Un Viitor pentru Trecut. Ghid de bună practică pentru păstrarea patrimoniului cultural [622235]

Un Viitor pentru Trecut. Ghid de bună practică pentru păstrarea patrimoniului cultural
42

Dezastrele, cu tot caracterul lor
excepțional, extrem, fac parte, și ele, din viața
normală. Nu trebuie să așteptăm să se întâmple ceva grav pentru a lua măsuri de prevenire și de
micșorare a efectelor unor posibile dezastre.
Focul, inundațiile, cutremurele, furtunile, catastrofele provocate de neglijențe umane, mai mari sau mai mici, atacurile unor agenți biologici, pot apărea în orice moment și pot provoca daune
ireparabile patr imoniului cultural.
Conflictele armate sunt o gravă sursă de
pierdere a patrimoniului cultural.
Identificarea și prevenirea cauzelor care
pot pune în pericol patrimoniul, precum și
stabilirea din timp a ceea ce avem de făcut în caz
de necesitate pot limita eventualele pierderi sau
daune.

Măsuri preventive: planul de acțiune în cazuri
de dezastre

Pentru un dezastru nu ești niciodată
destul de pregătit. Totuși, întocmirea din v reme a
unui plan de acțiune și stabilirea
responsabilităților este vitală pentru limitarea și
înlăturarea pagubelor.

1. Cine răspunde?

Primul pas este ca prevenirea dezastrelor
să nu rămână o problemă a tuturor și a nimănui
într-o instituție. O persoană sau un grup de
persoane trebuie să primească această
responsabilitate, cu sprijin de la cel mai înalt nivel de decizie. Persoana desemnată, ajutată de un colectiv, trebuie:
 să evalueze riscurile potențiale la care sunt
expuse bunurile culturale pe care trebuie să
le protejeze;
 să facă un plan de măsuri pentru prevenirea
și limitarea efectelor unor dezastre, cu măsuri generale și specifice fiecărui tip de factor distructiv, plan care să fie aprobat de
conducerea instituției;
 să urmărească luarea măsurilor preventive
stabilite;
 să instruiască tot personalul instituției asupra responsabilităților ce le revin și să organizeze exerciții practice;
 să țină legătura cu unitatea de pompieri, cu protecția civilă. cu primăria și cu alți factori implicați în prevenirea și limitarea efectelor dezastrelor, să urmărească legislația în domeniu și experiența pe plan național și
internațional;
 să elaboreze planuri concrete de protecție și
de evacuare;
 să informeze periodic conducerea instituției și pe colegi asupra măsurilor luate și a eventualelor probleme apărute;
 să coordoneze acțiunile în cazul unui dezastru.

2. Identificarea riscurilor

Primul lucru pe care trebuie să îl facem
este să identificăm riscurile. Acestea nu sunt
doar cele clasice, cum ar fi cutremurul, incendiul
provocat din cauze exterioare, dar și de un
scurtcircuit electric sau de o mână criminală,
inundațiile provocate de revărsarea unor râuri,
www.cimec.ro

Irina Oberländer- Târnoveanu

43 erupțiile vulcanice, răz boiul. Dezastre pot fi
provocate și de schimbările climatice,
economice, demografice și social -politice, cu
diversele lor consecințe, care devin tot mai accentuate și mai dese în ultimele decenii:
• uscăciune excesivă, care poate provoca
incendii de pădure, temperaturi extrem de
ridicate, furtuni de praf și de nisip;
• ploi torențiale, care pot depăși
capacitatea normală de preluare a
canalizării și a rigolelor de scurgere a
apei, inundând subsoluri și încăperi aflate la parter, pătrunzând pe lângă ferestre și uși neetanșe sau prin terase și acoperișuri defecte;
• furtuni violente, care pot dizloca din
rădăcină copaci din apropierea clădirii,
smulge acoperișuri, dezafecta rețele
electrice, smulge împrejmuiri, chioșcuri,
construcții ușoare, care la rândul lor pot cauza daune clădirii peste care sunt
aruncate;
• înghețuri și dezghețuri rapide, cu
pericolele de spargeri de țevi sau de
exces de apă;
• alunecări de teren;
• poluarea aerului sau a apei cu agenți
chimici ca urmare a unor accidente
industriale;
• atacuri de insecte, ciuperci, mucegaiuri;
• explozie de gaze;
• atacuri teroriste, vandalizări ca urmare a
unor tulburări sociale și politice sau doar
ca urmare a unor evenimente muzicale sau sportive care antrenează mase mari
de oameni scăpate de sub control.
Și în România s e resimt astfel de
modificări care aduc riscuri suplimentare pentru
patrimoniul cultural.
Factori de risc mai pot fi și existența unor
șantiere de construcții în imediata vecinătate, a unor întreprinderi industriale poluante, a unor șosele pe care circul ă vehicule ce transportă
substanțe periculoase, un teren șubred. Toate posibilele cauze de dezastru, mai vechi sau mai
noi, trebuie să le aveți în vedere și să le puneți
pe o listă. Pe lângă cauzele externe, trebuie să
evaluăm și starea bunurilor pe care vrem să le protejăm:
 Cât sunt ele de vulnerabile, cât de ușor de
deteriorat?
 Sunt protejate în cutii, sunt bine fixate?
 Rafturile sunt ancorate de elementele de structură ale clădirii?
 Există obiecte puse direct pe podea, unde pot fi afectate de apă?
 Sunt obiecte sub sau în imediata apropiere a
unor surse de alimentare cu apă?
 Obiecte fragile sunt situate la înălțime, de unde pot cădea?
 Instalația electrică este în bună stare și verificată periodic?
 Instalația de apă este sigură?
 Există hidranți, stingătoar ele de incendiu sunt
verificate periodic?

În evaluarea riscurilor nu trebuie să le
uităm pe cele legate de vulnerabilitatea
informațiilor despre bunurile culturale:
 Există un inventar complet și corect al
bunurilor și al locației lor curente?
 Este păstrată o copie a inventarului într -o altă
locație, astfel încât să putem reconstitui evidența bunurilor în cazul pierderii sau
distrugerii inventarului curent?
 Ne-am gândit la o listă de priorități, adică la
ce trebuie salvat în primul rând în cazul unui
dezas tru, din punct de vedere al valorii,
rarității, imposibilității înlocuirii unei piese cu alta asemănătoare?

Dacă nu există, o astfel de listă trebuie
făcută de urgență, cu locația exactă a bunurilor
prioritare. Ca pentru orice document important, o copie a acestei liste trebuie să o păstrăm într -o
altă locație, pentru siguranță. Pentru prevenirea vandalismelor și a furturilor, trebuie să evaluăm cum este asigurată securitatea colecțiilor.
În concluzie, nu putem schimba nici
clima, nici localizarea geografică, dar putem
reduce riscurile printr -o monitorizare vigilentă a
clădirilor și a colecțiilor, prin reparații și
îmbunătățiri care implica nu numai bani, dar mai
www.cimec.ro

Un Viitor pentru Trecut. Ghid de bună practică pentru păstrarea patrimoniului cultural
44 ales responsabilitate, conștiinciozitate, grijă. Să
fii un bun gospodar și să -ți pese, să vrei să înveți
mereu.

3. Limitarea riscurilor

Planul de măsuri pe care îl facem trebuie
să fie clar, simplu și flexibil. Să răspundă la
întrebări concrete, de tipul: ce, cine, când, unde,
cu ce ? Planul trebuie să aibă în vedere în primul
rând apa și focul, care sunt pericolele cele mai
probabile. Ele provoacă daune adesea în afara orelor de program, când bunurile nu sunt
supravegheate. De aceea, o instalație de
avertizare în caz de incendiu este foarte necesară. Pentru instituțiile mari deținătoare de bunuri culturale este de dorit să existe și o instalație modernă de stingere a incendiilor.
Măsurile de prevenire a dezastrelor,
bazate pe constatările făcute cu ocazia evaluării riscurilor trebuie să fie o parte din planul general de activitate al instituției, contribuind la o mai bună evidență și conservare a bunurilor culturale. Să nu uităm, de asemenea, că măsurile pe care
le luăm pentru protejarea colecțiilor sunt în
același timp și măsuri pentru protejarea oamenil or care le îngrijesc.
Într-o situație de urgență, oamenii intră în
panică și nu mai știu ce să facă. Prin urmare,
trebuie să stabilim din vreme cine coordonează
acțiunile, cine ține legătura cu echipele de intervenție, cine răspunde întrebărilor presei, unde se vor duce obiectele salvate.
Lista cu numele, adresele și telefoanele
persoanelor care trebuie anunțate să fie ținută la
zi. În cazul unui incendiu, comunicarea între cei
aflați în diverse puncte de intervenție este esențială. Pentru o bună comunicar e între
diversele echipe, esențială pentru ca eforturile să fie cât mai bine coordonate, se pot folosi mesaje
scrise și trimise prin curieri dintr-un loc în altul.

4. Măsuri generale prealabile

1. Măsurile preventive implică: instalarea
unor dispozitive de detectare a fumului, dotare
cu stingătoare de incendiu, asigurarea hidraților și a furtunurilor, stabilirea și marcarea căilor de
evacuare în caz de urgență.
2. În fiecare instituție deținătoare de
bunuri culturale trebuie să existe în permanență
un minimum de materiale de intervenție banale,
dar esențiale în caz de urgență. Unele dintre acestea sunt de utilitate în orice situații de criză, nu reprezintă o investiție costisitoare, se pot păstra timp îndelungat și este bine să le avem la
îndemână în caz de nevoie. Altele sunt necesare
pentru anumite tipuri de colecții (hârtie, lemn, piese de dimensiuni mari, care nu pot fi transportate fără mijloace mecanice), care pot fi afectate într -un mod specific.
Cantitatea și locul de păstrare a
materialelor pentru intervenții depinde de mărimea colecției, de numărul de etaje al clădirii, de numărul de personal estimat că le va folosi în caz de nevoie. Oricum, acestea este bine să fie
păstrate împreună, să fie la îndemână și tot
personalul să știe unde sunt și cum să le folosească în caz de nevoie. Ele trebuie să ne ajute să ne protejăm corpul, mâinile și fața în condiții extreme, să transportăm și să împachetăm rapid lucrurile care trebuie salvate și
să luăm primele măsuri de stabilizare și limitare a
daunelor. Când nu ai nimic la îndemână, te expui și expui bunurile unor pericole suplimentare.
În funcție de specificul colecțiilor și al
clădirilor (tipuri de materiale dominante, mărimea
colecțiilor, amplasarea spațială, structura clădirii,
personalul necesar pentru intervenție), putem avea în vedere materiale cum sunt:
• folie de polietilenă (pentru acoperit,
învelit, ambalat provizoriu), păstrată
împreună cu forfecă și bandă adezivă;
• saci de plastic de diverse mărimi,
navete din plastic, cutii, păstrate
împreună cu pixuri și etichete, pentru
identificarea bunurilor ambalate;
• hârtie absorbantă (sugativă, coli de
hârtie de ziar neimprimate);
• hârtie cerată;
• bureți, mături, perii;
• găleți de plastic;
• mănuși de cauciuc și izol atoare (din
piele);
• cizme de cauciuc;
• măști de unică folosință contra fumului și prafului;
www.cimec.ro

Irina Oberländer- Târnoveanu

45 • ochelari de protecție;
• lanterne cu baterii (în caz de
întrerupere a curentului electric);
• scări, frânghie solidă, cărucioare de transport a materialelor;
• lăzi și alte tipuri de ambalaje;
• trusă de prim ajutor conținând: feșe, spirt, vată, dezinfectante, analgezice;
• ventilatoare (pentru uscare);
• aspiratoare de evacuare a apei;
• dubluri de chei.
Acestea trebuie să fie păstrate într -un
singur loc și să fie verificate/împrospătate
periodic. 3. Mai trebuie să ne gândim și la
importanța mijloacelor de informare și de
comunicare și să avem în clădire: telefoane
mobile, radio cu baterii.
4. Trebuie să identificăm și să facem o
listă cu serviciile de urgență (pompieri, poliție,
apărare civilă, servicii de ambulanță, intervenții
gaze, defecțiuni apă, etc.), care să conțină telefoane și, eventual, persoane de contact. Lista trebuie afișată lângă fiecare telefon și la aviziere sau în alte locuri vizibile. Și această listă trebuie să fie verificată și actualizată periodic.
5. În urma analizei, trebuie să concepem
planul de prevenire și de limitare a
dezastrelor . Ce capitole trebuie să conțină
planul de prevenire și limitare a dezastrelor?

1. O introducere, în care să precizăm scopurile planului și riscurile identificate.
2. Măsurile în cazul unei avertizări prealabile a iminenței unui dezastru.
3. Proceduri în caz de incendiu – cine răspunde, cine pe cine anunță, cu toate datele de
contact.
4. Tipuri de dezastre (foc, apă, cutremur, etc.) și acțiunile de întreprins pentru fiecare în
parte.
5. Măsuri de refacere pentru a aduce instituția la starea de normalitate după dezastru.
6. Anexe, care pot include:
• planurile de evacuare pe etaje;
• lista serviciilor de urgență;
• lista responsabilil or, adresele și telefoanele de contact;
• lista cu adresele și telefoanele personalului;
• lista cheilor;
• procedurile de oprire a alarmei contra incendiilor sau furtului;
• locația tablourilor și a comutatoarelor electrice, locația surselor de apă și a
hidranți lor;
• locația debranșării de la alimentarea cu gaze naturale;
• căile de acces pentru evacuare și spațiile de parcare necesare operațiunii;
• lista pieselor și a colecțiilor prioritare care trebuie să fie salvate;
• formulare pentru evidența rapidă a obiectelor s alvate;
• fotografii ale interioarelor;
• listă de verificare că nu s -a uitat nimic important din primele măsuri urgente
stabilite în prealabil, cum ar fi: închiderea gazului, scoaterea din priză a aparatelor
electrice, etc.

www.cimec.ro

Un Viitor pentru Trecut. Ghid de bună practică pentru păstrarea patrimoniului cultural
46 5. Priorități în caz de dezastru

Prima prioritate în orice dezastru sunt
oamenii, iar viața lor nu trebuie pusă în primejdie
cu nici un chip de dragul salvării colecțiilor.
A doua prioritate sunt instrumentele
esențiale pentru funcționarea instituției:
inventarele, fișele și fotografiile pieselor din
colecții, fișierele administrative.
A treia prioritate sunt colecțiile propriu-
zise, începând cu cele stabilite în prealabil ca
fiind prioritare. În absența unei astfel de prevederi, riscăm să pierdem timp prețios
salvând lucruri mai puțin importante și certându-
ne ce trebuie luat mai întâi.

6. Ce trebuie să facem pentru ca planul să fie
aplicabil ?

Oricât de bun plan am întocmit, el este
inutilizabil dacă:
• personalul instituției nu îl cunoaște și
nu este antrenat să îl aplice;
• dacă nu este actualizat periodic;
• dacă nu îl găsim repede în caz de urgență.
Din aceste motive, este absolut necesar
să avem mai multe copii ale planului, depuse în plicuri sigilate și în mai multe locații. Planul
trebuie să fie un instrument viu, care poate fi completat în timp cu noi capitole, astfel încât să putem proteja cât mai bine patrimoniul cultural și pe cei care îl servesc, iar instruirile cu personalul
să nu fie neglijate, să nu fie tratate formal,
superficial și să se facă inclusiv cu aplicații practice
8

.

8 Recomandări preluate după Beth Lindblom Patkus,
Preservation Consultant Walpole, MA SUA și Karen
Motylewski, fost Director al Field Service , Emergency
Management. Technical Leaflet 3. Disaster Planning,
Northeast Document Conservation Center, 100 Brickstone
Square, Andover, MA 01810- 1494, http://www.nedcc.org/

24. Ruinele podului lui Traian, Drobeta Turnu
Severin, jud. Mehedinți

25. Depozit muzeal de bunuri etnografice din
lemn, Caransebeș, jud. Caraș -Severin

26. Evidența colecțiilor muzeale, Muzeul Județean Alexandria

www.cimec.ro

Irina Oberländer- Târnoveanu

47
Inundațiile: măsuri de salvare a bunurilor culturale

Fenomenele meteorologice extreme au
devenit tot mai frecvente în ultimii ani. În fiecare
an numeroase localități sunt afectate de inundații, de ploi torențiale și furtuni violente, care produc pagube materiale și suferințe.
Alteori inundațiile sunt produse de
spargerea unor țevi de apă, fenomene de îngheț-dezgheț sau uitarea unui robinet deschis. Bunurile culturale, aflate în proprietate publică sau privată, pot și ele să fie afectate în astfel de cazuri. De aceea, trebuie să luăm măsuri preventive, unele foarte simple, și să știm ce să
facem după un astfel de eveniment pentru limitarea pagubelor. Dintre materialele cele mai afectate de apă este hârtia (cărți, documente, fotografii).

1. Măsuri preventive împotriva inundațiilor

 Nu țineți nici un obiect direct pe jos. Orice
strop de apă ajunge în primul rând pe podea.
Obiectele trebuie să fie ridicate la 30 – 50 de
centimetri, pe rafturi sau pe suporți, astfel
încât posibilele accidente curente cauzate de apă să nu le ajungă.
 Păstrați obiectele din materiale sensibile la
umezeală – fotografii, cărți poștale ilustrate,
timbre, obiecte din metal sau lemn – în cutii
din materiale rezistente la apă. Astfel au
șanse mai mari să fie protejate suplimentar.
 Într-o bibliotecă, rafturile orizontale este bine
să aibă perforații sau șanțuri prin care apa să se poată scurge mai repede în cazul unei inundații din tavan, din cauza spargerii unei conducte de apă.
 Verificați periodic starea conductelor de apă,
a robinetelor și hidranților și interveniți prompt
pentru remedierea defecțiunilor.

2. Ce facem după o inundație: măsuri de
salvare a bunurilor culturale

Evaluați rapid situația și stabiliți prioritățile.
Primele salvate vor fi obiectele cele mai valoroase și din materialele cele mai fragile.
 Cărțile și documentele, textilele, fotografiile,
obiectele din piele trebuie să fie evacuate în primele 36 – 48 de ore de la dezastru, pentru
a preveni apariția mucegaiului. Cel mai bine este să le transportăm într -un loc în care este
posibilă congelarea lor uscată. Ele trebuie fi evacuate din spațiile inundate în spații salubre, eventual la alt etaj, transportate, după posibilități și în funcție de spațiul existent, în brațe, în cărucioare sau în cutii
deschise, în care să fie dispuse într -un singur
strat, pentru a nu se lipi între ele.
 Obiectele din hârtie pot fi uscate prin
amplasarea lor pe rafturi sau stative uscate, foile plasate eventual între materiale
absorbante, cu uscătoare cu jet de aer sau
ventilatoare îndreptate spre materialele ude,
într-un loc umbrit și bine aerisit. Atenție!
Uscarea nu se face brusc, prin încălzire puternică sau expunere la soare.
 Obiectele ude nu trebuie tensionate, răsucite,
suprapuse, dezlipite, iar manipularea lor trebuie să o facem cu grijă. Obiectele din hârtie pot fi uscate prin congelare uscată, în camere cu vid. Aceste măsuri sunt valabile pentru documente, manuscrise, hărți, cărți,
obiecte din piele.
 Compact discurile, dischetele, filmele, discurile, microfilmele, benzile magnetice audio si video se scurg de apă și se pun umede în pungi de plastic. Ele pot sta așa câteva zile. Nu se ating cu mâna goală. Se
usucă în poziție verticală, prin jet de aer.
 Picturile și acuarelele, tipăriturile cu cerneală
sau alte materiale solubile, fotografiile color, negativele, se usucă imediat cu jet de aer. Nu se atinge suprafața pictată/imprimată și se țin
în poziție orizontală, cu fața în sus.
www.cimec.ro

Un Viitor pentru Trecut. Ghid de bună practică pentru păstrarea patrimoniului cultural
48  Dacă găsiți obiecte sparte sau care se rup în
bucăți, puneți toate bucățile din același obiect
într-o cutie deschisă și nu încercați să le
reparați până când nu sunt complet uscate. Pentru conservarea și restaurarea unor materiale sau obiecte deosebite consul tați un
specialist.
 Tablourile trebuie scoase din rame și lăsate să se usuce la aer și umbră, cu fața în sus și
în poziție orizontală.
 Obiectele din metal trebuie să fie spălate cu
apă curată și uscate imediat cu o cârpă curată, moale.
 Obiectele ude se curăță cu apă curată, cu
perii nu prea aspre și se tamponează cu
cârpe uscate și moi. Pe cât posibil, se scoate conținutul din cutii, casete, dulapuri, pentru a permite uscarea. Nu se pun obiecte în pungi de plastic închise ermetic pentru că
mucegăiesc.
Este foarte important ca acțiunea să fie bine
organizată: obiectele să fie luate în ordine, iar
cutiile în care sunt puse temporar pentru a fi transportate spre locul de uscare să fie numerotate pentru identificare.
Atenție! Umezeala, murdăria și mucegaiul ne
pot afecta grav sănătatea. Prin urmare, folosiți
mănuși din cauciuc și protejați -vă gura și nasul
cu măști de unică folosință.

3. Metode de uscare

Uscarea se face gradual, la umbră, nu fiți
tentați să lăsați bunurile ude în soare puternic
pentru mai mult timp. O metodă bună de uscare
a cărților este congelarea acestora pe rafturi deschise, într -o cameră cu vid, care este apoi
trecută la starea de vid redus. După terminarea procesului cărțile sunt uscate, păstrându-și forma
dinainte de congelare.
Procedeul Thermoline a fost pus la punct
de firma Document Reprocessors și a fost
utilizat, între altele, pentru recuperarea multor volume afectate din biblioteca Universității Stanford, S.U.A., în urma inundației provocate de
ploile torențiale din februarie 1998. În cadrul
acestui procedeu, camera de vid este utilizată cu
presiuni mai mari decât cele obișnuite pentru alte operațiuni de congelare uscată și sunt apoi încălzite până la zero grade Celsius. În procesul de uscar e cărțile sunt presate între plăci de
aluminiu. Cărțile ies complet uscate și se reumidifică în limitele normale în circa o
săptămână. Costul operației este de 6 USD
pentru o carte. Într -o tranșă săptămânală au
putut fi curățate și uscate prin acest procedeu circa 8.000 de volume. Au fost recuperate circa 75.000 de volume afectate, iar 2.300 de volume, reprezentând 3% din acestea, au trebuit să fie
relegate.
9

4. Clădiri istorice afectate de inundații

După retragerea apelor, începe
operațiunea migăloasă și complicată de revenire
la normal. Primul lucru pe care trebuie să îl avem în vedere este să nu ne apropiem de clădirile
afectate până când autoritățile competente spun
că nu mai este nici un per icol atât din punct de
vedere al retragerii apelor, cât și din punct de vedere al structurii de rezistență a clădirii.

4.1. Documentarea și evaluarea
stricăciunilor

Înainte de începerea oric ărei operațiuni
de curățire trebuie să faceți o documentare
vizuală cât mai completă a situației, fie prin fotografii adnotate, fie prin filmare cu o cameră video însoțită de comentariu sonor.
Faceți un inventar al obiectelor
descoperite la locul dezastrului: elemente
decorative, piese de mobilier, fragmente
arhitectonice dislocate. Nu aruncați nimic în această etapă pentru că nu știți încă de ce veți avea nevoie mai târziu.
Această evaluare preliminară a stării
clădirii va fi prezentată unor specialiști c are vor
stabili planul de stabilizare, reparare și restaurare a construcției.

9 Joan Loftus, Disasters: Plans, Clean-up, and Recovery at
Stanford University Libraries, Proceedings of the 8th Annual Federal Depository Library , April 12 – 15, 1999.

www.cimec.ro

Irina Oberländer- Târnoveanu

49
4.2. Stabilizarea structurii

Cu avizul unor specialiști, prima urgență
este stabilizarea structurii construcției prin
elemente de susținere provizorie și de fixare a
pereților, bolților, fundației. Acoperișul trebuie să fie primul curățat și reparat, fie și provizoriu, ca și sistemul de drenare a apei, pentru a proteja construcția de alte intemperii.

4.3. Uscarea și aerisirea

 Îndepărtați pungile de apă și noroiul rămas,
fără a deteriora inutil materialele și
suprafețele prin scrijelire brutală.
 Îndepărtați mobilierul ud, bucățile de tencuială și alte materiale căzute care pot fi surse s uplimentare de menținere a umezelii
în interior. Scoateți apa din subsol.
 Toate piesele de mobilier interior trebuie să
fie scoase la aer pentru a se usca pe toate părțile, ca și covoarele. Dacă este posibil, îndepărtați izolația sau tencuiala udă de pe pereți.
 Uscarea trebuie să se facă treptat, prin ventilare naturală. Deschideți larg ușile și ferestrele. Puteți folosi și ventilatoare, care să înlesnească îndepărtarea umidității, mai ales acolo unde nu este suficient curent de aer. Este de preferat uscare a naturală, căci orice
proces brusc poate cauza deteriorări suplimentare prin contractarea materialelor, exfolieri, crăpături. Lăsați tencuiala să se usuce treptat, pentru a evita crăparea ei și separarea în straturi. Pereții din rigips care s –
au îmbibat de apă trebuie să fie îndepărtați pentru că pot constitui un mediu favorabil pentru bacterii și ciuperci periculoase pentru sănătate.
 Lemnul trebuie lăsat să se usuce treptat și
uniform, printr -o ventilație adecvată. În cele
mai multe cazuri, umflarea și deformarea lemnului solid din bârne și podele va fi minimă și va dispărea pe măsură ce acesta se usucă. În schimb, suprafețele din lemn laminate pot să se desfacă în straturi din cauza uscării inegale. Uscarea forțată cu
ajutorul unor surse de căldură nu este
recomandată pentru că determină uscarea inegală și apariția unor crăpături și altor deteriorări ale lemnului.
 Îndepărtați linoleumul, paravanele și orice
alte adăugiri pentru a permite o evaporare maximă a suprafețelor umede. Nu călcați pe cât posibil di rect pe podelele ude până când
acestea nu se usucă.
 Noroiul, gunoaiele și alte reziduuri rămase în urma inundației se curăță cu apă curată. Nu
se recomandă utilizarea apei sub presiune,
care poate produce daune suplimentare suprafețelor și așa șubrezite.

Atenție! Nu curățați cu apă decât după ce v -ați
asigurat că ați oprit curentul electric !

 Deconectați și desfaceți prizele și
întrerupătoarele pentru a se usca. Instalația
electrică, ca și cea de gaze, trebuie să fie
verificată de către o persoană autorizată.
Decorațiile căzute din ipsos trebuie să fie
îndepărtate cu grijă, pentru a putea eventual să fie remontate sau refăcute.
 Restul murdăriei poate fi curățată cu detergenți adecvați. După curățare, dați cu un
dezinfectant care să distrugă germenii și
bacteriile și să îndepărteze mirosul neplăcut.
Atenție! în tot cursul operațiunilor de
curățare folosiți mănuși din cauciuc pentru
propria dumneavoastră protecție.

De reținut:
• Materialele organice sunt mai vulnerabile
decât cele anorganice.
• Uscarea graduală, la umbră, departe de
soare sau de surse puternice de căldură
este esențială.
• Importanța asigurării ventilației aerului.
• Evitarea surselor puternice de căldură.

www.cimec.ro

Un Viitor pentru Trecut. Ghid de bună practică pentru păstrarea patrimoniului cultural
50
5. Fotografiile

Fotografiile pot suferi enorm de pe urm a
inundației. Există o varietate de procedee
fotografice, încât este greu de recomandat o strategie generală. Unele procedee fotografice suportă scufundarea în apă pentru o zi sau mai
mult fără daune grave, în timp ce altele duc la
distrugerea imaginii după doar câteva minute de expunere la apă. În general, fotografiile ude trebuie să fie uscate la aer sau congelate cât mai repede posibil. După ce ele sunt stabilizate prin
una din aceste metode, vom decide ce facem
mai departe.
Filmele, fiind din materiale plastice, sunt
mai stabile decât fotografiile pe hârtie, de aceea acestea din urmă trebuie să fi salvate primele.
Excepție fac filmele pe bază de nitrați de argint
deteriorate, care sunt foarte vulnerabile la apă.

5.1. Uscarea la aer

Fotografiile se scot din rame sau
passpartout, se scurg de apă și se întind cu fața
în sus, în poziție orizontală, pe o suprafață uscată, acoperită cu un material absorbant:
sugativă, hârtie de ziar neimprimată, prosoape
din hârtie sau pânză curată. Aerul trebuie să circule cât mai bine în jurul lor, prin urmare ventilatoarele ar grăbi procesul de uscare.
Dacă fotografiile se curbează în timpul
uscării, nu vă impacientați. Ele vor putea fi
îndreptate prin presare mai târziu, după ce sunt
uscate și pericolul mucegaiului a fost îndepărtat. Filmele se usucă cel mai bine vertical,
prinse cu cârlige pe o sfoară.
Dacă fotografiile nu pot fi uscate imediat,
ele trebuie congelate, învelite sau separate între ele în prealabil cu hârtie cerată. U lterior ele pot fi
dezghețate și uscate la aer. Pe măsură ce un teanc de fotografii se dezgheață, fotografiile pot fi scoase cu grijă din teanc și întinse pe o suprafață uscată, ca mai sus.
Din păcate, fotografiile cu gelatină au o
tendință să se lipească puternic între ele. Dacă pot fi congelate în vid, înseamnă că nu mai este necesară dezghețarea.
Este interzisă congelarea pentru plăcile
de sticlă cu colodiu, deoarece nu rezistă, la fel ca și ambrotipurile (imagini obținute prin amplasarea unui negativ pe sticlă pe un fundal negru),
diapozitivele pentru lanterne magice, realizate din colodiu (diapozitive sau transparente puse
într-un proiector de diapozitive sau lanternă
magică), tintipuri sau ferotipuri (fotografie pozitivă
făcută pe o foaie tratată cu cositor emailat sau fier).

6. Diapozitivele

Diapozitivele pot fi trecute printr -o soluție
fotografică specială de curățat și apoi uscate la
aer, de preferință atârnate vertical. Ideal ar fi să
fie scoase din rame pentru uscare și apoi
reînrămate. Dacă ele sunt între plăci de sticlă, trebuie neapărat scoase dintre acestea pentru că altfel nu se usucă.
Pentru reabilitarea fotografiilor și a
diapozitivelor trebuie consultat un conservator specializat.

27. Fișă de cons ervare cu fotografie, ICEM Tulcea
www.cimec.ro

Irina Oberländer- Târnoveanu

51 Dezastre provocate de agenți biologici

Mucegaiul

Atacul mucegaiului poate afecta grav
colecțiile de bunuri culturale, mai ales cele din
materiale organice.

1. Ce este mucegaiul ?

Sub numele generic de mucegai se
ascund o varietate de ciuperci, microorganisme
care au nevoie de un alt organism sau de un
suport de natură organică pentru a supraviețui. Există peste 100.000 de specii cunoscute de ciuperci. Ciupercile se înmulțesc printr -un mare
număr de spori care sunt purtați de aer, se
răspândesc rapid și germinează acolo unde
găsesc condiții favorabile. Când germinează, mucegaiul formează o rețea ca o pânză de
păianjen, care la rândul ei conține săculeți cu spori, care se sparg și eliberează sporii, astfel că ciclul se reia. Mucegaiul secretă enzime care îi
permit să digere materialele organice, cum ar fi
hârtia, alterându-le și slăbindu-le. În plus, multe
mucegaiuri conțin și substanțe de colorare care pătează hârtia, țesătura sau pielea.
Mucegaiul este periculos pentru om și
poate provoca boli grave, în primul rând respiratorii. Prin urmare, mucegaiul nu trebuie ignorat și nu trebuie să sperăm că va dispărea de
la sine.

2. De ce se formează mucegai?

Pentru a deveni activ și a germina,
mucegaiul are nevoie de condiții favorabile. Cel
mai important factor este umezeala, cea din aer
dar și din obiectele pe care se formează
mucegai. Umezeala din aer se măsoară ca umezeală relativă. Cu cât acesta este mai ridicată (în general peste 50%), cu atât pericolul de dezvoltare a mucegaiului este mai mare. Alți
factori favorizanți sunt temperatura ridicată, aerul
stătut și întunericul. O inundație creează un pericol imens de
atac de mucegai. Mucegaiul există peste tot în stare latentă și nu putem crea o ambianță lipsită de mucegai, dar ceea ce putem face este să controlăm umiditatea aerului, să limităm factorii favorizanți și să prevenim introducerea în colecții
a unor obiecte mucegăite, care să le infesteze și
pe celelalte.

28. Arhiva documentară corect întreținută la Muzeul de Etnografie, ICEM Tulcea

3. Principii de bază pentru intervenția
împotriva mucegaiului:

 Reduceți umiditatea.
 Evitați temperaturile ridicate. Surse
suplimentare de căldură nu vor contribui la
uscarea mai rapidă a obiectelor sau a
încăperilor, în schimb vor favor iza indiscutabil
dezvoltarea mucegaiului.
 Dacă bunurile sunt ude, ele trebuie fie uscate în 24-48 de ore, fie congelate, astfel încât procesul de dezvoltare a mucegaiului să fie
oprit până când obiectele pot fi tratate.
 Evitați tratamentele superficiale cu diverse
spray -uri la modă, care adesea sunt
ineficiente și pot cauza alte daune obiectelor.
 Evitați riscurile de expunere la mucegaiuri, care pot provoca îmbolnăviri și reacții
alergice, folosiți măști și mănuși protectoare.

www.cimec.ro

Un Viitor pentru Trecut. Ghid de bună practică pentru păstrarea patrimoniului cultural
52
4. Ce trebuie să facem împotriva
mucegaiului?

 Depistați în primul rând sursa de umezeală:
infiltrații de apă, lipsă de circulație a aerului, rafturi lipite de pereți exteriori, căldură, praf și murdărie care pot fi hrană pentru mucegai.
Verificați și umiditatea relativă a aerului, care
trebuie să fie de maximum 55 %, dar recomandabil sub 45% și mai puțin.
 Îndepărtați cauzele de umezeală prin asanarea băltirilor de apă, uscare, ventilare.
Deschideți ferestrele (dacă umiditatea de
afară nu este mai mare decât cea din interior).
 Asigurați o temperatură nu prea ridicată și monitorizați evoluția umidității relative.
 Folosiți haine, mănuși și măști de protecție.
 Analizați la un laborator tipul de mucegai format pentru a afla dacă acesta nu este toxic. Dacă se dovedește a fi toxic, trebuie tratat de un specialist.
 Obiectele afectate se introduc într -o cameră
de carantină cu umiditate sub 45%, separată de restul colecției. Transportați -le în saci de
plastic sigilați pentru ca să nu împrăștiați
mucegaiul. Odată ajunse la destinație, ele trebuie să fie despachetate imediat, pentru a
evita un microclimat care agravează
mucegăirea. Când numărul de obiecte afectate este mare, încăperea în care sunt acestea va deveni ea însăși sală de
carantină.
 Începeți să uscați bunurile afectate într -un
spațiu răcoros, uscat și cu o bună circulație a aerului. Dacă nu avem aer condiționat, ventilatoarele sunt foarte bune, dar ele nu trebuie îndreptate direct pe obiecte, pentru a nu le deteriora și a grăbi împrăștierea
sporilor. Puneți sub obiecte hârtie pentru a
absorbi apa, pe care o schimbați când se umezește. Uscarea la soare poate face inactive anumite mucegaiuri, cu condiția ca obiectele respective să se preteze expunerii la soare fără să se de coloreze, umiditatea
aerului să fie scăzută și să nu le ținem mai mult de o oră – două. Ramele, învelitorile și
orice alte elemente care pot reține umezeala și mucegaiul trebuie să fie îndepărtate pentru a fi uscate și curățate separat.  Dacă uscarea imediată nu este posibilă, este recomandat să recurgem la congelare. Obiecte mici pot fi puse în congelatorul unui
frigider obișnuit, separate între ele cu hârtie
specială ca să nu se lipească. Pentru un număr mare de obiecte sau obiecte cu dimensiuni mari trebuie să apelăm la o întreprindere care dispune de spații de congelare spațioase și care să fie dispusă să
ne preia obiectele. Pentru astfel de cazuri
trebuie să identificăm din vreme instituțiile sau firmele la care putem apela în caz de nevoie, eventual să încheiem și anumite înțelegeri.
 Obiectele afectate trebuie să fie curățate de către un conservator, mai ales dacă mucegaiul este moale și activ. În cazul obiectelor fără valoare deosebită și dacă mucegaiul are aspect uscat și prăfos, putem
încerca să-l îndepărtăm cu o perie moale, în
aer liber de preferință și cu grijă. Unele obiecte pot fi eficient aspirate, de preferință cu un aspirator cu apă și cu o soluție fungicidă.
 Încăperile trebuie să fie curățate și
dezinfectate cu soluții fungicide, apoi lăsate
să se usuce înainte de a introduce înapoi
obiectele salvate.
 Pentru îndepărtarea mirosului neplăcut putem folosi bicarbonat de sodiu pus în
recipiente deschise.
 Dacă există instalații de aer condiționat sau
ventilatoare exterioare, și acestea trebuie obligatoriu să fie curățate și dezinfectate.

5. Alte măsuri preventive împotriva
mucegaiului:

 Monitorizarea temperaturii și umidității
relative a aerului trebuie să fie o activitate
permanentă.
 Păstrarea curățeniei și îndepărtarea prafului
și a murdăriei, care sunt surse de spori, inclusiv pe rafturi.
 Protejarea obiectelor de praf prin păstrarea acestora în dulapuri închise și cutii.
 Ținerea în carantină a obiectelor noi înainte de a le introduce în depozite, pentru a le verifica și a ne asigura că nu au mucegai.
www.cimec.ro

Irina Oberländer- Târnoveanu

53  Interzicerea plantelor verzi în spațiile de
păstrare a bunurilor, acestea fiind surse de
spori.
 Evitarea încăperilor umede și verificarea periodică a instalațiilor de apă pentru evitarea accidentelor.
 În cazul unui atac masiv cu mucegai, când o mare parte a unei colecții este afectată, este absolut necesar să se solicite un ajutor competent din afara instituției.
10

Rozătoarele și
insectele

Rozătoarele și insectele, ca și mucegaiul,
pot cauza daune mari. Hârtia, textilele, dar și
alte materiale organice, cum sunt pielăria sau
lemnul, pot fi foarte apetisante pentru vizitatori nepoftiți. Cum să-i ținem la distanță?
 Nu lăsați resturi de mâncare s au gunoi în
încăperile în care se găsesc obiecte culturale.
 Păstrați curățenia în permanență, înlăturați praful, controlați ca temperatura și umiditatea să nu depășească limitele normale.
 Țineți închise ușile, ferestrele și gurile de
aerisire, pentru că ac estea sunt
principalele căi prin care insectele și
rozătoarele pătrund în interior. Protejați aerisirile cu plase contra insectelor.
 Astupați toate crăpăturile sau spărturile din pereții clădirii, care pot fi un alt punct
de intrare.
 Tăiați iarba și arbuștii care sunt mai
aproape de 50 de centimetri de clădirea în care se află colecții de patrimoniu.
 Verificați toate bunurile care intră în
clădire – bunuri culturale, consumabile,
ambalaje, echipamente, etc. – dacă nu
sunt infestate cu insecte sau rozătoare.

10 Mai multe detalii la: Beth Lindblom Patkus (Preservation
Consultant, Walpole, MA) Emergency Salvage of Moldy
Books and Paper , Northeast Document Conservation
Center , 1999- 2002.
 Țineți în carantină bunurile culturale și
dezinfectați -le înainte de a le aduce
alături de piesele existente.
 Acționați imediat ce ați descoperit o
infectare chemând o firmă specializată în dezinsecție și/sau deratizare. Izolați
obiectele infestate și c ele aflate în
imediata lor apropiere. Nu folosiți spray –
uri cu insecticide direct asupra bunurilor
pentru că substanțele chimice le pot dăuna. Înghețarea controlată este uneori eficientă pentru arhive și biblioteci, pentru
că evită folosirea unor substanțe toxice.

29. Fereastră asigurată cu gratii, Biserica Mănăstirii Cozia, jud. Vâlcea

30. Protejarea elementelor sculpturale de la biserica demolată a Mănăstirii Văcărești, la
Mogoșoaia

www.cimec.ro

Un Viitor pentru Trecut. Ghid de bună practică pentru păstrarea patrimoniului cultural
54

Prevenirea furturilor și a vandalismului

Oamenii iresponsabilii sunt un pericol pentru bunurile culturale. Mijloacele de protecție merg de la
încuiatul cu un lacăt solid și asigurarea ferestrelor și a ușilor cu grilaje de protecție, până la sisteme de
alarm ă. Luați măsuri de control al accesului, de pază, de iluminat corespunzător, de inspectare
periodică și de semnalare imediată a oricăror pagube.

 Cheile clădirii și cheile de la intrările în încăperile în care se află bunuri culturale de valoare trebuie
să fie în număr strict limitat.
 Asigurați un control strict asupra persoanelor care au acces în anumite zone speciale.
 Înregistrați într-un registru de vizitatori persoanele din afară care au acces în clădire și datele de evidență și de stare civilă ale acestora din cartea de identitate.
 Nu permiteți intrarea cu genți, sacoșe, paltoane, etc. în încăperi cu bunuri de valoare.
 Dacă descoperiți un furt, anunțați de urgență poliția.

Incendiile
Dintre elementele distructive care pot
provoca dezastre, cel mai periculos este focul.
Dacă după o inundație sau după un act de vandalism se poate spera într -o recuperare a
bunurilor, incendiul poate distruge complet, în numai câteva minute, bunurile dintr -o întreagă
locuință sau instituție. De aceea, trebuie să
înțelegem foarte bine cum se comportă focul și să luăm toate măsurile posibile pentru prevenirea lui.

1. Cum apare și se dezvoltă focul?

Focul este o reacție chimică între un
mater ial combustibil pe bază de carbon cu
oxigen (de obicei din aer), care este încălzit până
la un punct în care se produc vapori inflamabili.
Acești vapori pot veni în contact cu ceva suficient de fierbinte pentru a cauza aprinderea, și de aici rezultă focul. Spus și mai simplu, focul rezultă din
ceva care poate arde și care se atinge de ceva
fierbinte.
În orice clădire sunt nenumărate lucruri
care pot potențial să ardă: mobilier, cărți,
covoare, diverse obiecte, adică orice este făcut din lemn, hârtie, fibre textile, alte materiale
organice, plastic sau care conține combustibil
lichid. Laboratoarele chimice și instalațiile electrice, de încălzit sau de aer condiționat, activitățile de sudură sau care implică utilizarea unor substanțe inflamabile pot fi surse frecvente de aprindere. Când sursa de aprindere vine în
contact cu un material combustibil, se produce
focul.
De cele mai multe ori focul incipient
evoluează ca un proces lent, care durează de la câteva minute până la câteva ore, timp în care
acesta produce o căldură din ce în ce mai mare,
lumină și fum moderat (aceasta mai depinde și
de tipul materialului combustibil). Durata acestui început de incendiu depinde de o varietate de factori, de la tipul de combustibil, amplasarea lui fizică, cantitatea de oxigen disponibilă. Căldura
crește treptat și se degajă fum moderat.
Primul indiciu al unui incendiu este
mirosul de fum. Detectarea focului în această
fază, făcută fie de om, fie de un dispozitiv de avertizare, și apoi intervenția rapidă și avizată pot
preveni pierderi ulterioare. Intervenția cu un
stingător de incendiu poate fi o primă barieră
eficientă în cale focului. Dar această barieră poate fi adesea ușor depășită dacă nu este urmată de o intervenție mai amplă.
www.cimec.ro

Irina Oberländer- Târnoveanu

55 Altfel, după această fază incipientă, focul
dezvoltă o temperatură suficientă pentru a
izbucni cu flăcări, care se întind rapid. Temperatura poate depăși 1.000 de grade Celsius în primele minute! După numai 3 – 5
minute, tavanul încăperii se încinge și acționează
ca un fierbător, care determină cuprinderea
întregii încăperi în foc, distrugând totul și generând un fum intens, observabil de la distanță. Focul poate cuprinde încăperile învecinate, mai ales dacă sunt uși deschise sau material combustibil astfel că poate fi distrusă
toată clădirea și conținutul ei.

2. Care sunt consecințele incendiului?

• Distrugerea colecțiilor;
• Distrugerea arhivelor, laboratoarelor și a altor
bunuri mobile și imobile;
• Distrugerea clădirii și a instalațiilor care o
deservesc;
• Punerea în pericol, rănirea sau uciderea persoanelor;
• Punerea în pericol a securității clădirii și a colecțiilor.
11

11 Nick Artim (Director Fire Saf ety Network Middlebury,
Vermont), An Introduction to Fire Detection, Alarm, and
Automatic Fire Sprinklers, Northeast Document
Conservation Center, 1999- 2002.
http://www.nedcc.org/plam3/tleaf32.htm
www.cimec.ro

Un Viitor pentru Trecut. Ghid de bună practică pentru păstrarea patrimoniului cultural
56 Redăm mai jos extrase din legislația română referitoare la prevenirea și stingerea
incendiilor(Dispoziție generală din 14 iunie 2001 privind echiparea și dotarea construcțiilor, instalațiilor
tehnologice și a platformelor amenajate cu mijloace tehnice de prevenire și stingere a incendiilor –
D.G.P.S.I.-003, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 583 din 18 septembrie 2001)

Art. 1. – Prezentele dispoziții generale stabilesc principii, criterii, cerințe și condiții tehnice obligatorii, care
se aplică, indiferent de titularul dreptului de proprietate, la echiparea, dotarea și exploatarea
construcțiilor, instalațiilor tehnologice și platformelor amenajate cu mijloace tehnice de prevenire a
incendiilor, în scopul reducerii riscului de incendiu, al preîntâmpinării izbucnirii, limitării și diminuării
efectelor negative ale incendiilor, al protecției utilizatorilor și forțelor de intervenție, precum și pentru
stingerea incendiilor în condiții de operativitate și eficiență.
(2) Pentru construcțiile monumente istorice sau de arhitectură prevederile prezentelor dispoziții generale
se aplică numai în condițiile neafectării caracterului m onumentului.
Art. 3. – Potrivit rolului pe care îl au în asigurarea protecției construcțiilor, instalațiilor tehnologice,
platformelor amenajate și utilizatorilor la acțiunea focului, se clasifică în următoarele categorii principale:

a) sisteme, instalații, aparate și dispozitive de semnalizare, alarmare, avertizare și alertare în caz de
incendiu, destinate detectării și semnalizării incendiilor produse în zona supravegheată, în scopul
luării măsurilor imediate pentru alarmarea, avertizarea sau evacuarea persoanelor, acționarea unor
echipamente de stingere sau de protecție, transmiterea apelurilor de urgență și alertarea forțelor de
intervenție;

b) sisteme, instalații și dispozitive de limitare și stingere a incendiilor, care asigură prezența substanței
de stingere în zona protejată sau limitează propagarea incendiului în încăperi și spații adiacente
locului de izbucnire;

c) stingătoare și alte aparate de stins incendii, care conțin substanțe de stingere ce pot fi dirijate asupra
unui focar de ardere, prin acționare manuală sau automată, sub efectul presiunii create în interiorul
acestora sau datorită efectelor produse în zona supravegheată de fenomenele fizico-chimice
asociate incendiului;

d) utilaje, unelte și alte mijloace inițiale de intervenție utilizate pentru preîntâmpinarea propagării
incendiilor, întreruperea arderii în diferite focare și, după caz, stingerea acestora.

Număr de stingătoare / suprafață desfășurată:
a) pentru sedii ale administrației publice centrale și locale, sedii de sindicate, culte, fundații, organizații
neguvernamentale, asociații, agenții, fonduri etc.: 1 buc./350 mp. (min. 2 bucăți / nivel)
b) pentru lăcașuri de cult, mănăstiri și schituri, inclusiv spațiile de cazare, capele: 1 buc./300 mp. (min. 2
bucăți / nivel)
c) pentru clădiri de cultură, expoziții, muzee, biblioteci, cluburi și săli de reuniune, cazinouri, centre și
complexe culturale, case de cultură și săli polivalent, cinematografe, teatre dramatice, de comedie, de
revistă, operă, operetă, de păpuși, circuri, discoteci : 1 buc./250 mp. (min. 2 buc./nivel)
Stingătoarele vor avea încărcătura minimă de 6 kg sau performanțe de stingere echivalente cu
aceasta.
Art. 4. – Mijloacele tehnice de prevenire a incendiilor utilizate pentru întreruperea procesului de ardere
sau pentru protejarea materialelor combustibile din aproprierea focarului sunt:

a) apa, care poate fi aplicată direct asupra focarului sau sub formă de jet compact ori pulverizat (ceață
sau ploaie), folosindu-se diferite mijloace uzuale (găleți, vase etc.), accesorii ale hidranților și
instalații speciale (stropitoare, dozatoare, pulverizatoare). Efectul de stingere se realizează, în
www.cimec.ro

Irina Oberländer- Târnoveanu

57 principal, prin răcirea materialului care arde și prin izolarea suprafeței incendiate de oxigenul
atmosferic;

b) spumanții folosiți pentru obținerea spumelor aeromecanice, care sunt refulate asupra suprafețelor
incendiate prin intermediul instalațiilor de stingere fixe, semifixe și mobile sau aferente
autospecialelor de intervenție. Efectul de stingere este determinat de stratul de spumă care provoacă
răcirea parțială a suprafeței incendiate și limitează vaporizarea în zona de flăcări și accesul
oxigenului atmosferic;

c) pulberile stingătoare, aplicate asupra focarului prin utilizarea unor instalații, utilaje și aparate
adecvate, determină stingerea incendiului, în principal, prin agenții de stingere generați la
descompunerea pulberii sub acțiunea temperaturii și crearea unor bariere care limitează accesul
oxigenului atmosferic în zona de ardere;

d) aburul, deversat în zona protejată prin intermediul unor instalații adecvate, diluează concentrația de
oxigen sub limita necesară continuării procesului de ardere sau atmosfera potențial explozivă
formată în urma unor scăpări de gaze;

e) gazele inerte, refulate asupra focarului prin instalații speciale, stingătoare și alte aparate, realizează
efectul de stingere, în principal, prin reducerea concentrației de oxigen sub limita necesară
continuării procesului de ardere;

f) agenții stingători sau neutralizatori speciali, refulați în zona protejată prin intermediul unor instalații și
utilaje speciale sau stingătoare, inhibă sau stopează arderea prin neutralizarea radicalilor liberi
necesari continuării reacției de oxidare.

31. Rezervația arheologică Târgșoru Vechi, jud.
Prahova 32. Ruinele castrului roman de la Drobeta Turnu
Severin, jud. Mehedinți

www.cimec.ro

Un Viitor pentru Trecut. Ghid de bună practică pentru păstrarea patrimoniului cultural
58
Cutremurele

Prevenirea și limitarea efectelor cutremurelor
asupra bunurilor culturale

Cutremurele sunt fenomene extreme și
foarte greu de prevenit. Consecințele lor negative
depind de intensitatea cutremurului, de starea
clădirilor și de modul de păstrare a bunurilor în interior. Un cutremur de pământ poate afecta un oraș, împrejurimile sale sau o întreagă regiune. În zilele care urmează unui seism, se impune
derularea unor activități specifice unei situații de
urgență. La toate nivelurile, problemele de comunicație (drumuri întrerupte, poduri distruse, sisteme de aprovizionare cu apă și cu gaze întrerupte, linii electrice și telefonice nefuncționale) complică organizarea asistenței,
activitățile de salvare, transportul persoanelor și
materialului. Aceasta este perioada critică. Cutremurul poate fi urmat de: inundații, incendii, explozii, nori de praf și de fum.
Protecția populației constituie, evident,
prima prioritate. În cazurile în care planul de urgență a fost studiat înaintea catastrofei, coordonarea serviciilor de protecție (autorități civile și militare, organizații de voluntari, inițiative locale) pot fi realizate mai rapid și cu o mai bună
eficacitate.
Este încă extrem de rar cazul ca aceste
planuri de urgență generale, dacă ele există, să
prevadă protecția patrimoniului cultural. În timpul acestor prime zile, eforturile și resursele s unt în
întregime mobilizate pentru salvarea și
asigurarea supraviețuirii populației sinistrate și
restabilirea activităților vitale.
Responsabilii conservării patrimoniului
cultural nu pot conta pe un ajutor din afară în timpul perioadei critice și trebuie să asigure cu
propriile lor forțe protecția inițială a bunurilor culturale. Pagubele suferite de aceste bunuri vor fi incluse în bilanțul total al catastrofei și măsurile de reparare, restaurare și conservare vor face parte din programul de reconstrucție al regiunii
sinistrate, după prioritățile decise de autoritățile
naționale sau regionale.
Se pot distinge trei cazuri, net diferite prin
amploarea problemelor: 1. Pagube concentrate pe un spațiu restrâns.
Fie că un seism nu a surprins decât o
regiune limi tată, unde nu se găsesc decât câteva
monumente protejate, fie că direcția județeană
pentru cultură, culte și patrimoniul cultural național nu are în sarcină decât conservarea
câtorva monumente sau ansambluri
monumentale. Această situație este mai simplă.
2. Pagube repartizate în numeroase puncte ale
unei regiuni mai mult sau mai puțin vaste.
Activitățile sunt mai complicate datorită
dificultății de comunicare și de circulare. 3. Pagube care afectează, în aceleași imobile,
patrimoniul cultural și o parte importantă a populației.
Această situație se întâlnește în cazul în
care orașe vechi sau cartiere istorice ale marilor
orașe sunt sinistrate. Intervenția responsabililor
de patrimoniu va fi consecutivă și subordonată operațiunilor prioritare de salvare și de evacuare
a așezărilor, și o coordonare mai strânsă, uneori dificilă, va fi necesară între aceștia și autoritățile
civile și/sau militare. La un alt nivel, situația este
similară în cazul în care victimele (personal, vizitatori) se găsesc în ruinele monumentelor protejate
12
.

Măsuri de verificare și protejarea a
monumentelor istorice după un cutremur

1. Inspectarea obiectivelor de patrimoniu
pentru constatarea
pagubelor

Fiecare monument trebuie să fie rapid
examinat, vizitat, dacă este posibil, și încadrat
într-una sau mai multe din categoriile următoare:
A. m
onument total distrus ;
B. m
onument parțial distrus ;
C. m
onument distrus ;

12 P. Pichard, Après un séisme: mesures d'urgence,
évaluati on des dommages , UNESCO, 1984, p. 2 – 4.
www.cimec.ro

Irina Oberländer- Târnoveanu

59 D. protecția necesară ;
E. ev
acuarea bunurilor mobile necesare
;
F.
acoperire provizorie necesară ;
G. m
onument intact.

În funcție de personal și de mijloace
(vehicule mai ales) disponibile, numărul
monumentelor de inspectat și întinderea (care nu poate fi cunoscută însă exact) zonei sinistrate, se constituie echipe de 2 sau 3 persoane, cu un vehicul pentru fiecare echipă, se afectează un sector precis fiecărei echipe, se încearcă
deplasarea în fiecare sector sau persoane care
cunosc personal zona (drumuri și căi de acces, cunoscători ai monumentelor, relații personale cu populația).
Fiecare echipă va avea liste precise cu
monumentele vizitate în sectorul ei, o hartă detaliată a sectorului și, în măsura posibilităților:
• trusă medicală de prim -ajutor, căști de
șantier, pantofi cu tălpi groase;
• îmbrăcăminte călduroasă, provizii de apă și
hrană pentru câteva zile;
• un aparat de fotografiat, filme, blitz;
• lanternă și baterii;
• material pentru marcarea monumentelor:
vopsea și pensule, șabloane sau afișe de lipit
și lipici;
• eventual materiale de protecție contra jafului:
lanțuri, sârmă ghimpată, clește, ciocan, cuie
etc.

Pentru fiecare monument vizitat:
 Notați starea acestuia, conform categoriilor A,
B, C, D, E, F, G (același monument poate fi clasat în mai multe categorii).
 Faceți fotografii mai semnificative.
 Marcați monumentele. În timpul perioadei critice diverse organizații (autorități civile, armata, pompierii, poliția, Crucea Roșie, grupuri de voluntari etc.) vor degaja resturile, vor căuta supraviețuitori, vor regrupa
sinistrații, vor organiza primul ajutor, distribuția supraviețuitorilor și a materialului etc. În timpul acestor zile demolările
necontrolate, uneori inevitabile, dar adesea intempestive sunt periculoase.
Pentru degajarea unei căi de acces sau
pentru a reduce riscul prăbușirii, se poate decide
prăbușirea părții inferioare a pereților sau
clădirilor grav fisurate, care reprezintă efectiv un potențial pericol. În cazul monumentelor istorice, această practică a condus adesea la distrugeri abuzive, care au fost ulterior regretate. Există în general alte soluții, de exemplu, degajarea altui
traseu, interzicerea unei zone sau unui pasaj
expus în locul demolării necontrolate.
O primă măsură este marcarea clară a
monumentelor istorice protejate. Bineînțeles, aceasta nu este eficace fără alte intervenții și
dacă nu cunoaște toată lumea semnificația
acestui marcaj.
În timpul acestei prime inspecții o vizită a
autorităților locale (primar, jandarmerie) este utilă pentru a înțelege măsurile luate (pază, marcaj). Aceste însemne trebuie transmise tuturor
organismelor care au fost la fața locului.

2. Asigurarea pazei și
evacuarea

Paza monumentelor afectate care conțin
bunuri culturale mobile (obiecte de artă, tablouri,
cărți, colecții diverse, arhive mobilier, covoare
etc.) este o măsură imediată pentru a evita jaful,
dar trebuie să existe posibilitatea evacuării
acestor bunuri mobile spre locuri sigure, pentru a le pune la adăpost de degradările agenților naturali (ploaie, zăpadă, ger etc.) și de riscurile prăbușirii ulterioare, în cazul replicilor.
Pe de altă parte, multe dintre aceste
obiecte vor fi fost afectate în timpul seismului (de
exemplu ceramica) și din această cauză nu se descoperă decât fragmente, părți disparate. În cazul monumentelor izolate sau secundare
(biserici de țară, case vechi, mănăstiri, castele
etc.), acestea se găsesc deja, adesea, înaintea catastrofei, într-o stare proastă de conservare și necesită un tratament specializat sau reparații. Evacuarea bunurilor mobile spre locuri sigure va fi organizată pe cât posibil și va fi completată de
posibilitatea de utilizare sau de instalare a unui
www.cimec.ro

Un Viitor pentru Trecut. Ghid de bună practică pentru păstrarea patrimoniului cultural
60 serviciu de conservare (laboratoare de tratare,
stocare controlată), asigurat cu specialiști competenți.

3. Acoperirea temporară

 Pornind de la însemnările luate în timpul
primei inspecții, se va cere trimiterea
imediată a materialului de acoperire temporară (folii din plastic, materiale ușoare de acoperire cum ar fi carton gudronat, plăci ondulate din metal sau plastic, împreună cu
funii, scări, cuie, croșete de fixare etc.).
 Până când aceste materiale sunt disponibile,
pot fi instalate protecții provizorii. Uneori este neces ară parcurgerea a două etape: într -o
primă fază protecția monumentelor este mai
importantă și cele mai grav expuse vor fi
acoperite cu folii sau plastic ușor, legate și ancorate, după care va urma înlocuirea cu materiale mai rezistente.
 În toate cazurile în care se poate interveni, se va căuta scoaterea apei reziduale din
monumentele afectate și împiedicarea
impregnării în sfărâmăturile acumulate la partea inferioară a pereților, adesea în interiorul construcțiilor, a apei. Se poate întâmpla ca sistemul normal de evacuare a
apei să nu mai funcționeze. Un sistem
temporar poate fi improvizat ținând cont de caracteristicile terenului (pantă naturală, gropi etc.).

Atenție! Întreținerea regulată și corectă a
monumentelor, după metodele clasice ale unei
bune conservări are, în zonele seismice, o
importanță mai mare decât în alte părți.

Cu ocazia mai multor seisme experiența a
demonstrat că zidăria corect reparată și
întreținută, chiar fără împrejmuire (susținere cu cabluri) sau refacere preventivă, rezistă cu un minimum de daune și uneori chiar fără probleme, în timp ce, în imediata vecinătate, clădiri prost întreținute sau neîntreținute deloc se dislocau
sau se prăbușeau.
Această necesitate imperioasă a unei
bune întrețineri înseamnă, înainte de toate,
inspec tarea periodică a tuturor monumentelor.
Orice lipsă trebuie să fie imediat semnalată și remediată cât mai curând posibil.

4. Măsuri pentru protejarea bunurilor
culturale mobile în caz de cutremur

Câteva recomandări privind măsuri
preventive pentru protecția bunurilor culturale
mobile în caz de cutremur:
 Ancorați rafturile, dulapurile, piesele grele de
mobilier de pereți, podea sau tavan.
 Păstrați obiectele fragi le în cutii incasabile,
fixate cu un material adeziv (ceară pentru
amprente dentare) la fel pot fi fixate piese mici pe rafturi.
 Nu puneți obiecte grele pe piedestaluri de pe
care se pot răsturna; acestea trebuie să fie
ancorate, iar centrul de greutate să fie cât
mai jos.
 Asigurați păstrarea cu grijă a substanțelor inflamabile în dulapuri bine închise.
 Verificați periodic căile de evacuare – să fie
libere și marcate vizibil.
 Luați măsuri de pază pentru recuperarea treptată a pieselor îngropate sub dărâmături.
După seism, toate măsurile, toate
deciziile vor fi luate în eventualitatea replicilor .
Se știe că numeroase cutremure de pământ sunt urmate de aceste replici, adică de noi seisme care surprind aceeași zonă, necunoscându-li- se
nici numărul, nici data, nici intensitatea. Ele pot
surveni la fel de bine în câteva minute, cât și la
multe luni după primul șoc. Aceste replici pot fi
mai puțin violente ca seismul inițial și totuși extrem de periculoase deoarece clădirile afectate și-au pierdut capacitatea de rezistență.

www.cimec.ro

Irina Oberländer- Târnoveanu

61
Renovarea clădirilor vechi
Protejarea bunurilor culturale în timpul renovărilor

1. Renovarea clădirilor vechi

Dacă trebuie să luați decizii privind
renovarea, modificarea sau alte intervenții asupra
unor clădiri vechi, chiar dacă acestea nu sunt înscrise pe Lista Monumentelor Istorice, căutați să vă informați asupra istoriei clădirii înainte de a discuta cu arhitectul sau constructorul și de a
comanda lucrarea.
Trebuie să vă faceți un punct de vedere care
să țină seama nu numai de interesele imediate,
dar și de păstrarea a ceea ce este valoros din clădire. O clădire veche frumos renovată și pusă în valoare va fi întotdeauna mai deosebită și de
mai mare prestigiu decât ă clădire nouă oarecare
sau de o clădire modificată grosolan și fără gust.
Trebuie să căutați răspunsuri la întrebări de
genul:
• Din ce perioadă datează?
• Ce caracteristici de stil sau de modă a
timpului mai păstrează din perioada în care a
fost construită, care merită să fie păstrate?
• Ce intervenții a suferit în decursul timpului –
adăugiri, reparații, recompartimentări, redecorări? Care dintre acestea au sporit
farmecul și funcționalitatea casei, integrându-
se armonios construcției inițiale și care au
fost nepotrivite, inestetice, și ar trebui înlăturate?
• Cum se armonizează cu alte case din
vecinătate, de pe aceeași stradă?

Sfătuiți -vă cu specialiștii asupra renovării,
luând în considerare câteva principii:
 Reparați, mai degrabă decât să înlocuiți
materiale istorice cum ar fi lemnul, piatra, accesoriile metalice, șindrila, cărămida, care constituie trăsături distinctive ale clădirii.
Când nu se poate, înlocuiți -le cu materiale
similare.  Întrețineți clădirea permanent, pe cât posibil,
astfel încât să nu se ajungă la stricăciuni
mari, care necesită costuri mai mari de reparare.
 Protejați construcția de umezeală prin
întreținerea în bună stare a burlanelor și rigolelor de scurgere a apei, o ventilație corespunzătoare a beciurilor, încăperilor și podurilor și un acoperiș etanș.

2. Protejarea bunurilor culturale mobile în
timpul unei renovări

În timpul renovării unei clădiri, trebuie să
avem grijă astfel încât bunurile culturale să nu sufere din cauza șantierului și a riscurilor de accidente: incendii, explozii, spargeri de conducte, praf, fum, variații de temperatură.
Înlocuirea instalațiilor, demontarea acoperișului,
intervenții la circuitele electrice, scoaterea provizorie din funcțiune a instalațiilor de avertizare în caz de incendiu și altele sunt tot atâtea ocazii de riscuri pentru bunurile culturale.
Fie că se renovează clădirea unui muzeu,
fie o altă clădire, edificiu de cult sau locuință particulară bunurile culturale aflate în interiorul lor trebuie să fie protejate astfel încât să nu sufere daune pe tot parcursul șantierului.
Cel mai bine este ca bunurile să fie
mutate într -o locație adecvată pe toată perioada
renovării, după ce în prealabil bunurile au fost
inventariate, ambalate cu grijă și etichetate. Aceasta nu este întotdeauna posibil. De aceea, trebuie să ne asigurăm că:
• cei care lucrează înțeleg importanța menajării
obiectelor din interior și respectă regulile de
protecție în cursul lucrărilor;
• există mijloace de intervenție în caz de
evenimente neprevăzute;
www.cimec.ro

Un Viitor pentru Trecut. Ghid de bună practică pentru păstrarea patrimoniului cultural
62 • am luate măsurile necesare pentru izolarea
încăperilor în care se găsesc bunurile
culturale de încăperile în care se lucrează;
• bunurile de valoare deosebită au fost închise
în seifuri sau alte spații încuiate și sigilate;
• se monitorizează zilnic starea de protecție și
securitate a bunurilor culturale.

Alte recomandări de care este bine să ținem
seama:
 În primul rând trebuie să introducem în
contractul de renovare clauze explicite privind protecția bunurilor în timpul lucrărilor și plata
unor eventuale daune.
 După începerea lucrărilor, trebuie să
monitorizăm permanent activitatea constructorilor. Orice constructor va fi în primul rând preocupat să termine cât mai
repede lucrarea, de aceea nu trebuie să ne
așteptăm ca preocuparea lui principală să fie
grija pentru bunurile noastre.
 Obiectele trebuie să fie cât mai izolate de circuitele de lucru, ancorate, protejate cu folii de polietilenă sau draperii cât mai etanșe, iar
condițiile de microclimat trebuie să fie
urmărite permanent.
 Între încăperile unde se lucrează și cele în care se află bunurile este recomandabil să existe spații tampon și o izolare cât mai bună.
 Trebuie să prevedem la sfârșitul renovării o
curățare și verificare a stării de conservarea a
tuturor pieselor.
 De asemenea, personalul trebuie să fie
instruit asupra măsurilor de intervenție în cazuri speciale (spargeri de conducte,
explozii, incendii și altele).
 Cu ocazia unei renovări, condițiile de
securitate trebuie să fie în atenția noastră.
Diverse persoane vor avea acces în spații în care persoane străine nu intră în mod
obișnuit.
 Piesele valoroase trebuie să fie protejate în
seifuri sau încăperi încuiate și sigilate. Ele trebuiesc verificate zilnic, pentru a depista imediat furturi sau vandalisme.  Dacă se fac intervenții în încăperi cu piese care nu pot fi mutate, proprietarul sau cineva din personal este bine să fie prezent pe tot
parcursul lucrărilor.
 Nu trebuie să permitem circulația unor
persoane străine nesupravegheate prin încăperile în care se păstrează piese de valoare.
 Dacă am constatat dispariția unui bun
cultural, trebuie să anunțăm de îndată poliția.
În acest caz o fișă de descriere amănunțită a bunului și o fotografie sunt absolut necesare.

În concluzie, de reținut:
 Pentru prevenirea și limitarea efectelor dezastrelor asupra bunurilor culturale mobile și imobile trebuie să evaluăm posibilele dezastre.
 Să planificăm măsurile preventive și de
intervenție post eveniment
 Să instruim personalul asupra acțiunilor de
făcut, inclusiv asupra prevenirii riscurilor la care aceștia se expun în cazul unei intervenții
 Să fim buni gospodari, să monitorizăm
permanent și eficient starea bunurilor
culturale
 Să intervenim calm, organizat, preventiv ș i
imediat.
Marele matematician Grigore Moisil
spunea că oamenii nu au fantezie și de aceea au de suferit. Ei se întreabă: „Ce se poate întâmpla?” și își răspund: ”Nimic”. Să ne gândim din vreme ce se poate întâmpla pentru ca să nu fim luați prin surprinder e.

www.cimec.ro