medievale și a altor obiecte de
cult armenești. Ei aduc în d iscuție peste 2300 de monumente creștine distruse în timpul genocidului.
În 1987 Consiliul Europei a semnat un decret potrivit căruia guvernul turc era obligat să acorde atenție
culturii, sistemului educațional al diasporei armenești, totodată o atenție co respunzătoare trebuia
acordată istoriei și monumentelor istorice armenești de pe teritoriul Turciei.52 Ca urmare a acestor
presiuni, prim -ministrul turc amenință expulzarea muncitorilor armeni dar și distrugerea
monumentului din Kars, monument ce simbolizea ză prietenia turco -armeană.53
Un alt impediment în calea negocierilor turco -armene este legat de legăturile strânse turco –
azere. Miza este că Baku va pierde considerabil în lupta din Nagorno -Karabah dacă Ankara va începe
negocierile cu Erevanul. Azerbaidjan ul a avut o reacție puternică la normalizarea relațiilor turco –
armene. Pe lângă faptul că a mărit considerabil prețul la gaze naturale pentru Turcia, Baku „nu
permite” Turciei să aibă propria politică față de Armenia, decât dacă este aprobată și de Azerbai djan.54
Ca urmare, Turcia a asigurat Azerbaidjanul că granița cu Armenia nu va fi redeschisă până când
Armenia nu își va retrage trupele militare de pe teritoriul Nagorno -Karabah -ului. 55
Cu toate acestea, nu se mai pune problema dacă relațiil e diplomatice între Turcia și Armenia
vor fi înnodate , ci doar când vor fi ele stabilite într -un cadru legal care ar fi respectat de ambele state.
La nivel de societate civilă părerile se împart. Dorința armenilor de a redeschide frontierele sunt legate
nemijlocit de factorii comerciali, realizând că economia Armeniei ar avea doar de câștigat. Deși ostile

51Genocide recognition , http://mfa.am/en/recognition/ , Accesat la 22.05.2017
52Cultural Genocide , http://mfa.am/en/cultural -genocide/ Accesat la 22.05.2017
53 Racheru I., Secrieru S., Grămadă A., op.cit , p. 130 -131
54 Khachatrian H., The turkish -armenian normalization bid in 2008 -2010: an armenian view , in Central Asia and the
Cauca sus, Volume 11, Issue 3, 2010
55 Apud, Emrullah Uslu, Erdo gan Reassures Azerbaijan on Turkey’s Border Policy with Armenia , Eurasia Daily Monitor,
Vol. 6, No. 93, May 14, 2009

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
36
diplomatic, există totuși relații și schimburi economice, umanitare și chiar politice. Au loc diverse
evenimente culturale și interconectări ale societățil or civile. Există un dialog informal între formatorii
de opinie și oficialii din ambele state în vederea aplanării conflictelor și restabilirea unor relații
amiabile între Turcia și Armenia.56 Cu siguranță cheia rezolvării conflictelor turco -armene ține de
rezolvarea conflictului din Nagorno -Karabah. Genocidul nu va fi uitat de armeni, dar nici nu pare să
fie recunoscut în scurt timp de turci. Turcia poate recunoaște genocidul doar sub presiunea societății
internaționale, care însă nu se grăbește să treacă l a ceva mai mult decât niște declarații ambigue. Nici
măcar presiunea unor lideri europeni care speculau că Turcia ar avea șanse de aderare la UE doar
recunoscând genocidul armean, nu a adus rezultate. Această formă de presiune a întâlnit critici
înverșunat e.
Lucrurile pot degenera, odată ce Armenia ar crea un sistem de apărare aeriană comun cu cel
rusesc, și nici un alt act legislativ nu mai reglementează încetarea focului în Nagorno -Karabah. Cel
mai bun scenariu este posibilitatea redeschiderii frontierel or comune, care ar spori fluxul comercial
de mărfuri și servicii, ceea ce ar duce la stabilirea unor relații bilaterale economice, care ar trece,
posibil, și la sfera politicului. Nu se poate vorbi despre relații deliberate de prietenie, atâta timp cât
jocul politic, și rezultatul lui depind de interesele mai multor puteri regionale interconectate.

56 Racheru I., Secrieru S., Grămadă A., op.cit , p. 131 -132

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
37
2.4.Federația Rusă
Relațiile Rusiei c u popoarele caucaziene datează de câteva secole. La început Caucazul a
fost nodul de contradicție între Imperiul Rus, cel Ot oman și Persia iar mai apoi între Rusia și Turcia,
Iran, Marea Britanie și Franța. Relațiile Federației Ruse cu Armenia au demarat odată cu destrămarea
URSS și mișcările separatiste de pe unele teritorii ale fostei URSS, deseori caracterizate de conflicte
sângeroase. Poziția pe care o avea Federația Rusă față de conflictul din Nagorno -Karabah era strâns
legată de dorința Rusiei de a se afirma ca putere regională și de a -și întări prezența armată în Armeni a,
dar și de a împiedica Turcia și Iranul să se impli ce în zonă.57
Din 1992, când Armenia și Azerbaidjan au devenit membre ale OSCE s -a decis crearea unui
grup de lucru – Grupul Minsk, pe problema Nagorno -Karabah -ului. Alături de SUA și Franța, Rusia
a devenit un actor principal și un garant al păcii și secur ității în zonă. Deși câteodată în afara Grupului
Minsk, Rusia a participat activ în procesul de negociere, Caucazul fiind o zonă în care Rusia vrea să
își exercite influența. Activitatea Rusiei a ridicat multe critici la adresa sa și anume din partea
Azerb aidjanului care consideră poziția Rusiei ca fiind una subiectivă. Întreaga activitatea a Grupului
Minsk a întâlniri reproșuri, deseori accentuând -se că eforturile statelor implicate deseori au dus la
agravarea conflictului. Azerbaidjanul cere reformarea Gr upului Minsk ca urmare a neîncrederii și
subiectivității actorilor implicați. 58
Militar, Armenia face parte din OTSC ( Organizația Tratatului de Securitate Colectivă ) care
garantează pacea și securitatea prin intervenția organizației în caz de conflict. În cazul Armeniei,
OTSC reprezintă Rusia și sprijinul militar rusesc. De fapt, crearea OTSC -ului vine din dorința de a
justifica prezența trupelor rusești pe teritoriu l fostelor state membre URSS. Această organizație
urmărește să mențină influența militară a Rusiei în statele din așa numita „ vecinătatea apropiată ” a
Rusiei.59 Pe lângă asigurarea păcii și securității, apartenența la această organizație asigură prețuri
reduse la procurarea armamentului, prețuri disponibile doar membrilor OTSC. Deși Armenia își
îndrepta privirile și spre NATO, organizația Nord -Atlantică nu poate oferi aceste condiții. Prin
urmare, pe teritoriul Armeniei sunt localizate două baze militare rus ești, la Gyumri și Erevan, unde

57Язькова, А., Россия и независимые государства Кавказа , Кавказ и Глобализация, Том 3, Выпуск 1, 2009, стр.
26 (Yazikova, A., Rusia și statele independente ale Caucazului , Caucazul și globalizarea, Volumul 3, Ediția 1, 2009,
p.26)
58Huseynov , R. Russia’s involvement in Nagorno -Karabakh conflict: Unhelpful and unpromising ,
http://foreignpolicynews.org/2016/06/03/russias -involvement -in-nagorno -karabakh -conflict -unhelpful -and-
unpromising/ , Accesat la 20.05.2017
59 Țîbrigan, N., Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC) și noile provocări ale secolului XXI ,
http://geopolitics.ro/organizatia -tratatului -de-securitate -colectiva -otsc-si-noile -provocari -ale-secolului -xxi/, Accesat la
20.05.2017

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
38
ulterior au fost aduse trupele care au fost pe teritoriul Georgiei. Datorită prezenței acestor trupe
militare și susținerii lor, Azerbaidjanul învinuiește Armenia de faptul că teritoriul Nagorno -Karabah –
ului este ocupat de a rmeni cu suportul rușilor. Alături de aceste baze, pe teritoriul Armeniei activează
grăniceri ruși, care asigură securitatea granițelor cu Turcia și Iran. Dilema în legătură cu intervenția
trupelor OTSC în cazul izbucnirii unui conflict ține de momentul in tervenției lor. Armenia nu este
sigură dacă Rusia va interveni după ce se vor înregistra primele pierderi teritoriale, sau va interveni
chiar la începutul conflictului pentru a preveni un astfel scenariu. În aceste circumstanțe, Armenia
vrea să fie pregăti tă pentru a -și asigura singură resursele pentru faza incipientă a unui posibil
conflict.60
Și din punct de vedere economic Armenia este dependentă de Rusia dar și de relațiile acesteia
cu Georgia. Neavând frontiere directe cu Rusia, în cazul conflictelor di ntre Rusia și Georgia, Armenia
rămâne cu o singură cale de tranzit, cea prin Iran. Rusia este un partener important în materie de
comerț, Armenia fiind dependentă de piața de desfacere rusească, de investiții, suport financiar dar și
gaze naturale. La 1 ia nuarie 2015 Armenia a devenit membră a Uniunii Economice Eurasiatice, o
uniune vamală condusă de Rusia, și care mai include state ca Belarus, Kazahstan și Kârgâzstan . Dar
suportul economic rus datează cu mult înainte de aderarea la această uniune. Potrivit surselor oficiale,
în urma unui acord din 2009 semnat între Rusia și Armenia, Armenia a beneficiat de un împrumut de
peste $500 milioane, fonduri care au fost destinate dezvoltării infrastructurii și împrumuturilor pentru
IMM -uri. Chiar dacă Rusia avea și ea datorii, acest împrumut a contribuit la o imagine mai bună a
Rusiei -protectoare pentru țările CSI.61
În același timp, Armenia rămâne dependentă energetic de Rusia. Cea mai mare parte a
gazelor importate, circa 80 %, provin din Rusia, sau din rețeaua de distribuție a gazelor, care aparțin
Gazprom -ului, Armenia profitând pe seama celui mai mic preț impus de Rusia pentru gaze dintre
toate țările CSI . Totodată, Rusia a preluat controlul asupra gazoductului care duce spre Iran.
Odată cu aderarea la Uniunea E urasiatică Armenia a semnat câteva acorduri cu Rusia care,
potrivit oficialilor ar apropia cele două state, de fapt ar face Armenia mult mai dependentă economic.
În urma acestor acorduri, Rusia a redus prețurile la produsele petroliere cu circa 30 -35%, red uceri
datorate eliminării taxelor de export, și -a asum at să modernizeze c entrala nucleară de la Metsamor ,
care odată renovată, ar putea genera mai mult curent electric, asigură modernizarea căilor ferate
armenești, care în urma unui acord bilateral, au fos t preluate de Rusia pentru o perioadă de 30 de ani.

60 Racheru I., Secrieru S., Grămadă A., op.cit , p. 118
61Armenia – Relations with Russia , http://www.globalsecurity.org/military/world/armenia/foreign -relations -ru.htm ,
Accesat la 21.05.2017

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
39
În același timp a fost repornită c entrala electrică Hrazdan , care este una dintre cele mai puternice și
moderne centrale din Armenia.62 Din cauza izolării parțiale a Armeniei, ea avea nevoie de investiții
străine pentru a putea face față provocărilor economice existente în contextul globalizării. Prin
urmare, Armenia a permis intrarea capitalului rus în mai multe ramuri ale economi ei precum:
telecomunicații, căi ferate, industrie, sector financiar -bancar, e tc.63 Potrivit calculelor, cifra de afaceri
rusești în Armenia depășește $ 1,2 miliarde , cifră esențială pentru Armenia. Același lucru îl putem
observa și în domeniul investițiilor, cele rusești depășind limita de $ 3 miliarde , ceea ce constituie
circa 40% din toate investițiile deținute în Armenia. Apropierea de Rusia și intervenționismul Rusiei
în politica internă și externă a Armeniei a ținut departe investițiile Occidentale dar și realizarea unor
reforme.
Interesul Rusiei în Armenia și în zona Caucazului de Sud poate fi explicată prin faptul că ea
încearcă să își extindă influența în Asia Centrală, zonă bogată în resurse energetice. Prin adoptarea
unei „diplomații energetice care vizează furnizarea de energie ieftină statel or aliate și de energie
scumpă adversarilor”64 Rusia își asigură controlul rutelor ce duc spre Europa.65 În același timp, Rusia
influențează și politica internă a Armeniei. În consecință, gazoductul care urma să furnizeze gaze
naturale din Iran a fost micșor at, iar negocierile privind semnarea unor tratate bilaterale cu Iranul au
fost oprite din cauza influenței Moscovei. Tot Moscova a influențat deciziile privind participarea la
operațiunile NATO și a altor organizații europene. Aceste intervenții răcesc rel ațiile diplomatice
dintre Rusia și Armenia. Totodată Rusia „impune” informal aducerea limbii ruse la statut de limbă
de comunicare interetnică într -un stat în care majoritatea populației sunt armeni. Armenii de pe
teritoriul Rusiei sunt amenințați și chiar uciși de populația xenofobă, ceea ce afectează în plus relațiile
dintre cele două state, având în vedere faptul că diaspora armeană este una dintre cele mai numeroase,
populația din Armenia preferând să plece pentru munci sezoniere în Rusia.66
În 2016 rela ția între Armenia și Azerbaidjan s -au înrăutățit pe baza conflictului din Nagorno –
Karabah. Ambele țări s -au acuzat reciproc pentru reînceperea focului și întreprinderea unor acțiuni
ofensive. Deși reizbucnirea conflictului nu este în folosul Rusiei, ea pro fită pe seama vânzării armelor
către ambele părți. Deși criticată de societatea internațională, Rusia motivează că astfel poate controla

62 Socor, V., Armenia’s Economic Dependence on Russia Insurmountable by the European Union ,
https://jamestown.org/program/armenias -economic -dependence -on-russia -insurmountable -by-the-european -union/ ,
Accesat la 21.05.2017
63 Racheru I., Secrieru S., Grămadă A., op.cit , p. 120
64 Apud, Friedman, G., The next 100 years. A forecat for the 21st Century, Doubleday, New York, 2009, p.72
65 Dumitrașcu, V., Frontiere și civilizații. Frontiera estică a Uniunii Europene: aspecte geopolitice și identitare, Editura
Rao, București, 2013, p.143
66 Racheru I., Secrieru S., Grămadă A., op.cit , p. 121

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
40
cantitatea armamentului și capacitatea lor de înarmare. Premierul Rusiei, Dmitrii Medvedev afirma
că “implicarea altor țări în această piață a livrărilor de arme”, în loc să detensioneze situația, “mai
mult ar complica -o”.67 Și atunci Rusia a jucat rolul de mediator, aducând la masa de discuții pe ambii
președinți – Serge Sarkisy an și Ilham Aliev – pentru a negocia oprirea focului și o posibilă rezolvare
a conflictului. Potrivit unui comunicat de presă al Kremlinului discuțiile au fost dificile, miza cea mai
importantă fiind prevenirea reluării ostilităților. În cadrul ședinței Grupului Minsk al OSCE, la Viena,
ambii lideri, în prezența ministrului rus de externe Serghei Lavrov, a secretarului de stat american
John Kerry și a secretarului de stat francez pent ru afaceri europene Harlem Désirau afirmat într -un
comunicat comun “angajamentul lor față de încetarea focului și soluț ionarea pașnică a conflictului” .68
Vladimir Putin a venit cu o invitație pentru redeschiderea unui dialog politic cu ambii președinți în
vederea medierii conflictul, însă atât președintele armean cât și cel azer au fost sceptici față de
intențiile Kremlinul ui. Cel mai probabil, intenția Moscovei este de a demonstra societății
internaționale intențiile sale de a rezolva pașnic conflictele existente, dar și de a -și reafirma rolul său
de mediator de influență în zona Caucazului de Sud. În același timp, formator ii de opinie armeni și
azeri presupun că aceste acțiuni ar fi făcute cu scopul de a încerca să aducă Azerbaidjanul de parte
Rusiei, prin sporirea arsenalului livrat Azerbaidjanului. 69
Cu siguranță Rusia va fi încă mult timp un important factor de decizie î n Armenia datorită
dependenței sporite pe care o are Armenia față de Federația Rusă. Rusia va asigura securitatea în zonă
și pentru că un război repornit între Azerbaidjan și Armenia nu convine intereselor politicii externe
ruse. Un război în Caucazul de S ud ar putea să se reverse și asupra Caucazului de Nord, ceea ce ar
pune în pericol securitatea Ceceniei, Daghestanului și Ingușetiei, aflate sub influența Rusiei.
Conflictele înghețate sunt strategia preferată a politicii externe ruse pentru a controla o zonă de interes
pentru Rusia.

67Rusia anunță că nu va sista vânzările de arme căt re Armenia și Azerbaidjan ,
https://www.agerpres.ro/externe/2016/04/09/rusia -anunta -ca-nu-va-sista-vanzarile -de-arme -catre -armenia -si-
azerbaidjan -14-56-06 , Accesat la data de 23.05.2017
68Nagorno -Karabah: Baku și Erevan se angajează să respecte încetarea fo cului și să reia negocierile ,
http://www.araratonline.com/agerpres -nagorno -karabah -baku -si-erevan -se-angajeaza -sa-respecte -incetarea -focului -si-
sa-reia-negocierile/ , Accesat la data de 23.05.2017
69 Serafim, O., Rusia declară că vrea să medieze conflictul d in Nagorno -Karabah ,
http://www.araratonline.com/europalibera -orgrusia -declara -ca-vrea-sa-medieze -conflictul -din-nagorno -karabah/ ,
Accesat la data de 23.05.2017

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
41
2.5.Iran
Relațiile diplomatice între Armenia și Iran au fost oficializate în 1992, în aceeași zi
semnându -se și „ Declarația privind principiile și obiectivele relațiilor dintre Republica Armenia și
Republica Islamică Iran care stabilea un cadru legal pentru relațiile de prietenie între cele două state.
Însă relațiile bilaterale armeano -iraniene sunt legate nemijlocit de medierea conflictului din Nagorno –
Karabah. În 1992, Iranul a încercat să oprească conflictul din zonă da r și să țină departe implicarea
Turciei și a Rusiei în disputele dintre Armenia și Azerbaidjan. Cu siguranță conflictul punea în pericol
nordul Iranului, iar medierea conflictului din zonă îi garanta securitatea dar și sporea influența
Iranului în zona Cau cazului de Sud, poziționând -o drept o putere regională, cu posibilitatea atragerii
de fonduri și investiții Occidentale dar și o piață nouă de desfacere.70 Din cauza dependenței de Rusia,
Armenia a fost nevoită să caute o sursă alternativă de contrabalansar e, de asigurare și cooperare
economică dar și energetică. Acest partener a devenit Iranul. La momentul actual, Iranul este un
partener comercial de importanță majoră pentru Armenia, asigurând peste 30% din tranzitul
comercial armean.
Deși diferite cultura l și religios, Armenia și Iran nu se simt amenința te una de alta. În Iran
există o comunitate care numără în jur de 80 de mii de armeni, care sunt implicați și în viața politică
iraniană, ocupând funcții publice și în parlament. În același timp, Armenia es te o destinație turistică
des preferată de iranieni. Cele două țări încă nu sunt conectate prin căi ferate, proiectul a rămas la
nivel de căutare de finanțatori, însă există curse regulate de avion.71
Necesitatea de cooperare între Iran și Armenia vine din cauza izolării regionale, pe care
ambele state încearcă să o depășească. Când Georgia a oprit tranzitul de cargouri militare pentru
bazele militare din Armenia, din cauza conflictului din 2008, Iranul a fost cel care a permis
transportarea lor pe cale aeri ană. Între cele două state au început să se stabilească relații economice
ce vizează mai multe domenii, printre care: știință, cultură, sport, educație, agricultură, sănătate,
protecția mediului, dar și proiecte regionale. Tot în aceeași perioadă au fost d eschise mai multe căi
de comunicare terestră între cei doi vecini, printre care și podul pe râul Araks, proiecte de căi feroviare
și autostrăzi.72 Totuși cea mai importantă cooperare este cea din domeniul energetic. În 1995 este
stabilit un acord prin care se planifica construirea unui gazoduct Iran -Armenia, care putea să asigure
o bună parte din consumul de gaze naturale, astfel micșorând considerabil dependența energetică de
Rusia. Totodată în cazul în care Georgia iar oprește tranzitul de gaze rusești, Ir anul este cel care ar

70Migdalovitz , C., Armenia -Azerbaijan Conflict , The Library of Congress , Washington, 2008, p.14
71 Racheru I., Secrieru S., Grămadă A., op.cit , p. 122
72Bilateral Relations: Islamic Republic of Iran, http://mfa.am/en/country -by-country/ir/ , Accesat la data de 30.05.2016

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
42
putea menține livrarea lor. Cei doi vecini mai sunt conectați și prin două conducte de transmisie
energetică. În caz de necesitate, Armenia ar putea genera energia necesară pentru exportul în Iran. În
2011 au fost semnate mai multe ac orduri de cooperare în domeniul infrastructurii și a energiei, în care
a fost menționată necesitatea construirii liniilor de transmisie, a unei hidrocentrale pe râul Aras, dar
și a unui oleoduct. Însă ședința la care trebuiau definitivate aceste decizii nu a avut loc din cauza
presiunii Rusiei și SUA, care nu sunt interesate în evadarea din izolare regională a Armeniei și
respectiv a Iranului.73
O altă problemă în relațiile dintre cele două state este și politica Teheranului față de
Azerbaidjan. Unii experți consideră că Iranul duce o politică dublă, pe de o parte este în interesul
Iranului ca Azerbaidjanul să rămână implicat în conflictul din Nagorno -Karabah, pentru că astfel
toate eforturile economice și militare ar fi îndreptate spre acea zonă de conflict, și nemaiavând puteri
pentru a sprijini provocările din nordul Iranului, unde există o mare comunitate de azeri. Pe de altă
parte, Iranul este un susținător activ al Armeniei. Unii factori de decizie din Iran consideră că
„implicarea Azerbaidjanului în con flictul cu Armenia contribuie la limitarea Turciei și a alianței
strategice turce -azeră, care acoperă chestiuni energetice, de transport, economice, politice și
militare ”74 Dacă am avea în vedere și interesele Turciei în Turkmenistan , dublate de un tip de d iscurs
panturcic , am vedea că apropierea armeano -iraniană urmărește și blocarea proiectului unui mare
spațiu de influen ță turcesc între Marea Neagră, Marea Caspică și Asia Centrală, exact pe drumul
principalelor oleoducte dintre Asia și Europa. În același timp problemele existente între Armenia și
Turcia ajută Teheranul în încercările sale de a ține influența turcească departe de Caucazul de Sud și
Asia Centrală. Tot odată, din cauza ostilităților dintre turci și armeni, Iranul va rămâne alternativa
pentru Armenia, dar și pentru Rusia, ceea ce va contribui la menținerea unor relații politice și
economice favorabile. Principalele avantaje economice vin din faptul că Iranul rămână principalul
partener comercial, cu căi de transport vitale pentru Armenia, desch izând calea și spre port ul Persic
din Golful Iranului , în timp ce avantajele politice sunt mult mai importante: echilibrarea alianței dintre
turci și azeri pe de o parte, și favorizarea relațiilor SUA -Iran datorită ajutorului oferit diasporei
numeroase arm ene. 75
Pentru Armenia, Iranul rămâne a fi un partener important și un garant al micșorării
dependenței față de Rusia dar și a evadării din izolarea regională din ultima perioadă. Cooperarea

73 Racheru I., Secrieru S., Grămadă A., op.cit , p. 123
74 Khalifa -Zaden, M., Iran a nd the Southern Caucasus: A struggle for influence , Central Asia and Caucasus, Volume 12,
Issue 1, 2011, p.60
75Ibidem

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
43
economică între cele două state este doar benefică, chiar dacă în spatele lor se ascund jocuri
geopolitice. Întrebarea rămâne dacă vor avea „permisiunea” celor două puteri -Rusia și SUA pentru a
continua proiectele începute în vederea dezvoltării și cooperării energetice.

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
44
2.6.Puterile Occidentale
2.6.1. SUA
După recunoașterea independenței Armeniei, în 1992 au fost stabilite relațiile diplomatice
între cele două țări. După începerea războiului din Nagorno -Karabah, SUA a participat alături de
Rusia și Franța la activitățile grupului Minsk din cadrul OSCE. Ca și copreședinte al G rupului Minsk,
SUA devine o putere cu influență în relațiile diplomatice armene. Cu siguranță factorul de influență
majoră este diaspora armeană foarte numeroasă din Statele Unite. Datorită influenței lor și rețelei de
lobby pe lângă Congres, au fost luate mai multe decizii care aveau impact asupra proiectelor și
finanțărilor destinate Armeniei. În același timp, SUA este un investitor important, Armenia fiind
printre statele care au beneficiat de cel mai mare cuantum de fonduri nerambursabile. Importante
surse sunt alocate cu scop de sprijin militar, dar și pentru proiectele de reconstrucție din zona
Nagorno -Karabah -ului.76 Relațiile lor economice sunt reglementate de un grup format în SUA și
anume Armenia Task Force, în cadrul cărora se stabilesc principalel e obiective a le proiectel or și
finanțărilor acordate.

Figura 2.2 : Comerțul bilateral între Armenia și SUA (mii de dolari)
http://mfa.am/en/country -by-country/us/ Accesat la data de 31.05.2016
Tot diaspora armeană face presiuni în scopul de a bloca sau a micșora cuantumul asistenței
financiare și militare pentru Azerbaidjan, dar și de a influența unele decizii neconvenabile lor. Pe
lângă aceasta, diaspora armeană este cea care investește în unele proiecte de modernizare a
infrastructurii. Totuși uneori pă rerea lor nu coincide cu cea a guvernului Armeniei. Deseori în
încercările lor de a investi în diferite ramuri ale economiei, reprezentanții diasporei întâlnesc greutăți
din cauza nivelului ridicat de corupție dar și blocajele da diferite nivele administra tive.77
În timp ce SUA este interesată să mențină relații bune cu Armenia din cauza conflictelor
permanente din Est, Armenia este interesată nemijlocit de obținerea recunoașterii genocidului
armean. Însă președinții americani au cerut Camerei Reprezentanțil or să nu recunoască genocidul din

76 Racheru I., Secrieru S., Grămadă A., op.cit , p. 124
77Ibidem, p. 125

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
45
motive diplomatice legate de relațiile cu Turcia. Însă în timpul mandatului președintelui Obama,
datorită prezenței comunității numeroase de armeni și activităților lor de lobby, liderul de la Casa
Albă a dat o declarație de intenție de a recunoaște genocidul armean. Totuși, în 2010 o comisie a
Congresului american a recuno scut genocidul, acest fapt fiind considerat drept o victorie a diplomației
armene.78
Încă din 1990, Armenia a participat la Parteneriatul pentru Pace, un program care avea
scopul de a aduce încrederea în relațiile dintre NATO și alte state ale europene dar și foste membre
URSS. Cooperarea cu NATO a sporit și în cadrul evenimentelor din 2008 din Georgia. Mai târziu
Armenia a semnat cu Planul de Acțiuni Indiv iduale ale Parteneriatului cu NATO, în urma căruia
Armenia a beneficiat de centre de pregătire militară înființate în Erevan, iar în 2011 chiar devine
gazdă a unui exercițiu militar NATO. Toate acestea, permit Armeniei să dea Rusiei de înțeles că are
mai m ulte opțiuni de securitate militară. 79

2.6.2. Uniunea Europeană
În ultima perioadă de timp Uniunea Europeană și cooperarea cu ea a devenit o prioritate a
politicii externe armene. În 2006 Armenia a devenit parte a politicii europene de vecinătatea, ceea ce
a dus la intensificarea relațiilor politice și economice între cele două entități. Datorită cooperării cu
UE, Armenia a întreprins o serie d e reforme la nivel de proces de democratizare, reforme
instituționale, s -a pus accent pe statul de drept și libertățile fundamentale. Cu siguranță pentru
Armenia Uniunea Europeană înseamnă stabilitate financiară. Au fost finanțate proiecte de peste $500
milioane în scopul depășirii crizei economice, dar și pentru finanțarea proiectelor destinate siguranței
energetice și nucleare. 80
Deși nu a făcut parte din Grupul de la Minsk, Uniunea Europeană a fost totuși prezentă la
negocieri datorită copreședinției Fr anței – care este membru UE. Poate nu întâmplător a fost aleasă
Franța , în această țară rezidând o puternică diaspora armenească, cea mai importantă dintre țările
Uniunii Europene. Însă în relațiile actuale, UE este neutră în privința relației cu Azerbaidj anul, fapt
apreciat de către armeni. În problema recunoașterii genocidului armean, o serie de state au dat
declarații privind recunoașterea lui printre care și Germania, Franța, Luxemburg, Cehia, Polonia,
Lituania, dar și Parlamentul Europei a dat mai mult e declarații în acest sens. Apropierea armenilor de
valorile europene ține și de faptul că este o țară creștină, creștinismul fiind, după părerea multora, un

78 Coțofana, A., Genocidul din Armenia – Ideologie si negare , Editura Lumen, Iasi ,2010, p.57
79 Racheru I., Secrieru S., Grămadă A., op.cit , p. 127
80Bilateral Relations – European Union , http://mfa.am/en/country -by-country/eu/ , Accesat la data de 01.06.2017

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
46
factor unificator al Uniunii Europene. Mai ales că în trecut Armenia a fost parte a civilizației
bizantine, astfel Armenia devenind foarte aproape cultural de Europa.
Interesul Uniunii Europene în Armenia poate fi explicat prin faptul că Europa este la un pas
de o nouă extindere, iar Uniunea European ă este interesată în bunăstarea și stabilitatea memb rilor sau
potențialilor membri ai U niunii. În acest sens, o contribuție semnificativă o are din nou diaspora
armeană din țările europene, care fac presiuni întru sporirea sprijinului Uniunii Europene în parcursul
european al Armeniei.81 Cu siguranță apropierea de Uniunea Europeană este iritantă pentru Rusia, de
care mai este încă dependentă Armenia, însă nici Armenia nu face pași siguri întru apropierea prea
mare de Uniunea Europeană din cauza reducerii suveranității care ar rezulta în u rma aderării, dar și
din cauza schimbărilor în sistemul legislativ, executiv și judiciar, care sunt încă greu de realizat pentru
Armenia care se află încă în tranziție. Pe lângă aceste schimbări, sub presiunea Uniunii Europene
Armenia ar fi nevoită să renu nțe la centrala nucleară, dar și să se îndepărteze de Rusia, lucru greu de
realizat în condițiile în care Armenia nu este gata să renunțe la sprijinul oferit de Federația Rusă.
Desigur programul politicilor de vecinătate a Uniunii Europene este un proces p e termen
lung. Pe termen scurt, ele o să aducă Armeniei beneficii în sfera politicului și economicului, însă e
multe prea devreme de vorbit despre o integrare, atâta timp cât nici una dintre părți nu este pregătită
pentru asta. Comparativ cu procesul de in tegrare UE al Georgiei, Armenia este mult mai în urmă. Cu
toate acestea nici unul dintre statele Caucazului de Sud nu a fost încă inclus în proiectul de extindere
a Europei. Procesul lor de integrare necesită eforturi speciale, dar și au nevoie de o perioa dă mai
lungă de timp.
2.6.3. Studiu de caz: relațiile Armeniei cu România
Relațiile diplomatice româno -armene datează de mai bine de 25 de ani, România fiind unul
dintre statele care au recunoscut independența Armeniei la scurt timp după proclamare. Tot în 1991
a fost semnat un acord care a stabilit un cadru legal pentru relațiile bilaterale. În România există o
comunitate mare de armeni care a fost constituită în urma exilului armean dar și în urma exilurilor
din timpul genocidului, care de -a lungul timpurilor a contribuit la realizarea culturală, istoriografică
și politică a României.
Relațiile româno -armene au la baza lor cooperarea economică. Astfel, încă din 2000,
funcționează Comisia mixtă de cooperare economică și tehnico -științifică care reglementează
cooperarea dintre cele două state. Acorduri bilaterale au fost semnate și în cadrul cooperării culturale,

81 Mikaelan, H., Armenian Foreign Policy:Coordinating the int erests of the U.S., The E.U and Russia , Central Asia and
Caucasus, Nr. 3(57), 2009, p.122

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
47
educaționale dar și în domeniul dezvoltării umane. În ultima perioadă se vorbește despre necesitatea
unei colaborări mai strânse la nivel economic, iar într-un discurs oficial, România a garantat sprijin
Armeniei pentru organizarea Summit -ului Organizație i Internaționale a Francofoniei în anul 2018. 82

Figura 2.3. Dinamica schimburilor comerciale româno -armene
https://www.mae.ro/bilateral -relations/4512# 800 , Accesat la data de 02.06.2016
În analiza relațiilor româno -armene trebuie de remarcat că România a fost împotriva ca
Armenia să facă parte din Parteneriatul Estic. Alături de Bulgaria, România s -a temut că în acest caz,
Forul Mării Negre pentru Parteneriat și Dialog și Organizația Cooperării Economice a Mării Negre
ar urma să fie subestimate. Tot aici trebuie amintit și faptul că într -un discurs oficial al președintelui
României – Klaus Iohannis nu a recunoscut genocidul armean, vorbind despre nevoia de a a însuși
lecțiile trecutului, dar recunoașterea genocidului ar da naștere sentimentelor de ură și xenofobie în
rândul populației.83 Însă în urma acestor declarații, relațiile diplomatice între România și Armenia nu
au avut de suferit.
Pentru mai mute detalii vezi revista www.araratonline.com

Relațiile cu Occidentul au evoluat semnificativ în ultima perioadă de timp ca urmare a
faptului că Armenia își dorește găsirea unei căi de dezvoltare economică și de asigurare a stabilității
în exemplul Occidental. Dependența tot mai mare de Rusia nu creează un scenariu tocmai dorit de
către armeni, majoritatea elitei politice armene exprimând u-și dorințele de a colabora cu puterile
vestice. NATO pare a fi atractiv pentru Armenia însă nu oferă aceleași condiții pe care i le oferă Rusia
prin sprijinul militar acordat, dar și prin pârghiile de conducere, Rusia influențează deciziile politice
interne ale Armeniei în domeniul apropierii sau îndepă rtării de Occident. Diaspora armeană, deși
numeroasă și cu influență, nu poate face presiune pe guvernul armean să ia unele decizii, fapt ce le
face efortul inutil în rezolvarea unor probleme. Totuși, Armenia reprezintă un interes major pentru

82Relațiile bilaterale: Armenia , https://www.mae.ro/bilateral -relations/4512#800 , Accesat la data de 02.06.2017
83România nu recunoaște genocidul armean , http://www.dw .com , Accesat la 02.06.2017

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
48
puterile ves tice, pentru că deși nu are resurse naturale importante ca gazele naturale, sau alte
zăcăminte de valoare, are ceva mult mai important și anume: o poziție strategică în una dintre cele
mai conflictuale și periculoase zone din lume – Caucazul.

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
49
III. Armenia între economie politică și politică energetică
3.1. Contextul macroeconomic de dezvoltare
Orice strategie de securitate externă sau plan de guvernare internă nu se poate face fără
analizarea factorilor economici și situația economiei naționale a unui stat sau altul. O economie
echilibrată, care valorifică potențialul natural și strategic al unu i stat îl poate menține în topuri de influență
pe scena internațională. Tot economia devine un instrument de influență în cazul politicilor interne și
externe. Dependența sau independența economică a unui stat față de altul aduce negocierile diferendelor
politice la un alt nivel. Însă aceste raporturi au loc și invers. Sfera politicului influențează de multe ori
economiile naționale. Interesul unor state de a face investiții sau de a susține unele economii vin din
interese politice. În cazul Caucazului de S ud, interesul marilor puteri de a se implica politic vine din
faptul că zona este bogată în resurse naturale, dar și poziția strategică pe care o au statele Caucazului de
Sud devine importantă în transportul resurselor și minereurilor din Est în Vest și di n Nord în Sud.
Armenia este unui dintre state care deși este dependentă politic și energetic de Rusia, are nevoie
de sprijinul financiar și tehnic ale puterilor Occidentale. Încă de când era membră a URSS, Armenia a
avut o economie dezvoltată, bazată pe m etalurgie și pe infrastructura de prelucrare, industrie chimică,
toate amplificare de o piață mare de desfacere pe care o constituia URSS dat și pe forța de muncă
calificată. Resursele naturale de aur, zinc, cupru și plumb făceau Armenia independentă în as igurarea cu
materii prime.84 Odată cu destrămarea URSS, Armenia a rămas cu un sistem economic de tip sovietic, o
economie planificată centralizată, fapt ce nu a permis dezvoltarea rapidă a Armeniei în plan economic,
odată ce și sprijinul URSS la nivel insti tuțional a dispărut. Conflictul din Nagorno -Karabah, urmat de
izolarea la care a fost supusă Armenia, dar și războiul din Georgia a cauzat o scădere drastică a PIB -ului,
iar unele ramuri ale economiei au avut de suferit datorită lipsei de materii prime, re stricționarea accesului
la unele piețe de desfacere dar și ridicarea prețurilor.

Figura 3.1: Indicatorii economici ai armeniei. Creat cu ajutorul http://databank.worldbank.org , la 16.06.2017

84 Racheru I., Secrieru S., Grămadă A., op.cit , p. 190

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
50
Criza economică din 2009, a subliniat punctele slabe ale econom iei armene și anume dependența
de remitențele din străinătate dar și influența anumitor ramuri economice asupra întregii economii. Deși
înconjurat de probleme de ordin politic și economic, guvernul armean a reușit să implementeze reforme
la nivel economic, reforme care au avut ca obiectiv eliminarea consecințelor negative ale crizei, dar și
diversificarea și eficientizarea ramurilor e conomice.85
Din cauza crizei economice, au avut de suferit și salar iații, au fost înregistrate micșorări cu circa
10% a salar iilor și majorarea ratei șomajului cu peste 7%, fapt ce a dus la migrația populației în
străinătate , și anume în Rusia. Ca urmare, are de suferit și situația demografică a Armeniei. În scopul
redersării demografiei, Rusia oferă terenuri dar și bani pentru cei care se mută cu traiul în zonele non –
europene din Federația Rusă. Acest factor influențează considerabil numărul celor care migrează în
Rusia.

Figura 3.2: Emigrarea armenilor în diferite țări ale lumii (%)
http://crrcam.blogspot.ro/ , Accesat la 17.06.2017

85 Khachatrian, H., Armenia: The crisis and fundamental economic problems, Central Asia and the Caucasus, No. 6(60),
2009, p. 50

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
51
Încă din 2003 Armenia este membră a Organizației Mondiale a Comerțului. Pentru a facilita
volumul și numărul țărilor exportatoare dar și importatoare, Armenia a in trodus un set de reforme ce
vizează serviciile vamale. Regimul de comerț și investiții este unul liberalizat în scopul de a spori numărul
lor. În figura 3.2 putem urmări valorile exportului și importului în ultimii ani, dar și impactul crizei din
2009 asup ra PIB -ului Armeniei care a scăzut cu peste 14%. În figurile 3.3 și 3.4 putem urmări principalii
parteneri economici ai Armeniei. Devine clar că Rusia și Uniunea Europeană joacă un rol important în
economia armeană , fiind parteneri de importanță economică dar și strategică.

Figura 3.3: Volumul exportului anual către diferite țări
http://investinarmenia.am/en/import -and-export -regime, Accesat la 17.06.2017

Figura 3.4: Volumul de import al Armeniei din diferite țări
http://investinarmenia.am/en/import -and-export -regime, Accesat la 17.06.2017
Armenia exportă cantități mari de cupru, aur, aluminiu dar și țigări. Armenia deține potențial de
dezvoltare în exportul de apă potabilă dar și în energie hidraulică. Ca și import , principalele produse sunt
cele petroliere, automobile și alte utilaje tehnice, medicamente și diamante. Datoria externă a Armeniei

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
52
la sfârșitul anului 2016 a numărat peste $9951,82 milioane, acesta fiind nivelul maxim de până acum.
Datoria externă reprez intă în mod general creditele obținute din afara țării. Deși pentru anul 2016 nu s -a
ănregistrat o rată a inflației pozitivă, pentru primele luni ale lui 2017, cifra atinge 1,6%.Potrivit analiștilor
economici, se așteaptă o mărire a ratei, astfel până la s farșitul acestui an se prognozează o rată a inflației
de circa 1,9%, urmând să ajungă până la 4,4% până în anul 2020.86 Rata șomajului pentru ultimul an a
estimat 18,8%, ca rezultat, are log migrația muncitorilor sezonieri în afara granițelor naționale. Bug etul
apărării pentru 2017 aconstituit $225 milioane, ceea ce reprezintă circa 3% din PIB al Armeniei.87
Comparativ cu 2010 -2010, când au fost alocate circa $408 milioane, acum se observă o tendință de
micșorare a bugetului destinat apărării.
Pentru redresar ea situației economice din Armenia este în continuare nevoie de investiții și de
reforme la nivel instituțional dar și în diferite ramuri ale economiei naționale. În continuare un rol
important în economia Armeniei o are diaspora, a căror investiții ajunge la ponderea de 85%. Nivelul
scăzut al investițiilor se poate explica prin nesiguranța sistemului politic intern al Armeniei. Corupția,
dar și conflictul din Nagorno -Karabah scad încrederea investitorilor străini, iar incapacitatea guvernului
de a institui reforme la nivel istituțional țin capitalurile străine tot mai departe. În același timp, se poate
observa o contopire a economicului cu politicul, majoritatea întreprinderilor fiind deținute de persoane
cu funcții administrative.88
Două aspecte importante în relațiile economice dintre Armenia și Rusia țin de creșterea rapidă
a volumurilor de mărfuri comercializate dar și de prezența tot mai mare a Federației Ruse în structurile
economice armenești. Încă din 2001, în urma datoriilor e xtene mari față de Rusia,a fost conceput un plan
de acțiuni pentru a restructura această datorie, și anume prin trecerea unor active în proprietatea Federației
Ruse. Numeroase ramuri ale economiei naționale armene au fost preluate, printre care sectorul en ergetic,
băncile, infrastructura dar și telecomunicațiile sunt în mâinile afaceriștilor ruși. Prezența Rusiei este
văzută din două perspective. Pe de o parte ea controleză tot ce ține de energie în Armenia, deținând active
în cele mai importante companii l ivratoare sau producătoare de energie prin concernul Gazprom, care a
obținut activele companiilor armene „Armentel”, dar și a unor bănci de importanță națională. Din altă
perspectivă, Armenia nu vrea să recunoască dependența față de ruși, motivând că preze nța Rusiei
demonstrează atractivitatea Armeniei pe plan economic pentru investitorii străini.89 În urma unor întâlniri
dintre oficialii ambelor state, președintele Rusiei de atunci, Dimitri Medvedev sublinia rolul Rusiei de

86 Mai multe detalii la https://tradingeconomics.com
87 Mai multe detalii la http://militarybudget.org/armenia/
88 Racheru I., Secrieru S., Grămadă A., op.cit , p. 191
89 Ibidem

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
53
cel mai important investitor stră in în Armenia, estimând volumul total de capital investit la circa $1,2
miliarde, dar și precizând despre unele proiecte și măsuri la nivel instituțional care vor fi propuse de către
companiile rusești.90
Odată cu integrarea Armeniei în sistemele economice europene, și fiind inclusă în Parteneriatul
Estic, Armenia a întreprins o serie de reforme care au apropiat unele sectoare ale economiei la standarde
europene. Totodată, acest parteneriat obligă Armenia să caute soluții alternative de e nergie, astfel ca
energia nucleară să dispară din circuitul economic. Tot în această perioadă a crescut și comerțul cu statele
membre ale Uniunii Europene cu o treime. Apropierea de Uniunea Europeană ar aduce Armenia la un alt
nivel de cooperare internațio nală, diversificându -și partenerii economici, și ar micșora dependența de
Rusia. Printre statele Uniunii Europene care au relații economice cu Armenia se numără Italia -care
investește în construcții, România – în motorină și alte produse petroliere și chim ice, Germania ajută în
proiectele pentru realizarea unei hidrocentrale, iar Franța are o rețea de telecomunicații. Deși Federația
Rusă s -ar fi opus acestor apropieri, influențarea lor ar duce la posibilitatea colaborării doar cu Georgia și
Iran, Turcia și Azerbaidjanul fiind închise pentru cooperare. În acest caz, intervenționismul în politica
economică armeană ar fi fost dur criticată la nivel internațional.91
Un factor important care contribuie la fluxul comercial este transportul. Având în vedere faptul
că Armenia rămâne a fi izolată de la Est și de la Vest, unicele căi de transport trec prin Georgia, existând
și o mică parte care tranzitează și Iranul. Deși diferite ca sistem politic, și nu doar, Armenia și Iranul
cooperează la nivel economic din încerc area de a sparge izolarea la care sunt supuse ambele țări. Iranul
devine pentru Armenia calea spre piețele de desfacere ale statelor arabe. În scopul diversificării rutelor
de transport, din 2006 Armenia urma să facă parte din coridorul de transport Nord -Sud, care reprezintă
un coridor pan -european de drumuri. Totodată, Armenia face parte și din proiectul TRACECA , proiect
ce unește prin căi de transport statele din Europa de Est, Marea Neagră, Caucaz, Asia Centrală și China.
Apartenența la acest proiect ar facilita transportul atât cu statele vecine cât și transportul de mărfuri pe
traseul Europa – Caucaz – Asia.92

În teoriile economice internaționale există un clasament al statelor. În prima categorie sunt
statele dezvoltate tehnic, capabile mereu să se ajusteze la noile provocări ale sistemului internațional , iar

90 Hovhannisyan, V., Major development trends of the russian -armenian relations at the beginning of 21st century, „21st
Century”, No.2(10), 2011
91 Racheru I., Secrieru S., Grămadă A., op.cit , p. 194
92 Investițiile în infrstructură poziționează Armenia în centru sistemului de transporturi eurasiatic ,
http://www.araratonline.com/investitiile -in-infrastructura -pozitioneaza -armenia -in-centrul -sistemului -de-transport –
eurasiatic/ , Accesat la 15.06.2017

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
54
în a doua categorie sunt statele care supraviețuiesc ca și state de întreținere. Armenia este un stat din a
doua categorie, iar din moment ce are loc un exod masiv de persoane cu studii superioa re din Armenia,
nu se mai pune problema unei dezvoltări tehnico -științifice care ar putea poziționa Armenia în rândul
țărilor dezvoltate.93 Cu siguranță nu doar exodul persoanelor capabile face ca Armenia și economia ei să
rămână încă într -o situație precar ă. Mai mulți factori contribuie la subdezvoltarea ei. Unul dintre ei este
destrămarea URSS, având în vedere că pe perioada existenței Uniunii Sovietice materialele prime dar și
bunurile de consum erau în mare parte importate din URSS.
Un alt factor este d esigur conflictul din Nagorno -Karabah care a secat bugetul Armeniei dar și
a creat nesiguranța în planul investițiilor străine. Tot aici adăugăm și trecerea de la un sistem economic
la altul, care este un proces ce are nevoie de timp, și are caracteristica de a produce crize interne, care
odată cu sistemul economic instabil duce la regres. O altă problemă este incapacitatea populației de a lua
decizii corecte. , având în vedere că politicile economice depind de sistemul politic existent, iar el la
rândul lui depinde de alegerea pe care o face populația. Deși armenii și -au ales sistemul politic în
concordanță cu sistemul național de valori, sistemul rămâne a fi unul ineficient la momentul de față. Un
alt factor este și lipsa contrabalansării între politic și e conomic. Ca și orice economie în tranziție, adesea
nu există o limită clară între sistemul politic și cel economic, cel politic dominându -l. Iar având în vedere
că pentru un sistem politic sănătos avem nevoie de cele trei puteri ale statului și anume legis lativul,
executivul și judiciarul, odată ce ele toate sunt bolnave de corupție și coordonate de persoane care își
urmăresc scopurile personale, nu putem vorbi de un sistem politic echilibrat, nici de unul economic stabil.
De vină este cel mai probabil moșt enirea sovietică, unde echilibrul dintre componentele statelor erau mai
mult formale. În Armenia, Constituția a dat puteri prea mari președintelui, Adunarea Națională fiin d
incapabilă de a asigura acest echilibru. Nici sistemul instituțional al Armeniei nu este perfect. A devenit
clar că încercările de a stabiliza și de a dezvolta economia națională trebuie suplinite cu instituții
corespunzătoare. O instituția ar reglementa toate activitățile economice pe baza unor temeiuri juridice,
sociale, culturale, etc . Pentru Armenia, care este încă în proces de democratizare, dezvoltarea unor
instituții eficiente este una dintre cheile spre succes.
Tot aici putem adăuga și politicile fiscale și bugetare ale Armeniei. Pentru stabilizarea
macroeconomică politicile bugetare și fiscale ar trebui să încurajeze creșterea economică. În Armenia
însă politicile bugetare nu reușesc să facă față unor priorități în ramura economică, dar nici nu este
orientată social. După unele calcule, Armenia este printre ultimele țări CSI unde veniturile fiscale
constituie sub 14% din PIB. Un probabil motiv al procentului mic de venituri fiscale se datorează

93 Agadzhanian, O., The socioeconomic status in Armenia , Central Asia and the Cauc asus, No. 2(26), 2004, p.108

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
55
contabilității „ne gre” care încă se mai practică pe teritoriul Armeniei, și care este tot o moștenire a URSS,
prezentă încă în unele țări foste membre. În același timp pentru realizarea acestor politici fiscale se
întrebuințează instrumente specifice altor sisteme juridice, împrumutate, prin urmare implementarea lor
devine aproape imposibilă, sporind astfel și corupția la nivelul colectării acestor taxe și impozite. Nici
politicile monetare nu sunt mai bine elaborate. Din cauza situației macroeconomice instabile, moneda
națională – dramul (echivalent cu aproximativ $0,0021) a căzu pradă inflației, și s -a redus drastic oferta
monetară. Ca și urmare rata dobânzii devine mai mare, ceea ce contravine intereselor investitorilor,
micșorând și numărul investițiilor, care la rândul l or sunt vitale pentru dezvoltarea economiei Armeniei.
Nici capitalul brut al băncilor comerciale nu influențează PIB -ul, și asta datorită Băncii Centrale care a
fost implicată în falimentarea unor bănci comerciale . Prin urmare, lipsa încrederii în sistemul bancar
armean ține departe afaceriștii străini, influențând din nou investițiile.
Nu în ultimul rând problemele economice țin și de sistemul educațional care nu se poate ajusta
cerințelor moderne. Cum am și menționat anterior, exodul persoanelor cu studi i este o problemă în
sistemul educațional armean. Marile puteri de pe arena internațională au înțeles demult necesitatea
investițiilor în sistemele educaționale, astfel ca progresul tehnico -științific să fie asigurat. Din cauza
slăbiciunilor sistemului edu cațional, tot mai multe țări vin cu oferte pentru a exploata potențialul științific
și creativ al tinerilor armeni. Nici programele educaționale nu mai fac față. Manualele școlare sunt mult
sub standardele internaționale, programele școlare păstrând formel e specifice sistemului de educație
anterior anului 1991. Astfel, generațiile de tineri sunt educate mentalitate încă tipică URSS, fapt ce
împiedică dezvoltarea ulterioară a țării. Reformele educaționale nu sunt sprijinite de elita politică,
educația fiind lăsată pe planul doi, și nefiind sprijinită financiar.94 Toți factorii descriși mai sus, combinați
cu o atmosferă morală internă, au dus la formarea Armeniei de astăzi. Dezvoltarea macroeconomică nu
va putea fi realizată atâta timp cât nici sistemul nu și -o dorește. Elita politică nu urmărește pașii necesari
spre democratizare, Armenia rămânând a fi un autoritarism competitiv, o îmbinare între autoritarismul
tipic sovietic și unele practici democratice, care însă nu au reușit încă să dea roade.
Totuși atât în timpul crizei, cât și pentru sprijinirea investițiilor guvernul a întreprins o serie de
măsuri. Astfel, în urma crizei din 2008, care a afectat considerabil economia Armeniei, guvernul a
încercat să redreseze situația prin încurajarea companiilor care p relucrau cupru și molibden,
subvenționând aceste companii cu peste $60 de milioane, au fost păstrate locurile de muncă, și au fost
ajustate prețurile cu cele la nivel internațional. Companiile locale, producătoare de produse alimentare,
ecologice, software , mașini și electrocasnice au fost și ele ajutate să facă față crizei. Li s -au acordat

94 Ibidem , p.112 -114

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
56
împrumuturi, garanții, au fost cumpărate unele acțiuni de către stat, ajutorul financiar ridicându -se la
peste $80 milioane. S -a încercat sprijinirea afacerilor mici și mijlocii, însă din cauza ratelor mari de
împrumut care li se oferea, programul a fost aproape inaccesibil pentru afaceriști. Tot din măsurile
anticriză fac parte și subvențiile pentru afaceriștii din domeniul construcțiilor , care și -au abandonat
proiectele începute din cauza crizei. Peste $10 milioane au fost acordate și aici, însă repornirea
construcțiilor a fost mai greu de realizat, și a luat mai mult timp.95
Cu siguranță măsurile pentru ieșirea din criză nu au avut în vedere un singur scop . Se mai
urmărea o serie de reforme menite să îmbunătățească climatul de afaceri. Astfel, pentru a încuraja mediul
de afaceri armean, guvernul a adoptat o serie de facilități: a fost anulată plata impozitelor pentru importul
echipamentelor în primii trei ani de la înființarea afacerii, au fost simplificare procedurile fiscale, plățile
vamale dar și contabilitatea afacerilor mici și mijlocii, a fost scăzută rata „contabilității negre”, ceea ce a
dus la majorarea veniturilor din impozite. Tot pentru reformarea sistemului fiscal, au fost adoptate
amendamente la legile fiscale, care stabileau ca reprezentanții fiscali să urmărească activitatea afacerilor,
și anume calitatea mărfurilor distribuite pe piață, dar și prețurile lor.96
Lipsa experienței de a gestiona ram urile economice de sine -stătător, dar și de a asigura
implementarea reformelor care ar îmbunătăți sistemul politic armean, face ca parcursul spre
democratizare să fie mai anevoios. Dependența față de puterile regionale și incapabilitatea de a insista
asupr a intereselor naționale țin Armenia captivă în trecut, cu instituții și regimuri specifice trecutului.
Totuși statul armean face eforturi pentru lichidarea monopolului din diferite ramuri ale economiei,
încearcă să elimine privilegiile neoficiale în domen iul fiscal, încearcă să creeze o societate contemporană,
cu sisteme moderne de gestionare. Scopul acestor reforme este atragerea investițiilor pe termen lung, care
ar spori dezvoltarea macroeconomia Armeniei. Dezvoltarea macroeconomică este importantă și p entru
securitatea energetică a Armeniei. Stabilirea unor relații economice cu vecinii ar diversifica căile de
transport dar și ar crea alternative la resursele energetice existente, ceea ce în timp ar putea slăbi
dependența față de Federația Rusă.

95 Khachatrian, H., op. cit., p. 47
96 Ibidem , p.50

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
57
3.2. Securitatea energetică
Conceptul de securitate energetică apare în contextul în care lumea depinde de resursele
energetice. Însă aceste resurse nu sunt regenerabile, și în scurt timp, s -ar putea ca lumea să se confrunte
cu necesitatea de a folosi alte resurse alternative , și anume cele regenerabile, energia solară, eoliană,
hidraulică, toate aceste resurse încep a fi puse în prim plan, având în vedere și poluarea. Totuși, securitatea
energetică ține de cardul legal în care statul își asumă să asigure se curitatea cetățenilor săi din perspectiva
aprovizionării cu energie. Politicile ce țin de securitatea energetică sunt elaborate din perspectiva
necesităților unui stat, și tind să minimalizeze presiunea politică pe care o poate exercita o putere
regională sau internațională, să garanteze și să valorifice potențialul energetic existent pe teritoriul
statului, să ia măsurile necesare pentru o bună dezvoltare a economiei și o independență din punct de
vedere energetic. Cu siguranță politicile securității energ etice depind de sistemul politic existent, cadrul
geopolitic, dar și cantitatea resurselor existente pe teritoriul unui stat.
În cazul Armeniei, o politică energetică coerentă a fost adoptată în cadrul unui program din 1996
care subliniază că obiectivele țării ar fi: siguranța energiei nucleare, scăderea dependenței de importul de
resurse petroliere, reconstrucția căilor de conexiune energetică cu statele vecine, modernizarea
infrastructurii în sectorul energetic, atragerea investițiilor în proiectele energ etice, micșorarea prețurilor,
privatizarea sectorului energetic, eficiența energetică, dezvoltarea și antrenarea personalului în
domeniu.97
Armenia este unul dintre statele care este aproape total dependentă de importul de energie. Nu
există sonde de petrol, gaze, cărbune. Singura energie care este produsă în Armenia este energia electrică
obținute din centrala nucleară și cea hidroelectrică. Armenia importă produsele petroliere din Georgia,
Rusia, Turcia și Iran. Deși au existat câteva tentative de a explora petrol prin anii ’90 de către companii
grecești și americane, aceste încercări nu au dat nici un rezultat. Aceeași situație este și cu gazele naturale.
Toate gazele naturale provin din Federația Rusă, prin conducta georgiană. Încă din 1997 funcțion ează
SA „ArmRosGazprom”, o companie care inițial era cu capital mixt ruso -armean, dar mai apoi a ajuns să
fie deținută în proporție de 80% de investitorii ruși. Prin intermediul acestei societăți, se propunea
refacerea infrastructurii energetice armene, ș i livrarea gazelor naturale prin conducta din Georgia care
unea Federația Rusă cu Armenia. 98

97 An energy overview of the Republic of Armenia ,
http://www.geni.org/globalenergy/library/national_energy_grid/armenia/EnergyOverviewofArmenia.shtml , Accesa t la
20.06.2017
98 Racheru I., Secrieru S., Grămadă A., op.cit , p. 214

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
58
Un pic mai bine stă Armenia la categoria rezervelor de cărbune. Cantitatea estimată de cărbune
ajunge la 250 milioane de tone. Armenia deține mai multe zone bogate în resurse carbonifere, prezentate
în figura 3.5.

Figura 3.5: Localizarea depozitelor de cărbune
http://www.geni.org/globalenergy/library/national_energy_grid/armenia/EnergyOverviewofArmenia.s
html, Accesat la 20.06.2017
Totuși niciodată nu a fost analizat potențialul economic de extragere și exploatare a acestor
minereuri. Prin urmare, cărbunele de pe teritoriul Armeniei nu este prelucrat, Armenia importând anual
peste 5 mii de tone de cărbune care este folosit la încălzirea locuințelor pe ti mp de iarnă.99

99 An energy overview of the Republic of Armenia ,
http://www.geni.org/globalenergy/library/national_energy_grid/armenia/EnergyOverviewofArmenia.shtml , Accesat la
20.06.2017

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
59
Armenia deține un potențial mare în producerea energiei hidraulice, datorită râurilor mari și
numeroase de pe teritoriul ei. (A se vedea figura 3.6) Centrale hidroelectrice au fost construite pe cele
mai importante râuri: Hrazdan, Araks, Voro tan, a fost construită o cascadă hidroelectrică pe lacul Sevan,
care este unul dintre cele mai înalte lacuri alpine din lume. Aceste centrale electrice produc circa 30%
din necesarul de electricitate. Deși au o capacitate de producție mult mai mare, centra lele sunt dotate cu
echipamente vechi, ceea ce nu le permite să funcționeze la toată puterea lor. De -a lungul anilor au fost
încercări de a porni proiecte pentru renovarea acestor centrale. O echipă britanică lucrează la un proiect
de la centrala Kanaker, care urmează să fie dotată cu echipamente noi care o să permită mărirea de
aproape 3 ori a capacității de producție.

Figura 3.6: Principalele râuri ale Armeniei
http://www.geni.org/globalenergy/library/national_energy_grid/armenia/EnergyOverviewofArmenia.s
html, Accesat la 20.06.2017

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
60
Un alt proiect ține de construcția unei hidrocentrale la Megri în parteneriat cu Iranul. Proiectul
ar putea costa circa $80 milioane. Deși Azerbaidjanul s -a opus acestui proiect din perspectiva că enclavei
Nakhichevan i s -ar putea fi redusă furnizarea de apă, acest proiect se planifică a fi realizat în scurt timp.
Pe lângă energia hidraulică, Armenia are mai multe proiecte de energii re generabile printre care și
centralele termice, centrale eoliene, dar și proiecte de producere a energiei solare.100 Deși există potențial
pentru fiecare dintre ele, acestea rămân doar la stadiul de proiect din insuficiența fondurilor , dar și din
cauza opuner ii puterilor interesate de livrarea energii în Armenia.
Cea mai criticată sursă de energie armeană este, însă, cea nucleară. Armenia posedă o centrală
nucleară la Metsamor. După cutremurul din 1988 centrala a fost temporar închisă, dar a fost redeschisă
în 1996. Actualmente, centrala asigură 30% din energia Armeniei, contribuind astfel și la dezvoltarea
economiei. Odată cu tragedia de la Fukushima, puterile Occidentale au făcut presiuni asupra Armeniei
ca să renunțe la centrala nucleară, din cauza perico lului în care expune continentul european, din cauza
situației tehnice, care nu corespunde normelor de siguranță, dar și pericolului de cutremure din regiune.
Ca și răspuns, Armenia a încercat să modernizeze echipamentele și să asigure combustibilii nuclea ri
necesari pentru funcționarea centralei, fiind susținuți și de Federația Rusă. Uniunea Europeană promite
Armeniei sprijin în dezvoltarea producerii de energii regenerabile în schimbul închiderii cen tralei, și se
pare că e nu este vorba de condiția tehnic ă nefavorabilă a centralei. La una dintre ședințe, șeful Comisiei
Europene pentru Parteneriat cu Europa de Est a asigurat Armenia că va primi susținerea europeană în
atragerea investițiilor pentru dezvoltarea hidrocentralelor. Armenia însă a afirmat că singura posibilitate
de a închide actualu l reactor nuclear este doar în urma redeschiderii unui reactor nou. Criticile UE nu au
întârziat să apară, și asta deoarece Armenia are și alte surse de energie care ar putea asigura necesarul de
energie care ar înlocui centrala nucleară. Totuși, î n 2009 a fost semnat un proiect de lege prin care se
stipulau prevederile și condițiile construcției unei noi centrale nucleare, cea veche fiind în proces de
dezafectare.101
În urma exploziei de la Fukushima toată lumea a protestat împotriva energiei nuclea re. De aici
vin și presiunile asupra Armeniei, având în vedere că la Fukushima nici echipamentul renovat nu a putut
să prevină tragedia, Metsamorul fiind mai nesigur datorită echipamentului învechit. Pentru armeni însă,
această centrală este mult mai mult decât doar o simplă furnizoare . Din cauza izolării la nivel local, unica
rută de transport a gazelor naturale rusești trece prin Georgia. Și odată cu războiul din 2008, aceste livrări
au fost restricționate, provocând o criză energetică. Chiar dacă între t imp rutele de transport au mai fost

100 Power systems , http://www.minenergy.am/en/ , Accesat la 20.06.2017
101Sarukhanian, S., Armenia ’s energy security:main achievements and challenges , Central Asia and the Caucasus,
Volume 12, Issue 3, 2011, p.175

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
61
diversificate, centrala nucleară reprezintă pentru Armenia o asigurare că criza energetică nu se va mai
reîntoarce. Totodată centrala nucleară este importantă și din perspectivă politică. Turcia și Azerbaidjanul
fac pres iuni împotriva folosirii energiei nucleare, ceea ce convinge mai mult armenii în necesitatea
păstrării ei. Cert este faptul că armenii nu vor renunța la centrala nucleară, decât dacă va fi construită alta
nouă. Însă nu există specialiști la nivel local, ca re ar evalua riscurile și ar analiza particularitățile
condițiilor geografice ale Armeniei în construcția unei centrale noi. La momentul de față, de aceste
calcule se ocupă specialiști ruși.
Pe lângă problema deținerii surselor de energie, Armenia întâlne ște obstacole în transmisia ei.
Deși Armenia face parte din Rețeaua de Energie Trans -Caucaziană , echipamentele destinate transportului
de energie nu pot fi puse în funcțiune din cauza blocării rutelor de către Azerbaidjan și Turcia. Și în
Nakhichevan și în Nagorno -Karabah există linii de transmisiune care nu funcționează din motive politice.
Unicele linii funcționează cu Georgia și cu Iran, asigurând exportul de energie electrică spre Iran de
aproape $10 milioane anual.

Figura 3.7: Rețeaua de transport a energiei electrice
http://www.geni.org/globalenergy/library/national_energy_grid/armenia/EnergyOverviewofArmenia.shtml
Accesat la 21.06.2017

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
62
În cazul produselor petroliere, nu există conducte care le -ar transporta, ele fiind aduse cu
camioanele sau prin intermediul căilor ferate. În schimb, în cazul gazelor naturale, Armenia deține o rețea
de conducte încă din perioada sovietică, o mare parte din ele fiind nefuncționale din cauza blocării rutelor
de către Azerbaidjan . Gazele provin totalmente din Rusia, ș i ajung în Armenia prin intermediul Georgiei.
Mai există și conducte pe teritoriul Azerbaidjanului, care ar putea deveni căi importante de transport în
cazul rezolvării conflictului.

Figura 3.8: Conductele principale de gaz din Armenia
http://www.geni.or g/globalenergy/library/national_energy_grid/armenia/EnergyOverviewofArmenia.s
html Accesat la 21.06.2017
Capacitatea totală de stocare și de transmisie a acestor conducte este de aproximativ 240 de
milioane m³. Din toate conductele existente pe teritoriul A rmeniei, doar 25% sunt utilizate la momentul
de față. Există potențial de livrare de gaze naturale și spre Turcia, lucru nerealizabil din cauza problemelor
politice, dar și în Asia Centrală prin intermediul Iranului.
Cel mai important proiect la nivel energetic este derulat cu Iranul. Proiectul unei conducte de
gaze ar diversifica sursa importului de gaze naturale. Această conductă ar putea transmite tot necesarul
de gaze naturale pentru Armenia. Discuția privind const ruirea acestei conducte a început încă din 1994,
și avea ca scop stabilirea unor relații economice bilaterale. În contractul semnat dintre cele două părți se
stabilea prețul gazelor importate din Iran . Gazele iraniene aveau să fie folosite la producerea en ergiei

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
63
electrice, care urma să fie exportată Iranului la prețuri convenabile ambelor părți.102 Aceste discuții au
avut loc în contextul conflictului din Georgia, când Armenia a resimțit criza energetică din cauza blocării
rutelor de transmisie a gazelor ruse ști. Totuși este puțin probabilă înlocuirea gazelor rusești cu cele
iraniene din moment ce 85% din acțiunile companiei furnizoare de gaze din Armenia este deținută de
ruși, și deci ei nu ar lucra în detrimentul lor, dar nici condițiile de livrare nu se pot compara, gazele rusești
fiind la un preț mult mai redus. Totuși, în 2004 a fost semnat acordul între Armenia și Iran, potrivit căruia,
conducta avea să fie construită. Formatorii de opinie consideră această conductă a fi o alternativă a
gazelor provenite din Federația Rusă, dar și cu posibilitatea de a servi drept rută de tranzit. În realitate,
însă, conducta nu poate fi rută de tranzit din cauza capacității mici pe care o poate transporta, dar și din
lipsa de potențiali cumpărători ai gazelor iraniene. Ce rt este că acest gazoduct a avea o importanță
strategică pentru Armenia. În cazul blocării altor rute de transport, însemnând cele georgiene, conducta
ar putea deveni o sursă importantă de asigurare a securității energetice. Însă atâta timp cât Rusia mai
deține monopolul asupra companiilor livratoare de gaze din Armenia, nu se poate vorbi despre alternativa
iraniană.

Figura 3.9: Conducta Iran -Armenia
http://energy -cg.com/OPEC/Iran/Iran_OilGas_Industry.html, Accesat la 21.06.2017

102 Ibidem , p.173

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
64
Deși există mai multe proi ecte energetice în Caucazul de Sud, Armenia nu este inclusă decât în
TRACECA, care este un proiect de transport al mărfurilor din Europa în Asia Centrală. Totodată, acest
proiect este și unul politic, având ca scop asigurarea independenței unor state cauca ziene sau asiatice de
rutele de transport create de Rusia, pentru a minimaliza influența geostrategică a Rusiei în Caucaz și Asia
Centrală. În acest caz, Uniunea Europeană vine ca o alternativă de diversificare a rutelor de transport.103
Totuși nu putem vorbi despre securitatea energetică a Armeniei fără a accentua implicația unor
puteri ca Federația Rusă sau Uniunea Europeană. Pentru Uniunea Europeană, în contextul configurării
unor noi provocări geopolitice, a devenit important să -și asi gure independența față de gazele rusești.
Problema s -a accentuat odată cu conflictele din Ucraina, când nu au mai putut fi negociate prețurile pentru
livrările de gaze naturale. Atunci a apărut necesitatea reconfigurării strategiei de securitate energetică a
UE, în care se stipula nevoia de a găsi alte surse de aprovizionare. Totodată, aceste măsuri veneau și din
dorința impunerii unor sancțiuni Rusiei, astfel lipsind -o de o parte considerabilă de importatori de gaze
rusești.104 Din acest moment, interesul UE în Caucazul de Sud a fost crearea unor rute de transport atât a
mărfurilor care ar ocoli Rusia, și ar crea o alternativă pentru statele sud -caucaziene. Totodată, interesul
UE era și de asigura siguranța transportului de energie în regiunea Mării Negre. Odată cu crearea
parteneriatului estic, UE sublinia importanța industriei energetice în cadrul acestui parteneriat, importanța
statelor sud -caucaziene fiind în asigurarea transportului acestor resurse energetice. Armenia, aderând la
acest parteneriat s -a văz ut în situația de a colabora cu statele membre parteneriatului inclusiv în problema
transportării resurselor naturale. Totuși, statele sud -caucaziene necesită investiții de proporții din partea
UE pentru a putea moderniza sistemele de transport dar și pent ru a asigura alte ramuri ale economiei care
sunt încă dependente de Federația Rusă.
Pentru UE, conducta Iran -Armenia ar putea fi o alternativă de livrare a gazelor naturale. Apare
însă o întrebarea dacă va ajunge sau nu UE să importe gaze din Iran prin Arm enia, având în vedere
existența conexiunilor cu Turcia, însă în contextul nesiguranței sistemului mondial, identificarea
alternativelor este o obligativitate în asigurarea securității energetice.
Pentru Rusia, Armenia constituie unicul partener strategic în Caucazul de Sud. În relațiile ruso –
armene, un rol cheie joacă securitatea energetică. Este evidentă poziția strategică de coridor de transport
în Caucazul de Sud, pe care o are Armenia. Însă din cauza conflictului din Nagorno -Karabah, Armenia a
fost exc lusă din aproape toate proiectele energetice din regiune. Astfel Rusia și -a luat angajamentul de a
investi în sectorul energetic, astfel asigurându -și prezența în Caucazul de Sud prin intermediul Armeniei.

103 Racheru I., Secrieru S., Grămadă A., op.cit , p. 245
104 Melikian, R., The EU energy priorities in the southern Caucasus , Central Asia and the Caucasus, Volume 15, Issue 2,
2014, p.84

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
65
Toate proiectele începute de UE cu scopul de a înl ătura Rusia de Caucazul de Sud presupun participarea
Azerbaidjanului în calitate de furnizor de gaze, iar la rândul său Azerbaidjanul încearcă să excludă
prezența Armeniei în cadrul proiectelor, ceea ce este un pericol la adresa securității energetice arme ne.
Ca răspuns, Rusia susține Armenia în domeniul energetic, iar relațiile bilaterale sunt accentuate și de
producerea energiei nucleare pe care Rusia o sprijină.105
Deținerea a 85% din acțiunile companiei „ArmnRosGazprom” a fost una din necesitățile Rusiei
de a deține monopolul asupra res urselor energetice ale Armeniei. În același timp, această companie
asigură tranzitului gazelor rusești către state le din Lumea a Treia, realizează proiecte de finanțare,
construcție și exploatare a conduc telor de gaz, dar și restaurează conductele deja existente. Până și în
proiectul conductei de gaze Iran -Armenia, Gazpromul rusesc deține 45% din acțiuni, ceea ce permite
manevrarea deciziilor legate de securitatea energetică a Armeniei. Deși oficial este numit un parteneriat
dintre cele două țări, devine evident monopolul pe care îl deține Rusia în domeniul asigurării cu resurse
energetice, dar și intervenționismul în deciziile și politicile interne. Cu siguranță controlul companiilor
armene de către reprezentanți ruși poate s ervi drept instrument de presiune politică , însă având în vedere
situația conflictuală cu vecinii pe care o are Armenia, un astfel de parteneriat cu Rusia îi poate servi drept
garant al păcii și securității interne inclusiv. Trebuie de remarcat că pentru a putea pune în funcțiune
sistemul de aprovizionare cu gaze naturale, infrastructura energiei electrice dar și pentru a asigura cu
combustibili nucleari centrala de la Metsamor, Armenia a avut nevoie de investiții pe care Armenia nu
era în stare să le asigu re. Însă ca partener strategic, Rusia a investit în realizarea acestor proiecte având
în vedere și nivelul cooperării în cadrul politicilor externe a ambelor țări. Tot Rusia sprijină financiar
proiectul unei centrale nucleare noi.106
Rolul Rusiei și scopuri le pe care le urmărește în sprijinul acordat Armeniei pentru asigurarea
securității energetice este evident. În timp ce Rusia își afirmă rolul de putere regională, reușind să
influențeze politica externă a Armeniei dar și geopolitica Caucazului de Sud, Arm enia își dezvoltă
sectorul energetic cu ajutorul investițiilor rusești. Problema rămână însă dacă va putea Armenia să -și
asigure independența față de Rusia în deciziile legate de politica internă sau externă.
Deși au fost luate multe măsuri pentru a dezvol ta sectorul energetic în ultimii 20 ani, Armenia
rămâne să aibă probleme în domeniul securității energetice. Odată cu închiderea centralei nucleare vechi,
și până la construirea celei noi, eforturi mari sunt puse pe celelalte resurse, și anume hidraulice ș i termice.

105 Gasparyan, D., The role of russian -armenian cooperation in maintaining the energetic security of Repblic of Armenia,
https://cyberleninka.ru/article/n/rol -rossiysko -armyanskogo -partnerstva -v-sfere -obespecheniya -energeticheskoy –
bezopasnosti -respubliki -armeniya , Accesat la 22.06.2017
106 Ibidem

Politica externă și de securitate energetică a Armeniei de după independență Diana Garea
66
Și producerea energiei electrice poate crea probleme atâta timp cât există dependența față de livrarea de
gaze, care se face prin Georgia și Iran. Și aceste țări la rândul lor sunt instabile politic, și în orice moment
Armenia s -ar putea trezi cu un blocaj de căi pe una dintre granițe. Unica soluție este dezvoltarea resurselor
care nu depinde de politica externă. Aici putem vorbi nemijlocit despre hidroenergia, însă pentru a putea
produce cantitatea suficientă de energie, aceste centrale r trebu i renovate și construite altele noi, proiecte
care necesită finanțări externe și investiții de proporții. Colacul de salvare poate fi centrala nucleară nouă
care urmează a fi construită, însă chiar dacă va fi terminată în curând, centrala nu va fi totalmen te în
mâinile Armeniei, ci va avea ca partener Rusia, ceea ce nu asigură independența energetică, economică
și nici politică. Fiind un actor cheie în relațiile din Caucazul de Sud, lipsa resurselor energetice o mențin
dependentă de influența marilor puteri , pentru care Caucazul de Sud este un câmp de competiție.