PROBLEME PROCESUALE PRIVIND TERM INAREA URMĂRIRII [622317]
UNIVERSITATEA DE STA T DIN MOLDOVA
FACULTATEA DE DREPT
DEPARTAMENT DREPT PROCEDURAL
GROSU MIHAELA
PROBLEME PROCESUALE PRIVIND TERM INAREA URMĂRIRII
PENALE ȘI TRIMITEREA CAUZEI ÎN JUDECATĂ
Cifrul 381.1 Specialitatea DREPT
Teză de licență
Șef Departament: ______________ BELEI Elena, dr., conf. universitar
(semnătura)
Conducător științific: _____________ _ URSU Sergiu , magistru în drept, lector universitar
(semnătura)
Autorul: ______________
(semnătura)
CHIȘINĂU, 2016
2
Cuprins:
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 3
CAPITOLUL I. Aspecte generale privind urmărirea penală, terminarea
acesteia și trimiterea cauzei în judecată ………………………….. ………………………… 9
1.1 Considerații generale privind urmărirea penală ………………………….. ………. 9
1.2 Organe le competente în exercitarea urmării penale ………………………….. .. 18
1.3 Caracteristica fazei terminării urmării penale și trimiterea cauzei în
judecacată ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 23
CAPITOLUL II. Atribuțiile participanților la terminarea urmăririi penale și
trimiterea cauzei în judecată ………………………….. ………………………….. …………. 30
2.1 Remiterea cauzei procuror ului de către organul de urmări re penale ……… 30
2.2 Atribuțiile procurorului la terminarea urmăririi penale și trimiterea cauzei
în judecată ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 34
2.3 Acțiuni întreprinse de partea apărării și contribuția apărătorulu i la
terminarea urmăririi pena le…………………………………………… ………. 44
CAPITOLUL III. Problematica de fapt și de drept la faza terminării urmării
penale și trimiterea cauzei în judecată, soluții ………………………….. ……………… 52
3.1 Probleme întâlnite în practică la terminarea urmăririi penale și trimiterea
cauzei în judecată ………………………….. ………………………….. ………………………… 52
3.2 Soluții în vederea depășirii problemelor depistate ………………………….. ……. 60
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 64
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 66
Anex e ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 70
3
Introducere
Procesul Penal reprezintă o ramură de drept esențială, a cărei scop este de a proteja
persoana, societatea și statul de infracțiuni. De asemenea prin intermediul tuturor acțiunilor
procesuale se urmărește depista rea infractorul ui și atragerea la răspunderea cuvenită. Sarcina
principală a procesului penal este de aflare a adevărului, astfel nici o persoana nevinovată nu
trebuie să fie atrasă la răspundere penală și condamnată. Toate acțiunile desfășurate în cadrul
procesului dețin un scop comun de identificare a infractorului și judecarea acestuia.
Actualitatea temei investigate. Orice proces penal este constituit din anumite etape care
necesitată a fi cu strictețe respectate dacă ne dorim obținerea în final a unui rezultat echitabil. O
etapă importantă a procesului este urmărirea penală, iar pentru ca o cauză să ajungă pe masa
judecătorilor este necesar ca urmărirea penală să se termine. Astfel , orice cauza penală, în
principiu, ajunge la etapa terminării urmăririi penale și trimiterii în judeca tă, excepții vor fi
cauzele în care există temeiuri prescrise de lege în baza căroră cauza penală urmează a înceta,
clasa sau urmează a se dispune scoaterea persoanei de sub urmărire p enală. Consider tema
abordată „P robleme procesuale privind terminarea ur măririi pe nale și trimiterea cauzei în
judecată” una actuală , atât timp cât orice cauza penală urmează a se termina și ulterior se
transmite spre judecare. De asemenea s -a constat at diverse probleme și erori ce sunt comise de
către persoanele abilitate de punere în aplicare a legii, erori ce au fost comise la eta pa de
terminare a urmăriri penale și trimiterea cauzei în judecată.
Consider oportun a discuta și analiza această temă deoarece din punctul meu de vedere e
una a cărei imortanță este indiscutabilă. Nu există un proces penal finalizat cu o condamnare pe
măsura faptei infracționale comise, dacă nu trece etapa de terminare a urmăririi penale și se
trimitere cauza în judecată. Din acest motiv este necesar a studia această etapă și , în prim plan , a
pune în discuție probleme procesuale cu care se confruntă persoanele competente și a expune
soluții necesare pentru depășirea acestor probleme.
Terminarea urmăriri penale și trimiterea cauzei în judecată reprezintă o etapă
indispensabilă, fără de care persoana c e a comis o fapta infracțională nu poate fi supusă
condamnării. Întîlnită în toate cauzele (cu excepția celor în care există temei de încetare, clasare,
scoaterea persoanei de sub urmărire penală), urmează a se respecta o serie de acțiuni ce trebuie
desfăș urate la acestă etapă: remiterea cauzei procurorului, verificarea de către procuror a cauzei
primite, prezentarea materialelor de urmărire penală părților la proces, întocmirea rechizitoriului.
Acțiuni asupra cărora la momentul actual deținem hotărâri nați onale sau hotărâri CtEDO, în care
s-au stabilit iregularități și nerespectarea anumitor prevederi legale.
4
Din ac est motiv , consider ăm oportun a expune aceste fapte și soluții reomandate pentru ca
ulterior să nu se mai comită aceleași erori asupra cărora s -au realizat și studii analitice, sondaje
care demonstrează existența acestora. Prin prisma celor expuse , constatăm că procedura de
terminare a urmăririi penale și trimiterii cauzei în judecată este o procedură obligatorie în cadrul
procesului penal, din a cest considerent denotă și importanța aceste ia.
Scopul și obiectivele propuse în teză . Scopul acestei lucrări este de a identifica problemele
procesuale cu care se confrunt ă organele abilitate în domeniu la etapa de terminare a urmăririi
penale ș i trimiter ea cauzei în judecată, Să identificăm expres erori comise la etapa dată, care au
fost constate prin diverse sondaje, studii analitice realizate, precum și existența hotărîrilor
instanțelor naționale sau internaționale care demonstrază comiterea abaterilor de către organele
competente. De asemenea ar fi binevenit ca la finalul lucrării să stabilim soluții necesare care vor
avea ca scop împiedicare a organele abilitate în domeniu să comită încălcări la această etapă,
recomandării benefice pentru a termina urmă rirea penală și a trimite cauza în judecată , în mod
echitabil pentru toate părțile la proces.
La baza executării lucrării date au fost propuse spre realizare următoarele obiective:
– de a identifica date generale privind urmărirea penală;
– de a stabili și caracteriza organele competente în exercitarea urmăririi penale;
– de a prezenta caracteristici generale și particulare cu privire la faza terminării urmăririi
penale și trimiterea cauzei în judecată;
– de a stabili atribuțiile ce îi revin în sarcina participa nților la terminarea urmăririi penale și
trimiterea cauzei în judecată (de a expune în mod prioritar toate acțiunile realizate de către
procuror, ca organ abilitat de a dispune terminarea urmăririi penale și trimiterea cauzei în
judecată; de a determina totalitatea de acțiuni ce sunt între prinse de partea apărării);
– de a identifica contribuția apărătorului la terminarea urmăririi penale;
– de a prezenta problemele procesuale întîlnite în practică la terminarea urmăririi penale și
trimiterea cauzei în judecată ;
– de a identifica cazuri practice naționale și a CtEDO în care se reflectă erori comise de
către organele abilitate în domeniu , la etapa terminării urmăririi penale și trimiterea cauzei în
judecată;
– de a studia legislația română în vederea depistării difer ențelor și utilizarea unor norme
juridice ca recomandări pentru Republica Moldova;
– de a propune soluții care vor avea ca scop evitarea erorile comise de către organele
competente de a desfășura acțiuni la etapa terminării urmăririi penale și trimiterea cau zei în
judecată.
5
Gradul de cercetarea a temei. În scopul atingerii scopului propus și obiectivelor trasate, în
procesul elaborării lucrării a fost selectat, utilizat, analizat materialul doctrinar teoretic,
normati v-legislativ, precum și practica judiciară în mat eria terminării urmăririi penale și
trimiterii cauzei în judecată.
În procesul de inv estigare a fost studiat teoria diferitor autori care s -au expus asupra
urmăririi penale și cu prioritate asupra terminăririi urmăririi penale și trimiterii cauzei în
judecată. Ca autori autohtoni studiați putem remarca pe Dolea I., Roman D., Vîzdoagă T., Ursu
S., Didîc V., Osoianu T., Cerbu A., Rotaru V. etc. Dintre autori români studiați putem aduce ca
exemple astfel de nume precum Bogea M. C., Tulbure A. Ș., Tatu A. M., Dongoroz V.,
Paraschiv C. S. ș.a.
Pe lâ ngă doctrina analizată nu a fost de neglijat și cadrul normativ național, precum și cel
internațional , astfel putem menționa ca acte normative utilizate Codul de Procedură Penală,
Codul Penal, Legea cu privire la procuratură, Legea cu privire la asistența juridică garantată d e
stat, de asemenea Legi prin care s -au dispus modificarea și completarea Codului de procedură
penală ș.a. În lucrarea dată am inclus și anumite reglementări pres crise de Convenția European ă
a Drepturilor Omului și Codul de Procedură Penală R omân, ca acte normativ e internațional e.
De asemenea am analizat tema dată, la anumite aspecte, în studiu comparat cu legislația și
teoria română. Astfel am putut reflecta asupra anumitor diferențe ce se atestă la instituția
terminării urmăririi penale și trimiteri cauzei în judecată, totodată am menționat asupra
necesității implementării anum itor norme în legislația noastră , norme ce sunt prezente la români
și le-am considerat necesare, oportune și pentru statul nostru.
Pentru a constata erorile ce sunt comise de către organele abilitate la faza terminării
urmăririi penale am studiat și analizat jurisprudența națională și în mod prioritar jurispr udența
CtEDO, care deține hotărâ ri care reflectă inacțiuni s au acțiuni ilegale comise de către organele
competente la faza terminării urmăririi penale și trimiteri i cauzei în judecată.
Pentru realizarea lucrării date de asemen ea am atestat importanța Institutului de Reforme
Penale, care a realizat diverse studii și analize, cu prioritate am utilizat anumite sondaje cu
referire la calitatea serviciilor prestate de către avocații din oficiu , precum și anumite date cu
referință la numărul de persoane care ia u cunoștință la terminara urmăririi penale de materialele
cauzei. Prin urmare, prezenta teză are rolul să întregească cercetările întreprinse anterior în
domeniu, evidențiind unele tendințe și aspecte noi specifice pentru etapa actuală. De asemenea
are ca scop să elucidieze și să prezinte anumite recomandări care au ca scop să împiedice apariția
unor probleme și crearea de erori, din partea organelor abilitate cu funcția de a exercita acțiuni la
etapa terminării urmăririi penale și trimiterii cauzei în judecată.
6
Suport metodologic. Studierea problemelor procesuale privind terminarea urmăririi penale
și trimiterii cauzei în judecată a fost realizată în baza unei metodologii complexe de studiu, care
a permis obținerea unor date relevante atât de natură cantitativă, cât și calitativă. La realizarea
lucrării au fost utilizate diverse metode generale și speciale, astfel putem menționa:
metoda observării, prin intermediul căreia am constatat ideiile principale, esențiale ce
sunt s pecifice pentru urmărirea penală și în mod special pentru fa za terminării urmăririi peanle și
trimiterii cauzei în judecată;
metoda analizei datelor, sondajelor, chestionarelor – utilizată pentru a constat a anumite
date cu privire la serviciile prestate de către apărători i din oficiu, date obținute de către Institutul
de Reforme Penale;
metoda analizei logice – deducția, inducția, generalizarea, specificarea, care au fost
utilizate pe tot parcursul lucrării;
metoda analizei sistematice, care a avut ca scop cercetarea reguli lor juridice comunitare
de ordin instituțional, material și procedural ;
metoda comparativă, utilizată î n vederea evidențierii diferenț lor existente pentru faza
terminării urmăririi penale și trimiteri cauzei în judecată. În special s -a realizat studiul com parat
cu legislația și doctrina românească;
metoda analizei jurisprudenței, s -a studiat atât practica în domeniul dat națională , cît și
cea străină (CtEDO);
metoda pronosticării, care a avut drept scop elaborarea de recomandări, soluții în materie
de depăș ire a problemelor și erorilor ce sunt comise la faza de terminare a urmăririi penale și
trimiterii cauzei în judecată.
Baza normativ -legislativă, metodologică și empirică a lucrăririi o constituie Codul de
Procedură Penală, care deține reglementările de b aza în domeniul terminării urmăririi penale și
trimiterii cauzei în judecată. De asem enea pe larg a fost analizată doctrina autohtonă și
românească din domeniul dat. Un rol important atestăm studierii jurisprudenței, prin intermediul
analizei date am refle ctat un șir de erori comise la etapa terminăririi urmăririi penale și trimiteri
cauzei în judecată, iar ulterior în baza acestora s -a putut realiza soluții și recomandări în
domeniul.
Inovația științifică. Noutatea științifică a lucrării date rezidă în fa ptul că într -o singură
lucrare sunt expuse detaliat opinii și teorii cu privire la terminarea urmăririi penale și trimiterea
cauzei în judecată și nu doar, s -a expus pentru început și informații despre urmărirea penală ,
precum și despre organele abilitate să realizeze această activitate.
7
De asemen ea, pe lângă teoriile expuse , am mai inclus și practică judiciară în domeniul dat ,
precum și recomandări necesare. Consider că această lucrare este destul de amplă , în care sunt
reflectări atât teoretice , cât și p ractice. Prin intermediul acestei lucrări, s-a studiat intens asupra
doctrinilor autohtone și străine din domeniul dat , precum și jurisprudenței, și face referință la
erori le comise la faza terminării urmăririi penale și trimiteri cauzei în judecată. Ca as pect
inventiv și nou ar mai servi recomandările, soluțiile care au fost expuse, în scopul depășirii
problemelor depistate la faza terminăririi urmăririi penale și trimiterii cauzei în judecată. Aceste
recomandări sunt oportune pentru a nu mai admite comite rea de erori în vederea aplicării legii de
către organele competente în domeniu. În vederea atingerii scopului enunțat al investigației, a
fost cercetată tema dată sub toate aspectele – de la concepte, definiții, caracteristici generale,
termeni , până la e xpunerea de probleme întâ lnite și soluții în domeniul dat.
Structura tezei. Teza este structurată în trei capitole. Capitolul I cuprinde aspecte generale
privind urmărirea penală, terminarea acesteia și trimi terea cauzei în judecată. Astfel în paragraful
1 am expus considerații generale privind urmărirea penală. Prin urmare acest paragraf a servit
drept o introducere, pentru a stabili într -un final cum ajungem până la terminarea urmăririi
penale. Paragaraful 2 intitulat organele competente în exerciatrea ur măririi penale, are ca scop
elucidarea tuturor organe lor abilitate cu sarcina de a porni, desfășura urmărirea penală.
Paragraful 3 este o introducere a ceea ce repr ezint ă nemijlocit terminarea urmăririi penale și
trimiterea cauzei în judecată. Acest Paragraf conține mai multe noțiuni a ceea ce semnifică
terminarea urmăririi penale și trimiterea cauzei în judecată, precum și un studiu comparat cu
legislația română în acest domeniu.
Capitolul II cu privire la atribuțiile participanților la terminarea u rmăririi penale și
trimiterea cauzei în judeactă, este structurat în trei paragrafe. În acest capitol am avut ca scop să
speci fic totalitatea de acțiuni între prinse de participanții la proces, atât de către procuror , cât și de
partea apărării. În p aragarfu l 1 se menționează asupra remiterii cauzei procurorului de către
organul de urmărire penală , ca etapă inițial ă la terminarea urmăririi penale. De asemenea am
menționat despre conținutul și importanța raportului întocmit de către ofițerul de urmărire
penală , care însoțește dosarul transmis procurorului. În paragraful 2 am inclus informația
necesară care reflectă toate datele cu privire la atribuțiile procurorului la terminarea urmăririi
penale și trimitera cauzei în judecată. Am menționat asupra verificărilo r pe care le face
procurorul asupra întregului dosar, înaintarea învinuiri dacă acest fapt nu a fost realizat la etapa
desfășurării urmăririi penale, de asemenea ne -am expus asupra sarcini procurorului de a prezenta
materialele dosarului tuturor participan ților, și desigur nu în ultimul rând am expus inform ația cu
privire la rechizitoriu (noțiuni, elemente, aspecte comparate etc.).
8
În Paragr aful 3 am făcut referință privind acțiunile între prinse de partea apărării și în mod
special am expus infomații cu pr ivire la contribuția apărătorului la etapa de terminarea a
urmăriiri penale și trimiterea cauzei în judecată. În ac est context am expus și practica CtEDO în
care nu s -a respectat anumite prevederi de participare a apărătorului în cadrul procesului penal.
Capitolul III este realizat din două paragrafe în care sunt expuse rezultate ale cercetărilor,
studii de caz și nemijlocit constatăm aplicarea legii în practică. Paragraful 1 au fost expuse
probleme care le putem întîlni în legislația noastră la normele cu privire la terminarea urmăririi
penale și trimitera cauzei în judecată. De asemnea am expus o serie de hotărâri în care se atestă
incorectitudinea cu care a acționat organele competente în domeiul la etapa terminării urmăririi
penale și trimiterii cauzei în judecată. Paragraful 2 sunt menționate soluții care sunt utile pentru a
depăși probleme le cunoscute în practică și cu care se confruntă organele competente în domeniu.
Recomandări le date au fost preluate din legislația română sau reprezintă păreri perso nale care au
fost deduse în urma realizării lucrării date.
Cuvintele -cheie ale tezei. Terminarea urmăririi penale, trimiterea cauzei în judecată,
procuror, verificarea dosarului, prezentarea materialelor din dosar, apărător, rechizitoriu, raport.
Lucrarea dată conține atât reglementări în ceea ce privește urmărirea penală, reflectări
generale și utile pentru a realiza o introducere, iar în mod special cuprinde aspecte cu referire la
faza de terminare a urmăririi penale și trimiterea cauzei în judecată. Stu diul lucrării a fost
efectuat analizând și apelând atât la do ctrina în domeniu, la legislație, și nu în ultimul rând ,
făcând o analiza și asupra practicii judiciare. Ca faza obligatorie , terminarea urmăririi penale și
trimiterii cauzei în judecată consider o tema binevenită a fi tratată, deoarece ea există în cadrul
oricărui proces penal care se finalizează cu condamnarea/achitarea peroanei. De asemenea , nu
sunt de ne glijat și încălcăr ile care sunt comise la această fază și la care am făcut refe rință în
această lucrarea, apelâ nd la studii analitice, sondaje și jurisprudență care demonstrează acest
fapt.
9
CAPITOLUL I. Aspecte generale privind urmărirea penală, terminarea acesteia și
trimiterea cauzei în judecată
1.1 Considerații generale privind urmărirea penală
Procesul Pеnal reрrezintă о ramură de dreрt distinctă și autonomă a cărei scоp imediat este
de a рrеveni și combate fenomenul criminalității din societate, prin depistarea la timp a tuturor
circumstanțelor săvârșirii infracțiunii și identi ficarea făptuitorului. Într -o societate contemporană
este necеsar ca organele competente în domeniu să ia toate măsurile necesare рentru a combate
рromp t și ferm infracțiunile și a atrage la răspundere persoanele care se fac vinоvate de aceste
faрte. În ac est context atestăm importanța și necesitatea proceduri penale care urmărește
activitatea de descoperire a infracțiunilor, de identificare și рrindere a infractоrului, de stabilire
prin probe a v inovăției acestora. De asemenea se constată ulterior în etapa de judecare
necesitatea dezbaterilor orale și contradictоrii ce implică cunoașterea faptelor și persoanelor
supuse judecății, рentru ca judecătorul să рoată lua o hotărâre echitabilă și corectă în cauza
pеnală dată.
Activitatea rеalizată în cadrul procesu lui penal include în sine trei mari etape esențiale care
urmează să fie desfășurate în mod progresiv:
A) Urmărirеa penală (este etapa în care se urmărește colectarea de probe, pentru ca
ulterior să se stabilească cine este vinovatul, care sunt circumstanțele în care s -a săvârșit fapta
infracțională, еlemente necesare pentru soluționarea echitabilă a cauzei date. La rândul să u
această etapa cuprindе câteva faze: pornirea urmăririi penale, desfășurarea urmăririi penale și în
final terminarea acеstеa și trimiterea cauzei în judecată).
B) Judеcarea cauzei (are drept scop examinarea tuturor probelor colectate în faza
urmăririi penale , de asemenea prin activitatea de judecată se relizează scopul procesului penal ca
orice persoana care a săvârșit o infracțiune să fie trasă la răspundere penală și nici o persoană
nevinovată să nu suporte pedeapsă penală)
C) Executarea sentinței (faza finală a procesului penal pe parcursul căreia se
realizеază hotărârea ce a căpătat o autoritate de lucru judecat1. Etapa se începe o dată cu
rămânerea definitivă a hotărârilor judecătorești și cuprinde activitățile instanței de judecată de
punеre în aplicare a acestora, precum și soluționarea unor divergențe apărute atât în timpul cât și
după еxеcutarеa pеdеpsеi pеnale).
1 Potrivit dicționarului juridic online, autoritatea de lucru judecat reprezintă principiu de interes general potrivit
căruia ceea ce s -a hotărât printr -un act de jurisdicție, bine sau rău, se consideră că exprimă adevărul și judecata nu
mai poate fi reluat ă. De asemenea se consideră puterea sau forța recunoscută prin lege hotărârii judecătorești
definitive de a fi pusă în executarea și de a împiedica o nouă urmărire pentru aceeași faptă.
10
Urmărirea penala este considerată o activitate desfășurată de către organele de urmărire
penală în care se colectează și se verifică probele ne cesare cu privire la existența infracțiunii, la
identificarea făptuitorului și la stabilirea răspunderii acestuia, pentru a se constata dacă este sau
nu cazul să se dispună trimiterea în judecată. Ea se efectuează de către ofițerul de urmărire
penală și de către procuror.2 La "colectarea probelor necesare”: se referă acele operații de
descoperire, adunare, examinare și apreciere a probelor pentru a se constata dacă sunt sau nu
temeiuri suficiente pentru a fi posibilă trimiterea cauzei în judecată. Prin expr esia "identificarea
făptuitorului" se înțelege stabilirea tuturor datelor de identitate și a antecedentelor penale a
bănuitului, precum și la stabilirea tuturor formelor de participație penală a celor ce caracterizează
și individualizează personalitatea și a datelor privind starea lor civilă. Prin "stabilirea răspunderii
făptuitorului" se are în vedere faptul, că probele adunate în cursul urmării penale trebuie să
contribuie nu numai la lămurirea aspectelor privind fapta penală, ci să elucideze și aspectele
legate de vinovăția făptuitorului, respectiv dacă acesta poate sau nu să fie subiect al răspunderii
penale. Soluția trebuie să fie întemeiată pe un material probator complet, care să ducă la
stabilirea adevărului și la aplicarea corectă a legii.
Potrivit Codului de Procedură Penal ă al Republici Moldova , art. 252 stabilește „urmărirea
penală are ca obiect colectarea probelor necesare cu privire la existența infracțiunii, la
identificarea făptuitorului, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se trans mită cauza
penală în judecată în condițiile legii și pentru a se stabili răspunderea acestuia.”3
Doctrinari în domeniu explică că prin e xistența infracțiunii presupune, în primul rând,
existența materială a unei fapte , și în al doilea rând, dacă acea faptă este prevăzută de legea
penală și constituie o tentativă pedepsibilă sau o faptă consumată. Iar identificarea făptuitorului
prevede că probele colectate trebuie să ajute la depistarea celor care au săvârșit fapta pena lă
(autori, organizatori, instigatori sau complici) și la atragerea lor în calitate de învinuiți , conform
art. 280 -282 din Codul de Procedură Penală.4
Urmărirea penală este considerată una dintre principalele și indispensabile le etape a unui
proces penal, în cadrul căruia sunt colectate cele mai bune și necesare date care vor servi ulterior
la stabilirea adevărului. Iar pentru a demonstra acest fapt am putea menționa unele dintre
sarcinile principale ale fazei de urmărire penale:
a. Stabilirea existenței sau a lipsei temeiurilor și motivarea legală pentu pornirea procesului;
2 Rotaru V. Ghid pentru jurnaliști și activiștii din domeniul drepturi lor omului . Chișinău: Cartier, 2012, p.136
3 Codul de Procedură Penală al Republicii Moldova nr.122 din 14.03.2003, Publicat: 07.06.2003 în Monitorul Oficial
Nr.104 -110, art.Nr:447. Data intrării în vigoare: 12.06.2003
4 Dolea I., Roman D., Sedlețchi I., Vîzdoagă T., Rotaru V., Cerbu A., Ursu S. Drept Procesual Penal (Ediția a III -a
revizuită și completată). Chișinău: Cartier juridic, 2009, p.409
11
b. Dеpistarea documentelor și fixarea acțiunilor sau faptelor presupuse infracțiuni;
c. Prеvenirеa infracțiunilor în curs de pregătire, contracararea celor declanșate și a
infracțiunilor ce nu au fost consumatе;5
d. De a lua toate măsurile necеsare pentru identificare și prinderea făptuitorului;
e. Identificarea probelor care confirmă vinovăția infractorului;
f. Depistarea cauzelor și condițiilor ce au favorizat și au contribuit la săvârșirea infracțiuni i;
g. Cercetarea circumstanțelor cauzei sub toate aspectele, complеt și obiectiv.6
Dеclanșarеa urmări rii penale are loc odată cu informarea organului de urmărire penală
despre săvârșirеa infracțiunii. Sesizarea poate parveni de la persoane din afara organului de
urmărire penală (de exemplu, victimă sau martor) sau se poate produce prin descoperirea
informației despre infracțiunе nemijlocit de către organul de urmărire (de exemplu, în cadrul
unui dosar penal, ca rezultat al acțiunilor efectuate se constată și a lte infracțiuni). Urmărirea
penală nu este pornită oricând are loc o sesizare privind o infracțiune. Potrivit opiniei lui Rotaru
V. pentru a porni urmărirea penală, organul de urmărire trebuie să aibă o bănuială rezonabilă că
într-adevăr ar fi putut fi com isă o infracțiune.7 De asemnea este considerat necesar pentru a
începe urmărirea penală existența suficientеlor motive car e sunt reflectate prin constatar ea a
doua elemente indespensabile: a) existența semnelor infracțiunii în cadrul faptei care a devenit
cunoscută ofițerului de urmărire penală; b) existe nța datelor suficiente în baza cărora sunt
stabilite semnele infracțiunii.
În doctrină s -a еxpus problema privind posibilitatea/imposibilitatea de a admite o plângere
sau denunț făcut de către un minor. Le gislația procesuală nu prezumă vârsta autorului sesi zări,
iar cercetări din domeniu expune următoarea părere că dreptul de a sesiza organul de urmărire
penală depre săvârșirea unei infracțiuni îl au adulții, cât și persoanele minore.8 Pentru minorii
lipsiț i de capacitate de exercițiu, vătămați prin săvârșirea de infracțiuni, plângerea se poate face
prin intermediul reprezentanților lor legali. Minorii cu o capacitate de exercițiu restrânsă pot face
plângere cu încuviințarea persoanelor prevăzute de legea ci vilă. În situația în care sesizarea nu
întrunește condițiile legale pentru a putea fi considerată „plângere”, ea va fi considerată o
înștiințare, adresată organului de urmărire penală, în baza căreia acesta se poate sesiza din
oficiu.9
5 http://www.usem.md/uploads//files/Note_de_curs_drept_ciclul_1/099_ -_Acte_procesuale_penale.pdf (vizitat la
26.03.2016)
6 Orîndaș V. Procedură Penală . Chișinău: USM, 2001, p.149
7 Rotaru V. Op.cit ., p.28
8 Галимов О.Х. Малолетние лица в уголовном судопроизводвсте, Санкт -Петербург, 2001, p.79
9 Coca -Cozma M., Crăciunescu C. M., Lefterache L.V. Justiția pentru minori . București, 2003, p. 155
12
În Codul de Procedur ă Penală (art. 275) sunt prevăzute și o serie de circumstanțe, în
temeiul cărora urmărirea penală nu poate fi pornită, în acest context menționăm următoarele
circumstanțe:
– Nu există faptul infracțiunii (sunt stabilite date indiscutabile care mărturisesc despre lipsa
faptei socialmente periculoase (acțiuni sau inacțiuni) în legătură cu care s -a făcut sesizarea. Lipsa
faptului infracțiunii are loc în cazurile când la examinarea plângerilor și a primelor d ate despre
infracțiunea săvârșită se stabilește că în realitate fapta despre care a fost anunțate organele de
urmărire penală nu a avut loc10);
– Fapta nu este prevăzută de legea penală (este un temei ce rezultă din principiul legalității
incriminării prevăzu t de art. 3 al Codul ui Penal , exprimat prin adagiul latin „ nullum crimen sine
lege” – nu există infracțiune fără lege. Astfel nici o persoană nu poate fi trasă la răspundere
penlă pentru o faptă care la momentul săvârșirii ei, nu era prevăzută de lege ca i nfracțiune. La
acest temei se include și situația dezincriminării faptei. Astfel dacă la momentul săvârșirii, fapta
era prevăzută de legea penală ca infracțiune, dar la momentul sesizării organului de urmărire
penală sau în cursul urmăririi penale intervin modificării în legea penală care înlătură caracterul
infracțional al faptei săvârșite prin metoda decriminalizării, se va refuza începerea urmăririi
penale11);
– Fapta nu întrunește elementele infracțiunii (atunci când în urma examinării sesizării
parvenite se constată că lipsește componența de infracțiune, adică obiectul, latura obiectivă,
subiectul și latura subiectivă, sau deși se constată existența acestora, ele nu sunt penal
condamnabile, în acest context nu poate avea loc începerea urmăririi penale. Pot rivit Codul Penal
se stabilește că temei juridic pentru răspundere penală este existența componenței de infracțiune,
astfel doar în prezența acesteia urmează a se începe urmărirea penală);
– A intervenit termenul de prescripție sau amnistia (prin sintagma – „a intervenit termenul
de prescripție” înțelegem faptul că „a expirat termenul prescripției tragerii la răspundere penală.”
Acest temei se aplică numai în cazul constatării cu certitudine a zilei săvârșirii infracțiunii. Actul
de amnistie constituie o elib erare totală sau parțială de la răspunderea penală. La aplicarea
actului de amnistie se cere realizarea cumulativă a următoarelor condiții: actul de amnistie să
intervină după săvârșirea infracțiunii; să fie făptuitorul și acesta să fie prezent în fața org anului
de urmărire penală și procurorului; să fie respectate dispozițiile speciale ale legii cu privire la
amnistie privind infracțiunea, persoana și alte condiții);
10 Osoianu T., Andronache A., Orîndaș V. Urmărirea penală (note de curs). Chișinău :Academia „Ștefan cel Mare” a
MAI, 2005, p.35
11 Dolea I., Roman D., Vîzdoagă T., Sidlețchi I., Șterbeț V., Botezatu R., Cerbu A., Ursu S., Erjiu E. Codul de Procedura
Penală. Comentariu. Chișinău: Cartier Juridic, 2005, p.420 -421
13
– A intervenit decesul făptuitorului (cu excepția cazurilor de rea bilitare , este un
impediment în desfășurarea procesului penal, datorită faptului imposibilității aplicării răspunderii
penale care este stric t individuală12);
– Lipsește plângerea victimei în cazurile în care urmărirea penală începe numai în baza
plângerii acesteia sa u plângerea prealabilă a fost retrasă (legislația procesual penală stabilește
expres o serie de infracțiuni în temeiul cărora pentru a începe urmărirea penală este necesar o
plângere prealabilă din partea victimei – art. 276 Cod de Procedură Penală);
– În pr ivința unei persoane există o hotărâre judecătorească defin itivă în legătură cu aceeași
acuzație sau prin care s -a constatat imposibilitatea urmăririi penale pe aceleași temeiuri (este un
temei de neîncepere a urmăririi penale ce rezultă din pricipiul – dreptul de a nu fi urmărit,
judecat sau pedepsit de mai multe ori, principiu prevăzut atât de legislația națională – Cod de
Procedură Penală art.22, cât și de cea internațională – art. 4 al protocolului nr. 7 al CEDO13);
– În privința unei persoane există o ho tărâre neanulată de neîncepere a urmăririi penale sau
de încetare a urmăririi penale pe aceleași acuzații (în acest caz ne aflăm în situația în care pentru
aceeași faptă împotriva aceleași persoane deja a fost emisă o rezoluțiune motivată cu privire la
neînceperea urmăririi penale. Urmărirea penală nu va putea începe până când rezoluțiunea
procurorului nu va fi anulată14);
– Există alte circumstanțe prevăzute de lege care condiționează excluderea sau, după caz,
exclud urmărirea penală (în cazul dat am putea ev idenția câteva situații: există cel puțin una din
cazurile prevăzute în art.35 Cod Penal care înlătură caracterul penal al faptei – legitima apărare,
starea de extremă necesitate, constrângerea fizică sau psihică, reținerea infractorului, riscul
întemeiat.
Renunțarea de bună voie la săvârșirea infracțiunii în condițiile art. 56 din Codul Penal al
RM; este absolvită de la răspunderea penală persoana care a predat de bună voie arma de foc sau
munițiile pe care le deținea fără autorizația corespunzătoare – art. 290 alin.3 CP al RM; Persoana
nu a atins vârsta la care poate fi trasă la răspundere penală conform art. 21 alin. 1 și 2 din Codul
Penal; persoana a săvârșit o faptă prejudiciabilă în stare de iresponsabilitate și nu este necesară
aplicarea măsurilor de constrângere cu caracter medical. Dacă cel puțin una din aceste
circumstanțe se constată la etapa inițial atunci se dispune neîncepere urmăririi penale).
12 Dolea I. ș.a. Cod de Pro cedură Penală. Comentariu…, p.423 -424
13 http://www.echr.coe.int/Documents/Convention_RON.pdf (Convenția Europeană a Drepturilor Omului) (vizitat
la 31.03.2016)
14 Osoianu T. ș.a. Op. cit. , p.37
14
Sesizare este considerat acel act procesual p rin care se informează organul de urmărire
penală despre săvârșirea unei fapte infracționale și obligarea acestuia la desfășurarea activităților
necesare pentru realizarea obiectului urmăririi penale, precum este reglementat în legislația
procesuală. Sesizarea poate fi realizată prin următoarele mijloace: plâng ere (înștiințarea făcută de
o persoană fizică sau de o persoană juridică, referitoare la o vătămare ce i s -a cauzat prin
infracțiune. Pentru a fi considerat un mijloc legal de sesizare , aceasta trebuie să cuprindă: nume,
prenume, cod numeric personal, domi ciliul, date de contact, descriere faptei care formează
obiectul plângerii, indicarea făptuitorului, dacă este cunoscut.)15, denunț (înștiințarea făcută de o
persoană fizică sau de o persoană juridică despre săvârșirea unei infracțiuni. Dacă plângerea
poate fi făcută doar de persoana vătămată prin săvârșirea unei infracțiuni, denunțul poate fi
introdus de oricine are cunoștință despre săvârșirea unei infracțiuni, asumându -și rolul și
răspunderea denunțătorului)16, autodenunț (înștiințarea benevolă făcută de o persoană fizică sau
de o persoană juridică despre săvârșirea de către ea a unei infracțiuni în cazul în care organele de
urmărire penală nu sunt la curent cu acestă faptă – art.264 alin.(1) CPP), depistarea nemijlocită
(numită și autosesizare reprezintă o modalitate de sesizare când organul de urmărire penală află
de săvârșirea unei infracțiuni din alte surse decât cele menționate la pct.1) -3) din alin (1) al
art.262 din Cod de Procedură Penală și alin. (3) al art. 273 din Codul de Procedură Penală)17,
acte de constatare (reprezintă documentul prin care organul de constatare consemnează orice
acțiune premergătoare urmăririi penale în vederea stabilirii și confirmării bănuielilor rezonabile
că a fost săvârșită o infracțiune).
Ulterior după ce a avut loc înreg istrarea și examinarea sesizării se poate dispune una din
următoarele soluții:
– pornirea urmărirea penală;
– neînceperea urmării penale;
– transmiterea materialelor organului competent/prezentarea materialelor referitoare la
infracțiunea flagrantă.
Indiferen t de soluția pe care o consideră organul de urmărire penală necesară a se lua în
cauza dată, urmează a se prezenta spre confimare procurorului, care poate emite o ordonanță de
începere a urmăririi penale, poate anula sau dispune încetarea urmăririi penale sau poate emite
ordonanța de neîncepere a urmăririi penale.18
15 Bogea M. C. Sesizarea Organelor de Urmărire Penală , București: Hamangiu, 2012, p. 48 -49
16 Ibidem , p.113
17 Dolea I. ș.a. Drept Procesual Penal…, p.432
18 Didîc V., Șterbeț V., Botezatu R., Roman D., Vîzdoagă T . Drept Procesual Penal (Conducerea și efectuarea
urmăririi penale de către procuror). Chișinău: Elan Poligraf S.R.L., 2008, p. 54
15
Urmărirea penală este o etapă în care se urmărește colectarea de probe , care se realizează
prin diferite acte procesuale și de investigare operativă de către organul de urmărire penală
(audieri, percheziții, cercetări la fața locului etc.). Scop final fiind stabilirea tuturor
circumstanțelor în care s -a produs infracțiunea și identificarea persoanelor vinovate. Când
făptuitorul este identificat, acesta este recunoscut drept bănuit sau uneori i se înaintează deodată
acuzarea devenind învinuit. Desfășurarea urmăririi penale constituie partea centrală a fazei de
urmărire penală care înglobează în sine efectuarea tuturor acțiunilor de urmărire penală necesare
pentru atingerea scopului procesului penal. Astfel desfășurarea urmăririi penale conține
efectuarea tuturor acțiunilor necesare de către procuror și ofițerul de urmărire penală imediat
după începerea urmăririi penale și până la terminarea acesteia și transmiterea cauzei în instanța.
Ținând cont de obiectul specific al urmării penale (colectarea probelor necesare cu privire
la existența infracțiunii și identificarea făptuitorului), rezultă existența unor reguli de bază și
dispoziții specifice care reglementeză și determină modul de realizare a fazei date. În literatura
de specialitate aceste dispoziții speciale sunt menționate ca trăsături caracteristice urmăririi
penale. Am putea menționa următoarele caractere reprezentative ale urmăririi penale:
1. Caracterul nepublic al urmăririi penale . Confidențialitatea este regula prevăzută
de legislația procesual penală în art. 212, care se aplică pentru a nu pune piedici în aflarea
adevărului. Urmărirea penală își poate realiza obiectul numai în măsura în care este lipsită de
publicitate. Dacă s -ar desfășura în mod public ar putea îngreuna aflarea adevărului odată cu
cunoașterea materialului probator de către părțile implicate, apare riscul ascunderii sau
denaturării probelor. 19
2. Caracterul semicontradictoriu al activităților în faza urmăririi penale . Inițial
aceast caracter apărea sub denumirea de necontradictorialitatea urmăririi penale deoarece
organele de urmărire penală administrează probe fără a le supune discuției părților existente în
cauză. Însă o dată cu introducere instituției controlului j udecătoresc în faza urmăririi penale
aceasta a căpătat un caracter semicontradictoriu.20
3. Caracterul preponderent a formei scrise. Această trăsătură este evidențiată în
practică prin faptul că în fața instanței au relevanță doar actele cuprinse în dosar sub formă
scrisă, astfel pe parcursul efectuării urmăririi penale organul de urmărire penală întocmește
procese -verbale în conformitate cu art. 260 -261 al Codului de Procedură Penală, în care se expun
toate circumstanțele, derulare și rezultatele acțiunii proc esuale.21
19 Osoianu T. ș.a. Op. cit., p.10
20 Dolea I. ș.a. Drept Procesual Penal…, p.413
21 Osoianu T. ș.a. Op. cit., p.10
16
4. Îmbinarea controlului și subordonării ierarhice cu regula independenței
procurorului și ofițerului de urmărire penală. Faza de urmărire penală este caracterizată printr -o
subordonare stric t ierarhică la realizarea actelor procesuale. Procurorul l a exercitarea atribuțiilor
sale este indepe ndent și se supune doar legii. De asemenea el verifică și exercită controlul
legalității acțiunilor procesuale efectuate de organele de urmărire penală. Iar ofițerii de urmărire
penală sunt indepe ndenți și se supu n doar legii și indicațiilor scrise ale conducătorului organului
de urmărire penală și ale procurorului. Indepedența procurorului și ofițerului de urmărire penală
presupune posibilitatea exercitării tuturor atribuțiilor prevăzute de lege după propria convi ngere.
5. Divizarea atribuțiilor procesuale la efectuarea urmăririi penale între procuror și
ofițerul de urmărire penală. La faza urmăririi penale se constată activitatea a două părți:
procurorul și organul de urmărire penală. Astfel, procurorul exercită func ția de conducere a
umăririi penale, are puterea de a confirma sau a adoptat hotărârile specifice acestei faze, pe când
ofițerul de urmărire penală îi revine rolul strângerii probelor necesare în vederea descoperirii
infracțiunii și identificării făptuitoru lui.22
Ca fază a procesului penal, urmăr irea penală are o determinare s trictă, atât de pe poziția
desfășurării ei în timp, cât și pe poziția activităților desfășurate pe parcursul ei. Referitor la
aspectul desfășurării în timp, urmărirea penală se situează între două limite: o limită inițială și o
limită finală.
Limita inițială a urmări rii penale corespunde începerii urmăririi penale și determinată
începutului raporturi lor juridice procesuale între pă rți și alte persoane care participă în proces.
Momentul î nceperii urmăririi penale este marcat prin ordonanță. Prin începerea urmăririi penale
se creează cadrul legal în care organele de urmărire penală pot desfășura toate activitățile ce se
înscriu în obiectul urmăririi penale.23
Limita finală este reprezentată de trimiterea în judecată a învinuitului, moment marcat de
rechizitoriu l întocmit de procuror. De îndată ce este înaintată cauza penală în instanța de
judecată, activitatea de urmărire penală este încheiată. Urmărirea penală poate lua sfârșit și prin
scoat erea persoanei de sub urmărirea penală, încetarea urmăririi penale ori clasarea cauzei
penale.
Totalitatea acțiunilor realizate în cadrul urmăririi penale sunt înscrise prin intermediul
proceselor -verbale, care au ca scop să confirme desfășurarea acțiunilo r procesuale. Potrivit
Codulul de Procedură Penală procesele -verbale cuprind:
1. Locul și data efectuării acțiunii de urmărire penală;
22 Dolea I. ș.a. Drept Procesual Penal…, p.412
23 Ibidem , p. 410
17
2. Funcția, numele și prenumele persoanei care întocmește procesul -verbal;
3. Numele, prenumele și calitatea persoanelor care au p articipat la efectuarea
acțiunilor de urmărire penală, iar dacă este necesar, și adresele loc, obiecțiile și explicațiile
acestora;
4. Data, ora începerii și terminării acțiunii de urmărire penală;
5. Descrierea în amănunte a faptelor constatate, precum și a măs urilor luate în cadrul
efectuării acțiunii de urmărire penală;
6. Mențiuni privind efectuarea, în cadrul realizării acțiunii de urmărire penală, a
fotografierii, filmării, înregistrării audio, interceptării convorbirilor telefonice și a altor
convorbiri sau executarea mulajelor și tiparelor de urme, privind mijloacele te hnice utilizate,
condițiile și modul de aplicare a lor, obiectele față de care au fost aplicate aceste mijloace,
rezultatele obținute, precum și mențiunea că, înainte de a fi utilizate mijloacele tehnice despre
aceasta s -a comunicat persoanelor care partic ipă la efectuarea acțiunii de urmărire penală.
Procesele -verbale, în funcție de conținutul acțiunilor procesuale redate, pot fi clasificate în:
Procese -verbale ce reprezintă o formă de fixare a mijlocului respectiv de probă (procese –
verbale de ascultare a bănuitului, învinuitului, martorului etc.);
Procese -verbale care sunt mijloace indepedente de probă și confirmă faptele stabilite în
cursul actelor de urmărire penală (procesele -verbale prin care se confirmă circumstanțele
constatate în cadrul cercetării la fața locului, percheziției corporale, a domiciliului, ridicării
obiectelor, documentelor sau corespodenței, exhumării cadavrului ș.a);
Procese -verbale întocmite pentru a relata îndeplinirea cerințelor legii procesual -penale
(procese -verbale de notificar e a învinuitului privind dispunerea expertizei, de prezentare
învinuitului și apărătorului său materialele dosarului penal etc.)24
Necesitatea și importanța urmării penale derivă tocmai din faptul că organele de umărire
penală trebuie să constate la timp și în mod complet faptele comise, să -i identifice pe făptuitori și
să pună la dispoziția instanțelor de judecată materialul probator necesar pentru stabilirea
vinovăției făptuitorului în vederea sa ncționării lor conform legii. Urmărirea penală de asemenea
fiind considerată o etapă obligatorie de pregătire prejudiciară a materialelor cauzei penale, putem
constata că scopul acesteia este trimiterea cauzei în judecată pentru tragerea la răspundere penală
a făptuitorului sau, după caz, aplicarea măsurilor de cons trîngere cu caracter m edical/educativ.
Relatând despre datele generale privind urmărirea penală, constatăm obligativitatea acestei etape
și împreună cu ea necesitatea terminării urmăririi penale și trimiterea cauzei în judecată.
24 Osoianu T. ș.a. Op. cit., p.18 -19
18
1.2 Organe le competente în exercitarea urmării penale
Potrivit art. 253 Codului Procesual Penal al Republicii Moldova „(1) urmărirea penală se
efectuează de către procuror și de către organele constituite conform legii în cadrul:
1) Ministerul Afacerilor Interne;
2) Serviciu Vamal;
3) Centru Național Anticorupție.
(2) Organele de urmărire penală sunt reprezentate de ofițeri de urmărire penală anume
desemnați în cadrul instituțiilor menționate în alin. (1) și subordonați organizațional
conducătorului instituției respectiv e.”
Din conținutul articolului dat rezultă noțiunea în sens larg de organ de urmărire penală
unde se include și procurorul. În principal procurorul (procuratura) în sistemul organelor de
urmărire penală este organ care conduce întreaga activitate efectuat ă de organele de urmărire
penală propriu -zisă. În cazurile prevăzute de articolul 270, procurorul (procuratura) exercită
nemijlocit urmărirea penală, deci este organ de urmărire penală în sens îngust. Prin urmare
reieșind din dispozițiile Constituției (art .124), a Legii cu privire la Procuratură (art.4 pct.b) și
dispozițiile Codului de Procedură Penală (art. 52, 253, 270) rezultă că procurorul (procuratura)
este organ de urmărire penală cu atribuții de conducere sau după caz de exercitare nemijlocită a
urmă ririi penale.25
Potrivit legislați ei procesual penale constatăm că organe le competente de a desfășura
acțiuni de urmărire penală sunt: procurorul; organele constituite conform legii în cadrul
Ministerului Afacerilor Interne, Serviciu Vamal și Centru Naționa l Anticorupție.
Organele de urmărire penală trebuie să aibă un rol activ pe toată durata urmăririi penale.
Astfel acesta este obligat să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului și pentru
lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei s oluționări a acesteia. De asemenea,
organul de urmărire penală adună probe atât în favoarea cât și în defavoarea învinuitului,
inculpatului.26
Organul de urmărire penală al Ministerului Afacerilor Interne este de competență materială
generală spre deosebire de celelalte organe care sunt de competență materială specială. Conform
art. 266 din Codul de Procedură Penală a Republicii Moldova, organul de urmărire penală al
Ministerul Afacerilor Interne efectuează urmărirea penală pentru orice infracțiune care nu e ste
dată prin lege în competența altor organe de urmărire penală sau este dată în competența lui prin
ordonanța procurorului.
25 Dolea I. ș.a. Drept Procesual Penal. Comentariu… p.398
26 Pintea A. Drept Procesual Penal . București: Lumina Lex, 2002, p.317
19
Organul de urmărire penală al Serviciului Vamal desfășoară urmărirea penală în privința
infracțiunilor de contrabandă (art. 248 Co d Penal al Republicii Moldova) și pentru infracțiunea
prevăzută de art. 249 Cod Penal – eschivarea de la achitarea plăților vamale. 27
Organele de urmărire penală al Centrului Național Anticorupție efectuează urmărirea
penală în privința următoarele infracț iuni prevăzute de legislația penală: spălarea banilor (art.
243), finanțarea terorismului (art. 279), infracțiunile stabilite în capitolul XV al Codului Penal
RM „infracțiunii contra bunei desfășurării a activității în sfera publică” (coruperea pasivă – art.
324, coruperea activă – art. 325, traficul de influență – art. 326 ș.a) și pentru infracțiunile
stabilite în capitolul XVI CP al RM „infracțiuni de corupție în sectorul privat” (luarea de mită –
art. 333, darea de mită – art. 334, abuzul de serviciu – art. 335).
În ceea ce privește procurorul ca organ de urmărire penală, el deține competență personală
astfel i se conferă atribuții în domeniul dat în depedență de calitatea făptuitorului sau de calitatea
victimei infracțiunii. Conform legislației procesua le, procurorul exercită urmărirea penală în
cazurile infracțiunilor săvârșite de: Președintele țării; Deputați; Membri ai Guvernului;
Judecători; Procurori; Executori judecătorești; Ofițeri de urmărire penală, colaboratori ai
organelor care desfășoară acti vitatea specială de investigație; Minori; Procuror General;
Directorul, adjuncții și angajații Centrului Național Anticorupție. De asemenea în ce privește
calitatea victimelor, procurorul are atribuția de a exercita urmărirea penală în cazurile atentatelor
la viața colaboratorilor de poliție, ofițerilor de urmărire penală, ofițerilor de informații și
securitate, procurorilor, judecătorilor, executorilor judecătorești sau a membrilor familiilor
acestora, dacă atentatul este legat de activitatea acestora.
Procurorul exercită urmărirea penală și asupra unor categorii aparte de infracțiuni precum
ar fi: infracțiunile de tortură, tratamen t inuman sau degradant (art. 166¹ – Cod Penal al RM),
infracțiunile contra păcii și securității omenirii (art. 135 -144 Cod Pena l al RM) și infracțiunile
contra securității statului (art. 337 -347 Cod Penal al RM).Ordinea în care se vor efectua acțiunile
de urmărire penală nu poate fi prestabilită , urmând ca persoana care efectuează urmărirea penală
să se decidă care acțiune o va ef ectua la momentul respectiv, reieșind din circumstanțele concrete
ale cauzei. Urmărire penală rezidă din faptul că anume aici se concentrează efortul principal din
partea organelor de urmărire penală și a procurorului în scopul stabilirii făptuitorului și atragerii
lui la răspundere penală. Legiuitorul a descris procedura de efectuare a fiecărei acțiuni de
urmări re penală în partea generală a Codului de Procedură P enală, iar în partea specială acesta a
prevăzut anumite reguli aplicabile la efectuarea tuturo r acțiunilor de urmărire penală.
27 Codul Penal al Republicii Molova nr. 985 din 18.04.2002. Publicat: 14.04.2009 în Monitorul Oficial Nr.72 -74 art
Nr: 195
20
Organul de urmărire penală deține un șir de obligații în vederea exercitări atribuțiiilor sale,
dintre care am putea enumera următoarele: să adune probe atât în defavoarea , cât și în favoarea
bănuitului, învinuitului; să s tabilească toate circumstanțele prevăzute de articolul 96 (faptele
referitoare la existența elementelor infracțiunii, precum și cauzele care înlătură caracterul penal
al faptei; circumstanțe prevăzute de lege care atenuează sau agravează răspunderea penală a
făptuitorului; datele personale care caracterizează inculpatul și victima; caracterul și mărimea
daunei cauzate prin infracțiune; toate circumstanțele relevante la stabilirea pedepsei); să
primească și să examineze plângerile sau denunțurile referitoare la infracțiuni; obligația de a lua
toate măsurile necesare pentru prevenirea și curmarea infracțiunii; obligația de a explica
drepturile și obligațiile participanților la urmărirea penală; să examineze cererile și demersurile
participanților la proces și altor persoane interesate; să ia măsuri pentru asigurarea securității
participanților la proces și altor persoane.28
Urmărirea penală are un conducător, numit în modul stabilit de lege. Uneori, aceste
atribuții a conducătorului organului de urmărire penală sunt exercitate de ofițerul de urmărire
penală. Conducătorul urmăririi penale exercită un control asupra efectuării la timp a acțiunilor de
descoperire ș i prevenire a infracțiunilor, i a măsuri pentru a asigura sub toate aspectele, complet
și obiectiv , urmă rirea penală.
În exercitarea atribuțiilor sale, conducătorul organului de urmărire penală:
Transmitе ofițerului de urmărire рenală spre soluționare sesizările și materialele
referitoare la săvârșirea infracțiunilor;
Reрartizеază, prin rezoluție, ofițerilor de urmărire penală cauzele penale pentru
efectuarea urmăririi penale;
Disрunе, cu încuviințarea procurorului, efectuarea urmăririi рenale de către mai mulți
ofițeri de urmărire penală;
Rеtragеrea, prin ordonanță, materialele și cauza penală de la un ofițe r de urmărire penală
și le transmitе altui ofițer de urmărire penală pentru efectuarea urmăririi рenale, aducând acest
fapt la cunoștința procurorului care conduce urmărirea penală;
Este în drерt să -și rețină sesizările, cauzele penale рentru efectuarea u rmăririi penale
personal, adoptâ nd o ordonanță de primirе a cauzei;
Înaintеază рrocurorului demersuri cu рrivire la anularea unor acte juridice nelegitime ale
ofițеrului de urmărirе pеnală.29
28 Dolea I. ș.a. Cod de Procedură Penală. Comentariu…, p.399
29 https://dreptmd.wordpress.com/cursuri -universitare/drept -procesual -penal -partea -speciala/competenta -si-
sistemul -organelor -de-urmarire -penala/ (vizitat la 24.03.2016)
21
În privința persoanelor ce dețin calitatea de ofițer de urmărire penală, în Republica
Moldova această activitate este reglementată în m od special prin intermediul Leg ii nr. 333
privind statutul ofițerului de urmărire penală. În acest context art. 1 al Legii date stabilește că
ofițerul de urmărire penală este persoana ca re, în numele statului și în limitele competenței sale,
efectuează nemijlocit urmărirea penală în cauze penale și exercită alte activități prevăzute expres
de lege. De asemenea alin. 2 al aceluiași articol prevede că nu pot avea calitatea de ofițer de
urmă rire penală angajații organelor de urmărire penală abilitați cu funcții de menținere a ordinii
publice, de control sau de exercitare a activității operative de investigații, care au statut de
persoane învestite cu funcții de constatare a infracțiunilor, st abilit prin lege.30
Ofițerul de urmărire penală , potrivit legislației actuale , îi este stabilit un șir de principii de
activitate. Astfel , în domeniul dat am putea menționa că în exercitarea atribuțiilor, ofițerul de
urmărire penală este indepe ndent, se supune numai legii, indicațiilor scrise ale conducătorului
organului de urmărire penală, ale procurorului și hotărârilor instanței de judecată, emise în
limitele competenței lor și în conformitate cu legislația în vigoare. De asemenea urmărire penală
în ca uze penale se efectuează în strictă conformitate cu prevederile Constituției Republicii
Moldova, ale Codului Penal și ale Codului de Procedură Penală, ale altor legi, cu principiile și
normele unanim recunoscute ale dreptului internațional. Activitate ofiț erului de urmărire penală
se bazează pe principiul legalității, egalității tuturor persoanelor în fața legii și prezumției
nevinovăției. Ofițerul de urmărire penală apreciază probele în conformitate cu propria
convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate, dobândite în modul stabilit
de legislație.31
Atribuțiile, sarcinile de baza ale procurorului în domeniul urmăririi penale sunt
reglementate pe lângă Codul de Procedura Penală și în Legea cu privire la Procuratură. Astfel
art. 7 stabi lește „la examinarea sesizărilor, petițiilor și materialelor parvenite în Procuratură de la
persoane fizice și juridice, precum și la autosesizare în cazul investigațiilor efectuate din oficiu,
procurorul, în limita competenței sale, investighează cazul în vederea constatării existenței sau
inexistenței încălcării de lege care atrage răspunderea penală, identificării persoanelor vinovate
și, în funcție de rezultate, decide asupra pornirii urmăririi penale sau asupra unor alte măsuri de
reacționare la încălc ările de lege depistate.”32
30 Legea privind statutul ofițerului de urmărire penală nr.333 din 10.11.2006. P ublicată: 22.12.2006 în Monitorul
Oficial Nr.195 -198 art Nr: 918
31 Ibidem , art.3
32 Legea cu privire la Procuratură nr.294 din 25.12.2008, publicat: 17.03.2009 în Monitorul Oficial Nr . 55-56 art.
Nr:155, art.7
22
Este de menționat că procurorul execută urmărirea penală în mod nemijlocit/direct sau
participă la conducerea urmăririi penale, din acest considerent constatăm că prezența acestuia
este obligatorie în toate cauzele penale. Procu rorul efectue ază nemijlocit urmărirea penală în
formele și prin mijloacele procedurale, prevăzute de lege, fără a i se impune, de regulă, avizarea,
autorizarea sau confirmarea actelor sale de către procurorul ierarhic superior. Spre deosebire de
ofițerii d e urmărire penală, care propun și înaintează procurorului demersuri în vederea obținerii
autorizație pentru efectuarea anumitor acțiuni: neînceperea urmăririi penale, punerea sub
învinuire a persoanei, încetarea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală etc., în cauzele
în care efectuează nemijlocit urmărirea penală, procurorul realizează el însuși aceste acțiuni
procesuale.33
Articolul 9 al Legii cu privire la Procuratura reglementeză atribuțiile pe care le exercită
procurorul în domeniul conduceri i urmăririi penale. În acest co ntext putem menționa
următoarele, că pentru asigurarea aplicării legii penale de către organele de urmărire penală, de
organele de constatare și de organele care exercită activitatea specială de investigații, procurorul
condu ce urmărirea penală, controlează corespunderea acțiunilor procesuale ale acestor organe
prevederilor Codului de procedură penală, ale altor acte normative, precum și ale actelor
internaționale. Astfel procurorul este în drept să inițieze sancționarea încăl cărilor de lege,
neîndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor de servicu, comise de ofițerii de urmărire penală,
de lucrătorii organelor de constatare și ai organelor care exercită activitatea specială de
investigații.34
O sarcină importantă desfășurată de Procurorul General și procurori ierarhic inferior este să
coordoneze activitatea de combatere a criminălității desfășurată de organele de urmărire penală,
de organele de constatare și organele care exercită activitatea specială de investigații. Pentru a
asigura coordonarea activității organelor sus menționate procurorii planifică activități comune în
vederea exercitării atribuțiilor acestor organe; convoacă ședințe de coordonare; formează grupuri
de lucru; stabilesc criterii de evaluare a activității org anelor de urmărire penală și modul de
evidență și de mișcare a cauzelor penale, solicită informații statistice și de alt gen de care au
nevoie; emit instrucțiuni metodologice și de reglementare, executorii pentru organele de urmărire
penală, pentru organel e de constatare și pentru organele care exercită activitatea specială de
investigații, în probleme ce țin de aspectele de aplicare a legislației și de eficiența activității de
combatere și de prevenire a criminalității.35
33 Didîc V. ș.a. Op. cit., p.190
34 Legea cu privire la Procuratură…, art. 9 alin. (1) -(2)
35 Ibidem , art.9 alin. (3) -(4)
23
Procurorul deține funcția de a supr aveghea modul de realizare a urmăririi penale. În cadrul
acestei activități, procurorul are drept de intervenție și decizie asupra oricărui act efectuat de
organul de cercetare penală indiferent de natura, obiectivele și momentul în care intervin, dând
activității de supraveghere un caracter plenar, complet și permanent, supravegherea se desfășoară
în secret, necontradictoriu și în formă scrisă, de îndată ce este posibil și în orice loc apare
necesitatea. Supravegherea de către procuror a activității de cer cetare penală fiind o obligație de
serviciu și procesuală, ea se efectuează din oficiu, prin verificarea actelor de cercetare penală.
Verificarea lucrărilor de cercetare penală se efectuează în tot cursul cercetării penale și în mod
obligatoriu la terminar ea ei. În cursul cercetării penale verificarea lucrărilor se efectuează sau
prin deplasarea periodică a procurorului la sediului organului de cercetare penală sau prezentând
la sediul procuraturii, de către organul de cercetare, toate dosarele solicitate d e el spre verificare
cu toate actele, materialele și datele cauzei. De asemenea, verificarea lucrarilor de cercetare
penală se efecuează și atunci când legea obligă pe procuror să dea o autorizație sau încuviințare
prealabilă ori să efectueze un act sau să ia o măsură procesuală, caz în care organul de cercetare
penală îi prezintă procurorului dosarul pentru a se informa și a verifica dacă propunerile ce i se
fac sunt legate și temeinice în funcție de materialele dosarului.
Procurorul reprezintă persoana ca re trebuie să depună tot profesionalismul său pentru a
conduce urmărirea penală în mod obiectiv, corect și complet pentru ca în final ca rezulatat să se
atragă la răspunderea penală persoana care se face vinovată de săvârșirea faptei comise.
Organele de u rmărire penală au o competența bine determinată de legea. Prin activitatea
care o desfășoară aceste organe permanent urmăresc aflarea adevărului cu privire la faptă și
făptuitor, impiedicând astfel tragerea la răspundere penală a celor nevinovați asigurând în același
timp respectarea drepturilor și libertăților cetățenești.
1.3 Caracteristica fazei terminării urmării penale și trimiterea cauzei în
judecacată
Urmărirea penală este cuprinsă între două momente, cel al începerii urmăririi penale și
momentul în car e procurorul dă o soluție prin trimiterea în judecată sau o soluție de
încetare/clasare . După ce au fost administrate toate probele și organul de cercetare penală a ajuns
la concluzia că este necesar să propună trimiterea în judecată a învinuitului sau inc ulpatului,
cercetarea penală este terminată. Prin înaintarea cauzei procurorului, cu propunerea de a se
dispune trimiterea în judecată, organul de cercetare penală se desesizează.36
36 Tulbure A. Ș, Ta tu A. M. Tratat de drept procesual penal . București: All Beck, 2001, p.308
24
Terminarea urmăririi penale este considerat momentul final al urmăririi penale, atunci când
organul de urmărire penală apreciază că sunt suficiente probele administrate și procurorul poate
elabora una din soluții: trimiterea în judecată a cauzei, încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei
penale sau scoaterea de sub urmărire.
Constatând că probele administrate sunt concludente și suficiente pentru a termina
urmărirea penală, organul de urmărire penală înaintează dosarul procurorului însoțit de un raport,
în care consemnează rezultatul urmăririi, cu propunerea de a dispune una din soluțiile prevăzute
în art. 291.37
Actualmente pot fi specificate o serie de definiții care au ca scop sa elucideze ce reprezintă
terminarea urmăririi penale. Astfel am putea speci fica următoarele aspecte:
Terminarea urmăririi penale – etapa finală a fazei urmăriri penale, care survine atunci
când toate acțiunile de urmărire penală privind cercetarea sub toate aspectele, completă și
obiectivă a circumstanțelor cauzei au fost efectu ate și este necesar de adoptat o hotărâre privind
soarta juridică a cauzei penale.38
Potrivit Dicționarului de Drept Procesual – Penal, teoreticenii care l -au elaborat consideră
terminarea urmăririi penale ca fiind momentul când organul judiciar a îndeplini t toate activitățile
de cercetare și a administrat probele din care și -a format concluzia trimiterii în judecată a
învinuitului, urmând să înainteze dosarul în vederea pronunțări asupra acestei chestiuni.
Terminarea urmăririi penale este etapa finală a faz ei urmăririi penale, care survine atunci când
toate acțiunile de urmărire penală privind cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă a
circumstanțelor cauzei au fost efectuate și este necesar de adoptat o hotărâre privind soarte
juridică a cauzei penale. Terminarea urmăriri penale, potrivit aprecierii organului de urmărire
penală, are un caracter prezumativ și nu pune efectiv capăt fazei de urmărire penală, decât atunci
cînd procurorul dispune, fie trimiterea în judecată, fie stingerea procesului penal. Procesual,
terminarea urmăririi penale constituie trecerea activității de sub urmărire la un stadiu substanțial
și formal mai avansat, în desfășurarea acestei activități.39
Tеrminarеa urmăririi pеnale – o etapă a fazei de urmărire penală în care orga nul de
cеrcеtarе, după ce a apreciat că a administrat toate probele necesare în cauză, pregătește dosarul
în vеdеrеa înaintării lui procurorului, pentru ca acesta să se pronunțe potrivit legii.40
37 https://dreptmd.wordpress.com/cursuri -universitare/drept -procesual -penal -partea -speciala/desfasurarea –
urmaririi -penale/ (vizitat la 25.03.2016)
38 Dolea I. ș.a. Drept Procesual Penal…, p.475
39 Rusu V., Gavajuc S., Gheorghieș A.,Gherasim D., Gherasim A., Rusu L. Dicționar de Drept procesual -penal ,
Chișinău: Pontos, 2012, p.233
40 http://legeaz.net/dictionar -juridic/terminarea -urmaririi -penale (vizitat la 25.03.2016)
25
Terminarea urmăririi penale – mom ent final al urmăririi penal e, care are loc odată cu
epuizarea tuturor activităților desfășurate de organele de cercetare penală. În cauzele în care nu a
fost pusă în mișcare acțiunea penală, organul de cercetare, după efectuarea actelor de cercetare
penală, dacă există învinuit în c auză și se constată că împotriva acestuia sunt suficiente probe,
procedează la o nouă ascultare a învinuitului, aducândui -se la cunoștință și învinuirea. Dosarul
este înaintat împreună cu un referat către procur оr, care urmează să se pronunțe asupra trimiterii
în judecată. În cauzele în care acțiunea penală a fоst pusă în mișcare, după completarea cercetării
și după prezentarea materialului de urmărirе penală, organul de cercetare penală înaintează de
îndată procurorului dosarul cauzei însoțit de un r eferat, pentru a se pronunța asupra trimiterii în
judecată.41 (Definiție elaborată potrivit lеgislației române, constatăm ca diferențe existența a
doua situații: cauza penală pusă în mișcare și cauza penală nepusă în mișcare, ceea ce nu este
prezent în legi slația RM).
Terminarea umăririi penale potrivit opiniei lui Rotaru V. oricât de bizar ar suna p еntru
unii, dar, conform legii, urmărirea penală se termină și nu se finisează ori finaliz еază.
Terminarea urmăririi penale desemnează momentul când procur оrul c onsideră că probele
colectate sunt suficiente și este gata să transmită dosarul instanței de judecată. Deci terminarea
urmării penale trebuie deosebită de încetarea urmăririi penale, când în cauză încetează orice
activitate.42
Atunci când probele adunate su nt suficiente pentru a dovedi că fapta investigată a fost
comisă , că anume persoana pusă sub învinuire a săvârșit -o și că această persoană poate fi trasă la
răspundere, procurorul decide terminarea urmăririi penale.43 Astfel putem menționa că
terminarea urm ărirea penală reprezintă о etapă obligatorie și necesară pentru desfășurarea
succesivă a tuturor etapelor procesului penal. Această fază este considerată una de tranziție, prin
intermediul terminarea urmăririi penale se poate trece la cea de -a dоua etapa a procesului penal –
judecarea cauzei.
Prin terminarea urmăririi penale legea se referă la situația când organul de urmărire penală
a îndeplinit toate acțiunile de urmărire penală, administrând suficient probe, constatând că este
cazul ca învinuitul să fie trimis în judecată, înaintând dosarul procurorului. Imediat după ce
procurorul a dispus terminarea urmăriri penale urmează a se decide de a lua una din soluțiile
prescrise la art. 291 C оd de Procedură Penală al RM, una din soluții fiind și întocmirea
rechizitorului prin care se dispune trimiterea cauzei în judecată.
41 http://legeaz.net/dictionar -juridic/terminarea -urmaririi -penale (vizitat la 25.03.2016)
42 Rotaru V. Op. cit., p.136
43 Ibidem , p.29
26
Ca aspect comparat , în legislația română există de asemenea instituția terminării urmăririi
penale , însă ea apare sub două modalități:
1. Terminarea urmăririi penale fără punerea în mișcare a urmă ririi penale (în cazul în
care cercetarea penală se efectuează în întregime față de învinuit, această modalitate de efectuare
a urmăririi penale este denumită de lege, urmărire fără punerea în mișcare a acțiunii penale.
Pentru aceasta este necesar să fie î ndeplinite două condiții: să existe învinuit în cauză și să existe
probe suficiente în acauzare din care să rezulte că este posibil tragerea acestuia la răspundere);
2. Terminarea urmăririi penale cu punerea în mișcare a urmăririi penale (dacă în
cauză s -a pu s în mișcare acțiunea penală, când organul de cercetare penală consideră că
cercetarea penală este completă și după îndeplinire, dacă este cazul, a dispozițiilor privitoare la
prezentarea materialului de urmărire penală, cercetarea penală se consideră term inată.
Desesizarea organului de cercetare penală în favoarea procurorului se va face prin înaintarea
procurorului dosarului cauzei însoțit de un referat).44
Prima modalitate de terminare a urmăriri penale – fără punerea în mișcare a urmăririi
penale, cunoaș te trei momente distincte:
– audierea învinuitului (când organul de cercetarea penală apreciază că există suficiente
probe împotriva învinuitului pentru a fi tras la răspundere penală, procedează la o ultimă
ascultare a acestuia, îi aduce la cunoștință învinuirea și îl întreabă totodată dacă are de propus și
alte probe de apărare. Când organul de cerecetare penală găsește întemeiate propunerile, le
admite prin rezoluție și procedează la completarea cercetărilor. Dacă propunerile nu au fost
găsite întemei ate, vor fi respinse prin rezoluție. Dacă învinuitul nu a propus noi probe ori
propunerile au fost respinse sau dacă cercetările au fost completate, cercetarea se consideră
terminată)45;
– înaintarea dosarului privind pe învinuit (considerând cercetarea termi nată, organul de
cercetare penală întocmește un referat în care consemnează rezultatul cercetărilor.46 Dosarul și
referatul de terminarea a urmăririi penale se înaintează procurorului, pentru a lua o soluției
pentru cazul dat. Toate mențiunile cuprinse în r eferat se vor analiza, în special se va verifica
toate probele administrate atât cele în defavoarea inculpatului cât și cele în favoarea acestuia):
– prezentarea materialului de urmărire penală de către procuror (după ce organul de
cercetare penală a înainta t dosarul și referatul cu propuneri de trimitere în judecată, procurorul
este obligat să îl cheme pe învinuit și să -i prezinte materialul de urmărire penală).
44 Tulbure A. Ș. ș.a Op. cit., p.309
45 Ionescu L., Urmărirea penală, București , 2009 -2010, p.128 -129
46 Ibidem , p.129
27
În cauzele în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare, după îndeplinirea de către organul
de cerectare penală a tuturor îndatoririlor legate de prezentarea materialului, cercetarea se
consideră terminată. Nemaiavând de îndeplinit alte acte de cercetare, organul de cercetare penală
înaintează de îndată procurorului dosarul însoțit de un referat de terminare a urmăririi penale,
spre a decide asupra modului de rezolvare a cauzei. Referatul are caracter de sinteză, cuprizând
principalele aspecte ale cauzei, și anume concluziile la care a ajuns organul de cercetare penală
pe baza probelor administrate î n legătură cu fapta care formează obiectul învinuirii și ultima
încadrare juridică dată faptei.
Trimiterea în judecată potrivit Dicționarului Procesual -Penal este considerat ultimul
moment al fazei de urmărire penală. Această etapă intră, de regulă, în st ructura oricărui proces
penal. Prin trimiterea cauzei în judecată are loc dezinvestirea procurorului din calitatea lui de
organ de urmărire penală, acesta fiind lipsit de posibilitatea de a lua careva măsuri și de a
interveni în desfășurarea ulterioară a a ctivităților procesuale în acestă calitate. Trimiterea în
judecată este ultimul moment în care procurorul este singurul organ competent să decidă asupra
soluțiilor ce pot fi date în cauza penală.47
În sens larg terminarea urmăririi penală este privită ca o etapă, activitatea procesuală a
căreia are, în primul rând, ca obiect verificarea lucrărilor penale, adică modul în care s -a efectuat
activitatea de cercetare, dacă au fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea
adevărului, dacă urmărirea p enală este completă, dacă există probele necesare și legal
administrate. Această verificare constituie o garanție că nici o cauză penală lipsită de temei nu va
ajunge în faza de judecată și că, dimpotrivă, vor ajunge în acestă fază numai cauzele suficient
cerectate, în care există probele necesare și sunt respectate cerințele legii. Activitatea din cadrul
etapei trimiterii în judecată contribuie la buna desfășurare a procesului penal în faza de judecată,
prin înlăturarea gravelor neajunsuri ce ar rezulta di n aglomerarea acestei faze cu judecarea unor
cauze cu învinuiri netemeinice sau insuficient cercetate. 48
Trimiterea în judecată, privită în raport cu faza urmăririi penale, constituie, o etapă
procesuală componentă a acestei faze. Această etapă intră de re gulă în structura oricărui proces
penal. Fac excepție cauzele în care în urma desfășurării urmăririi penale se dispune de încetare a
urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau clasarea dosarului. Desigur este necesar
obligatoriu să existe un t emei prescris de lege pentru a nu trimite cauza în judecată și a lua una
din soluțiile sus menționate. Trimiterea în judecată, privită ca act procesual, are o dublă
funcțiune: pune capăt fazei de urmărire penală și servește la sesizarea instanței de judeca tă.
47 Rusu V. ș.a. Op. cit., p.235
48 Ibidem, p.236
28
Trimiterea în judecată încheie astfel o fază procesuală și precede, declanșează pe cealaltă,
constituind în felul acesta elementul de legătură între aceste două faze: faza de urmărire penală
ale cărei rezultate le sintetizează și faza de judecată căre ia îi supune, în limitele acestora
rezultate, rezolvarea procesului.49 Considerăm astfel obligativitatea și importanța majoră pe care
o manifestă terminarea urmăririi penale și trimiterea cauzei în judecată ca fază distinctă a
procesului penal.
Activitatea procesuală a trimiterii în judecată are în primul rând ca obiect verificarea
lucrărilor penale, adică modul în care s -a efectuat activitatea de cercetare, dacă au fost respectate
dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului, dacă urmărirea penală este completă, dacă
există probele necesare și legal administrate.50 Potrivit doctrinarului Pintea A. c ontrol dat se
efectue ază pentru a nu admite ca în instanță să ajungă cauze lipsite de temei. Sesizarea instanței
și trimiterea cauzei în judecată reprezintă ultimul moment al fazei de urmărire penală. De îndată
ce trimiterea în judecată se realizează, urmărirea penală se consideră a fi complet epuizată iar din
acel moment procurorul nu mai poate lua nici o măsură și nu mai are în continuarea procesu lui
prerogativele pe care le -a avut ca organ de supraveghere a urmăririi penale.51
Prin actul de trimitere în judecată, care este realizat de către procuror, se stabilește că sunt
întrunite toate condițiile, pentru ca persoana față de care s -a desfășurat ur mărirea penală, să fie
atrasă la răspundere. Din acest moment organele de urmărire penale se dezinvestesc, iar odată cu
primirea dosarului de către instanță este investită cu atribuții instanța și începe a doua fază a
procesului penal. Este de menționat că organele de urmărire penală nu intră în raporturi directe
cu instanța de judecată, procurorul este persoana îndreptățită cu sarcina de a trimite în judecată o
anumită cauză, și anume prin intermediul actului de trimitere, actul prin care procurorul
trimiț ând pe inculpat în judecată, se desesizează și pierde rolul de conducător al urmăririi penale,
și capătă noi atribuții care sunt conferite de calitatea nouă pe care o deține ca – acuzator de stat.
Activitatea procesuală din etapa trimiterii în judecată ar e în primul rând ca obiect
verificarea lucrărilor penale, adică modul în care s -a efectuat activitatea de cercetare, dacă au fost
respectate dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului, dacă urmărirea penală este
completă, dacă există probele ne cesare și legal administrate. 52 De asemenea o sarcină importantă
a acestei faze constă în atribuția ce îi revine procurorului de a prezenta toate materialele tuturor
părților interesate în cauza dată.
49 Dongoroz V., K ahane S., Antoniu G., Bulai C., Iliescu N., Stănoiu R. Explicații teoretice ale Codului de Procedură
Penală Român (Volumul VI, Ediția a II -a), București: All Beck, 2003, p. 63
50 Dolea I. Drept Procesual Penal…, p.475
51 Pintea A. Drept procesual penal , București: Lumina Lex, 2002, p.360 -361
52 Dongoroz V. ș.a. Op. cit., p.63
29
Prin intermediul studiului efectuat , putem menționa urm ătoarele concluzii de rigoare,
urmărirea penală reprezintă o etapă esențială și obligatorie în cadrul procesului penal, aceasta
fiind realizată de organe competente (procuror, ofițer de urmărire penală) are ca scop principal
de a colecta toate probele nece sare care vor fi utilizate în vederea stabilirii tuturor
circumstanțelor infracțiunii și identificării făptuitorului pentru a fi atras la răspundere penală.
Urmărirea penală se finalizează prin trimiterea cauzei în judecată, dacă probele administrate
confi rmă cu certitudine existența unei infracțiuni și stabilește persoana care se face vinovată de
săvârșirea acestei fapte. Terminarea urmăririi penale reprezintă acea etapă prin care se constată
rezultatul obținut în urma cercetării penale, care se confirmă d e către ofițerul de urmărire penală
care prezintă dosarul însoțit de un raport procurorului, prin care își expune concluziile obținute în
urma desfășurării urmăririi penale.
Trimiterea în judecată se efectuează în exclusivitate de către procuror, din aces t moment el
devin e acuzator de stat și nu mai poate efectua careva acțiuni de cercetare. Prin intermediu l
acestei faze se efectuează o legătură cu etapa de judecată. Din acest moment urmează să se
realizeze principiul contradictorialității și egalității ar melor, principii necesare pentru ca în final
judecătorul să ia decizia corectă pentru cauza penală pusă pe rol. Consider că terminarea
urmăririi penale și transmiterea cauzei în judecată reprezintă un punct obligatoriu, binevenit și
necesar pentru a obținu t rezultatul constat – de aflare a adevărului, de apărare a ordinii de drept,
apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, precum și a educa cetățenii în spiritul
respectării legii.
30
CAPITOLUL II. Atribuțiile participanților la terminarea urmăririi penale și trimiterea
cauzei în judecată
2.1 Remiterea cauzei procuror ului de către organul de urmărire penale
Esența termină rii urmăririi penale constă în aceea, că ofițerul de urmărire penală
finalizând examinarea cauzei penale, face anumite concluzii pe rezultatele activității sale,
apreciază, evaluează probele administrate din punct de vedere dacă ele obiectiv, complet și sub
toate aspectele evidențiază circumstanțele cauzei. De asemenea se constată dacă ansamblu l de
probe obți nute sunt destule și folositoare pentru a lua decizia definitivă în cauza penală dată.
Organul de urmărire penală constatând că probele administrate sunt concludente și
suficiente pentru a termina urmărirea penală, înaintează procurorului dosarul însoțit de un
raport cu propunerea de a dispune una din soluțiile prevăzute în art. 291 Cod de Procedură
Penală al Republicii Moldova. În cazul în care urmărirea penală în aceeași cauză se efectuează
în privința mai multor fapte și mai multor persoane, raportul va cuprinde mențiunile cu privire
la fapta săvârșită; persoana învinuitului; încadrarea juridică a faptei; probele administrate, în
privința tuturor faptelor și a tuturor persoanelor.53
Raportul privind terminarea urmăririi penale se întocmește de către organ ul de urmărire
penală atât în cazul când făptuitorul a fost pus sub învinuire conform art. 281 și 282 Cod de
Procedură Penală al RM, precum și în cazul când acesta nu a fost pus sub învinuire. În ultimul
caz, în raportul de terminare a urmăririi penale se va face propunerea de punere sub învinuire
fără să se întocmească un raport aparte conform dispozițiilor art. 280 CPP al RM. 54 Dacă după
punerea sub învinuire a făptuitorului , din probele administrate rezultă schimbarea sau
completarea acuzării, organul de urmărire penală face propunerile respective în raportul de
terminare a urmăririi penale.55
Remiterea cauzei procurorului se va face în exclusivitate de către ofițerul de urmărire
penală care a participat la cercetarea penală și care deține toate probele ne cesare prin care se
constată necesitatea terminării urmăririi penale. Ofițerul de urmărire penală urmează a înainta
procurorului dosarul ș i un raport în care se indică rezultatele urmăririi penale și propunerea de
a dispune una din următoarele soluții:
53 Didîc V. ș.a. Op. cit., p.165
54 Dolea I. ș.a. Cod de Procedură Penală. Comentariu…, p.445
55 Ibidem, p.476
31
– De a pune sub învinuire făptuitorul, dacă acesta nu a fost pus pe parcursul desfășurării
urmăririi penale. Această propunere va fi înaintată atunci când din materialele dosarului se
constată existența faptei infracționale, a fost depistat făptuitorul și ace sta poartă răspundere
penală și nu a fost pus sub învinuire în cursul urmăririi penale.
– Încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale sau scoaterea persoanei de sub
urmărire. Se va dispune atunci când vor exista temeiuri expres prevăzute de legislația prin care
se permite de a se înainta o astfel de propunere. De asemenea se poate înainta propunerea dată
doar atunci când din probele administrate rezultă soluția respectivă.
Modul de punere sub învinuire este stabilit expres de legislația procesual penală și
necesită a fi cu strictețe respectată pentru a nu surveni ulterior anularea actului întocmit.
Punerea sub învinuire se dispune de procuror prin ordonanță. Această trebuie să cuprindă: data
și locul întocmirii; de către cine a fost întocmită; nume le, prenumele, ziua, luna, anul și locul
nașterii persoanei puse sub învinuire, precum și alte date despre persoană care au importanță
juridică în cauză; formularea învinuirii cu indicarea datei, locului, mijlocului și modului de
săvârșire a infracțiunii ș i consecințele ei, caracterul vinei, motivelor și semnelor calificative
pentru încadrarea juridică a faptei, circumstanțelor în virtutea cărora infracțiunea nu a fost
consumată în cazul pregătirii sau tentativei de infracțiune, mențiunea despre punerea per soanei
respective sub învinuire în calitate de învinuit în această cauză conform articolului, alineatului
și literei articolului din Codul penal care prevede răspunderea pentru infracțiunea comisă.56
Ulterior acuzarea urmează a fi înaintată învinuitului în prezența avocatului în termen de
48 de ore din momentul emiterii ordonanței, persoana abilitată cu acestă sarcină este
procurorul. Trebuie să se țină cont în mod obligatoriu să fie prezent avocatul, pentru că în caz
contrar atrage nulitatea acestui act. D in acest motiv procurorul trebuie să ia toate măsurile
necesare pentru a face posibilă prezența apărătorului. Astfel procurorul este obligat să
înștiințeze avocatul ales sau numit, dacă acesta a fost admis în procesul penal sau să înștiințeze
din timp învi nuitul să -și invite un avocat ori să asigure prezențe unui avocat din oficiu.57 În
ceea ce privește înștințarea despre ordonanța de învinuire întocmită, procurorul trebuie să -l
informeze pe învinuit despre fapta pentru care este învinuit, în mod detaliat și încadrarea
juridică a acesteia.58
56 Cod de Procedură Penală…, art.281
57 Dolea I. ș.a. Drept Procesua l Penal. Comentariu…, p.434
58 Jidonu N. Dreptul la apărare al învinuitului și inculpatului (monografie). București: Rosetti,2004, p.38
32
S-a menționat anterior asupra faptului că ofițerul de urmărire penelă pe lângă toate
materialele trebuie să prezinte un raport privind terminarea urmăririi penale, care urmează să
cuprindă următoarele aspecte:
Fapta care a servit temei pentru pornirea urmăririi penale;
Informații cu privire la persoana învinuitului;
Încadrarea juridică a faptei;
Probele administrate;
Informații despre corpuri delicte și măsuri luate în privința lor, precum și locul unde se
află ele;
Măsuri asiguratori luate în cursul urmăririi penale;
Cheltuielile judiciare;
Măsurile preventive aplicate. 59
Raportul se începe cu descrierea faptei (faptelor) constatate în cursul urmăririi penale în
legătură cu care a fost pornită urmărirea penal ă, prec um și a tuturor faptelor penale săvârșite
de către învinuit (învinuiți), conexate în cauza dată. 60
Informațiile cu privire la persoana învinuitului cuprinde: numele, prenumele, patronimicul
(după buletinul de identitate); data și locul nașterii; domiciliul; cetăț enia; studiile; starea
familială; ocupația; date privind serviciu militar; date privind atecedentele penale; alte date
(necunoașterea limbii în care se desfășoară procesul, relații de rudenie cu partea vătămată sau
alți participanți din proces).61
În ce pr ivește încadrarea juridică a faptei săvârșite, în raport urmează a se include
nemijlocit articolul, aliniatul, punctul din Codul Penal al RM care stabilește răspunderea
pentru fapta infracțională comisă. Ofițerul de urmărire penală trebuia să ia în consid erație toate
probele legal administrate pentru a efectua o încadrare juridică corectă și echitabilă.
Datele privind probele administrate urmează a se menționa pentru fiecare faptă și învinuit
separat (în cazurile în care urmărirea penală s -a efectuat în pr ivința mai multor fapte și mai
multor persoane), se enumerează mijloacele de probă aflate în dosar, fără a descrie conținutul
acestora. Probele sunt considerate puncte forte, întrucât acestea au ca scop să demonstreze
nemijlocit faptele comise și persoanel e care se fac vinovate de fapta săvârșită. De asemenea la
terminarea urmăririi penale un aport deosebit se atribuie procurorului care are ca sarcină să
verifice legalitatea și temeinicia probelor.
59 Osoianu T. ș.a . Op.cit., p.120
60 Dolea I ș.a. Drept Procesual Penal…, p.476
61 Dolea I. ș.a. Cod de Procedură Pena lă. Comentariu…, p.445
33
Codul de Procedură P enală în art. 289 „terminarea urmăririi penale și trimiterea cauzei
procurorului”, alin.(4) specifică o serie de informații care mai pot fi incluse în raport.
Informații despre corpurile delicte și măsurile luate în privința lor; urmează a se include
facultativ atunci când deținem anumite date cu privire la corpurile delicte. De asemenea dacă
pe parcursul urmăririi penale s -a dispus aplicarea unor măsuri preventive față de făptuitor sau
au fost luate careva măsuri asiguratorii în curs ul urmăririi penale, urmează a se specifica
despre aceste fapt e în raportul întocmit.
În cazul în care urmărirea penală în aceeași cauză se efectuează în privința mai mult or
fapte și mai multor persoane, raportul va cuprinde informații cu privire la toți învinuiții,
încadrarea juridică a faptei și probele administra te. Raportul va mai cuprinde informația în
privința cărei fapte sau persoane s -a încetat urmărirea penală, s -a dispus scoaterea persoanei de
sub urmărire, dacă acestea au avut loc. Imediat după ce a avut loc remiterea cauzei
procurorului cu propunerea de t erminare a urmăririi penale, procurorul urmează a verifica
cauza primită, apreciază legalitatea și temeinicia acțiunilor procesuale efectuate de ofițerul de
urmărirea penală și potae decide excluderea unor probe din dosar.62
Necesar de menționat că dispoziț iile art.289 Cod de Procedură Penală, care se referă la
remiterea dosarului procurorului, se aplică în cazurile când urmărirea penală este efectuată de
către ofițerul de urmărire penală. Acestă (ofițerul de urmărire penală) are sarcina să
întocmească rapor tul în care sunt reflectate concluziile cu privire la urmărirea penală
desfășurată și să înainteze acest raport, împreună cu dosarul procurorului. Atunci însă când
urmărirea penală este desfășurată direct de către procuror potrivit art.270 Cod de Procedură
Penală, terminarea urmăriri penale se decide de către procuror care a exercitat urmărirea
penală nemijlocit, iar această etapă se finisează prin întocmirea rechizitoriului de către acesta.
Ca aspect comparativ în legislația r omână , de asemenea în momentul terminării urmăririi
penale, organul de cercetare penală urmează a întocmi un refer at care îl va transmite împreună
cu dosarul procurorului. Referatul se va întocmi indiferent de faptul dacă urmărirea penală s -a
efectuat fără punerea în mișcare a acțiunii penale sau cu acțiunea penală pusă în mișcare.
Acest referat trebuie să cuprindă următoarele date principale: fapta care a format obiectul
punerii în mișcare a acțiunii penale, date despre persoana inculpatului și ultima încadrare
juridică a faptei. Referatul mai trebuie să cuprindă fapta reținută în sarcina inculpatului,
probele administrate și încadrarea juridică .63
62 Didîc V. ș.a. Op.cit., p. 165 -166
63 Buneci P. Drept Procesual Penal, partea specială , București: Fundația România de mâine, 2003, p.88
34
Referatul trebuie să cuprindă date suplimentare privitoare la: mijloacele materiale de
probă și măsurile luate referitor la ele în cursul cercetării penale, precum și locul unde se află;
măsurile asigurătorii privind reparațiile civile sau executarea pedep sei amenzii, luate în cursul
cercetării penale; cheltuielile judiciare. După întocmirea referatului , organul de cercetare
penală înaintează cauza procurorului, care are posibilitatea să o restituie pentru completarea
sau refacerea urmăririi penale.64
Legisl ația Republicii Moldova , cât și cea Românească , prevede faptul că ulterior după
prezentarea materialelor necesare către procuror, acesta în termenul rezonabil prescris de lege
urmează a verifica toate actele elaborate pe parcursul urmăririi penale, pentru a nu permite
careva ilegalității și constată ca toate probele administrate să fie colectate în mod temeinic,
legal, complet și obiectiv. Consider ăm că remiterea cauzei procurorului reprezintă o etapă
importantă și obligatorie, iar esența acesteia constă în faptul că în in stanță vor ajunge doar
acele cauze la care s -a executat urmărirea penale în mod obiectiv, sub toate aspectele și
potrivit dispozițiilor legale. Remiterea cauzei procurorului în practică se execută cu strictețe,
nici o cauză nu poate să înce teze sau să fie trimisă în intanță decât prin participarea
procurorului care trebuie să ia cunoștință de cauza dată. Însă problematica întilnită este în ce
privește modul de verificare ulterioară a tuturor materialelor de către procuror, modul în care
își dau interesul procurori de a nu permite nici o abatere în cadrul urmăririi penale. Timpul
limitat și lipsa de implicare totală contribuie de cele mai multe ori la apariția ilegalităților și
subiectivismu lui în materialelel dosarului, ceea ce este ne gativ și duce la soluționarea injustă și
nechitabile a cauzelor penale.
2.2 Atribuțiile procurorului la terminarea urmăririi penale și trimiterea cauzei
în judecată
La etapa terminării urmăririi penale și trimiteri cauzei în judecată procurorul ui îi revine o
importanță majoră deoarece el generalizează activitatea sa ș i a ofițerului de urmărire pena lă,
schimbă calitatea făptuito rului și trece la o nouă etapă a procesului penal.
După primirea dosarului de cercetare penală, procurorul procedează la verificarea ac telor
de cercetare penală sub aspectul legalității și al temeiniciei , având obligația de a se pronunța
ulterior asupra cauzei date. Dacă în cauză sunt arestați sau minori , rezolvarea acesteia se va
face de urgență.65
64Păvăleanu V. Drept Procesual Penal, partea specială, București: Lumina Lex, 2002, p.86 -87
65 Ibidem , p.94
35
Codul de Procedură Penală art. 290 , sub denumirea „verificarea de către procuror a cauzei
primite ”, prevede următoarele aspecte: „procurorul, în termen de cel mult 15 zile de la
primirea dosarului trimis de organul de urmărire penală, verifică materialele dosarului și
acțiunile procesuale efectuate, pronunțându -se asupra acestora. Dacă procurorul constată probe
obținute contrar prevederilor Codului de Procedură Penală și cu încălcarea drepturilor
bănuitului, învinuitului, prin ordonanță motivată, exclude aceste probe din materialele
dosarul ui.”66 Același articol în aliniatul 2 prevede că cauzele în care sunt persoane arestate sau
minori se soluționează de urgență și cu prioritate.
Prin „materialele dosarului” înțelegem rezultatele probatoriului, iar procurorul urmează în
termenul stabilit de legislație să verifice legalitatea strângerii probelor și a admisibiltății
acestora. De asemenea procurorul urmează să verifice dacă au fost stabilite toate
circumstanțele care trebuie dovedite în procesul penale conform articolului 96 C od de
Procedură Penală, potrivit acestui articol avem următoarele fapte care necesită a fi dovedite:
1) Faptele referitoare la existența elementelor infracțiunii, precum și cauzele care
înlătură caracterul penal al faptei;
2) Circumstanțele prevăzute de lege care atenuează sa u agravează răspunderea
penală a făptuitorului;
3) Datele personale care caracterizează inculpatul și victima;
4) Caracterul și mărimea daunei cauzate prin infracțiune;
5) Existența bunurilor destinate sau utilizate pentru săvârșirea infracțiunii sau
dobândite prin infracțiunii, indiferent de faptul cui ele au fost transmise;
6) Toate circumstanțele relevante la stabilirea pedepsei.
Procurorul , la primirea dosarului și raporului întocmit de ofițerul de urmărire penală ,
controlează respectarea legii procesual penale și cu ocazia efectuării altor acțiunii procesuale
efectuate de către organul de urmărire (de exemplu: aplicarea unor măsuri procesuale de
constrângere, admiterea sau neadmiterea în calitate de participant în procesul penal al unor
persoane, admiterea sau resp ingerea unor cereri a participanților la proces).67
În acest mod constatăm sarcina de bază a procurorului, de a executa un co ntrol riguros
asupra tuturor materialelor dosarului. Atribuție conferită prin lege este una binevenită și
oportună pentru procesul penal, prin intermediul acestea se tinde spre legalitatea întregii
urmării penale.
66 Cod de Procedură Penală…, art.290 alin. (1)
67 Dolea I. ș.a. Cod de Procedură Penală, comentariu…, p.446
36
Legislația procesual penală în vigoare atrage o deosebită atenție cazurilor în care sunt
implicații minorii și persoanele arestate. Pentru a le proteja , este stabilit expres în legislația
procesuală că cauzele în care sunt persoane arestate – minori se soluționează de urgență și cu
prioritate. Un lucru binevenit și oportun , deoarece minori reprezintă o parte mai vulnerabilă
care necesită o deosebită atenție în cadrul unui pro ces. De asemenea și asupra persoanelor
arestate se cuvine a se manifesta un interes aparte deoarece ei sunt supuși unui tratament mai
deosebit și există anumite termene asupra acestora care necesită cu strictețe respectate pentru a
nu ne confrunta cu apari ția unor ilegalității în cerectarea penală.
În legislația procesuală română se prevede necesitatea executării unui control asupra
actelor de cercetare penală sub aspectul legalității și al temeiniciei , procurorul având obligația
de a se pronunța în termenu l de 15 zile. Astfel art. 261 al Codului de Procedură Penală
(român) dispune: „procurorul este obligat ca în termen de cel mult 15 zile de la primirea
dosarului trimis de organul de cercetare penală să procedeze la verificarea lucrărilor urmăririi
penale ș i să se pronunțe asupra acestora. Rezolvarea cauzelor în care sunt arestați se face de
urgență și cu precădere.”68 Procuroul urmează să verifice:
Dacă au fost efectuate actele de urmărire penală constituive – începerea urmărirea
penală, punerea în mișcare a acțiunii penale, prezentarea materialului de urmărire penală și
întocmirea referatului cu propuneri de finalizarea a urmăririi penale;
Dacă actele de cercetare penală au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale, mai
ales privind garanțiile drept ului de apărare, în sensul punerii în vedere învinuitului sau
inculpatului că are dreptul de a fi asistat de un apărător și de a se asigura asistența efectivă de
către apărător când aceasta este obligatorie; 69
Dacă au fost administrate toate probele pentru aflarea adevărului și dacă au fost lămurite
toate aspectele care țin de latura civilă și penală a cauzei;
Propunerile organului de cercetare penală în raport de probele administrate în cauză,
putându -se constata că acestea nu se justifică și deci propuner ile nu sunt temeinice.
Verificarea activității de cercetare penală și a propunerilor făcute implică o mare
răspundere din partea procurorului, întrucât dacă acesta nu sesizează nesocotirea încălcarea
prevederilor legale și dispune trimiterea în judecată a inculpatului se poate ajunge la restituirea
cauzei pentru refacerea sau completarea urmăririi penale.70
68 Cod de Procedură Penală a României din 01.07.2010. Publicat: Monitorul Oficial, partea I Nr. 486 din 15/07/2010
69 Păvăleanu V. Op. cit., p.94 -95
70 Ibidem , p.95
37
Din momentul în care procurorul a verificat legalitatea probelor administrate, precum și
dacă acestea sunt suficiente pentru terminarea urmăririi penalea și dispunerea unui rezultat,
urmează ca să dispună o soluție. În domeniul dat , legislația reflectă expres soluții ce pot fi
înaintate de acesta. Astfel putem menționa următoarele:
1) Atunci când din materialele cauzei rezultă că fapta există, că a fost const atat
făptuitorul și că acesta poartă răspundere penală:
a) Pune sub învinuire făptuitorul conform prevederilor art.281 și 282, dacă acesta
nu a fost pus sub învinuire în cursul urmăririi penale, apoi întocmește rechizitoriul prin care
dispune trimiterea cauze i în judecă;
b) Dacă făptuitorul a fost pus sub învinuire în cursul urmăririi penale, întocmește
rechizitoriul prin care dispune trimitrea cauzei în judecată;
2) Prin ordonanță motivată, dispune încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei
penale sau scoaterea pe rsonei de sub urmărire.
Potrivit prevederilor acestui articol , constatăm că soluțiile ce pot fi dispuse la terminarea
urmăririi poate apărea sub două aspecte: cu trimiterea în judecată și fără trimitere în judecată.
În lucrarea ce se realizează ne interes ează terminarea urmăririi penale cu trimitere în judecată.
În acest context menționăm că un act absolut obligatoriu de a fi realizat de către procuror
pentru a trimite cauza în judecată este rechizitoriul. Însă , înainte de întocmirea rechizitoriului ,
procu rorul este obligat să verifice chestiunea punerii sub învinuire prin ordonanță pentru
fiecare capăt de acuzare. Rechizitoriul urmează a fi întocmit în strictă conformitate cu
ordonanța de punere sub învinuire, lipsa acesteia duce la imposibilitatea de a în scrie
rechizitoriul și a dispune trimiterea în judecată a cauzei. Includerea în rechizitoriu a unei
acuzării mai grave decât cea care a fost pus sub învinuire persoana sau a unui capăt de
acuzare, care n -a fost pus sub învinuire în conformitate cu art. 281 Cod de Procedură Penală ,
constituie o încălcare a dreptului la apărare. 71
Actul de punere sub învinuire urmează a se prezenta învinuitului și apărătorul ac estuia. De
asemenea, obligatoriu se explică drepturile și obligațiile prevăzute în art. 66 C od de Procedură
Penală , informația despre aceasta înmânându -se în scris , precum și copia ordonanței de punere
sub învinuire. După această procedură , învin uitul urmează a fi audiat, și este întrebat dacă își
recunoaște învinuirea care i se atribuie și dacă vrea să facă declarații.
71 Dolea I. ș.a. Cod de Procedură Penală, Comentariu…, p.447
38
În depedență de răspunsul obținut , învinuitului i se propune să facă în scris explicații
asupra acesteia , iar dacă acesta nu doreș te, atunci procurorul va cere permisiunea să scrie din
numele învinuitului , fapt consemnat în procesul -verbal de audiere.
Procurorul în cadrul terminării urmăririi penale poate dispune de asemenea în cazul în
care constată că urmărirea penală nu este comp letă sau că nu au fost respectate unele prevederi
legale la desfășurarea urmăririi penale, fie restituirea cauzei sau trimiterea ei la alt organ de
urmărire penală. Temei de restituire a cauzei organului de urmărire penală constituie
insuficiența probelor pentru dispunerea unei soluții privind terminarea urmăririi penale sau
încălcarea legii procesual penale la efectuarea procedeelor probatorii.
Restituirea sau trimiterea cauzei se face prin ordonanță în care, pe lângă elementele
stabilite de art. 255 (data și locul întocmirii, nume, prenume și calitatea persoanei care o
întocmește, cauza la care se referă, obiectul acțiunii sau măsurile procesuale, temeiul legal al
acesteia și semnătura celui care a întocmit -o), se mai indică acțiunile procesuale, care treb uie
efectuate sau refăcute, ale faptelor și circumstanțelor ce urmează a fi constatate, mijloacele de
probă ce vor fi utilizate și se dispune termenul pentru urmărire.72
Restituirea cauzei sau trimiterea ei la organul competent sau la alt organ se face parț ial
prin disjungerea cauzei dacă este necesară eliminarea unor încălcări sau completarea urmăririi
penale în privința unui minor, unei persoane față de care trebuie aplicată măsuri de
constrângere cu carcter medical sau într -o cauză penală complexă în priv ința unei fapte
săvârșite de către învinuit dacă pentru majoritatea faptelor penale și celorlalți învinuiți
urmărirea penală este completă și legală.73
În cazul în care procurorul restituie cauza sau o trimite altui organ de urmărire penală, el
este obligat să se pronunțe în modul prevăzut de lege, asupra măsurilor preventive și a altor
măsuri procesuale de constrângere.
Necesar este să distingem ”restit uirea cauzei” de ”trimitere cauzei altui organ de urmărire
penală”. Astfel , se dispune restituirea cauzei în vederea completării sau refacerii urmăririi
penale , atunci când procurorul constată că urmărirea penală nu este completă sau atunci când
nu au fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului. Însă , în cazul în
care procurorul constată că urmărirea penală s -a făcut de un alt organ decât cel necesar, ia
măsuri ca urmărirea să fie efectuată de organul abilitat în domeniu, astfel ia decizia de
trimitere a cauzei la organul competent să efectueze urmărirea penală.
72 Dolea I. ș.a. Drept Procesual Penal…, p.478 -479
73 Dolea I. ș.a. Cod de Procedură Penală, comentariu…, p.448
39
Una dintre atribuțiile primordial pe care este obligat procurorul să le îndeplinească la
etapă terminării urmăririi penale și trimiterii cauzei în judecată este întocmire a rechizitoriului.
Un act esențial și obligatoriu a fi redactat la etapa trimiterii în judecată. Fără rechizitoriu nu se
poate dispune trimiterea în judecată, acesta devenind actul de căpătâi pentru această etapă.
Literatura de specialitate oferă următoar ele definiții date rechizitoriului:
Păvăleanu V. consideră că rechizitoriu este actul procedural scris de sesizare a instanței
de judecată.74
Pintea A. definește r echizitoriul ca actul de sesi zare al instanței de judecată ce este dat de
procuror după verifi carea lucrărilor de urmărire penală. 75
Rechizitoriul reprezintă ultimul act de urmărire penală, prin care este sesizată instanța de
judecată cu faptele care urmează să facă obiectul judecății și persoanele care urmează să fie
trase la răspundere penală pen tru aceste fapte.76
Rechizitoriu, potrivit dicționarului online, este considerat acel act a procurorului în care
acesta expune, în fața instanțelor de judecată, punctele pe care se sprijină acuzarea. Act
procesual prin care procurorul trimite în judecată un inculpat.77
Rechizitoriul este actul procedural prin care se sesizează instanța de judecată care
determină limitele judecării cauzei în baza căruia instanța de fond se pronunță prin sentință. 78
Fiind o hotărâre a procurorului privind terminarea urmăririi penale, rechizitoriul constituie o
totalizare a tuturor materialelor urmăririi penale privind toate faptele și episoadele
infracționale săvârșite de către toți învinuiții cercetați într -o cauză penală, cu dispoziția de
trimitere în judecată.79
Rechizitoriu – act de sesizare a instanței de judecată prin care procurorul cere acesteia să
aplice legea în privința inculpatului. Rechizitoriul are o dublă funcționalitate, el fiind atît actul
de sesizare a instanței, cît și actul de inculpare. Tot el este actul pro cedural care determină
limitele judecării cauzei, în baza căruia instanța de fond se pronunță prin sentință.80
74 Păvăleanu V. Op. cit., p.114
75 Pintea A. Op. ci t., p.366
76 http://legeaz.net/dictionar -juridic/rechizitoriu (vizitat la 12.04.2016)
77 http://rechizitoriu.diction arweb.com/dictionar -rechizitoriu.html (vizitat la 12.04.2016)
78 Dolea I. ș.a. Drept Procesual Penal, comentariu…, p.451
79 Ibidem, p.451
80 Rusu V. ș.a. Op. cit., p.197 -198
40
Rechizitoriul reprezintă acel act prin care se investește instanța de judecată și urmează a
se trece la următoarea etapă – judecarea cauzei. A cest act procedural trebuie să se limiteze la
fapta și persoana pentru care s -a desfășurat urmărirea penală și trebuie să cuprindă date cu
privire la persoana inculpatului, fapta reținută în sarcina sa, încadrarea juridică a faptei,
probele pe care se baze ază invinuirea și care au fost administrate legal pe parcursul urmăririi
penale, măsura preventivă luată și durata acesteia precum și dispoziția de trimitere în judec ată.
În rechizitoriu se arată numele și prenumele persoanelor care trebuie citate în insta nță, cu
indicarea calității lor în proces și locul unde urmează a fi citate.81
Potrivit legislației Republicii Moldova rechizitoriul este compus din două părți:
Expunerea ( art. 296 Cod de Procedură Penală – cuprinde informații despre fapta și
persoana în pr ivința căreia s -a efectuat urmărirea penală, analiza probelor care confirmă fapta
și vinovăția învinuitului, argumentele invocate de învinuit în apărarea sa și rezultatele
verificării acestor argumente, circumstanțele care atenuează sau agravează răspunder ea
învinuitului, precum și temeiurile pentru liberarea de răspundere penală conform prevederilor
art.53 din Codul Penal dacă constată asemenea temeiuri);
Dispozitivul (cuprinde date cu privire la persoana învinuitului și formularea învinuirii
care i se inc riminează cu încadrarea juridică a acțiunilor lui și mențiunea despre trimiterea
dosarului în instanța judecătorească competentă – art. 296 Cod de Procedură Penală).
Rechizitoriul poate cuprinde și anexa informativă care poate include și alte date precum:
1) Încetarea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală față de anumite
persoane sau episoade;
2) Restituirea daunei materiale;
3) Lista persoanelor care urmează a fi chemate în ședința de judecată;
4) Lista probelor care urmează a fi prezentate în ședința preliminară; 82
5) Lista bunurilor care urmează a fi supuse confiscării.
Potrivit doctrinei române rechizitoriul este compus din trei părți:
Partea introductivă (se consemnează denumirea parchetului de la care emană, data și
locul întocmirii, numele, prenumele și calitatea procurorului care -l întocmește, datele
referitoare la persoana inculpatului și la infracțiunea la care se referă. Aceste date sunt
necesare pentru a putea verifica competența procurorului care a redactat rechizitoriul,stabilirea
stării de inc ompatibilitate și respectarea termenelor prevăzute de lege pentru întocmirea lui);83
81 Păvăleanu V. Op. cit., p.115
82 Rusu V. ș.a. Op. cit., p.198
83 Păvăleanu V. Op. cit., p.116
41
Expunerea (cuprinde datele referitoare la persoana inculpatului, fapta reținută în sarcina
sa, încadrarea juridică, probele pe care se înaintează învinuirea, măsura prevent ivă luată și
durata acesteia.84 De asemenea se mai poate arăta și numele, prenumele persoanelor care
trebuie citate în instanță, cu indicarea calități lor în proces și locul unde urmează a fi citate);85
Dispozitivul (cuprinde nemijlocit dispoziția de trimite re în judecată, prin formularea
învinuirii care i se incriminează cu încadrarea juridică a acțiunilor lui).
Indiferent de conținutul acestuia , care pare diferit la prima vedere în legislația română de
cea a Republicii Moldova, rechizitorul deține o importa nță primordială în terminarea urmăririi
penale în ambele state. Acesta fiind actul de sesizare în temeiul căruia cauza penală urmază a
trece spre judecare, fără rechizitoriu în principiul putem me nționa că este imposibil a ne
pronunța într -un final aspra c auzei date. Importanța rechizitoriului se poate prezenta din două
perspective, pe de o parte, acesta este actul prin care se determină faptele care urmează a fi
examinate în ședința de judecată, pe de alta – persoanele care urmează să răspundă pentru
acest e fapte.86 Din motivul importanței și obligativității acestui act, considerăm oportun a
anexa la studiul dat un model de rechizitoriu, de care am luat cunoștință în perioada realizării
stagiului practicii de producție (anexa 1).
Cu referiță la ordonanța de învinuire și a rechizitoriul întocmit , trebuie a se aduce la
cunoștința învinuitul ui și apărătorul ui acestuia despre actele întocmit și cel mai important a i
se aduce la cunoștință actele date în limba pe care o cunoaște. Statul de drept presupune
desfășur area procesului penal în așa fel încât să se realizeze cadrul necesar ca toți participanții
să aibă șanse egale, indiferent de naționalitatea sau de limba pe care o vorbesc. Astfel aducerea
învinuirii se face într -o limbă pe care aceștia o înțeleg, iar cân d învinuitul nu cunoaște limba
de stat, procurorul este obligat să -i asigure interpret.87 Numai cunoscând în mod complet și
deplin acuzațiile ce i se aduc, învinuitul împreună cu apărătorul acestuia își poate pregăti o
apărare eficientă.
În contextul dat pu tem enunța următorul caz CEDO în care se reflectă necesitatea
înștiințării despre acuzație într -o limbă înțeleasă de către învinuit. Cazul BROZICEK contra
ITALIEI – Judecarea în lipsă a unui străin, aflat în țara sa și care nu a primit notificarea
acuzație i într -o limbă pe care o înțelegea:
84 Buneci P. Op. cit., p.94
85 Ibidem , p.94
86 Poalelungi M., Dolea I., Vîzdoagă T. Manualul Judecătorului pe cauze penale , Chișinău: Tipografia Centrală, 2013
p.258
87 Arion Țigănașu Janică, Garantarea dreptului la apărare (aspecte teoretice, legi slative și de practică judiciară),
București: Aramis Print, 2002, p.175
42
Cetățeanul german, dl. George Brozicek este condamnat la 1 iulie 1981 de către
Tribunalul din Savona (Italia) la cinci luni de închisoare cu amânarea executării pedepsei
pentru delictele săvârșite în 1975 (rezintență opu să forțelor de ordine și vătămări corporale). În
1976 el a primit în Germania notificarea parchetului, redactată în limba italiană, cu privire la
deschiderea urmăririi penale, dar a transmis -o autorităților italiene cerându -le – fără să
primească răspuns d in partea acestora – să-i scrie într -o limbă pe care o înțelege.88
În urma examinării, Plenul Curții prin Hotărârea din 19 decembrie 1989, consideră
următoarele, că notificarea judiciară trimisă în 1976 constituie o ”acuzație” și încalcă
prevederile art.6 pct.3 lit.a) ”orice acuzat are, mai ales, dreptul: să fie informat, în termenul cel
mai scurt, într -o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit, despre natura și cauza acuzației
aduse împotriva sa”89. Autoritățile judiciare italiene ar fi trebuie să dea urmare cererii
petiționarului de a primi comunicarea în limba sa maternă sau în una din limbile oficiale ale
Națiunilor Unite, exceptând situația în care ajungeau să stabilească faptul că, în realitate,
petiționarul știa destul de bine italiana pentru a se siza sensul acuzațiilor care îi sunt aduse. Or,
o asemenea probă nu rezultă nici din piesele dosarului nici din depozițiile martorilor pe care
Curtea Europenă i -a audiat la 23 aprilie 1989 la cererea guvernului și a petiționarului. S -au
încălcat deci preve derile Convenției asupra primului punct.90
Pentru o mai bună înțelegere , în final putem reflecta următoarele: că activitatea procesuală
desfășurată din momentul primirii de către procuror a dosarului cauzei, de la organul de
urmărire penală, până la momentu l dispunerii asupra rezultatelor urmăririi penale, implică
îndeplinirea unui complex de acte procesuale și procedurale. Această activitate se desfășoară
trecând mai multe stadii și anume91:
a) Verificarea lucrărilor de urmărire penală. O primă etapă și activit ate pe care
trebuie să o desfășoare procurorul în momentul în care a primit dosarul însoțit de raport.
Această etapă cuprinde în sine două tipuri de verificării: verificare prealabilă și verificarea
nemijlocit a lucrărilor de urmărire penală. În cadrul con trolului prealabil, procurorul are ca
sarcină să constate dacă există acel raport întocmit de către ofițerul de urmărire penală în care
se consemnează rezultatele urmăririi penale și dacă el este competent să efectueze controlul și
să dispună o soluție în cadrul cauzei penale date. Controlul nemijlocit al lucrărilor de urmărire
penală cuprinde în sine mai multe aspecte:
88 Voicu M., Protecția Europeană a Drepturilor Omului (teorie și jurisprutență), București: Lumina Lex, 2001, p.107
89 http://www.echr.coe.int/Documents/Convention_RON.pdf (Convenția Europeană pentru Drepturilor Omului)
(vizitat la 25.04.2016)
90 Voicu M., Op. cit., p.108
91 Dongoroz V. ș.a. Op. cit., p.66
43
– Verificarea respectării dispozițiilor legale care garantează aflarea adevărului (procurorul
verifică dacă ofițerul de urmărire penală a efectuat urmărirea penală sub toate aspectele, astfel
încât acesta a adunat toate probele, atât în favoarea cât și în defavoarea acestuia. Chiar și
atunci când inculpatul și -a recunoscut vina, ofițerul a manifestat toată digilența sa în
acumularea de probe . De asemenea dacă s -au efectuat toate completările necesare la urmărirea
penală, atunci când din răspunsurile inculpatului a rezultat necesitatea completării).
– Verificarea dacă urmărire penală este completă. (Procurorul examinează dacă s -au
efectuat toate activitățile și s -au îndeplinit toate actele prevăzute de lege ca fiind obligatorii
pentru faza de urmărire penală și dacă s -au respectat dispozițiile legale care le
reglementează).92
– Verificarea dacă au fost strânse probele necesare. (Procurorul constată existența tuturor
probelor care sunt suficiente pentru aflarea adevărului și lămurirea cauzei sub toate aspectele.
De asemenea trebuie să existe și probe care explică și demonstrează toate circumstanțele
săvârșirii infracțiunii, toate împrejurările care a u determinat comiterea faptei penale).
– Verificarea legalității administrării probelor. (Codul de Procedură Penală impune o serie
de prevederi care ncesită cu strictețe respectate la momentul desfășurării urmăririi penale.
Ofițerul de urmărire penală trebui e să dea dovadă de cunoștință ample astfel încât să
administreze probele în strictă conformitate cu legislația în vigoare. Procurorul e cel care la
această etapă urmează să constate dacă toate probele au fost obținute pe cale legală. Exemple
de probe obțin ute ilegal – probele să fi fost luate prin constrîngere 93; o probă propusă de parte
a fost respinsă nemotivat, deși proba era utilă, concludentă și pertinentă; învinuitul sau
inculpatul nu a fost ascultat în condițiile prevăzute de lege).94
– Verificarea rapo rtului. (Procurorul trebuie să se expună și asupra raportui întocmit de
către ofițerul de urmărire penală. Să constate legătură dintre expunerea și concluziile
referatului și să verifice corectitudinea încadrării juridice executate asupra faptei date).
b) Prezentarea materialului de urmărire penală. Procurorul este obligat să informeze
printr -o înștiințare invinuitul, reprezenatul lui legal și apărătorul lui, partea vătămată, partea
civilă, partea civilmente responsabilă și reprezentanții lor, chiar dacă aceșt ia, anterior, după
recunoaștere, în calitate de participanți, și -au exprimat nedorința să ia cunoștință de
materialele urmăririi penale.95
92 Dongoroz V. ș.a. Op. cit., p.67
93 Buneci P. Op. cit., p.90
94 Dongo roz V. ș.a. Op. cit., 67
95 Dolea I. ș.a. Drept Procesual Penal, comentariu…, p.449
44
c) Soluția dispusă de procuror. După verificarea lucrărilor de urmărire penală și
prezenatrea materialului procurorul pr ocedează la o operațiune de apreciere a materialelor
existente la dosar, pe baza căreia urmează a lua o soluție, una din cele prescrise de legislația în
vigoare.
d) Sesizarea instanței. În cazul în care procurorul stabilește întrunirea următoarelor
condiții, în mod cumulativ: au fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea
adevărului; urmărirea este completă, probele fiind suficiente și legal administrate; există o
faptă prevăzută de legea penală; fapta a fost săvîrșită de învinuit sau de inculp at; învinuitul sau
inculpatul răspunde penal;96 urmează ca procurorul să dispună transmiterea cauzei în judecată
prin întocmirea actului de sesizare – rechizitoriul.
2.3 Acțiuni între prinse de partea apărării și contribuția apărătorului la
terminarea urmăririi penale
Atât legislația națională , cât și cea internațională , prevede expres garantarea dreptului la
apărare. Astfel fiecare persoana care se află în conflict cu legea trebuie să prevadă mijloacele
cele mai eficiente pentru a se apăra, iar în caz de imposi bilitate acest drept trebuie să -i fie
garantat de către stat. Dreptul la apărare constituie unul din drepturile esențiale ale individului,
el fiind strâns legat de libertatea sa individuală. Iar dreptul unei persoane de a fi asistată de
apărător se extinde pe întreg cursul procesului penal.97 Totuși , o deosebită importanță se atestă
dreptului la apărare la faza terminării urmăririi penale și trimiterii cauzei în judecată, motivul
este unul elocvent deoarece anume la această etapă partea apărării ia cunoștinț ă de materialele
dosarului și își poate pregăti apărarea, poate constata unele ilegalități săvârșite de către
organele de urmărire penale și are posibilitatea să conteste careva acte dacă le consideră
realizate contrar legii.
Convenția Europeană a Drepturi lor Omului garantează dreptul fiecărei persoane acuzate
de o infracțiune „să se apere ea însăși sau să fie asistată de un apărător ales de ea și, dacă nu
dispune de mijloace necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistată în mod gratuit de
un avo cat din oficiu, atunci cînd interesele justiției o cer”.98 În Republica Moldova , asistența
juridică se garantează tuturor părților într -un proces penal. Astfel , legislația dispune „dreptul la
apărare este garantat ”.
96 Paraschiv C. S. Drept Procesual Penal . București: Lumina Lex, 2002, p.416 -417
97 Arion Țigănașu Janică. Garantarea dreptului la apărare… , p.153
98 Pocesul echitabil gara ntat de Convenția Europeană pentru Drepturile Omului , ghid pentru Republica Moldova.
Chișinău: „Tipografia -Sirius” SRL, 2008, p.44
45
Fiecare om are dreptul să reacționeze indepedent, prin mijloace legitime, la încălcarea
drepturilor și libertăților sale. În tot cursul procesului părțile au dreptul să fie asistate de un
avocat, ales sau numit din oficiu”.99 Constatăm necesitatea apărării prescrisă la nivel național
și internațional.
Atribuțiile desfășurate de către avocat se atestă atât de la începutul urmăririi penale , cât și
după după terminarea acesteia. Însă , momentul de final îl consider unul crucial, întrucât la
această etapă , apăra torul are acces la materialele dosarului și dacă deține profesionalism și
agerime poate constată anumite încălcări, iar în temeiul acestora poate înainta cereri pentru a
restabili situația și a desfășura o urmărire penală în mod exclusiv legal.
Prevederile legale cu privire la prezentarea materialelor din dosar, ce au fost obținute în
urma desfășurării urmăririi penale sunt stabilite în Codul de Procedură Penală al Republicii
Moldova în art. 293, astfel potrivit acestuia menționăm ”după verificarea de către procuror a
materialelor cauzei și adoptarea uneia din soluțiile prevăzute în art.291, procurorul aduce la
cunoștință învinuitului, reprezentantului lui legal, apărătorului, părții vătămate, părții civile,
părții civilmente responsabile și reprezentanților despre terminarea urmăririi penale, locul și
termenul în care ei pot lua cunoștință de materialele urmăririi penale.” Prin intermediul acestei
acțiuni , deja pot acționa participanții la proces, luând cunoștință cu materialele dosarului,
aceștia pot înaint a cereri, demersuri cu privire la modul de desfășurare a urmăririi penale și în
special dacă se atestă careva ilegalității. Termenul pentru a se lua cunoștință de materialele
urmăririi penale nu poate fi limitat, însă în cazul în care persoana care trebuie să ia cunoștință
de materiale abuzează de situația sa, procurorul fixează modul și termenul acestei acțiuni în
funcție de volumul dosarului.100 De cele mai multe ori persoanele au ca scop prin intermediul
acestei proceduri să tergiverseze mersul procesului și din acest motiv , procurorul dispune prin
ordonanță un termen anumit pentru a nu permite acest fapt.
Pentru a nu apărea careva erori în privința prezentării sau neprezentării materialelor , este
necesar ca despre acest fapt să se consemneze într -un proces -verbal. Codul de Procedură
Penală prevede la acest aspect următoarele ”despre prezentarea materialelor de urmărire
penală se întocmește proces -verbal în care, afară de mențiunile prevăzute în art.260, se indică
numărul de volume și numărul de foi în fieca re volum al dosarului de care s -a luat cunoștință,
corpuri delicte, înregistrări audio și video reproduse. În procesul -verbal se indică data, ora și
minutele începutului și sfârșitului luării de cunoștință de dosar pentru fiecare zi.”101
99 Procesul echitabil garantat de Convenția Europeană pentru Drepturile Omului… , p.44 -45
100 Dolea I. ș.a. Drept Procesual Penal …, p.480
101 Codul de Procedură Penală…, art.294 alin.(1)
46
Acest act are ca sc op să confirme faptul că într -adevăr a fost prezentate materialele
dosarului persoanelor interesate în cauza dată. Considerăm oportun acest faptul pentru ca
ulterior să nu poată interveni anumite probleme ce ține de realizarea sau nerealizarea acestei
acțiuni procesuale.
Necesitatea de a lua cunoștință de materialele dosarului se impune datorită faptului că
astfel se respectă dreptul la apărare. Prin cunoașterea materialelor din dosar , partea interesantă
își poate pregăti apărarea și poate depune cereri dac ă nu este de acord cu careva acțiuni
procedurale efectuate de către ofițerul de urmărire penale sau de către procuror. Prin
prezentarea materialelor, se urmărește ca în judecată să fie transmise doar acele dosare la care
s-a lucrat legal și echitabil, astf el un rol deosebit se atestă la această etapă avocatului, care fie
ales sau numit, are ca sarcină să depisteze erorile și ilegalitățiile săvârșite la etapa desfășurării
urmăririi penale. O problematică atestată în acest context este activitatea pe care o d esfășoară
avocații numiți , care ei urmează să presteze servicii din contul statutul. Dreptul la asistența
gratuită a unui avocat constă în faptul că persoana acuzată poate să fie privată de posibilitățile
materiale în vederea desemnării unui jurist profesi onist care să -i reprezinte interesele în cadrul
procesului penal, precum și faptul că interesele justiției, și anume desfășurarea unui proces
legitim și echitabil, impune necesitatea asistării acuzatului de către un avocat, care să -l
direcționeze în cadrul procesului. Iar problematica întâlnită este că în asemenea cazuri avocații
din oficiu de cele mai multe ori nu -și dau interesul și nu depun eforturile necesare pentru a
apără persoana dată.
Potrivit unor studii realizate de către Institutul de Reforme P enale, fiecare invinuit
beneficiază de asistența unui avocat, unde 60% din respodenți au obținut avocați din oficiu
(instituție de stat); 40 % i -au angajat prin contract.102 (anexa 2 )
De asemenea cu cele enunțate mai sus vizavi de calitatea serviciilor pres tate de către
avocații din oficiu, potrivit sondajelor desfășurate de către Institutul de Reforme Penale
deținem următoarele rezultate:
La întrebarea ”sunteți mulțumit de apărarea avocatului din oficiu?”
– 78,6% din persoanele chestionate au o părere negativ ă despre activitatea avocaților din
oficiu;
– 21,4% din respondenți au mărturisit că avocatul și -a onorat misiune a în mod
corespunzător. (anexa 3 )103
102 Dolea I., Zaharia V., Hanganu S. Justiția Penală și Drepturile Omului (cercetare sociologică) / Institutul de
Reforme Penale, Chișinău: Prut internațional, 2004, p.82
103 Ibidem, p.83
47
După opinia respondenților, cele mai mari neajunsuri caracteristice avocaților din oficiu
sunt: interesul redus în vederea achitării clientului – 51,5%, remunerarea necorespunzătoare –
31,5%, pregătirea insuficientă – 17%. (anexa 4)104
Analizând statisticile date , consider că asistența juridică prestată de către avocații
garantați de stat lasă de dorit, astfel î nvinuitului nu i se acordă toate mijloacele necesare pentru
a i se respecta dreptul la apărare și nu este tratat cu interes de către avocații din oficiu. Asta în
detrimentul faptului că Legea cu privire la asistența juridică garantată de stat stabilește ex pres
la art. 4 că asistența juridică garantată de stat se acordă pe principiul: a) egalității în drepturi a
tuturor persoanelor care beneficiază; b) competenței profesionale a persoanelor care o acordă;
c) calității, eficienței și economicității serviciilo r acordate; d) confidențialității; e)
inadmisibilității conflictului de interese.105 De asemenea , cu referire la Legea dată , la art. 36 se
expune asupra faptului asigurării calității asistenței juridice calificate, astfel Consiliul Național
asigură calitatea asistenței juridice calificate prin monitorizarea, prin solicitarea și verificarea
informațiilor de la oficiile teritoriale despre volumul și tipul asistenței juridice acordate, prin
examinarea plângerilor parvenite de la beneficiarii de asistență juridic ă calificată și de la alte
instituții interesate, prin controlul calității serviciilor.106 Cu toate că există aceste prevederi în
legea dată, se constată cu regret că totuși asistența juridică gratuită oferită nu este calitativă și
exercitată cu profesionali smul necesar.
Cu referire la prezentarea materialelor se consideră că după ce învinuitul i se aduce la
cunoștință învinuirea și indiciile care acuză persoana sa ca autor al faptei, trebuie să i se ofere
învinuitului timpul necesar pentru reflectarea asupra lor, putând astfel, în deplină cunoștință de
cauză, să le combată.107 Potrivit opiniei lui Jidovu N. d upă aducerea la cunoștință a învinuirii,
se impune cu și mai multă acuitate acordarea unui interval de timp rezonabil în vederea
pregătirii apărării, în co ndițiile în care probele în acuzare sunt numeroase, iar dosarul este
complex și voluminos.108 Asupra acestui fapt – dreptul de a dispune de timpul și facilitățile
necesare apărării, se expune și în Manualul Judecătorului, unde teoreticenii expun
următoarele: acest drept al acuzatului se prezintă ca o contrabalansare privind prerogativele de
care dispune organele de anchete abilitate în organizare investigației și derularea procedurilor
penale.109
104 Dole a I. ș.a. Op. cit. , p.83
105 Legea nr. 198 din 26.07.2007 cu privire la aistența juridică garantată de stat, publicat: 05.10.2007 în Monitorul
Oficial Nr.157 -160 art. Nr: 614, art.4
106 Ibidem , art.36
107 Arion Țigănașul Jănică, Op. cit., 182
108 Jidovu N., Op. cit., p.40
109 Poalelungi M. ș.a. Op. cit. p.37
48
Prezentarea materialelor către participanții procesului penal e ste și o cerință impusă la
nivel internațional, unde C onvenția Europeană pentru Drepturile Omului stabilește dreptul
acuzatului de a fi informat în mod complet și prompt. De asemenea cu referire la acest aspect,
Convenția Europeană pentru Drepturile Omului mai reflectă și asupra faptului că învinuitul îi
este în drept de a dispune de timpul necesar pentru a se familiariza cu cauza care i se invocă,
acest fapt manifestându -se nemijlocit prin accesul acestuia la materialele dosarului.
În acest context putem m enționa următoarea speță : AOA Neftyanaya Kompaniya Yukos
contra Rusiei, suplimentar la principiile generale relevate pe marginea art.6 § 3 lit. b) (orice
acuzat are dreptul ”să dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale”110),
Curte a a specificat că fiecare acuzat în virtutea Convenției trebuie să beneficieze de facilitățile
necesare apărării sale, inclusiv de a face cunoștință cu rezultatele investigațiilor desfășurate pe
durata întregului proces.
Cu referire la circumstanțele speț ei, Curtea a stabilit că obiectul unuia din procese în care
a fost antrenat reclamantul, a fost cererea Ministerului Finanțelor fundamentată pe două
rapoarte de audit financiar, precum și probele prezentate de autoritatea specializată din
subordinea minist erului, documente care per total numărau mai mult de 43 mii de pagini; în
vederea satisfacerii exigențelor art.6 § 3 lit. b), reclamantului urma să -i fi fost pusă la
dispoziție oportunitatea reală de a studia în întregime documentele respective și de a pre găti
apărarea în termene rezonabile în baza acestor probe pentru examinarea în fond a cauzei.111
Accesul la probe și materialele dosarului la terminarea urmăririi penale este stabilit în
legislația actuală , pe lângă art. 293 CPP al RM și în art. 66 alin.(2) pct.22) (dreptul invinuitului
– ”după terminarea urmăririi penale, să ia cunoștință de toate materialele cauzei și să noteze
din ele datele necesare, să înainteze cereri de completare a urmăririi penale”) ; art. 68 alin.(1)
pct.10) (dreptul apărătorului – ”să ia cunoștință de materialele cauzei penale din momentul
terminării urmăririi penale și să noteze orice date din dosar, să facă copii”). Astfel constatăm
că această activitate de acces la materialele d osarului este considerată ca un drept ce poate fi
exercitat atât de învinuit cât și de apărător, în mod separat sau împreună. Important este a se
respecta cu strictețe această activitate procesuală, deoarece rolul și însemnătatea acesteia este
una indispen sablă, în acest mod se respectă un drept fundamental al învinuitului – dreptul la
apărare.
110 http://www.sarchizian.ro/archives/258 (vizitat la 23.04.2016)
111 Poalelungi M. ș.a. Op. cit., p.38
49
Din momentul în care au fost prezentate materialele, persoanele interesate pot înainta
cereri112 care urmează a se examina de către procuror, termenul de examinare pr escris de lege
este de 15 zile, prin ordonanță motivată se dispune admiterea sau respingerea lor și, în termen
de 24 ore, se aduc la cunoștință persoanelor care le -au înaintat – art. 295 alin. (1) CPP.
Consider ăm o procedură binevenită și necesară, în ace st mod partea apărării poate să constate
anumite ilegalități și se poate apăra în acest mod. În final urmează a ajunge pe masa
judecătorului doar acele materiale care au fost obținute potrivit legi și doar acele probe care au
fost demonstrate obiectiv și c omplet.
Potrivit legislației în vigoare orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și
actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s -a adus o vătămare intereselor sale legitime. În
situația în care plângerea privește acte și măsuri de urmărire penală ale organelor de cercetare,
va fi adresate procurorului care supraveghează activitatea organului vizat, depunându -se direct
la organul de cercetare sau la procuror.113
În momentul în care are loc terminarea urmăririi penale și trimiterea în judecată, procurorul
prin rechizitoriul pe care îl întocmește ,stabilește expres învinuirea adusă, din acest motiv
obligatoriu trebuie să informeze și persoana căreia i se aduce învinuirea. Astfel , procurorul
pregătește pentru fiecare învinuit și, după caz, fiecărui reperezentant legal , câte o copie de pe
rechizitoriu. Dacă învinuitul sau reprezentantul legal nu cunoaște limba de stat, procurorul
asigură traducerea rechizitoriului în limba pe care o cunosc aceștia , iar această copie a
rechizitoriului tradusă va fi se mnată de procuror și de traducător.114
Nu este exclusă situația când învinuitul se abține de a se prezenta pentru a lua cunoștință
de materialele cauzei și nu a primit nici rechizitoriul, în acest caz procurorul trimite cauza în
judecată fără efectuarea ace stor acțiuni procesuale, dar cu anexarea la dosar a probelor care
confirmă abținerea învinuitului, iar în cazul sustragerii – și a informației despre măsurile luate
pentru căutarea acestuia. 115 Totuși este necesar a remarca că în asemenea situații , copia de pe
rechizitoriu urmează a se acorda în mod obligatoriu apărătorului învinuitului și
reprezentantului lui legal, tot acestora urmează a li se prezenta și materialele cauzei pentru a
lua cunoștință de ele.
112 Potrivit legislația procesuală cererile în procesul pena l constituie solicitările adresate, în scris sau oral, de către
părțile în proces sau alte persoane interesate organului de urmărire penală sau instanței în legătură cu
desfășurarea procesului, constatarea circumstanțelor ce au importanță pentru cauză, pre cum și cu asigurarea
drepturilor și intereselor legitime ale persoanei.
113 Jidovu N. Op. cit., p.51
114 Dolea I. ș.a. Drept Procesual Penal, comentariu …, p.453
115 Poalelungi M. ș.a. Op. cit., p.258
50
Un caz aparte se specifică și în cadrul minorilor, care la terminarea urmăririi penale,
organul de urmărire penală, prin ordonanță motivată poate să nu prezinte învinuitului minor
unele materiale din cadrul urmăririi penale care, la părerea sa, pot influența negativ asupra
minorului, dar aceste materiale se prezintă reprezentantului legal al minorului. De asemnea,
Petruhin I., consideră că procurorul poate să nu prezinte anumite materiale și reprezentantului
legal, dacă accesul la acestea ar putea fi detrimentul minorului.116
Deși, considerăm că o astfel de abordare a problemei nu este întocmai binevenită,
deoarece reprezentantul legal trebuie să cunoască fiecare aspect al cazului privind minorul pe
care îl reprezintă. De asemenea la acest capitol este de menționat opinia lui Jidovu N. care a
statuat că prez entarea materialului de urmărire penală în lipsa apărătorului, se sancționează cu
nulitatea absolută, cauza restituindu -se procurorului.117 Aceste reglementări deosebite se
dispune întrucât asupra minorilor se realizează procedură spcecială de urmărire penal ă și de
judecare. Acest fapt se datorează vulnerabilității și calității acestora mai deosebite de adulți,
minorii văd și percep lucrurile într -un mod mai special și nu întotdeauna sunt gată să perceapă
în modul cuvenit procedura de urmărire penală sau de j udecată.
Consider că acțiunile pe care le poate îndeplini partea apărării la faza terminării urmăririi
penale sunt foarte binevenite și urmează a se îndeplini în mod obligatoriu , pentru garantarea
unui proces echitabil și respectarea dreptului la apărare. Din momentul în care învinuitul a
avut acces la materialele dosarului și a luat cunoștință de probele colectate, acesta își poate
pregăti o apărare, de asemenea poate stabili legalitatea acțiunilor desfășurate pe parcursul
urmăririi penale. Persoana învinu ită urmează a fi atentă la învinuirea adusă în rechizitoriu ca
să fie aceeași cu cea prescrisă în ordonanța de învinuire, și să -i fie adusă acuzarea asupra
aceleași fapte. Un rol esențial la această etapă se atestă avocatului, care având o anumită
experien ță în domeniu și posedând anumite abilității poate în timp util să constate ilegalitățile
săvârșite și poate lua atitudine pentru a nu permite aceste fapte. Necesar este de a menționa
despre activitatea avocațior din oficiu, asupra cărora este oportun a se realiza controale
riguroase întrucât aceștia nu depun tot efortul pentru a depista în timpul util toate
incorectitudinele care sunt comise în timpul desfășurării urmăririi penale. Acest fapt a fost
identificat analizând sondajele realizate de către Instit utul de Reforme Penale, sondaje în care
majoritatea persoanelor audiate și -au expus nemulțumirea de calitatea serviciilor oferite de
către avocații din oficiu.
116 Петрухин И.Л. Уголовный процесс , Москва, 2001, p.460
117 Jidovu N. Op. cit., p.109
51
Apărarea drepturilor și libertăților omului este sarcina primordială a unui stat de drept și
minisunea unei guvernări bune. Prin acțiunile realizate de către partea apărării, de a lua
cunoștință de materialele dosarului și de a înainta cereri, demersuri la organul abilitat din
cauza că nu este de acord cu acțiunile desfășurate, consider că se pune în aplicare principiul
contradictorialității.118 Principiul contradictorialității, fiind unul dintre cele mai importante
principii ale procedurii judiciare, cuprinde începuturile democratice, organizatorice și
procesuale ce conferă o maximă oportunitate în cău tarea adevărului și pronunțarea unei
hotărâri judecătorești legale.119 Deși acest principiu este pe larg demonstrat și aplicat
nemijlocit în cadrul desfășurării procesului în fața instanței, consider că în fapt el apare încă
din momentul în care partea apără rii poate lua atitudine și își poate impune punctul de vedere
prin aducerea de probe, prin cunoașterea tuturor materialelor și înaintarea cererilor vizavi de
activitatea desfășurată de către ofițerul de urmărire penală sau de către procuror dacă este
neces ar și sunt depistate careva nereguli.
În urma celor analizate și studiate , considerăm că învinuitul, precum și apărătorul acestuia
își poate realiza dreptul la apărare anume la etapa de terminare a urmării penale, moment în
care ia cunoștință de materiale le doarului, observă modul de colectarea a probelor și nemijlocit
constată mijoacele de probe prin care i se atribuie învinuirea. Desigur că este foarte important
ca învinuitul să fie susținut și ajutat de către un avocat, fie ales sau numit acesta are ca scop să
îi ofere asistența juridică necesară calificată, să acționeze cu profesionalism și competență în
domediul dat.
118 Potrivit dicționarului explicativ al limbii române, contradictorialitatea este un principiu fundamental al
procesului penal, în temeiul căruia fiecare parte dintr -un proces este îndreptățită să i se comunice toate actele
părții adverse și să discute în contradictoriu problemele care interesează soluționarea pricinii.
119 Roșca I. Dreptul apărătorului de a invoca și a propune probe în procesul penal , Chișinău: ”Primex Com” SRL,
2009, p.15
52
CAPITOLUL III. Problematica de fapt și de drept la faza terminării urmării penale și
trimiterea cauzei în judecată, soluții
3.1 Probleme întâlnite în practică la terminarea urmăririi penale și trimiterea cauzei în
judecată
Rolul și scopul procesului penal este unul indispensabil într -o societate contemporată și
democrată, acolo unde se optează pentru adevăr și corectitudine. Din acest motiv , persoanele cu
forță de decizie trebuie să ia hotărârile corecte, de a adopta cele mai bune și necesare legi , astfel
încât , utilizate în practică , să producă un efect scontat. Totuși , realizând st udiul dat , efectuând
practică în domeniu și cons ultând părerea persoanelor care au ca sarcină de a pune în aplicare
lege, constatăm unel e lacune, a căror existență duc la nerealizarea completă și obiectivă a
acțiunii de terminare a urmăririi penale. Consider oportun de a ne expune vizavi de aceste
probl ematici întâlnite și de a le analiza, în special făcând referință în domeniul dat la practica
judiciară națională și internațională. De asemenea din cauza problemelor întâlnite la nivel de
legislație , atestăm abateri din partea persoanelor competente de a desfășura acțiuni în domeniu.
Nu excludem faptul că încălcările depistate se datorează serviciului necalitativ realizat de către
persoanele ce dețin sarcini în domeniul terminării urmăririi penale și trimiterii cauzei în judectă.
Terminarea urmăririi penal e cuprinde în sine câteva etape esențiale ce necesită cu strictețe
de a fi respectat e și să fie aplicată legea în modul cuvenit pentru acțiunile desfășurate: trimiterea
cauzei procurorului; verificarea de către procuror a cauzei primite; punerea sub învinuire (dacă
nu s -a realizat acest fapt pe parcursul urmăririi penale); înaintarea acuzării; prezentarea
materialelor de urmărire penală; întocmirea rechizitoriului și trimiterea cauzei în judecată. În cele
ce urmează , vom expune erori ce sunt comise de către persoanele abilitate în domeniu, făcând
referință la practica judiciară în domeniul dat.
Astfel, una d in acțiunile desfășurate de către procuror la faza terminării urmăririi penale
este punerea sub învinuire, în cazul în care această acțiune nu a fost realizată la etapa desfășurării
urmăririi penale. Prin această acțiune procesuală se urmărește modificarea statutului
făptuitorului. Atragerea în calitate de învinuit constă din 4 acțiuni procesuale:
1. punerea sub învinuire / emiterea ordonanței;
2. înaintarea acuzării;
3. explicarea drepturilor și obligațiilor;
4. interogarea învinuitului.
53
Aceste acțiuni au mare însemn ătate pentru asigurarea funcționării legale a procesului penal
în întregime. Din momentul semnării ordonanței de atragere în calitate de învinuit de către
procuror, ea capătă putere juridică. Procurorul , după stabilirea identității învinuitului, îi aduce l a
cunoștință ordonanța de punere sub învinuire și îi explică conținutul ei. Despre temeinicia
oricărei acuzații în materie penală este prescris și în plan internațional, în Convenție Europeană a
Drepturilor Omului. Conținutul articolul 6 din Convenție nu p revede o definiție a termenului de
”acuzație”, în acest context Curtea de la Strasbourg , în cauza Deweer contra Belgiei , stabilește
că noțiunea de acuzație în materie penală la care face referire art.6 din Convenției are un caracter
autonom, care ignoră d efinițiile din dreptul intern.120 Astfel acuzația poate fi definită ca
”notificare oficială, din partea autorității competente, privind suspiciunea referitoare la comiterea
unei fapte penale”, definiție care implică existența sau absența unor ”repercusiuni i mportante
asupra situației suspectului”.121 Notificarea nu trebuie să aibă o anumită formă, având acest
caracter orice act implicit, care emană de la o autoritate de stat și care produce efecte importante
asupra situației persoanei, conținând o acuzație pena lă implicită.
Problema ce poate fi întâlnită la această fază este situația când este urmărită persoana
greșită și atragerea în calitate de învinuit a acesteia poate duce la o tragedie pentru învinuit și
rudele apropiate. Din acest considerent se înainteaz ă cerințe înalte vizavi de această acțiune
procesuală. Astfel , se impune ca ordonanța de punere sub învinuire trebuie să fie emisă numai în
baza probelor sufi ciente și certe. Însă Codul de Procedură P enală nu desfășoară explicații câte
probe anume sunt con siderate destule, nu se realizează o explicație a termenul “suficiente”, astfel
acesta rămânând la discreția fiecăruia să -l interpreteze și să decidă dacă numărul de probe
obținute sunt îndeajuns pentru atragerea în calitate de învinuit. Potrivit comentari ului Codului de
Procedură Penală , se consideră probe acumulate suficient chiar dacă nu sunt constatate toate
circumstanțele agravante și atenuante care nu sunt semne calificative ale elementelor infracțiunii
precum și mărimea daunei cauzate prin infracțiun e, dacă acestea nu influențează asupra
calificării faptei penale. Aceste date pot fi constatate și după punerea sub învinuire.122 Astfel
constatăm că nici în comentariul Codului de Procedură Penală nu se include o explicație și o
interpretarea a termenului d e “sufici ente”, se exemplifică doar asupra circumstanțele atenuante și
agravante care nu sunt obligatoriu a fi depistate pentru a pune persoana sub învinuire.
120 http://documents.tips/documents/temeinicia -acuzatiei -in-materie -penala.html (vizitat la 10.05.2016)
121 https://www.ccr.ro/ files/products/Decizia_nr.496_din_23_iunie_2015_.pdf (Decizia nr.496 23 iunie 2015
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.335 alin. (4) din Codul de procedură penală
Român), (vizitat la 10.05.2016)
122 Dolea I. ș.a. Cod de Proce dură Penală. Comentariu…, p.457
54
După sensul legii, este clar una, că nici o dovadă unică și chiar recunoașterea vinei de către
bănuit nu pot fi destule pentru a fi pus sub învinuire. Suficiente pot fi numai un ansamblu de
dovezi, care trebuie să fie convingătoare și verificate multilateral, pentru a nu admite în nici un
caz atragerea la răspundere a unor persoane nevinovate. Astfel problema întâlnită în practică se
manifestă vizavi de interpretarea termenului de ”suficiente”, consider oportun a se lua toate
măsurile necesare pentru a se emite ordonanța de învinuire doar asupra persoanelor asupra cărora
există probele argumentate și sigure care dovedesc vinovăția acestora.
De asemenea cu referire la întocmirea ordonanței de punere sub învinuire, legislația
procesuală penală prevede anumite cerințe, care potrivit jurisprudenței nu întotdeauna au fost
respectate cu strictețe, motiv pen tru care ulterior în judecată au fost comise erori la soluționarea
cauzei. Astfel , potrivi t Deciziei Colegiului lărgit al Curții Supreme de Justiție a Republicii
Moldova nr.1ra -876/2007 din 16.10.2007, recurentul invocă, că nici în ordonanța de punere sub
învinuire, nici în rechizitoriu (acte întocmite la etapa terminării urmăririi penale), nici în decizia
instanței de apel, nu sunt indicate elementele ce constituie latura obiectivă a samovolniciei: în ce
zi, în ce lună, în ce an, în ce loc au avut loc acțiunile incriminate.123 Astfel , constatăm
nerespectare strictă a legislației procesuală penală, care prevede expres că în ordonanța de punere
sub învinuire urmează a se indica data, locul, mijloacele și modul de săvârșire a infracțiunii
(art.281 C od de Procedură Penală ), de asemenea asupra acestor fapte se expune și în rechizitoriu.
În cauza dată, C olegiul lărgit a ajuns la concluzia, că nestabilirea locului și a timpului săvârșirii
infracțiunii nu numai că denotă lipsa laturii obiective a infracțiunii, ci și faptul încălcării grave a
dreptului învinuitului la apărare, prevăzut de Codul de Procedură Penală, Constituția Republicii
Moldova, cât și de Convenția Europeană pentru Drepturile și Libertățile Fundamentale ale
Omului.124 Astfel constatăm necesitatea de a include cu strictețe toate datele prevăzute de
legislație în ordonanța de pun ere sub urmărire , în caz contrar se va dispune în judecată achitarea
persoanei dacă nu am realizat încadrarea necesară și dacă nu am stabilit toate elementele
componenței de infracțiune. De asemenea , se pune problema de a nu admite terminarea urmăririi
penale și trimitere a în judecată de către procuror a cauzelor în care nu s -a depistat toate
elementele componenței de infracțiuni, este necesar să dispună altă soluție care este prevăzută de
legislația procesual penală (exemplu în acest caz, potrivit legislației procesuale d eținem
următoarele soluții: încetarea procesului penal, clasarea acestuia sau scoaterea persoanei de sub
urmărirea penală).
123 Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova nr.1ra -876/2007 din 16.10.2007
(MoldLex)
124 Ibidem
55
Totodată, potrivit unui studiu realizat , s-au depistat o serie de încălcări privind obținerea
statutului de învinuit:
– ordonanța de punere sub învinuire nu conținea date despre momentul înaintării
acuzării, după cum prevede art.282 alin.(2) C od de Procedură Penală ;
– învinuirea a fost înaintată fără prezența apărătorului său;
– practici defectuoase ale procurorului privind recalificarea faptelor (ex. din trafic în
proxenetism);
– încălcarea termenului de 48 ore pentru înaintarea învinuirii conform art. 282 C od de
Procedură Penală (ex. într -un dosar, ordonanța de punere sub învinuire a fost emisă la
06 mai 2008, iar înintarea acuzării – la 22 mai 2008).125
Un principu prevăzut de legislația procesual penală este principul contradictorialității care
are ca scop să creeze condiții de ordin procesual și organizațional deosebit de favorabil pentru
soluționarea cauzei penale în mod adecvat și just. Acest principiu stabilește anumite garanții
pentru un proces întemeiat pe dreptate, iar una din garanțiile la care vom face referință și care
întâmpină probleme în practică este dreptul la apărare, care mai apare sub forma egalitatea de
arme (manifestată prin posibilitatea dată părților de a -și expune cauza în fața organelor judiciare,
fără a fi dezavantajate în fața părților adverse ori organelor de urmărire penală, dreptul de a se
familiariza cu probele dosarului etc.).126 Asigurarea dreptului bănuitului, învinuitului sau
inculpatului la apărare este reglementat prin dispozițiile Constituției Republicii Moldova, Legii
Republicii Moldova cu privire la avocatură, Legii Republicii Moldova cu privire la asistența
juridică garantată de stat, Codul de procedură p enală al Republicii Moldova, Convenția
Europenă pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și din jurisprudența
relevantă a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO).127 Consider oportun a face referință
despre realizarea dreptului l a apărare anume la etapă terminării urmăririi penale deoarece în acest
moment apărător împreună cu clientul său ia cunoștință de materialele dosarului și își pregătește
apărarea, de asemenea este momentul în care apărătorul pote înainta anumite demersuri d aca nu
este de acord cu urmărirea penală desfășurată sau dacă constată că anumite acțiuni procesuale
interprinse au fost realizate fără respectarea legii procesuale în vigoare.
125Vizdo ga I., Roman D., Donciu A., Ioniță D., Rotaru V., Rusu I., Lutenco A. Studiu ana litic privind investigarea și
judecarea cauzelor de trafic de persoane și a infracțiunilor conexe . Chișinău: Organizația Internațională pentru
Migrație, 2013, p.60
126 http://www.juridice.ro/124354/aprecieri -privind -accesul -la-dosarul -de-urmarire -penala.html (vizitat la
10.05.2016)
127 Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova cu privire la practica aplicării legislației
pentru asi gurarea dreptului la apărare al bănuitului, învinuitului, inculpatului și condamnatului în procedură
penală. Nr. 11 din 24.12.2010 Buletinul C urții Supreme de Justiție a Republicii Moldova , 2011, nr.2 -3, pag.33
56
În prezent , doctrina, dar mai ales practica procesual -penală , recunoaște caract erul secret al
urmăririi penale, inclusiv în ce privește pe participanții la procesul penal, cât și pe apărătorii lor.
Astfel, este prevăzut în legislație că dosarul este accesibil doar după finalizarea urmăririi penale,
respectiv, la prezentarea materiale lor de urmărire penală (art.293 CPP). Astfel , constatăm că
respectarea principiului egalității de arme, garantează dreptul părților și apărătorilor lor de a
accesa actele aflate la dosarul cauzei. Jurisprudența CtEDO este destul de bogată în acest sens,
iar în cele ce urmează putem menționa anumite c auze în care nu s -a respectat prevederea potrivit
căreia învinuitul împreună cu apărătorul acestuia trebuie să ia cunoștință de materialele dosarului
la etapa terminării urmăririi penale.
În cauza privind societatea comercială Forum Maritim (România), Curtea a
stabilit că s -a încălcat dreptul acesteia la un proces echitabil, prin aceea că avocatul
angajat nu a avut acces la actele dosarului de urmărire penală. Curtea a apreciat că, în
speță, nici reclamanta, nici avocatul acesteia nu au avut acces la ac tele depuse de către
învinuiți sau întocmite de parchete, acte aflate în dosarul de urmărire penală. În aceste
condiții, Curtea a considerat că dreptul reclamantei de a -și prezenta cauza în fața
procurorului a fost afectată de limitarea accesului acesteia la dosarul de urmărire
penală.128
Cauza Vermeulen vs. Belgia , Curtea a aratat că a existat o imposibilitate, pentru
reclamant, de a beneficia de o reală procedură contradictorie, aceasta însemnând
oportunitatea pentru părțile unui proces de a lua cunostința de orice dovadă sau
observație prezentate judecătorului de către un fucționar independent (procuror) și de a le
discuta cu celelalte părți.129
Cauza Rowe și Davis vs. Maria Britanie , Curtea relevă faptul că, deși, în condiții
limitative și speciale, dreptul la acces la dosar poate fi limitat, totuși, în general,
procurorul nu poate ține secret dosarul de urmărire penală, nici măcar cu acordul instanței
de judecată. De asemenea, în cazul limitării dreptului de acces la dosar, organele
judiciare trebuie să ia m ăsuri pentru compensarea dificultăților create apărării prin
această limitare, propunându -se, în Marea Britanie, înființarea unui așa -numit ”avocat
special”, care să reprezinte și să susțină interesele justițiabililor.130
128 http://www.juridice.ro/124354/aprecieri -privind -accesul -la-dosarul -de-urmarire -penala.html (vizitat
10.05.2016)
129http://hudoc.echr.coe.int/eng#{"languageisocode":["ENG"],"appno":["19075/91"],"documentcollectionid2":["G
RANDCHAMBER"] ,"itemid":["001 -57985"]} (cauza Vermeulen vs. Belgia )(vizitat 10.05.2016)
130 http://www.juridice.ro/124354/aprecieri -privind -accesul -la-dosarul -de-urmarire -penala.html (cauza Rowe și
Davis vs. Maria Britanie) (vizitat 10.05.2016)
57
Cauza Jespers , Comisia Europeană a D repturilor Omului a stabilit că este
imperios necesar ca reclamantul să fi fost lăsat să se ”familiarizeze” cu actele dosarului
de urmărire penală, acest lucru nu este prevăzut expres de Convenție, însă el trebuie
dedus din textul art.6, pct.3, lit. b) (”s ă dispună de timpul și de înlesnirile necesare
pregătirii apărării sale”).131
Cauza Kuopila vs. Finlanda , Curtea a decis că nerespectarea dreptului de acces la
piesele dosarului conduce automat la încălcarea principiului egalității armelor. În concret,
recla manta nu a fost înștiințată cu privire la actele dosarului la finalul urmăririi penale,
neavând posibilitatea, deci, să acceseze dosarul și să poată combate, analiza probele
administrate de organele de urmărire penală.132
Potrivit unor sondaje elaborate de I nstitutul de Reforme Penale , s-a constatat și în practica
națională , nerespectarea în totalitate a dreptul de a lua cunoștință de materialele dosarului la
terminarea urmăririi penale. Astfel, din cei 174 de deținuți chestionați, în privința cărora s -a
finisat urmărirea penală, doar 92 (52%) au luat cunoștință de materialele dosarului.133 Astfel
atestăm lipsa de respectare în totalitate a legii procesuale. S -a mai constatat că acest fapt de
obicei este marcat de lipsa de interes manifestată de către apărător, care de cele mai multe ori
fiind un avocat din oficiu nu este tentat de a depunde toată digilența pentru a -și apăra clientul
său.
Din alte investigații efectuate în izolatoarele de detenție preventivă , s-a identificat unele
probleme privind calitatea asist enței juridice din oficiu a persoanelor deținute.134 Se atestă faptul
că persoanele nu au luat cunoștință de materialele dosarului la terminarea urmăririi penale și se
consideră că este condiționat de participarea formală a avocatului din oficiu. Avocatul , indiferent
daca prestează serviciile sale din oficiu sau la alegere , are obligația de a oferi calitate, digilență și
promptitudine. Trebuie să ia cunoștință de materialele dosarului la terminarea urmăririi penale și
să ia atitudinea necesară pentru a combat e oricare ilegalitate ce a fost permisă pe parcursul
desfășurării urmăririi penale. Însă atestăm, că potrivit unor sondaje realizate de către Institutul de
Reforme Penale caliatatea apărătorilor din oficiu lasă de dorit, clienții fiind nemulțumiți de
servi ciile prestate, iar una din motive care determină acest fapt ar fi remunerația scăzută a
acestora.
131 Convenția Nr. 1950 din 04.11.1950 pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Publicată:
30.12.1998 în Tratate Internaționale Nr. 1 art. Nr. 342. Data intrării în vigoare: 01.02.1998
132 http://kaikki.info/english/echr/20000/27752_95.html (Kuopila vs. Finlanda) (vizitat 10.05.2016)
133 Dolea I. Drepturile persoanei în probatoriul penal . Chiși nău: Cartea Juridică, 2009 (Tipogr. ”Bons Offices” SRL),
p.204
134 Ibidem, p.203
58
Vom face referință și la o alte problemă întâmpinată la capitolul apărare – asistență juridică
oferită. Astfel , potrivit legislației în vigoare , bănuitul ben eficiază de asistența unui apărător ales
de el. Dacă nu deține mijloacele financiare necesare pentru a plăti apărătorul, el are dreptul să fie
asistat în mod gratuit de către un avocat care acordă asistență juridică garantată de stat. De
asemenea se specif ică că pe parcursul urmăririi penale , numărul și durata întrevederilor
bănuitului cu apărătorul său sunt nelimitate și se realizează în condiții co nfidențiale. Însă , cu
privire la condiția de cofidențialitate , sunt întâ mpinate în practică probleme și se consideră a nu
fi respectat acest fapt, și anume în privința persoanelor ce se află în arest preventiv. S -a constatat
nemulțumire din partea apărătorilor, care având întrevederi cu clienții săi aflați în arest preventiv,
în încăperea destinată întrevederil or este supravegheată cu camere, acestea fiind adaptate astfel
încât înregistrarea are loc video și audio. Astfel apărătorul nu poate dispune de o întrevedere
secretă, în care să ia cunoștință de cauza pe care o are în sarcină și să poată astfel să -și
pregătească apărarea în modul cuvenit.
În ceea ce privește probleme întâlnite în practică de asemenea se atestă în privința faptului
că nu se respectă un anumit termen rezonabil pentru ca apărătorul și/sau clientul său să ia
cunoștință de materialele dosarului pentru a -și putea pregăti apărarea. Legea procesual penală nu
prevede un termen expres pentru a se prezentat materialele, se menționează a fi nelimi tat doar în
cazuri specifice (câ nd persoana abuzează de situația sa), procurorul fixează un termen ex pres.
Totuși trebuie să menționă m despre necesitate a oferirii unor înlesniri utile pregătirii apărării,
concretizate prin timpul fizic ce trebuie acordat, comunicarea liberă cu avocatul, accesul la
dosar.
Totuși , s-a specificat în practică sit uația când învinui tul nu a reușit să -și pregătească
apărarea , întrucât acesta nu a dispus de timpul necesar pentru aceasta. În acest context vom
specifica expres despre Cauza Petru Roșca contra Moldovei (6 octombrie 2009), potrivit
acesteia , în drept reclama ntul s -a plâns în temeiul Articolului 6 din Convenție, că i s -a refuzat să
fie reprezentat de un avocat, nu au fost identificați și audiați doi martori și precum că el nu a
dispus de suficient timp și facilități pentru a -și pregăti apărarea.135 Ulterior în urma cercetărilor
Curtea consideră că plângerile reclamantului în temeiul Articolului 6 § 3 din Convenție ridică
întrebări de fapt și de drept care sunt suficient de serioase încât aprecierea lor depinde de
examinarea fondului, și alte temeiuri pentru declararea acestora d rept inadmisibile.
135 http://justice.md/file/CEDO_judgments/Moldova/PETRU%20ROSCA%20(ro).pdf (cauza Petru Roșca c.
Moldovei, 6 Octombrie 2009, definitivă la 06 ianuarie 2010); (vizitat 10.05.2016)
59
Prin urmare, Curtea declară aceste capete de plîngere admisibile.136 Astfel Curtea a
menționat asupra necesității unui apărător și timpul necesar și util pentru a lua cunoștință de
materialele dosarului pentru a -și pregăti apărarea. Un al t caz ( Ocalan vs. Turcia ), Curtea a
demonstrat și argumentat că se în calcă dreptul la un proces echitabil dacă organele competente îi
prezintă dosarul învinuitului doar cu puțin timp înainte de începerea judecății. Acordarea
dreptului de acces la dosar după terminarea urmăririi penale s -a petrecut înainte de începerea
judecății, iar reclamantul a fost nevoit să studieze 17000 de pagini ale dosarului de urmărire
penală, în 20 de zile.137
Consider oportun a se face referință și asupra rechizitoriului, act ce se întocmește la
terminarea urmăririi penale și prin intermediul acestuia se transmite cauza în judecată. În acest
context potrivit unui studiu realizat deținem următoarea informației vizavi de rechizitorii
întocmite neglijent și/sau cu încălcarea normelo r legale, cum ar fi: neindicarea datei întocmirii
rechizitoriului; neindicarea numărului paginilor din dosar atunci când se face trimitere la actele
procedurale concrete; lipsa analizei probelor; neindicarea informației privind măsurile preventive
aplicate față de învinuit; lipsa în dosar a unor acte procesuale cu privire la aplicarea măsurilor
preventive în privința învinuitului/inculpatului, deși în rechizitoriu se menționează că acesta este
în stare de arest.138 Astfel s -a constata t că rechizitoriile sunt de calitate insuficientă și pregătite
incorect, din acest motiv se consideră a fi necesar a se impune verificări în acest domeniul.
Rechizitorul rămâne a fi actul de căpătâi, în dispozitivul acestuia se află învinuirea adusă iar
instanța urmează a lua o de cizie în baza acesteia. Din acest motiv consider că rechizitoriul
trebuie să fie un act întocmit în totalitate conform prevederilor legale și să conțină toate
elementele necesare ce sunt prescrise în Codul de procedură penală.
Realizând acest studiu , putem remarca mai multe încălcări comise de către organele
abilitate în domeniu, care sunt diferite și apar la diferite etape/acțiuni ce sunt desfășurate pe
parcursul fazei de terminare a urmăririi penale și trimiterii cauzei în judecată (erori comise la
înaint area învinuirii, la întocmirea rechizitoriului, la prezentarea materialelor părților etc.). De
asemenea constatăm imperfecțiunile legislației procesual penale, în detrimetrul căreia organele
competene pot manifesta anumite incorectitudinii la desfășurarea diverselor acțiuni. Considerăm
oportun și necesar a aduce la cunoștință aceste abateri comise, ele reprezentând în fapt probleme
procesuale cu care se confruntă practica în domeniu.
136 http://justice.md/file/CEDO_judgments/Moldova/PETRU%20ROSCA%20(r o).pdf (cauza Petru Roșca c.
Moldovei, 6 Octombrie 2009, definitivă la 06 ianuarie 2010); (vizitat 10.05.2016)
137http://hudoc.echr.coe.int/eng#{"languageisocode":["ENG"],"appno":["46221/99"],"documentcollectionid2":["G
RANDCHAMBER"],"itemid":["001 -69022"]} (vizitat 10.05.2016)
138 Vizdoga I. ș.a. Op. cit., p.57
60
3.2 Soluții în vederea depășirii problemelor depistate
Constatând că exist e mai multe erori în practica judiciară, comise de către organele
abilitate, la etapa terminării urmăririi penale și trimiterea cauzei în judecată, considerăm necesar
a expune anumite recomandări, care pot servi ca remediere pentru a garanta în final un pr oces
echitabil tuturor.
Urmează a face referință asupra prezenței și participării apărătorului la etapa terminării
urmăririi penale, care ia cunoștință de toate materialele urmăririi penale și este abilitat a depune
careva demersuri dacă nu este de acord cu anumite acțiuni procesuale desfășurate. Avocații , fie
aleși sau din oficiu , sunt obligați a oferi asistență calitativă și să -și demonstreze competență la
cel mai înalt nivel. Potrivit legislației, avocații din oficiu care sunt plătiți de stat sunt obligații să
presteze servicii calitative de asistență juridică. Există diferențe î ntre tarifele plătite de stat și cele
de pe piață privată, astfel consider oportun ca responsabilii din domeniu să întreprindă un șir de
măsuri pentru a -i motiva pe avocați din oficiu să -și îndeplinească atribuțiile corespunzător.
Realizând studiu l dat , constatăm că una din probleme ce apare în privința apărătorului de stat
sunt serviciile necalitative oferită și potrivit sondajelor clienții sunt nemulțumiți de munca
depusă, astfel consider ca o soluției în acest fel ar fi controlul riguros exercitat de că tre
autorițățile competente, precum și stimularea avocaților. O remunerare majorată și diverse
susțineri consider că poate determina, influența și crește calitatea serviciilor oferite de către
avocații din oficiu.
Treptat constatăm anumite creșteri minore , asftel datele Consiliului Național pentru
Asistență Juridică Garantată de Stat (CNAJGS) arată că, în anul 2015, suma onorariilor plătite
avocaților a crescut cu aproximativ 20 la sută și a ajuns la peste 20 de milioane de lei. Cu toate
acestea , CNAJGS nu deține o statistică privind suma achitată per dosar și nici suma achitată
lunar.139 S-a constatat că în urma motivări avocaților , crește nivelul de interes și avocații
întreprind mai multe măsuri pe ntru a asigura servicii de cali tate. Astfel soluția necesar ă pentru ca
avocatul să maifeste digilență și implicare la etapa de acces la dosar, de a lua cunoștință de
acesta și a depista ilegalitățile este remunerarea avantajoasa și susținerile de orice tip. O altă
recomnadare, pentru a evita ca pe masa magistrațil or să ajungă dosar e lipsite de legalitate și
echitate, este cu referire la art.290 CPP – verificarea de către procuror a cauzei primite. Cerință
obligatorie și necesară ca procurorul să exercita un control asupra dosarului penal și raportului
întocmit de c ătre ofițerul de urmărire penală, astfel ca scop urmărit este a constată legalitate
tuturor acțiunilor procesuale realizate pe percursul desfășurării urmăririi penale.
139 http://www.bizlaw.md/2016/04/18/avocatii -din-oficiu -cum -sunt -remunerati -aparatorii -care -acorda -asistenta –
juridica -garantata -de-stat/ (vizitat la 11.05.2016)
61
De cele mai multe ori se grăbește acest proces de către persoanele abilitate, ca în fin al să
se obțină din punct de vedere numeric un număr cât mai mare de dosare transmise în judecată.
Până la urmă este necesar a se realiza un control riguros, pentru a stabili dacă au fost colectate
toate probele necesare care demonstrează cu adevărat săvâr șirea faptei infracționale, de
asemenea dacă sunt prezente toate elementele componenței de infracțiune pentru ca în final
judecătorul să nu se pronunțe cu achitarea persoanei din cauza lipsei componenței de infracțiune
(asemeni dosarului citat în paragrafu l anterior). De asemenea consider oportun termenul prescris
în legislație, care potrivit Legii Nr.66 din 05.04.2012 a fost modificat, astfel potrivit punctului 91
din lege art. 290 alin. (1), cifrele “10” se substituie cu cifrele “15”, iar cuvintele “aprob ă de
procurorul ierarhic superior”, se exclude.140 Consider oportună și binevenită această majorare a
timpului în care se realizează verificare, însă ca o propunere ar fi ca acest termen să nu fie unul
strict obligatoriu și nepermis de depășit deoacere exist ă și situații în care dosarele sunt destul de
voluminoase și/sau complexe și necesită o atenție deosebită , precum și o perioadă de timp mai
vastă pentru a putea studia toate materialele, pentru a nu permit e în nici un caz careva ilegalități.
Astfel ar fi oportun a include în legislație la articolul dat o referință, în care să prescrie
posibilitatea de prelungire a termenului de 15 zile pentru cauzele mai complexe și cu un volum
impunător a materialelor dosarului. Procurorul în acest fel nu va fi restr âns de termen și va putea
depun e toată digilența și competența sa în vederea verificări și depistări ilegalităților din cadrul
acțiunilor procesuale realizate pe parcursul urmăririi penale.
Un act important și obligatoriu a fi întocmit la etapa terminării urmăr irii penale și trimiteri
cauzei în judecată este rechizitoriul, numit și act de sesizare a instanței. În acest context
menționăm asupra faptului că Codul de procedură penală expres prevede informațiile, datele care
trebuie să cuprindă acest act. Potrivit l egislației, nu se stabilește anumite remedieri în cazul în
care se constată ilegalități sau lipsa anumitor date din rechizitoriu. Din acest motiv , odată ajuns
rechizitoriul pe masa magistraților, aceștia urmează a lua o decizie în baza învinuirii aduse în
rechizitoriu, de asemenea dacă se constată lipsa componenței de infracțiuni, se va considera că
fapta penală nu există și se va dispune achitarea persoanei. În trecut , s-a stabilit o reglementare
prin care rechizitoriul , înainte de a se transmite în judeca tă, urma a se confirma de către
procurorul ierarhic superior. În prezent însă , nu deținem nici o reglementare care să prevadă
executarea verificării rechizitoriului, sau o soluție prin care să remedieze cauzele în care se atestă
unele incorectidunii ale ac tului de sesizare a instanței de judecată.
140 Legea nr.66 din 05.04.2012 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală al Republicii
Moldova nr.122 -XV din 14 martie 2003. Publicat: 27.07.2012 în Monitorul Oficial Nr.155 -159 art. Nr. 510.
62
Din acest motiv, ca o recomandare în acest sens, vom face referință la legislația procesual
penală română, care prevede următoarele reglementări în domeniul dat: judecătorul atunci cînd
consideră că rechizitoriulu i îi lipsesc unele din mențiunile obligatorii sau că nu au fost respectate
condițiile prevăzute de legislația procesuală, va sesiza conducătorul parchetului care a emis actul
de sesizare și va dispune acoperirea omisiunilor într -un termen de maxim 5 zile.141 Consider
oportună și necesară acestă soluție și pentru țara noastră, în acest fel judecătorii vor lua cea mai
corectă decizie, deoarece rechizitoriul va fi unul în totalitate potrivit legislației procesuale și va
include toate date necesare. În modul dat , se va urmări eliminarea tuturor neregularităților din
actul de sesizare a instanței, pentru ca judecătorul ulterior se ia decizia corectă și echitabilă
tuturor.
În acest fel , ar exista un control asupra rechizitoriului, verificarea acestuia ar fi o proce dură
care vizează examinarea formală a conținutului actului de sesizare, se va verifica numai dacă
acesta conține elementele prevăzute de art.296 C od de Procedură Penală . Oportun este acest
control formal deoarece în cazul unui control mai riguros ar reprezenta o lipsă de indepedență și
imparțialitate din partea judecătorului, care posibil într -un anumit fel să -l deranjeze acest act.
Control formal însă , are ca scop să constate că actul de sesizare – rechizitoriul, să fie în totalitate
potrivit legii ș i să cuprindă toate cele necesare pentru a putea în baza acestuia să se ia hotărâ rea
justă și echitabilă.
În legislația procesuală a Republicii Moldova. prin intermediul Legii nr.264 din
28.07.2006 . s-a inclus art.296¹ (chestiunile pe care urmează să le re zolve procurorul ierarhic
superior în cauzele primite de el pentru confirmarea rechizitoriului) și art.296² (hotărîrile
procurorului ierarhic superior în cauzele primite de el pentru confirmarea rechizitoriului)142, în
care se stabilea necesitatea confirmări i rechizitoriului prin intermediul procurorului ierarhic
superior. În acest fel , există o anumită verificare și control asupra rechizitoriului și asupra
întregului dosar înainte de a fi transmis în judecată. Ulterior , în anul 2012 , prin Lege nr.66 ,
Codul d e Procedură P enală a suferit modificări, astfel potrivit pct. 93 al Legii date , s-a disp us ca
articolele 296¹ și 296² să fie abrogate .143 Astfel , la etapa actuală , nu deținem un control și o
verificare asupra rechizitoriului precum era până în anul 2012.
141 http://www.forumuljudecatorilor.ro/inde x.php/2012/05/regularitatea -actului -de-sesizare -si-legalitatea –
sesizarii -instan%C8%9Bei -distinc%C8%9Bii -orientari -jurispruden%C8%9Biale -noul -cod-de-procedura -penala/
(vizitat 11.05.2016)
142 Legea nr.264 din 28.07.2006 pentru modific area și completarea Codul ui de Procedură P enală al Republicii
Moldova. Publlicat: 03.11.2006 în Monitorul Oficial Nr.170 -173 art.Nr.781
143 Legea nr. 66 din 05.04.2012 pentru modificarea și completarea Codului de Procedură Penală al Republicii
Moldova…,
63
Modificarea adusă deține și anumite efecte pozitive , cât și negative. Pozitiv că în acest fel
nu se va tergiversa procesul, astfel cauzele vor ajunge în judecată în termene mai rapide, iar
efectul negativ este că nu există o persoana terță care să execute co ntrol asupra actului întocmit.
Din acest motiv, am propus ca remediere executarea verificărilor necesare asupra acestui act, și
anume prin transmiterea înapoi la procuror a rechizitoriului, de către judecător, dacă se atestă
careva iregularități la actul de sesizare – asemeni legislației procesul penală română, art.342
“obiectul procedurii în camera preliminară”, care prevede ca în camera preliminară să se execute
verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și
legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.144
Prin intermediul acestui paragaraf , scopul a fost de a înainta anu mite recomandări/soluții
care au ca sarcină să remedieze problemele procesuale cu care se confruntă practica Republicii
Moldova la faza terminării urmăririi penale și trimiterii cauzei în judecată. Soluțiile propuse au
fost preluate fie din legislația românească, fie reprezintă păreri proprii ce au un scop comun , de a
împiedica produce rea problemelor procesuale . Într -o societate contemporană bazată pe statul de
drept , consider necesar ca organele competente în domeniul să ia atitudine și să depună tot
efortul pentru aplicare a corectă și uniformă a legii . Este oportun la momemtul aplicăr ii legii să
facem alegerile corecte bazîndu -ne pe principiile echității, dreptății și adevărului.
144 Cod de Procedură Penală a l României din 01.07.2010. Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr.486 din
15/07/2010
64
Concluzii
Scop ul principal propus de procesul penal este de aflare a adevărului și de atragere la
răspundere penală a persoanelor care au comis fapte infracționale. Condamnarea persoanei este
posibilă doar prin intermediul instanței de judecată, iar pentru a ajunge la această etapă este
necear inițial să se desfășoare urmărirea penala, în temeiul căreia se vor acumula probe ce vor
demonstra vinovăția p ersoanei. Am realizat această introduce re pentru a stabili importanța și
obligativitatea terminăririi urmăririi penale și trimiteri i cauzei în judecată – etapă finală prin care
se dispune finalizarea urmăririi penale și sesizarea instanței. Dacă prin probe le obținute se
constată cu desăvârșire comiterea unei infracțiuni și se constată persoana care se face vinovată
de acest fapt , este necesar de a fi judeca tă. Apriori acestei proceduri , este obligatoriu să
terminăm urmărirea penală, prin dispunerea unor ve rificări a dosarului , precum și prezentar ea
acestuia părților interesate și desigur , nu este de neglijat sesizarea instanței de judecată care se
realizează prin rechizitoriul întocmit de procuror ul competent pentru cauza dată .
În prezenta lucrare, am reali zat un studiu atât teoretic , cât și practic vizavi de etapa
terminării urmăririi penale și trimiterii cauzei în judecată. În mod special am făcut referință la
problemele procesuale ce se întâlnesc la această etapă și posibilitatea lor de soluționare. Iniți al,
una din sarcinile propuse pentru aspecte le introductive a fost de a stabili datele introductive cu
privire la urmărirea penală, organele competente de a executa această activitate, precum și
caracteristica n emijlocită a fazei de terminare a urmăririi penale și trimiteri cauzei în judecată. O
atenție deosebită am manifestat -o asupra erorilor comise de către organele competente în
domeniu l a această fază, prin exemplifică rii din practica judiciară națională sau CtEDO.
Rezultatele studiului î ntreprins demonstrează că legislația națională nu este una perfectă,
iar organele abilitate de a pune în aplicare lege a nu întotdeauna manifestă corectitudinea și
digilența necesară. Din acest motiv , prin studiile analitice realizate și sondaje , s-a demons trat
lipsa de respectare în totalitate a legii procesual penale și existența unor hotărâri judiciare în
domeniul dat.
În studiul dat am încercat să corelăm teoria cu practica și chiar să propunem unele soluții în
vederea depășirii problemelor date. Rezult atul lucrării demonstrează necesit atea perfecționării
Codului de Procedură P enală , precum și impunerea unui control riguros asupra organelor
abilitate cu acțiuni în domeniul terminării urmăririi penale și trimiterii cauzei în judecată.
Important a menționa că în cazurile practice în care am constatat încălcări din partea organelor
competente, sunt prezente și la nivelul Curții Europe a Drepturilor Omului, din acest motiv
consider oportun a luat măsuri prompte și necesare pentru a nu mai admite neglijența le gii.
65
Probleme depistate la această fază sunt vaste și diferite, datorită existenței a mai multor
acțiuni procesuale ce necesită a se desfășura. Astfel , am constat erori la înaintarea învinuirii, am
constatat nerespectarea procedurii de prezentare a materia lelor de urmărire penală învinuitului și
apărătorului pentru a -și putea pregăti apărarea, lipsa timpului rezonabil pentru a reuși de a lua
cunoștință de întreg materialul dosarului, am depistat unele probleme vizavi de calitatea
insuficientă a servicilor p restate de către apărător ii din oficiu , de asemenea am constatat unele
erori comise de către procuror la întocmirea rechizitoriului precum neînaintarea acestui act sau
înaintarea peste termen către învinuit etc.
Pentru a încerca depășirea acestor probleme , am inclus și unele soluții, care reflectă
părerea persoanală, fie am apelat la legislația străină care deține anumite reglementări diferite ș i
care le consider ăm necesare a fi prevăzute în legislația noastră. Astfel , menționăm următoarele:
necesitatea u nui control riguros asupra activității desfășurare de către apărători din
oficiu, precum și motivarea acestora prin remunerații avansate sau alte tipuri de
susțineri pentru a determina creșterea calității serviciilor acestora;
execitarea de către judecăto r a unui control preliminar asupra rechizitorului, ca act de
sesizare;
interpretarea termenului de probe „suficiente” în detrimentul existențe i unor probe care
cu certitudine confirmă vinovăția persoanei respective, pentru a evita astfel punerea sub
învinuire a unor persoane nevinovate;
posibilitatea de prelungire a termenului de 15 zile pentru verificarea materialelor
dosarului, în cazurile în care vorbim despre o cauză penală mai complexă, voluminoasă
și cu mai multe capete;
posibilitatea de sancționar e a procurorului dacă nu a respectat un termen rezonabil
pentru ca învinuitul împreună cu apărătorul acestuia să ia cunoștință de întreg materialul
dosarului.
În urma studiului realizat , am constatat că legislația Republicii Moldova nu este una
perfectă, e a necesită a fi îmbunătățită. De asemenea , nici practic ienii în domeniu nu dau dovadă
de digilență maximă întru respectarea în totalitate a legii. Astfel , analizând jurisprudența în
domeniu, studiile analitice, sondaje , am constatat existența încălcărilor din partea organelor
competente de a desfășura acțiuni în domeniul terminării urmăririi penale și trimiterii cauzei în
judecată. De asemenea am reflectat și asupra unor recomandări, soluții care vor servi la
împiedicarea comiterii încălcărilor din partea o rganelor abilitate.
66
Bibliografie :
I. Acte normative naționale:
1. Codul de Procedură Penală al Republicii Moldova nr. 122 din 14.03.2003. Publicat:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr.104 -110, art.Nr.447 din 07.06.2003. Data
intrării în vigoare: 12.06.2003
2. Codul Penal al Republicii Moldova nr.985 din 18.04.2002. Publicat: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, nr.72 -74, art.Nr.195 din 14.04.2009.
3. Legea privind statutul ofițerului de urmărire penală nr.333 din 10.11.2006. Publicată:
Monitorul Of icial al Republicii Moldova, Nr. 195 -198, art.Nr.918 din 22.12.2006.
4. Legea cu privire la Procuratură nr. 294 din 25.12.2008. Publicată: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, nr. 55 -56 art.Nr.155 din 17.03.2009.
5. Legea cu privire la asistența juridică gar antată de stat nr. 198 din 26.07.2007. Publicată:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.157 -160 art.Nr.614 din 05.10.2007.
6. Legea nr.66 din 05.04.2012 pentru modificarea și completarea Codului de procedură
penală al Republicii Moldova nr.122 -XV din 14 martie 2003. Publicată: Monitorul
Oficial al Republici Moldova Nr.155 -159 art. Nr. 510 din 27.07.2012
7. Legea nr.264 din 28.07.2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură
penală al Republicii Moldova nr. 122 -XV din 14 martie 2003. Publicată: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova Nr. 170 -173 art. Nr. 781 din 03.11.2006
II. Acte normative internaționale:
8. Convenția Nr. 1950 din 04.11.1950 pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale. Publicată: 30.12.1998 în Tratate Internați onale Nr. 1 art. Nr. 342. Data
intrării în vigoare: 01.02.1998
9. Codul de Procedură Penală a României din 01.07.2010. Publicat: Monitorul Oficial,
Partea I Nr. 486 din 15/07/2010
III. Jurisprudență
10. Decizia nr. 496 din 23 iunie 2015 referitoare la excepția de ne constituționalitate a
dispozițiilor art. 335 alin. (4) din Codul de Procedură Penală R omân
(https://www.ccr.ro/files/products/Decizia_nr.496_din_23_iunie_2015_.pdf )
67
11. Deciz ia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova nr.1ra –
876/2007 din 16.10.2007 (MoldLex)
12. Hotărâ rea Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova cu privire la practica
aplicării legislației pentru asigurarea dreptul ui la apărare al bănuitului, învinuitului,
inculpatului și condamnatului în procedură penală nr. 11 din 24.12.2010. Buletinul
Curții Supreme de Justiție al Republicii Moldova, 2011, Nr. 2 -3
13. Cauza Petru Roșca c. Moldovei, 6 Octombrie 2009, definitivă la 06 ianuarie 2010
(http://justice.md/file/CEDO_judgments/Moldova/PETRU%20ROSCA%20(ro).pdf )
(vizitat 10.05.20 16)
IV. Literatură: monografii, manuale, materiale didactice, comentarii
14. Arion Țigănașu Janica . Garantarea dreptului la apărare (aspecte teoretice, legislative și
de practică judiciară). București: Aramis Print, 2002. 272 p.
15. Buneci Petre . Drept Procesual Penal, partea specială. București: Fundația România de
mîine, 2003. 384 p.
16. Bogea Marius Ciprian . Sesizarea Organelor de Urmărire Penală . București:
Hamangiu, 2012. 146p.
17. Coca -Cozma Maria, Crăciunescu Cristina -Mihaela, Lefterache Lavinia Valeria. Justiția
pentru minori . București: 2003, p.454
18. Didîc V., Șterbeț V., Botezatu R., Roman D., Vîzdoagă T. Drept Procesual Penal
(Conducerea și efectuarea urmăririi penale de către procuror). Chișinău: Elan Poligraf
S.R.L, 2008. 199 p.
19. Dolea Igor Drepturile pe rsoanelor în probatoriul penal. Chișinău: Cartea Juridică, 2009
(Tipogr. „Bons Offices S.R.L.” ). 416 p.
20. Dolea I., Roman D., Vîzdoagă T., Sidlețchi I., Șterbeț V., Botezatu R., Cerbu A., Ursu S.,
Erjiu E. Codul de Procedură Penală. Comentariu. Chișinău: Ca rtier Juridic, 2005. 766 p.
21. Dolea I., Roman D., Sedlețchi I., Vîzdoagă T., Rotaru V., Cerbu A., Ursu S. Drept
Procesual Penal (Ediția a III -a revizuită și completată). Chișinău: Cartier Juridic, 2009.
784 p.
22. Dolea I., Zaharia V., Hanganu S. Justiția Penală și Drepturile Omului (cercetare
sociologică) / Institutul de Reforme Penale. Chișinău: Prut Internațional, 2004. 100 p.
23. Dongoroz V., Kahane S., Antoniu G., Bulai C., Iliescu N., Stănoiu R. Explicații teoretice
ale Codului de Procedură Penală Român (Volumu l VI, Ediția a II -a). București: All
Beck, 2003. 443 p.
68
24. Ionescu Lavinia Urmărirea penală. București , 2009 -2010. 149 p.
25. Jidovu Nicu Dreptul la apărare al învinuitului și inculpatului (monografie). București:
Rosetti, 2004. 183 p.
26. Orîndaș Victor . Procedură Penală . Chișinău: USM, 2001. 300 p.
27. Osoianu T., Andronache A., Orîndaș V. Urmărirea penală (note de curs). Chișinău:
Academia ”Ștefan cel Mare” a MAI, 2005. 235 p.
28. Paraschiv C. S. Drept Procesual Penal . București: Lumina Lex, 2002. 766 p.
29. Pintea Alexandru Drept Procesual Penal . București: Lumina Lex, 2002. 559 p.
30. Păvăleanu V asile. Drept Procesual Penal, partea specială. București: Lumina Lex, 2002.
635 p.
31. Poalelungi Mihai, Igor Dolea, Tatiana Vîzdoagă Manualul Judecătorului pe cauze
penale . Chișinău: Tip ografia Centrală, 2013. 1192 p.
32. Rotaru Vasile Ghid pentru jurnaliști și activiștii din domeniul drepturilor omului .
Chișinău: Cartier, 2012. 136 p.
33. Rusu V., Gavajuc S., Gheorghieș A., Gherasim D., Gherasim A., Rusu L. Dicționar
procesual -penal. Chișinău: P ontos, 2012. 248 p.
34. Roșca Inga Dreptul Apărătorului de a invoca și de a propune probe în procesul penal.
Chișinău: „Primex Com” S.R.L., 2009. 108 p.
35. Tulbure A. Ș., Tatu A. M. Tratat de drept procesual penal . București: All Beck, 2001.
582 p.
36. Vîzdoaga I., Roman D., Donciu A., Ioniță D., Rotaru V., Rusu I., Lutenco A. Studiu
analitic privind investigarea și judecarea cauzelor de trafic de persoane și a
infracțiunilor conexe. Chișinău: Organizația Internațională pentru Migrație, 2013. 133 p.
37. Voicu Marin Protecția Eurpeană a Drepturilor Omului (teorie și jurisprudență).
București: Lumina Lex, 2001. 759 p.
38. Procesul echitabil garantat de Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, ghid
pentru Republica Moldova. Chișinău: ”Tipografia -Sirius” S.R.L, 2008.
V. Literatură străină
39. Петрухин И.Л. Уголовный процесс , Москва, 2001, изд. Проспект, стр.520
40. Галимов О.Х. Малолетние лица в уголовном судопроизводвсте, Санкт -Петербург,
2001, Изд. Питер, стр. 224
69
VI. Adrese internet:
41. http://www.usem.md/uploads//files/Note_de_curs_drept_ciclul_1/099_Acte_procesuale_
penale.pdf (vizitat 26.03.2016)
42. https://dreptmd.wordpress.com/cursuri -universitare/drept -procesual -penal -partea
speciala/competenta -si-sistemul -organelor -de-urmarire -penala/ (vizitat 24.03.2016)
43. http://legeaz.net/dictionar -juridic/terminarea -urmaririi -penale (dicționar online) (vizitat
25.03.2016)
44. http://www.echr.coe.int/Documents/Convention_RON.pdf (Convenția Europeană pentru
Drepturilor Omului) (vizitat 31.03.2016)
45. http://legeaz. net/dictionar -juridic/rechizitoriu (vizitat 12.04.2016)
46. http://rechizitoriu.dictionarweb.com/dictionar -rechizitoriu.html (dicționar online) (vizitat
12.04.2016)
47. http://www.sarchizian.ro/archives/258 (vizitat 23.04.2016)
48. http://documents.tips/documents/temeinicia -acuzatiei -in-materie -penala. html (vizitat
10.05.2016)
49. http://www.juridice.ro/124354/aprecieri -privind -accesul -la-dosarul -de-urmarire –
penala.html (cauza Rowe și Davis vs. Maria Br itanie nr. 28901/95, par. 54 -55; 46 -49)
(vizitat 10.05.2016)
50. http://kaikki.info/english/echr/20000/27752_95.html ( cauza Kuopila vs. Finlanda
nr.27752/95, par. 27 -28) (vizitat 10.05.2016)
51. http://www.bizlaw.md/2016/04/18/avocatii -din-oficiu -cum-sunt-remunerati -aparatorii –
care-acorda -asistenta -juridi ca-garantata -de-stat/ (vizitat 10.05.2016)
52. http://hudoc.echr.coe.int/eng#{"lan guageisocode":["ENG"],"appno":["19075/91"],"docu
mentcollectionid2":["GRANDCHAMBER"],"itemid":["001 -57985"]} (cauza Vermeulen
vs. Belgia nr. 19075/91, par.33 ) (vizitat 10.05.2016)
53. http://www.forumuljudecatorilor.ro/index.php/2012/05/regularitatea -actului -de-sesizare –
si-legalitatea -sesizarii -instan%C8%9Bei -distinc%C8%9Bii -orientari –
jurispruden%C8%9Biale -noul-cod-de-procedura -penala/ ( vizitat 11.05.2016)
70
Anexa 1
RECHIZITORIU
la cauza penală nr. 2014160734 pe invinuirea lui
Juncă Serghei Ion, de comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod Penal al Republicii Moldova.
Cauza penală nr. 2014160734 a fost pornită la data de 08 decembrie 2014, de către SUP
a IP Călărași, în baza elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1)
Codul Penal.
f.d.
Termenul urmăririi penale fiind fixat pâ nă la 08 ianuarie 2015 și prelu ngit pâ nă la 22
aprilie 2016.
f.d.
În cadrul urmăririi penale s -a stabilit că, Juncă Serghei Ion la 12 octombrie 2014,
aproximativ pe la ora 02 noaptea, fiind sub influ ența alcoolului și aflâ du-se pe una din străzile
satului Țibirica, raionul Călărași, întâlnindu -se cu consătenul său Spulber Feodor, au inițiat un
conflict, iar în vederea realizării intenției sale criminale și anume, a cauzării leziunilor corporale
grave, inte nționat, i -a aplicat acestuia câ teva lovituri cu un ciob ascuțit de la o sticlă de bere
stricat ă în regiunea abdomenului, cauzâ ndu-i plăgi pe abdomen, regiunea axulară dreapta și
omoplatul stâ ng, cea de pe abdomen cu penetrare în cavitatea peritoneală și lezarea ficatului și
stomacului, care a fost produsă cu obiect ascuțit, cu puțin timp pâ nă la intrarea în staționar, care
conform raportului de expertiză medico -legală nr. 279 D din 12 decembrie 2014, se califică ca
vătămări corporale GRAVE, periculoase pentru viață.
Astfel, prin acțiunile sale premeditate, Juncă Serghei Ion , a comis infracțiunea prevăzută
de art. 151 alin. (1), Cod penal, – vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a
sănătății, care este periculoasă pentru viață.
Pe acest articol ultimului i -a fost înaintată învinuirea la 05 mai 2015 și la 15 aprilie 2016
f.d.
Juncă Serghei Ion fiind audiat în calitate de învinuit și -a recunoscut vina în comiterea
acestei fapte și a declarat că, la data de 12 octombrie 2014 toată ziua la el în gospodărie a lucrat
cu M ăriuță Tudor cu care a servit câ te un păhar cu vin, ulterior seara a plecat la barul din satul
Țibirica r -nul Călărași pentru a -și proc ura țigări și bere unde s -a întâ lnit iarăși cu Meriuță Tudor.
71
Aflându-se în bar și -a luat o bere pe care a băut -o, pe parcurs s -a luat la ceartă cu Spulber
Tudor, nu mai ține minte din ce motiv. În urma cerții cu Spulber Tudor, s -au depărtat de la local,
în strada satului și s -au luat la bătaie. Căzâ nd pe jos s -a stricat s ticla de bere, și întâ rjindu -se la
Spulber Tudor posibil la atins în burtă cu sticla spartă. În acest moment de ei s -a apropiat și
Motricală Alexei, care posibil s -a tăiat și el de la s ticla de bere care se afla în mâ inele lui. El
atunci nu realiza ce a făcut deoarece a fost lovit de către Spulber Tu dor care este mai puternic de
cât el. La moment cu Spulber Tudor s -a împăcat nu are careva pretenții materiale unul față de
altul, i -a restituit dauna materială cauzată.
f.d.
Vinovăția lui Juncă Serghei Ion, de comiterea infracțiunii în cauză se mai dovedește pe
deplin și prin următoarele dovezi acumula te la cauza penală :
Prin declarațiile părții vătămate Spulber Teodor , care fiind audiat a declarat că, la data de
12 octombrie 2014, ora exactă nu o cunoaștea, a plecat la barul din s. Meleșeni, r. Călărași, cu
cine a plecat nu -și amintește, acolo a fost înjunghiat în burtă de o persoană pe care nu și -o
amintește, și -a revenit în spitalul din or. Călărași. Din discuția cu Teleșcu Maxim și Bordei Petru
a înțeles, că ei l -au găsit în stradă lâ ngă barul din s. Meleșeni plin de sâ nge. La moment nu are
careva p retenții la nimeni.
f.d.
Prin declarațiile martorului Măriuță Vera Vasile , care fiind audiată în calitate de martor
a declarat că, la data de 13 octombrie 2014 la ea în vizită a venit cet. Spulbere Liuba, care l -a
întrebat pe fiul său, Măriuță Tudor, ce s e întâmplase în ajun cu fiul ei, la care acesta a declarat
că, la data de 12 octombrie 2014, spre seară a fost cu Spulbere Tudor la barul din s. Meleșeni, r –
nul Călărași, unde s -au întâlnit cu Juncă Serghei, care l -a luat pe Spulbere Tudor într -o parte în
spatele barului pentru a vorbi ceva cu el, după care a văzut cum ultimul a fost urcat într -o mașină
de două persoane necunoscute.
f.d.
Teleșcu Maxim Mihail fiind audiat referitor la acest caz a declarat că, la data de
12.10.2014, împreună cu Motricală Ion se întorceau din satul Bravicea r -nul C ălărași de la
discotecă. Deplasâ ndu-se pe traseul din satul Țibirica r -nul Călărași au fost opriți de către
Motrical ă Alexei și Spulber Tudor care sunt consăteni de al lor. La rugămintea lor, de i -a
transportat la SR Călărași, au urcat în automobil, la unul din ei a observat că este murdar de
sânge, întrebându -i ce s -a întâ mplat nu i -au răspuns.
72
f.d.
Guzun Mihail Ale xei fiind audiat în calitate de martor a declarat că, în mahala cu el
locuiește părinții lui Juncă Serghei, cunoaște că în toamna anului 2014, a avut probleme cu un alt
vecin de al lui Spulper Tudor, și după acesata a plecat de la domiciliu.
f.d.
Guțan An driana Tudor fiind audiat în calitate de martor a declarat că, din luna mai
2014, a fost angajată ca barman la barul ,,Sprînceană Ana” din satul Țibirica r -nul Călăra și. În
luna octombrie 2014, aflâ ndu-se la serviciu a aflat că cu o zi în urmă în apropier ea barului a fost
tăiat Spulber Tudor de o persoană necunoscută. În acea seară la văzut pe Spulber Tudor în
incinta barului însă nu l -a văzut să aibă careva conflicte cu careva persoane, și din ce motiv
acesta a fost tăiat nu cunoaște.
f.d.
Motricală Alexei Igor fiind audiat în calitate de parte vătămată a declarat că, la data de
11.10.2014, seara a plecat la barul din satul Țibirica r -nul Călărași un de în incinta localului s -a
întâlnit cu verișorul său Spulber Tudor. Peste aproximativ 10 -20 minute a i eșit din local unde a
văzut că la o distanță de 50 -100 m. de la ușa de intrare în bar, în stradă, în apropierea unei râ pe
se bat careva persoane. El s -a apropiat de el unde a văzut că Juncă Serghei și Motricală Tudor
alergau de la Spulber Tudor, care stăte a în picioare. S -a apropiat d e Spulber Tudor și a văzut că
sângerează în regiunea abdomenului, ulterior l -a urcat la el în automobil de model Reno Megan
de culoare sură cu numărul de înmatriculare CLAP 479, și împreună cu Natalia Iurescu s -au
deplasat la s pitalul r -lui Călărași unde Spulber Tudor a fost internat în spital. Menț ionează faptul
că în momentul câ nd îl urca în automobil pe Spulber Tud or s-a alunecat și și -a tăiat mâ na și la
SR Călărași a primit ajutor medical. Nu are careva pretenții materiale s au morale referitor la
leziunile corporale de pe corpul său. Din discuția dusă cu Spulber Tudor a înțeles că Juncă Tudor
la tăiat cu o sticlă în regiunea abdomenului. Menționează faptul că Spulber Tudor în acea seară
era în stare de ebrietate avansată și p osibil din acest fapt nu -și amintește toate detaliile. În
momentul câ nd a ieșit din localul barului nu a văzut careva persoane iar la o distanță de 50 -100
m se afla doar Spulber Tudor care se bătea Juncă Serghei iar la o distanță de aproximativ 5 metri
de ei se afla Motricală Tudor, iar în momentul cînd s -a apropiat de ei Juncă Serghei și Motricală
Tudor au început să alerge într -o direcție necunoscută. El nu a văzut ca Juncă Serghei să -l taie cu
careva obiecte pe Spulber Tudor în regiunea abdomenului dar din discuția dusă cu ultimul și
circumstanțele văzute, poate comunica cu certitudine că anume Juncă Serghei la tăiat în regiunea
abdomenului cu o sticlă pe Spulber Tudor.
73
f.d.
Mereuță Tudor Vasile fiind audiat în calitate de martor a declarat că în toamn a anului
2014 data exactă nu și -o amintește, aproximativ pe la orele 20, el împreună cu Juncă Serghei a
intrat în barul din satul Meleșeni r -nul Călărași, unde a procurat câ te o bere și s -au așezat la masă
pentru a o servi. În interiorul localului s -e afla Spulber Tudor, care era în stare de ebrietate,
Motricală Alexei, Motricală Ion, încă o persoană necunoscută de aproximativ 20 ani, statură
medie și încă trei fete una era concubina lui Spulber Tudor, Iurescu Natalia, iar pe celelante două
nu l-e cunoaște. El cu Juncă Serghei a stat în bar la masă aproximativ 10 minute, după care el a
ieșit afară să fumez iar Juncă Serghei a rămas singur la masă. Pes te aproximativ 15 minute el
aflându-se la masa de la terasa barului, lâ ngă ușa de intrare împreună cu câ teva persoane, nu -și
amintește exact cine, unde a văzut că din interiorul localului ieșea Spulber Tudor fiind în star e de
ebrietate și îl ținea cu mâna de gâ t prieten ește pe Juncă Serghei, fără a s e certa și glumind unul la
altul după care ambii s -au îndreptat la o distanță de aproximativ 50 -100 m, de la local pe strada
satului Meleșeni r -nul Călărași. Peste aproximativ 10 minute el a auzit din direcția unde se afla
Juncă Serghei și Spulber Tudor țipete însă cine a strigat nu -și amintește astfel a înțeles că c ei doi
se bat și s -a apropiat de ei unde a văzut că Spulber Tudor este însâ ngerat în regiunea
abdomenului, zicâ nd că îl doare iar M otricală Alexei îl ținea cu o mână din spate, ajutâ ndu-l de
a se deplasa după care au urcat într -un automobil de culoare gri, de model Reno Megan și au
plecat în direcția or. Călărași declarâ nd că pleacă la spital. El nu a văzut exact cine a mai urcat
în acest automobil, deoarece l -a văzut pe Juncă Seghei că se află căzut la pămâ nt cu fața în jos, el
s-a apropiat de el și l -a ajutat să se ridice văzând pe corpul lui multiple echimoze și era murdar
de sâ nge, du pă care l -a întrebat ce s -a întâ mplat iar acesta i -a comunicat că s -a bătut cu Spulber
Tudor și că nu are nevoie de ajutor medical după care de unul singur s -a deplasat spre casă iar el
s-a întors la bar unde s -a aflat încă aproximativ 10 minute după care a plecat la domiciliu.
Ulterior el a aflat de la mama lui Spulber Tudor că acesta a fost tăiat în regiunea abdomenului cu
o sticlă de că tre Juncă Serghei în momentul câ nd s e afla cu el la barul din satul Meleșeni r -nul
Călărași.
Menționează faptul că în momentul câ nd s-a apropiat de Juncă Serghei lângă el s e afla
Spulber Tudor și Motricală Alexei care se îndreptau spre automobil, alte persoane nu erau în
apropiere. Poate comunica cu certitudine că a auzit cum Motricală Alexei i -a comunicat l ui
Motricală Ion, în momentul câ nd se apropia de automobilul de model Reno Megan să deschidă
ușa la automobilul său după care s-au urcat în automobil însă câ te persoane exact și cine er a la
volanul automobilului el nu poate comunica.
74
f.d.
Prin procesul verbal de confruntare unde bănuitul și -a menținut declar ațiile făcute
anterior recunoscâ nd vina în comiterea acestei fapte.
f.d.
Prin raportul de expertiză medico -legală nr. 279 D, din 12 decembrie 2014, efectuat de
către expertul medico -legal Nicolae Vodă, stagiu de specialitate 17 ani, categoria calificativă
superioară la cet. Spulbere Tudor s -au depistat plăgi pe abdomen, regiunea auxiliară dreapta și
omoplatul stâng și se califică ca vătămări corporale grave periculoase pentru viață.
f.d.
Vina lui Juncă Serghei Ion se demonstrează și prin alte probe la cauza penală:
Plângerea cet. Spulber Tudor;
f.d.
Raportul de expertiză medico -legală nr. 271 D, din 04.12.2014;
f.d.
Prin alte probe stabilite în cadrul urmăririi penale.
f.d.
La evidența medicului psihiatru nu se află.
f.d.
La locul de trai se caracterizează pozitiv.
f.d.
1. Circumstanțe agravante în conformitate cu art. 77 CP al RM: Nu sunt;
2. Circumstanțe atenuante în conformitate cu art.76 CP al RM: Nu sunt
3. Măsuri asiguratorii în privința bănuitului nu au fost luate.
4. Cheltuieli judiciare pe dosar nu sunt.
5. Corpuri delicte nu sunt.
Prin alte materiale acumulate la dosar.
În baza celor expuse SE ÎNVINUIEȘTE
Juncă Serghei Ion a.n 10.03.1980
originar și locui tor s. Țibirica r -nul Călărași
moldovean, cetățean al R. Moldova, celibatar,
studii medii complete, anterior ne judecat,
nesupus milit ar, neangajat în câ mpul muncii.
75
În acee a că el la 12 octombrie 2014, aproximativ pe la ora 02 noaptea, fiind s ub influiența
alcoolului și aflân du-se pe una din străzile satului Țibirica, raionul Călărași, întâlnindu -se cu
consătenul său Spulber Feodor, au inițiat un conflict, iar în vederea realizării intenției sale
criminale și anume, a cauzării leziunilor corporale grave, inte nționat, i -a aplicat acestuia câ teva
lovituri cu un ciob ascuțit de la o sticlă de bere stricat ă în regiunea abdomenului, cauzâ ndu-i
plăgi pe abdomen, regiunea axulară dreapta și omoplatul stâ ng, cea de pe abdomen cu penetrare
în cavitatea peritoneală și lezarea ficatului și stomacului, care a fost produsă cu obiect ascuțit, cu
puțin timp pâ nă la intrarea în staționar, care conform raportului de expertiză medico -legală nr.
279 D din 12 decembrie 2014, se califică ca vătămări corporale GRAVE, periculoase pentru
viață.
Astfel, prin acțiunile sale premeditate, Juncă Serghei Ion , a comis infracțiunea prevăzută
de art. 151 alin. (1) Cod P enal – vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a
sănătății, care este periculoasă pentru viață.
Rechizitoriul a fost întocmit la data de 22 aprilie 2016 în or. Călărași și împreună cu ca uza
penală se expediază în judecata pentru a fi examinat în fond.
Procuror în procuratura raionului Călărași,
Jurist de rangul 1 Ion CARP
INFORMAȚ IE
pe cauza penală nr.2014160734
1. Cauza penală nr. 2014160734 a fost pornită la 08.12.2014.
2. Infracțiunea au fost comisă la 12.10.2014.
3. Juncă Serghei. a fost pus sub invinuire la aprilie 2016.
4. În privința invinuitului Juncă Serghei. a fost aleasa măsura de reprimare – obligarea de
a nu părăsi țara.
5. Chelt uieli judiciare – nu sunt.
6. Acțiune civilă nu a fost inaintată.
Procuror în procuratura raionului Călărași Ion CARP
76
LISTA
persoa nelor care urmeaza a fi citate î n instanta de judecata
Invinui tul: Juncă Serghei Ion, obligare de a nu părăsi țara.
Dom . s. Țibirica , r.Călărași,
f.d.
Partea vătămată: Spulber Feodor Alexei
dom. s. Țibirica , r.Călărași
f.d.
Martorii: Guzun Mihail Alexei
dom. s. Țobi rica r. Călărași
f.d.
Guțan Adriana Tudor
dom. s. Țibirica r. Călărași
f.d.
Motricală Alexei Igor
dom. s. Țibirica r. Chișinău
f.d.
Mereuță Tudor Vasile
dom. s. Țibirica r. Călărași
f.d.
Teleșcu Maxim Mihail
dom. s Țibirica r. Călărași
f.d.
Juncă Ecat erina Mihail
dom. s. Meleșeni r. Călărași
Procuror în procuratura r -lui Călărași Ion CARP
Jurist de rangul I
77
LISTA
probelor ce trebuie să fie prezentate în j udecată de către procuror
– Înștiințarea din 12.10.2014
f.d.
– Declarațiile părții vătămate Spulber Tudor.
f.d.
– Declarațiile martorilor: Guzun Mihail Alexei, Guțan Adriana Tudor, Motricală Alexei Igor,
Mereuță Tudor Vasile, Teleșcu Maxim Mihail,
f.d.
– Raportului de examinare medico -legală nr . . 271D, din 04.12.2014 .
f.d.
Procuror în procuratura raionului Călărași,
Jurist de rangul 1 Ion CARP
78
Anexa 2
Anexa 3
prin contract
40%
din oficiu
60% Avocatul învinuitului:
nu
79% da
21% ”Sunteți mulțumiți de apărarea avocatului
din oficiu?”
79
Anexa 4
23%
14%
63% Neajunsurile caracteristice avocaților din
oficiu
interesul redus în vederea achitării clientului
remunerarea necorespunzătoare
pregătirea insuficientă
80
Declarația privind asumarea răspunderii
Subsemn ata, Grosu Mihaela, declar pe răspundere personală că materialele prezentate în
teza de licență sunt rezultatul propriilor cercetări și realizări științifice. Declar că nu am folosit în
mod tacit sau ilegal munca altora și că nici o parte din teză nu încalcă drepturile de proprietate
intelectuală ale altcuiva, persoană fizică sau juridică. De asemenea, declar pe proprie răspundere
că lucrarea nu a mai fost prezentată sub această formă vreunei instituții de învățămînt superior în
vederea obținerii unui grad sau titlu. Conștientizez că, în caz contrar, urmează să suport
consecințele în conformitate cu legislația în vigoare.
Data______________ Semnătura _________________
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: PROBLEME PROCESUALE PRIVIND TERM INAREA URMĂRIRII [622317] (ID: 622317)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.