MASTER DREPTUL NAȚIONAL ȘI EUROPEAN AL AFACERILOR [622264]

UNIVERSITATEA CRE ȘTINĂ ''DIMITRIE CANTEMIR'' BUCUREȘTI
FACULTATEA DE DREPT CLUJ – NAPOCA
MASTER DREPTUL NAȚIONAL ȘI EUROPEAN AL AFACERILOR

REFERAT
,,NOȚIUNEA DE,,BUN”/,,PROPRIETATE” ÎN JURISPRUDENȚA CEDO”
MATERIA : DREPTURILE CIVILE ÎN JURISPRUDENȚA CEDO

PROFESOR ÎNDRUMĂTOR:
Conf .Univ.Dr. FODOR MIHAELA ELENA
MASTERAND: [anonimizat]

~ 2 ~
CUPRINS:

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 3
1. CONSIDERAȚII GENERALE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …..5
1.1 Noțiunea sensului de ,,bun” în cadrul Convenției ………………………….. ………………………….. ….5
2. CONȚINUTUL DREPTULUI DE PROPRIETATE ………………………….. ………………………….. ….7
2.1 Elementele proprietății ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 8
2.2. Restricții inadminisile aduse dreptului de proprietate ………………………….. …………………….. 10
3. CONCLUZIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 10
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 12

~ 3 ~
INTRODUCERE

Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale , cunoscută și sub
denumirea de Convenția Europeană a Drepturilor Omului , este un catalog al drepturilor
fundamentale elaborat de Consiliul Europei , semnat pe 4 noiembrie 1950 la Roma și intrat în
vigoare pe 3 septembrie 1953 . Convenția a fost ratificată de statele memb re ale Consiliului
Europei, fiind una dintre construcțiile cele mai noi ale s istemului instituțional internațional.
Considerată primul instrument internațional care a prevăzut drepturile de care trebuie să se
bucure orice persoană, Convenția și protocoalele sale adiționale , apără mai multe drepturi și
libertăți fundamentale ce au ca titulari persoane fizice, privite individual, sau diverse entități
sociale.
Printre drepturile cuprinse în convenție se numără:
 dreptul la libertate individuală
 dreptul la un proces echitabil
 dreptul la respectarea vieții private și familiale , a domiciliului și a corespondenței
 libertatea de gândire și conștiință
 dreptul la liberă exprimare
 dreptul la liberă asociere
 dreptul de proprietate
 dreptul la instruire
 dreptul la alegeri libere
 libertatea de circulație și interdicția expulzării naționalilor
 dreptul la dublu grad de jurisdicție în materie penală
 dreptul la indemnizare în caz de eroare judiciară
 dreptul de a nu fi judecat de două ori pentru săvârșirea aceleiași fapte penale

~ 4 ~
Protocoalele adiționale Convenției sunt următoarele
 Protocolul adițional din 20.03.1952 – Paris – protecția proprietății , dreptul la instruire și
dreptul la alegeri libere ;
 Protocolul nr. 4 din 16.09.1963 – Strasbourg – interzicerea privării de libertate pentru
datorii, a expulzării propriilor cetățeni, a expulzărilor colective de străini precum și
libertatea de circulație ;
 Protocolul nr. 6 din 28.04.1983 – Strasbourg – interzicerea pedepsei cu moartea ;
 Protocolul nr. 7 din 22.11.1984 – Strasbourg – dreptul la despăgubiri în caz de eroare
judiciară (art. 3), dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori (art. 4), egalitatea
între soți (art. 5) ;
 Protocolul nr. 12 din 04.11.2000 – Roma – interzicerea generală a discriminării (art. 1) ;
 Protocolul nr. 13 din 03.05.2002 – Vilnius – abolirea pedepsei cu moartea în toate
circumstanțele .

~ 5 ~
1. CONSIDERAȚII GENERALE

Art. 1 Protocol nr. 1 la Convenție cu privire la Protecția Proprietății reglementează următoarele:
,,Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi
lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege
și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le
consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului ge neral sau pentru a
asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor ,,.
Acest articol din Protocolul nr. 1 al Convenție garantează dreptul de proprietate. Alte
instrumente internaționale privind drepturile omului, precum De clarația Universală a Drepturilor
Omului, recunosc, de asemenea, dreptul de proprietate. Cu toate acestea, nici Pactul internațional
cu privire la drepturile civile și politice și nici Pactul internațional cu privire la drepturile
economice, sociale și culturale nu au făcut vreo referire la protecția proprietății1.

1.1. Noțiunea sensului de ,,bun” în cadrul Convenției

Noțiunea de „bun ” are un sens autonom, care este independent de cla sificarea formală în d reptul
intern. Se afirmă că noțiunea de „bunuri” este interpretată în sens foarte larg în jurisprudența
Curții, deoarece aceasta nu include numai dreptul de proprietate, ci și o serie întreagă de drepturi
pecu niare, cum ar fi: drepturile care decurg din acțiuni, brevete, atribui rea pensiei, drepturi
privind chiria, chiar și drepturi le care decurg dintr -o afacere .
Noțiunea de „b un” cuprinde atâ t bunurile mobile cât și bunurile imo bile. În același timp,
protecția instituită de art. 1 din Protocolul nr. 1 are în vedere și alte dre pturi reale.

1 În privința protecției proprietăț ii au fost pronunțate 104 hotărâri împotriva Republicii Moldova până la data de 1
ianuarie 2016.

~ 6 ~
Protecția acestui articol nu se aplică decât dacă este posibil să se înainteze o pretenție față de o
anumită propri etate sau articolul în cauză nu garantează dreptul de a dobândi proprietăț i.
În cauza Iatridis v s. Grecia , reclamantul administra un cinematograf în aer liber construit pe terenul
care se afla în litigiu între moștenitor ii K.N. și statul elen. Reclamantul a închiriat cinematografu l de
la moștenitori în 1978, însă în 1988 autoritățile au ordonat evacuarea pe motiv că el deț ine pe nedrept
proprietatea statului, și a transmis cinematograful autorităților loca le. În 1989, Tribunalul din Atena a
anulat ordinul de evacuare, dar Ministerul Finanțelor a refuzat să se conformeze hotărârii instanței.
În fața Curții, recla mantul s -a plâns de eșecul autorităților de a -i restitui cinematograful, ceea ce
constituie o încălcare a dreptului la respectarea bunurilor sale. Curtea a notat că, înainte de a fi
evacuat, reclamantul a administrat cinematograful timp de unsprezece ani, în cadrul unui contract de
leasing formal valabil, fără niciun amestec din partea autorităților, în urma contractului el a dobândit
o clientelă, care constituie un activ. Curtea a notat că reclamantul, care a avut o licență spe cială
pentru a opera cinematograful p e care -l închiria, a fost evacuat de către autoritățile locale și nu a
înființat afacerea în altă parte. De asemenea, în pofida unei decizii judiciare ce anula ordinul de
evacuare, reclamantul nu pu tea să reintre în posesia cinematografului. În aceste con diții, Curtea a
constatat că a existat o ingerință în dreptul de proprietate al reclamantului și în cele din urmă a
considerat că a existat o încălcar e a art. 1 din Protocolul nr. 1.
,,Dreptul la pensie sau la alte beneficii (asigurări sociale), de asemene a, poate cădea sub protecția
art. 1 din Protocolul 1. Curtea a subliniat în cazul Stec și alții vs. Regatul Unit că în cazul în care
o persoană a avut un drept în temeiul drep tului intern la un ajutor social, importanța acestu i drept
ar trebui, să fie reflectată prin aplicabilitatea art. 1 din Protocolul nr. 1. Cu toate acestea, această
dispoziție nu poate fi interpretată ca oferind unui individ dreptul la o pensie de o anumită sumă
concretă, cu toate că o reducere substanțială ar putea fi considerată c a afectând însăși substanța
dreptului. ,,2

2 Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ,Comentariu asupra hotărârilor Curții Europene a Drepturilor
Omului versus Republica Moldova " pag. 330

~ 7 ~
2. CONȚINUTUL DREPTULUI DE PROPRIETATE

Art. 1 din Protocolul nr.1 cuprinde trei reguli distincte rezultate din practica Curții3 definite în
modul următor:
 Prima regulă, este de natură generală și enunță principiul respectă rii bunurilor;
 A doua regulă se referă la privarea de proprietate și o sup unerea la anumite condiții;
 Cea de a treia regulă recunoaște că statele au dreptul, între altele, să controleze utilizarea
proprietății în conformitate cu inter esul general .
Pentru a observa dacă a avut loc o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1, Curtea examinează în
primul rând dacă există vreun drept de proprietate care se încadrează în domeniul de aplicare al
acestei dispoziții. În al doilea rând, se ia în considerare dacă a avut loc o ingerință în acea posesie
și, în cele din urmă, natura acestei ingerințe (adică, care dintre cele trei reguli se aplică).
Esența privării de proprietate este stingerea drepturilor legale ale proprie tarilor. De asemenea ,
Curtea nu va lua în considerare numai dacă a existat o expropriere formală sau transferul de
proprieta te, ci va investiga , realitățile unei situații pentru a vedea dacă a existat o expropriere de
facto .
Spre exemplu, î n cazul Papamichalopoulos v s. Grecia , reclamanții au fost deposedați de un teren
valoros luat de către stat în 1967 în timpul perioadei dictaturii și transmis flotei militare, care
apoi a stabilit o bază navală pe suprafața dată. Curtea a notat că flota militară a deposedat cu
forța reclamanți i de proprietatea lor. Astfel, reclamanții și -au pierdut capacitatea de a folosi
proprietatea. Pierde rea capacității de a dispune de pământ, luată împreună cu imposibilitatea de a
remedia situația creată, a avut urmări grave asupra proprietății funciare a reclamanților. Iar statul
elen a fost condamnat pentru expropriere de facto.
Prima regulă este adesea considerată ca fiind de natură generală și include toate si tuațiile în care
se găsesc drepturile de proprietate ale indivi dului, dar nu se constată pri varea de proprietate sau a
unei măsuri de con trol a utilizării sale. Examinând o cauză, jurisdicția europeană stabilește mai
întâi dacă a doua sau a treia regulă se aplică, deoarece acestea implică anumite categorii de

3 Aceste reguli au fost analizate în cauza Sporrong și Lon nroth vs. Suedia , care este una dintre cele mai importante
hotărâri ale Curții în legătură cu prezentul articol.

~ 8 ~
interferență cu exercitarea pașnică a posesiunii. Având în vedere interpretarea largă a celorlalte
două norme, în special, controlul utilizării pro prietății, aplicarea primei reguli nu se bucură de o
jurisprudență bogată.
O măsură cade sub i ncidența celei de -a doua reguli, iar scopul său p rincipal este ca statul să
reglementeze folosirea proprietății, fie că este în interesul general, fie pentru a asigura plata
impozitelor, a altor contribuții sau pena lități.

2.1. Elementele proprietății

Dreptul de folosință poate fi definit ca fiind capacitatea de a se bucura de un obiect, în
conformitate cu scopul său. Dreptul de a dispune de proprietate constituie un aspect tradițional și
fundament al al dreptului de proprietate. Acest drept permite titularului de a intra într-o relație
juridică cu o altă persoană cu privire la un bun, indife rent de forma pe care această relație o
îmbracă: vânzare, închiriere, uzufruct. Ace astă transferabilitate fiind considerată ca o condiție
esențială a eficienței economice și a justiție i.
Cu privire la conținutul dreptului de proprietate, trebuie menționat faptul că atât prevederile din
Constituție cât și prevederile din Convenție protejează dreptul de proprietate deja existent și nu
dreptul de a obține proprietatea unui bun.
Dreptul de proprietate beneficiază de protecțtia oferită prin Convenție implicând faptul că statele
au atât obligații negative, de a se abține să aducă atingere dreptului de proprietate al unei
persoane cât și obligații pozitive care se referă la obligația statelor d e a iniția proceduri astlfel
încât litigiile patrimoniale să se desfășoare în afara riscului de arbitrariu.

În raport de obligațiile negative ale statelor, de a nu aduce atingere dreptu lui de proprietate,
trebuie precizat că dreptul corelativ acestei din urmă obligații nu este un drept absolut, astfel
încât Convenția și Curtea acceptă ingerință în d repturile patrimoniale ale unei persoane cu
respectarea unor condiții.
În funcție de tipul de ingerință, condițiile sunt:

~ 9 ~
 privarea de proprietate ( intervine în situația în care o persoană își pierde atributele
dreptului de proprietate pe o perioadă nedeterminată sau cu titlu definitiv în urma unu i act
al puterii de stat.)4 ex: expropierea;
 reglementarea folosinț ei lucrurilor (intervine atunci când unei persoan e nu i se permite s ă
își utilizeze bunurile în maniera în care dorește, suferind astfel unele limitări, fără ca
acestea să fie, prin natură și prin efecte, atât de importante încât să poată fi calificate ca o
privare de proprietate .) ex: sechestrarea unui bun;5
 atingerea adusă substanței dreptului de proprietate ( intervine atunci când există alte
ingerințe în dreptul de proprietate al unei persoane care nu se pot încadra în niciuna din
cele două categorii, fiind acele situații în care există o măsură a statului care afectează
esența dreptului de proprietate, făr ă ca persoana afectată să își piardă formal dreptul său.)
ex: proprietarului unui teren pentru construcții i se interzice să construiască, urmare a
modificărilor de plan urbanistic, acesta este victimă a unei atingeri a esenței dreptului său
de proprietate , întrucât nici nu poate folosi terenul, nici nu poate dispune de el,pentru că
nu îl cumpără nimeni în aceste condiții

4 Privarea de proprietate este admisibilă atunci când sunt respectate trei condiții : măsura să fie prevăzută de lege,
măsura să fie justificată de o cauză de utilitate publică, privarea de libertate să fie însoțită de repararea financiară a
prejudiciului suferit prin pierderea bunului, de către fostul proprietar.
5 O astfel de limitare a proprietății este justificată dacă sunt îndeplinite următoarele condiț ii: limitarea să fie
prevăzută de lege , limitar ea să vizeze un interes public, limitarea să fie necesară într -o societate democratică pentru
atingerea scopului vizat

~ 10 ~

2.2. Restricții inadminisile aduse dreptului de proprietate

Sunt considerate ca fiind restricții inadminisile aduse dreptului d e proprietate următoarele
situații6:
 Neexecutarea/ executarea întârziată a hotărârilor judecătorești
 Revizuirea ilegală a hotărârilor judecătorești irevocabile
 Invalidarea/ retragerea licenței
 Neîndeplinirea unei pretenții legitime
 Neachitarea/ achitarea cu întârziere a compensației pentru depunerile bănești
 Anularea privatizării
 Confiscarea ilegală

3. CONCLUZIE

În concluzie, Curtea europeană , a soluționat foarte multe plângeri care încalcau art.1 al
Protocolului nr.1 și care au fost îndreptate împotriva statului român . Aceste plângeri se refereau
la situaț ia imobilelor, terenuri sau clădiri naționalizate în perioada regimului comunist.
O mare parte din aceste plângeri au fost declara te inadmisibile, organele de la Strasbourg
impunân d o serie de principii în acest sens .
Astfel, protecț ia recunoscută de Convenție se extinde doar asupra bunurilor actuale, prezente, nu
și asupra celor trecute în proprietatea statului sau a altor persoane. Actul naționaliză rii efective
nu poate fi analiz at de Curtea europeană deoarece acesta excede competenței sale, f iind anterior
datei de 20 iunie 1994 când statul român a ratificat Convenția europeană.

6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului,, Comentariu asupra hotărârilor Curții Europene a Drepturilor
Omului versus Republica Moldova " pag.331 -353

~ 11 ~
De asemenea, articolul 1 din Protocolul nr. 1 nu consacră o obligație generală a statelor de a
restitui proprietățile confiscate sau naționalizate.
Plângerile declarate admisibile și asupra cărora s -a pronunț at Curtea pot fi grupate în două
categorii:
 Prima categorie o reprezintă cauza ,,Brumărescu contra României"
Reclamantul s -a plâns Curții că imobilul care îi fusese restituit printr -o decizie judecătorească
definitivă pronunțată în urma acțiunii în revendicare pe care o iniț iase, i-a fost naționalizat a doua
oară prin admiterea recursului în anulare promovat de procurorul general al României.
Curtea a admis argumentele reclamantului și a condamnat statul român să îi restituie imobilul .
 A doua categorie o reprezintă cauz a ,,Străin și alții contra României"
Reclamanții din această cauză au introdus și ei o acțiune în revendicare ce le -a fost admisă printr –
o decizie judecătorească definitivă. Punerea lor în posesie cu imobilul revendicat nu a fost
posibilă deoarece statul deja vânduse chiriașilor respectivul imobil. Astfel, s -a creat situaț ia în
care același imobil avea doi proprietari. Acțiune a reclamanților în anularea contractelor
de vânzare -cumpărare ale chiriașilor a fost respinsă pentru că, deși instanț ele au recunoscut
dreptul de proprietate al reclamanților, au considerat că buna credință a chiriașilor la încheierea
contractului de vânza re-cumpărare se opunea anulă rii acestor contracte.
Curtea europeană a constatat încă lcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1, mai ales datorită
faptului că reclamanții nu au fost despăgubiț i în nici un fel pentru pierderea suferită.

~ 12 ~
BIBLIOGRAFIE

ARTICOLE :
 Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România ,,Manualul Drepturilor Omului"
Bucure ști 2008
 M. Poalelungi, L.Grimalschi,S.Splavnic, D.Sârcu, A.Nica, O.Doru ,,Convenția Europeană
a Drepturilor Omului -Comentariu asupra hotărârilor Curții Europene a Drepturilor
Omului versus Republica Moldova " Chișinău 2017

CURSURI UNIVERSITARE:
 D.Puscașu,, Curs semestrial;Protecția Internațională a Drepturilor Omului" Cluj Napoca
2013
 R.Chiriță,, Drept Constituțional.Drepturile și libertățile fundamentale " Editura
Hamangiu, 2012

SURSE INTERNET:
 https://jurisprudentacedo.com/Brumarescu -contra -Romaniei -Proces -inechitabil -Acces -la-
justitie.html
 https://jurisprudentacedo.com/Strain -si-altii-impotriva -Romaniei -Durata -excesiva -a-
procedurii.html
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Conven%C8%9Bia_European%C4%83_a_Drepturilor_Omului

~ 13 ~