Colecție inițiatã și coordonatã de Anatol Vidrașcu și Dan Vidrașcu Ediție îngrijitã de Cristiana Crãciun și Victor Crãciun Concepția graficã a… [622201]

Licență

Colecție inițiatã și coordonatã de Anatol Vidrașcu și Dan Vidrașcu Ediție îngrijitã de Cristiana Crãciun și Victor Crãciun Concepția graficã a… [622201]

Byadmin ianuarie 1, 2024

Petre
ISPR{VILE LUI P{CAL{DULFU

Colecție inițiatã și coordonatã de Anatol Vidrașcu și Dan Vidrașcu
Ediție îngrijitã de Cristiana Crãciun și Victor Crãciun
Concepția graficã a colecției: Vladimir Zmeev
Coperta: Isai Cârmu
Ilustrații: Emil Childescu
REFERINȚE ISTORICO-LITERARE:
Vasile Alecsandri,
Emanoil Bucuțã, George Cãlinescu,
Victor Crãciun, Alexandru Piru,
Petre Pușcașu.

4Petre Dulfu
ISBN 9975 -74-358-7 © LITERA INTERNAȚIONAL, 2001
ISBN 973 -8358-12-4 © LITERA, 2001Editura „Litera Internațional“
O. P. 33; C.P. 63, sector 1, București, România
tel./fax (01) 3303502; e-mail: [anonimizat]
Grupul Editorial „Litera“
str. B. P. Hasdeu, mun. Chișinãu, MD-2005, Republica Moldova
tel./fax +(3732) 29 29 32, 29 41 10, fax 29 40 61;
e-mail: [anonimizat]
Difuzare:
S.C. David D.V.Comprod SRL
O. P. 33; C. P. 63, sector 1, București, România
tel./fax +(01) 3206009
Librãria „Scripta“
str. ătefan cel Mare 83, mun. Chișinãu, MD-2012,
Republica Moldova, tel./fax: +(3732) 221987
Prezenta ediție a apãrut în anul 2001 în versiune tipãritã
și electronicã la editura „Litera Internațional“ și
Grupul Editorial „Litera“.
Toate drepturile rezervate.
Editori: Anatol și Dan Vidrașcu
Lectori: Tudor Palladi, Petru Ghencea
Tehnoredactare: Cristina Rusu
Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chișinãu
Comanda nr. 11240
CZU 821.135.1 -3
D 88
Descrierea CIP a Camerei Naționale a Cãrții
Dulfu, Petre
Isprãvile lui Pãcalã/ Petre Dulfu; col. iniț. și coord. Anatol și Dan Vi-
drașcu; conc. gr. col. și cop./Vladimir Zmeev; µ B.: Lit Int., Ch.: Litera, 2001(Combinatul Poligrafic). µ 352 [p]. µ (Bibl. școlarului, serie nouã, nr. 208)ISBN 973 -8358-12-4
ISBN 9975 -74-358-7
821.135.1 -3

5Ispr[vile lui P[cal[
CUPRINS
Tabel cronologic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
ISPR{VILE LUI P{CAL{
(1894)
Cuv`nt înainte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
I Mo=tenirea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
II V`nzarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
III }mp[r\irea comorii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
IV Fuga . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
V Fluierul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
VI Tocmeala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
VII Caprele popii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
VIII La oi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
IX Boii lui P[cal[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
X Moara dracilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
XI Cucul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
XII Evanghelia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
XIII R[fuiala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
XIV Mireasa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
XV P[cal[ =i T`ndal[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
XVI }nvierea mor\ilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
XVII P[cal[ îns urat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
XVIII Strechea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
XIX Pr`nzul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
XX Otrava . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
XXI R[m[=aguri c-un boier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
XXII Alte r[m[=aguri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
XXIII La vatra p[rinteasc[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
XXIV P[cal[ mare gospodar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122

6Petre Dulfu
GRUIE-AL LUI NOVAC
(1913)
Cuv`nt înainte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
I Dor de însurat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
II Aripile z`nei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
III }n pe\it . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147
IV La arat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156
V T[tarul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
VI }n |arigrad . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 170
VII Pr`nzul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176
VIII Negru=or . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183
IX Voichi\a =i mama ei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189
X Z`na Magdalina . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195
XI Be\ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 206
XII Lupta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 218
XIII R[zbunarea Magdalinei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 231
XIV Turcul viteaz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 237
XV La veselie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 247
XVI Ni\[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 256
XVII F ata turcului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 266
XVIII La socri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 273
XIX Moartea lui Novac . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 282
XX }n robie t[t[reasc[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 291
XXI Ileana . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 307
XXII Nunta. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 322
XXIII Legea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 329
XXIV +arpele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 336
Referin\e istorico-literare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 345

7Ispr[vile lui P[cal[
TABEL CRONOLOGIC
1856 10 martie }n comuna Tohat, jude\ul S[laj, într-o familie de
intelectuali, se na=te Petre Dulfu. Mama, Gafia Bran, fiic[ =i sor[ de
preot, îi cultiv[ inspirat din primii ani ai vie\ii dragostea fierbintepentru pove=ti =i basme. Tat[l s[u, Chifor Dulf, era un militant activpentru drepturile rom`nilor afla\i sub chinuitorul jug al st[p`niriiaustro-ungare.
1864–1871 Urmeaz[ clasele primare =i cele 6 clase ale înv[\[m`ntului
secundar, la Baia Mare, în limba maghiar[, obligatorie pe atunci întoate institu\iile de înv[\[m`nt din Transilvania =i, cu tot handi-capul reprezentat de studiul într-o limb[ complet str[in[, se dovede=teun elev excep\ional, la finele fiec[rui an de studii ob\in`nd premiul I.}n clasa a IV-a de liceu a reu=it apropierea pentru prima oar[ deliteratura rom`n[. Devenit membru al societ[\ii de lectur[, înfiin\at[de elevii rom`ni ai liceului, cite=te, între altele, remarcabilele Doine
=i L[crimioare de „acel rege-al poeziei„ (M. Eminescu) Vasile Alec-
sandri; sub impulsul acestor lecturi scrie primele versuri.
1872–1875 Urmeaz[ cursurile liceale la Baia Mare, în foaia matricol[
fiind consemnat[ în dreptul numelui s[u caracterizarea „excep-\ional cu laude =i s`rguincios“. Tot în 1872 începe s[ colaboreze larevista =apirografiat[ a liceului, pe care, în cele din urm[, aproapec[ o redacteaz[ singur. Adev[ratul debut are loc în paginile revistei„Familia“, condus[ de Iosif Vulcan, la opt ani dup[ ce tot în aceast[publica\ie debutase Mihai Eminescu. }n aceast[ perioad[ public[versuri patriotice ocazionale =i o serie de poezii roman\ioase, eroticeîntr-o serie de reviste rom`ne=ti („+ez[toarea“, „Amicul familiei“,„C[r\ile s[teanului rom`n“) =i continu[ totodat[ colaborarea lacunoscuta revist[ din Oradea „Familia“.
1876 4 iunie Absolve=te cursurile liceale la Cluj, unde a urmat, tot în limba
maghiar[, ultimele dou[ clase. „Testimoniul de maturitate“ cunum[rul 65, aflat în p[strarea familiei, atest[, nici vorb[, mai multCUPRINS

8Petre Dulfu
decât o preg[tire excelent[, pilduitoare ]n adev[r, dac[ nu una de
excep\ie absolut la toate materiile de studiu.
1876 }=i începe studiile la Universitatea din Cluj. Preocupat de starea de
atunci =i de oric`nd a literaturii rom`ne, dar av`nd temeinice
cuno=tin\e în domeniul respectiv al literaturii universale, cunosc[torsigur al c`torva limbi str[ine, devine studentul preferat al profe-sorului Grigore Sila=i, care-l recomand[ c[lduros, într-o scrisoare,lui Vasile Alecsandri.
1878–1880 Student fiind, Petre Dulfu realizeaz[ traducerea, pentru
prima oar[ în limba rom`n[, a capodoperelor dramaturgiei grece=tiantice, Ifigenia în Aulida =i Ifigenia în Taurida, de Eurip ide. Spirit
critic =i autocritic, poetul se declar[ nemul\umit de valoarea tra-
ducerilor — de=i acestea fuseser[ publicate în revista „Amicul fam-iliei“ =i editate în bro=uri în 1880 la Gherla, care s-au epuizat: „…}n aceast[ prim[ încercare de traducere am g[sit pe urm[ multesc[deri at`t din punctul de vedere al interpret[rii textului origi-nal, c`t =i în ce prive=te limba =i versifica\ia rom`neasc[…“. Aceste
traduceri evident au fost ulterior perfec\ionate, cunosc`nd mai
multe edi\ii =i o larg[ circula\ie ]n epoc[, dat[ fiind =i condi\ia lor
cultural-artistic[.
1881 Nereu=ind s[ ob\in[ o burs[ de studii în str[in[tate, la 10 iunie î=i
sus\ine doctoratul la Cluj, cu lucrarea Alecsandri Vazul müködesea román terén (Activitatea lui Vasile Alecsandri în literaturarom`n[). Dincolo de curajul de a realiza o tez[ despre un autorrom`n în acei ani de în[sprire a absolutismului austro-ungar,
lucrarea a avut darul de a face cunoscut[ în r`ndurile cititorilor
de limba maghiar[ nu doar personalitatea =i opera lui Alecsandri,ci =i a contextului literar rom`nesc. Cu o intui\ie ext raordinar[,
dar =i în baza studiului aprofundat al literaturii rom`ne, PetreDulfu noteaz[ în teza sa: „Na\iunea rom`n[ în momentul de fa\[tr[ie=te perioada de înflorire a crea\iei poetice… Crea\ia poetic[
rom`n[ de p`n[ acum atinge punctul culminant cu opera lui
V . Alecsan dri. Cu aceasta nu vreau s[ spun c[ prin Alecsandri
crea\ia poetic[ a na\iunii rom`ne =i-a atins apogeul. Ea se afl[
departe de punctul culminant al înfloririi sale, dar Alecsandri a

9Ispr[vile lui P[cal[
trasat deja =i a preg[tit bine drumul spre culmi =i, tocmai pentru
aceasta, opera lui care oglinde=te înaintarea spiritual[ =i starea de
dezvoltare cultural[ a na\iunii rom`ne merit[ aten\ia nu numai
a na\iunii rom`ne, ci a oric[rei na\iuni“. La sf`r=itul tezei sunt
cuprinse =i traducerile efectuate în limba maghiar[ a dou[sprezece
poeme de bardul de la Mirce=ti Vasile Alecsandri.
1881 Octombrie Este numit profesor de pedagogie la +coala Normal[
„Carol I“ din Bucure=ti, unde func\ioneaz[ doar pentru o foartescurt[ perioad[ de timp, deoarece este st[ruitor rugat s[ preia con-ducerea +colii Normale din Turnu-Severin.
1881–1882 Noiembrie Este profesor =i director la +coala Normal[ din
Turnu-Severin, institu\ie ce urma s[ se desfiin\eze la finele anului
=colar.
1882–1887 Revenit la Bucure=ti, la solicitarea profesorului =i pedagogului
Barbu Constantinescu, î=i desf[=oar[ activitatea de profesor defilosofie la Azilul „Elena Doamna“ =i la „+coala Normal[ a Societ[\iipentru înv[\[tura poporului rom`n. }n aceast[ perioad[ îi cunoa=tepe Ioan Slavici, =i el profesor la +coala Normal[, pe Eminescu,Vlahu\[, Hasdeu =i alte mari personalit[\i ale culturii rom`ne=ti.
1884 La 5 mai , prin plecarea la Sibiu a lui Slavici, la conducerea revistei
„Tribuna“, a primit =i postul de profesor suplinitor la catedra de limba
rom`n[ a aceleia=i +coli Normale. }n toat[ aceast[ perioad[ public[
în revistele de pedagogie ale vremii — „Educatorul“, „Lumina pentruto\i“, „Revista pedagogic[“ — o serie de articole necesare pentru
evolu\ia spiritului, articole în care î=i expune opiniile privitoare la
rolul înv[\[tor ilor, consider`ndu-i adev[ra\i ap[r[tori ai ordinii =i
p[cii sociale, mesageri ai civiliza\iei =i culturii în satele =i ora=ele
rom`ne=ti.
Editeaz[ ca autor sau în colaborare cu al\ii diverse manuale =co-
lare.
1886 Se c[s[tore=te cu Elena Mateescu, cu care a avut patru copii, unul
botezat în tradi\ia ardeleneasc[ tot cu numele tat[lui, Petre. Via\aal[turi de so\ia sa s-a dovedit benefic[ pentru scriitor, aceastaîncuraj`ndu-l cu c[ldur[ s[ -=i dedice via\a scrisului, dup[ cum
m[rturisea însu=i Petre Dulfu într -o autobiografie manuscris[ aflat[
în arhiva familiei.

10Petre Dulfu
1897 Public[ povestea în versuri Prin\esa fermecat[.
1889 Atras de genul dramatic, public[, la îndemnul lui Slavici, în revista
„Tribuna“, piesa într-un act intitulat[ Ceart[ pentru nimica . Ase-
meni altor încerc[ri dramatice, =i aceasta are indubitabil mai mult
poate o valoare eminamente moralizatoare dec`t una propriu-zisliterar[, dac[ e s[ spunem lucrurilor pe nume.
1890 Public[ cursul Etica .
1891 Public[ cursul Estetica , destinat elevilor =colilor normale, în care
expune o seam[ de idei interesante =i originale cu privire la rolul
primordial al educa\iei estetice, al artelor frumoase =i scrisului învia\a de zi cu zi.
1891 20 februarie, ob\ine certificatul de cet[\enie rom`n[.
1893 La 4 iunie, prin Ordinul nr. 4739 al Ministrului Instruc\iunii Pub-
lice ob\ine numirea definitiv[ la Azilul „Elena Doamna“ =i „+coalaSuperioar[ Normal[“.
1894 Apare cartea care l-a consacrat în literatura rom`n[, Ispr[vile lui
P[cal[ , transpunere în versuri a povestirilor =i snoavelor din litera-
tura popular[. Cartea a fost reeditat[ de nenum[rate ori de-a lun-
gul timpului.
1896 Public[ Legenda |iganilor , cu subtitlul Din popor pentru popor .
1902 Apare studiul Foloasele înv[\[turii care însumeaz[ opiniile =i
cercet[rile sale în leg[tur[ cu procesul de instruc\ie, menirea
dasc[lilor etc.
Apare în aceast[ perioad[, nespecific`ndu-se anul public[rii, Din
lumea satelor. Alegere de strig[turi, de c`ntece glume\e =i de
snoave. Cuprinde: Dr[cu=orii, Co\ofana, N[rav r[u.
1903 T raducerile sale din Euripide au fost distinse cu premiul „Adama-
chi“ al A cademiei, recunosc`ndu-i-se de c[tre N. Quintescu, un
mare specialist în literatur[ antic[, în Raportul de premiere, erudi\ia
=i realul talent literar .
1909 Sub titlul Snoave , apare o culegere de snoave versificate care cu-
prinde: Norocul, Privighetoarea, Negril[, Co\ofana, Dr[cu=orii .
1910 Sub titlul C`ntece =i pove=ti , public[ un volum selectiv cu crea\ii
ap[rute anterior.

11Ispr[vile lui P[cal[
1913 Ca orice ardelean, visa s[ înf[ptuiasc[ ne]ndoielnic epopeea poporu-
lui rom`n, astfel c[, în urma unei munci inspirate =i sus\inute,
public[ Gruia lui Novac , o epopee alc[tuit[ din c`ntecele de vitejie
ale rom`nilor.
1917 }n timpul r[zboiului a lucrat la Ia=i la Cenzura Po=tei. }n acest ora=
Dulfu pierde, în urma îmboln[virii, pe una dintre feti\ele sale.
1918 Unirea Transilvaniei cu patria mam[ marcheaz[ prima abatere de
la disciplina de fier pe care o propov[duia =i demonstra la catedr[.
V[dit emo\ionat, cu lacrimi în ochi, dasc[lul i-a anun\at pe elevi c[
nu mai poate continua lec\ia =i, ab[t`ndu-se de la program, le-a
vorbit despre însemn[tatea momentului istoric de neuitat cu o
c[ldur[ extraordinar[. Printre elevii afla\i atunci în clas[ în acea zi
de 1 Decembrie se num[ra fire=te =i fiul s[u, Petre.
1919 Public[ Povestea lui F[t-Frumos , dar, continu`ndu-=i preocup[rile
legate de destinul înv[\[torilor, editeaz[ în acest an =i Visuri împli-
nite, volum de versuri care le este dedicat.
1920 }n spiritul preocup[rilor sale de pedagog, alc[tuie=te =i public[ Fapt[
=i r[splat[ , o culegere de „povestiri pentru copii =i pentru popor“,
cu caracter moralizator.
1921 Se retrage din r`ndul corpului profesoral al +colii Normale de pe
l`ng[ Azilul „Elena Doamna“, întruc`t, neref[cut deplin de pe urma
mor\ii fiicei sale, nu mai putea s[ aib[ zi de zi în fa\[ pe copilele
care-i aminteau vr`nd-nevr`nd de pierderea dureroas[ suferit[.
1923 Public[ povestirea Ion S[racul =i un volum de pove=ti, unele ap[rute
anterior, sub titlul Odinioar[ .
1924 Revine la pasiunea sa pentru crea\ia dramatic[, public`nd o „come-
die poporan[, cu c`ntece, în patru acte“, intitulat[ P[cal[ argat , în
fapt o transpunere pentru scen[ a c`torva ispr[vi ale personajului
s[u favorit.
1925 Public[ noi povestiri cu caracter etico-civic =i educativ, moralizator
]n definitiv, reunite sub titlul comun R[zbunarea Lenu\ei .
1926 Scoate de sub lumina tiparului o fermec[toare poveste în versuri,
intitulat[ Z`na Florilor .
1931 Apar dou[ pove=ti, Povestea unui orfan =i Povestea Rom`niei Mari .

12Petre Dulfu
1939 }n pofida v`rstei înaintate — avea 83 de ani! — se dovede=te acela=i
suflet sensibil, apropiat de copii, c[rora le ofer[ o ultim[ =i foartefrumoas[ poveste în versuri, Cei doi Fe\i-Logofe\i cu p[rul de aur.
1953 }n ultima zi a lunii octombrie p[rase=te aceast[ lume, intr`nd în
nemurire cu aceea=i discre\ie =i decen\[ cu care a tr[it vreme deaproape un secol. Uitat practic de critica =i istoria literar[, în careg[sim arar scurte referiri la crea\ia =i personalitatea sa, Petre Dulfuva r[m`ne pururi iubit de cititorii pe care i-a înc`ntat cu pove=tilesale.
Cristiana CR{CIUN

ISPRÃVILE LUI PÃCALÃ
(1894)

14Petre Dulfu
CUVÂ NT ¤NAINTE
Printre-atâtea griji, necazuri, dacã n-ar mai fi și glume
ăi povești pe lumea asta: ce s-ar face biata lume?L-al poveștii farmec dulce, droaia grijilor se-alinã;Viețuim o clipã, douã într-o lume mai seninã.
ăi povești sub soare-atâtea-s, câte flori când mai sosește!
Dar povești așa frumoase, graiul unde mai rostește,Ca prin albele cãsuțe ce-mpãneaz-a ta câmpie,Ale tale vãi și dealuri, mult frumoasã Românie?
O, depãnãtori maeștri ai poveștilor strãbune,
Cu Ilene Cosânzene și cu feți viteji minune,Câte ori copilãria-mi, lângã vatra încãlzitã,Nu stãtea sã vã asculte seri întregi neadormitã!
ăi spre-a nu se pierde-n valma anilor ce vin și zboarã,
Pentru cei din urma noastrã, scumpa de povești comoarã,Din acele ce-auzit-am pe bãtrâni demult spunându-mi,Prins-am cu urechea una, ca s-o spun și eu la rându-mi.
E povestea lui Pãcalã, nãzdrãvanul din nãscare,
Cela ce-n isprãvi istețe pe pãmânt pereche n-are;Cel ce-n cale-i nici de oameni, nici de draci nu se-nspãimântã,Ci-a juca pe toți mi-i face cum din fluier el le cântã.
Vreți s-o auziți întreagã? Adunați-vã deci roatã,
Câți grãiți aceeași limbã, dragi români din lumea toatã!Ce ne-am face tot cu-amaruri, dacã n-ar mai fi pe lume
ăi câte-o poveste plinã de-nveselitoare glume?CUPRINS

15Ispr[vile lui P[cal[
I
MOăTENIREA
Nu azi, nici ieri, hei! de-atuncea, ap-a curs pe Olt cam multã!
(Sãnãtate, de la Domnul, celor care mã ascultã!)
Undeva, p-aici, sub cerul scumpei noastre Românii,¤ntr-un sat, trãia – se zice – un moșneag, ce-avea trei fii.
Cei mai vârstnici, de! ca lumea! când mai buni și când mai rãi,
Când mai dezghețați la minte, când mai proști, sãrmani de ei.Cel mic însã… altã fire! Suflet bun, dar mult poznaș.
Ca sã facã el vreun lucru, cum se fãptuiește, aș!
Toate le fãcea sucite și pe dos, de te-ncruceai.Un nãtâng, un gurã-cascã îți pãrea – când îl vedeai.
¤i ieșeau la capãt însã toate-așa de minunat,
Cã, de fapta-i sãvârșitã, locului stãteai mirat.O plãcere-avea: de lacomi, de neghiobi, sã-și râzã-n lege!
ăi, ca el, la gard prostia cine mai știa s-o lege?
. . . . . . . . . . . . . . . .
„Nãzdrãvan!“ ziceau o seamã. Alții: „Ba e un țicnit!“
Iar la urmã, toți: „Pãcalã“ oamenii l-au poreclit.
* * *
¤ntr-o zi, bãtrânu-și cheamã fiii lângã pat: – Mi-e rãu!
Mi-a venit pesemne ceasul… Rãmâneți cu Dumnezeu!
Aș fi vrut, la despãrțire, sã vã las ceva strânsurã,
Cã eu știu ce greu o duce un sãrac… și câte-ndurã!Dar în lume nu-i pe vrute, faci atât cât ți-e puterea.CUPRINS

16Petre Dulfu
Dupã ani de strãduințe, doar o vacã mi-e averea.
Stãpâniți-o pe Joiana, voi, bãieți, când n-oi mai fi;
¤ntre voi, ca frați d-un tatã, împãrțiți-o cum veți ști!Zise, și vroia-nainte sã-și urmeze cuvântarea.
Nemiloasa moarte însã i-a curmat pe veci suflarea.
. . . . . . . . . . . . . . . . . .
Dupã ce l-au dus la groapã, bãietanii… ce sã facã?
¤ntre dânșii cum sã-mpartã, trei feciori, o biatã vacã?Cel mai mare, una, douã, stãruia cã numai lui,
Lui i se cuvine vaca și cã n-o dã nimãnui;
Fiindcã el doar-a-ngrijit-o, de pe când era vițea!– Ba sã fie cu iertare! mijlociu-i rãspundea.
Drept la vacã, eu am singur, scumpe frate! mã-nțelegi?
Cã de treburile casei eu vãzut-am, ani întregi.ăi pe bietul tata, cine? cât a stat bolnav în pat,
Pânã când închise ochii, – nu tot eu l-am cãutat?
D-alde-acestea multe încã cei doi frați își tot spuneau,
Iar Pãcalã?… sta deoparte, i-asculta cum se sfãdeau.
– Ho! grãi-n sfârșit ãl mare, cã s-adunã lumea-n drum!Ia sã ne-mpãcãm mai bine.
– De! sã ne-mpãcãm! dar cum?
– Lesne!… Pân’ sã vie vaca de pe câmp, de la mâncare,Hai câte-un ocol în curte sã ne facem fiecare.
ăi-ntr-al cui ocol va pune dânsa mai întâi piciorul,
Din noi trei, acela singur îi va fi stãpânitorul.– Haidem, zise mijlociul. Zãu, cuminte socotealã!
Unde i-o plãcea Joianei!…
– Dar tu, ce zici, mãi Pãcalã?– Ce sã zic? rãspunse-acesta. Fie cum ați chibzuit!
„Bun detot! cel mare-n sine se gândește mulțumit.

17Ispr[vile lui P[cal[
Eu, o sã-mi așez ocolul lângã poartã chiar, colea.
Las’ cã știu eu pe Joiana cum s-o trag în partea mea!“
Mijlociul, tot cam astfel se gândea și el sã facã.
ăi-amândoi, c-un „Doamne-ajutã“, grabnic în pãdure pleacã.Taie, carã la spinare: fagi mai tineri și stejari;Din stejari, din fagi, cu barda, lați își fãuresc și pari.ăi-nspre sear-aveau în curte amândoi câte-un ocol,Chiar cum intri, lângã poartã. He, dar cum? Ocolul gol?
Ce sã cate-n el Joiana?… Fuga!… în ocoluri pun
ăi nutreț: otavã unul, altul: fân de cel mai bun.„Iac-așa!… sã-i placã vacii!…“
Iar Pãcalã, al lor frate?
Sub un plop în vremea asta s-odihnea trântit pe spate.Numai când vãzu cã dânșii isprãvit-au munca grea,
Merse și el de-și aduse, din huceag, ce-i trebuia:
Ramuri tinere-nfrunzite, de rãchitã, de stejar;ăi-njghebã din ele-acolo pe-apucatele-un frunzar.Doar atâta… alt-nimica înãuntru n-a mai pus.
. . . . . . . . . . . . . . . . .
Soarele-asfințea departe, dup-o culme din apus.
ăi Joiana, iat-o, vine de la câmp spre cas-alene.A intrat pe poartã-n curte. Ei, acu-i acu, mãi nene!Peste cine-o da norocul? Frații, muți privesc la ea.„¤n ocolul meu intra-va…“ cel mai mare se gândea.Tot așa și mijlociul… Aș! spre-ocoalele cu fân
Ea se uitã-abia în treacãt, mirosindu-le puțin.
Apoi, haide, la frunzarul lui Pãcalã drept se duce,Intrã veselã și-ncepe frunze tinere sã-mbuce.
– Ha-ha-ha!… vedeți? Pãcalã începu râzând sã zicã,

18Petre Dulfu
Dupã prea mult cine-aleargã, se alege cu nimicã.
Frații-i tremurau de ciudã; însã… ce puteau sã facã?
ăi-a rãmas din ziua ceea singur el stãpân pe vacã.
II
VÂNZAREA
Scoalã-te din somn, bãiete, când de ziuã s-a crãpat,
Du la iarbã pe Joiana, sã ți-o duci la adãpat!…
Uite-o! vrea sã intre-n holdã… n-o lãsa la grâu… aleargã!
Noaptea: vezi, din bãtãturã, vrun om rãu sã nu ți-o șteargã?
Trebuia, și zi și noapte, slugã, pãzitor sã-i fie.
Nu era fãcut el însã dupã d-astea sã se ție!„Sã mã zbucium eu atâta, pentr-o vacã?… Pânã când?…
ăi de ce, la urma urmei?… Ia mai bine hai s-o vând!
Sã mã scap!…“
Așa Pãcalã, hotãrându-se-ntr-o zi,
¤și luã de funie vaca, și-nspre târg cu ea porni.
* * *
De acasã,-n zori de ziuã, el plecã pe vreme bunã,
Dar l-amiazi, printr-o pãdure, îl ajunse o furtunã;
Nori de plumb într-o clipitã au cuprins tãria toatã,
Vântul clãtina copacii, mai din rãdãcini sã-i scoatã.
„Unde sã mai merg acuma pe o vreme-atât de grea?
Pân’ la târg, e cale încã!“ bãietanul se gândea.
Vede un stejar alãturi… nalt! cu trunchiul scorburos.CUPRINS

19Ispr[vile lui P[cal[
„Ia sã mã opresc oleacã sub acest copac stufos…“
ăi, legând-o pe Joiana de-a stejarului tulpinã,El își lasã jos, pe iarbã, trupul dornic de hodinã.
Stã ce stã culcat, cu mâna cãpãtâi, și-adoarme dus…
Fulgere brãzdau tãria. Vântul vâjâia pe sus.Clãtinat de vânt stejarul, îndelung a scârțâit.Lui Pãcalã-n somn, copacul, îi pãrea c-ar fi vorbit.ăi: – Aud?… ce-ai spus? îi zice, iute capul ridicând,Este de vânzare vaca – tu mã-ntrebi – și cum o vând?Ai ghicit!… E de vânzare!… Sã o cumperi, dacã vrei,Nu-ți cer mult pe ea, stejare… numai:
șaptezeci de lei.
Vântul, care-și domolise puțintel a sa mânie,Prinde-a bate iar prin ramuri, parcã și mai cu tãrie.Scââârți! fãcu din nou stejarul. Iar Pãcalã: – Nu vrei, hai?ăaptezeci de lei e prea mult? Numai
patruzeci îmi dai?
Dã-mi-i!… na-ți-o și cu-atâta!
Dar copacul, iarãși: Scaaarți!
– Ce? Parale n-ai acuma? Sã te-aștept, zici, pânã marți?Bine, nu e lucru mare… Pânã marți… te-ngãduiesc!Numai, vezi, la ziua asta, banii gata sã-i gãsesc.Mã-nțelegi? Sã n-avem vorbe! ăi-acolo-n pãdurea deasãSub stejar lãsându-și vaca: „Bun rãmas!“ porni spre casã.
Frații-i, cum îl vãd cã vine: – Unde-i vaca?
– Iac-am dat-o.
– Cui? Cu ce preț?
– ¤n pãdure, un stejar mi-a cumpãrat-o.
Patruzeci de lei pe dânsa o sã-mi deie, marți, mi-a zis…
– Cum? Ce spui? Ești beat, mãi frate? Sau ne iei pesemne-n
râs!
– Dacã nu vreți, nu mã credeți! le-a rãspuns el liniștit.

20Petre Dulfu
– Tii!… cei doi se minuneazã. E nebun… s-a mântuit!
Om cu mintea-ntreagã poate astfel de prostii sã facã?P-așteptare – auzi! – sã vândã, cui? unui stejar, o vacã!Trasu-ne-ai pe sfoarã zdravãn, mai deunãzi, la-mpãrțealã,Dar acuma cu vânzarea… o pãțiși și tu, Pãcalã!ăi pe când vorbeau cam astfel cei mari, în a lor privireSe zãrea lucind o razã de nespusã mulțumire.Dânsul… ce sã zicã? Tace. Apoi marți, în zori de zi,C-un topor în mânã, haide! spre pãdure-ntins porni.Când ajunse la stejarul unde vaca și-o lãsase:Funia doar acolo, ruptã… Vaca?… nicãieri. Plecase!– Ei, stejare, banii, iute!
Ci stejarul, iarãși:
Scaaarți!
– Vasãzicã, nici acuma n-ai parale? Marți? Tot marți?!Ira!… știi ce? Hai, mai treacã, pânã marțea care vine.Dar de nu te ții de vorbã nici atunci, o pați cu mine!Marțea urmãtoare însã, când s-a dus din nou sã-i cearã,
Scaaarți! fãcu din nou stejarul.
– Cum?… nici astãzi?… marți vrei, iarã?
A, copacule nemernic!… ia stãi, cã te-nvãț eu minte!ătiu cã nu mai porți cu vorba, tu, pe nimeni d-azi nainte.ăi zicând acestea, trage-i!… cu toporul ascuțit,Arde-l!… pânã când stejarul… la pãmânt s-a prãbușit.Iar atunci, la rãdãcinã, ochii când și-i ațintește,Colo-n scorbura-nnegritã, jos, Pãcalã… ce zãrește?O cãldare… ăi-n cãldare? Ha-ha!… ce de bogãție!Sfinte Doamne! Numai galbeni! Prețuiau… o-mpãrãție.– O-lio-lio! a zis flãcãul. Vezi, bãtrâne putregai,Ce de bani aveai? și totuși îmi spuneai mereu cã n-ai!Mã fãcuși s-alerg p-aicea de atâtea ori degeaba!¤ți plãcea sã strângi avere înșelând, se vede treaba.Prinse-apoi, cu mâna plinã galbenii a-i vântura:

21Ispr[vile lui P[cal[
– Uite-acuma… prețul vacii, am de unde mi-l lua!
ă-a luat… comoara toatã? Aș! luã doar banii sãi,
Cât avea sã ia pe vacã: tocmai patruzeci de lei.
¤i vârî-n chimir pe urmã… – Bun rãmas! grãi voiosăi plecã, lãsând acolo ceilalți bani grãmadã jos.
III
¤MPÃRȚIREA COMORII
Seara, cum ajunge-acasã, banii-n palmã-i zãngãnește:– Iatã prețul vãcușoarei, o lețcaie nu-mi lipsește!Frații-i, când vãzurã-n mânã-i aurul, se minunarã,
Dar de unde, cum și ce fel, deocamdatã nu-ntrebarã.
Ziua urmãtoare însã, când se lumina de zori,Nici nu s-a sculat Pãcalã, hai la el nerãbdãtori:
– Ian ascultã, frãțioare! cum se poate-așa minune?
Un stejar sã-ți dea pe vacã bani de aur? Fii bun, spune!Cã de-asearã pân-acuma n-a fost chip sã ațipim,
Nici cât ai clipi din gene!… tot la asta ne gândim.
– Sã vã spun! le zise dânsul, tolãnit pe-o rânã stând.Mi-am ascuns de voi pân-astãzi, eu, vro faptã, sau vrun
gând?
Nu voia-ntâi sã-mi plãteascã… dar i-am arãtat pe dracul!ăi le povesti, din capãt, întâmplarea cu copacul.
Când aflarã ei la urmã ce de bani frumoși mai are,
Strânși în scorburã, stejarul… se crucirã și mai tare.– Vai!… sã dai de-așa comoarã, și-n pãdure sã o lași…
Este cu putințã, frate? Cum pustia te-ndurași?
Vino, iute, c-o ridicã alții, de mai zãbovim,
Sã luãm cu noi comoara și frãțește s-o-mpãrțim!CUPRINS

22Petre Dulfu
– Vreți? grãi Pãcalã. Haidem! Cei doi, auzind așa,
Tremurau de neastâmpãr; casa nu-i mai încãpea.
Aripi ar fi vrut sã aibã! ăi, luându-și fiecare
Câte-un sac la subțioarã, au plecat îndata mare.Pe la prânzul cel de-amiazã, iatã-i în pãdurea deasã!ăi-au venit cam pe la cinã, încãrcați de bani, acasã.Dar bãnetul scump acuma numãrat mai trebuia,Din comoarã partea dreaptã, fiecare sã și-o ia.
– Cum sã facem, împãrțeala mai curând s-o isprãvim?
Numãrând așa cu banul, nici la ziuã nu sfârșim!ătii ce, frãțioare?… fuga, peste drum la popa du-te,Cere-i banița. – Prea bine!… ăi porni Pãcalã, iute….Popa – om cu suflet negru și de-o lãcomie rarã –Chiar cinase, când aude: cioc, cioc, cioc! în ușã-afarã.
– Cine e?
– Sunt eu, Pãcalã!… Am venit c-o rugãminte!– Ce vrei? – Sã ne dai oleacã banița, cinstit pãrinte!Numai pânã dimineațã!
– Banița?… acum?… Ei drace!
Nu pot sã ți-o cat. E noapte. Pleacã și mã lasã-n pace!
– Dar… ne trebuie, tãicuțã. Fã-ți cu noi pomanã, zãu,Cat-o… și ne-o dã… Pe urmã, las’, cã n-o sã-ți parã rãu!Auzind acestea, popa banița din tind-o ia:– Haide, na-ți-o deci, bãiete! Ce-o sã mãsurați cu ea?– Bani! grãi Pãcalã, sprinten cãtre casã alergând.
– Bani? Am auzit eu bine? Mãi! se mirã popa-n gând,
Cum atâția bani? De unde? Asta-i nemaipomenit!Vro hoție sãvârșit-au? Vro comoar-or fi gãsit?
Ia sã merg sã vãd cu ochii!… Dac-a spus adevãrat,
Drumul nu mi-o fi degeaba!… ăi zicând, a și plecat.

23Ispr[vile lui P[cal[
* * *
Frații mãsurau în casã galbenii din saci, turnați
Lângã vatrã jos… când unul:
– Tii! șoptește. Stați, mã, stați!
Cine-i la fereastrã oare? Ochii dacã nu mã-nșalã,E chiar popa! Du-te, fuga, scapã-ne de el, Pãcalã.Sã te faci cã nu știi cine-i, și, c-un bãț, cu ce-i gãsi,Trage-i una, ca sã-i piarã pofta de-a ne mai pândi!– Iaca plec, grãi Pãcalã. ăi-apucând o scurtãturãDin ungher de dupã ușã, iese iute-n bãtãturã.
. . . . . . . . . . . . . . . .
Intrã iarã, dup-aceea, în cãsuța bãtrâneascã:
– Mãsurați nainte!… popa n-are sã ne mai pândeascã!
Mãsurând ei tot bãnetul și pe-afar-apoi ieșind,
Cel mai mare vede-n curte, într-un lac, ceva mijind.ăi pe mijlociu l-întreabã: – Frate! Ce-i aicea jos?– Unde? – Ici în lac, privește! Parc-ar fi… un cap bãrbos!Nu vezi? – A, ba vãd! Ii, Doamne! Om o fi? sau ce drãcie?Uite și tu, mãi Pãcalã! Iar Pãcalã: – Ce sã fie?E un țap! se scaldã-n apã! Dânșii tot nu-s dumeriți.Dar când catã mai de-aproape! – Vai! rãmân încremeniți.Nu ești zdravãn? Cum îți vine sã glumești cã este-un țap?Este popa, mort sãracul! L-ai lovit cu bâta-n cap?– Eu? Ba-i arãtai doar bâta! Iarã el, pierzându-și fireaăi fugind… cãzu, pesemne, își gãsi aci pieirea.Frații cei mari înlemnirã: – Am pãțit-o, frãțioare!Mâini, la ziuã… lume!… zarvã… Unde sã-l ascundem oare?Toatã lumea o sã creadã cum cã noi l-am omorât.

24Petre Dulfu
Vezi ce fãptuiși, bãiete? Vai, în ce foc ne-ai vârât!
– Ho! Destul! grãi Pãcalã. Ce atâta gãlãgie?
Orișicâtã vãicãrealã, geaba! popa… tot nu-nvie!
Sã-l ascundem? Geaba iarãși! Tot se aflã! De scãpareNu-i decât un chip
– Anume?
– S-o tulim, îndata mare!
– Sã fugim, zici? Când în aur ne puteam de-acum scãlda?
– De, pãcate! Ce sã facem, dacã s-a brodit așa!
IV
FUGA
Noaptea coperea-ntreg satul cu mantaua-i înstelatã
ăi se odihnea, prin case, lumea-n visuri cufundatã.
Numai frații n-aveau tihnã… se gãteau de lungã cale.
– Sec noroc avurãm, Doamne! Sec! ziceau cei doi, cu jale.Cum sã pãrãsim, mãi frate, cum? atâta bogãție.
¤n bãnet ei își vârârã mâinile cu lãcomie,
¤ndesarã prin șerpare cât putut-au îndesa.Iar Pãcalã? El plecat-a fãr’ sã ia… nici o para!
– Trage ușa dupã tine! strigã frații-i, când sã iasã.
ăi s-au dus… p-aici încolo… „Bun rãmas, ogradã, casã!“
Dar pe drum când se uitarã la Pãcalã… ce sã vadã!
Steterã și se-ncrucirã. Nici nu le venea sã creadã.El scosese ușa casei, din țâțâni, cât e de mare
ăi venea cu ea târând-o dupã sine pe cãrare.
– Ce-ai fãcut? De glume-ți arde? Nu ești zdravãn, mãi creștine?CUPRINS

26Petre Dulfu
– Pãi… v-ascult! Nu voi mi-ați zis-o: trage ușa dupã tine?
– Noi? S-o-nchizi ți-am zis, la naiba! N-am zis s-o târãști pe
drum!
…Las-o focului și vino! Cã se face ziuã-acum!
– Ce?… se oțãrî Pãcalã. Vreți s-o lepãd? Iacã ba!
Las’, cã-n cale… cine știe ce-ajutor ne poate da?ăi s-au dus, s-au dus întruna, pe cãrãri nemaiumblate,
Dânșii cu mâhnirea-n suflet, iarã el… cu ușa-n spate.
Tot au mers… întreagã noaptea; ziua toatã, pânã-n searã,Pânã când, într-o pãdure, mi-i ajunse noaptea iarã.
Unde sã mai mearg-acuma? ¤naintea lor mijea
Un stejar al cãrui creștet sus cu norii se-nfrãțea.– Ne ajunge, mi se pare, câtã fuguliț-am tras.
– Sã rãmânem, zise unul, pânã mâine-aci de mas.
– Jos, aci? grãi Pãcalã. Sub stejar? Aș! Cum îți vine?S-ar putea sã dea, la noapte, peste noi… te-nchinã cine!
Eu mai bine sus aș crede, în stejar, sã ne suim,
Acolo, pe câte-o cracã, mai tihniți o sã dormim.– Bine zici. ăi se urcarã, cât ai bate din amnar.
Iar Pãcalã?… nu se urcã numai dânsul în stejar,
Ia cu el și-a casei ușã, ce-n spinare-o adusese.Luna mi-i privea c-un zâmbet, printre ramurile dese.
Dar abia ajung flãcãii sus, abia se cuibãresc,
Numai ce aud un foșnet… și… deodatã… ce zãresc?Oameni mulți… vro doisprezece! Toți cu saci rotunzi pe
spate,
ăi la brâu cu lungi cuțite, cu pistoale-ncovoiate.Din desiș, pe-o cãrãruie naintau cu pașii grei,
Tocmai spre stejarul falnic, ce-i adãpostea pe ei.
Sub stejar se adunarã: – Iat-aici-i loc bun de stat,Sã ședem! grãit-a unul. Sã-mpãrțim ce-am câștigat!

27Ispr[vile lui P[cal[
Dând din spate-apoi de-a rândul sacii cu scumpeturi jos,
Așezatu-s-au pe iarbã sub stejarul cel stufos.
Ce erau ei, pasãmite, haidamacii ãia, toți?D-ãi ce se ațin la drumuri: niște ucigași și hoți.
Vor fi strâns de gât, pesemne, vrun bogat, îl jefuirã
ăi cu-averea-i, ca s-o-mpartã, sub acel stejar venirã.Frații din copac, vãzându-i: – Am pãțit-o! se gândeau.
Cei mari – mai ales – de fricã, nici sã sufle nu-ndrãzneau.
Dar pe când ei stau, ca lemnul, fãrã grai și nemișcați,Numai ce-l aud de-alãturi pe Pãcalã: – Valeu!… frați!…
Ușa naibii!… vrea sã-mi scape!
– Taci, mã! îi șoptesc cei doi.
Ține-o!… nu cumva sã cadã! cã s-a mântuit cu noi.
Aș! pân’ sã-i șopteascã „ține-o!“ dura! ușa i-a scãpat.
ăi de sus, din cracã-n cracã, pânã jos a lunecat….Auzind ciudatul vuiet: „Doamne!“ hoții-ncremenesc.
„Ce-o fi asta?“… ăi deodatã, țâșt!… la fugã mi-o tulesc.
Lasã jos acolo toatã bogãția ce-au adus.Când vãzur-așa flãcãii, își fãcurã cruce sus:
– Ei! acum s-o ștergem, iute, pânã nu vin hoții iar!
Apoi într-o clipã – iatã-i jos, pe toți trei, din stejar.Dar zãrind prin iarb-atâtea lucruri scumpe risipite,
Colo, saci cu bani, alãturi, scule d-aur strãlucite:
Se putea cu mâna goalã s-o zbugheascã? Cei mai mari,Iau și bani, aleg și scule de prin saci de la tâlhari.
Iar Pãcalã? sta deoparte… la-nceput, doar îi privea,
Ca sã ia ceva și dânsul, nici prin minte nu-i trecea.Când deodat-un sac zãrește, plin tot… numai cu tãmâie.
– Lucru sfânt! pãcat, pe mânã tâlhãreascã sã rãmâie!
Vino, sacule, tu-ncoace! ăi pe-un umãr l-a sãltat.Din grãmada de scumpeturi doar atât el a luat!

28Petre Dulfu
* * *
Haraminii1 arși de spaimã, în acest timp, ce fãcurã?
Tupilați pe ici, pe colo, steterã ei cât stãturã,
Pân-odatã, cel mai mare: – Ei, drãcie!… cum adicã?Mult o sã mai stãm prin tufe? Ne-nfricarãm, de nimicã!– Zãu așa! vro doi rãspuns-au. ăi-adunându-se grãmadã,Spre stejar din nou se-ndreaptã. Când acolo… ce sã vadã?– Ian uitați-vã! Trei oameni! (îndârjit vãtaful zice)Scotocesc prin sacii noștri, parcã nici n-am fi p-aice!Ãștia vor fi fost pesemne adineaori în copac,De ne puserã pe goanã! Ce?… credeați cã e vrun drac?Repede! Pe ei, tovarãși! Hai, sã le-arãtãm noi lor!
. . . . . . . . . . . . . . . . . .
Cei trei frați, vãzându-i însã, ia-o, nene, la picior!
O tulirã prin pãdure, cât mai repede puturã.Iar tâlharii? dupã dânșii! fluierând, strigând din gurã.
V
FLUIERUL
Zorile-nroșit-au bolta, și Pãcalã tot mai suie,Prin desimea de mesteceni și de brazi, pe-o cãrãruie.Suie gâfâind, cu sacul de tãmâie la spinare.Hoții au rãmas departe, contenind a lor strigare.Darã frații cei doi, unde-s?… Când la fugã mi-o tulirã,¤ncãrcați de bani și scule, ei pe alt drum nimerirã.
1 Haramin – hoț de codru.CUPRINS

29Ispr[vile lui P[cal[
Vor fi izbutit sã scape teferi și ei, bieții frați?
Sau vor fi cãzut pe mâna hoților întãrâtați?Cine mai putea sã știe? Sã-i lãsãm și noi acum,Sã-nsoțim de-aici încolo pe Pãcalã doar la drum.
El tot suie! pân-odatã, când de dupã stânci cãrunte
Rãsãrea fãclia zilei, iatã-mi-l p-un vârf de munte.ăi de-acolo aruncându-și ochii peste codri-n jos,Peste vãile-nflorite: – Tii!… îngânã. Ce frumos!Tu, care-ai urzit tãria cerului și-acest pãmânt,Mare ești!… și-a Tale lucruri, Doamne, minunate sînt!Apoi ce-i trãsni prin minte? Sacu’ jos pe iarbã-l pune,Ramuri de copaci, uscate, strânge, douã brațe bune:ăi din cremene, cu-oțelul, scãpãrând scântei pe iascã,Dã foc vreascurilor. Para începu sã pâlpâiascã.Strãluceau, creșteau întruna limbile de foc roșatic,Pân-au prefãcut movila cea de vreascuri în jãratec.Sacu’ plin atunci, Pãcalã, de pe pajiște-l luã,ăi din el tãmâia toatã pe jãratec o turnã.Sfârãia pe foc tãmâia, și un sul albiu de fumPrinse-a se-nãlța-n vãzduhuri, pân-la cer fãcându-și drum.Iac-așa! gândea Pãcalã, mulțumit de-a sa ispravã,Jertfa mea primește-o, Doamne, cu plãcere-acolo-n slavã!Iar pe când gândea el astfel, deodatã ce sã vazã?Cerul porțile-și deschide, plaiu-ntreg se lumineazã…ăi din slãvi cerești un înger se coboarã jos pe plai:– Bine te-am gãsit, Pãcalã! Sunt trimis aci din rai.Ziditorul lumii, Tatãl, sã vorbeascã vrea cu tine.Spre locașu-I de luminã, sus la rai deci, hai cu mine!
Nemișcat în loc Pãcalã stã o clipã, ca visând,
Apoi… numai ce se simte, de pe plai, spre cer urcând.

30Petre Dulfu
Aripi parc-avea la spate! ¤ndãrãt când se uita,
Tot mai mic, mai șters, pãmântul rãmânea napoia sa.
Casele-i pãreau mici cuiburi, munții, niște moșoroaie;
Râurile, șerpi molatici ce prin iarbã se-ncovoaie.
Iar de la un timp, nici urmã de pãmânt! pierise-n hãu!
Numai stele și luceferi întâlnește-n drumul sãu.
Ajunsese-așa de-aproape de tãria cea cu stele,
Cã putea culege-n zboru-i câte-ar fi voit, din ele.
Apoi și mai sus, deodatã o luminã orbitoare
¤i rãsare-n ochi µ mai albã ca lumina cea de soare.
Pasãmite-acolo-n raze, de luminã-nvãluit,
Se afla locașul Celui care toate le-a zidit.
Cum, pe unde mai trecut-a, n-a vãzut… fu peste fire!
¤i luase parcã ochii negrãita strãlucire.
¤i pãrea doar cã zãrește mândre pajiști, pomi în floare,
Mese-ntinse… pe la mese, lume-n strai de sãrbãtoare.
Numai straie luminoase, numai fețe mulțumite.
Auzea și-un zvon în treacãt, zvon de glasuri fericite…
ăi deodatã, numai iatã-l… locului oprit din zbor,
Se trezește fațã-n fațã cu al lumii Ziditor.
…Dumnezeu, cu barbã albã, ca omãtul cel curat,
Odihnea-ntr-un jilț, de cete îngerești înconjurat.
Când în fața Celui veșnic se vãzu ajuns Pãcalã,
I-a-nghețat în piept suflarea… mut rãmase de sfialã.
Domnu-i înțelese frica. – Vino, bun sosit la rai!
Mai aproape!… n-avea teamã!… ătii de ce mi te chemai?
Jertfa care mi-ai adus-o mi-a fãcut nespus de bine.
Pentru fapta-ți bunã, spune-mi, ce dar vrei azi de la mine?
Fã-ți p-aicea ochii roatã, cere-mi – fãr-a te sfii –

31Ispr[vile lui P[cal[
Orice-ți place… și-ntr-o clipã ruga ta se va-mplini.
De-ale Tatãlui cuvinte pãrintești îmbãrbãtat,
¤și roti Pãcalã ochii prin lãcașul minunat.
Ce era pe-acolo… Doamne! Ce de lucruri de minune:Nu-i condei ca sã le scrie, nici grai sã le poatã spune!Când deodatã, printre-atâtea frumuseți dumnezeiești,¤ntr-un unghi zãrește-un fluier, mic! un fleac! nici sã-l privești!ăi grãiește: µ O, Stãpâne! Pentru jertfa-mi ne’nsemnatã,
De la Tine… sãnãtate!… n-așteptam vro altã platã.
Dacã totuși vrerea Ta e sã-mi aleg un lucru… hai!Vezi în colț colea un fluier? Doar pe-acela sã mi-l dai!
Din mulțimea de scumpeturi, auzind c-atât el cere,
Doar un fluier, ș-alt-nimica, Domnul râse cu plãcere.
– Cum se poate? Tatãl lumii în locașu-i când te cheamã,
Nu gãsești sã-i ceri, bãiete, nici un lucru mai de seamã?Ia mai stãi și te gândește! Trai îndelungat… voiești?Vrei soție… credincioasã? Vrei… averi împãrãtești?– Urzitorule al lumii! încã de copil doream,Când flãcãu voi fi, un fluier ca acesta eu sã am.
Dacã ții sã-mi faci plãcere, dã-mi-l, Te milostivește!
Robul Tãu smerit nimica alte-celea nu dorește.Ce putea sã mai rãspunzã la aceste vorbe Tatãl?Semn fãcu sã i se-aducã fluierul cerut: – Ei, iatã-l,Dacã nu vrei alte bunuri… fericit sã-l stãpânești!– Mulțumesc! Ferice, Doamne, și Tu-n veci sã-mpãrãțești!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Cuvântând așa, Pãcalã din nãlțimi strãlucitoare
Spre pãmânt simți cã-ncepe iar domol sã se coboare.

32Petre Dulfu
VI
TOCMEALA
Când pe munte-a pus piciorul, cruce și-a fãcut voios,
Apoi s-adânci-n desimea codrului întunecos.
ăi sub câte-un brad la umbrã, fãrã grijã de nimica,Sta, cânta cu drag din fluier, cât de mare-i ziulica.
Brazii, auzindu-i cântul, ramurile-și clãtinau;
Pãsãrile, fermecate, pâlcuri prin vãzduh sãltau.
Dar s-a sãturat la urmã prin pãduri de hoinãrit,
ăi-ntr-o zi, din munți pornește cãtre șesul înflorit.Tot coboarã, pe-o potecã, merge… pânã dã de-un sat.
Iar acolo, ce-ntâlnește? Oameni mulți în drum, la sfat.
Amãrâți grozav în suflet dupã fațã se vedeauăi-ntre ei, sãrmanii, tocmai despre popa lor vorbeau:
– ¤i muncii! (striga din gurã un român cu negre plete)
Luni de zile!… și drept platã: bice peste spate-mi dete!– Nu-i plãtii (zicea un altul) niște bani la timp, și-acum
ătiți cã vrea sã-mi vândã casa? Voi fi scos cu-ai mei în
drum!
D-alde-acestea multe încã oamenii spuneau de-a rândul,Vãicãrindu-se de popa și cu toții blestemându-l…
Auzind așa Pãcalã, se apropie și el:
– Bunã vremea! Cum se poate? Popã?… și așa mișel?
– Hei! (un moș oftã cu jale). Popã ca al nostru nu-i,Nu-i în toatã țara altul! batã-l Maica Domnului!
Câți moșneni, avuți pe vremuri, azi cerșesc din sat în sat!
Cãci prin uneltiri, hainul, de avere i-a secat.Doar sã ia!… De dat, la nimeni nu dã, nici un colț de pâine.CUPRINS

33Ispr[vile lui P[cal[
N-are-n inimã durere, de creștin, nici ca d-un câine!
Sufletul din trup ți-l scoate, când la muncã te tocmește,
ăi sã nu crâcnești o vorbã, cã și trupul ți-l ciuntește.Uite, de la el din slujbã, chiar asearã, au ieșitDoi flãcãi… ciuntiți, sãracii, nu se poate mai cumplit.Pentru-un lucru de nimica, într-atât s-a-nverșunat:Cã la amândoi, cu briciul… popa… nasul le-a tãiat.
Frați erau! veniți acuma, de curând, în sat aci!
Lui Pãcal-o bãnuialã inima i-o zgudui:
– Frați?… ăi unde-s?
– ¤n cãsuța babei Floarea, ici devale!
Sã le oblojeascã rana, i-a chemat chiar ea din cale,
Cã e mare doftorițã!… pentru orice fel de ranã,
Are-n cap câte-un descântec, și prin lãzi vro buruianã.„Vai, sãrmanii, n-or fi doarã frații mei!“ gândea Pãcalã,ăi-nspre casa arãtatã el pornește cu iuțealã.
* * *
Când intrã-n cãsuța joasã, tresãri!… Acei flãcãi,
Ciumpãviți de briciul popii, erau tocmai frații sãi.– Doamne! Voi? ¤n starea asta? Cum ajunserãți aci?– Vai de noi! oftarã frații, și-ncepur-a-i povesti:
De tâlhari, știi tu atuncea? noaptea-n codru, urmãriți,
Furãm prinși, bãtuți amarnic, pân’ la piele jefuiți.Am scãpat abia cu zile! ăi venirãm, pe un drum,Pân-ajunserãm în satul unde ne aflãm acum.Ce sã facem? ne-ntrebarãm osteniți și nemâncați,Milã pe la uși sã cerem? Haide sã intrãm argați.
Când vorbeam așa… în cale, iat-un popã ne-a ieșit:
Popa, chiar din satu-acesta. El în slujbã ne-a primit.¤nsã… știi cu ce tocmealã? Batã-l Precista sã-l batã!

34Petre Dulfu
De ne-om supãra pe dânsul, sã ne taie nasu-ndatã.
Ai mai auzit ca asta? Iarã dacã s-o-ntâmplaEl pe noi sã se mânie, noi sã-i facem tot așa!ăi la câmp ne-am dus, cu plugul… – Iacã, popa ne grãi,Sã-mi brãzdați azi locu-acesta. Plec. L-amiazi voi fi aci.De mâncare v-oi aduce.
– Bine! Pleacã sãnãtos!
Zicem noi. Apoi – ne-așternem pe arat – muncim vârtos.¤ns-amiaza vine, trece… Iar cu prânzu’, el, sã vieDe amiazi, nici pomenealã! A sosit… pe la chindie!– Cum? Așa târziu, stãpâne?
– Cam târziu!… V-ați supãrat?
– Nu! dar tremurãm de foame!
– De, vã cred! Dar… s-a-ntâmplat!
Iacã… n-a fost gata prânzul! Iar a doua zi, mãi frate,Ce sã vezi? Cu prânzul, popa, vine… tocmai pe-nserate!– Vai! Da’ ce-ai de gând, pãrinte? Sã ne ții tot nemâncați?N-a fost gata nici azi prânzul mai la vreme?
– Nu, argați.
Sunteți supãrați pe mine?
– Ei! Ba bine cã n-om fi !
– Da?
ăi pe-amândoi… cu briciul… uite cum ne schilodi!
– Hai! plecați unde stãpânul mai la timp cu prânzul vine.Nu fac eu de voi! ne zise – nici voi, dragii mei, de mine!Iatã-ne povestea, frate… iacãtã nenorocireaCe-am pãțit-o!
Lui Pãcalã, flacãrã-i era privirea:
– Vasãzic-așa cu popa? A! Sã ne vedem cu bine!¤i plãtesc eu pentru asta, frãțiori! Lãsați pe mine!ăi zicând, porni spre ușã.

35Ispr[vile lui P[cal[
– Ce? abia doar ai venit,
Pleci din nou? l-întreabã frații.
– Plec, rãspunse el grãbit,
Sã mã bag și eu la popa!
Ei stãturã-n loc mirați:
– Cum, mãi frate! Nu ești zdravãn? Vrei și tu ca noi sã pați?
Dar el nici cã-i mai ascultã. Iese-n drum și, hai, nainte!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Iatã-mi-l la popa-n curte: – Bine te gãsii, pãrinte!
Popa – barbã roșcovanã, chip ursuz, întunecat –
De pe scaun din cerdacu-i, în picioare s-a sculat:
– Bun sosit, mãi bãietane! Ce vânt te-a adus la noi?– Pãi… argat aș vrea sã intru, taicã! sau… cioban la oi.
Ce zici? N-ai cumva nevoie?
– He! ba cum nu? ăi cioban,
ăi argat îmi trebuiește. Spune, cât îmi ceri pe an?
– O! cât pentru asta… lesne vom ajunge la-mpãcare!
Țiu mai mult la casã bunã, decât la simbrie mare.Nu-ți cer platã eu, nimica. Las la buna-ți chibzuialã,
Cât îi vrea sã-mi dai.
– Prea bine. Te primesc! Dar… c-o-nvoialã:
Tu pe mine vreodatã dacã te vei mânia,
Sã-ți jupoi, cu cosorelul, de pe spate o curea.
Dimpotrivã, eu pe tine de m-oi supãra, sã aiDrept și tu de pe spinare o curea atunci sã-mi tai.
– Aș! te vãd om bun, pãrinte; nu-s nici eu cum ți se pare.
S-ar putea s-ajungã treaba între noi la supãrare?– Nu! dar asta mi-e-nvoiala cu argații. Vrei? te-opresc.
Nu voiești?… e largã lumea!
– Vreau! De ce sã nu voiesc?
– Iarã anul, mãi bãiete, ți se va-mplini, știi când?

36Petre Dulfu
Prin frunzișul verde, cucul, când s-o auzi cântând.
– Bun!… S-a isprãvit tocmeala?
– ¤ncã nu!… mai stãi, române,
S-o și scriem… Vorba zboarã… Numai ce e scris rãmâne.ăi luând condei, cernealã, se așeazã popa, scrie…– Iac-așa! s-avem la mânã amândoi câte-o hârtie.„A! gândea. Prinsei norocul! Un voinic așa-nchegat,Sã-mi slujeascã pe degeaba: nu-i câștig de lepãdat!ăi-l legai cu-nscrisul, zdravãn, sãrãcuțul! Ce-mi mai pasã?“– Hai, bãiete, na!
Pãcalã în șerpar hârtia-ndeasã.
Iar în gându-i, vesel și el: „Stãi, pãrinte preacinstit,Nu-ți gãsiseși pân-azi omul, dar acum… ți l-ai gãsit!“
VII
CAPRELE POPII
Dimineaț-abia-ncepurã zorile sã se arate,Popa iese-n pragul tinzii: – Ei! acum… știi ce, argate?Mergi de-mi ad-un car de lemne! Din pãdure vii doar mâine.Pân-atunci, merinde, iacã! eu îți dau: un caș și-o pâine.Dar când vii, întreagã pâinea s-o aduci, – și cașu-ntreg;Ne’ncepute, pe-amândouã! ¤nțelegi tu?
– ¤nțeleg.
ăi punând în car merindea, mai punând și o secure,A-njugat Pãcalã boii și-a pornit-o-nspre pãdure.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Când veni cu lemne-acasã, merse drept la popa sus:
– Na, stãpâne, cașul, pâinea… Iacã-ntregi ți le-am adus.CUPRINS

37Ispr[vile lui P[cal[
Popa le ridicã-n mânã: – Hm!… de-ntregi, întregi sunt ele,
Dar de ce-s așa ușoare?
– Fiindcã… n-au miez, pãrințele.
– Cum n-au miez?
– ¤n coajã, icea, nu vezi câte-un dop tãiat?
Pe aci… scosei tot miezul!
– Vai! Așa m-ai ascultat?
Blestematule!
– Pãi!… altfel, se putea, stãpâne dragã,
Sã mã satur din merinde și sã ți-o aduc și-ntreagã?Ce? Te-ai supãrat pe mine?
Popa… mai domol: – Ei aș!
Sã mã supãr eu, se poate? pentr-o pâine, pentr-un caș?Am glumit cu tine doarã… Iar în gându-i: „Las’! zicea,Cã ți-o fac eu ție mâine, dacã mi-ai fãcut așa!“
Apoi ziua urmãtoare mi l-a pus la treierat;
ăi mâncare, toatã ziua, nici sã guste nu i-a dat.Seara dupã cinã, popa, pe la șurã se abate:– Am venit sã-ți vãd isprava. Ai fãcut ceva, argate?– Cum nu? Uite ici, pãrinte, cât am treierat… Un vraf!Numai grâu ales, ca-n palmã; n-are firicel de praf.– Da, nimic de zis! muncit-ai de ajuns… Dar la mâncareSã te cheme, preoteasa… a uitat azi, mi se pare…Nu-i așa?
– Ba chiar așa e!
– Ei, și… nu ești supãrat?
– Pentru ce sã fiu, stãpâne? Parc-am stat eu nemâncat!Se putea sã rabd de foame, cu atâta grâu pe mânã?Grâul ãsta mi-ar ajunge, nu o zi: o sãptãmânã!– Nu-nțeleg ce spui, creștine! zise popa cu mirare.Ce-mi vorbești de grâu tu mie, când e vorba de mâncare?

38Petre Dulfu
– Pãi… am priceput eu doarã, când de-amiazã ospãtați,
Cã pe mine la mâncare ați uitat sã mã chemați.Pentru-atâta lucru însã vorbã n-am mai vrut sã fac.Am gãsit eu rost îndatã!
– Cum?
– Umplui cu grâu un sac…
Seara, altul. ăi cu sacii, hai, în sat la o vecinã!Dânsa, inimã miloasã, îmi dãdu și prânz’ și cinã.– Vai, bãiete! Vasãzicã… îmi mâncași doi saci de grâu!– Ce? Te-ai supãrat, pãrinte?
Popa-și puse gurii frâu.
ăi-a-nghițit în piept mânia: – Asta-i! Nu m-am supãrat.Dar… sã fi cerut, creștine! cã-ți dãdeam noi de mâncat.
Când ajunse-n tindã însã, tremura: – Of!… nu mai pot.
– Ce-i? soția sa-l întreabã. El i-a spus nevestei tot.Iar la urmã: – Nu, cu ãsta, nu e chip s-o duc! și pace!Am înscris pe-un an cu dânsul: altfel, vânt chiar azi i-aș face!Preoteasa, foc și dânsa: – Vai! O zi sã nu mai steie!Astãzi chiar, sã-i faci de ducã!
– Da, sã-i fac! Dar cum, femeie?
– Prea ușor! Sã-i dai vro treabã, ce puterile-i întrece.ăi vãzând cã nu e harnic sã ți-o facã, o sã plece.– Bine zici!… ăi iese popa, merge iar spre șurã-ndatã.Ce sã-i dau? A, stãi! gãsit-am o trebșoarã… minunatã!
– Vino-ncoace, mãi argate! (ăi-n grãdina largã-l scoase.)
Uite, vezi tu smârcu-acesta plin de ochiuri mocirloase?Când voiesc sã trec-nainte, mã cufund aici în glod.Peste mlaștina aceasta fã-mi, din ce vei ști, un pod.Sã-l începi cât mai degrabã, astã-searã chiar, voiesc;Iar când o miji de ziuã, mâine, gata sã-l gãsesc.

39Ispr[vile lui P[cal[
¤nsã știi cum vroi sã fie podul? Nu ca orișicare!
Tot o cãlcãturã moale și o cãlcãturã tare!
¤nțeles-ai?
– Da, pãrinte.
– Sã te-apuci de lucru darã!
ăi-acolo lãsându-l, popa a intrat în casã iarã,Povesti și preotesei cele ce-a orânduit;
Se culcar-apoi în tihnã, amândoi, și-au adormit.
* * *
Iar Pãcalã?… ¤n grãdinã sta sub cerul înstelat,
Cu privirea-n jos plecatã; mai se preumbla-ngrijat.
Smârcul, împrejur, cu pasul și din ochi îl mãsura…Cum? din ce sã facã podul? în zadar el se-ntreba.
Pân-odatã, din grãdinã când se-ntoarce iar la șurã:
Dã cu ochii de-ale popii capre multe-n bãtãturã.
– Iacã, mã! își zise-n sine. Am gãsit ce-mi trebuia!
Eu, sã fiu un om cu stare, capre-n curte-mi n-aș ținea.Cât e ziua n-au astâmpãr! tot ce-i verde, stricã, rod.
Vai, și multe are popa! Ia sã fac din ele pod!
Tocmai bune-s pentru asta!
Hai, pe urmã… c-un topor,
Caprelor le taie capul, și picior dupã picior;
ăi târându-le-n grãdinã, unde-i papurã și baltã,Peste mlaștinã le-așeazã, înșirate lâng-olaltã,
Trup la trup, cu burta una, alta cu spinarea-n sus.
Ca sã iasã podu-ntocmai cum stãpânu-sãu i-a spus:Tot o cãlcãturã tare, alta moale. Apoi, du-te!
Cãpãțâne și picioare în gunoi le-ngroapã iute.
Printre capre, unde vede vrun locșor, l-astupã-ndatãCu pãmânt, sã fie podul neted ca dintr-o bucatã;
Iar pe margini, pe deasupra, iarbã verde, flori așeazã:

40Petre Dulfu
Cum, din ce-i fãcut anume podu-n jos, sã nu se vazã.
ăi când totul este gata, stã, se uitã fericit:– Ah, când o vedea stãpânul, cât o fi de mulțumit!Pleac-apoi din nou spre șurã, la culcare, fluierând.
Popa, vine pânã-n ziuã: – Gata-i podul?
– Hei! De când!
Am mai tras ș-un somn de-atuncea.
– Aida-de!
– Ce? nu mã crezi?
Zãu, stãpâne, este gata! Mergem, dacã vrei, sã-l vezi.Popa strigã la fereastrã: – Preoteaso dragã! Vinã!Vinã și tu! ăi plecarã, cu argatul, în grãdinã.Când vãzu de-aproape podul: – Uite, zãu, cã-i isprãvit!Hm! dar… l-ai fãcut, bãiete, chiar așa cum am vorbit?Ia sã-ncerc!
– Poftim, încearcã-l!
ăi punând piciorul sus,
Hai, pe pod de-a lungul, popa, pânã la sfârșit s-a dus.Iar la capãt se oprește, înapoi privind mirat.– Ei, pãrinte, ce zici? place-ți?
– Da, bãiete! minunat!
Chiar cum am vorbit asearã: tot o cãlcãturã tare,Alta moale!… Cum știut-ai sã mi-l faci întocmai oare?– Asta-i treaba mea, stãpâne!
ăi-au pornit, cu pasul rar,
De la smârcul din grãdinã, înapoi spre casã iar.Dar pe popa, lângã casã, nãdușelile-l trecurã:– Aoleu! bãiete, unde-s caprele din bãtãturã?– Caprele, stãpâne dragã? Las’ cã sunt la loc bun toate,¤n grãdinã! Fii pe pace!
– ¤n grãdinã? Cum se poate!

41Ispr[vile lui P[cal[
Nu venim acum de-acolo? ăi nici una n-am vãzut.
– He! dar oare peste podul din grãdinã, n-ai trecut?– Ce-mi vorbești de pod, creștine, când de capre eu îți spui?– Apoi… podul, astã-noapte, cum? din ce crezi cã-l fãcui?– Vai de mine și de mine! Auzitu-l-ați, nerodul?Mãi! doar nu ți-a dat prin minte ca sã-mi faci din capre
podul!?
– Tocmai! ai ghicit, stãpâne!
– Haide! Ce-mi vorbești în șagã?
Catã-mi turma!
– Zãu, pãrinte! am bãgat-o-n pod întreagã!
Toate caprele-s acolo: unele cu burta-n sus,Ca sã deie cãlcãtura moale, dupã cum ai spus.Altele sunt, dimpotrivã, cu spinarea-n sus culcate,Ca sã deie cãlcãtura tare!
– Ești nebun, argate?
Mi-ai mâncat o-ntreag-avere! Tii! Vrei sã mã lași sãrac?– Apoi de, stãpâne! podul, altfel, cum era sã-l fac?Ce? te-ai supãrat pe mine?
– Aș! pe dracu’! supãrat!
Nu! dar… capre-așa de multe… ia gândește! nu-i pãcat?
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
ăi-a ținut în frâu mânia popa, iarãși, pânã-n casã,
Dar în casã când ajunse: – Ei, vãzut-ai, preoteasã?L-ai vãzut, afurisitul, ce-mi fãcu din nou? ¤ți place?ăi eu sã mã uit la dânsul, și nimic sã nu-i pot face!Of! când mã gândesc la capre, nãbãdãi m-apucã parcã!– Dar pe mine! Ia mai du-te, zice preoteasa. Cearcã!Dã-i chiar bani, din gros, pãrinte. Plata, pe un an, pe doi,Dã-i-o! doar sã plece! Altfel, ne rãpune și pe noi!

42Petre Dulfu
* * *
Alba-n sat demult intrase. Soarele, al zilei crai,
¤n deplina sa mãrire strãlucea p-un vârf de plai.
Slugã vrednicã, Pãcalã, migãlea prin bãtãturã,
¤și cãta de lucru singur: mai la lemne, mai prin șurã.Popa iese iar: – Argate! treburi n-am de-acuma… Hai,Pleacã! Ce sã faci pe-acilea? Frunzã la berbeci sã tai?Ține, na… îți dau simbria, p-anu-ntreg… Te mulțumești?– Aș! rãspunse dârz Pãcalã. Cum pe anu-ntreg? Glumești?
Te-am slujit abia trei zile! Nu, oricât sunt de sãrac,
Platã de pomanã nu vroi! Mie bani munciți îmi plac!– Mãi argate! Ține banii! Eu ți-i dau! Ce-ți pasã ție?– Geaba stãruiești, pãrinte! Vorbã multã, sãrãcie!Pân’ n-oi auzi prin frunze cu urechea glas de cuc,Dupã cum ne-a fost tocmeala: pân-atuncea nu mã duc!
Preoteasa ascultase pe furiș de la fereastã…
– Ei! din prag îi zice popa. Auzitu-l-ai, nevastã?¤i dãdui și bani! Degeaba! E un prost fãr’ de pereche?Nu pricepe ce e banul? Sau e cam într-o ureche?!…A! dar d-azi – ferit-a sfântul – cât o fi sã stea la noi,Nu-l mai țiu pe lângã casã. ¤l trimit… pe câmp la oi.
VIII
LA OI
Popa și-a ținut cuvântul. Pe Pãcalã l-a trimes,Chiar în dimineața-aceea, sã pãzeascã oi la șes.El s-a dus. ăi-n larg afarã, stând la umbra unui fag,Scoase fluierul și prinse a cânta cu mare drag.CUPRINS

43Ispr[vile lui P[cal[
Iarã oile-mprejuru-i – parcã le-ncinsese-un foc –
Cum îi auzirã cântul, toate s-au pornit pe joc!
Când vãzu așa Pãcalã: – He-he! zise, bine-mi pare.S-a mai pomenit pe lume fluier ca acesta oare?
Nu l-aș da pe-o țarã-ntreagã! Ãsta-i fluier fermecat,
Nu degeaba doar, din ceruri, Domnul însuși mi l-a dat!Nu cânt încã tocmai bine, dar cu timpul voi cânta.
ăi sã mai vedeți atuncea turma mea cum va juca.
Apoi, dã-i voios nainte, cântã!… cântã!… pânã-n searã.Iar oițele-mprejuru-i, ca nebune… tot jucarã.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Domnul zilei, mândrul soare, dup-un deal când scãpãtase,
Hai cu turma-i și Pãcalã, pe-ndelete, cãtre casã.
Rupte cum erau de foame și de joc, mioarele,Pe cãrãri abia cu trudã își târau picioarele.
Popa, le-aștepta-n portițã. – Vai de mine! mãi argate,
Ce-i cu oile acestea, de-s așa debãlãzate?Sunt bolnave?
– Aș, stãpâne! nu-s bolnave… sunt trudite,
Cã pe câmp, în loc sã pascã, tot jucarã ca smintite!– Ce spui! Ia sã vãd, mãnâncã? Dã-le-un braț de fân, bãiete!
– Sã le dau! grãi Pãcalã. ăi din șurã fân le dete.
Ele cum zãrirã fânul, prinser-a-mbuca de foc.Popa a intrat în casã. Inima-i veni la loc.
„N-au nimic“, gândea-ntru sine.
Dar în ceealaltã searã,
Oile, de foame, late i-au venit acasã iarã.
Sear-a treia, moarte-aproape!
– Vai, vai!… mi se prãpãdesc!
Cum le-o fi pãzind el oare? Mâine am sã-l urmãresc.
Apoi ziua urmãtoare, când argatul iar plecã

44Petre Dulfu
Spre izlaz, în zori, cu turma, hai și popa, se sculã.
Dupã el tiptil se duse… între niște spini stãtu:
Iac-așa… sã nu mã simtã!
Aș! Pãcalã îl vãzu.
ăi-ncepu cu foc sã cânte. Iarã oile-au lãsat
Iarba și-ncepurã jocul. Popa… a rãmas holbat.– Uite, mã! Drãcia naibii! Pentru asta-mi vine darã
Moartã de flãmândã-acasã turma-n fiecare searã?
Doamne! se mira-ntru sine. Când, minune și mai mare?Numai ce se pomenește, hop, și el, în sus cã sare.
ăi sãrea, mãi nene, popa… și juca-ntre spini, sãracul,
Fãr’ sã vreie, hopa-tropa – de credeai cã-l poartã dracul.Iar, cu fluieru-i, argatul face câțiva pași nainte,
Se așeazã-n fața popii… ăi sã vezi joc pe pãrinte!
ăi sã fi vãzut în ochii lui Pãcalã bucurie,Când în spini vedea cum popa: haina, barba și-o sfãșie?
– Ho! pãrintele strigat-a. Vrei sã cânți, bre, pânã mâine?
Nu-ți ajunge?
Iar Pãcalã: – Ce?… te mâniași, stãpâne?
Popa-și îmblânzește graiul: – Stãi, bãiete, nu cânta!
Ce vrei?… sã tot joc acilea, pânã sufletul mi-oi da?Aș! Pãcalã, dã-i nainte! Cântã, cântã, și mai și!
Din cântat abia la prânzul de amiazã se opri.
* * *
Când sosește-acasã popa, zgâriat și zdrențuit,
Preoteasa-și face cruce. – Vai, pãrinte, ce-ai pãțit?– Ce-am vãzut eu, dragã, nimeni n-a vãzut pe-acest pãmânt
ăi pãțania de astãzi, n-am s-o uit… nici în mormânt!
Cel trimis la câmp cu turma nu e om precum s-aratã,Ci sub chip de om: vrun diavol, batã-l Precista sã-l batã!
ăi-ncepu sã-i spunã toate: cum argatul a cântat;

45Ispr[vile lui P[cal[
Oile, când auzirã, cum s-au pus p-un joc turbat.
– Ba nici eu, cât sunt de popã, n-a fost chip sã stau pe loc:
Mã trezii – ca o sfârleazã – între spini jucând de foc!
– Ia taci! zise preoteasa. Mie-mi spui așa povești?– Dacã n-am spus adevãrul, mâine mort sã mã gãsești!– Nu te mai jura degeaba!
– Cum, femeie, nu mã crezi?
Bine, lasã pân’ disearã, când s-o-ntoarce; și-ai sã vezi!
– Nu cred, nu… orice mi-ai spune!
Scãpãtase mândrul soare.
Preoteasa-n podul casei, cãuta niște fuioare.Pân’ sã le adune toate, sã le facã legãturã,Numai iacã și Pãcalã, hop! cu turma-n bãtãturã.Popa l-a chemat nãuntru: – Ia stãi, și mai zi colea…
Vrea și dumneaei s-audã.
– Cine?
– Preoteasa mea.
Este-n pod. Ea nu mã crede, cum cânți tu de minunat.La început, Pãcalã nu vrea. – Sunt sãtul azi de cântat!Dar vãzând cã tot îl roagã: – Bine. Sã mai cânt oleacã!
Popii, ca sã nu mai joace, știți ce-i dete-n gând sã facã?
De picioare douã pietre, cât bostanul, își legase,Ba, se mai ținea cu mâna și de scaun și de masã.ăi când începu flãcãul a cânta, colea, de joc,O chindie, o bãtutã, dintre cele mai cu foc,Preoteasa, de fuioare sã-și mai vadã, se putea?
Aș! sub ale ei cãlcâie podul casei duduia.
Țupãia-n pod sus, mãi nene, din picioare preoteasa,Tropãia, juca, sãrmana… mai sã se dãrâme casa!Când vãzu așa Pãcalã, dã-i! ¤n cânt și-a pus tot focul!ăi cu cât iuțea el cântul, își iuțea și dânsa jocul.Pânã ce sã vezi? buimacã, tot jucând cu-nfierbântare,

46Petre Dulfu
Buf! cãzu din pod în tindã… și-a rãmas fãr’ de suflare.
– Vai, vai! Ce-mi fãcuși, argate?
– Pãi dacã m-ai pus sã-i cânt…
– Mã lãsași fãr’ de soție!
– De! s-o ierte Tatãl Sfânt!
Ce? te-ai mâniat, pãrinte?
Popa, tremurând de-amar,
¤și ascunse-n palme fața… trebui sã tacã iar.
IX
BOII LUI PÃCALÃ
Iatã ce suntem pe lume: niște umbre trecãtoare!¤și zicea-ntru sine popa, dimineața urmãtoare.
. . . . . . . . . . . . . . . . .
…ăi a treia zi, pornește pe iubita lui soție,
Cu alai, cu cinste multã, spre locașul de vecie.Oamenii vãzându-i jalea, între ei se bucurau…Popa nu vedea pe nimeni, lacrãmi ochii lui vãrsau.– De! ziceau din grai sãtenii. Tot plãceri! Necazuri nu-s?Vezi? Orice s-ar zice, geaba! tot nu doarme Ãl de sus!Nu lovește el pe nimeni cu mãciuca-n cap deodatã,¤nsã nici nu scapã nimeni pe pãmânt de-a lui rãsplatã!
* * *
Se-nnoptase. Pe la vetre, toți din sat dormeau în tihnã.Numai popa-n așternutu-i nu-și gãsea defel odihnã.– Mi-ai fãcut-o iar, dușmane! mi-ai fãcut-o îndesatã!Dar ți-oi face-o și eu ție, las’ pe mine astãdatã!CUPRINS

47Ispr[vile lui P[cal[
Pânã n-o cânta-n pomi cucul, nu voiești sã pleci? Sãrace!
Au sã-ți cânte mâine cucii, p-altã lume, fii pe pace!
Apoi cum s-albi de ziuã, la Pacalã merse iute:– Ei, argate,-njugã boii și-n pãdure astãzi du-te
Lemne sã-mi aduci cu carul. Nu de ici de la Izvor,
Mai din deal vroi astãzi lemne, de la
Cuibul Urșilor!
Acolo sunt lemne bune!
– De, Pãcal-a zis, prea bine!
De-acolo ți-aduc, pãrinte! tot un drac e pentru mine!ăi-njugând pe datã boii, o luã voios la drum.
Popa se uita din poartã: – Ei! scãpai de el acum!
Unde-l trimesei, pãdurea plinã-i de sãlbãtãciuni,Câți se duc, acolo-și lasã oasele prin vãgãuni.
. . . . . . . . . . . . . . . . . .
…Iar Pãcalã: „Hãis, Murgilã!“ boilor pe drum grãia,
„Cea, Zorilã!“ ăi cu carul spre pãdure tot suia.
Iatã-l, spre amiazi, la
Cuibul Urșilor în munți ajuns!
Pânã-n inima pãdurii, cu plãvanii-i a pãtruns.
Iar acolo-ntr-o poianã, sub o râpã, se opri
ăi din jug scoțându-și boii, de-un stejar îi priponi.Apoi, hai, sã cate lemne. Darã, când venea napoi
De pe unde colindase… ce sã vazã? Bieții boi
Se zbãteau ca arși, în funii… cãci se pomenirã, țup!C-un ursoi deodatã-n fațã și c-o namilã de lup!
„Mãi, mãi, mãi!“ Pãcalã-ncepe întru sine-a se mira,
„Lupi și urși destui vãzut-am, dar de-așa mãrime: ba!“Apoi strigã: – Ho! dihãnii ce-ncurcați p-aici poiana?
Vã mãnâncã pielea, poate?… Vreți ca sã vã scutur blana?
Aș! lighioile… de vorbã, credeți c-au voit sã știe?Tãbãrãsc pe boi îndatã și s-apucã sã-i sfâșie.
– A! le zise-atunci flãcãul. Vasãzicã… n-ascultați?

48Petre Dulfu
La ospãț aici venirãți? Boii vreți sã mi-i mâncați?
Bine! ospãtați nainte! Dar sã știți cã-n loc de boi,Carul încãrcat cu lemne mi-l veți duce-acasã voi!
ăi le dete bunã pace, foamea sã și-o potoleascã…
Iar într-un târziu: – Ei drace! burta vreți sã vã plesneascã?De ajuns! Din boi, sãrmanii, oase goale mi-ați lãsat.Ia poftim… la jug acuma! Hranã pentru ce v-am dat?Apoi, haide… cu toporul, pe din dos, pe nevãzute,¤nspre lacomele fiare își îndreaptã pașii, iute.ăi deodatã, – cum și ce fel, el o știe!, – pe lighioiLe-a vârât în jug cu gâtul, pe-amândouã, ca pe boi:Ursu-n dreapta, lupu-n stânga…
„Iac-așa!“ gândea-ntru sine,
„Bun detot. Cu boii popii, lemne-aș fi cãrat puține.Prea erau flãmânzi! Acuma pot sã pun bușteni destui,N-am de ce mã teme. Boii îmi sunt tobã de sãtui.“
Prinse-a pune-apoi la trunchiuri. Iar când carul și-l vãzu
¤ncãrcat, cu vârf, de lemne: „Cea, Lupane!“ începu,„Hãis, Martine! Hãis, lighioanã!“ Ursul mormãia, sãrea;Lupul se smucea sã scape. Dar Pãcalã nu glumea.Când mi-i arse c-o prãjinã, carul le pãru ușor.¤l târau… sã se sfãrâme roatele pe urma lor!Alergau câte-o bucatã, mai stãteau, sãreau în loc,Pânã când simțeau prãjina; apoi iar trãgeau de foc!Cam așa el, din pãdure, carul pânã-n sat și-l duce.Câți îl întâlnesc în cale, stau din mers, fãcându-și cruce.Iatã-mi-l la poarta popii. – Hai, deschide-mi, taicã, hai!Popa, când zãri din curte cele douã fiare: – Vai!Ba deschidã-ți dracii poarta! Piei, Satano, piei! rãspunse.ăi-alergând spre ușa tinzii, dupã ușã se ascunse.

49Ispr[vile lui P[cal[
– Hai, pãrinte! Mi-aș deschide singur, n-aș sta sã te chem.
Dar mi-s boii cam zburdalnici; o sã-și ieie vânt, mã tem.– Ieie-și! ducã-se-n pustiuri! popa din nãuntru-i zise.Nu-ți deschid!
Atunci, Pãcalã poarta singur și-o deschise:
ăi cu caru-a tras în curte. Popa-n cas-a alergat,ăi scoțându-și pe fereastrã capul: – Mã! ai cãpiat?Ce-s dihãniile astea? Fugi cu dânsele napoi!Cum cutezi, pe cap, dușmane, sã-mi aduci așa lighioi?Iar Pãcalã: – Ce dihãnii? Ce lighioi? Sunt boii mei,Preacinstitule pãrinte. ă-încã ce boi buni!… ehei!Au puteri, cât doisprezece! Când ai ști ce bine trag!Sã-i slobod din jug acuma, cã-s trudiți, – și-n grajd sã-i bag,Sã le dau ceva sã-mbuce.
– Ce-ai zis? Altã treabã n-ai?
Sã-mi sfâșie și juncanii? Sã rãmân și fãr’ de cai?Scoate-mi, tartorule, iute! iazmele din bãtãturã!– De, stãpâne! cumpãnit-ai vorba ce-ți ieși din gurã?Aste iazme-ți prãpãdirã boișorii amândoi;Eu le-am pus la jug pe ele! și ți le-adusei drept boi!Sã le dau acuma drumul? N-am decât sã mã supun!Dar sã nu-mi gãsești vreo vinã mai apoi! atâta-ți spun!– Hai odatã! dã-le-ncolo! N-auzi bine? Surd ești oare?– Na! poftim! grãi Pãcalã, dejugând cu zor pe fiare.Ursul, lupul – bodaproste! – slobozi când se pomenirã,Țâșt! pe poartã, ca din pușcã! spre pãdure mi-o tulirã.Popa, ușurat o clipã, mai în tihnã rãsufla.Ce folos? Scãpã de fiare; de Pãcalã însã ba.ăi când îl zãrea prin curte, și când se gândea apoiDupã toate celelalte, c-a rãmas și fãr’ de boi:Sângele-i fierbea-n tot trupul, nu-și gãsea astâmpãrare.¤i venea sã-și smulgã barba, pletele, de supãrare!

50Petre Dulfu
X
MOARA DRACILOR
Asfințise mândrul soare. Popa se plimba-ncruntat
Prin cerdac, prin bãtãturã, tot cu gândul la argat.„Cum s-o scot cu el la capãt? Nu mai știu, s-a mântuit!“
Dar deodatã-n loc s-oprește: „A, ba ia stãi! Am gãsit!“
Apoi intrã-n casã grabnic: – Mamã-soacrã, știi ce? du-te,Ia trei saci din cãmãruie, umple-i cu cenușã, iute!
Dar sã nu te vaz-argatul!
– Cu cenușã? soacra-ntreabã.
Cum? La ce bun?
– Vei pricepe mai pe urmã! Hai, degrabã!
Baba – ce sã-i mai rãspunzã? – ia pe loc de dupã ușã,
Din cãmara de alãturi, trei saci – pune-n ei cenușã.
Popa cheam-apoi nãuntru pe Pãcalã: – Mãi argate!
Uite vezi tu lângã vatrã ãști trei saci? Sunt cu bucate;
Cu secarã unul, altul cu porumb, celalt cu grâu.
Du-i la mãcinat, acuma, seara, pânã nu-i târziu!¤nsã nu la orice moarã! n-au la muncã toate spor!
Colo sã mi-i duci, sub râpã, hãt, la Moara Dracilor!
ăi sã fii aci, bãiete, cu fãina gata, mâine,Când s-o lumina de ziuã. ¤nțeles-ai?
– Da, stãpâne!
Apoi, hai! Pãcalã scoate sacii-n largul bãtãturii,¤i așeazã-n car – își umple traista cu de-ale gurii;
Doi juncani la car înjugã, și pornește-n sus la drum.
– Ei! tot nu ești dumeritã, mamã-soacrã, nici acum?– He, ba cum nu? Moara ceea e știutã-n sat la noi.
Cine dã pe-acolo noaptea, nu mai vine-n veci napoi!CUPRINS

52Petre Dulfu
N-are sã-ți mai vie-acasã nici argatul dus cu sacii!
Când cenușã-n saci vedea-vor, ce crezi c-o sã-i facã dracii?„Mã! tu-ți râzi de moara noastrã?“
– Vorbã nici cã mai încape!
A scãpat de urși el, mamã; dar de diavoli… n-o sã scape!Cam așa vorbeau în poartã, seara, popa-mpelițatulăi babornița de soacrã, – dupã ce plecase-argatul.
Iar Pãcalã, cu juncanii, s-a tot dus p-un drumușor,
Pe sub cerul plin de stele, pân’ la Moara Dracilor.Auzise și el vorba cã pe-acolo draci s-adunã,Cã de intri-n moara ceea, noaptea: sãnãtate bunã!Dar el nu știa ce-i frica. Vrea sã vazã cum sunt dracii.Trase-n fațã deci cu carul, și-a cãrat în moarã sacii.Pricepuse el cã-ntr-înșii nu-s bucate, ci… cenușã;¤nsã ce-i pãsa lui d-asta? ¤i împinse dupã ușã.¤nãuntru-n moarã, beznã. – Hei! morar! Aci ești? Scoalã!Dormi? Ași! nimeni nu-i rãspunse. Moara rãsuna a goalã.Stãi! își zice-n gând flãcãul. Sunt flãmând. Sã-mi vãz în paceDe cinat, pân’ una, alta. ăi pe vatrã foc își face.Dintr-un vreasc, apoi frigare cu briceagul își cioplește,O felie de slãninã în frigare-nțepeneșteăi-o-nvârtește-ncet deasupra jarului, ca sã se frigã.Când de-afarã, numai iatã cã aude-un glas ce-i strigã:– Cine ești tu, mãi! din moarã? Dup-aceea, buf! deodatãUșa morii se deschide, cu putere-n laturi datã,ăi… rãsare-un drac.
Pãcalã, de pe scaun, de la foc,
¤l mãsoarã cu privirea, fãr-a se clinti din loc:– Uite-l mã! ha-ha! sãrmanul! Negru, ca din smoalã scos!Gol detot! cu coarne-n frunte! ăi ce coadã are-n dos!Vasãzic-așa sunt dracii? Aoleo! da’ sluți mai sînt,

53Ispr[vile lui P[cal[
De-or fi toți la fel cu ãsta, prãpãdi-i-ar Domnul sfânt!
ăi s-a pus p-un râs cu hohot. Dracul se uita mirat.Apoi: – Mã! n-ai limbã-n gurã? Cine ești? te-am întrebat.– Cine sunt? Ții mult sã afli? Cine sã fiu?
Singur Eu!
Ãsta-i numele ce-mi dete la botez nãșicul meu.–
Singur Eu? ¤mi pare bine! ăi… ia spune… ce lucrezi
Lângã foc aci, la vatrã?…
– Pãi… de cinã-mi fac! nu vezi?
– A! de cinã? o fripturã? D-asta-mi pare și mai bine.N-am pus azi nimic pe limbã. Voi cina și eu cu tine.– D-apoi cum! Ți-e foame tare? Vezi în balt-afarã, drace,Ca ai sã gãsești fripturã tu, pe-acolo, câtã-ți place!– Da? o sã gãsesc? întreabã tartorul, cu ochii parãNu glumești? Mã duc sã caut! ăi ieși pe ușã-afarã.Apoi pân’ sã numeri zece, iatã-l iarãși, c-o frigare,Cam la fel cu-a lui Pãcalã; iar în ea, c-o broascã mare.Intrã, lângã foc s-așeazã, prinde și el sã-nvârteascãSpre-a se frige pe jeratic pocitania de broascã.Iar când sfârâia mai tare și țâșnea dintr-însa zeamã,Naibii, ce-i dã-n gând? Se face cum cã n-a bãgat de seamã:ăi-și atinge-odatã broasca de slãnina lui Pãcalã…– Ce faci, mã! i-a zis flãcãul. Umblã mai cu chibzuialã!Nu-mi spurca friptura! Dracul se astâmpãr-o clipitã:Apoi… dã din nou cu broasca-i în slãnina rumenitã!– Mãre, n-auzi? Ași, spurcatul șade nițeluș cuminteăi-și lipește broasca iarãși de slãnina cea fierbinte.– Hm! degeaba-mi stric deci gura? Stãi! Gândind Pãcal-așa,Sare, iatã-l, cu slãnina, ce-n frigare-i sfârâiaăi, deodatã, paf! pe diavol, drept în ochi mi l-a izbit,Cu atâta foc, cã ochii amândoi i-au și plesnit.– Na! ca sã-ți aduci aminte, cât îi mai trãi, jivinã!…………………….

54Petre Dulfu
¤n frigare-apoi își pune altã halcã de slãninã.
Iarã dracul: – Valeu! strigã. Mor! sãriți degrabã, frați!
ăi-ntr-o clipã moara, toatã, se umplu de-ncornorați.– Ce-i, fârtate? Ce-nsemneazã aste țipete nebune?– Am rãmas fãrã vedere!
– Cine ți-a scos ochii? spune!
– Singur Eu! sãrman de mine! cu friptura din frigare!Se jãlea Ucigã-l crucea, negãsindu-și alinare.
Singur Eu!… (cãci pe Pãcalã el așa știa cã-l cheamã).
– Apoi, de! ceilalți grãirã, pentru ce nu bagi de seamã?Cine strigã, frãțioare, dacã singur te-ai chiorât?Dracul țipã și mai tare: –
Singur Eu! N-ați auzit?
ă-alerga nebun prin moarã.
– Ia taci, frate; taci cã-ți trece!
Du-te colo-n dosul morii, spalã-te cu apã rece.Bietu’ diavol… ce sã facã? Merge sã se spele-afarã.Dracii ãilalți, toți, privirea spre Pãcalã și-o-ndreptarã:– A! și tu, aici? Ia spune, ce cați pe la noi, bãdicã?Altu-n locul lui, atuncea, mai c-ar fi murit de fricã.Dar el, în picioare țanțoș ridicându-se de jos,ăi privind pe draci în fațã, le rãspunse mânios:– Cum ce cat p-aici? Aceasta, unde ne aflãm, nu-i moarã?Iacã sacii, dupã ușã! Am venit sã macin doarã!La o moarã cumsecade socoteam aici cã viu…Cã un cuib de hoți vi-e moara, d-unde se putea sã știu?Dracii, toți, ca arși sãrirã: – Ce? mãi omule!-ndrãzneștiDespre moara noastrã vorbe d-alde-acestea sã rostești?– Ba bine cã nu! la naiba! când, aici, trãsei asearãCu porumb curat, sã-l macin, și cu grâu și cu secarã,Iar acum, în saci… cenușã!… alt-nimic nu se gãsește!Mi-ați furat în timpul nopții pâinea scumpã, mișelește!

55Ispr[vile lui P[cal[
Mi-ați turnat în saci cenușã! ăi-ați vroi sã mai și tac?
Tâlhãrii de-acestea, unde, unde-n lume se mai fac?
– Tâlhãrii? în moara noastrã? diavolii-ntr-un glas strigarã.Aiurezi?
– Ba spun ce este!
– Nu se poate, ieși afarã!
– Ce? nici nu mã credeți, tartori? Ia cãtați în saci!
– Prea bine!
Vom cãta, un drac rãspunse. ăi de minți, e vai de tine!Când s-a dus sã vadã însã: – Ira! ba-i cenușã, frate,
Doar cenușã-n toți trei sacii! Bietul om avea dreptate!
Cine-o fi fãcut aceasta?
– Cine altul decât voi?
Zise rãțoit Pãcalã. Las’ cã spun eu pe la noi.
Am sã spun ce fel de moarã-i moara voastrã… țineți minte!Nici picior de om p-aicea nu mai calcã d-azi nainte!
Dracii – cum sã-l îmbuneze? – Iartã, nu fi supãrat!
Potrivim noi, cum e bine! Astã datã… s-a-ntâmplat!N-are sã se mai întâmple! ăi sãrind cu repezealã,
Hai! golirã de cenușã toți trei sacii lui Pãcalã.
¤i umplurã cu fãinã: de porumb, de grâu, secarã.Ba i-au pus și-n car: – Ei! place-ți?
– Da! îmi place!
– Drum bun darã!
Du-te! ce-ai pãțit cu sacii, nu mai pomeni pe-acasã!
Morii noastre, printre oameni, nu vrem nume rãu sã-i iasã.
– Aș! grãi Pãcalã. D-astãzi, moarã ca a voastrã nu-i!ăi-njugându-și boulenii, a plecat în drumul lui.
* * *
Noaptea nu trecuse încã, dar luceau pe boltã, roșii,
Zorile, vestind lumina; iar prin sat, cântau cocoșii.

56Petre Dulfu
Popa, dupã ce dormise toatã noaptea liniștit,
Cum se deșteptã, cu soacra-i în cerdac ieși grãbit.– Nu s-a-ntors, și-i ziuã, mamã! Vezi? L-or fi-nhãțat în gheareTartorii, de bunã seamã. L-or fi dus! Ce bine-mi pare!Care nu-i fu însã ciuda, când deodatã, hop! cu carul,¤l zãri intrând pe poartã: – A, ba vine, zãu, tâlharul!Teafãr! n-are nici pe dracu’! Uite-l! scapã dacã poți!Vai, vai, bate-l-ar sã-l batã Dumnezeu și sfinții toți!Dar și-a stãpânit mânia… ăi vroind a mai aflaDe la dânsul una-alta, începu a-l întreba:– Ei, bãiete, ce-i povestea?
– Bine. Iatã-mã sosit.
– Cine mai era la moarã?
– Hei, stãpâne preacinstit!
Când ai ști ce-a fost acolo! Dracii toți din iad, gândesc!– Zãu? și n-ai pãțit nimica!
– Aș! ba cum sã nu pațesc?
¤mi furaserã, spurcații: grâu, secarã… tot!… din saci;ăi mi-au pus în loc cenușã! Da-i vârâi și eu în draci!– Cum?…
– Pe unul, mai obraznic, l-am sluțit c-o loviturã,
Ochii amândoi crãpându-i! Celorlalți, le-am tras o gurã,De-au rãmas holbați la mine! Apoi, când ai ști, sãracii,Cum s-au dus sã-mi umple-ndatã, cu fãinã, toți trei sacii!– Aș! se poate? zise popa. Iar Pãcalã: – Nu mã crezi?Hai la saci, poftim, dezleagã-i, pãrințele, și-ai sã vezi!ăi din jug scoțându-și boii, înspre iesle i-a mânat.Popa drept la saci se duse; pe tustrei i-a dezlegat.Spre cerdac apoi se-ntoarse: – Mamã! vino sã privești!E fãinã-n ei! ¤ți place? Mai vãzut-ai de când ești?Doamne! Cum sã scapi de ãsta? Ce poți oare sã-i mai faci?Când el știe,-mpelițatul, sã orbeascã și pe draci!?

57Ispr[vile lui P[cal[
XI
CUCUL
Cam așa o duse popa cu Pãcalã, toatã vara;
Orice nãscocea… degeaba! tot el înghițea papara.ăi când se gândea, sãrmanul, câte-o sã mai pãtimeascã,Pânã va cânta-n pomi cucul: îi venea sã-nnebuneascã!
* * *
¤ntr-o caldã zi de toamnã, dupã ce se preumblaseMult pe-afarã, dus pe gânduri… iatã-mi-l cã intrã-n casã:– Mamã-soacrã! zãu, știi cine m-ar putea chiar azi scãpaDe solomonarul ãsta?…– Cine?– Uite, dumneata!– Eu? miratã soacra-ntreabã. Dacã n-au fost ele-n stareSã te scape, mai deunãzi, nici ale pãdurii fiare,Ba nici diavolii din moarã: apoi eu, o slabã – spune! –Cum crezi c-aș putea, pãrinte, fãptui așa minune?– Prea ușor. Ascultã, mamã: dacã te-ai sui-ntr-un nucăi de-acolo: cucu! cucu!… ai cânta, cum cântã-un cuc,N-ar avea-ncotro tâlharul!… Cum ar auzi așa,Nevoit ar fi, chiar astãzi, tãlpãșița sã și-o ia.
– De! sã vãd! grãi bãtrâna. Greutate mare nu-i,
A cânta cum cântã cucii. Este greu doar pân’ te sui.De socoți cã prin aceasta vei putea sã scapi de-argat,Nu mã pun de-a curmezișul. Hai, ajutã-mi la urcat!– Hai! pãrintele rãspunse. ăi-n grãdinã s-afundarã.El a rãzimat de trunchiul unui nuc bãtrân o scarã.Soacra, se sui pe scarã; de pe scarã sus în nuc.ăi de-acolo: cucu! cucu!… ea cânta… sã juri cã-i cuc!CUPRINS

58Petre Dulfu
Popa, cum aude, fuga! pe Pãcalã sã mi-l cate.
ăi gãsindu-l dupã șurã: – Ei! n-auzi nimic, argate?
– Ce s-aud?
– Ascultã!… Cucul!
– Ira! bate-l-ar pustia!
Ba-l aud, pãrinte! Cum nu?
– Vino dar, sã-ți dau simbria.
Ce stai? ¤mi vei zice iarãși: „Anul nu mi-s-a-mplinit?“
– Aș!… se poate-acum, stãpâne, sã mai zic? S-a mântuit!Cucul naibii! i-auzi colo… doar într-un cântat o ține.
Dã-mi ce crezi cã mi se cade… și-apoi… s-auzim de bine!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
„Ah! scãpai!“ zicea-n gând popa. „Mulțumescu-ți, Doamne, ție!
ăi mântuitoru-mi, cine-i? Soacra, Dumnezeu mi-o ție!Zicã lumea orice-ar zice, eu la toți mereu voi spune:
Fi-vor soacre, multe, rele; ei, dar sunt și soacre bune!“
ăi-nspre grajd înaintarã. Acolo, sub un arțar,Nu departe de intrarea grajdului, stãtea un car.
Iar în grajd doi boi la iesle. – Uite icea! De la noi
Vreau sã pleci bogat acasã. Na, argate, ãști doi boi.Ia cu ei și carul ãsta, tot averea ta sã fie.
Cred cã e destul de mare pentr-un an așa simbrie.
N-o sã zici cã-s rãu de platã!
– Nu! Pãcalã i-a rãspuns,
Cu privirea-n zãri pierdutã. ¤mi plãtești chiar prea de-ajuns.
– Pãi, de ce mai stai pe gânduri?
– De! la alta mã gândesc.
Cuc, sã cânte-n miez de toamnã, n-am vãzut de când trãiesc.
Cum o fi la pene oare? Vroi sã-l vãz cu ochii mei!Astfel glãsuind, s-apleacã, ia de jos un retevei,
Merge-aproape – și deodatã: zvârr! cu el în nuc spre babã.

59Ispr[vile lui P[cal[
Speriatã, ea se dete la o parte-atunci, cu grabã;
ăi de sus, de-a berbeleaca, buf! pe pajiște-a cãzut!
Popa sare s-o ridice: – Vai, argate!… ce-ai fãcut?…
M-ai lãsat și fãr’ de soacrã!
– Ce? Pãcalã s-a-ncruntat,
Dumneaei era deci cucul? Cu minciuna mi-ai umblat?Bun!… atunci rãmân, pãrinte, anul nu mi-s-a-mplinit!Popa, n-a mai scos o vorbã… Tremura de necãjit.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
– Doamne! cum îl rabzi pe lume? Na! îți place? se gândea.
El rãmâne… iar în locu-i s-a dus biata soacrã-mea!
XII
EVANGHELIA
Dupã ce-a-ngropat-o popa și pe ea cu cinste mare,
Sta la vatra-i, dus pe gânduri: ce sã mai încerce oare?
Astãzi soacra, ieri nevasta îi plecarã pe vecie.Mai avea un fiu pe lume, doar atâta bucurie.ăi Pãcalã tot în slujbã!
Spre-al sãu fiu deci s-a-ndreptat:
– Dragul tatii! cu-așa diavol, într-o casã nu-i de stat!
Sã lãsãm aicea totul și s-o ștergem amândoi;
Cã de nu, strigoiul ãsta ne rãpune și pe noi!– Ai dreptate, zise fiul. Decât sã ne prãpãdim¤n curând și noi, mai bine, zãu, în lume sã fugim!
Hotãrând ei astfel, haide! popa-și strânge de prin casã
Cãrțile cu slovã veche, și-ntr-un sac adânc le-ndeasã.CUPRINS

60Petre Dulfu
Intr-apoi în cãmãruie, una-alta sã mai cate.
Dar Pãcalã, de pe-afarã, a-nțeles ce gând îl bate.
– Hm! voiești sã fugi în lume, bunule stãpân al meu?Bine, fugi! Dar unde-i merge, am sã te-nsoțesc și eu.
Cu acestea, zvâc! din tindã în odaie el pãtrunde,
ăi sub cãrți în sacul mare al pãrintelui s-ascunde.Din cãmara de alãturi popa-n casã iar când vine,
Mai îndeasã-n sac ce-ndeasã, – dup-aceea-l leagã bine,
ăi sãltându-l pe un umãr: – Doamne! dã-ne ajutor!Cu bãiatul dupã dânsul, a luat-o la picior!
* * *
Merg așa ei multã vreme, când la deal și când la vale,
Pânã, iatã-i, cam spre searã, cã-ntâlnesc o apã-n cale.
Cum s-o treacã? Pod pe-aproape, luntre nu se pomenea.
Râul nefiind prea mare, popa înainte-o ia,
ăi odrasla-i dupã dânsul, cu picioarele prin apã.
Dar deodatã, sacul popii, zup! în râu cu fundul scapã.
De sub cãrți atunci Pãcalã strigã tare, sã s-audã;
– Saltã sacu-n sus, pãrinte! Evanghelia se udã!Popa, dus cu gându-aiurea, își oprește pașii-n grabã:
– Cum? Ai spus ceva, bãiete? pe copilul sãu l-întreabã.
– Eu? Nimic! rãspunse-acesta. Apoi calea și-o urmarã.Dar abia trei pași fãcut-au, sacul, buf! în apã iarã.
De sub cãrți, Pãcalã strigã și mai tare ca nainte:
– Saltã sacul, cã se udã Evanghelia, pãrinte!Popa stã, ridicã sacul, și-nspre-a sa odraslã catã:
– N-auziși nimic, bãiete, nici acum?
– Ba cum nu, tatã!Parc-aud și-acuma încã respicatele cuvinte:
„Saltã sacul, cã se udã Evanghelia, pãrinte!“

61Ispr[vile lui P[cal[
Cine se putea sã strige? Cã p-aicea nimeni nu-i.
Strigãtul pãrea cã vine chiar din fundul sacului!
Bietul popã, hoalbã ochii: – Ce-o fi asta? Dar deodatã
Spre bãiat își ațintește iar privirea-nvioratã:
– Valeu! ce minune, Domnul, azi sã vãd m-a-nvrednicit!ătii, din sacul meu, anume, glasul cui l-ai auzit?
Evanghelia-mbrãcatã numa-n aur și cu file
Aurite pe de margini: aia mi-a vorbit, copile!Ah, ce carte minunatã, dragul tatii! ai vãzut?
Hai la mal… sã strâng la pieptu-mi cartea sfântã, s-o sãrut!
ăi la celalt țãrm al apei într-o clipã ajungând,Nu știa, biet, cum sã scoatã cartea scumpã mai curând!
Când dezleagã sacul însã și zãrește pe Pãcalã,
Popa-ncremenit rãmâne: – Tu ești? Ochii nu mã-nșealã?Vai! trãsni-te-ar sfântul, drace! n-am sã scap în veci de tine?
El țâșni din sac afarã: – Ce? te-ai supãrat pe mine?
Popa, o mâlci pe datã: – Aș! mã vezi tu supãrat?Mã prinsese doar mirarea, când în sac de tine-am dat!
XIII
RÃFUIALA
¤ncotro sã se mai ducã? și la ce? Era și searã.Osteniți de drum, pe malul râului se așezarã.
– Sã mânem aci!
– Prea bine. Ah, stãpânule iubit,
Nici nu știi, în calea asta cât de multe-am pãtimit!Ba în sac sã mã înãbuș, ba în râu sã pier la fund,CUPRINS

62Petre Dulfu
Dar avuși de mine milã, n-ai lãsat sã mã cufund.
D-aia și eu, îndurat-am toate, fãrã sã cârtesc;Doar sã pot, pãrinte dragã, și la drum sã te-nsoțesc!Cuvântând așa, Pãcalã se trântește-alãturi jos,Lângã râu – și, cum se culcã, prinde-a sforãi vârtos.Luna strãlucea pe boltã și-așternea cu mãiestriePeste râu o punte dalbã de luminã argintie.
Iarã popa sta pe gânduri. Sã se culce? ți-ai gãsit!
Parcã mai putea sã doarmã, cum era de necãjit?!Lângã sluga-i adormitã, sta… pãrea cã stã de pazã.Dar deodatã… ce-i dã-n minte? Fața i se-nvioreazã.„Ha! (în gândul sãu își zice). Ai venit și tu cu mine,Nãzdrãvanule? Degeaba! tot scãpa-voi eu de tine!“¤și îndreaptã-n grabã ochii spre copilul sãu apoi:– Hai, cã e târziu, bãiete! sã ne odihnim și noi.– Bine, tatã dragã, haidem!Cu acestea se lungirãăi ei unul lângã altul jos pe iarbã, și-adormirã.Dar Pãcalã, de alãturi, cum dormea cam iepurește.Numai ce se scoalã iute, și prin minte ce-i trãsnește?Schimbã locul, se așeazã… între popã și bãiat:– Iac-așa… Sã stea copilul popii lângã râu culcat.Pe la jumãtatea nopții, luna s-ascunsese-n nor;Vântul apleca-nspre apã crengile rãchiților.Deșteptat din somnu-i, popa se ridicã-n sus tiptil.Zvârle de pe țãrm în valuri… pe iubitul sãu copil.ăi crezând cã-și îmbrâncise nu copilu-n râu, ci-argatul,Zice: – Mulțumescu-ți, Doamne, cã scãpai de necuratul!
Pune iar la urmã capul jos pe-a țãrmului verdeațã,
ăi-adâncit în vise doarme, pânã-n zori de dimineațã!

63Ispr[vile lui P[cal[
Când deschide însã ochii, dup-al zorilor mijit,
ăi zãrește pe Pãcalã jos alãturea lungit,Iar pe-al sãu fiu nicãirea: Vai! sã-nnebuneascã-i vine:– ¤ndrãcitule!… Copilul!… Unde e de lângã mine?Sluga, se ridic-agale: – De!… pe unde-o fi… știu eu?Ce?… te-ai supãrat, pãrinte?
Popa sare ca un leu:
– A! rãpusu-mi-ai și fiul? ¤ți plãtesc eu astãzi ție.Ia stãi! ăi spre el s-aruncã, sã-l sugrume, sã-l sfâșie.Neclintit din loc, Pãcalã, de mânia lui râdea:– Hei… îi zise-n lãturi dându-l, ce te rãțoiești așa?Toți eram aci asearã. Dacã azi bãiatul nu-i,Eu sunt vinovat? Ia seama, supãrãrii frâu sã-i pui!Vezi sã nu te-ntorci acasã cu spinarea jupuitã!Aș! acestea-l scot pe popa și mai tare din sãritã.– Cum? Ce-ai zis? Ce-ai zis! Ha, câine, diavol, șarpe veninos!Ian așteaptã, cã ți-oi da eu! ă-un pietroi luã de jos.Dar Pãcalã se repede, strâns cu dreapta mi-l înșfacã,Iar cu stânga scoate-nscrisul din șerpar: – Pãrinte, iacã!Pe aceastã hãrțulie s-aflã scris ce-mi ești dator!Azi sã mã omori voit-ai, și-aș putea sã te omor!Dar eu nu vroi decât ceea ce se spune-aici în scris!Pregãtește-ți deci spinarea! Auzit-ai ce ți-am zis?
Popa-n brațe-așa voinice lãnțuit când se vãzu,
Din întãrâtatã fiarã, miel îndatã se fãcu.– De! gândea, mã are-n mânã!… e mai tare, din pãcate!ăi-ncepu sã se tocmeascã: – Ian ascultã, mãi argate!Vãd cã-s vinovat și nu vroi împotrivã-ți a mã pune:Ești în dreptul tãu a-mi face tocmai cum înscrisul spune.¤nsã iartã, fie-ți milã, nu mã jupui prea tare.Cãci sã rabd așa durere nu voi fi – mã tem – în stare.

64Petre Dulfu
Cu cosorul pe spinare mulțumește-te a-mi face
O zgârieturã, douã, și mã lasã-apoi în pace.Azi, pe tine-ntâia oarã-i doarã cã m-am supãrat!– Da? sã iert? sã-mi fie milã? Aș? mi-e fricã de pãcat!S-ar putea sã calc înscrisul?… ăi… la urmã… dumneataAi avut vrodatã milã, de când ești, de cineva?De argații d-astã-varã ți-a fost milã – vai de ei –Când sluțitu-i-ai cu briciul?… Ei erau chiar frații mei!Auzind acestea popa, ce sã zicã?… ce sã facã?Anteriul de pe spate și cãmașa și-o dezbracã:– Hai poftim!Dar lui Pãcalã inima i s-a-nmuiat:– Nu-ți fac nici o-nțepãturã!… Iacã! zise. Ești iertat!Ridicându-i sacu-n urmã, îi turnã din el sub nas,Jos pe pajiște grãmadã, cãrțile: – Na, bun rãmas!Eu mã duc… Pe cãrți, pãrinte, sã citești, când îi voi.Sacu-l iau cu mine însã, cã la drum… mi-o trebui.Doar atâta-ți iau simbrie! De-azi, te las cu Dumnezeu!Astfel glãsui flãcãul, și-a plecat în drumul sãu.Chiar atunci – de dup-o culme – rãsãrea și-al zilei domn,Soarele, scãldând în aur câmpul deșteptat din somn.
* * *
– ă-unde-a mers de-aici Pãcalã?
– Stați, mai ascultați la mine!
Pân-aici… nimica toatã; ce-i frumos, de-acuma vine!

65Ispr[vile lui P[cal[
XIV
MIREASA
Dupã ce-a lãsat pe popa lângã râu, precum v-am spus,
Hai! cu sacu gol pe-o mânã – tot a mers pe râu în sus,Pân-ajunse-ntr-o pãdure mândrã, de stejari frunzoși.
Iarã pe un deal acolo: plini stejarii… de gogoși!
– A! gândi Pãcalã-n sine, ia stãi! tot n-am ce sã fac.ăi-a cules gogoși de tufã, câte-i încãpurã-n sac.
Merse-apoi nainte iarãși… Dar deodatã… se opri.
Huiet auzea din fațã… chiote!… ăi… ce zãri?ăir de carã, cu velințe și cu brazi împodobite,
Trase tot de câte patru boi cu coarne poleite.
Oameni și femei prin carã, fete, la urechi cu flori,Lãutari cântând din cobzã și din nai, și din viori.
Ba pe drum pe lângã carã mai veneau flãcãi la rând,
Pe fugari zglobii cãlare, focuri din pistoale dând.Cum vedeți, era o nuntã. Mirele-și ducea acasã
Dintr-un sat vecin într-altul pe iubita lui mireasã.
ăi nuntașii – ca nuntașii! – iubitori de vorbã multã.Cum zãrirã pe Pãcalã, îi strigarã: – Hei! i-ascultã!
Ce ai tu în sacu-acela?
De! glumi el, niște… ouã!
– Bre! de unde-atâtea, frate? Nu poți sã ne spui și nouã?– Cum de nu? Pe coastã, colo, sunt mulțime de copaci
Plini cu ouã d-alde-acestea… sã umpleți… un car de saci!– Zãu? ăi mire, cuscri, oaspeți, – hai și ei la deal, sãracii,
Cât clipești, – sã strângã ouã din copaci, sã-și umple sacii!
Rãmãsese-n drum mireasa, numai singurã-ntr-un car.Cât era de frumușicã, Doamne! Dar plângea cu-amar.
– Mândro! îi grãi Pãcalã, înspre ea pãșind agale,CUPRINS

66Petre Dulfu
Pentru ce, atât de-amarnic, plângi… în ziua nunții tale?
Ea-ncepu mai tare-a plânge. El… din cap a clãtinat:
– Nu ți-o fi pe plac, se vede, omul care te-a luat!
Mã miram și eu, vãzându-l, ce-ai avut de te-ai unitTii, copilã-așa frumoasã, c-un bãrbat așa pocit?– Hei! grãi cu lacrãmi fata. M-am unit, așa crezi, eu?Mã silirã mama, tata! Nu l-au vrut pe-alesul meu!
Auzind așa Pãcalã: – ătii ce, dragã fetișcanã?
Decât sã jelești, mai bine: dracului sã-l dai pomanã!Spune-mi! vrei sã scapi de dânsul?
– Mai mã-ntrebi dacã voiesc?
Pãi… de azi de pânã-n ziuã, tot la asta mã gândesc:Cum sã scap? Ar fi vreo cale?
– Lucru-ți pare-așa de greu?
Fii pe pace, drãgulițo, cã te scap îndatã eu.Dã-te jos și hai cu mine în desiș, colea, devale;Tu sã-mbraci a mele haine, eu sã-mbrac pe ale tale.Ia și sacul meu pe-un umãr, și te du p-aci-ncolea.Ce voi face mai departe eu, aceasta-i treaba mea!
– Bun! ăi-ntr-un desiș intrarã. Fata-n haine de bãrbat
ăi cu sacul lui Pãcalã pe un umãr, a plecat.Iute-n urmã, și Pãcalã, hainele miresi-mbracã,ăi în locul ei s-așeazã. Fața dânsu-n jos și-o pleacã,ăi-o-nvelește c-o nãframã: ca nuntașii duși sã creadã,¤napoi când s-or întoarce, cã-i mireasa-n car pe ladã.
* * *
Iatã-i, prãpãdiți, nuntașii, de zadarnice-alergãri,
Vin, sãrmanii, încãrcându-l pe Pãcalã cu ocãri:
– Mincinosul!… Potlogarul!… Unde-i?… Ia-l de unde nu-i!
Bine, frate, zãu, c-o șterse de pe-aci!… norocul lui!

67Ispr[vile lui P[cal[
C-ar vedea acum pe dracul!… D-alde-acestea îndrugând,
Pe la locul lor prin carã așezatu-s-au la rând.
Apoi: „Cea, bou! Hãis, plãvane!“ nunta iar la drum pornește.
Mirele vedea, nu-i vorbã, cã mireasa-n jos privește,ăi cã-și ține-ascunsã fața, sub nãframã, tot mereu.
¤nsã… ce-are-a face? „Las-o“, el și-a zis în gândul sãu.
Plânge, ca orice mireasã… Are sã se potoleascã!D-unde sã-i fi dat prin minte, rãu, ceva, sã bãnuiascã?
Tot așa acasã-n urmã, când se veseleau toți, bând,
Cã-i vrun șiretlic la mijloc, cui i-ar fi trecut prin gând?Se mirau d-un lucru numai, unii: cum – cu tot amarul –
Carã-atât de des mireasa, vin, la gurã, cu paharul?
. . . . . . . . . . . . . . . . .
Dupã cinã, când nuntașii pe acasã toți plecarã,
Ginerele și mireasa în odaia lor intrarã,
Iar mireasa, ia de mânã pe-al ei mire – tãmâiat,Ochii tot în jos ea-i ține: – ătii ce, dragul meu bãrbat ?
O viațã nouã-ncepe d-azi încolo pentru mine,
ăi cu Dumnezeu tot lucrul sã se-nceapã este bine…Fii bun, lasã-mã o clipã, singurã, netulburatã,
Sã mã-nchin pe prisp-afarã celui ce la toți ni-e tatã!
El, știind cã fata-n silã îl luase, nu de voie,
ăi temându-se cã fuge: – Aș! îi zise. Ce nevoie?
Altãdatã n-ai tu vreme sã te-nchini, oricât poftești?– Vezi? oftã atunci mireasa, amãrâtã. Vezi cum ești?
Țiu și eu l-atâta lucru… Doar atâta te rugai!
ăi sã nu mã lași? Of! Doamne! Pentru ce mã mãritai?…Nu cred însã… nu se poate… sã-mi nesocotești rugarea!
Vrei tu între noi sã intre, chiar de-acuma, supãrarea?
Lasã-mã… cã nu fug, frate! Nici nu stau cât lumea doarã!Uite, leagã-mã de glezne, dacã vrei, cu-aceastã sfoarã,

68Petre Dulfu
Ca sã n-ai gând rãu. ăi ruga de-i vedea cã prea mult ține,
Scuturã de sfoar-o datã. ¤ntr-o clipã-s lângã tine!
Auzind așa bãrbatul, – hai! o leagã d-un picior.
– Du-te! dar sã nu stai prea mult, soro, sã te-ntorci cu zor!
Te aștept!
Pãcalã pleacã. Iar în tindã, se oprește.
De la glezne-și taie sfoara. ¤ntr-o ladã scotocește,
Scoate de la fund veșminte bãrbãtești… pe-a sa mãsurã,
ăi-mbrãcându-le-ntr-un suflet, dã din tindã-n bãtãturã.
Vede-un țap dormind pe prispã. Haț! de coarne sfoara-i
leagã
Sare pe din dos pârleazul, apoi… tunde-o, nene dragã!
Nevãzut pe loc se face.
Câinii, deșteptați, lãtrarã.
Mirele-auzi un zgomot și lãtrat de câini pe-afarã,
Dar credea cã la mireasã hãmãiesc… și mai stãtu.
– De! gândea la urmã-n sine. S-a-nchinat destul acu!
ăi smuci de sfoar-o datã. Aș, nimic!
– Bre! Tot se roagã?
Ce atâta rugãciune? Nu cumva-i lipsește-o doagã?
Mâine, frate, dimineațã… sã se-nchine, vreme n-are?
Apoi iar smuci de sfoarã, cu putere și mai mare.
O chemã-n aceeași vreme și din gurã pe mireasã:
– Hei! la naiba, fã! Mario! n-ai sã vii odatã-n casã?
Dar cu cât mai tare dânsul de frânghie scutura,
Cu atât mai mult mireasa înapoi parcã se da.
Da’ nerãbdãtorul mire auzi și-un zbierãt, care
Semãna a behãire, nu a glas de fatã mare.
Speriat atunci, românul se repede afarã-ntins.
Of, și cum s-arãt prin vorbe ciuda care l-a cuprins:
Când, în loc sã dea cu ochii de-al miresei chip frumos,
El se pomenește-n fațã-i – cu urâtul țap bãrbos?!

69Ispr[vile lui P[cal[
XV
PÃCALÃ șI TÂNDALÃ
Pe Pãcalã-n vremea asta l-au tot dus departe pași-i.
Iatã-l în pãdurea unde se-ntâlnise cu nuntașii.Merge pe un drum, alene, printre ulmi, tot merge-ntruna,
Ne’nsoțit în cale-i decât de stãpâna nopții, luna.
Când, deodatã, ce zãrește, jos, culcat în drumul sãu?E un om! gândea-ntru sine… A, ba uite!… sacul meu!
Sacul cu gogoși! Mireasa, neavând puteri sã-l care,
L-o fi aruncat, se vede, jos, aicea, din spinare.Bine cã-l gãsii! E noapte. Ia sã fac și eu popas.
ăi pe sac lãsându-și capul, ce mai pui de somn a tras!
Iarã când fãclia zilei, sus pe-o culme, se aprinse:El luã-n spinare sacul și din nou la drum o-ntinse.
Dar abia trecu o vale și-un muncel, când numai iatã
Cã pe drum, din ceea parte, alt drumeț i se aratã:
Tot ca el, c-un sac pe umãr – tot așa de zvelt, de nalt.
Amândoi coboarã sprinteni unul înspre celãlalt.ăi-ntâlnindu-se devale fațã-n fațã, stau pe loc,
Sub un ulm cu frunza deasã:
– Bunã vremea!
– Bun noroc!
– Ce-ai acolo-n sac, fârtate?
– Niște nuci am de vânzare,
A rãspuns, glumind, Pãcalã. Dar tu-n sacu-acela mare?– Eu? ehei! grãi strãinul. Niște lânã! Cât trãiești,
Tot sã cauți, frate, lânã ca aceasta nu gãsești!– D-apoi nucile din sacu-mi zise iar Pãcalã-n șagã,
N-ai mâncat tu nuci ca astea de când ești, fârtate dragã!CUPRINS

70Petre Dulfu
– Ce spui? întrebã strãinul. Vrei sã le desfaci mai iute?
Hai atuncea… târgu-i gata! Sã schimbãm… pe nevãzute!
– Haidem! ăi schimbarã sacii, fãr-a se mai fi gândit.Dar când îi dezleagã, ce vãd? Amândoi s-au pãcãlit.
Ãla-n loc de nuci, în sacu-i, cu gogoși se pomenește;
Iar Pãcalã-n loc de lânã, mușchi în sacul sãu gãsește.
Pricepând ei cum și ce fel, se ridicã drepți, privesc
Țintã unul înspre altul, și-ntr-un hohot izbucnesc.Dup-aceea: – Mãi! se-ntreabã: Cine ești tu?
– Eu? Pãcalã!
– Cel vestit în toatã țara?
– Da! Iar tu?
– Eu sunt Tândalã!
– A! Tândalã? Tu ești ãla? Te cunosc și eu din nume.Mi s-au povestit, mãi frate, despre tine, multe-n lume!
¤n pãcãlituri ești meșter, cum se vede, tot ca mine.
Ha-ha! știi ce bine-mi pare cã m-am întâlnit cu tine?– D-apoi mie? Vino-ncoace!
ăi cu drag la piept s-au strâns.
ăi c-o strângere de mânã frați de cruce ei s-au prins.Martori fost-au la prinsoare: ulmii, soarele preasfântul.
ăi plecarã, nãzdrãvanii, sã cutreiere pãmântul.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Dar deodatã-ntr-o poianã, se oprirã amândoi:
– Mãi Pãcalã, ian ascultã, lumea-i strâmtã pentru noi,Prea e strâmtã ca sã batem împreun-aceeași cale,
Ia-o tu la deal încolo, iarã eu p-aici, la vale.
– Ai dreptate, mãi Tândalã. Du-te… umblã sãnãtos.ăi-au luat-o prin pãdure: unu-n sus, iar altu-n jos.

71Ispr[vile lui P[cal[
* * *
Cât or fi umblat ei, nu știu – mai pe șes, mai pe la munte;
ătiu doar cã-ntr-o zi, Tândalã nimeri-ntr-un sat de frunte.Era zi de sãrbãtoare. Gloatã-n drum, și gãlãgie.Chiar atunci ieșise lumea de la sfânta liturghie.Când ajunse-n dreptul gloatei de femei și de bãrbați,El stãtu-n loc: – Bunã vremea! Ce mai nou p-aici, fãrtați?– De, drumețe, ce sã fie? Uite… oameni-au rãspunsNe-a ieșit cam slab porumbul. Ploaie n-am avut de-ajuns.Darã pe la Dumneavoastrã?
– E-he-he! La noi în sat?
Când ați ști! grãi Tândalã.
– Ce? sãtenii-au întrebat.
– Ascultați minunãție!… La o casã… este-un ou…Cât sã spun cã e de mare? Mare, nene, cât un bou!– Cât un bou? Ha-ha! se poate? izbucnirã toți deodatã.Asta-i d-alea de prin basme… Fugi, cã prea e gogonatã!
– Ba e adevãr, cum este cã pe cer un mândru soare
Arde luminos în astã sfântã zi de sãrbãtoare!Zise, vrând sã-și întãreascã spusele din nou, Tândalã.Oamenii, ca arși sãrirã:
– I-auziți-l! Ce-ndrãznealã!
Cum cutezi, în fața noastrã, a fruntașilor din sat,Sã trântești minciuni de-acestea, omule nerușinat?ăi sãrind pe el cu toții, iute-n lanțuri îl legarã,L-au bãgat la gros – și-acolo pân-a doua zi-l lãsarã.Dimineața urmãtoare, vin din nou fruntașii, iatã,ăi mi-l scot din închisoare, ca sã-i facã judecatã.– Oameni buni! primarul zice, ați vãzut cu ce minciunãA umblat sã ne prosteascã ieri acest, „împușcã-n lunã!“Pentru-atâta cutezare, ia gândiți-vã deci bine,

72Petre Dulfu
ăi sã-mi spuneți: ce pedeapsã credeți cã i se cuvine?
– La rãcoare! strigã unul, șeazã trei sau patru luni,
Sã vedem, o s-aibã poftã sã mai toarne la minciuni!– Aș! un altul zice, „duba“? Nu crez minte sã-l învețe!
Ia sã-l cumințim mai bine cu vro douãzeci de bețe?
Dar pe când așa cu toții ei stãteau la chibzuialã:
Cum? de unde pânã unde? numai iacã și Pãcalã,
Chiar atunci, din întâmplare, nimeri-n același sat,ăi-ajungând în dreptul obștei, locului și el a stat.
– Bunã ziua! Cum o duceți? Ce mai nou p-aicea, frați?
– De! rãspunse unul. Uite! suntem foc de tulburați!Ieri, aci, cu noi de fațã, hoțu-acesta, mâini legate,
A mințit cã-n sat la dânșii este-un ou… Dar ce ou, frate?
Cât un bou! Mai auzit-ai astfel de minunãție?Ou pe lume-i cu putințã, mare cât un bou sã fie?
. . . . . . . . . . . . . . . . .
Nãzdrãvanul de Pãcalã, la Tândal-atunci privește
ăi mustața rãsucindu-și: – De! mai știu și eu? grãiește.
Ouã de așa mãrime, nici vãzut-am pe pãmânt –Mãcar cã destulã lume treierat-am de când sânt –
Nici n-am auzit vreodatã pomenindu-se c-ar fi…
Dar cu ochii mei vãzut-am o minune și mai și!Fraților! ¤n satul nostru, la o casã-n bãtãturã,
Este-o namilã de rațã… știți ce mare? cât o șurã!
– Valeu! Ce spui? Cât o șurã? oamenii-ntr-un glas grãiesc.ăi privirea spre Tândalã, toți pe loc, și-o ațintesc.
– Pãi… atunci… îngânã unul, ãsta n-a mințit, sãracul,
Rațe d-alea pot sã facã ouã cât un bou, la dracul!– He! ba și mai mari! zic alții. Sã-l lãsãm, de drum sã-și cate!
¤nfundând pe om la dubã, i-am fãcut o nedreptate!

73Ispr[vile lui P[cal[
– Da, așa-i! rãspund cu toții.
ăi din lanț îndata mare
Pe Tândalã-l slobozirã, mai cerându-i și iertare.
Ba le-a dat și bani chiar obștea, l-amândoi, o sumã bunã:
Doar sã tacã, de-nchisoare nimãnui sã nu mai spunã!
Dânșii, ce era sã facã, bieții? N-au zis ba… Primirã.Când a fost sã plece însã, râsu-abia și-l stãpânirã!
ăi s-au dus sã-mpartã banii, sub un tei… Dar lui Tândalã
¤i veni cu cinci parale mai puțin ca lui Pãcalã.Iar pe vremurile-acelea, cinci parale… bani erau,
Nu ca astãzi! Cum s-o dreagã? Mãrunțiș defel n-aveau.
– ătii ce? glãsui Pãcalã. Astãzi n-ai, cred, nici un zor.La nevoie sã mã cauți! Cinci parale-ți sunt dator
Ți le-oi da. Rãmâi cu bine!
– Bun!… ăi iar s-au despãrțit:
Unul spre apus plecat-a, celãlalt spre rãsãrit.
XVI
¤NVIEREA MORȚILOR
Dete gerul, și Pãcalã, rupt de drum, de neodihnã,
¤ntr-un sat se așezase, iarna s-o petreacã-n tihnã.
Ci sãtenii – hoți cu toții, spre fãrãdelegi porniți –
C-un așa om printre dânșii, nu puteau dormi tihniți.¤nvârteau deci la șuruburi: doar din sat îl vor urni!
Când vãzu așa Pãcalã, știți prin minte ce-i trãsni?
„Mã voi face mort“, își zise. „Asta… are sã le placã!Vreau sã-i vãd, când mort zãcea-voi, ce vor spune? Ce-au sã
facã?“CUPRINS

74Petre Dulfu
ăi ieșind din sat, p-un crivãț – ce prin oase te tãia –
Pe zãpadã-n drum se-ntinse și-a rãmas lungit așa.
Când au dat de el sãtenii, se-ncrucirã: – Tii! s-a dus!Bine cã scãparãm, frate! Slavã Tatãlui de sus!
Un sicriu de brad pe urmã grabnic i-au înfiripat.
ăi-n sicriu, cam pe-nserate, câțiva oameni l-au culcat.Unde sã-l așeze însã? ¤n bisericã-l cãrarã,
ăi acolo, doar cu sfinții, peste noapte mi-l lãsarã.
Dar pe când stãtea el țeapãn, în sicriu, culcat pe spate,ăi cu mâinile-amândouã peste piept încrucișate,
Ce fel, d-unde pânã unde, numai iacã și Tândalã,
¤n biserica deschisã: – Vai, prietene Pãcalã!Cum te prãpãdiși de tânãr! începu sã-l cãineze
ăi-a rãmas acolo-n casa Domnului, sã-l privegheze.
. . . . . . . . . . . . . . . . . .
Liniște-mprejur. Doar sfinții pe icoane zugrãviți
Se pãrea cã privegheazã mortul și ei neclintiți.Pe la miezul nopții însã pași Tândalã auzi…
„Cine-i?“ se gândea, și grabnic dupã ușã se-ndosi.
Ce sã vazã dup-aceea? ¤n bisericã, mãi frate.Doisprezece hoți intrarã, toți cu câte-un sac pe spate;
ăi din sacii grei turnarã jos, lângã sicriu, grãmadã
Numai bani lucioși de aur, mulți, de-ar fi umplut o ladã!
Hai sã-mpartã-apoi bãnetul, între ei, cu bucurie;
Cã un mort e lângã dânșii, parcã nici nu vroiau sã știe!Ba, de lângã bani, de-alãturi, câte unul mai chefliu,
Arunca voios privirea și-nspre mortul din sicriu,
Cuvântându-i: – Ei, Pãcalã! tu, care-ți râdeai de toți,Vino de ne pãcãlește și pe noi azi, dacã poți!
Aș! el fãrã de suflare, sta cu mâinile pe piept.

75Ispr[vile lui P[cal[
Dar deodatã ce-i abate? Din sicriu se-nalțã drept.
ăi cu glas, cât poate, strigã: – Morților! sãriți cu toții,
ăi veniți! cãci în lãcașul Domnului intrat-au hoții!Iar Tândalã din ungherul unde sta ascuns de fricã,
Auzind aceste vorbe, hop! și dânsul, se ridicã,
Umflã iute-n brațe scânduri, cozi de prapore-nvechite.Cârji ce se gãseau acolo dupã ușã-ngrãmãdite;
ăi trântindu-le pe toate, zdranga! la pãmânt din greu,
Strigã cât îl ține gura: – Viu, bre! Sunt pe-aci și eu!Hoții, sãgetați atuncea d-un fior prin piept, lãsarã
Acol
ó și bani, și totul – și-au țâșnit pe ușã-afarã!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Iarã cei doi frați de cruce, când la urmã se trezesc
¤n bisericã doar singuri: stau o clipã, se privesc.Dup-aceea-i umflã râsul pe-amândoi:
– Ce, mãi Pãcalã?
Vasãzicã, nu muriseși! Viu erai!?
– Cum vezi, Tândalã!
Dar tu? chiar la țanc aicea, cum, de unde mi-ai picat?
– Eu? neavând lețcaie-n pungã, sã te caut am plecat,Cum ne fuse, știi tu, vorba, pentru cele cinci parale,
Sã mi le plãtești! Când colo, cã ești mort aflai în cale.
Alergai grãbit… și lacrãmi am vãrsat pe-al tãu sicriu.Cã-i o glumã de-ale tale, d-unde se putea sã știu?
Pân’ nu-ți auzii cuvântul!
Dar pe când ei doi vorbeau
Cam așa nãuntru, hoții, pe afarã, ce fãceau?
Dup-o fugulițã bunã, se opriserã deodatã;
Se putea sã pãrãseascã o comoar-așa bogatã?Hotãrârã a se-ntoarce unul înapoi din drum
La bisericã… sã vadã ce mai e pe-acolo, cum?

76Petre Dulfu
Care sã se-ntoarcã însã? Fiecare se temea.
¤n sfârșit s-alege unul… hai! inima-n dinți și-o ia,Merge-ncet… își vârã capul pe fereastrã… Iar Pãcalã,Haț!… din cap îi ia cãciula și i-o-ntinde lui Tândalã:– Pentru cele cinci parale, na, mãi, ține-o! ți-am plãtit!Hoțului atunci, de fricã, rãsuflarea i-a pierit.Nu știa, biet, cum sã-și scoațã capul mai cu repejune.S-o zbugheascã!
– Ce-i? zic soții-i.
– Rãu, cu groazã el le spune.
Ni s-au dus pe copcã banii! Hai, s-o ștergem! Ce mai stați?¤n bisericã-nviat-au morți atâția, mãi fãrtați:Cã din tot bãnetul nostru – din grãmada aia mare –Câte cinci parale doarã le-a venit, de fiecare.Iarã unuia… nimica! ă-ãilalți morți, bãtu-i-ar hula!ătiți cum îi fãcurã parte? mi-au luat din cap cãciulaăi i-au dat-o!
– Valeu! Haidem! c-or veni, trãsni-i-ar Sfântul!
S-o tulim! grãirã hoții. ăi-au fugit mâncând pãmântul.
* * *
Iar Pãcalã și Tândalã? împãrțirã, stând jos ghem,Galbenii-ntre ei. Pe urmã: – Sãnãtoși sã ne vedem!
XVII
PÃCALÃ ÎNSURAT
Scumpã este tinerețea, dulce-i viața de flãcãu,Ca o pasãre prin crânguri, sã trãiești de capul tãu;Nimeni grija sã ți-o poarte, nici tu grija nimãnui:CUPRINS

77Ispr[vile lui P[cal[
Noaptea unde te apucã, mâna cãpãtâi sã-ți pui
ăi sã dormi, pân’ te deșteaptã soarele de dimineațã.
Dup-un timp, te saturi însã și de-acest fel de viațã.
ăi din zi în zi – p-al vieții plai cu flori ce râd la soare –
Simți cã tot mai greu ți-e drumul, fãr-o soațã iubitoare.Ce sã-i faci? Așa-i – pesemne – scris în pravila cereascã.
Nu-i fãcut pe lume omul singur traiul sã-și trãiascã!
Astfel ajunsese-n urmã și Pãcalã! Nicãirea¤i pãrea cã nu mai poate sã-și gãseascã mulțumirea.
O ducea și zi și noapte, sãrãcuțu,-ntr-un oftat,
¤i venise, pasãmite, și lui vremea de-nsurat;Sã te-nsori? Din gurã lesne-i vorba asta de grãit;
Lucrul însã, Doamne, greu e de adus la bun sfârșit!
Dac-ai ști, – când vii ca mire de l-altar spre vatra ta,Cã-n locașu-ți, cu mireasa, fericirea va intra,
Ce-ai mai zice? Dar se poate amãgiri sã ai, cam mari,
Sã-ți aduci pe dracu-n casã, cu ospãț, cu lãutari;ăi sã nu-l poți da pe ușã, nici cu arhierei, afarã.
Cum sã faci, ca mai la urmã rãu sã n-ai de ce sã-ți parã?
Ești sãrac și iei sãracã? Amãrât îți este traiul;Grijile se țin de capu-ți, cum de oi se ține scaiul.
Iei bogatã? Intri slugã. Foc ți-e prânzul, foc ți-e cina.
¤n locașul tãu cânta-va nu cocoșul, ci gãina.Iei urâtã? Ți-e urâtã! Ia frumoasã, ca sã-ți placã!
Dar atunci… plãcere oare numai ție o sã-ți facã?
Le știa el astea toate! ¤nsã: – Ce-o da Dumnezeu!„Rãu cu rãu“, gândea-ntru sine, „dar mai rãu e fãr’ de rãu“.
ăi colo, prin cârneleagã, și-a vãzut cu ochii visul;
¤și avea-ntr-un sat: soția, casa lui, cu tot dichisul.

78Petre Dulfu
* * *
Douã-trei luni… vorba ceea: „Sita nouã-n cui se ține“.
Cu tovarãșa-i, Pãcalã, a trãit… nespus de bine!
Dar mai este-o zicãtoare: Boii se cunosc la jug…Pe român, ce poate, nu-l știi, pân’ cu el nu intri-n plug.
Tot așa, biet, și Pãcalã, numai dupã luni vro șase
Pricepu deplin, viața cam cu cine și-o legase.Soața lui era, se zice, întru toate potrivitã,Nici prea-prea, nici foarte-foarte; nici frumoasã, nici urâtã;Nici bogatã, nici sãracã prea afarã din mãsurã;Un cusur avea ea, numai: cã era… cam rea de gurã,
Când se nimerea sã-și iasã din sãritã mai ales….
Iar aceasta, din pãcate, se-ntâmpla… așa de des!Zi cu zi, din clipã-n clipã! Cãci nimicã nu-i plãceaSã se facã-n casã altfel, decât cum o zice ea.Vorba ce-a grãit o datã sfântã trebuia sã fie,De i-ar fi ieșit din gurã cea mai boacãnã prostie!ăi era de-ajuns, din vorbã, el c-un pas mãcar sã-i iasã
Ca, de gura ei, sã n-aibã toatã ziua pace-n casã.
¤ncepea din zori, drãguța, strigãtele-i și ocara,ăi sfârșea cu cicãlitul, când pica de somn doar, seara.
La-nceput, zâmbea Pãcalã: „Las’! cu timpul, s-o-mblânzi“.
Aș! ea se fãcea – zmeoaicã – mai cu draci din zi în zi.
„Hm! așa voiești s-o ducem veșnic, scumpa mea soție?
Liniște-n cãsuța noastrã niciodatã n-o sã fie?“(Astfel dânsul într-o noapte se gândea, cu ochii-n grindã,Neviind, ca-n vremuri bune, somnul, genele sã-i prindã;Cãci odoru-i de nevastã pân-atunci îl cicãlise,Pentru… o nimica toatã, ce prin minte îi trãsnise.)
Poale lungi și minte scurtã! vrei, în loc sã-ți fiu bãrbat,
Sã-mi fii tu stãpânã mie? Sã mã porți ca p-un argat?

79Ispr[vile lui P[cal[
Bine! fii pe pace darã! Pân-acuma n-am fost bun.
Ai sã vezi de-aci nainte cum știu eu sã mã supun!“ăi abia-nspre ziuã, bietul, ațipi cu vai, cu chiu.Dar în faptul dimineții: – Hei! nu vezi cã e târziu?Mișcã-te! i-ncepu deodatã, iarãși, soața-i arțãgoasã.El cãscã la dânsa ochii:
– Ce-i, puicuțã drãgãlașã?
– Prostule! mã iei la vale? Ah, cã nu te ia vrun drac!Vreau sã cos azi. Pleacã iute, cumpãrã-mi din târg un ac!Dar, ia seama, pân-acasã… calea-i lungã… Pune-l bine!Nu cumva sã-l pierzi!
– Aș!… dragã… N-avea grijã… las’ pe mine!
ăi plecã la târg Pãcalã… Când se-ntoarse, pe-nserate:– Ei! grãitu-i-a femeia… Acul!… unde e, bãrbate?– De, nevastã, ca sã nu-l pierd, – unde ciorile sã-l țin? –De la târg, pe drum încoace, mai venea și-un car cu fân,¤l pusei în car! ăi-acuma, la sosire-am rãscolitFânul fir cu fir… Degeaba! acul nu l-am mai gãsit!
Auzind aceste vorbe, foc ea se fãcu și parã.
– Vai! se repezi cu gura, trântorule! pierde-varã!Nici mãcar de-atâta lucru nu fuși harnic sã-ngrijești?Cum? în fân se pune acul?
– D-apoi unde?
– Tont ce ești!
Trebuia-n cãmașe, uite, icea sã-l înfigi, la piept.Dare-ar naiba sã dea-n tine!… sã te facã mai deștept.– ¤n cãmașe? Bine, dragã, las’ c-așa fac altã datã!Iart-acuma!
Aș! femeia, toatã seara stã-mbufnatã!
Iar în ziua urmãtoare: – Hai! restitã-i zice iarã,Este vremea plugãriei. Nu vezi toți din sat cum arã?

80Petre Dulfu
Numai boulenii noștri, rumegã nepuși la jug.
Plugul ni-e stricat. Mergi iute, ia din târg un fier de plug!Dar sã nu-l pierzi și pe-acela, ca și acul ieri, creștine,C-apoi… nu știu ce se-ntâmplã!
– Aș! Se poate? Vai de mine!
ăi plecã din nou Pãcalã. Iarã când s-a-ntors acasã:– Ei, venit-ai? Unde-i fierul? Pune-l ici, sã-l vãd, pe masã.– De, nevastã, nu-i nici fierul! Sã-l înfig la piept am vrut,Cum mi-ai zis… Pân’ ce cãmașa-mi, uite-o! zdreanțã s-a fãcut.Crezi c-a stat înfipt o clipã? Aș, cãdea mereu la vale!Ce era sã-i fac la urmã? ¤l lãsai acolo-n cale,ăi venii cu mâna goalã.
– Vai, trãsni-te-ar! Ești în firi?
I-auzi! în cãmașã? fierul?!
– Da, femeie! ce te miri?
Sã-l înfig aci-n cãmașã, nu mi-ai zis chiar tu? La dracul!Ai uitat de ieri pân-astãzi?
– Acul, trântorule! acul!
Iarã fierul, la spinare, trebuia sã-l fi adus,Dac-aveai un pic de minte. Adormi-te-ar Ãl de sus!– La spinare? Bine, puico, mâine-așa voi face… lasã!ăi a doua zi, Pãcalã, c-un ogar veni acasã.¤n spinare-l adusese. I-atârna pe spate, mort.– Na! abia mã țiu. Puterea mi s-a dus, de când îl port.– A! femeia, când îl vede, iar pe el cu gura sare.Ce-ai fãcut? ¤nnebunit-ai?
Iar Pãcalã: – La spinare!
La spinare, nevestico, l-am luat, precum mi-ai spus.ăi povața ta-nțeleaptã, uite-n ce hal m-a adus,Doar o ranã mi-e spinarea! Dacã nu-l strângeam de gât,Ca sã-și dea pe loc suflarea, pace! m-ar fi omorât.Dânsa tremura de ciudã: – Aolio! ce nãtãrãu!

81Ispr[vile lui P[cal[
Piei din ochii mei, române! când te vãd îmi vine rãu.
¤mi pãreai mai treaz la minte, pân-acum, și mai cu rost…
Dar de la o vreme… nu știu! vãd cã dai în gropi, de prost!Cum se poate-n lumea asta om cu cap așa nãuc?
Of! mai bine… ia-mã, Doamne, decât tot așa s-o duc!
– Nu pricep, grãi Pãcalã, pentru ce te-ai supãrat,Când eu am fãcut, nevastã, chiar cum tu m-ai învãțat.
– Eu te-am învãțat vrodatã, eu, asemenea prostii?
Ah! te-ai îmbãtat, pesemne, ce vorbești, tu nici nu știi!Fierul, zis-am, la spinare sã-l aduci, bre, nu-nțelegi?
Iar ogarul, cu o sfoarã trebuia de gât sã-l legi;
¤ntr-o mânã, de mâncare – pâine, sau vrun os – sã iei,ăi sã-l chemi frumos, grãindu-i: cuțu, cuțu, na, Grivei!
– Tii!… așa e! Vezi, pãcate? asta nu mi-a dat prin minte.
Bine cã-mi spuseși, femeie, las’ c-așa fac d-azi nainte!– Zãu, sã-ți bagi în cap, bãrbate, mințile, de-acu, mai bine.
Cã de nu… te dau la naiba! mult, eu n-o mai duc cu tine!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Ziua urmãtoare însã, iatã, intrã o vecinã
La nevasta lui Pãcalã, și-i grãiește: – Soro, vinã!Vinã pânã-n drum la poartã, repede, sã-ți vezi bãrbatul.
Cum de-a lui prostie râde, de se prãpãdește, satul!
Ea la poart-atunci se duse tot fugind – și ce sã vadã?¤i venea de supãrare, de rușine-n drum sã cadã!
Soțul ei târa de sfoarã dupã sine, cãtre casã,
De la târg, o jumãtate de purcel ce cumpãrase.ăi-aruncându-i bucãțele dintr-o pâine: – Vino, hei,
¤i zicea mereu din gurã, cuțu, cuțu, na, Grivei!
– Vai! nevasta iar, cu gura, de la poartã l-a luat.Dar aceasta ce mai este?
– Ce? nu vezi? Te-am ascultat!

82Petre Dulfu
L-am legat c-o sfoarã… uite-l!
– Ei! acum… s-a hotãrât!
Piei din ochii mei! De tine, sunt sãtulã pânã-n gât.Nici sã nu mai intri-n casã! Sã te duci, unde și-a dusMutul iapa! Surdul roata! Auzit-ai ce ți-am spus?¤nțeles-ai? Om cu mintea zãpãcitã și neroadã!Iar Pãcalã: – Vezi, nevastã? D-aia n-are ursul coadã!Tu mã-nveți prostii, și tot tu, când le fac, mã dojenești?Cum mi-ai zis fãcui, întocmai! Pentru ce dar mã gonești?– Piei, zãnaticule! N-auzi? Sã te vãd în fața mea,Când o face plopul pere, sau… când ceafa mi-oi vedea!Pâine, sare, pe un taler, de-azi nainte eu cu tineSã mãnânc… ferit-a Sfântul! Moartã sã mã vezi mai bine!
– Vasãzic-așa ți-e vorba, soțioara mea cea bunã?
Zile fericite nu vrei sã mai ducem împreunã?Bine, dragã! Niciodatã n-am cãlcat cuvântul tãu!Iacã, te ascult și-acuma: plec! Rãmâi cu Dumnezeu!Sufletul deși mã doare.
– Drum bun! Du-te și te-neacã,
Unde-i gârla mai adâncã! – de durere ca sã-ți treacã.Fã ce ți-o plãcea, bãrbate, numai șterge-o și mã lasã,C-un neghiob ca tine nu vreau sã mai țiu de astãzi casã!ăi intrând femeia-n tindã, îi trântește ușa-n nas.El? atâta așteptase! A plecat cu grabnic pas.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
– Iatã-mã scãpat!… De-acuma, certe-se cu cine-i place!
Ea trãgea tot cea!… eu, hãisa! Nu ne potriveam și pace!

83Ispr[vile lui P[cal[
XVIII
STRECHEA
Despãrțit de-a sa nevastã ce-i fãcea viaț-amarã,
Iatã-l iarãși pe Pãcalã, singur, treierând cea țarãăi râzându-și de-ale lumii neghiobii, azi într-un sat,
Mâine-ntr-altul, ca-nainte, pân-a nu se fi-nsurat.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
¤ntr-o zi de primãvarã, cum mergea spre-un sat la vale,
Stete-un pic sã mai rãsufle sub un paltin, lângã cale.
Iar în fața lui, pe-o coastã, doi sãteni, porumb sãpând,Povesteau, ca sã le treacã vremea lungã mai curând.
ăi de sus, a lor cuvinte, vântul cu suflarea sa,
Pân’ sub paltin la urechea lui Pãcalã le-aducea.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
– Vai! spunea dintr-înșii unul. Mulți o pat cu-a lor neveste.
Dar ca badea Stancu, altul, tras pe sfoarã, nu mai este!
– Da! tovarãșu-i rãspunse. Ce om bun! sã-l pui la ranã!
Ce om de-omenie, Stancu! Iar nevasta-i… o vicleanã!Cum se vede singuricã – hai, sã mai uitãm amarul! –
Pune-te pe trai, leicuțã, cu cumãtru-sãu, morarul!
Pânã când i-aproape vremea ca bãrbatu-sãu sã vie…E știut de toatã lumea, frate!… numai el n-o știe!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Auzind Pãcal-acestea, de sub paltin s-a sculat:
– Hm! așa cu Stãnculeasa? Apoi, iatã-mi-l în sat.
– Badea Stancu unde șade?
– Colo! i-arãtã o fatã.
ăi ajuns în dreptul curții, intrã pe portițã-ndatã.CUPRINS

84Petre Dulfu
Stancu, om cam sur la plete, dar voinic la-nfãțișare,
¤și dregea-n ogradã plugul.
– Bunã vremea, gospodare!
– Bun sosit la noi, drumețe! Ce poftești?
– Pãi slujbã cat.
ăi venii sã-ntreb în treacãt: n-ai nevoie d-un argat?– He, ba cum de nu? Ia spune: cât îmi ceri pe-un an simbrie?Numai pe un an de zile vrei tocmeala sã ne fie?
– Eu, la dumneata, jupâne, nu cu anul mã-nvoiesc!
Pânã ți-or urla în vatrã, lupii, vroi sã te slujesc!Platã, n-am sã-ți cer nimica… lasã… ne-nțelegem noi!Sã mã vezi întâi la lucru… ăi-o sã-mi dai ce-i crede-apoi.Aș avea o rugã doarã… Firea mea e cam ciudatã!Când și când, așa, m-apucã… strechea parcã, dintr-o datã
ăi la fugã peste câmpuri simț nevoie-atunci s-o șterg,
¤ncotro mã-ndreaptã ochii! și sã fug! sã fug! s-alerg!Vreme cam de-un ceas! Pe urmã, când am isprãvit cu fuga,Viu, muncesc din nou, cât zece!… Iatã care deci mi-e ruga,Sã mã lași s-alerg în voie, când meteahna asta-mi vine…¤ncolo… sã nu ai teamã!
– Doar atâta-i tot? Prea bine!
Te-oi lãsa! rãspunse omul. Iar în sine: „Tii! gândea,Ce mai chilipir! Simbrie… cât voi crede! ăi-o sã stea:Pânã mi-or urla în vatrã… lupii! Ha, ha! Sã-mi trãiascã!Niciodatã, cum s-ar zice, n-are sã mã pãrãseascã!“
* * *
Dimineața urmãtoare, Stancu și al sãu argat
Au ieșit la câmp cu plugul, s-apucarã de arat.Dar colo spre-amiazi, deodatã, locului Pãcalã stete:
– Simt cã-mi vine strechea, bade. Eu o șterg!
– S-o ștergi, bãiete!

85Ispr[vile lui P[cal[
ă-unde-o ia-nspre sat la fugã! Fuge… sufletul sã-i iasã!
Zboarã, peste câmp… de-a dreptul spre-a stãpânului sãu casã!Stãnculeasa-n vremea asta, pe acasã, ce fãcea?Cu cumãtru-sãu morarul, în odaie, petrecea.Dumneaei, femeie-n floare, nãltișoarã, durdulie,Iar morarul, tot ca dânsa! om, sã nu-l dai pe o mie!Dar privind pe geam afarã, ea deodatã-ngãlbenește,Parc-un șarpe-ar fi mușcat-o:
– Vai, cumetre! Sai! grãbește!
– Ce-i, cumãtrã?
– Uite-argatu, de la plug… îl vezi cum vine
¤ntr-o goanã drept încoace? Te-o gãsi aci la mine!Sai! ascunde-mi-te!
– Unde?
Ea-l apucã de o mânã.
Dupã ușã-l duce grabnic, la un poloboc cu lânã:– Vârã-te sub lânã icea. Iute! pânã n-a sosit!– Bun! ăi-n poloboc, morarul, jos sub lânã s-a vârât.¤ns-abia el s-ascunsese, numai iacã și Pãcalã,Dã pe ușã buzna-n casã, gâfâind de obosealã.– Ce-i, argate?
– De, pãcate!…
– N-auzi, mã? Vorbește! Ce-i?
– Cic-a dat prin turme-o boalã. Mor cu droaia oi și mieiăi-a venit de sus poruncã: cine are-n casã lânã,Repede s-o opãreascã! Altfel e bucluc, stãpânã!– Lânã? Sã și-o opãreascã? Doamne! Da’ de ce?
– Eu știu?
Pentru molimã, pesemne, sã se ducã pe pustiu!Deci de la arat acasã badea Stancu m-a trimisS-opãresc îndatã lâna cea din poloboc!
– Ce-ai zis?

86Petre Dulfu
– A!… (de spaimã și de ciudã, Stãnculeasa tremura)
Pentru-atâta doar venit-ai? Mergi-napoi la slujba ta!
Las’ cã opãresc eu lâna!
– Aș! se poate? Nu-ndrãznesc!
De la Stancu am poruncã, însumi eu s-o opãresc!
Cuvântând așa Pãcalã, hop! la vatrã iute sare,Ia de lângã foc o oalã ce fierbea în clocot mare
ăi o toarnã peste lânã.
– Aoleo! din poloboc
S-auzi atunci un zbieret, ca de om cãzut în foc.
ăi morarul de sub lânã, țâșt! pe ușã-ntr-o clipitã.
Biata lelea Stãnculeasa a rãmas încremenitã.
. . . . . . . . . . . . . . . . . .
– Ei, așa-i, așa-i, stãpânã?… Uite, dac-am opãrit-o,
Boala dracului, din lânã, vezi ce repede-a tulit-o?
ăi cu-acestea, hai, Pãcalã, înapoi la plug se duse.
Dar stãpânului, de cele ce-a vãzut, nimic nu-i spuse.
* * *
Dimineaț-a doua, Stancu, iese iarãși, pe rãcoare,
La arat cu sluga-i. ă-arã, pân’ l-amiazi, într-o-ntinsoare.
La amiazã, pe Pãcalã, strechea iar l-a apucat,
Ca și ieri! ăi ia-o, nene, la picior, din nou, spre sat!Pe acasã-n astã vreme, Stãnculeasa, ce fãcea?
Puișoru-i, batã-l vina, iar venise pe la ea!
Iar cu el stãtea de vorbã! Dar, privind pe geam, deodatãEa sãri din loc, sãrmana, ca de-un șarpe iar mușcatã:
– Valeu!… nici azi n-avem parte?
– Ce-i, cumãtrã?
– Uite-argatul,
Cum aleargã-ncoace iarãși, alerga-l-ar necuratul!

87Ispr[vile lui P[cal[
Sã te-ascunzi din nou, cumetre.
– Unde?… unde?… el întreabã.
Ea-și rotește-n jur privirea: – ¤n firidã ici… degrabã!– Jos? sub vatrã?… Nu mã vede?
– Haide! Nu-i timp de gândit!
ăi-n firidã jos, morarul, sub un țol s-a ghemuit.Ci abia el se-ascunsese. Iacã și Pãcalã-n casã!– Iar vii?
– Pãi!
– La ce vii? Spune!
– De, cinstitã jupâneasã…
Uite, vezi în colț grãmada cea de pari? Sunt de furat,Cu stãpânul meu, asearã, din pãdure i-am tãiat.ăi pãdurea-i boiereascã! Pãdurarul o sã vie,O sã cate… și de-i aflã, bine n-are sã ne fie!Deci stãpânu-meu acasã m-a trimes, ca sã-i ascund:¤n firidã ici sub vatrã el mi-a zis sã-i vâr, la fund.– ¤n firidã? Vai de mine! Cum? (femeia s-a rãstit,¤nroșindu-se ca focul, la obraji) Ai nebunit?O sã-i afle, mãi, acolo – batã-i Dumnezeu de pari! –Podul casei nu e mare? Nu-i mai bine-n pod sã-i cari?– Aș! se rãțoi Pãcalã. Nu, cinstitã jupâneasã,Nu mi-a zis în pod stãpânul sã-i ascund, ci-aici în casã.Las’ cã știu ce fac eu doarã, n-avea grijã dumneata!ăi cãrând în brațe parii, dã-i!… începe-a-i îndesaăi-i îndeasã cu putere, în firidã toți de-a rândul,Pe morar, cu ei, ba-n coaste, ba-n deșerturi împungându-l.Hai apoi la plug iar, fuga! pe arat se așternu.Fãr-a pomeni lui Stancu despre cele ce vãzu.
– Of! de colo din firidã, vai! se vãieta morarul,
Dupã ce plecã Pãcalã. M-a nenorocit, tâlharul!

88Petre Dulfu
ătii cum da cu parii-n mine? Ca-ntr-un bolovan de piatrã!
ăi de-abia putu sã-l scoațã, Stãnculeasa, de sub vatrã.Ieri, mã opãri, iar astãzi, mã-nțepã… de nu vãd bine.Una sã mai paț d-al d-astea, și… s-a isprãvit cu mine!Pe aici, vro zi sau douã, nu mai m-aștepta deci, dragã,Mâine ies la câmp cu plugul… de arat am, ziua-ntreagã.Vino dumneata la mine, acolo, pe câmp, de poți.– Bun, rãspunse Stãnculeasa. Of, sã-l batã sfinții toți!Cum te pisãgi spurcatul! Iartã, iartã, scumpul meu!Mâine, sã m-aștepți de-amiazã. Viu pe câmp la tine, eu.Viu – și nu cu mâna goalã, suflețele, fii pe pace! –¤ți aduc și de-ale gurii, ce-i mai bun, ce știu cã-ți place:Pui prãjit, plãcinte calde! Vinișor d-ãl vechi, din bute!Sã mãnânci, sã bei cu poftã, sã mi te-ntremezi mai iute.Dar pe câmp vor fi și alții! De la crucea de sub nuc,Spune-mi, ca s-ajung la tine, ce cãrare sã apuc?– Catã tot spre deal, cumãtrã; ș-unde vei zãri, sub vii,Bou bãlțat la plug cã trage, într-acolo drept sã ții.Bou bãlțat în satul nostru altul nu-i decât al meu!Astfel cuvântând morarul, pleacã spre cãminul sãu.Stãnculeasa, pân’ la poartã, dupã el cu drag se ține.– Mâine, deci, pe câmp, cumetre!
– Da! sã ne vedem cu bine!
XIX
PRÂNZUL
Dimineața urmãtoare, alba nu intrase-n sat,Stancu, hai la câmp, cu sluga… s-așternu din nou pe-arat.Iar nevastã-sa, la vatra-i, singurã când a rãmas,CUPRINS

89Ispr[vile lui P[cal[
Prinse iute din ogradã cocoșelul cel mai gras,
ăi fãcu niște fripturã… s-o mãnânci chiar neflãmând!
Mai fãcu niște plãcinte… buzele sã-ți lingi mâncând.Scoase-apoi spre-amiazi, din bute, și vin vechi într-un ulcior
ăi porni, sã ospãteze pe iubitul ei odor.
Când ajunse-n dreptul crucii, stete-un pic și s-a uitatPeste câmp la deal, sã vazã: încotro-i vrun bou bãlțat?
Dar Pãcalã, de departe, de pe coastã, o zãrește;
ăi ghicind pe cine catã: – Ho! plãvanilor, grãiește.Badea Stancu nu-nțelege: – Pentru ce-i oprești, române?
– Ian te uitã la Joianu, vezi, umflat ce e, stãpâne?
Cu trifoi azi, de pe luncã, sã se-ndoape-l puse dracul!Vreau sã-l leg de-a curmezișul, pânã n-a plesnit, sãracul.
Scoate-ți brâul, iute!… dã-mi-l!
– Ce?… glumești?
– Ferit-a Sfântul!
Hai… cãci altfel… crapã boul, nu-ți mai ari cu el pãmântul!
Adã, bade, brâu-ncoace!
Omul, ce era sã facã?
– De! mai știi?… ¤și scoase brâul:
– Na-ți-l, mãi creștine, iacã!
ăi luând Pãcalã brâul, pe Joianu l-a legat
Astfel, cã din depãrtare, semãna a bou bãlțat.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Stãnculeasa, tot plimbându-și ochii peste câmpu-ntins,
¤n sfârșit zãrește boul cel cu brâu albastru-ncins:– Uite-l pe bãlțat! Acolo deci cumãtru-o fi arând!
ăi-ntr-acolo ea apucã, drept… s-ajungã mai curând.
Dar, în loc sã-și vaz-odorul, dup-o dâlmã, dã deodatãPeste soț și peste slugã. – Valeu! ce fãcui! sunt beatã?
¤ncotro s-o șterg mai iute?

90Petre Dulfu
Aș! era târziu acum.
Ajunsese prea aproape, nu putea cârmi din drum.Omu-n fața lui vãzând-o, și-a fãcut o cruce mare:– Tu? aicea, mãi femeie? Ce vânt mi te-aduse oare?S-a-ntâmplat ceva pe-acasã?
– Nu, bãrbate! zise ea
Zâmbitoare, arãtându-i cele ce-n ștergar avea.Ți-am adus de prânz doar, uite!
Stancu, bietul, când zãri
Pui prãjit, plãcinte calde… și mai tare se-ncruci:– Tii! Da ce-ți veni azi, soro, prânz ca ãsta sã-mi gãteștiăi cu el atâta cale, singurã sã ostenești?Ea-și coboarã-n jos privirea: – Pãi… de-acasã tu plecașiNemâncat azi, și merinde mai nimica nu-ți luași.Se putea sã am odihnã? Deci, pe lucru mã puseiăi fãcându-ți astea-n pripã, iatã-mã! ți le-adusei.
Omul o cuprinde-n brațe, și-o sãrutã lung: – Vai, dragã,
Cât de bunã ești la suflet! prețuiești o lume-ntreagã.Spre Pãcal-apoi se-ntoarce: – Lasã boii, slobozi, frate,Vino și tu ici la umbrã, sã ne-așternem pe mâncate!– Iacã viu! ăi stând pe iarbã sub un plop, încep sã careDin fripturã, din plãcinte, amândoi cu poftã mare.Iarã Stãnculeasa, biata, în acest timp, ce fãcea?Lângã ei șezând deoparte, la odoru-i se gândea:„Unde-o fi el, sãrãcuțul? M-o fi așteptând lihnit.Dar degeaba! prânzul nu e pentru cine s-a gãtit.Pentru el fãcui plãcinte, puișor în unt scãldat.Când colo… le papã, cine?… Sluga!… tontul de bãrbat!Li-e de nas un prânz ca ãsta? Of! înțepeni-le-ar gura!ăi le-ar sta-n gâtlej, sã steie și plãcinte, și friptura!“
. . . . . . . . . . . . . . . . . .

91Ispr[vile lui P[cal[
Aruncându-și ochii însã peste câmp, ea tresãri;
Cãci – pe-o dâlmã, nu departe, bãdișoru și-l zãri.
Ca pe foc stãtea vãzându-l. Dar – șireatã – s-a uitat.S-a fãcut cã nu-l cunoaște, și pe soțu-i l-a-ntrebat:
– Stancule, ia uite, cine arã mai la deal colea,
Pe ridicãtura ceea?
– Ce? Nu vezi, drãguța mea?
E cumãtru’! zise omul.
– A!… cumãtru’?… Da… așa e!
Nu-i vãzusem bine fața… E cumãtrul Nicolae!
Tii! știi ce atunci? Plãcinte, uite, v-au rãmas destule.
Astea oare, n-ar fi bine lui sã i le duc?
– Ba du-le…
Lingã-și și el degetele… (Stancu mulțumit grãi)
Sau… de ce sã te mai superi tu, când sluga este-aci?Ia-le și le du, Pãcalã, fuga!
Ea ar fi voit
Singurã sã i le ducã, puișorului iubit.¤nsã, n-avu ce sã facã!
Sluga ia de jos ștergarul
Cu plãcintele… și pleacã încotro ara morarul.Dar în loc de-a i le duce lui, precum avea poruncã,
Ce-i dã-n minte? una icea, alta colo, le aruncã.
Pân’ le-a semãnat de-a rândul pe cãrãri. Iar când soseșteLa morar, cu mâna goalã: – Bãdișorule!-i grãiește.
M-a trimes a mea stãpânã, ca sã-ți spui cã Stancu știe,
ătie tot… și-aici îndatã cu toporul o sã vie,Sã te taie-n bucãțele! Bagã dar de seamã bine:
Nu sta, de ți-e dragã lumea! S-o tulești, când vezi cã vine!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
ăi-ndãrãt apoi se-ntoarce, tot într-o alergãturã.

92Petre Dulfu
– Ei, le-ai dus? Cumãtrul ce-a zis!?
– De, plãcintele-i plãcurã.
Dar e necãjit, sãrmanul! Plugu’ i s-a descheiat.Dete sã și-l dreagã singur. ¤nsã, geaba s-a-ncercat.N-are nici topor, creștinul. ¤ți așteaptã ajutorul.Sã te duci, te roagã, iute, pân-acolo cu toporul.Stancu, auzind acestea, ia toporul și se duce.Iar cumãtru, când îl vede: – Aoleu! – își face cruce.Vasãzicã, n-a fost glumã ceea ce mi-a spus argatul:Stancu vine cu toporul, iacã! vine, zãu, turbatul!ăi-unde mi-o tuli morarul, cãtre sat în jos… ca vântul!De pãrea cã nici n-atinge cu picioarele pãmântul.Stancu stã-n loc: – Ce sã fie? zice-n gândul sãu, mirat.ăi cu ochii urmãrindu-l: – Hei! s-așterne pe strigat.Stãi, cumetre Niculae! Unde fugi așa cu zorul?Vino-ncoa’, sã dregem plugul! Uite, ți-am adus toporul!Aș!… în loc sã stea morarul, strigãtu-i când auzi,A-nceput s-o ia la fugã, bietul, parcã și mai și.Deci, vãzând așa românul, ce sã-i facã? l-a lãsat;ăi s-a-ntors napoi din cale, sã se-apuce de arat.Dar în drumul sãu, prin iarbã, numai iatã cã zãrește:O plãcintã! alta! alta! „Tii! în sine se gândește:Le-a pierdut – se vede – argatul… Bate-l-ar de pãcãtos!“Apoi prinde, câte una, sã le-adune de pe jos.Stãnculeasa: – Mãi, ia uite! (lui Pãcalã i-a grãit),Cum se tot apleacã Stancu! Oare ce va fi gãsit?Iar Pãcalã: – Hei, stãpânã, a rãspuns de lângã boiCând ai ști, de ce se pleacã! Tot adunã la pietroi,Ca sã-ți deie-n cap, când vine, c-a aflat ce poamã ești!ătie cum, pe-acasã-n tainã, cu morarul te iubești!Auzind aceste vorbe, Stãnculeasa: – Aoleu!Prinse-a tremura, ca varga… „Sãrãcuț de capul meu!“

93Ispr[vile lui P[cal[
Apoi hai spre sat și dânsa! dã-i la fugã iepureascã!
De-ai fi zis cã turci pe urma-i s-au luat, s-o prãpãdeascã.
* * *
Stancu, ajungând la slugã: – Ei, drãcia dracului!
Ce-i, de-mi fuge și nevasta cãtre casã? Poți sã-mi spui?– De! grãi Pãcalã. Fuge… cã vã arde casa, bade!Chiar acum ne-a spus vecinul care mai la vale șade.– Casa noastrã! ăi ca glonțul, când din pușcã vânt i-ai dat,Hai și Stancu, fuga,-ndatã, dupã soațã-i, cãtre sat!Ea vãzând cã-i urmãritã: „Patruzeci de sfinți!… gândește,Ajutați-mi!…“ ăi la fugã și mai repede-o tulește.Aș! un pas din ai lui Stancu, face, de-ai femeii trei!Se scurta vãzând cu ochii depãrtarea dintre ei.„Ce sã mai alerg degeaba? zice ea la urmã-n sine.Tot o sã m-ajungã! Iatã-l! Sã-l aștept aci mai bine.“ăi când se afla bãrbatul la un pas de ea, nevasta¤i cãzu-n genunchi, smeritã: – Iartã-mã de data asta,Iartã-mã, cã n-oi mai face, câte zile voi avea!Stancu, se uita la dânsa, și nimic nu pricepea.– Cum? Ce-ai zis? Mai spune-o datã!
– ătiu, femeia-i da-nainte.
ătiu c-aflat-ai totul… ¤nsã, iartã-mã! Voi fi cuminte!Dragoste ca pân-acilea, cu cumãtru-meu morarul,N-oi mai face-n veci de-acuma! El e vinovat, tâlharul!El tot vine pe la mine, de cu zori, cum pleci, de-acasã,ăi sã mai îmi vãz de treburi, pânã seara, nu mã lasã!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Stancu, care pentru soața-i mâna și-ar fi pus-o-n foc,
Auzind aceste vorbe: împietrit rãmase-n loc.Iar la urmã: – Vai, femeie! vasãzic-așa-mi fãceai?Când plecam eu, de c
òmedii cu morarul te țineai?

94Petre Dulfu
– Fii îndurãtor, bãrbate! Nu mai fac, pe legea mea!
Dac-oi mai cãlca vreodatã strâmb, atunci, sã-mi faci ce-i vrea!– Piei din ochi-mi, ticãloaso! Fugi, sã te mai vãd mi-e silã!S-ar cãdea sã n-am de tine, ca de-un șarpe, nici o milã,Sã te calc aci-n picioare!
– El e, nu-s eu vinovatã!
– El? Tu nu? Ha-ha! n-ai teamã d-Ãl de sus, c-o sã te batã?
Scoalã, fugi ! ¤ți iert greșeala, astã datã! Dar de-acum,
Doar un pas greșit de-i face: fãrã milã te sugrum!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
ăi ștergându-și fruntea omul, și scoțând un lung oftat:
¤nspre plug-napoi, sãrmanul, pașii grei și i-a-ndreptat.Cine-a spus cã-i arde casa? Mofturi! Casa nu-i ardea:Dar ca focul lui din suflet, foc mai mare se putea?
XX
OTRAVA
Stãnculeasa, mulțumitã c-a scãpat cu-atâta doarã,Sare-n sus, își face cruce, și spre sat din nou coboarã.Dar sosind colo la gârlã, unde crește des tufarul,¤n desiș pe cine vede? Pe cumãtru-sãu morarul.Acolo, din fugã, bietul, se oprise gâfâind.Iatã-i unul lângã altul. Oare ce și-or fi spuind?El i-a spus cum sta, l-amiazã, așteptând-o ars de dor,Cum, când a zãrit pe Stancu, a luat-o la picior.Dânsa… cum s-a dus cu prânzul drept la soțu-i, fãr’ sã vrea,
Cum era pe-aci, cu pietre, Stancu-n cap și ei sã-i dea!CUPRINS

95Ispr[vile lui P[cal[
Apoi zise: – Of, și-acestea, toate-argatul le-a urzit!
Cât mai calcã iarbã verde el și soțu-mi… s-a sfârșit
D-astea noi mereu pãți-vom! Viața o sã ne-o urâm!Deci ascultã-mã, cumetre, știi ce? hai sã-i omorâm!
– De! rãspunse el. Așa e! Alt chip nu e de acum
Ca sã mai trãim în tihnã!… Hai sã-i omorâm! Dar… cum?– Cum? prea lesne!… Du-te mâine, ia din târg otravã tare.
Adã-mi-o. Apoi, la cinã, eu le-oi pune-o-ntr-o mâncare.
ăi e gata socoteala! Au s-adoarmã pe vecie!– Ei, și-n urmã? dimineațã? bãnuialã n-o sã fie?
– Bãnuialã? Aș! „Asearã de la câmp, sosind trudiți,
S-au culcat… și-n zori de ziuã, i-am gãsit înțepeniți.“Las’ cã mã pricep eu doarã! Haide… fii om de ispravã!
– Bun! ne-am înțeles, cumãtrã. Mâine vei avea otravã!
Dar pe când vorbeau cam astfel dânșii, colo, pe furiș,Ce sã vezi? Pãcal-al naibii, i-auzi, din tufãriș.
(Chiar venise-atunci, cu boii, jos la râu, la adãpat)
ăi lui Stancu, seara-acasã, el îi spuse ce-a aflat.Stancu nu vroia sã creadã! – Soața mea? otrãvitoare?!
Fugi de-acolo, mãi creștine! Este cu putințã oare?
– Mai mã-ntrebi de-i cu putințã, bade Stancu? și te miri?Ha-ha-ha! Pãi, naiba doarã… nu zidește mãnãstiri!
Ce nu poate o femeie, draci în cap când i-au intrat?
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Omului la cap îndatã sângele i s-a urcat:
– Ah! șerpoaica! stãi atuncea, s-o omor mai bine eu!– Ba te-astâmpãrã, stãpâne, c-o sã-ți parã-n urmã rãu.
Decât s-o omori, mai bine s-o abați din calea rea!
Ce zici? vrei sã-i scoatem dracii?
– Hei, ba bine cã n-aș vrea!
Cum sã-i scoatem, mãi creștine?

96Petre Dulfu
– Las’ cã știu eu meșteșugul!
Mâine, ziulica-ntreagã sã lãsãm sã șeazã plugul.
Dimineațã, eu m-oi duce – îmbrãcat ca negustor –Pânã la oraș. De-otrãvuri mã voi face vânzãtor.
ăi otravã-n târg, morarul, de la mine cumpãra-va.
Puie-ne-n mâncãri pe urmã, ea, la cinã, toat-otrava:Nu ne va durea nici capul! Iarã dupã ce-am cinat
Am sã-ți spun eu ce sã facem. Pân-atuncea, fii bãrbat!
Fã-te cã nimica nu știi; focu’ nu ți-l arãta!¤mi fãgãduiești, pe cinste, c-o sã faci întocmai…
– Da!
* * *
Dimineața, pe când alții își vedeau de munca lor,Așternut la drum morarul înspre târg pãșea cu zor.
ăi cum intrã-n târg, deodatã, hop, în fața lui rãsare
Un jidan, cu felurite mãrunțișuri de vânzare.– Mai încet, striga jidanul, de te asurzea strigând
Nu dați, oameni buni, nãvalã… cã la toți am sã vã vând!
– Am nãframe și panglici,
Pentru fete tinerele.
Pentru babe am aici
Ne’ntrecute rumenele…
Ia priviți, și curse bune,
Precum nu se mai gãsesc;
ăi otrãvuri de minune
Pentru neamul șoricesc!
Orice lucru, cât mã ține, nu-i mai scump, cu nici un ban!
Auzind așa morarul, ia deoparte pe jidan:

97Ispr[vile lui P[cal[
– Ian ascultã! dar otravã, știi… ceva mai tãricicã…
N-ai cumva?
– Ba cum nu? Uite, asta ici, o vezi, bãdicã?
ăi pe dumneata te-omoarã dacã vrei… și dobitoace
Chiar mai mari. ¤ți cer, pe toatã, doar un leu.
– Bun! ad-o-ncoace!
Iacã leul! ăi cu-acestea îndãrãt moraru-apucã,
¤nspre satul sãu, otrava Stãnculesei sã i-o ducã.
* * *
Stãnculeasa, cãtre searã: „Doamne-ajutã“-n gând își zise,
ăi gãti o ciorbã, frate! cum de mult nu mai gãtise!
Puse-apoi otravã-ntr-însa. ăi când soarele-a-sfințit,
Pe bãrbat și slugã-n casã la mâncare i-a poftit.Ei la masã, fațã-n fațã, fãrã grijã s-așezarã;
ăi-au cãrat vârtos din ciorbã, pânã când se sãturarã.
Dar Pãcal-odatã-ncepe: Vai, stãpâne! nu mi-e bine.M-arde nu știu ce-nãuntru!
Stancu: – Valeu, și pe mine!
Ce-o fi asta, mãi femeie?
– Fleacuri! ce vroiți sã fie?
Stãnculeasa le rãspunse. Ați mâncat cu lãcomie.
ăi v-au apucat cârceii! Are sã vã treacã-ndatã.Iar în sine: „Las’ cã-i bine!“ ea și-a zis învioratã.
– Valeu, geme iar Pãcalã, din tot pieptul. Ajutor!
Stancu, și mai cu durere: – Aoleu… sãriți, cã mor!ăi-n picioare, de la masã, ridicându-se greoi,
Mi se-mpiedicã… și… iatã-i, la pãmânt pe amândoi.
Scot un țipãt-douã încã, jos sub masã rãsturnați,ăi ca lemnul dup-aceea, muți rãmân și nemișcați.
Stãnculeasa, cum îi vede, lângã ei încet pãșește;
¤i ascultã, de mai suflã… mi-i întoarce, mi-i sucește.

98Petre Dulfu
Se ridicã dreaptã-n urmã: – Nu mai suflã! am scãpat.
ăi-i lovește cu piciorul: – Na-vã! bine c-ați crãpat!
Iese-apoi pe ușã-afarã.
Se-nnoptase… Doar vãpaia
Câtorva tãciuni din vatrã lumina puțin odaia.– Bade Stancule!… (Pãcalã glãsui, când a vãzut
C-au rãmas doar ei în casã) Ce zici, spune? Ți-a plãcut?
Dar sã vezi de-acuma-ncolo! Stãi, sã nu te miști cumva!– Doamne, Doamne, dã-mi putere! bietul Stancu se ruga.
N-au sfârșit ei bine vorba, ușa se deschise iar,
ăi intrarã: Stãnculeasa, însoțitã de morar.Stancu… ar fi vrut sã-i taie în bucãți, când i-a zãrit.
Dar pe inimã cãlcându-și, nici din gene n-a clipit.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
– Iatã-i! începu femeia. Poți sã tragi de-acum cu tunul
La urechea lor, cumetre, nu se va mișca nici unul!Cearcã-i, dacã vrei!
Morarul s-a plecat, i-a zgâlțâit…
– Da, cumãtrã… pace bunã! Zãu, pe veci au adormit!– ăezi la noi deci, fãrã teamã! zise ea. ăi strânse-n fugã
Tot ce-a fost rãmas pe masã de la soț și de la slugã.
A adus apoi bucate, altele, de lângã foc,ăi rachiu, și vin din ladã, douã sticle mari: – Noroc!
Lumea e de-acum a noastrã! Hai, sã ospãtãm, iubite!
Astea nu sunt cu otravã; pentru tine sunt gãtite.– Sã-mi trãiești, cumãtrã! Bine c-am scãpat de-amãrãciune,
Cele rele sã se spele, cele bune sã s-adune!
ăi la masa-mbelșugatã amândoi se așezarã,
Fãrã teamã de nimica… ăi bãurã și mâncarã.

99Ispr[vile lui P[cal[
ăi mâncarã și bãurã, pânã s-au cam cherchilit.
Iar cumãtru-atunci se scoalã: – Ah! cât sunt de fericit!
Dar aci-i cam întuneric, mândro, nu-ți vãd fața plinã!
Vino, vino, de la masã mai spre vatrã, la luminã!– Bine, puișor de aur! Haidem, haidem, unde-ți place.Unde nu m-aș duce oare, pentru tine? Ce n-aș face?Iatã-mi-i pe colțul vetrii – el ținând-o de mijloc,Ea de dupã cap ținându-l! Cântã, chiuiesc, de foc:
– Bãrbãțele – ieri turbat,
Doar cã nu ne-ai sfâșiat!Iar acum?… ce liniștitStai sub masã jos lungit!
– Ce-ai pãțit?
Dragã bãrbãțel, poftim,
Nu vezi cum ne drãgostim?Cu toporul cum nu sai,¤n bucãți azi sã ne tai?
– Vino, hai!
Hei, bãrbate voinicos,
Ai sãri tu bucuros!Ne-ai tãia tu, mãi creștine,Ci, ți-am așternut noi bine,
– Vai de tine!
ăi-acum, i-ha!… ce ne pasã?
Noi suntem stãpâni în casã.D-azi, mereu tu vei dormi,Noi mereu ne vom iubi…
– I-ha! iii!

100Petre Dulfu
Dar pe când așa ei, colo, chiuiau mai cu-nfocare,
Numai ce sã vezi? Pãcalã, d-unde sta lungit, rãsare.Strigã: – Sai, stãpâne! n-auzi, cum îți urlã lupii-n vatrã?Ea și el atunci rãmas-au muți, ca niște stâlpi de piatrã.Iarã Stancu-i la cumãtru, numai dintr-o sãriturã.ă-unde începe, frãțioare, a-l croi c-o scurtãturã!– Valeu! ce faci, bade Stancu? Stãi! morarul se rugaStãi! sã nu mai dai! Ajunge!
– Ba mai na, cumetre, na!
Te mai ții dupã nevastã? Mi-o mai scoți din minți? ăi dã-i!De-a scãpat abia sãrmanul, cu spinarea vânãtãi.ăi i-a prins bãtaia bine! Câte zile-a mai trãit,De cumãtrã-sa, de-atuncea, dor lui nu i-a mai venit,D-apoi dânsa, pãruialã ce-a mâncat… Hristoase Sfinte!Cred cã și pe ceea lume are sã-și aducã-aminte.Dar îi fu și ei spre bine, cãci pe urmã i-a trecutPofta de drãcii, și soațã cumsecade s-a fãcut.
Iar Pãcalã, dup-acestea, zise gazdei: – Ei, de-acum
ătii ce? sã rãmâi cu bine. Eu te las… o iau la drum.Stancu s-a uitat la dânsul: – Cum? îți arde de glumit?– Nici o glumã, bade Stancu. Vremea azi mi s-a-mplinit.– Vai de mine!… cum se poate de-mplinit sã pomenești,Când abia-nceput-ai anul?
– Aș, te-nșeli! nu-ți amintești?
Ce ți-am spus eu la tocmealã? Nu cu anul mã-nvoiesc:Pânã ți-or urla în vatrã lupii, am sã te slujesc!– He… norocul sã te batã! Stancu, dumerit, grãi.Rãu îmi pare! Dar cu sila nu voiesc a te opri.
ăi luând arginți, o mânã: – Iacãtã-ți simbria, ține!
El vârî-n șerpar arginții. Apoi: – S-auzim de bine!

101Ispr[vile lui P[cal[
XXI
RÃMÃăAGURI C-UN BOIER
Dupã hoinãrit de-o varã, iacãtã-mi-l într-un sat,
La o curte boiereascã, slujitor din nou intrat.
ă-acolo-ntr-o zi de iarnã, fiind vorba printre-argați
Despre ãi cu mâna lungã, el sãri-n sus: – Mãi fârtați!N-am pus mâna, pân-acuma, nici pe-un ac strãin, v-o jur:
Dar de-aș vrea, eu și cãmașa de pe om aș ști s-o fur
Fãrã sã mã simtã omul… Ceilalți râserã de el:– O-lio-lio! cam prea te lauzi! Las-o mai pe jos nițel!
– Nu mã credeți? Fac prinsoare, cu oricine!
– Da? îi zise
Din cerdac atunci boierul, care toate le-auzise.– Fã prinsoare deci cu mine. Furã-mi d-astãzi pân’la anul,
Dacã poți, din jug anume, de la muncã, pe Bãlanul.ăi de-mi faci isprava asta, boul scump al tãu sã fie!
Iar de nu, sã-mi stai în slujbã, trei ani, fãrã de simbrie.
Ții prinsoarea?
– Țiu, stãpâne! cum sã n-o țiu? Hai, noroc!
Ce fãcu apoi boierul? Doi argați a pus pe loc,Doi, din cei mai vechi la curte, tot lângã Bãlan sã șeazãZiua-noaptea, și de dânsul ca de ochii lor sã vazã.
Iar Pãcalã? toatã iarna d-alte treburi își vedea.La prinsoarea cu stãpânu-i parcã nici nu se gândea.
* * *
Dete Cel Sfânt, milostivul, dupã iarna urâcioasã,Pe la noi din nou sã vie primãvara mult frumoasã.Ciocârlii cântau prin aer, lãudând pe Dumnezeu,Iar pe câmp, în jug, la pluguri, boii se-ncordau din greu,ăi ieșea pe câmp – în faptul dimineții – și Bãlan.CUPRINS

102Petre Dulfu
De trãgea la plug, alãturi cu tovarãșu-i Joian.
Când vãzu așa Pãcalã, se sculã odatã-n zori,Merse-n curte la o cloșcã, ce-și vedea de puișori.Prinse dintre pui vro zece, i-a muiat în clei topit,Dup-aceea-n praf de aur lucitor i-a tãvãlit.ăi-ntr-o mânecã vârându-i, haide, prin huceag, spre grind,Unde din ajun vãzuse pe Bãlan la plug muncind.Acolo, sloboade puii razna peste-ogor s-alerge,Fãrã sã mi-l vadã vrunul din argați. Apoi, o șterge;¤n huceag din nou s-afundã, și s-așeazã la pândit.Cei cu plugul, când ajuns-au lângã pui, s-au încrucit.– Tii! ai mai vãzut minune ca aceasta, frãțioare?Pui de aur. Ian privește-i ce frumos lucesc la soare!Hai sã-i prindem!
– Haide, frate! ăi lãsând și plug și boi,
Alergarã ca sã prinzã pui de aur, amândoi.Puișorii fug, sã scape; slugile… pe urma lor,Pânã ce-au ajuns cu goana, hãt, departe de ogor.Lui Pãcal-atunci de-un zâmbet fața i se lumineazã;Din desiș el iese grabnic, lângã boi se furișeazã.Taie lui Bãlan fuiorul de la coadã și i-l vârãLui Joian pe gât, doar vârful sã i se zãreascã-o țârã.De la plug într-o clipitã pe Bãlanu mi-l dejugã;ăi arzându-l c-o rãchitã, hai… îl mânã tot în fugã.A pierit cu el, deodatã, colo-n pãduricea deasã.Slugile au prins din cârdul cel de pui vro cinci sau șase.Când se-napoiarã însã, ce sã vazã? Doar JoianMai era-njugat acolo. – Doamne, unde-o fi Bãlan?Parcã-l înghiți pãmântul! L-am lãsat aci, la plug!Cum pieri așa de iute? cum putu pieri, din jug!Dar deodatã unul vede la Joian fuioru-n gurã:– Vai, mânca-l-ar sã-l mãnânce fiarele de stârpiturã!

103Ispr[vile lui P[cal[
Iacã unde e Bãlanul?
– Unde, frate, aiurezi?
– Uite! l-a-nghițit Joianu! Coada-i stã-n gâtlej, n-o vezi?
– Ii… așa mãi… zãu așa e! I se vede vârfu-afarã.
ăi lãsând acolo plugul, fuga la conac plecarã.Spuserã-ngroziți minunea ce-au vãzut cã s-a-ntâmplat
Cum Bãlanul nu-i ca-n palmã, cãci Joianul l-a mâncat.
Când îi auzi boierul, a-nțeles îndatã ce-i:– Ați înnebunit? le zise, repezindu-se la ei.
Tonților! așa prãpãstii cum puteți sã-mi spuneți oare?
Bou pe alt bou sã mãnânce, s-a mai pomenit sub soare?Aș! vi-l șterse pe Bãlanul nãzdrãvanul de Pãcalã!
D-aia, trântorilor! d-aia vi l-am dat în socotealã?
Hai, cã nu știu ce se-ntâmplã! Sã pieriți din fața mea!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Iar Pãcalã? stând pe-aproape, dup-un gard: de râs murea!
* * *
La amiazi el sta-n portițã. – Ei! boierul pãgubaș
¤i grãi de la fereastrã, pe Bãlanu mi-l luași.Dar sã-mi furi din grajd acuma calul meu frumos, de șea,Pe neprețuitul Murgu, care are-n frunte-o stea.Vreme pentru-aceastã treabã iacã-ți dau un sfert de an.ăi de-i face-o și pe-aceasta, zãu cã ești un nãzdrãvan.Calul, mult mai scump ca boul, tot averea ta sã fie!Iar de nu: sã-mi stai în slujbã trei ani fãrã de simbrie.
Ții prinsoarea?
– Țiu, stãpâne, cum nu? Am azi pe Bãlan.
Vroi sã fie-al meu și Murgul, pân’va trece-un sfert de an.
– Hm! gândea zâmbind boierul, zãu? așa vrei? Bine, bine!Mi-ai rãmas tu cu Bãlanul, dar cu Murgu las’ pe mine!
ăi sub pazã-și puse calul, cum mai rar s-a pomenit.

104Petre Dulfu
Doi strãjeri stãteau la ușa grajdului necontenit,
Cu topoare grele-n mânã, gata-n frunte-a mi-l toca
Pe-ndrãznețul ce pe-acolo doar sã treac-ar cuteza,Fie cine-ar fi, afarã de boier! Un alt argat
¤l ținea pe cal de coadã, ziua-noaptea, ne’ncetat;
Iar un altul de cãpãstru; ș-un al cincilea, mai marePeste toți, în șea pe Murgu nepristan ședea cãlare.
. . . . . . . . . . . . . . . . . .
Ei, Pãcalã, cu Bãlanul ți-ai fãcut tu ale tale!
Sã vedem acum cu Murgul cum ai sã o scoți la cale!
Aș! el nici nu se gândește! Tace, pânã una-altã,Cum fãcuse și cu boul, lasã lucrurile baltã.
¤ntr-o zi – sfințise tocmai soarele strãlucitor –
ăi boierul sta de vorbã cu nevastã-sa-n pridvor;
Când deodatã iacã intrã de pe drum o cerșetoare,
Gârbovã, abia târându-și ostenitele-i picioare.– Fiți, boierule, cucoanã, milostivi c-o scãpãtatã
Ca sã aibã-n ceruri milã, și de voi, slãvitul Tatã.
Cât e soarele deasupra, tot mai umblu, nu mã lasDar îndatã ce-asfințește, nu mai vãd sã fac un pas
Dați-mi loc de mas pe-aice, pân’ s-o lumina de zi!
– Bine, hai, boieru-i zice, culcã-te-ntr-un colț aci.Bãtãtura-i largã, babo. S-ar putea sã nu-ți dãm loc?
– Sã vã deie cel din ceruri sãnãtate și noroc!
ăi se duce, s-aciueazã, baba, colo, mai deoparte,
Pe niște ogrinji, de ușa Murgului cam nu departe.
Când și când din traistã scoate, duce-ncetinel la gurã,Un ulcior; și ridicându-l, soarbe câte-o-nghițiturã.
Apoi iar în traistã-l pune. Bieții pãzitori, zãrind

105Ispr[vile lui P[cal[
La mãsea cum trage baba, se uitau din grajd cu jind.
Iar când se-nnopteazã bine, iese unul și-o întreabã:
– Ce tot sugi așa cu poftã din ulciorul ãla, babã?– Ia niște rachiu, bãiete… Ce sã fac, mãicuțã dragã?
Tot cu supãrãri pe lume sã mã lupt o viațã-ntreagã?
Mulțumiri sã n-am nici una? Ah, ce mai rachiu! Te ungeCând îl dai pe gât, nu alta! Cât sã bei, tot nu-ți ajunge!
Ãsta singur, câteodatã, de necazuri mai mã scapã.
Bietei slugi atuncea gura începu sã-i lase apã:– Nu ne dai un pic și nouã? Dã-ne, ca sã ne-ndulcim
ăi noi puținel amarul, cã destul ne chinuim,
Tot pãzind haramul ãsta, zi și noapte, ceas cu ceas,Nu cumva Pãcal-al naibii sã ni-l șteargã de sub nas.
– Cum sã nu vã deie baba? Sunt sãracã, vezi prea bine,
Dar ce am, sã-mpart cu alții, o plãcere-i pentru mine!Fã-te mai încoa, bãiete. Pe sfârșite mi-e ulciorul.
Ci mai am aice unul plin, poftim! alinã-ți dorul,
Apoi dã și la tovarãși.
Omul ia ulcioru-n mânã,
ăi spre buze ridicându-l, trage-i! ca de la fântânã.
Hai cu el în grajd pe urmã, altuia i-l dã la gurã,Iar acesta mai departe, pânã când toți cinci bãurã.
¤nsã, ce sã vezi? minune! Nu trecu, de când sorbirã,
Cât ai zice-un Tatãl nostru, toți argații adormirã.Unul, sus în șea cãlare pe spinarea Murgului,
Altu-având cãpãstru-n mânã, altul coada calului;
Doi, la ușã, cu topoare – cum erau ei rânduiți –Cãci bãtrâna… cine fuse? Vro miloagã, socotiți?
Aș! Pãcalã! Iar rachiul, dres cu ierburi, din ajun:
Cum or bea din el strãjerii, toți pe loc s-adoarmã tun!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .

106Petre Dulfu
Când îi vede-așa Pãcalã, hai! cât ai clipi, dezbracã
Zdrențele de cerșetoare și la Murgu-n staul pleacã;
Taie, hârșt! cãpãstru-n douã, o bucatã sã-i rãmânãMurgului în cap, iar alta, pãzitorului în mânã.
Tot asemenea și coada. Iar pe-argatu cel cãlare,
Sus – cu șea cu tot – îl saltã, repede, pe-o grindã mare.¤l așeaz-acolo bine – ca trecându-i somnul greu,
Sã se creazã tot pe Murgu, stând în șea, la locul sãu.
Apoi scoate calul, sare pe spinare-i frumușel,ăi strângându-l din cãlcâie, hai p-aci-ncolea cu el,
Se afundã-n umbra nopții.
Pe la rãsãrit de soare
Când în grajd boierul intrã: mai sã cazã d-a-n picioare.
– Hei! dormire-ați somnu’ cel lung! nu vedeți cã Murgul nu-i?
Speriați, buimaci, strãjerii sar, se-nhoalbã:
– Cum? Ce spui?
Apoi cel ce-avea în mânã din cãpãstru o bucatã,
ăi cel ce ținea de coadã, dã-i, cât pot, smucesc o datã.Socotind cã trag pe Murgul, vrând sã-l dea la apã-afarã.
Dar pe spate, buf! sãrmanii, amândoi se rãsturnarã;
¤ncât, de podele, țeasta, doar cã nu li s-a sfãrmat.D-apoi celãlalt, cu șeaua sus pe grindã cocoțat!
Hai sã dea și el cãlcâie calului, dar somnoros,
Cumpãna pierzându-și… dura! a cãzut cu capu-n jos,ăi-atârnat în scãri rãmase… Iarã cei doi, cu topoare,
Puși la ușã – Sfinte Doamne! cât p-aci sã se omoare.
Uluiți, crezând cã hoții au venit pe Murg sã-l ieie,
Unul altuia-nceput-au nebunește-n cap sã-și deie.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
– Tii! și-a zis în gând boierul. Astea-s urme de-ale lui.
Mi-o fãcu din nou Pãcalã, batã-l Maica Domnului!

107Ispr[vile lui P[cal[
Cum putu așa de strașnic pe tuscinci la gard sã-i lege?
ăi-acum nu știa: sã-i arzã c-un gârbaci pe toți, în lege?Sau cu hohote sã râzã de cumplita lor prostie?
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Iar Pãcalã? stând pe-alãturi, hohotea… leșin sã-i vie!
XXII
ALTE RÃMÃăAGURI
– Ei, boierule, Bãlanul și cu Murgul sunt ai mei.
Hai sã-ți fur acum inelul cel din deget, dacã vrei.ăi de-l fur în timp de-o lunã, tot al meu pe veci sã fie!Nu? Sã te slujesc nainte, trei ani, fãrã de simbrie.Te mai prinzi? grãi Pãcalã. Ori ți-ajunge, mi se pare.– De! boierul îi rãspunde. Hai, mai facem o-ncercare.ăi de-oi pierde tot eu, iarãși: lucrul nu-i curat, argate!Am sã jur atunci pe cruce cã tu ești cu dracul frate.Iar în gându-i: – Aș! pe Murgu, pe Bãlan, mi i-a furat,Cãci pe amândoi în grija slugilor eu i-am lãsat.Sluga sã-ți pãzeasc-avutul? Zi argat… și taci din gurã!La inel… sunt eu de pazã, însumi! nu cred cã mi-l furã.ăi inelul scump, boierul, știți de-atunci cum și-l pãzea?Cât e ziua, cât e noaptea, tot în deget îl ținea.Iar Pãcalã? slujba doarã și-o fãcea, pe lângã casã;De prinsoarea cu inelul se pãrea cã nici nu-i pasã.
Iatã însã cã-ntr-o noapte, când dormeau la curte duși,ăi boierii și argații, dânsul sare din culcuș;
Merge drept la niște paie – ce zãceau sub o rãchitã,Tocma-n fundul bãtãturii. Le aprinde-ntr-o clipitãCUPRINS

108Petre Dulfu
ăi aleargã-n lungul curții, glãsuind: – Sãriți! foc, foc!
Auzindu-l slujitorii, în picioare-au fost pe loc.
Apã toți cãrau în doniți, și-o turnau peste vãpaie.Auzise și boierul strigãtele din odaie
ăi sãri din pat sã meargã repede la stins și el.
¤nsã-n prag… deodat-aminte își aduse de inel.– Ia stãi! se gândi. ăi-l scoase, îl dãdu cucoanei: – Ține!
Eu pe-afarã… cine știe? Tu, o sã-l pãzești mai bine.
Dar abia ieși stãpânul. Zvâc! Pãcalã – din pridvor,Unde-ascuns la geam stãtuse – intrã-n casã binișor.
Lângã pat se furișeazã, la cucoana, și-i grãiește
(Ca și când ar fi boierul): – Nu-i nimic, te liniștește!Focu-i stins. Ia dã-mi inelul, și-apoi dormi nainte, dragã!
Cuconița, somnoroasã, biata, d-unde sã-nțeleagã
Cã acela ce-i vorbește, nu-i boierul, ci e sluga?– Na! rãspunse… Iar Pãcalã, înhãțând inelul… fuga!
A ieșit cu el pe ușã, fãr-a mai grãi nimica.
. . . . . . . . . . . . . . . . . .
Iatã-n urmã și boierul: – Ei, ne-a fost degeaba frica.
Niște paie-ardeau, departe și s-au stins pe loc. Pãcat,
Numai pentru-atâta lucru, somnul cã ni l-am stricat!Unde mi-e inelu’ dã-mi-l… Ea se uitã cu mirare:
– Ce inel sã-ți dau, bãrbate!
– Mai mã-ntrebi?! Glumești, îmi pare.
Doar inelul care-n mânã ți-l pusei când am plecat!
– Ești în minți? Mai adineaori, n-ai venit și ți l-am dat?!
ăi cu el în mânã, grabnic, n-ai ieșit pe ușã iarã?– Eu, nevastã? Vai de mine! Uite-acuma viu de-afarã.
– Aș! se poate? Fugi de-acolo, omule, doar nu-s nãucã!
Sau, în lipsa ta, pe-aicea, n-o fi fost doar vro nãlucã.

109Ispr[vile lui P[cal[
De afar-atunci un râset în odaie strãbãtu:
Râsul lui Pãcalã, vesel.
– Tii! destul! Pricep acu!I-auzi cine-a fost nãluca! Ce fel, scumpa mea, dormiși?
Cât am stat pe-afarã, ochii nu puteai sã-i ții deschiși?
Vai, trãsni-l-ar de Pãcalã! Dupã ce m-a fript, mișelul,Cu Bãlanu și cu Murgu: na! îmi șterse și inelul!
* * *
Necãjit grozav, boierul, s-a culcat. Ci, somn ori foc?
Pân-aproape cãtre ziuã, n-a-nchis pleoapele deloc!„Vai ce hoț!… mãmucã Doamne!“ întru sine se gândea.
„A! da-l prind eu în capcanã, lasã… dacã este-așa!
¤l trimit – chiar mâine searã – pe-altã lume, ne’ntrebat.Ce? de-oi curãța pãmântul d-un tâlhar, mi-o fi pãcat?“
ăi a doua zi îl cheamã pe Pãcalã sus, la sine:
– Ei, al tãu e și inelul. Sã mi-l stãpânești cu bine!Dar învins, cu toate-acestea, nu mã dau, sã știi! Voiești
Numai eu sã pierz întruna? Tu mereu sã biruiești?
Sã mai facem o prinsoare! Furã-mi, colo mai pe searã,De la arie din șurã, azi, o mierțã de secarã.
ăi-o sã-ți dau un pumn de galbeni, noi nouți, de-i izbuti;
Iar de nu: trei ani de-a rândul, fãrã platã-mi vei sluji.Ce zici?… te mai prinzi, argate?
– Da, boierule, mã prind!
Vroi sã vãd și gãlbiorii ici lângã inel lucind!
Apoi ce fãcu boierul? Când vãzu cã-i pe-nserate,
Slujitori a pus în șurã, cinci, cu puștile-ncãrcate.ăi le-a zis: – Secara asta, ici în sac, jos, o vedeți?
Stați pe-aci ascunși. ¤n grije toatã noaptea s-o aveți.

110Petre Dulfu
ăi dac-o veni s-o fure hoțul de Pãcalã: foc!
Auzit-ați? ¤mpușcați-l, sã rãmâie mort pe loc!
– Las’ pe noi! au zis pândarii. I-arãtãm noi azi furat!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Noaptea-și întinsese pânza-i de-ntuneric peste sat.
Pãzitorii, prin unghere, stau ascunși, cu arme-n mânã,
Adãstându-l pe Pãcalã sã le vie la-ndemânã.Cã-i coceau și dânșii turta, cam de când i-a tras pe sfoarã,
ătiți, cu Murgu-n noaptea ceea! așteptau prilejul doarã!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Stau ce stau și numai iacã, pași aud prin bãtãturã
ăi deodatã vãd cã intrã pe furiș un om în șurã…
– Ãsta e! gândesc pândarii. Iar când vine-n fațã: Poooc!¤l împușcã.
– Vai! el geme, prãbușindu-se pe loc.
– Gata! Haidem! zice-un paznic. Ies apoi din șur-afarã.Spre conac o iau. Boierul, i-aștepta-n pridvor, la scarã.
– L-ați rãpus?
– Rãpus, cucoane!
– Bun! de-acuma, somn ușor!
ăi se duc apoi strãjerii spre culcușurile lor.
Iar boierul intrã iute, ia din cas-o lumânare,ăi cu lumânarea-n mânã, hai, spre șurã-n graba mare.
Dar ajuns la gura șurii, deodatã se oprește.
¤i pãrea, dinspre ogradã, cineva cã-l urmãrește.Ba mai auzi ș-un strigãt: – Hei, stãpâne, bunã seara!
– Cine e? boieru-ntreabã.
– Eu, Pãcalã, cu secara!
– Ce?… ¤l auzea cã-i dânsul, îl vedea, cu sacu-n spate,
Totuși nu-i venea sã creazã. – Valeu! Tu ești, mãi argate?

111Ispr[vile lui P[cal[
Dar atunci, în șurã oare, colo, neagra matahalã
La pãmânt lungitã… cine-i?
– De! știu eu? grãi Pãcalã.
ăi boieru-nainteazã, repede, cu lumânarea.
Iar acolo când ajunge, și mai mare-i e mirarea:
– Ce vad? ¤i jidanul, Marcu! mort, aici? în șura mea?
Cum? Aceasta… tu, argate, mi-ai fãcut-o! nu-i așa?
– Eu? Ba mã fereascã Sfântul! Doar secara ți-am furat:
Celorlalți în grije, nu știu, dumneata știi ce le-ai dat!
– Ei, poftim! și-a zis boierul. Na! Se prãpãdi crâșmarul!
Iar Pãcalã? teafãr, uite-l! câștigã din nou, tâlharul!
* * *
Ce cãtase-acolo Marcu? Nu-i așa, c-ați vrea s-aflați?
Cum s-a nimerit sã cazã el în cursã? Ascultați.
Dupã ce strãjeri, boierul, cinci, în șur-a așezat,
Pe-nserate, lui Pãcalã, naiba-n minte ce i-a dat?
Merse la jidan în crâșmã: – Hei, jupâne, știi ceva?
Am o mierțã de secarã. Cum, de unde, nu-ntreba.
ăi setos cum sunt acuma, zãu, al ciorilor sã fiu,
Dacã nu ți-aș da-o toatã, pentr-o gurã de rachiu.
Marcu, auzind cã-i vorba de câștig, se-nveseli:
– Bine… Ia sã-ți vãd secara.
– Pãi, s-o vezi, dar nu-i aci.
Este la boier în șurã.
– De, sã mi-o aduci, cã-ți dau.
– M-am gândit eu la plecare, nene Marcule, s-o iau.
Dar erau prin curte oameni. M-am temut sã nu mã vadã.
Uite-acuma-s toți la cinã, nu e nimeni prin ogradã.
ăi secara-n șur-acolo cam la mijloc e-ntr-un sac.
¤nsã pic de obosealã!

112Petre Dulfu
– Ei, atunci eu ce sã-ți fac?
– De! dacã te-ai duce singur, iute-ai fi aci cu sacul.
Du-te! Cum e de-ntuneric, nu te vede, bre, nici dracul!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
„Hm! o mierțã de secarã… pe degeaba… iacã zãu!
E de lepãdat?“ își zise jidovul în gândul sãu.– Bine. Sã mã duc, române! ăi zicând, a și pornit.Ajungând acolo însã, știți la urmã ce-a pãțit.Iar când paznicii din șurã, drumul spre conac luarã,Zvâc! Pãcalã-nhațã sacul, stã cu el ascuns pe-afarã.Pânã când veni boierul, din pridvor, cu lumânarea:Iac-așa se petrecuse, cu jidanul, întâmplarea.
* * *
Iar boierul, sã mai facã vro prinsoare cu Pãcalã,Dupã cele ce pãțise: aida-de!, nici pomenealã!¤l chemã pe loc nãuntru: – Na, creștine, ce-i al tãu:Uite ici… un pumn de galbeni! ăi te du cu Dumnezeu!
El îndeasã banii de-aur în chimirul sãu, la rând:
Apoi pleacã, fãr-o vorbã, doar pe sub mustãți râzând.
XXIII
LA VATRA PÃRINTEASCÃ
ăi-a umblat Pãcalã, iarãși, nu știu cât, prin cele sate.De-ale lui isprãvi, în cale-i sãvârșind, nenumãrate.Dar de la o vreme – ce vreți? tot stingher, pe cãi strãine,S-a cam sãturat și dânsul… ăi-și zicea ades în sine:CUPRINS

113Ispr[vile lui P[cal[
Ce-o mai fi fãcând sãtuțul, unde-am fost copil odatã?…
L-apucase dor de vatra de atâta timp uitatã.
. . . . . . . . . . . . . . . . .
¤ntr-o bunã dimineațã, s-așternu deci drumului
ăi a treia zi spre searã, iatã-mi-l în satul lui!Satul, tot ca și pe vremuri. Casã albã lângã casã,Rãsãreau în șir din umbra pomilor cu frunzã deasã.Vesele, drãguțe, toate. Doar cãscioara pãrinteascã,Mohorâtã și pustie, gata sã se prãbușeascã.
El intrã-n ograda plinã de scaieți și de urzici,
Se-odihni pe prispa veche: „Bine cã mã vãd aici!O sã-mi dreg cocioaba asta, am sã mã așez în eaăi, lãsând în pace lumea, de-ale mele mi-oi vedea“.
Astfel se gândea-n tãcere, stând pe prispã tolãnit,
Pânã când steloasa noapte sã-l adoarmã a venit.
Dimineața urmãtoare, pânã-n ziuã se sculã,Ca un om cu multe treburi, și la drum din nou plecã.Iar spre searã, când se-ntoarse de la târgul nu știu care,El venea c-o vițelușe bãlãioarã, pe cãrare.„Uite-așa“, intrând pe poartã, zise mulțumit în sine,
„Din vițea, cum e, s-o face vacã mare, astãzi-mâine.
Iar ca vacã o sã-mi fete alte vițelușe-n loc,¤n tot anul câte una, dac-o fi sã am noroc.Azi o vacã, mâine douã; mai pe urmã, boi, plug, car.Iacãtã-mã-n scurtã vreme, om ca lumea, gospodar!ăi când zorile de ziuã s-au ivit pe boltã iarã,
L-au gãsit, cu bãlãioara-i, la pãșune-n câmp afarã.

114Petre Dulfu
* * *
Cam așa, tot timpul verii, își pãștea azi pe livadã,
Mâine-n luncã – vițelușa, mare mai curând s-o vadã.ăi-a crescut vãzând cu ochii hoțomanca de vițea,
Peste doi, trei ani, Pãcalã, ce mai vãcușoar-avea!
Nu era-n tot satul alta mai voinicã, mai zglobie.
Strãluceau, privind la dânsa, ochii lui, de bucurie.
Dar sãtenii – cum e lumea, pururea-nspre rãu pornitã –
Prinserã sã-l pizmuiascã pentru-așa odor de vitã.
ăi-i scornirã, știți ce vorbã? Cã de-aceea vaca lui
S-a fãcut așa frumoasã, cum prin sate alta nu-i
Fiindc-o ține, nu-n cireadã, ca tot omul, la pãșune,
Ci prin holde-o pãșuneazã, unde-s grânele mai bune!
De gãseau în câmp, dușmanii, orice neorânduialã,
Vina o dãdeau pe cine? Tot pe vaca lui Pãcalã!
Geaba le-arãta, creștinul, cã dreptate n-au deloc:
Oamenii, aprinși de urã, se fãceau doar și mai foc.
Pân’ odatã, hotãrât-au, pe Joiana lui bãlaie –
Unde le-o ieși nainte – s-o loveascã-n cap, s-o taie.
ăi-ntre dânșii sã-și împartã carnea toatã de pe ea,
Iarã lui Pãcalã, bietul, numai pielea sã i-o dea.
– Pielea! glãsuiau cu toții, cãci atât avea ea doarã,
Ca vițea, în satul nostru când venit-a-ntâia oarã.
Iarã carne-așa de multã d-unde-a pus pe dânsa, frate?
De pe rodnicele holde, în sudori de noi lucrate!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Deci spre-amiazã, când Pãcalã își lãsase-ntr-un desiș,
Priponitã, vãcușoara, haide toți la ea hoțiș.
¤i dãdurã-n cap cu barde, și de piele-o jupuirã;
Apoi carnea-i – bucãțele – între dânșii o-mpãrțirã.
Iarã pielea, caldã încã de-a vieții aburealã,
Peste gard au aruncat-o, în ograda lui Pãcalã.

115Ispr[vile lui P[cal[
* * *
Când el dã de pielea vacii, stã pe loc și se-ncrucește:
Na!… mai fã-te om de treabã, precum inima-ți dorește.Lasã-n pace lumea, vezi-ți doar de treburi și de casã!
Apoi cum sã lași în pace lumea, când ea nu te lasã?
¤mi tãiarãți vãcușoara? mi-ați mâncat-o, vasãzicã?
Mi-o plãtiți voi… țineți minte!
Apoi pielea o ridicã
ăi pe gard în pari o-ntinde, cu o mânã tremurândã,
Iar a doua zi, pornește la un bâlci cu ea, s-o vândã.
. . . . . . . . . . . . . . . . . .
Merge, merge, toatã ziua, pânã iatã cã-ntr-un sat,
L-a ajuns din urmã noaptea. ¤mprejur el s-a uitat:
¤ntunerec pretutindeni! Toatã lumea se culcase!
Numai într-un loc, luminã. Intrã deci acolo-n casã.
ăi, la vatrã, ce sã vazã? o drãguțã de femeie!
– Bine te-am gãsit, frumoaso!
– Bine Dumnezeu sã-ți deie!
Ce vânt te-a adus, drumețe?
– Ia necazuri de-ale mele!
De-astãzi dimineațã-ntruna viu pe drum cu-aceastã piele;
E departe încã târgul! ăi grozav am ostenit!
Fã-ți pomanã, dã-mi pe-acilea vrun locșor de odihnit,
Pân’ s-o lumina de ziuã. Dorm și-n tindã, unde-o fi!
– Cu plãcere, pânã mâine, omule, te-aș gãzdui.
Dar bãrbatu-mi nu-i acasã, e la munte, tocmai sus.
Dimineațã, când s-o-ntoarce, de la stânã, unde-i dus,
Ce-o sã creaz-aflând cã noaptea un strãin aci a mas?
– De, femeie! N-am ce zice. Ai dreptate. Bun rãmas!Astfel rãspunzând Pãcalã, hai, din nou, sãrmanul, pleacã.

116Petre Dulfu
Dar în curte, se oprește. „Ia sã stau pe prisp-oleacã!
Numai pentru-atâta lucru, n-o sã fie doar nimica.“
ăi pe prispã el se-așeazã, fãr’ sã simtã frumușica.Stã o clipa, dus cu gândul la mândrețea de nevastã
Iar deodatã,-ntoarce capul și se uitã pe fereastã
Ia sã vãd, cam ce lucreazã dumneaei nãuntru oare?Ea cocea la foc plãcinte, și-un purcel frigea-n frigare.
– Tii! drãcoaica! Dacã soțu-i mâine doar se-ntoarce-acasã,
Pentru cine pregãtește azi o cin-atât de-aleasã?ăi de ce-i așa gãtitã, cu cãmașa numai flori,
Cu mãrgele, ca o fatã când așteaptã pețitori?
Dar pe când așa Pãcalã se-ntreba la geam afar’,Iatã cã pe drum s-aude scârțâitul unui car.
Apoi: „Ho, a-ho, Dumane! Ho, Joian“ un glas grãiește,
ăi din mers în dreptul porții, caru-ndatã se oprește.Cine este nou-sositul, ea ghicise, bat-o vina,
Cãci sã fi vãzut ce iute strânse de pe vatrã cina!
Pân’ sã intre caru-n curte, și plãcinte, și fripturã,ăi rachiu… și vinul… toate nevãzute se fãcurã!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
„Soțul!“ zice-n gând Pãcalã. ăi sculându-se grãbit,¤nspre el înainteazã: – Bunã seara!
– Bun sosit!
– Bucuroși la oaspeți, bade? Sunt drumeț,-nnoptai în cale.– Bucuroși, fârtate, cum nu! Da-ncotro?
– Spre târg, la vale!
Apoi, dejugându-și boii, omu-n casã mi-l pofti.– Vai, bãrbate! nevestica începu a se jeli.
Ce-i, de te-ntorseși?
– Nimica. Roata, Dumnezeu s-o batã,
Mi s-a rupt! Plec iar la ziuã! Ți-adusei ș-un oaspe, iatã!

117Ispr[vile lui P[cal[
Sã ne dai, nevastã, spune, ai tu ceva de mâncare?
– Da de unde, Doamne, tocmai mã gãtisem de culcare.Ceapã doar și mãmãligã! N-am știut cã vii acum!
Eu credeam cã tocmai mâine te-i întoarce de la drum.
– Bine, draga mea soție, îi rãspunse el voios.
Nu-i nimica! toate-s bune, când e omul sãnãtos.
Hai degrabã, cã ni-e foame! dã-ne ce-i gãsi prin casã!
– Uite-acum! grãi femeia. ăi-ncepu sã puie masã.
Iar Pãcalã? sta pe gânduri. Aș! era nebun el: ceapã,
Mãmãligã sã mãnânce, și sã bea pe urmã apã –
Când c-o clipã mai nainte a zãrit cuptorul plin
De fripturã, de plãcinte, și-i cam mirosise-a vin?
Ce-i trãsni prin minte darã? Pielea vacii, așezatã
La picioare jos având-o, se-ncruntã la ea o datã.
ăi mi-i trase cu toiagul, pe furiș, o loviturã.
Omul s-a mirat în gându-i, dar nimic n-a zis din gurã.
Dupã câtva timp, Pãcalã: jap! c-un scrâșnet de necaz,
Mai croi o bâtã pielei, dojenind-o: – N-ai obraz?
Gazda se-ncruci! Pãcalã, stã ce stã, și: – Nu taci? iarã?
Na, nerușinato! pielei altã loviturã-i carã.
Omu-atunci, pierzând rãbdarea, îl întreabã:
– Hei, drumețe!
Ce ai cu sãrmana piele, de-i cârpești mereu la bețe?
– De, a naibii pociturã! A surzit? sau ce sã fie?
Tot îi zic mereu sã tacã, și ea… nici cã vrea sã știe!
– Cum? cã doarã nu vorbește! Zici așa doar, mi se pare.
– Asta? He-he! ce crezi, bade, cã e piele ca oricare?
Asta-i piele care știe tot ce se petrece-n lume
ăi tot vrea mereu sã spunã!
– Vrea sã spunã? Ce anume?
– Ce? Pãi, uite… lucruri, care… nu e bine sã se știe!

118Petre Dulfu
– Zãu? Grozav aș vrea sã aflu! N-ai putea sã-mi spui și mie?
La-nceput, Pãcalã nu vrea. – Nu pot, nu pot, zãu, bãdicã!Dar, rugat întruna, pielea spre ureche și-o ridicã:„Aflã deci! Poftim! Ea-mi spune cã rachiu de mâna-ntâi,O garafã, se gãsește ici în pat la cãpãtâi“.Omul s-a uitat la dânsul: – Vrei sã-ți râzi de mine, hai?Când sãltã-n sus perna însã: – Tii… ba uite, zãu, așa-i!Coșcogeamite garafã! Cine oare s-o fi pus?– De! știu și eu cine? Pielea, despre asta, nu mi-a spus.¤nsã, i-auzi ce-mi mai spune!
– Ce?
– Sã cauți binișor,
ă-un purcel frumos gãsi-vei, rumenit, colea-n cuptor.– Un purcel? Ia fugi de-acolo! Asta n-o crez!
Dar când catã:
– Vai! mirat românul zice. Ba aveai dreptate, iatã!(ăi pe mas-a pus purcelul, lângã sticla de rachiu)Mãi, mãi, mãi, a naibii piele! Zãu, sã juri cã-i dracu’ viu!– Pe cuptor acuma, bade, sus, o mânã ți-o mai plimbãăi-i gãsi niște plãcinte, cum de mult n-ai pus pe limbã!– Ce spui! Este cu putințã? ăi cãtând bãrbatul iarã:Uite, frate! și plãcinte! calde, chiar din astã-searã!– Iar acum, te-apleacã bine, mâna jos sub pat ți-o bagã,Vin trandafiriu acolo vei gãsi, o sticlã-ntreagã.ăi plecându-se bãrbatul, scoase-ndatã la luminã,De sub pat, și-a pus pe masã, vin, o sticlã mare, plinã!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
– Ei, iubita mea nevastã! vezi ce de bucate bune,
Ca de sub pãmânt ieșirã? Ce zici tu de astea? Spune!– De, bãrbate, multe-n lume vede ochiul omenesc,Dar minune ca aceasta n-am vãzut, de când trãiesc!

119Ispr[vile lui P[cal[
* * *
S-așezar-apoi la masã. – Ei, așa mai zic și eu!
Se gândea voios Pãcalã, din purcel cãrând mereu.ăi-a cinat… împãrãtește! Dar bãrbatu-abia-nghițea.Fiecare-mbucãturã parcã-n gât i se oprea.
Iar la urmã, dupã cinã, spre Pãcalã lung el catã:– ătii ce, vere? Vinde-mi mie pielea asta minunatã.– Sã ți-o vând? grãi Pãcalã, speriat privindu-l. Vai!Cum te-ai și gândit, creștine?
– Frate! n-ai vrea sã mi-o dai
Nici când ți-aș plãti-o bine?
– Ha-ha-ha! Sã mi-o plãtești?
Are preț așa un lucru?
– Ce-mi ceri? Dau oricât voiești?
ăi-a-nceput pe ea sã-i deie: lei o sutã, douã, trei!Cã era bogat… Dar geaba!
– Nici c-o mie-n cap nu vrei?
– Nu pot, nene, nu-mi dã mâna!
– Bine… adã mâna ici,
¤ți adaug lâng-o mie… încã trei mii. Ce mai zici?– De! rãspunse-atunci Pãcalã. ătiu și eu ce sã mai zic?Altuia – ferește Doamne! – n-o dãdeam… pentru nimic!Dumitale însã… na-ți-o. Nu de bani îmi este mie,Crede-mã! Ți-o dau fiindcã prea te vãd om de-omenie.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Omul, dupã ce-i plãtește prețul cum s-au învoit,
¤ntr-un cui agațã pielea. Cât era de mulțumit!– Pot sã plec de azi în tihnã, orișiunde – ce-mi mai pasã?Pielea asta o sã-mi spuie, tot ce se petrece-n casã!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .

120Petre Dulfu
Iar Pãcalã? vârã-n pungã patru mii de lei, bani gheațã;
Se trântește lângã vatrã, doarme, pânã dimineațã.
Dimineațã-n zori, se scoalã… și luându-și bun rãmasDe la cei ce-l gãzduirã, hai la drum, cu sprinten pas.
Soțul stete pe acasã ce-a mai stat, apoi s-a dus
Unde-avea și el cu carul de plecat, la deal în sus.La izvor, sub deal, Pãcalã l-aștepta, și-i iese-n cale:
– ătii ce, bade, pentru piele prea-mi dãduși din gros parale!
Altuia, de… nu zic! însã, dumitale… mã gândescNu-i frumos sã-ți iau atâta. Zece lei doar îmi opresc;
Iarã ceilalți, adã mâna, ține-i, c-o sã-ți prindã bine!
Omul auzind acestea: – Cum se poate? vai de mine!Nu-i venea sã ieie banii. Ba cã-i pungã, ba cã-i teacã!
Dar Pãcalã-i pune-n mânã, fãr-a-l mai ruga, și pleacã.
– Mãi! ce om! gândea românul. I-auzi! bani sã nu voiascã!Apoi hai și el-nainte, cãtre stâna-i ciobãneascã.
* * *
Hoțomanca de nevastã nu-și gãsea, de ciudã, loc.
Ochii-i aruncau spre pielea cea din cui priviri de foc.– Ce… de azi… cu strajã-n casã eu sã stau necontenit?
ăi sã nu mai am pe lume, cât trãi-voi, ceas tihnit?
Uf! când îmi aduc aminte, parcã nu știu zãu ce-mi vine!Cum sã scap de pielea asta? Cum sã scap? A, las pe mine!
ăi-a sãltat în sus capacul unei lãzi. Acolo-n ladã
¤ntr-un colț, avea și dânsa bani puși bine, o grãmadã:Taleri, galbeni, despre care povestea cam multe satul,
Dar, precum se-ntâmplã-adesea, nici nu bãnuia bãrbatul.
Când i-a strâns? și cum? de unde? Numai dumneaei știa!Deci din ladã bani ea scoate, mulți… apoi la drum o ia
Sã gãseascã pe Pãcalã. Merge-n fugã dupã el!

121Ispr[vile lui P[cal[
ăi-l ajunge-ntr-o pãdure:
– Hei, drumețe! stãi nițel!
Nu-i vrun chip, cu pielea ceea vorbitoare… nu se poate
Ca s-o fac cumva sã-și piarzã darul de-a mai spune toate?Uite! (zice, arãtându-i banii strânși într-o basma,ăi lovindu-i ca sã sune) Zãu, învațã-mã ceva,Ce vei ști. ăi vezi tu ãștia? Na! sã fie toți ai tãi:Cât îți dete și bãrbatu-mi, tocmai patru mii de lei.
Când aude-așa Pãcalã: – Iacã mãi!… în gând și-a zis,
Alte patru miișoare… De! pe semne-așa mi-e scris:Patru mii sã iau, în capãt! patru mii de lei, pe piele!ăi-n șerpar vârî bãnetul. – Lasã, cã te-nvãț eu, lele!ătii ce? Ieși cu pielea mâine la izvor. Stropește-o-n zoriCu stropi reci prin sitã nouã strecurați… de nouã ori.
Sã mai faci cu mâna dreaptã peste ea vro nouã cruci,
Pune-o-n cui la loc pe urmã, grijã-n veci sã nu-i mai duci!– Bun, îți mulțumesc!
ăi șterge-o, înapoi spre sat, nevasta
Fericit, ca dânsa, cine mai era pe lumea asta?– Iatã-mã scãpatã! N-a vrut sã-ți ajute Dumnezeu,
Ai plãtit degeaba straja, bãrbãțele dragul meu!
Iar Pãcalã? hai și dânsul, prin pãdurea de tufani,
Mai departe, spre cãminu-i, cu șerparul plin de bani.

122Petre Dulfu
XXIV
PÃCALÃ MARE GOSPODAR
Stați, dușmanilor nemernici! se gândea mergând pe drum,
V-ați bãtut voi joc de mine? Stați! c-o sã vedeți de-acumăi acas-ajuns cu banii, își dãrâmã casa veche,
ăi-și clãdește alta nouã, care n-avea-n sat pereche.
Apoi rost de vite-și face, de-acareturi, de moșie;Rost de car, de plug, de toate! ăi sã vezi gospodãrie!
Dup-un an de strãduințã, n-avea prin împrejurime
Rosturi, casã mai de seamã, ca Pãcalã, nime, nime!
Dar când îl vedeau sãtenii tot fãcându-și lucruri noi,
Cumpãrându-și azi moșie, mâine plug, poimâine boi,Nu puteau sã doarmã-n tihnã! – Cum? de unde-atâta ban
Ce tot varsã, varsã, zilnic, omu-acesta, cam de-un an?
O fi dat de vreo comoarã? se-ntrebau cu gând pizmaș,Sau… o fi prãdat în codri, noaptea, pe vrun bogãtaș?Deci la vatra lui cea nouã merserã câțiva-ntr-o searã;ăi cu vorba, spre-a-l descoase, pe departe mi-l luarã.Iar Pãcal-atunci le spuse: – De! știți pielea cea de vacã,Ce-ntr-o zi ați aruncat-o în ograda mea sãracã?Eu la bâlci cu ea plecat-am, am vândut-o și-am luatPatru mii de lei, în mânã. Iacã de-unde sunt bogat!
– Aș! rãspunserã sãtenii, nu mai spune, frate, taci!
Cum atâția bani? se poate? pentru pielea unei vaci?– Hm! rãspunse el. Pãi bine, oameni buni, nu vã gândiți?Vaca mea era frumoasã, de prãsilã, cum o știți!Astãzi-mâini c-o vițelușe, de la ea, mã pomeneam,Mai crescând și vițelușa, douã vaci era sã am.CUPRINS

123Ispr[vile lui P[cal[
ăi din douã vaci ies patru, și din patru, opt la rând;
ăi din opt, aveau sã iasã șaisprezece vaci, curând.Iar din astea, o cireadã cât colo! ăi credeți oareCã se vinde pe nimica o avere-atât de mare?Când la târg își duce marfa, omul trebuie – he-hei! –Minte-n cãpãțânã s-aibã, nu tãrâțe, dragii mei!Auzind așa, sãtenii dau din cap: – Adevãrat,Bine zice! ăi se duse vestea prin întregul sat.
ăi-a cãzut pe gânduri satul. – Apoi cum?, ziceau vro doi,
Vaci frumoase, de prãsilã, ca și el, n-avem și noi?
– Da, nici vorbã! zis-au alții. Pentru ce, decât Pãcalã,
Mai pe jos sã fim noi oare? Nu știm și noi socotealã?ăi vorbind așa-ntre dânșii, dã-i! sã treac-o zi nu lasã!
Ce fac? Toți de-a rându-și taie vacile ce-aveau pe-acasã.
ăi de piele, sãrãcuții, le jupoaie-n graba mare;Apoi haide pe la târguri, toți, cu pieile-n spinare,
Sã le vândã, ca Pãcalã, prețuri mari cerând pe ele,
Nemaipomenite: cinci mii, patru mii de lei pe piele.Dar în târg, negustorimea, auzind așa minuni,
Izbucni-ntr-un râs cu hohot, a crezut cã sunt nebuni.
¤n deșert spuneau ei, bieții, de prãsilã, de cireadã,Lumea hohotea mai tare, strânsã-n jurul lor grãmadã.
* * *
Dupã ce-au venit acasã, rupți de foame și sãraci
Neavând nici bani în pungã, nici prin grajduri alte vaci,
Doar cu pieile pe umãr, și cu traista subțioarã
Ce sã-i facã lui Pãcalã, pentru cã i-a tras pe sfoarã?Se-nțeleserã: sã-l piarzã și sã-i ia averea toatã.
Hai deci într-o dimineațã, oamenii, la dânsul, gloatã!
¤l vârârã cu de-a-sila și-l închiserã-ntr-un sac.Lângã satul lor, devale, se gãsea pe câmp un lac

124Petre Dulfu
Mare, cât vedeai cu ochii. Acolo l-au dus cu sacul
Pe Pãcalã, nemiloșii, sã-l arunce-n lac, sãracul.
ăi-au legat de sac și-o piatrã, grea, ca nu cumva sã scape,
Sã-și gãseascã-acolo „hoțul“ moartea-n fundu-adâncii ape!¤nsã, tocmai când în valuri se grãbeau a-l repezi:
– Fraților! mai stați oleacã! dintre ei un om grãi,
Unul mai cu socotealã. Stați, la fund sã nu-l dați încã!
Unde-l aruncãm? Cercat-ați, apa unde-i mai adâncã?
Trebuie-aruncat acolo unde e mai multã apãCa sã nu-i mai ducem grija hoțomanului, cã scapã!
Haideți sã cãtãm, degrabã, o prãjinã-lungã… lungã,
De pe mal de-aici, cu vârfu-i, pânã jos la fund s-ajungã.Sã-ncercãm cu dânsa lacul.
– Ii… așa e, mãi… așa-i?
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Acolo deci pe Pãcalã mi-l lãsarã-n sac… ăi, hai,
¤napoi în sat fugirã, toți îndatã, pe-ntrecute,
O prãjinã sã aducã, de-unde vor gãsi mai iute.Dar pe când stãtea Pãcalã jos pe țãrm, închis în sac,ăi-aștepta doar sã se-ntoarcã oamenii, sã-l zvârle-n lac,Deodatã, iacã, trece un vãcar pe-acolo, careSpre oraș mâna cu grabã, vite, o cireadã mare.
Dând de sac în drum vãcarul, se oprește: – Mãi din sac…
Ce faci?… De-unde pânã unde tu aci?
– De, ce sã fac?
Uite, m-au vârât aicea, oamenii din satul meu,Umblã sã m-arunce-n apã, nu le-ajute Dumnezeu!– Cum? de ce sã te arunce?
– Fiindcã… m-au ales primar,
ăi eu n-am vrut!
– I-auzi vorbã! zise tânãrul vãcar,

125Ispr[vile lui P[cal[
ăi de ce nu vrei adicã sã te faci primar în sat?
– Pentru ce?… He-hei… fiindcã satul nostru-i cam ciudat!
Sunt neveste multe-ntr-însul, și de-o frumusețe rarã,
Iar bãrbații-s duși de-acasã dupã trebi mereu, prin țarã!
ăi primarul, cât e vara, cât e iarna – vai de el –
Cu nevestele rãmâne numai singur-singurel!
– He! se mirã iar vãcarul. D-asta ți-e? Da prost ești, zãu!
Cum aș mai primi, fârtate, eu – sã fiu în locul tãu!
– Da? Pãi asta-i foarte lesne. Haide, ia-mi ici locu-n sac,
Pânã vor veni sãtenii ca sã te arunce-n lac.
Iar atunci… sã strigi doar tare: – Stați, primar sã fiu voiesc!
ăi e gata socoteala… Ce zici?
– Mai mã-ntrebi?… Primesc!
Apoi, cât clipești, vãcarul, gura sacului dezleagã,
Lasã pe Pãcalã slobod, și în locul lui se bagã.Iar Pãcalã strânge sacul, și legându-l cum fusese,
ăterge-o – cu cireada-ntreagã – spre-un zãvoi de sãlcii
dese!
Nevãzut pe loc se face.
Oamenii veniți din sat,
C-o prãjinã lungã, lungã, apa-ntâi au încercat.
Hai pe urmã la Pãcalã, toți cu zor… sã-l dea la fund,
Unde le spunea prãjina cã e lacul mai afund.
Sã-l înece-n lac pe datã! ¤nsã când la sac sãrirã,
Din nãuntru numai iatã cã un strigãt auzirã:
– Nu mai m-aruncați în apã! stați… primar sã fiu voiesc!
Oamenii pe loc stãturã, uluiți: – Vai, neam drãcesc!
Zise unul. Auzirãți, cum de noi își râde, frați?
Vrea primar, bre, sã ne fie. Puneți mâna! Ridicați!
– Ia mai stați, grãi un altul… Dac-auzul nu mã-nșealã,
Glasu’ care-l auzirãm n-a fost glasul lui Pãcalã!

126Petre Dulfu
– Da, așa-i! mai mulți rãspuns-au.
– Aș! le zise supãrat
Cel d-întâi. De unde? Glasul înadins și l-a schimbat
Sã ne-nșele vrea, tâlharul, doar l-om dezlega cumva !
Nu pricepeți șiretlicul? Parcã noi vom asculta.
Parc-o sã-l lãsãm din mânã. Las’ cã știm ce facem doarã,
N-ai sã ne mai tragi, Pãcalã, d-azi nainte tu pe sfoarã!
Hai, tovarãși, sus odatã!… apucați colea de sac.
. . . . . . . . . . . . . . . . .
ăi-nhãțându-l strâns, aruncã, iute, pe vãcar în lac.
Pleac-apoi spre sat cu toții, într-un vesel chiuit.
– Dumnezeu de-acum sã-l ierte, fraților. Noi i-am plãtit!
Dar în sat abia sosirã, și deodatã… ce sã vadã?
Dupã ei, pe drumul neted, o mândrețe de cireadã
Nainta, cât ține drumul, adunatã cu iuțealã
De un om, c-un bãț, din urmã. ă-acel om… era Pãcalã!
Când au dat de el cu ochii, bieții oameni, înlemniți,
Cruce și-au fãcut cu toții. – Tii, strigoiul! ian priviți!
Iar Pãcala, dã-i nainte! Strigã dupã boi, aleargã.
A bãgat cireada toatã, în ograda sa cea largã.
. . . . . . . . . . . . . . . . . .
– Mãi! îi zise cu mirare, când s-au mai dezmeticit
Unul din sãteni. Da bine, cum?… în apã, n-ai murit?
– Precum vezi! grãi Pãcalã.
– Maicã! omul se-ncruci,
Ãsta-i dracul! iese teafãr, chiar și-n foc de l-ai zvârli.
Iar un altul: – Dar mândrețea de cireadã, adunatã
¤n ocol la tine, unde o gãsiși așa deodatã?
– De, rãspunse iar Pãcalã. Unde vreți s-o fi gãsit,
Dacã nu sub apã-acolo, unde voi m-ați azvârlit?!

127Ispr[vile lui P[cal[
Hei! de-ați ști voi ce de vite, lacul, jos, la fund mai are!
Adunai eu din grãmadã ce putui, în graba mare,
Dar pe celelalte-acolo le lãsai la fund, pe toate…Am lãsat și pentru alții sã mai scoatã, cine poate.Oamenii, aflând cã-n apã vite-atâtea se gãsescTunde-o, nene!… o clipitã, bieții, nu mai zãbovesc.¤nspre lac napoi aleargã toți din sat, cât pot mai iute,
Cu femei cu tot… și-n apã sar cu toții pe-ntrecute
Sã gãseascã și ei vite, ca Pãcalã: boi și vaci!Pentru ce adicã dânșii sã rãmânã mai sãraci?Sunt mai proști ei ca Pãcalã? Iar nevestele, la rând,Sus stãteau, pe malul verde, nemișcate, așteptând.Tremura de dor sã vadã, pe bãrbatu-i, fiecare,
De sub apã când ieși-va c-o cireadã mândrã, mare.
Printre cei ce-n lac sãrit-au fu și popa cel din sat,Dar potcapu nalt deasupra i-a rãmas necufundat.Preoteasa lui, vazându-l socotea sarmana-n gându-iCã-i e fricã, poate, popii… și mi-l dojeni zicându-i:– Hai odatã! Ce stai țeapãn? Lasã-mi-te-n jos, pãrinte!
Pânã nu le-or șterge toate cei ce ți-au luat nainte.
N-auzi, mãre? Asurzit-ai? Intrã, fii mai îndrãzneț!Cã la fund se aflã doarã cele mari și mai de preț.Ba-ncepu și c-o prãjinã a-l lovi-n potcap, vârtos,Doarã-doar s-o duce popa, mai cu zor, spre fund în jos!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
ăi la fund, sãteni și popã, dusu-mi-s-au, tot s-au dus!
Bietele femei degeaba i-așteptau pe maluri sus,Acolo-n-adâncul apei, toți, mormântul și-au aflat,Pân’ la unul! Iar Pãcalã? A rãmas doar el în sat –Cu nevestele vãdane. ăi de-o lume pizmuit,
¤n bogata-i locuințã, mulți ani, vesel a trãit.

128Petre Dulfu
Ba, de n-a murit, trãiește chiar și astãzi…
Cu acestea,
S-auzim, români, de bine! – isprãvitu-mi-am povestea.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
A fãcut el, nu e vorbã, și pe urmã, de-ale lui,
Ghidușii nenumãrate! Dar… pe toate sã le spui?Când aș sta sã-nșir eu toate, câte el a sãvârșit:Povestirea-mi niciodatã nu ar mai avea…
SFÂRăIT

GRUIE-AL LUI NOVAC
(1913)

130Petre Dulfu
CUVÂNT ¤NAINTE
Peste patria românã,
Astãzi, pacea e stãpânã.
Fãrã fricã muncitorul
¤și lucreazã-n câmp ogorul.
ăi culege, dupã plug,
Pâine, vara, din belșug:
S-aibã pân’ la altã varã,
Când rodi-va câmpul iarã.
Pe câmpii de plug brãzdate
¤nfloresc orașe, sate,
Sub un regim dãtãtor
De nãdejdi în viitor…
* * *
Alte vremi erau ’nainte.
(Le cunosc cei din morminte!)
Rareori putea sãteanul,
Secerat sã-și vazã lanul.
Când era mai plin, mai des,
Bobul spicelor de fes,
Vuiet aducea-n zbor vântul,
Pași cutremurau pãmântul.
ăi, cum lupii sar la oi,
Astfel tãbãrau pe noiCUPRINS

133Gruie-al lui Novac
Fometoase haite mari,
Ba de turci, ba de tãtari!
* * *
Din unealta de cosit,
Sabie de rãzboit,
Lance de-alungat pãgânii
¤și fãceau atunci românii.
Se luptau bãrbații, cete,
Iar copii, neveste, fete,Cu unchiașii cei cãrunți,
Pribegeau prin vãi, prin munți.
ăi copii, femei, unchiași,
ăi bãrbații vii rãmași,
Când se-napoiau grãmadã,Pe la cuiburi… ce sã vadã?
* * *
Maldãre doar, fumegoase,
De tãciuni… în loc de case.
Iar din vatra sfãrâmatã,Chiar cenușa… spulberatã!
Toți pe lucru s-așterneau,
Cuiburi, altele-și clãdeau
Spre-a fi arse iar µ azi, mâini µ
De nãvãlitori pãgâni!
Vai, vai! ce-am tras, ce-am jelit,
Veacuri lungi, necontenit!

134Petre Dulfu
Dup-atâta zbucium, oare
Cum mai stãm azi în picioare?
* * *
Stãm! trãim! cãci Ãl din cerInimi datu-ne-a, de fier.ăi la vremuri de necazNe dãdea câte-un viteaz
Care, cu-al sãu paloș lat,
Curãța, din hat în hat,Plaiurile strãmoșești,De lãcuste pãgânești.
. . . . . . . . .
Un așa strãjer minune
Fost-ai tu cândva (se spune)Pentru vechea noastrã vițã,Gruio, pui de Novãcițã!

133Gruie-al lui Novac
CÂNTUL I
DOR DE ÎNSURAT
Colo-n munții Lotrului,
Sus pe țãrmul Oltului,La conacul lui Novac,Mare masã-i în ceardac.
Toatã fața lungii mese
Plinã-i de bucate-alese.ăi, cât masa e de-ntinsã,Tot de oaspeți e cuprinsã:
De cumnați și de nepoți,
Nalți ca bradu-n munte toți;
De cumnate și nepoate,Trandafir la fațã toate.
ăi-ntre rude mari, mãrunte,
Cine stã la masã-n frunte?
Stã Novac, albit la plete,
Dar voinic și lat în spete.
Cu tovarãșa-i voioasã,
Tot ca el la chip, frumoasã:Deși nu-i nici ea de ieri,
Ci-a vãzut… cam multe veri!CUPRINS

134Petre Dulfu
Ospãtau la rând și beau,
Toți cu drag se veseleau;Numai Gruia suspina,Nici nu bea, nici nu mânca.
Tatãl sãu, Novac, îi zice:
– Gruio, – câți meseni aice,Toți cu drag se veselesc,Ospãteazã, beau, glumesc.
Numai tu nu ospãtezi.
Numai tu mereu oftezi.Spune taichii, hai, vorbește:Ce pãs inima-ți muncește?
– Tatã! i-a rãspuns feciorul,
¤nroșit, cum e bujorul,Ciuda, ciuda mã omoarãCã fãrtații mei… se-nsoarã!
Iau neveste tinerele,
Drag ți-e sã te uiți la ele;O sã aibã toți un rost –Numai eu rãmân ce-am fost:
Tot flãcãu, sã joc la hori,
Nici gândești ca sã mã-nsori!Sã mã-nsor vreau și eu, tatã,Cã mustața mi-e-nfiratã!
Moș Novac la el privește,
ăi pe sub mustãți zâmbește:

135Gruie-al lui Novac
– De-nsurat îți este dor?
Cam devreme, Gruișor!
Stãi la vatra pãrinteascã,
Mustãcioara sã-ți mai creascã!
Focul tãu… mi-aduce-aminte
Anii mei de mai-nainte.
Când eram ca tine, zor
ăi pe mine, sã mã-nsor!Hei, dar câte-am pãtimit,
Visul pân’ mi s-a-mplinit!
Basmul cu-nsuratul meu,
Poate, spusu-vi-l-am eu.
Vreți sã vi-l mai spui, nepoți?– Sã ni-l spui! grãirã toți.
Moș Novac printr-un tușit,
Glasul și l-a potrivit,
A oftat – și dup-acestea
ăi-a-nceput așa povestea:
* * *
– Când eram ca Gruie-al meu,
Tata – ierte-l Dumnezeu! –
M-a trimis la oi, pãstor,¤n desișul codrilor.
Eu, pornit-am, și-am umblat
Prin cel codru-ntunecat,
Turma din-napoi mânând:Nu o zi… ci trei la rând.

136Petre Dulfu
Ziua-a patra – cald, cuptor –
Ziua Sânzâienelor,Când într-un brãdet m-afund,Dau, în munți, de-un lac rotund.
Sub un brad pe mal șezui.
Lacul limpede-albãstruiOglindea-n adâncul luiBrazii, bolta cerului.
– A, zic, mândrã scãldãtoare!
ăi uitându-mã-nspre soare,Ce vãd?… bolta strãlucind,Zâne trei, din cer viind.
Din nãlțime, tot mai jos,
Coborau în zbor frumos.ăi pe țãrm sosite, iacã!Sub un paltin… se dezbracã.
Lasã pe verdeața-n floare
ăi rochițe și-aripioare;ăi s-aruncã-n lac, viteze,Toate trei, sã se-mbãieze.
Ca un șarpe m-am târât!
Sub o tufã stam vârât,Neclintit priveam la ele…Mândre ce erau, tustrele!
Aș fi vrut… un veac sã stau,
Sã mã uit cum se jucau,

137Gruie-al lui Novac
Vesele, ca trei copii,
Jos în undele-argintii.
Iar din toate, mai cu seamã
Una, mijlocia… mamã!Ce chip! Ce ochi plini de foc!Dragã mi-a cãzut pe loc.
„Ah, sã am așa soție!…
Cum s-o fac, a mea sã fie?…Cum sã mã cunun cu ea!?…Mor de nu va fi a mea.“
Dar din apã cele zâne,
Ies, habar nu au de mine;ăi-mbrãcându-se cu zorul,Iar spre nalturi își iau zborul.
Eu, pe țãrm rãmas-am mut…
„Doamne! ce e de fãcut!?“Cu aceste vorbe-n gând,Hai la mama, lãcrãmând.
Mama, când de mine dete,
Tresãri: – Olio, bãiete!Ce-ai pãțit de vii acasãAstfel cu nepusã masã?
Drumurile, stâncile,
Ruptu-ți-au opincile?Sau, prin munți, lighioile¤ți mâncarã oile?

138Petre Dulfu
Eu i-am spus durerea grea,
Care inima-mi rodea:Toate i le-am înșirat,Tocmai cum s-au întâmplat.
Dânsa mã privi miloasã:
– De!… pe zâna cea frumoasãLesne-ai fi putut s-o iai,Dac-un pic de minte-aveai.
¤nsã-acum – de ți-a picat
Dragã cu adevãrat –ătii ce-i de fãcut, copile?Sã aștepți un an de zile.
Cãci de Sânzâieni, la varã,
Zânele veni-vor iarã;¤n toți anii vin în zbor,Sã se scalde-n lacul lor.
Tu, de seam-atuncea bagã,
Zâna, care-ți este dragã,Aripile unde-și lasãăi rochița de mãtasã…
Iar când intrã sã se scalde,
Furã-i-le, pânã-s calde,ă-aripile, și rochița,Apoi, fuga, fugulița,
Sã le-aduci încoa’ la mine!
Ea… veni-va dupã tine,

139Gruie-al lui Novac
Zise maicã-mea, din grai…
Eu, mai tare mã-ntristai:
– O, cã n-am fost mai deștept!
Cum sã stau un an s-aștept?…Cât am plâns oftând din greu,ătie numai Dumnezeu!
– Dar poftim, nepoți, cumnați,
Prin pahare mai turnați!…Hai noroc! Povestea meaE la jumãtate-abia.
CÂNTUL II
ARIPILE ZÂNEI
Oaspeții mai beau și tac,Toți cu ochii la Novac.El deșeartã un pahar,Apoi prinde-a spune iar;
– ¤n sfârșit, dorita zi,
Dup-un an de chin sosi.Eu, din zori, la Sânziene,Stam dosit în buruiene.
ăi spre miezul zilei, iatã,
Zânele cã se aratã!Vin din ceruri fãrã noriIar spre malul plin de flori.CUPRINS

140Petre Dulfu
Vai, cum inima-mi bãtea!
Sângele cum îmi fierbea!De-astã datã, am urmatChiar cum maica m-a-nvãțat.
Mi-o pândii pe cea doritã,
Când se dezbrãca zoritã:Aripile unde-și lasã,ăi rochița de mãtasã.
ăi când a intrat în lac:
„Stãi cã-ți viu acum de hac!“Mã târâi încet pe brânciPrintre ierburi, printre stânci.
M-am târât, târât, șerpește,
ă-aruncatu-m-am lupește:Pe-o rochițã lucitoareăi pe douã aripioare.
Fuga cãtre cas-apoi!
Iar când mã uitai napoiCine mã-nsoțea spre casã?Dintre zâne, cea aleasã!
Alerga pe urma mea,
Despoiatã, vai de ea;O-nveleau, în loc de straie,Doar cosițele-i bãlaie.
– Dã-mi, te rog, se milogea
Aripile, rochia mea,

141Gruie-al lui Novac
Dragã ciobãnel Novac,
Dã-mi-le, ca sã mã-mbrac!
Celelalte se-mbrãcarã
ăi-n vãzduh de mult zburarã.Iar eu… goalã, prin pãduri!…Ce-avuși, hainele sã-mi furi!?
Aș! eu prin desiș fugeam,
Parcã nici n-o auzeam;Ea-și iuți atuncea pasul,ăi-i suna mai dulce glasul:
– Uitã-te nițel încoace!
Fugi? Fãptura mea nu-ți place?Nu fugi de mine-așa,Stãi în loc, sã-ți spun ceva!
N-auzi, mândrule flãcãu?…
Stãi! cã n-o sã-ți parã rãu!Tânãr, cum eram, crezui.Mã-ntorsei, și-n loc stãtui.
Ea sosește-mbujoratã,
ăi cu farmecu-i mã-mbatã.M-a fãcut sã nu știu bineUnde sunt și ce-i cu mine.
Mi-a luat din mâini rochița
ăi-a-mbrãcat-o, tâlhãrița!Aripile argintateăi le-a prins ușor la spate.

142Petre Dulfu
ăi-și luã spre nalturi zborul!
Iar eu, lesne crezãtorul,
Am rãmas cu ochii-n sus,
De pe lume parcã dus.
. . . . . . . . .
Mama, când îi povestii
ăi-astã datã, ce pãții,Mã certã: – Vai, dragã, prost
ăi nechibzuit ce-ai fost!
Acum trebuie, copile,
Iar s-aștepți un an de zile.
Dar de astãzi înainteVezi, sã fii mai treaz la minte!
Zâna, orice vorbe bune,
Câte viclenii ți-ar spune,
Tu sã nu te mai oprești,
Doar din gurã sã-i grãiești:
– Da, iubito, rochia ta.
Aripile ți le-oi da!Sã le-mbraci la cununie.
Când vei fi a mea soție!
Anul urmãtor, am fost
Mai cu minte, nu fui prost.
Zânele venit-au iarã,Lacu-n zbor înconjurarã.
Dar pe nimeni n-au zãrit,
¤n desiș eu stam pitit.

143Gruie-al lui Novac
De rochițe dezbrãcate,
Iar în lac intrat-au toate.
Eu, din nou, pe cea bãlaie,
Am lãsat-o fãr’ de straie.M-a rugat și-acum ea, biata.– Dã-mi-le! zicea șireata.
Dã-mi veșmintele, Novac!
ătii cã ochii tãi îmi plac?Ce fugi, mândrule voinic?Stãi sã mai vorbim un pic!
Geaba! Eu fugeam nainte
Surd la orice rugãminte.Doar din gurã i-am strigat,Dup-al maicii mele sfat:
– Da, iubito! rochia ta,
Aripile ți le-oi daSã le-mbraci la cununie,Când vei fi a mea soție!
Ea-mi rãspunse-atuncea: – Bine!
Am sã mã cunun cu tine,Numai… adã-mi-le-ndatã,Ca sã nu stau despoiatã!
„Aș!“ gândeam. „Te știu eu, lasã!“
ăi-alergat-am pân’ acasã.Nu intrai pe ușã bine,Hop, și zâna dupã mine.

144Petre Dulfu
Mama iute ușa-ncuie,
ăi-o lãdițã ea descuie;Bagã repede-n lãdițãăi-aripioare, și rochițã.
Lada-n urm-o-ncuie bine,
Cheia-n mâna ei o ține.Iarã zâna, draga mea,Suspina și se jelea.
Mama-n grab-apoi s-a dus,
Mândre haine i-a adus;A-mbrãcat-o-n rochie-aleasã,Ca pe-o tânãrã mireasã.
ăi de nuntã ne gãtirãm,
Lume la ospãț poftirãm.Oaspeți mulți s-au adunat,La biseric-am plecat.
Preotul ne cununa,
Iar mireasa mea ofta.Dupã cununie-acasã,Ne-aștepta bogatã masã.
Cu mâncãri și cu fripturi,
Cu alese bãuturi:Precum este din bãtrâniObiceiul la români;
ăi cum veci de veci va fi,
Cât românii vor trãi.

145Gruie-al lui Novac
De la masã, toți la joc!
Hora se-nvârtea cu foc.
Iarã nașul, cãtre mine:
– Stãi sã-ți joc mireasa, fine.
Ea, când vorba-i auzi:
– He, nãșicule! grãi,
Sã mã vezi cum aș juca,
Dacã dumnealui mi-ar da
Lucitoarea mea rochițã
ăi-aripile din lãdițã!
Aș sãlta ca fulgu-n vânt,
Tot pe sus de la pãmânt;
Prin vãzduh m-aș face roatã,
Sã se mire lumea toatã!
– I-auzi! nașu-meu îmi zice,
Dã-i rochița, mãi voinice;
Aripile dã-le-ncoace:
S-o vedem cum o sã joace!
Printr-un semn în loc de grai,
Eu pe mama o-ntrebai:
„Ce-ar fi dacã i le-aș da?“
Ea din ochi îmi zise: ba!
La nãșicu-atunci privii:
– Sã mã ierți! vezi… n-o prea știi!
Când cu aripi s-o vedea,
Crezi cã are sã mai stea?

146Petre Dulfu
Nu-i e gândul la jucat,
Nașule, ci la zburat!Nașu-nțelegând: – Hai, zânã!Mi-o luã frumos de mânã.
O-nvârti ușor în joc:
– Mulți ani fericiți! Noroc!ăi atâta veselie,Nu știu când o sã mai fie.
Am nuntit, jucând și bând,
Zile-ntregi vreo trei la rând.Dupã nuntã, mândra mea,Supãratã, se codea.
Dar cu-ncetul s-a-mblânzit,
Tot mai mult ea m-a-ndrãgit.¤i pãrea pe urmã bineCã s-a cununat cu mine.
Cam cu vorbele acestea
¤și sfârși Novac povestea.Dup-aceea și-a-ndreptatGraiul cãtr-al sãu bãiat:
– Uite-o, zâna cea mãreațã
E-ntre noi aci de fațã.Este mama ta iubitã,Azi, de ani și ea-i albitã.
Totuși, chiar la bãtrânețe,
Vezi ce-a fost în tinerețe

147Gruie-al lui Novac
Astfel, Gruio, fãtul meu,
Mã-nsurai pe vremuri eu!
Dar eram pe-atunci, vezi bine
Mai bãrbat ceva ca tine.
Astãzi, tu, ești de-nsurat?
Când și fetele te bat!
CÂNTUL III
¤N PEȚIT
Gruia și mai supãrat,De la masã s-a sculat:
– Nu cred eu cã e vreo fatã
Sã mã poatã bate, tatã!
Sunt voinic de-acum, în stare
Sã mã-nsor… cu orișicare!– Da? îi zise tatãl sãu,
Bine darã, fãtul meu,
Mi te-nsor, dacã te duci,
Norã-n casã sã-mi aduci
Pe cea fatã de pãgân,De sãlbatec moș bãtrân,
Care-n codru stã, pe maluri
Biciuite-n veci de valuri,
Colo lângã-albastra mare,Unde soarele rãsare.CUPRINS

148Petre Dulfu
Du-te, dragul meu, gãsește-o
ăi de ți-o plãcea, pețește-o;Ad-o-ncoace norã mie,Soțioarã scumpã ție!
Mult pe gânduri n-a mai stat,
Gruia-n grajd a alergat,ăi din grajd pe loc și-a scosRoibul sprinten și frumos.
Mândrã șea i-a pus și frâu,
Sabie și-a-ncins la brâu,ăi pe roib în șea sãri.Roibu-n zbor la drum porni.
Douã zile, Gruișor
Merse cu-al sãu șoim în zbor,Strãinat de plaiul țãrii,Pân’ sã dea de țãrmul mãrii.
ăi pe țãrmul mãrii, iatã,
Dã cu ochii și de fatã.O gãsește adormitãSub o tufã de rãchitã.
De departe cum o vede,
Jos din șea el se repede;Priponește de un parPe frumosul sãu fugar.
Drept la fatã-apoi coboarã;
Dar privind-o, se-nfioarã,

149Gruie-al lui Novac
Stã o clipã-ncremenit,
Mintea-n loc i s-a oprit.
„S-o trezesc? Sã n-o trezesc?…
Dacã plec și n-o pețesc,Tata… știu eu ce-o gândi?S-o trezesc?! Ce-o fi, o fi!“
Astfel chibzuind feciorul,
O-mboldește cu piciorul:– Scoalã, hãi! N-auzi odatã?Am cu tine-o vorbã, fatã!
Ea din somnu-i se trezește,
Cascã-o datã, se lungește;Prinde-apoi a se scula.Doamne! groaznicã era!
Naltã la staturã, munte,
De vreo douã palme-n frunte,ăapte palme-n piept de latã.Capul claie negreblatã.
Mâinile-i, bârni groase, tari,
Unghiile-i, seceri mari,Doi bușteni picioarele,Dinții – cât cosoarele.
Ochii, talgere-afundate,
Buzele-i, osânze late;Fața ei, ca un tãciune.¤n sfârșit… o urâciune

150Petre Dulfu
Cum pe-aceastã lume nu e
Limbã-n stare sã o spuie!ăi nici minte omeneascãNu-i ca sã și-o-nchipuiascã!
Gruia sta și se gândea:
„Asta-i deci ursita mea?Asta-i vasãzicã fataCare mi-a ales-o tata?
Când aș duce-o eu acasã
Pe aceasta drept mireasã,Boi și vaci de sperieturã,Ne-ar fugi din bãtãturã!“
Fata s-a uitat la el,
ăi-i grãi: – Ei, voinicel,Haide, spune, ce dorești?Ți-e urât sã mai trãiești?
Cauți moartea, vai de tine?
Cum vrei sã te lupți cu mine?Piept la piept ne mãsurãm,Ori în sãbii ne-ncercãm?
Gruia zise: – Piept la piept
Sã luptãm, cã e mai drept!ăi cercã s-o biruiascã.N-a putut nici s-o clinteascã!
Fata fruntea și-a-ncruntat,
Mâneci largi a suflecat:

151Gruie-al lui Novac
– Sã te ții, bre, voinicește,
Cã eu te apuc fetește!
ăi când l-a-nhãțat semeațã
ăi l-a strâns o datã-n brațã,Oasele-i trosneau în spate,Ca un sac cu nuci uscate.
Sus apoi fãcându-i vânt,
¤l izbește de pãmânt;ăi, cu spada ridicatã,Dã sã-i taie capu-ndatã.
Gruia se-nãlțã grãbit,
ăi din gur-a glãsuit:– Stãi oleacã, te oprește,Calul mi se prãpãdește!
N-a bãut defel pe drum,
Sã-l adãp o țâr-acum!ăi luptãm, de vrei tu, iarã,Pânã când s-o face searã!
Sluta l-a crezut. El sare
Pe-al sãu roib, cu grabã mareUitã-a-l dezlega de par,ăi-i dã pinteni: – Hi, fugar!
Bietul cal, împintenat,
Vânt pe datã și-a luat;Se smuci ca un netot,ăi fugi… cu par cu tot.

152Petre Dulfu
* * *
Moș Novac, în astã vreme,
¤ncepu a se cam teme;
Pace-acasã nu-și afla,
Pe jãratec parcã sta.
– „Doamne! ce m-aș face oare,
Se gândea cu-ngrijorare,Dac-a lumii urâciune
Pe bãiat mi l-ar rãpune?
Câți voinici ca dânsul, ea
N-a rãpus cu mâna-i grea!Stãi cã viu, copilul meu,Sã te scap, de-i da de greu!“
ăi-a plecat pe-un bidiviu,
ăi el, dupã scumpu-i fiu.Alergase cale lungã,Fãr’ sã poatã sã-l ajungã.
Când deodatã-l vede-n zare
Cum venea pe roib cãlare.Roibul lui venea turbat,El pe roib, înspãimântat.
Nu-l putu din goan-opri,
Doar pe când zbura-i grãi:– Hei! alergi sã biruiești,Gruio! sau sã te-ndosești?
El, de tare ce fugea,
S-a oprit abia, abia:

153Gruie-al lui Novac
– Alei, tatã, ce-ai fãcut?
Joc de mine ți-ai bãtut!?
Nu e fatã s-o pețești,
Ci sã fugi când o-ntâlnești.Dacã toate-ar fi așa,Dracu’ s-ar mai însura!
M-ai trimes ca sã mã-nsori?
Sau cu gând sã mã omori?Auzind, Novac zâmbi,ăi din gurã glãsui:
– Vezi cã nu ești de-nsurat?
Vezi cã fetele te bat?Vino sã te uiți la tataCum se va lupta cu fata!
Amândoi apoi pornesc
ăi pe fatã o gãsescIar la locu-i, adormitã,Sub cea tufã de rãchitã.
– He, Novac o ia la zor,
¤mboldind-o c-un picior,De s-a dus de șapte pași:– Cu flãcãul te luptași!…
Scoalã și te luptã, fatã,
ăi cu-mbãtrânitu-i tatã!Ea se scoalã: – A, Novace!Lumea asta nu-ți mai place?

154Petre Dulfu
Moarte vrei și dumneata?
Cum voiești a te lupta?Piept la piept vrei, voinicește?Sau cu spada? Hai! vorbește!
– Piept la piept! grãi Novac.
Mie lupte drepte-mi plac!Vorba el nici n-o sfârși,Sluta lumii și sãri.
Strânsu-l-a de subsuori
De-i curgeau pe-obraji sudori:ăi, cât pumnul rotunjit,Din cap ochii i-au ieșit!
Gruia, paloșul și-a scos!
S-o loveascã mânios.Dar bãtrânul l-a certat:– Stãi, Gruițã, nemișcat!
Bagã-ți paloșul în teacã!
Teamã ți-e c-o sã mã-ntreacã?N-am venit eu s-o tulesc,Ci-am venit sã biruiesc!
Olio! fatã de pãgân,
De sãlbatec moș bãtrân!Prinsu-m-ai tu muierește;Sã te prind eu bãrbãtește!
Sã-ți arãt la bãtrânețe,
Cine-am fost în tinerețe!

155Gruie-al lui Novac
Dau apoi sã se trânteascã,
Nu pot nici sã se clinteascã.
Ea stã dreaptã, el se ține.
– Dã-ntâi dumneata, bãtrâne!– Lasã! grija nu-mi purta,Mândro! dã-ntâi dumneata.
ăi când l-a-nhãțat pãgâna,
L-a sãltat în sus cu mâna,ăi-n pãmânt, dintr-un sãltat,Pânã-n brâu l-a cufundat.
– Alei, fie-ți fiarã muma
Asta ți-e puterea, numa?Strigã-ntãrâtat NovacStãi sã vezi, eu, ce-o sã-ți fac!
Geme-apoi, se opintește,
Din pãmânt se șerpuiește;ăi când o cuprinde-o datã,O ridicã sus pe fatã.
Iar de sus, fãcându-și vânt,
O pornește spre pãmânt.ăi-n pãmânt, aproape-ntreagã,Pân’ la subțiori o bagã.
– Na! pãmântul sã te-nghitã!
Du-te, iazm
1-afurisitã,
1Iazmã: (în basme) arãtare urâtã și rea.

156Petre Dulfu
Unde arde pururi focul,
Cãci acolo-ți este locul!
Apoi sabia ridicã,
Dã, și capul fetei picã;
ăi-nspre Gruia, lovitura
¤l rostogoli de-a dura.
El, când l-a vãzut viind,
ăi din limbã fleșcãind,ăi din dinți scrâșnind, s-a dat
¤napoi înspãimântat.
– Stãi! grãi râzând Novac,
Ce te speriași de-un fleac?
Capul doar veni spre tine,Trupul – îngropat e bine!
ăi-au pornit spre-al țãrii plai.
Iar pe drum, Novac, din grai:
– Ei, ești, Gruio, de-nsurat,
Când și fetele te bat?
CÂNTUL IV
LA ARAT
Sus în deal, la crâșma Stanii,Unde-și beau drumeții banii,
ăade Gruia, bea vin rece,
ăi cu lãutari petrece.CUPRINS

158Petre Dulfu
Mama lui de veste-a prins
ăi la el aleargã-ntins:– Gruio, Gruio, fãtul meu,Ce faci, pentru Dumnezeu?
Ieri, la luptã mi-ai plecat,
ăi cu turcii te-ai luptat.Prea ești tânãr, nu ai anii,Sã te lupți tu cu dușmanii!
Azi, de-acasã, iar plecași,
Crâșma, crâșma o-nfundași!Spada, vinul, Gruio mamã,Capul ți-or mânca, mi-e teamã.
Haide, fiul meu iubit,
Nu e timp de chefuit!Vremea de arat i-acu:Scoalã și la târg te du.
Vinde-ți calul pe doi boi,
Armele pe alții doi,Mai avem acasã doi:Ieși la plug cu șase boi!
Gruia crâșma pãrãsește,
Repede la târg pornește.Vinde calul pe doi boi,Armele pe alții doi.
Numai sabia și-o lasã!
Vine-apoi din târg acasã:

159Gruie-al lui Novac
– Uite, mamã, boi pe-ales;
La arat cu cine ies?
– Du-te, zice maicã-sa,
Cu Voichița, sora ta!Gruia plugul și-l gãtește,ăi cu soru-sa pornește.
Ies în țarin-amândoi
La arat, cu șase boi.Arã pân’ l-amiazi, muncesc,Iar de-amiazã șed, prânzesc.
Dupã ce vrun ceas șezurã,
Iar pe muncã s-așternurã.Dar Voichița stã deodatãLocului, și-n zare catã:
– Alei, Gruio frãțior,
Vezi colo cel negru nor?Dã din brazdã boii-afarã,Vine ploaie… și e searã!
– Soro, da copilã ești!
Nu-i nor ceea ce zãrești,Nu e nor, sunt turci pãgâni,Ce au urã pe români.
Vin mulțime, Sfântu-i batã!
Chiar pe mine ei mã catã!Cãci dintr-înșii, ieri, pe plai,Sute la pãmânt culcai!

160Petre Dulfu
Bine vorba n-a sfârșit,
Turcii iatã-i c-au sosit:Câtã frunzã-n codru des,Câtã iarbã e pe șes.
– Mãi cu plugul! te-am ruga,
Spune, n-a trecut cumva,N-a trecut p-aicea oareGruie-al lui Novac cãlare?
– He, ba cum nu, turcilor!
Pe fugarul sãu în zbor,Nu de mult, cu capul sus,Ca un vânt, așa s-a dus
¤ncolo spre crâșma Stanii
Unde-și beau drumeții banii.Acolo el bea vin receăi cu lãutari petrece.
Turcii-ndatã ce-auzirã,
¤ntr-acolo toți pornirã.Dar un turc micuț de stat,Gros în ceafã, le-a strigat:
– Turcilor nechibzuiți!
Unde mergeți? Ce fugiți?Ãsta-i Gruia! Puneți, frați,Iute mâna și-l legați.
Turcii s-au înapoiat
ăi pe Gruia l-au legat,

161Gruie-al lui Novac
C-o frânghie de mãtase
¤mpletitã-n cinci sau șase.
Iar din grai, cel turculeț,
¤i grãi apoi semeț:– Alelei, pui de Novac,Moartea cum vrei sã ți-o fac?
Sã te tai cu spada-n lung?
Ori cu lancea sã te-mpung?Sã te fac în flãcãri scrum?Sau c-un ștreang sã te sugrum?
– Turcilor, boierilor!
Gruia le rãspunse lor,Dați-mi moartea ce-o vroiți.Doar o mânã-mi sloboziți:
Ca s-o bag în pãlãrie,
Sã scot foaie de hârtie.Ca s-o bag ici sub pulpanã,Sã scot cãlimarã, panã.
Sã trimet mãicuței carte,
Ca sã știe de departe,Cã pe mânã v-am picat,ăi cã mã dãdui legat.
Ca sã nu m-aștepte, biata,
¤n zadar, cu masa gataăi cu pat de odihnit!Turcii stat-au, s-au gândit.

162Petre Dulfu
Mâna stângã-i slobozirã.
(Mâna dreaptã nu-ndrãznirã!)El, vãzând, se bucura:Cãci de fel… stângaci era.
N-a dus mâna-n pãlãrie
Dupã foaie de hârtie;Nici n-a scos de sub pulpanãGruia, cãlimarã, panã.
Ci-nspre șold el mâna-și duse
ăi pe sãbioar-o puse.Scoase sabie-ascuțitã,La tãiș ca otrãvitã.
ăi sãri la turci cu ea.
Doamne! cum îi mai tãia!Cum pe șes plugarii, vara,Taie grâul și secara.
Pânã la apus de soare,
N-a rãmas turc în picioare.Doar pe unul l-a iertat,De dus veste la-mpãrat.
Gruia la Voichița catã:
– Ia vezi, surioaro fatã,Dã din brazdã boii-afarã,Sã plecãm de-acum, cã-i searã.
Am arat, am semãnat,
ăi s-a copt, și-am secerat.

163Gruie-al lui Novac
Fata strigã: – Hãis, boi șasã!
ăi mi-o iau voioși spre casã.
Iarã turcii… stau prin gropi,
Rãsturnați ca niște snopi,
ăi-ncinși mândru, voinicoșii,
Pe la gât cu brâne roșii.
CÂNTUL V
TÃTARUL
Foc, pârjol din nou prin țarãNãvãlit-au turcii iarã.
Cine luptã, sã-i goneascã
De pe brazda româneascã?
Moș Novac, român de vițã,
Cu nepotul sãu, cu Nițã.ăi cu-al sãu voinic fecior,
Cu viteazul Gruișor.
Pe un armãsar spumat
Pradã de la turci luat,
Gruia vine-n goana mare.Mã-sa-n prag de gât îi sare:
– Bine, Gruio, fãtul meu,
Cã te-aduse Dumnezeu!
Mi te-aduse doar pe tine?
Tatãl tãu, Novac, nu vine?CUPRINS

164Petre Dulfu
– Nu! La Dunãrea cea latã
Lupta-i încã ne’ncheiatã;Mai avem cu oastea turcã,Bat-o sfinții, mult de furcã!
Mã trimise doar pe mine,
Sã vã spun cã el e bine;Sã-i mai duc de-aici vreo veste.Darã sora-mi… unde este?
Mamã! Cum? Tu nu-mi rãspunzi!
Ochii plânși de ce-i ascunzi?ăi prin sat de ce tot jale,Plâns am întâlnit în cale?
Ea oftã cu-amãrãciune:
– Of, bãiete! când ți-oi spune,Peste noi, de când v-ați dus,Ce blestem cãzu de sus!
Ne trezirãm c-un tãtar, –
Frate bun cu hanul chiar,Cu-al tãtarilor stãpân –¤nsoțit de-alai pãgân,
A fãcut aici popas,
La vãtaf în gazd-a tras.Ne’ntrecut el e-n putereă-orice vrea, cu sila cere:
De la fiecare casã,
Câte-un junc și-o juncã grasã!

165Gruie-al lui Novac
Ba mai ia, pe zi, din sat:
Douã buți de vin curat.
Pâine albã – trei cuptoare –
ăi de soaț-o fatã mare!Unde vede câte-o fatã,Stã prelung – și-n ochii-i catã.
Apoi, grabnic, dacã-i place.
Prin vãtaf pețitu-i face.Iar pe care-o ia soție,Dusã este, pe vecie!
Seara e mireasã fata,
Pân’ la ziuã-i moartã, gata.Azi? vai, mã-nfioarã gândul!ătii tu cui îi vine rândul?
Sorei tale!… A vãzut-o
Pe Voichița… și-a plãcut-o!ăi-o așteaptã, ca sã-i fieAstã-searã, lui, soție!
Iat-o, din nãuntru vine,
¤necatã de suspine.Vezi? abia mai poate plânge!Gruia-n brațe sora-și strânge.
Stã oleacã, se gândește;
Liniștit apoi grãiește:– Lasã, mamã, nu ofta,Soro, nu mai lãcrãma!

166Petre Dulfu
Cere-o fatã el pe searã?
Stați cã n-are sã mai cearã!Am sã-i duc eu lui soție.Sã-l însor azi… pe vecie!
Uite-o soața lui frumoasã!
Astã sabie lucioasã.– Vai, copile! ce gândești?Cã-i putea sã-l biruiești?!
Nici opt oameni nu l-ar bate,
Cã-i de nouã palme-n spate!Nu l-ar birui, nici sute.Trupul lui parcã-i o bute.
Mâinile-i sunt putineie,
Degetele lui… resteie!– Lasã, fie cât un munte,ăi cu stea sã fie-n frunte!
Soro! ia din bãtãturã
Calul meu cu coama surã;Obosit e de-alergare,Astãzi n-a vãzut mâncare.
Du-l în grajd, sã-l îngrijești,
Cu ovãs sã mi-l hrãnești.Iar tu, mamã, scoate-mi iuteHainele cu fir cusute!
Sora sa de cal vãzu,
Mã-sa hainele-i dãdu.

167Gruie-al lui Novac
Se-mbrãcã de sãrbãtoare,
¤n veșminte lucitoare.
Sabia și-o ascuți
ăi la brâu o potrivi.¤și luã și buzduganulFãurit, acum e anul…
Greu de-o sutã de ocale,
Drag tovarãș pentru cale.ăi sãri pe cal în șea:– Nu jeli, mãicuța mea,
Sã rãmâi la chip seninã,
Ca o zi de soare plinã!ăi tu veselã, Voichițã,Ca-n grãdin-o garofițã!
Iar tu, șoim ce spinteci nori,
Sã te vãd cum ai sã zbori,Când d-un foc eu ard în sân:Sã rãpui… cap de pãgân.
Calul, coamã rãsucitã,
Bate-o datã din copitã;ăi-unde-o ia la drum, spre sat.Ca un șoim înaripat!
De la scar-abia pornit,
Iatã-l pe voinic sositUnde gândul sãu îl poartã,Colo, la vãtaf în poartã.

168Petre Dulfu
De pe cal s-aruncã jos,
¤și croiește mâniosPrintre leota pãgânã,Drum – cu buzduganu-n mânã.
Intrã la tãtar în casã.
El mânca și bea la masã:– Bine te-am gãsit, tãtare!De la loc tãtarul sare:
– Cine ești tu, mãi creștine?
Ce vânt te-a adus la mine?– Gruie-al lui Novac mã cheamã.Fatã ți-am adus, de seamã!
– Gruie-al lui Novac? A-ha!
Mi-ai adus pe sora ta?Astã-searã da, soțieChiar pe ea o vroi! Sã vie!
– Nu pe ea! Ți-aduc mireasã
Mai drãguțã, mai aleasã.Când te-o sãruta o datã,Nu-i mai cere altã fatã!
– Unde-i, care-i, mãi române?
– Ici, la mine-n brâu, pãgâne,Uite-o, zvelt ce-i e trupșorul!ătiu c-o sã-ți aline dorul!
– Ce? tãtarul a strigat,
Dându-se-napoi turbat.

169Gruie-al lui Novac
Nu ai mințile-n cap toate?
Apoi sabia și-o scoate.
Dar nici Gruia-n loc nu stete,
Una doar cu spada-i dete:Capul de pãgân pocitJos cãzu ca și trãsnit.
Ceialalți tãtari de-afarã,
Toți la fugã o luarã.Gruia-i vede, pace n-are,Hai pe șoim din nou cãlare.
Dupã ei la fug-o-mpunge,
¤i gonește pân’ i-ajunge;ăi pe care unde-l prinde,De gât capu i-l desprinde.
Viu pe unu doar îl lasã,
Ca sã ducã veste-acasã,Peste Nistru-n țara lor,Hanului tãtarilor.
Mândru-n urmã la privire
Cum e soarele-n lucire,El la sorã-ntorsu-s-aăi la mãiculița sa:
– Fã-ți, tihnitã, soro, cruce,
Nici o grijã nu mai duce!Fii voioasã, dragã mamã,De tãtar sã nu ai teamã!

170Petre Dulfu
¤i dusei – spre dezmierdare
O mireasã mândrã – care
Numai dintr-un sãrutat,
Capul jos i l-a zburat.
CÂNTUL VI
¤N ȚARIGRAD
Colo-n Țarigradul mareIatã vin, din depãrtare,
Trei spãtoși voinici drumeți…
Ulițele bat, semeți.
Prin orașul pãgânesc
Toatã ziua hoinãresc.Iar pe la sfințit de soare,
Unde trag, mãi frãțioare?
Trag toți trei, sã chefuiascã,
Drept la crâșma-mpãrãteascã.
Urcã treptele-n pridvorIntrã, ca la vatra lor.
ăed pe scaune, se-ntind,
Trei pereți întregi cuprind.
Bat cu pumnul tare-n masã:
– Hei, Anițã crâșmãreasã!
Crâșmãrița vine-n grabã:
– Ce poftiți, drumeți? întreabãCUPRINS

171Gruie-al lui Novac
– Vin, cu vadra, sã ne dai,
Bun! din cel mai bun ce ai!
Ana-n pivnițã coboarã,
Vin, cu vadra, le mãsoarã;Le aduce-n graba mareVin din cel mai bun ce are.
Toatã noaptea beau drumeții
Pânã-n faptul dimineții;Dau pe gât vro nouã vasã,Fãr-a pune-un ban pe masã.
Când la ziuã-și cere banii,
Unu-i trage-o palmã Anii:– Vin vechi, bun, sã ne mai dai!Grije tu de bani sã n-ai!
Ana-n pivnițã se duce,
Vin cu vadra iar le-aduce.Scumpe haine-apoi îmbracã,Iute la-mpãratul pleacã.
– ¤nãlțatule-mpãrate,
Deie-ți Cel Sfânt sãnãtate!Azi cu lacrãmi viu sã-ți spui:Nu știi peste ce dãdui…
Trei voinici cu mândre plete,
Nalți în trup și lați în spete,Ieri când soarele-apunea,Au intrat în crâșma mea.

172Petre Dulfu
Toatã noaptea mi-au bãut,
Ziuã pânã s-a fãcut;Au golit vro nouã vasã,Nu mi-au pus un ban pe masã.
Când de bani le-am pomenit,
Unu-o palmã mi-a cârpit:– Vin vechi, bun, sã ne mai dai,Grije tu de bani sã n-ai!
¤mpãratul îngrijat,
La Anița s-a uitat:– Ia sã-mi spui, ca-nfãțișare,Ano, cum e fiecare?
– Unul bate-n cãruntețe,
Cu stufoase, lungi mustețe.Unu-ncepe-acum sã-nchegeSub mustețe, barbã-n lege.
Unu-nfirã mustãcioarã,
Alb, frumos ca o fecioarã!Trei pereți mi-au prins tustrei;Tremuri când te uiți la ei!
– He, știi, Ano, ce sã faci?
Du-te și, de bani, sã taci!Dã-le vin vechi, marmaziu
1,
Mestecat și cu rachiu.
1 Marmaziu < naramziu: de culoarea naramzei (un soi de portocalã),
roșu-portocaliu.

173Gruie-al lui Novac
Ãl de bate-n cãruntețe,
Cu stufoase, lungi mustețe,E Novac, pui de român,Tot viteaz, deși-i bãtrân!
Ãl de-ncepe-acum sã-nchege
Sub mustețe barbã-n lege,E nepotul lui Novac,Nițã, puișor de drac!
Cel ce-nfirã mustãcioarã,
Alb, frumos, ca o fecioarã,Este-al lui Novac fecior,Gruia! spaima turcilor!
ătii tu cât rãu mi-au fãcut?
Dumnezeu sã-i fi bãtut!Brazi atâția-n codri nu-s,Câți oșteni ei mi-au rãpus!
Dã-le vin, pân-or cãdea.
Sã trimet oștirea mea,Ca sã-i lege cot la cot.Ți-oi plãti eu vinul tot!
Crâșmãrița pleacã iute,
ăi destupã altã bute;Le dã vin vechi, marmaziu,Mestecat și cu rachiu.
Ei tot beau. Apoi își lasã
Capul, greu de somn, pe masã.

174Petre Dulfu
Oastea turcilor, viteazã,
Pânã-n creștet se-narmeazã.
Iatã-i, vin oștenii, zboarã,
Crâșma grabnic o-mpresoarã.Dar nãuntru a intra,Nici un turc nu cuteza.
Hãt, la urmã… unul scund,
Cu șalvarii rupți în fund –Singur din oștirea-ntreagã –Intrã-n birt, pe Gruia-l leagã:
C-o frânghie de mãtase
Zdravãnã-mpletitã-n șase.Gruia doar s-a-ntins o datã,ăi s-a rupt frânghia toatã.
Iar pe turcu-ncremenit
Jos, c-o palmã, l-a trântit.¤mprejur apoi privește:„Doamne! Gruia se gândește,
Cum am adormit de tare!
ăi pãianjeni – mi se pare –Cât dormii aci-n neștire,M-au legat cu multe fire…“
Pe fereastrã-n urmã catã,
Vede oaste adunatã.Nu grãiește-o vorbã! pleacã,Scoate paloșul din teacã.

175Gruie-al lui Novac
ăi cu paloșul în mânã,
Intrã-n oastea cea pãgânã.Sar pãgânii, sã-l omoare;El începe sã-i doboare.
Picã turcii de-a lui spadã,
Ca și iarba din livadã,Când român voinic soseșteăi cu coasa-i o cosește.
Pânã te-ai gândi cu gândul,
I-a tãiat pe toți de-a rândul,I-a fãcut cãpițe, clãi!Intrã-n crâșmã-apoi l-ai sãi:
– He, Novace tãiculițã,
ăi tu scumpe, vere Nițã,Ia sculați-vã… priviți,Cât lucrai de când dormiți!
Ce de clãi am ridicat!
Auzind, ei s-au sculat;Merserã de se uitarãPe fereastrã-n larg afarã.
ăi-mprejur, prin bãtãturã,
ăi pe uliți când vãzurãTurci atâția rãsturnați,Locului au stat mirați.
Iar Novac s-a repezit,
Lãcrãmând de fericit,

176Petre Dulfu
La feciorul sãu viteaz,
ăi l-a sãrutat pe-obraz.
Dete-apoi cu pumnu-n masã:
– Hei, Anițã crâșmãreasã,
Vino sã ne socotim,
Datoria sã-ți plãtim!
. . . . . . . . .
Ana tremurând sosește…
Iar Novac la ea privește,
Sãgetând-o cu privirea:
– Hoațo! ne-ai voit pieirea?
Na! (ăi când cu spada-i latã
Dã nemilostiv o datã:Capul crâșmãriței cade)
Plata asta ți se cade!
Apoi vârã spada-n teacã.
ăi ieșind, voinicii pleacã
Tot spre Dunãrea bãtrânã,
¤nspre țara cea românã.
CÂNTUL VII
PRÂNZUL
Sus, acasã, la conac,N-are ce lucra Novac;
Scoate grapã, scoate plug,
Prinde patru boi la jug.CUPRINS

177Gruie-al lui Novac
Pleacã-n vale la arat,
Colo, spre apus de sat.
¤n toți anii el ara,Roade însã n-aduna.
Rodul ce pe câmp creștea,
Când s-a copt, îl împãrțeaLa sãraci, ca sã trãiascã,Birurile sã-și plãteascã.
Trage brazde plugul bine;
Da’ de coarne cine-l ține?Moș Novac, Novac vestitul,Cã-i deprins cu plugãritul.
Darã boii cine-i mânã?
Gruia, c-un bici lung în mânã.Brazde-adânci, mereu, de drag,Ei din zori cu plugul trag.
Arã colo pe câmpie,
Prânzu-așteaptã sã le vie.Dar sã vie prânzul, ba!ăi Novac se amãra.
Arã pânã-n miez de zi,
Doarã prânzul va sosi;Nu sosește nici de-amiaz,Lui Novac îi e necaz.
Dau nainte, mânã, arã,
Pânã colo cam spre searã.

178Petre Dulfu
Nu-i prânz nici pe la chindie.
„Ha! dar asta ce sã fie?“
Rãu Novac se necãjește,
Plugu-n brazdã și-l oprește.Scosu-și-a din jug plãvanii,Ce suflau abia, sãrmanii.
I-a mânat colea, sã pascã,
Foamea sã și-o potoleascã,¤n dumbrava cea tãcutã,De un dulce vânt bãtutã.
Iarã el cu fața trasã,
Sub un fag bãtrân se lasã.ăade rãzimat în coate,De flãmând abia mai poate.
ăi la deal spre-a sa ogradã
Când se uitã, ce sã vadã?Novãceasa tot veneaDinspre casã, cât putea.
Pe Novac al ei cãtând,
Tot de dânsul întrebând.Iatã-n urmã cã-l vãzuăi: – Bun lucru! ea-i dãdu.
– Vai! rãspunsu-i-a rãstit,
Fãrã sã-i fi mulțumit,Soțul ei, sãrind de jos,De sub fagul rãmuros.

179Gruie-al lui Novac
Dragã soațã Novãceasã,
Ce trebi ai avut pe-acasã,Tu cu prânzul de-ai plecatCând e-aproape de-nserat?
Ea la ochi nãframa-și pune:
– Of, Novace! când ți-oi spune.Astãzi dupã ce-ai plecat,Ce foc peste mine-a dat!
Turci voinici, ca niște zmei,
Zece! – Dare-ar moartea-n ei!De pe cai descãlecarã,ăi-n conac la noi intrarã.
De mâncare mi-au cerut,
ăi pe chef s-au așternut.Pân-acum au tot cinstit,Pân-acum au chefuit!
Iarã cheful când sfârșirã,
Când pe cai din nou sãrirã:Cel mai mare, mai temut,ătii – tâlharul – ce-a fãcut?
A luat cu el în șea
Pe Voichița ta și-a mea,ăi la drum în zbor cu eaA pornit – pe-aci-ncolea.
A luat-o!… și-a plecat,
Inima mi-a sfâșiat!

180Petre Dulfu
D-aia, scumpul meu bãrbat,
D-aia prânzu-a-ntârziat!
Lui Novac, când auzi,
Prânzul nu-i mai trebui:– Alelei, tâlhari pãgâni,Alelei, feciori de câini!
De v-oi prinde-n mâna mea,
Zile nu veți mai avea!Gruio, hai sã-ncãlecãm,ăi pe Voica s-o scãpãm!
– Ba, tãicuțule Novace,
Tu rãmâi la plug în pace.Sã mã lași pe mine numa;Viu cu Voica eu, acuma!
– Bine, Gruio, pleacã, iute;
Sãi pe Roibul meu și du-te!Roibul meu, deși trecut,Dar la fugã-i ne’ntrecut.
Dând prin flãcãri, dând prin apã,
El de cine fugi te scapã;ăi cu el oricând ajungiPe vrãjmașu’ ce-l alungi!
Gruia, hai, spre sat în sus,
Drept acasã-n grajd s-a dus:– Vino-ncoace, Roibuleț,Ah, șoimanule isteț.

181Gruie-al lui Novac
De-ai putea la bãtrânețe,
Cum puteai la tinerețe!Calu-a nechezat voios:– Alei, Gruio, Fãt-Frumos,
Sai degrabã-n șea pe mine,
Ține-te de coamã bine,Sã-ți arãt la bãtrânețeCe puteam în tinerețe!
ăi-ncingându-și spada Gruie,
Repede pe Roib se suie.Când în scarã el se lasã,Iacãtã-l ieșit de-acasã!
Iar în șea când s-a urcat,
Iatã-mi-l ieșit din sat.ăi când a bãtut din scarã,Ajunsese la hotarã!
Mai aleargã cât aleargã,
Dã de turci în zarea largã;ăi le strigã: – He! opriți,Turcilor, de ce fugiți?
Stați un pic, sã ne-ntâlnim,
Douã vorbe sã grãim!Turcii, auzind strigare,Dau în cai și fug mai tare.
Gruia cu-al sãu Roib i-ajunge,
ăi cu sabia-i împunge.

182Petre Dulfu
¤i lovește de la spate,
Ca sã-i spele de pãcate.
Turcii sãbii scot din teacã
ăi se-ntorc, fãrâmi sã-l facã!
El, cu paloșul în mânã,
Stã, sã-i vie la-ndemânã.
ăi pe care cum venea,
La pãmânt îl așternea.Unul a rãmas doar viu,
Cel mai mândru, mai deliu
1
El fugea, cu Voica-n brațã,Doarã va scãpa cu viațã!
¤nsã Gruia-l urmãrește,ăi-ajungându-l, glãsuiește:
– Pleacã-ți, surioarã,-n jos
Capul de bujor frumos;
Pleacã-l puțintel spre sân,
Ca sã tai cap de pãgân!
Fata capul și-a plecat,
Iarã Gruia s-a-ncordat.Când cu spada el dãdu,
Capul turcului cãzu!
* * *
Sus la curtea lui Novac,
Sub fereastra din cerdac,
1 Deliu: viteaz îndrazneț.

183Gruie-al lui Novac
Ce mai masã-ntinsã, frate,
¤ncãrcatã cu bucate!
ăi la masã cine oare
Stau, ca-n zi de sãrbãtoare,
¤mpreunã ospãtând,
Cu paharul închinând?
Stau Novac și Novãcița,
Gruișor și cu Voichița,Cu Voichița, mândra fatã,
De robie grea scãpatã.
CÂNTUL VIII
NEGRUăOR
Sub albastrul cerului,
Pe câmpia Nistrului,
Corturi multe de tãtari,
Fel de fel: mai mici, mai mari.
ăi-n mijloc un cort lucios,
Decât toate mai frumos:Din mãtasã, minunat,
Numa-n flori și fir lucrat.
Iar sub cortul mândru, mare,
Cine șade-n scaun oare?
ăade hanul cel bãtrân.Al tãtarilor stãpân.CUPRINS

184Petre Dulfu
ăi afarã-n fața lui,
Lângã ușa cortului,
Stã un biet român legat,
De tãtari înconjurat.
Cine e nenorocitul?
Gruie-al lui Novac vestitul.
Doi tãtari îl strãjuiesc,Alți doi – țeapa i-o gãtesc.
* * *
Iatã vin mari jupânese,
Tãtãroaice-n șiruri dese,Intrã-n cortul cel domnesc
ăi-nchinându-se grãiesc:
– Alei, hanule-nãlțate,
Ție ne rugãm plecate:
Fã-i lui Gruie judecata,Sã-l vedem luându-și plata.
Cãci cu-a lui venire-n țarã,
Foc pe noi cãzu și parã!
Soții-n luptã ne-au pierit,
ăi noi toate-am vãduvit!
Al tãtarilor stãpân
Catã aspru la român:– Gruio, știi cã nu-i iertare?
Osândit ești la pierzare!
Samã dar cinstit sã-mi dai:
Mulți tãtari ucisu-mi-ai?

185Gruie-al lui Novac
Gruia nalțã fruntea sa:
– Hanule, mãria-ta,
Sunt iertat ori nu-s iertat,
Spune-ți-oi adevãrat:De când Nistrul am trecut,Multe rele ți-am fãcut.
Pustiitu-ți-am cetate,
ăi din țarã-o jumãtate!Mii tãtari am prãpãdit,Mii tãtarce-am vãduvit.[ . . . . . . . . . . . ]Ba pe suflet mã apasã
ăi-un pãcat mai vechi, de-acasã,
Am ucis pe frate-tãu,Când venise-n satul meu!
Deci, dacã-s menit sã pier,
Fii bun, doar un lucru-ți cer:
Moarte-n legea româneascã,
Nu vreau moarte pãgâneascã.
Duhul pân-a nu mi-l da,
Sã mã ușurez aș vreaDe mulțimea de pãcate,
Hanule prealuminate!
Lasã sã mã spovedesc
La cel popã creștinesc,Care cântã din psaltireColo-n vechea mânãstire!

186Petre Dulfu
Al tãtarilor stãpân,
Alb ca neaua de bãtrân,
Ochii spre tãtari aruncã
ăi din grai le dã poruncã:
– Sã mi-l duceți unde-a spus,
La creștinul preot, sus.Iar nainte de-nserare,
Sã-l aduceți la pierzare!
* * *
ăi tãtarii-l însoțesc
Spre cel popã creștinesc,
Care din psaltire cântã
Colo-n mânãstirea sfântã.
Merge Gruia o bucatã,
Dar când se smucește-o datã,¤ncordându-se cât poate,
Lanțurile-i cad jos toate.
Cruce-și face: „Doamne Sfânt!“
Se repede ca un vânt.
Ia de la tãtari o bardã,ăi-unde-ncepe ca sã-i ardã!
– Vai! tãtarii se jeleau
ăi-ncotro vedeau, fugeau.
Gruia-ndreaptã pașii lui
Drept spre grajdul hanului.
Dã, cum intrã, de-un mânzoc:
– Fugi din cale-mi, sãrãntoc!

187Gruie-al lui Novac
Mâna-n coamã-i repezi,
ăi-n podele-l azvârli.
Mai spre colțul celãlalt,
Dã de-un cal frumos, înalt,Care soare n-a vãzut,De când mã-sa l-a fãcut.
Gruia drept la el s-a dus,
Mâna-n coama lui a pus.Nici sã-l miște nu putea,Cal ca ãla-i trebuia!
¤l sãrutã ca pe-un frate,
ăi din grajd afarã-l scoate,L-a-nșeuat și l-a-nfrânat,Iute-apoi l-a-ncãlecat.
ăi pornind în goana mare,
Iatã-l, cât clipești, rãsareColo-n ușa cortului,Chiar în fața hanului.
Hanul greu din piept ofteazã
ăi din gurã cuvânteazã:– Alei, Gruio mult viteaz,Ești iertat de mine azi.
Ești iertat, de mi te prinzi
Cã pe Negru n-o sã-l vinzi,Nici la turc, nici la litean,Cã ei sunt soi rãu, viclean.

188Petre Dulfu
Ci la un român sã-l dai,
Cã lui milã-i e de cai.Un român o sã mi-l țieDoar de nunți, de stãrostie.
Eu l-oi mai vedea vrodatã,
La vreo nunt-apropiatã;Sau pe câmpuri depãrtate,Noi cu voi când ne vom bate.
ăi el, poate, mi l-o da,
Sau cã i l-oi cumpãra,Cumpãnindu-l de trei ori,Tot cu galbeni lucitori.
Gruia, când îl auzi,
Râse, și din grai grãi:– Alei, hanule bãtrân,Nu știi cã eu sunt român?
Niciodatã n-o sã-l vând;
Dar i-oi fi… un frate blând.Iar de ai ca el mulți cai,ăi tãtari voinici de ai,
Ian trimete-i cu grãbire,
Sã porneascã, sã se-nșire,Pe-acest câmp în urma mea,Sã m-ajungã de-or putea!
Hanul face semn… Tãtari,
Sute, sar pe iuți fugari;

189Gruie-al lui Novac
ăi pornind în șir, dau zor
Dupã mândrul Negrușor.
Merg nebuni, îl tot alungã,
Aș! de unde sã-l ajungã?Negrușor fugea, fugea…Tot mai mult din ochi pierea!
Dar cu Negru-al sãu, deodatã,
Gruia, hop! se-ntoarce, iatã,Se aruncã-n tãtãrime,Ca un vifor din nãlțime.
Fug tãtarii iepurește.
Gruia dupã ei, șoimește!Scoate sabia, loveșteăi pe toți îi prãpãdește.
Hai apoi într-o-ntinsoare
Vesel ca un mândru soare,Din pustiul tãtãrescSpre pãmântul românesc.
CÂNTUL IX
VOICHIȚA ăI MAMA EI
Tot pãmântul de umblai,Fatã-n lume nu aflai,La fãpturã mai pe plac,Decât Voica lui Novac.CUPRINS

190Petre Dulfu
Nici vreo fatã mai isteațã!
Se scula de dimineațã,
Mâneci albe sufleca,
Pe ochi negri se spãla,
Pieptãna pãr de mãtasã,
ăi deretica prin casã.
Largi odãi, pridvorul, tinda,
Le fãcea cum e oglinda.
Iute-apoi, prin dumbrãvioarã.
Cu cofița subsuoarã,La fântânã ea mergea,
Apã rece aducea.
. . . . . . . . . . .
¤ntr-o zi, de la fântânã
Când venea cu cofa-n mânã,
Peste câmp în jos priviăi la maicã-sa fugi:
– Mamã, câmpu-i înroșit,
Macii parc-au înflorit!
Pe la Paști, se poate oare,
Mai vãzut-ai maci în floare?…
Novãcița dã sã vadã
De pe-o dâlmã din ogradã.Câmpul roșu când îl vede,
La Voichița se repede:
– Alelei, Voichițo fatã,
Sai, ascunde-mi-te-ndatã!

191Gruie-al lui Novac
Aia nu-s maci înfloriți,
Ci sunt turci nelegiuiți!
Vin, drãguțo, pentru tine,
Sã te ia de lângã mine.Azi nici Gruia, nici Novac,Nu-s acasã! Ce mã fac?
Când Voichița auzi,
Cofa plinã o trânti,Cercurile de-au plesnit,Doagele de i-au sãrit:
– Turcii vin? ca sã mã ia?
Nu mã da, mãicuța mea!– Nu, Voichițo, nu te-oi da,Pânã capul sus mi-o sta!
Ieși, ascunde-te-n grãdinã,
Dup-o tufã de sulcinã!Ea-n grãdinã mi-o zbughește,Dup-o tufã se-ndosește.
Mama ei, fãcându-și cruce,
Din șopron, hârleț aduce,Sapã sub fereastr-o groapã,ă-un buștean în ea îngroapã.
Groapa cum a astupat,
Turcii-n curte-au și intrat:– Bunã vremea, Novãceasã!– Mulțumim… Poftiți în casã!

192Petre Dulfu
– N-am venit sã odihnim,
Ci-am venit ca sã pețim.Pentru fiica dumitaleAm fãcut atâta cale.
– Nu am fatã s-o mãrit,
Cã Voichița mi-a murit;Ici sub poale verzi de plaiLa fereastrã o-ngropai.
Mirosul sã batã-n casã,
Cã mi-a fost o floare-aleasã.Nu mã credeți pe cuvânt?Hai, vedeți al ei mormânt!
Turcii, auzind, pornesc,
La mormântul nou privesc:– Adã sãpi, hârlețe! Vrem,Vie, moartã, s-o vedem!…
Cu hârlețe dânșii sapã…
Un buștean gãsesc în groapã.– Novãceasã, ne mințiși?Fiica unde ți-o pitiși?
– Turcilor, v-am spus o datã,
Mi-a murit, sãrmana fatã!Turcii n-o cred. ¤i bãgarãFoc în ghete, și-o-ncãlțarã.
– Jupâneasã Novãcițã,
Unde-i mândra ta Voichițã?

193Gruie-al lui Novac
– Jos, voinicilor, sub glie,
Doarme dusã pe vecie!
Ei mai tare se-nrãirã.
Lanț de fier în foc roșirã
ăi cu lanțul roșu-ncins,
Mijlocul i l-au cuprins:
– Novãcițã, nu ascunde!
Unde ți-e copila? Unde?
– Credeți, credeți-mi cuvântul.
Mi-a-nghițit-o, zãu, pãmântul!
Turcii rãu se mâniarã.
ăi cu pletele-o legarã
De pociumbul hornului,
La dogoarea focului.
Flãcãrile-o dogoreau,
Iar pãgânii o-ntorceau.
O frigeau cu ne’ndurare,
ăi-o plesneau din bice, tare:
– Novãceasã, Novãceasã!
Unde-i floarea ta aleasã?
Ori pe fiica ta ne-o dai,
Ori tu zile nu mai ai!
Novãcița rãspundea:
– Capul de mi l-ați tãia,
Hoți, pãgâni fãrã de milã,
Nu vã dau p-a mea copilã!
. . . . . . . . . .

194Petre Dulfu
Turcii pleacã toți și-o lasã,
Ies pe rând la drum, din casã.Dar un turc apoi privește,ăi din gurã glãsuiește:
– Ia stați, turcilor, mai stați,
¤n grãdinã vã uitați!Nu știu, soarele-a lucit?Ori Voichița s-a ivit!
Turcii vin, deschid portița,
Dau cu ochii de Voichița:¤ntre pomii din grãdinã,Dup-o tufã de sulcinã.
Când îi vede, biata fatã,
Cade-alãturi, leșinatã.Ei o leagã cot la cot,Din grãdin-afar-o scot.
¤ntr-un car o-nghesuiesc,
ăi spre Dunãre-o pornesc.Mã-sa, lângã foc gemea…Iar un turc i-a zis așa:
– Ei, rãmas bun, Novãceasã,
Gruia unde-i? Nu-i acasã?Spune-i c-am trecut p-aici,Eu, din Țarigrad, Dârvici.
El, cu buzduganu-i greu,
A ucis pe frate-meu.

195Gruie-al lui Novac
Eu venit-am sã-i plãtesc,
Sora astãzi i-o rãpesc.
Dor dacã i-o fi de ea,
Țarigradu-i doar colea…Sã pofteascã! ăi când vine,Tragã-n gazdã drept la mine.
L-oi primi eu bucuros:
C-un baltag de fier tãios,ăi cu arcul încordat,Ca pe un iubit cumnat!
CÂNTUL X
ZÂNA MAGDALINA
Colo-n munții oltenești,Sus, la curți mari NovãceștiMultã jale-i și oftare,Moș Novac odihnã n-are.
Cãci la vatra lui sosind,
Soața și-o gãsi gemând,Prinsã-n vatra focului,De pociumbul
1 hornului,
Cu bãșici pe trup de-arsurãăi cu sufletul la gurã.
1 Pociumb: stâlp.CUPRINS

196Petre Dulfu
Iar pe drãgãlașa-i fatã,
Roabã de pãgâni luatã.
Gruia tot intra, ieșea,
Pace nici el nu-și gãsea.Iatã-mi-l oprit în prag:– Mamã scumpã!… tatã drag!
Nu mai pot sã stau… iertați,
Voie de plecat sã-mi dați!– Unde sã pleci, fãtul meu?¤l întreabã taicã-sãu.
Dor ți-e iarãși de-nsurat?
Gruia scoase un oftat:– Nu mi-e, tatã, sã mã-nsor,Azi de Țarigrad mi-e dor!
Alelei, Dârvici pãgâne,
Alelei, fecior de câine!Pe Voichița ne-ai furat,ăi te crezi acum scãpat?
Am sã plec… și nu voi sta,
Piept cu tine pân-oi da,Pânã n-oi aduce acasãPe a mamei floare-aleasã!
– Of! mãicuța lui grãi,
Dragul mamei, bine-ar fi!Pe Voichița, cum n-aș vreaS-o aduci la vatra mea?

197Gruie-al lui Novac
Dar mã tem… cã tu-i pleca,
Țarigradu-i colinda.
Turcii au sã mi te vadã,
Peste tine-or da grãmadã.
Nu mi-ajunge, nu ți-e milã,
C-am pierdut-o pe copilã?
Sã te pierd, amar de mine,
Sã te pierd, vrei, și pe tine?
– Ba sã-l lași, sã nu-i duci fricã!
Se grãbi Novac sã zicã.Fiul nostru-i om azi, dragã,
Bate turci… o oaste-ntreagã!
Du-te!… numai nu uita,
Gruio, sfatul ce ți-oi da:
Țarigradul, știi, cã-i mare,Crâșme o mulțime are.
Poți sã tragi la care vrei,
Cu mãsurã doar sã bei!
Cã dacã te-i îmbãta,
Turcii cobzã te-or lega.
Ți-or veni de hac pe loc.
Turta, ei de mult ți-o coc!Pleacã, drum bun, dragul meu,
Numai… treaz sã fii mereu!
. . . . . . . . . .
Gruia-și scoate-ndat-afarã
Calul scump din grajd, la scarã

198Petre Dulfu
¤l țesalã sã luceascã,
Frâu îi pune, șea domneascã.
Sabie la brâu și-agațã,
Sulița din cui și-o-nhațã.
Bun rãmas își ia, cu jale,
De la deal și de la vale,
De la casa-mbelșugatã,
De la mamã, de la tatã.ăi pe calu-i mândru sare.
Calul pleacã-n goanã mare.
¤l strângea dintr-un dârlog
ăi sãrea câte-un pârlog;
L-atingea doar din cãlcâie.ăi sãrea… câte-o moșie.
* * *
Colo lâng-al mãrii vad,
Mai încoa’ de Țarigrad,Sus, pe țãrmul înflorit,
Mãr frumos a rãsãrit.
Mãrul vârfu-n cer și-l are,
Poalele pe-ntinsa mare.
Cine stã-n mãr sus? E zâna,Dalba zânã Magdalina.
Stã pe patu-i poleit,
Coase c-un fir aurit.
ăi-o bat gânduri înfocate:
Cum s-ar mãrita, mãi frate?

199Gruie-al lui Novac
Marea glas a ridicat,
Zicând: – Mãrule rotat!Saltã-ți poale verzi și grele,Sã-mi vãd marginile mele.
Cã de când tu ai crescut,
Margini nu mi-am mai vãzut.Iar de nu vrei, eu – c-un val –Rãsturna-te-oi de pe mal!
Mãrul a rãspuns: – O, mare!
Ce te ții așa de mare?Nu-i pe voia ta și-a mea,Ci cum Ãl din ceruri vrea.
Dac-o vrea el, unda ta
Pân’ disearã va seca,Micã tu vei rãmânea,De-o sã plângi când te-i vedea.
De necaz, când auzi,
Marea prinse-a clocoti;ăi-nspre mãrul de pe malRepezea val dupã val.
Valurile mãrii sapã
ăi-l rostogolesc în apã.Iar cu mãrul, – bat-o vina –Se rostogoli și zâna.
De pe patu-i dus de valuri
Țipete dãdea-nspre maluri:

200Petre Dulfu
– Cine poate sã mã scoatã?…
Lui închin viața-mi toatã!
A venit un ciobãnel,
Cu cãciula lui de miel, –Mic, nici zece ani n-avea,ăi-a fugit, cãci… se temea.
Zâna strigã iar din apã:
– Cine vine și mã scapã?Soț iubit el o sã-mi fie,Eu voi fi a lui soție!
Nici un om n-o auzea,
Decât Gruia, ce treceaPe-acolo cu Negrușor,Cãtre Țarigrad, în zbor.
Se oprește lângã mare,
Jos de pe fugaru-i sare,ăi spre zân-aleargã: – Stai!Iacã viu… sã nu te dai!
Sabia din teacã-și scoate,
De genunchiul stâng o bate;De trei coți ea se lãțește,De opt stânjeni se lungește.
Peste mare-o pune-n lat,
Prinsã de al zânei pat.Ca pe-o punte, voinicește,El pe sabie pãșește.

201Gruie-al lui Novac
Lângã zâna-nspãimântatã
¤și oprește pașii, iatã!
Sulița grãbit i-o-ntinde;
Ea de sulițã se prinde.
ăi sãltându-se voinicã,
Sus din valuri se ridicã.
El în brațe o luã
ăi spre țãrm cu ea plecã.
* * *
Zâna, când pe mal fu scoasã,
La voinic privi duioasã;
Capul și l-a scuturat,
Pãrul valuri i-a picat,
Valuri de-aur luminos,
Peste umeri, pânã jos.
– Tinere, noroc sã ai!
Sunt stãpâna ãstui plai.
Strãbãtuși cam multã cale;
Vino! mai colea-ntr-o vale
¤ți va dãrui hodinã
Cuibușorul meu de zânã.
. . . . . . . . .
Zâna bine nu sfârși,
Din pãdure s-auzi
Glas ce munți cutremura
ăi copacii clãtina.

202Petre Dulfu
Gruia-ntreabã: – Cine oare
Chiotește-așa de tare,
Cã de chiotele luiPicã frunza codrului?
– Valeu!… Magdalina zice,
Haide, sã plecãm, voinice!E buzatul de arap,Fi-i-ar strigãtul de cap!
Un arap în pielea goalã –
Piele neagrã, parcã-i smoalã –Nalt, cum nu sunt mulți voinici,L-am mai auzit p-aici.
Of! ba ieri l-am și vãzut!
Sã mã strângã-n brațe-a vrut.Am scãpat abia doar sus,¤n cel mãr de-un val rãpus.
Sã ne-ascundem! cã de vine,
N-are sã ne fie bine.ătii cum e? Te-nfiorezi,Tremuri, numai când îl vezi!
– Aș! rãspunse Gruia. Zãu?
Ia stãi, vreau sã-l vãd și eu!N-avea teamã… lasã-l, vie,Cã-l învãț eu omenie!
Vorba Gruia nu sfârșește,
Iat-arapul și sosește:

203Gruie-al lui Novac
– Hei! din grai el a tunat
Ca un nor întunecat.
Cine ești tu, mãi lichea,
De vorbești cu mândra mea,Dupã care pic de dorăi cu care-o sã mã-nsor?
Zâna, ca o turturea,
Când e uliul lângã ea,Tremurã, vãzând arapul.Iar românu-nalțã capul:
– Gruia sunt… al lui Novac!
– Ha-ha! tu ești? pui de drac!Te cunosc de mult din numeCam de mult te cat prin lume!
– Bre! dar pentru ce, pãgâne?
– Ca sã ne luptãm, române!Haide! sã se vadã azi,Din noi, care-i mai viteaz?!
ăi cu spada ridicatã,
A sãrit la Gruia-ndatã;Arãpilã da cu sete,Gruișor, mai pe-ndelete.
La-nceput, cu spada sa,
Gruia, doar se apãra,Ca jucându-se, alene,Dar deodatã… olio, nene!

204Petre Dulfu
Când el sare la buzat
Una zdravãnã i-a dat;
ăi de-ajuns fu lovitura,
Capul i s-a dus de-a dura.
. . . . . . . . . .
Mort pe-arap când îl vãzu,
Zânei inima-i crescu:
– Mândrule picat din soare,
Cum sã-ți mulțumesc eu oare?
Dupã ce m-ai scos la mal
De sub ucigașul val,Uite, mã scãpași acuma
ăi de-arapul slut ca ciuma!
Plimbã-ți ochii peste plai,
Prin poiene… Vezi ce rai?
Jos prin iarbã mii de flori,Sus pe crengi – privighetori.
Stãi, rãmâi aci cu mine,
Sã trãiesc doar pentru tine,
Soț iubit sã-mi fii tu mie,
Iarã eu sã-ți fiu soție!
El grãi: – Frumoasa mea,
Sã rãmân, ce mult aș vrea!Dar eu vreme n-am de stat,
Trebuie de drum sã-mi cat.
Un pãgân nelegiuit,
Surioara mi-a rãpit.

205Gruie-al lui Novac
Merg sã-l tai, sã-l dau la câini,
Sora-mi sã i-o scot din mâini.
Negrușorule zglobiu,
Ce mã chemi… nu vezi cã viu?
ăi sãrind pe Negrușor,A pornit ca vântu-n zbor.
Ea, când l-a vãzut plecat,
Râu de lacrãmi a vãrsat.
– Gruio, Gruio! te-ndurași?
Nu-ți fu milã sã mã lași?
Ah, striga nemângâiatã,
Sã mai dai p-aici vrodatã.Sã te simt eu… și-i vedea
Ce pot în mânia mea!
. . . . . . . . .
Gruia însã: „Hi, șoiman!“
Cu fugaru-i nãzdrãvan
Ajunsese, din desiș,
Colo-n câmp la luminiș.
Despicând în lat câmpia,
S-a tot dus, ca vijelia.Iar colea, când se-nnopta
El în Țarigrad intra.

206Petre Dulfu
CÂNTUL XI
BEȚIE
Când ajunge la intrare,
Colo-n Țarigradul mare,
Calul pasu-și domolește
ăi mereu se poticnește.
Fiul lui Novac se-ncruntã:
– Hi, la drum! din grai l-înfruntã.Hi, mai iute, nu agale,
Cã ne-apucã noaptea-n cale!
Ce te poticnești mereu?
Au ți-e greu trupșorul meu?
Sau potcoavele te tragSpre pãmânt, șoimane drag?
– Nu, Gruițã voinicele,
Nu potcoavele-mi sunt grele,
Nici trupșoru-ți nu mi-e greu,
Ci mi-e greu nãravul tãu.
Cã-n oraș dacã pãtrunzi
Crâșma, dragul meu, o-nfunzi;ăi la gard pe mine-afar’
Tu mã lași legat de-un par
Ca sã-mi rod zãbalele
ăi sã-mi beau doar balele.
Fân îmi dai nuielele,
Iar grãunțe, stelele!…CUPRINS

207Gruie-al lui Novac
ăi-apoi nu mi-e doar de mine,
Ci mi-e, Gruio, și de tine;Cã, pornit pe bãuturã,Nu prea știi sã ții mãsurã.
Turcii-s vițã blestematã,
Ai s-o pați, mã tem, odatã!– Hi, șoimane! hi, mai tare,C-o sã ai azi de mâncare.
ăi-adãpat vei fi la vreme.
Iar de mine… nu te teme.ătiu eu seama turcilor,Cã doar eu sunt popa lor!
Calul, pricepând cuvântul,
Se pornește iar, ca vântul;Uliți câte douã sare,Pânã dã-n piața mare.
Acolo, din lungu-i zbor,
Trage-al lui Novac fecior,Cu-al sãu șoim sã s-odihneascãDrept la crâșma-mpãrãteascã.
Strigã tare din portițã:
– Hei, Marițã crâșmãrițã,Grajd, pentr-un fugar bun, ai?– Am grajd, pentru zece cai!
El descalecã grãbit:
– Iatã! Negrul mi-e trudit.

208Petre Dulfu
Duceți-l la iesle,-argați,
Bine grija sã-i purtați!
Dar în beci, Marițo, vin
Ai pentr-un voinic strãin?– He, vin bun avem aiciPentru nu știu câți voinici!
Gruia intrã ca și-acasã,
ăi cu pumnul bate-n masã:– Vin de care bea-mpãratul!Nu de care bea tot satul!
Dã-mi sã beau cât oi putea,
Sã-ți dau galbeni câți îi vrea!Crâșmãrița, ca zvârluga,La butoaie jos dã fuga.
Urcã sus din nou pe scarã,
Vin cu vadra plinã-i carã,Nu de care bea tot satul,Vin de care bea-mpãratul!
Gruia vadra apuca,
Toatã pe gâtlej o da,Iar pe una cum o bea,Dupã alta trimetea.
Pân’ la ziuã petrecu,
Buți de vin vro trei bãu.A mâncat și-o juncã grasã,Fãr-a pune-un ban pe masã.

209Gruie-al lui Novac
Când se lumina de zi,
La Marița el privi,ăi-i fãcu semn din sprânceanã:– Vino-ncoace, mândruleanã.
Ah, Marițã crâșmãrițã!
Ești nevastã, ori fetițã?Crâșmãrița-mbujoratã:– Nici nevastã nu-s, nici fatã!
Sunt, cum vezi, o mândrã floare,
Mulți voinici bag la-nchisoare.– Nu mi-e teamã de-nchisoare!Dragã ce mi-ești, mândrã floare!
Nu știi unde stã p-aici
Marele viteaz, Dârvici?Ea din ochi l-a mãsurat:– De Dârvici m-ai întrebat?
E-he-hei! Dârvici, bogatul,
¤n palat stã cu-mpãratul.E mai mare peste oști.Da’ de ce-ntrebi? îl cunoști?
– ¤l cunosc, n-ar mai trãi!
Pentru el venii aci…Azi cu dânsul, în palat,Piept la piept o sã mã bat.
Mai întâi cu el spurcatul,
ăi la urmã… cu-mpãratul!

210Petre Dulfu
Pe-amândoi, cu-aceastã spadã,
Jos am sã-i aștern grãmadã!
Dar mi-e sete, draga mea…
Pân’ sã plec la luptã grea,
Ia mai adã ici pe masã
¤nc-o vadrã plinã, rasã!
. . . . . . . .
Crâșmãrița, o clipitã,
Locului stãtu-mpietritã.
Apoi vin scoțându-i iarã,
O zbughi, furiș, afarã.
Albã rochie-mbrãcã,
Pantofi galbeni încãlțã,Dete fuga la-mpãrat.
¤mpãratu-a cuvântat:
– Ei, Marițo, ce-ntâmplare
Mi te-aduce-n fațã-mi oare?
Cã e anul și mai bine,De când n-ai dat pe la mine.
Vinul poate l-ai sfârșit,
Ori cu galbeni mi-ai venit?
– Ba nici vinul nu sfârșii,
Nici cu galbeni nu venii.
Sã mã plâng viu, împãrate…
Mi-a picat cam pe-nserate,Ieri, un oaspe oltenesc,
C-un cal negru tãtãresc.

211Gruie-al lui Novac
Noaptea-ntreag-a chefuit,
Trei buți pline mi-a golit,
A mâncat și-o juncã grasã,Nu mi-a pus un ban pe masã!
ătii cum bea la vin drumarul
1?
Nu ca lumea, cu paharul;Vadra plinã-o ridica,
Toatã pe gâtlej o da!
ăi pe una cum o bea,
Altã vadrã poruncea:
Vin de care bea-mpãratul,Nu de care bea tot satul!
Iar în zori, cam afumat:
– Hei, Marițo, m-a-ntrebat,
Nu știi unde stã p-aici,
Marele viteaz Dârvici?
– A! zic eu – Dârvici, bogatul?
¤n palat stã cu-mpãratul!E mai mare peste oști.
Da’ de ce-ntrebi? îl cunoști?
– ¤l cunosc, n-ar mai trãi!
Pentru el venii aci.
Azi cu dânsul, în palat,Piept la piept am sã mã bat.
1 Drumar pentru drumeț.

212Petre Dulfu
Mai întâi cu el, spurcatul,
ăi la urmã… cu-mpãratul!
P-amândoi, cu-aceastã spadã,
Jos am sã-i aștern grãmadã!
¤mpãratul, speriat,
La Marița s-a uitat:– Crâșmãrițo! ia sã-mi spui,
Ce fel e fãptura lui?
– Nu e nalt și nici prea mic,
Cum e omul mai voinic;Nu-i subțire, nici prea gros,Cum e omul mai frumos.
Ochii lui sunt douã mure
De pe coastã, din pãdure,Coapte-n umbrã la rãcoare,Fãrã sã le-atingã soare.
Pielița obrazului,
Parcã-i spuma laptelui,Pe din sus de buzișoare,Are negre mustãcioare.
Iar la cușm-o piatrã rarã,
Ce plãtește-o-ntreagã țarã.
Nu prea spune verzi-uscate,Dar cu ochii te strãbate.
¤ncruntat e la sprâncene,
ăi se uitã pe sub gene,

213Gruie-al lui Novac
De mi te-ai cutremura,
Doamne, și Mãria ta!
. . . . . . . . . .
– Alelei, Marițo fatã,
ătii ce? Nu sta! Pleacã-ndatã!
Pune-i vin mereu pe masã,
ăi sã-i spui cã nu-s acasã.
Cã-n palat aici de vine,
S-a sfârșit de azi cu mine!Ãla este-un mare drac,
Este Gruie-al lui Novac!
Ciorile sã-l fi mâncat,
Cã de când s-a apucat,
Alte celea n-a lucrat,Decât țara mi-a prãdat.
Du-te, dã-i mâncãri – nu-ți pese!
Cât de multe, cât de-alese;
ăi cu vadra dã-i mereu
Vin din care beau doar eu.
Toatã vadra, galbenul,
Toatã cupa, talerul.De bani nici nu-i pomeni,
Cã eu toate le-oi plãti!
ăi dacã-l vei îmbãta,
Ca sã-l poat-ai mei lega,
Fapta-ți nu va fi-n zadar,Ai sã capeți mare dar!

214Petre Dulfu
. . . . . . . .
Ea spre casã se repede.
Gruia,-n crâșmã, cum o vede:– Unde-ai fost, cãțea șireatã?– ¤n vecini, la o suratã.
– ăezi acasã, dracului,
Nu-mbla prin vecini, hai-hui!
Galbeni mulți apoi a scos,ăi i-a risipit pe jos:
– Na! culege câți îi vrea,
ăi mai adã vin, colea!
Ea-i culege toți, cãlduți,
Hai pe urmã-n beci la buți.
Vin din nou cu vadra-i carã,
Gruia bea… mai cere iarã,
Pânã când odaia toatã
Se-nvârtea cu dânsul roatã.
Capu-atunci pe mas-a pus,
ăi-adormi voinicul, dus.Crâșmãrița-nvioratã,
Pe fereastr-afarã catã.
Face semn la turci: – Hei, iute!
¤narmați, ei vin mii, sute.Ca o turmã s-adunarã,Nu-ncãpeau, de mulți, pe-afarã.
Nici în crâșmã nu-ncãpeau,
Stau și la român priveau.

215Gruie-al lui Novac
Dar un vânt zbârlește-un pic
Pãrul mândrului voinic.
Turcii, vai! în spaima lor,
Cum o iau toți la picior!¤n sfârșit, se-mbãrbãtarãăi-au intrat în crâșmã iarã.
Dar sã lege pe român,
Nu-ndrãznea nici un pãgân.Când deodat-un turc se-ndeasãPrintre ei, cu grabã-n casã:
– Turcilor! da ce mai stați
ăi pe Gruia nu-l legați?El e mort acum de beat,Cum e mai bun de legat!
Haideți! cã de se trezește,
Azi pe toți ne prãpãdește!Turcii tot se mai codeau,Ca sã-l lege nu-ndrãzneau.
Un bãtrân atuncea vine:
– Dați frânghiile la mine!Mie zilele de-mi curmã,Nu-i vreo pagubã la urmã.
Cã eu traiul mi-am trãit,
ăi copiii mi-am rostuit.Funiile i le-au dat,El pe Gruia l-a legat:

216Petre Dulfu
Cu trei funii de fuior,
Cât un fluier de picior;C-o frânghie de mãtasã,Cât un braț voinic de groasã.
Dupã ce-l legã pãgânul,
Se trezi din somn românul.A cãscat, s-a-ntins – de foc –ăi-atunci… funiile… poc!
Cele din fuior fãcute,
Ruptu-s-au tustrele iute.Dar frânghia de mãtase,Tot întreagã mai rãmase!
ăi legat așa butuc,
Iute la-mpãrat îl duc.¤mpãratului slãvit,Fața i s-a-nveselit:
– Alelei, drãceascã vițã,
Alei, pui de Novãcițã!Spune drept, viteji ostașiCâți pân-astãzi îmi tãiași?
Gruia mândru se uita,
ăi-a rãspuns: – Mãria ta!N-ai în barb-atâția peri,Câți turci ți-am tãiat, pân’ ieri.
De mã ține Dumnezeu,
Voi tãia și capul tãu!

217Gruie-al lui Novac
¤mpãratul râse tare:
– Ha-ha-ha! te cred, tâlhare!
Cred eu cã mi l-ai tãia,
Dar te am în mâna mea!
ăi știi tu, mãi Gruișor,
Ce-o sã-ți fac? O sã te-nsor!
ăi mai știi, mai știi, soție
Cine-am hotãrât sã-ți fie?Inima stejarului
De pe muchea dealului…
Corbii cei croncãnitori
Au sã-ți fie pețitori;
Ciorile sã-ți fie nune,Vulturii sã te cunune…
Iarã pân’ la cununie:
Mãi oșteni! plecați – vreo mie –
Duceți-l de mi-l pãziți
Colo-n casa care-o știți!
. . . . . . .
ăi pe Gruia l-au luat,
Dusu-l-au de la palatColo lângã țãrmul mãrii,
Unde zac cei dați pierzãrii.
Numa-n fiare l-au vârât,
De la glezne pân’ la gât.
ăi-l trântirã la-nchisoare
Ca sã nu mai vadã soare.

218Petre Dulfu
CÂNTUL XII
LUPTA
Novãceasa și Novac,
Noaptea n-au somn în conac,Ziua n-au astâmpãrare,
Intrã, ies, tot catã-n zare:
Doarã și-o vedea viind
Fiul așteptat cu jind.
Geaba! Drumurile-s pline,Numai Gruie-al lor nu vine.
Ei un corb la cas-aveau,
Printre pãsãri îl țineau,
L-au crescut de mititel;
Corbul cam vorbea nițel.
ăi vãzându-l din ceardac,
¤ntr-o zi-i grãi Novac:– Alei, corbe, nu mai pot!
Pleacã, zboarã peste tot.
Lumea ocolește-o-n zbor,
Adã-mi veste de fecior,
Cã de-un an eu nu mai știu:Gruișor al meu e viu?
Ori în țeapã-i tras de turci?
Ori e spânzurat în furci?
Ori în râu s-o fi-necat,ăi pe prund zace-aruncat?CUPRINS

219Gruie-al lui Novac
Corbul, focu-i pricepându-l,
A pornit în zbor, ca gândul.ăapte țãri a colindat,Dar de Gruia tot n-a dat.
Când sosi-ntr-a opta țarã,
Aripile-i se muiarã.Pe o streașinã se-opriăi-ncepu a croncani.
Gruișor, de la rãcoare,
Dintre ziduri de-nchisoare,Auzindu-l, s-a-ntristat,Fuga la fereastr-a dat.
– Cãci n-am arc, mãi pui de corb,
Zilele sã ți le sorb!Ce tot stai și-mi croncãnești?Carne de creștin dorești?
Vrei sã-mbuci din ochii mei?
Fața sã mi-o strici tu vrei?Auziși cã-s de pierit?Sã te saturi ai venit?
De pe streașinã de casã,
Corbul jos la geam se lasã;Când pe Gruia l-a vãzut,Doamne, bine i-a pãrut!
– Ba eu n-am venit în zbor,
Sã-ți stric fața, Gruișor;

220Petre Dulfu
Nu trecui atâtea vãi,
Sã mãnânc din ochii tãi!
Viu trimes de taicã-tãu,
Ca sã cat pe Gruie-al sãu;ăi de maicã-ta mânat,Eu venit-am sã te cat!
Cã de-un an ei nu mai știu
De ești mort sau de ești viu.– Alei, corbe, dragul meu,Sã-ți ajute Dumnezeu!
De-ai fãcut cuiva vrun bine,
Fã acuma și cu mine!Cã de-aici dac-oi scãpa,Carne de pãgân ți-oi da:
Pe o mie sã te-așezi,
Din optzeci sã ospãtezi!ăi ți-oi da, ți-oi da sã beiSânge de pãgân cât vrei.
Zboarã pân’ la prãvãlie,
Adã-mi panã și hârtie!Corbul, hai, la o dugheanã,I-a adus hârtie, panã.
Cu-a lui mânã, alba foaie,
Gruia pe genunchi o-ndoaie;Scrie carte, la mijlocNumai flacãrã de foc,

222Petre Dulfu
Iar în patru colțurele,
Numai lacrãme de jele.Cartea iute-a-mpãturat-o.Corbului în cioc i-a dat-o:
– Na, sã duci în țara mea,
Tatii, astã cãrticea!Corbul cu hârtia-n ciocSe-nãlțã-n vãzduh pe loc.
S-a tot dus într-o-ntinsoare,
Fluturând din aripioare.Prin vãzduh el se vedea,¤ntâi cât o turturea.
Apoi cât o rândunicã,
Apoi cât albina micã.Iar într-un târziu pieri,Depãrtarea l-înghiți.
Moș Novac ședea la masã
ăi cina-n pridvor acasã.Când deodatã… corbul vineăi-o scrisoare-n cioc el ține:
– Na, de la fecior, Novace!
Moșul repede-o desface:– Tatã dragã, lasã toate,Vino-n grabã și mã scoate.
Cã pe mine m-au vârât
Turcii-n fiare pânã-n gât.

223Gruie-al lui Novac
ăi funarii împletesc –
ătreangul, taicã, mi-l gãtesc.
ăi bãrdașii tot lucreazã,
Furcile, vai mi le-așeazã.Mâine, pe la prânzul mare,Mã vor duce la pierzare!
Vino, cã, de zãbovești,
Mort în furci tu mã gãsești!Cartea când Novac ceti,Cina nu-i mai trebui.
Inima-n piept i s-a strâns,
Ca un prunc micuț a plâns,Face-apoi o sfântã cruce,ăi la cai în grajd se duce.
Scoate-și roibul minunat,
¤n mãtãsuri îmbrãcat.Ca și roibii-mpãrãtești,Din strãbunele povești.
Jos îl lasã lângã scarã,
Intrã repede-n cãmarã:¤și îndeasã, dintr-o ladã,Galbeni în chimir, grãmadã.
Peste portul novãcesc,
Ia veșmânt cãlugãresc;Iar pe sub veșmânt, mãi frate,Douã sãbioare late:

224Petre Dulfu
Una, ca s-o aibã el,
Alta, pentru feciorel.ăi sãrind pe roib cãlare,Pleacã, piere-n depãrtare.
Spre amiazi, a doua zi,
Când în Țarigrad sosi,Merse – ațã – la-mpãrat.¤mpãratul sta la sfat.
Chibzuia cu sfetnici mari,
Cu hatmani, cu ghinãrari.ăi când de Novac dãdu,Se sculã, ochi mari fãcu:
– Mãi potcap cãlugãresc,
Barbã de pãr lung, oiesc!Spune, ce pãs te-a adusAzi aci la mine sus?
– ¤nãlțate! s-a zvonit
Cã aveți un osândit,ăi cã azi în prânzul mareO sã-l duceți la pierzare.
Nu l-ați face vânzãtor?
Eu aș fi cumpãrãtor.Mi s-a spus cã-i tinerel,Galbeni mulți v-aș da pe el.
C-am ajuns, vai, la slãbie,
Nu am cine sã mã ție!

225Gruie-al lui Novac
ăi fiind de legea mea,
Sã-l dedau la carte-aș vrea.
Aș dori sã scot din el
Frãțior diaconel;Dacã n-o avea cap greu,Sã rãmânã-n locul meu!
¤mpãratul se rãsti:
– Fugi, cãlugãre, de-aci!Ce sã fac cu banii tãi,Când îmi sunt prea mulți și-ai mei?
Robul nu ți l-aș lãsa,
Lumea toatã de mi-i da!Nu e vrednic de scãpare,Ci e vrednic de pierzare!
Vezi ce mulți ne-am adunat?
Pentru dânsul stau la sfat:Cum sã-l pierdem pân’ disearãCu o moarte mai amarã?
Cã-i un mare pui de drac,
Este Gruie-al lui Novac;Hoț, ca și bãtrânu-i tatã,Batã-l Cel din cer sã-l batã!
Gruia – poate-l știi din nume!
Care, de când e pe lume,Alte celea n-a lucrat,Decât țara mi-a prãdat!

226Petre Dulfu
Moșul dã un pas nainte
ăi se roagã mai fierbinte:– Dacã nu-l faci vânzãtor,Fii atuncea-ndurãtor!
Eu sunt popã creștinesc,
Lasã-mã sã-l spovedesc,Cã-i pãcat, pãcat, stãpâne,Ca sã moarã ca un câine!
– Ba sã moarã ca un câine!
Asta-i vrerea mea, bãtrâne!ăi-acum pleacã, nu mai sta!Dacã ții la viața ta.
Din palat Novac coboarã,
¤nspre temnițã el zboarã;Dar un turc adus de spateSare grabnic: – ¤mpãrate!
ăi voi sfetnici! vã-nșelarãți!
Rãu fãcut-ați de-l lãsarãți!Cum? n-ați priceput nimic?Nu-i cãlugãr! ci voinic!…
Hainele-s cãlugãrești,
Vorbele-i sunt novãcești!¤mpãratul, mânios,Strigã pe fereastrã jos:
– Turcilor! tãiați-i drumul!
Turcii dau zor, cu duiumul.

227Gruie-al lui Novac
Când în urma sa-i zãrește,
Locului Novac se-oprește.
Din chimir cusut cu flori,
Zvârle pumni de gãlbiori.– Ha! pãgânii glãsuiau,ăi pe galbeni toți cãdeau.
Pân’ sã-i strângã, el fugi,
ăi la temnițã sosi.Dete-n poartã cu piciorul,Porții i-a sãrit zãvorul.
Dã cu pumnu-n zid o datã,
¤nchisoarea crapã toatã.Leapãdã veșmânt popescăi potcap cãlugãresc.
Intrã-n beciu-ntunecat,
Unde Gruia sta legat:– Vezi ce pați, copilul meu,Dacã faci de capul tãu?
ăi l-a scos din fiare: – Ține,
Spada asta-i pentru tine!Uite ce de turci, mãi Gruie,Vin cu zor, sã ne rãpuie!
¤nainte, cât zãrești,
Numai capete turcești.Haide, sã-i culcãm pe spate!..Marginile tu le bate.

228Petre Dulfu
Cã de când ești în robie,
Mai pierdut-ai din tãrie.
Eu sã bat mijloacele,
Cã le știu soroacele!
Vezi – din câți au spadã-n mânã –
Viu un turc sã nu rãmânã!Care-mi scapã teafãr mie,
Nu cumva sã-ți scape ție!
ă-unde sar pe turci o datã…
Valeu! Maicã Preacuratã!
Doar cu coatele-i loveau,Uliți printre ei fãceau.
P-unde Gruia strãbãtea,
ătiți turcimea cum cãdea?
Cum cad toamna la pãmânt
Frunzele, când bate vânt.
Iar pe unde dã Novac,
Turcii știți pe jos cum zac?Ca și iarba cea-nfloritã,
De-un cosaș când e cositã.
ăi nici iarbã, și nici grâu,
Numai sânge pânã-n brâu.
Dup-un ceas și jumãtate,N-au cu cine se mai bate!
* * *
Ei stãturã fațã-n fațã,
Plini de dor s-au strâns în brațã…

229Gruie-al lui Novac
– Gruio, dragul meu! p-aici,
N-ai dat ochi și cu Dârvici?
– Hei, ba cum nu, scumpe tatã?
Olio! sabia cea latã,Când ai ști cum și-o-nvârteaTot pe lângã fruntea mea!
Dar deodatã, jos grãmadã
¤l culcai cu-aceastã spadã.– Na! strigatu-i-am, lovindu-l.Câine! ți-a venit azi rândul!…
Sora ce-mi luași hoțește,
Voica, unde-i? Mai trãiește?El de sabie strãpuns,Dându-și sufletu,-a rãspuns:
– Sora-ți nu mi-a fost soție,
Dunãrea mi-e mãrturie!Când la Dunãre-am sosit,Voica-n valuri a sãrit:
„Decât roabã cu rușine
Turcilor pãgâni, mai bine¤n adâncu-acestui râu,Hrana peștilor sã fiu!“
Astfel zise, când sãri
ăi sub valuri ea pieri…Gruia și Novac oftarã,Din ochi lacrãmi le picarã.

230Petre Dulfu
Mult au stat așa, oftând,
Cu-al Voichiței chip în gând.Pân-odat-un nechezatCa din vis i-a deșteptat.
Sar, se-ntorc, și-n fața lor
Ce zãresc? pe Negrușor!C-o șea toatã mãrgãrint.Scãri de aur, frâu de-argint!
Gruia pe spinare-l bate:
– A, fugarule fârtate,De când nu ne-am mai vãzut,Tu pe unde-ai petrecut!
– La Dârvici, stãpâne-acasã,
Lui vândut de crâșmãreasã!Pânã azi, când pe DârviciL-adusei la moarte-aici.
Gruio! ce noroc pe mine,
Ca sã dau aici de tine!Dupã Negru, cât colea,Roibul lui Novac venea.
. . . . . . . . .
ăi sãrind în șea pe cai,
Amândoi vitejii, hai,Dintre ziduri pãgânești,Iar, spre munții românești!

231Gruie-al lui Novac
CÂNTUL XIII
RÃZBUNAREA MAGDALINEI
Merg voinicii cale bunã,
Când pe soare, când pe lunã,Când pe deal și când pe șes,
Pânã dau de codrul des.
Dar prin codrul mohorât
Lui Novac îi e urât,
Stã, se uitã la fecior:– Dragul tatii Gruișor!
Ia sã-mi cânți un cântecel,
Codrii sã-i strãbat cu el.
Gruia zice: – Nu pot, tatã,
Iertãtor fii astã datã!
Pe cântat eu de m-oi pune,
Codrul verde-o sã rãsune,Paltinii s-or legãna,
Frunzele s-or scutura.
ăi-apoi, știi tu ori nu știi,
Cã de-acasã când venii,
Prin ãst codru tãinuitMândrã zânã-am întâlnit?
ătii cã zâna Magdalina,
Mã-ndrãgise, bat-o vina,
ăi cu lacrãmi m-a rugatSã rãmân, sã-i fiu bãrbat?CUPRINS

232Petre Dulfu
Dar eu nu vrui! m-am tot dus…
Ea,-n necaz, gând rãu mi-a pus.Glasu-mi când va auzi,O sã știe cã-s pe-aci.
Alerga-va dupã mine…
N-am sã scap, mã tem, cu bine!– Cântã, Gruie! Ce-o urma;Toate eu le-oi descurca!
Gruia-ncepe sã doineascã,
Iarã codrul sã vuiascã.Paltinii se legãnau,Frunzele pe jos picau.
ăi frunzișul cum cãdea,
Umbra-n codru se rãrea.Zâna sub un ulm dormea,Soarele o dogorea.
De pe pat de lãcrãmioare
Ea sãri drept în picioare:– Ce glas dulce! Oare-al cui e?Ah, îl știu! Al tãu e, Gruie!
Drag mi-ai fost! De ce-ai plecat
ăi-amãrâtã m-ai lãsat?!…Te-abãtuși azi iar p-aici,Inima ca sã mi-o strici?
Cânți doar în necazul meu?
Ia stai! cã ți-oi face-o eu!

233Gruie-al lui Novac
De mânie-apoi nãucã,
Tolba cu sãgeți apucã.
Arcul prins în ulm de-o cracã,
Hai, numaidecât l-înșfacã;ăi, pe sus, pornește-n zborDup-al lui Novac fecior.
¤l ajunge… Stã… ochește,
Trage iute… și-l loveșteDrept în spate c-o sãgeatã.Gruia cade mort pe datã.
Moș Novac mergea-nainte,
Fãr’ sã-i treacã nici prin minte;Când… simți cã din cântatGruișor al sãu… a stat:
– Dragul taichii! te-ai oprit?
Cântã, Gruio, liniștit,Cântã! cele ce-or urma,Las’ cã eu le-oi descurca!
Gruia însã nu rãspunde;
Bietul, nu avea de unde!Moșu-ntors ’napoi sã-l vadã,L-a vãzut în drum grãmadã.
– Scoalã, Gruio! nu te face,
N-auzi? Aș! flãcãul tace.Merse-aproape: – Gruio tatã!Ii! mãicuța lui sã-l batã!

234Petre Dulfu
Eu ziceam cã se preface,
Dar Gruițã-i mort – și pace!Moș Novac, îngãlbenit,Ochii-n preajmã și-a rotit.
Nici un suflet nu zãri…
„A! pricep!“ el se gândi.Inima-i crãpa de-amar.Duse mâna-n buzunar,
Scoase-n grab-amnar lucios,
Cremene și iasc-a scos…Din amnar a scãpãrat,ăi pãdurii foc i-a dat.
Flãcãrile se-nãlțau,
Ulmii, paltinii trosneau.Zâna-n zbor nebun treceaPeste codrul ce ardea.
Moșul arcu-și pregãtește
ăi spre zânã-l ațintește.Zbârr! sãgeata-și face drumPrintre flãcãri și prin fum.
Zâna cade jos din zbor,
La un pas de Gruișor,C-o aripã sângeratã,Frântã-n douã de sãgeatã.
Iar Novac o ia de mânã:
– Fie-ți fiarã muma, zânã!

235Gruie-al lui Novac
Uite… vezi ce tinerel?
Milã nu avuși de el!
L-ai rãpus? Sã mi-l învii!
Altfel, mori și tu, s-o știi!¤n bucãți te tai, acumăi te ard în flãcãri scrum!
Biata zânã tremura;
La Novac ea se uita,Ca o pasãre la om,Când a prins-o-n laț, din pom.
– Eu pe Gruia ți l-aș face
Viu, precum a fost, Novace;Dar… necaz pe mine aiăi mã tem c-o sã mã tai.
– Sã-l învii! grãi Novac,
ăi nimica nu-ți mai fac.– ¤ntãrești cu jurãmânt,Moșule, al tãu cuvânt?
El juratu-s-a pe cer,
Pe baltagul sãu de fier,ăi pe paloșul din teacãNici un rãu cã n-o sã-i facã.
Iarã zâna spre fecior
Aplecându-se ușor,I-a suflat pe chipul stins.Gruia se sculã, s-a-ntins.

236Petre Dulfu
¤și deschise ochii grei:
– Iii! da zdravãn somn trãsei!Cântecul, tãicuț iubit,Mi-a rãmas neisprãvit!
– He-he! taicã-sãu grãi,
Mai dormeai în drum aci,Mai dormeai tu mult și bine,Dacã nu eram cu tine!
Te-adormise pe vecie
Zâna oarbã de mânie.ăi-o fãcui abia, copile,Sã-ți mai dãruiascã zile!
Uite-o! (și-o ținea pe zânã
Strânsã, Moș Novac, de mânã)Fã-i tu singur judecata.Nu-i pot însumi da rãsplata.
Eu jurai pe naltul cer,
Pe baltagul meu de fier,Pe-acest paloș de Novac,Nici-un rãu cã n-am sã-i fac!
Tu, bãiete, n-ai jurat,
Ție nu ți-o fi pãcat!S-ar cãdea s-o tai c-o bardã,S-o arunci în foc sã ardã!
– Ba, tu, Gruie, fii milos!
Zâna se rugã frumos.

237Gruie-al lui Novac
Iartã, uitã, de se poate,
Cum și eu uita-voi toate!
Gruia zise: – Las-o, tatã…
Pleacã, zâno, ești iertatã!Slobodã când se zãriZâna-ntr-un desiș pieri.. . . . . . . . . . .Apoi tatã și fecior,Pe fugari sãrind cu zor,Hai la drum nainte iarã,¤nspre-a lor frumoasã țarã.
CÂNTUL XIV
TURCUL VITEAZ
¤mpãratul în palatCând a fost înștiințat,Novãceștii cum scãparã,Ce de turci tãiat-au iarã,
A sãrit, strigând, în sus,
Ca și pe jãratec pus.ăi la urmã, fãrã glas,Dus pe gânduri a rãmas.
Se-ntreba mereu în gând,
Cum sã prindã mai curândPe vitejii Novãcești,Mândrii vulturi oltenești.CUPRINS

238Petre Dulfu
ăi-a fãgãduit comori,
Pungi de galbeni sunãtori,Celui care va puteaPrinși în mâna lui sã-i dea.
Dupã zile de-așteptare,
Iat-un turc voinic rãsare,Se apropie… grãind:– Eu pe Novãcești ți-i prind.
ăi cu mâinile la spate
Ți-i aduc legați, nãlțate!¤nãlțatul împãrat,Auzind, s-a bucurat:
– De-i aduci legați aci,
Jur cã eu ți-oi dãruiăi pungi pline, câte-i vrea,ăi-un crâmpei din țara mea!
Pleacã turcul, vijelie,
¤nspre-a Dunãrii câmpie.Trece valuri dunãrene,Trece dealuri, vãi, poiene.
Cu fugaru-i tot zorește,
Apoi unde poposește?Colo-n munți, într-o pãdureNeatinsã de secure.
Din acea pãdure deasã,
Pân’ la Novãcești acasã,

239Gruie-al lui Novac
Pași vreo sutã doar, la vale,
Nu fãceai mai multã cale.
ăi s-așterne pe strigat,
De huia pãdurea-n lat.Inimosul Moș Novac¤l aude din ceardac.
ăi grãiește: – Gruio tatã,
Ia repezi-mi-te, catã,Aflã: cine strigã oarePrin pãdure-așa de tare?
Ce drumeț tot chiotește,
Liniștea de mi-o rãpește!Dac-o fi vrun rãtãcit,Zi-i, bãiete, bun sosit.
Calea dreaptã i-o aratã,
ăi sã vii-napoi îndatã,Dacã-i vrun flãmând și n-are,Adã-l ca sã-i dãm mâncare.
De-i vrun gol, sã nu-l lãsãm,
Sã-l aduci sã-l îmbrãcãm.Iar dacã-i vrun turc viteaz,Trage spada, vezi, fii treaz.
Sã-l lovești tu singur bine,
Nu te bizui pe mine!Gruia armele-și luã,Spre pãdure-n sus plecã.

240Petre Dulfu
ăi-n pãdure, cum se urcã,
Dã de matahala turcã:– Alelei, mãi turc smintit,Fi-ți-ar glasu-afurisit,
Pentru ce tot chiotești,
ăi odihna ne-o rãpești?Dacã ai putere-n vine,Haide sã te lupți cu mine!
Turcul – ca și câinele –
(Curme-i Domnul zilele!)Nici o vorbã nu grãiește,Se apropie hoțește.
De la brâu, de sub ilic,
Scoate buzdugan voinic;Face-n vânt o-nvârtiturã,Lui Gruițã ochii-i furã.
¤l ochește hoțomanul,
ă-unde-i dã cu buzduganul?Drept în furca pieptului,Unde-i greu voinicului.
Gruișor s-a poticnit…
Iar pãgânul a sãrit,L-a legat de-al sãu fugar,Strâns c-un lanț, ca pe-un ogar.
ăi s-a pus pe chiotit,
Parcã și mai îndrãcit.

241Gruie-al lui Novac
Din ceardacul larg de-afarã
Moș Novac l-aude iarã.
ăi cuvântã: – Pui de leu,
Nițã mãi, nepoate-al meu!Cinge sabia și tu,ăi-n pãdure mi te du!
Aflã, cine chiotește,
Liniștea de mi-o rãpește?Gruia-i dus și n-a venit:Nu cumva o fi pierit?
Nițã armele-și luã,
Spre pãdure-n sus plecã,Multã cale nu fãcu,Iatã cã de turc dãdu:
– Alei, liftã blestematã,
Sfânta zi de azi te batã,ăi te-ar bate Dumnezeu,Cum ai prins pe vãrul meu!
ăi ce bine mi-l legași
De-al tãu roib, ca pe-un borfaș!Ia hai, nu te da-napoi,Sã luptãm și amândoi!
Turcul – ca și câinele –
(Curme-i Domnul zilele!)Nici o vorbã nu grãiește,Se apropie hoțește.

242Petre Dulfu
De la brâu, de sub pieptar,
Scoate-și buzduganul iar;Face-n vânt o-nvârtiturã,ăi lui Nițã ochii-i furã.
¤l ochește, hoțomanul,
ă-unde-i dã cu buzduganul?Jos la-ncinsul brâului,Unde-i pãs voinicului.
Nițã greu se poticnește,
Turcu-l leagã voinicește;ăi îi mânã pe-amândoi,Dindãrãt, ca pe doi boi.
Apoi prinde, și mai și,
A striga și-a chioti.Din ceardacul sãu de-afarãMoș Novac l-aude iarã.
„Na, nici Nițã nu mai vine!
Ce-o fi asta, vai de mine?Doi feciori eu am avut,Pe-amândoi azi i-am pierdut?
Singur am rãmas în viațã,
Cu dușmanul sã dau fațã?Singurel, de capul meu?Fie, ce-o vrea Dumnezeu!“
Apoi lancea, ne’nfricat,
Buzduganul și-a luat,

243Gruie-al lui Novac
Sabie la brâu și-a pus,
ăi porni spre codru-n sus.
Mult prin codru n-a suit,
Cu pãgânul s-a-ntâlnit:– Bun noroc, pãgânule!– Mulțumim, bãtrânule!
– Batã-te, mãi turc voinic,
Legea ta cea de nimic!Bine-i duci pe amândoiPrinși, legați, ca pe doi boi.
Vino, de ai vlagã-n tine,
Te mai luptã și cu mine!Turcul vine, hoțomanul,Rãsucindu-și buzduganul.
ăi-n Novac cu el izbește.
Moșu-n palmã-l sprijinește;ăi-nhãțându-l mâniat,¤n pãgân cu el a dat.
Turcu-n mânã-l sprijini
ăi-napoi îl azvârli.Moș Novac o mân-a-ntins,Buzduganul iar l-a prins.
Sulițele-apoi luarã,
ăi cu ele se luptarã.Sulițele tari s-au frânt,Le-aruncarã la pãmânt.

244Petre Dulfu
Sãbiile și le scot,
ăi se luptã iar, cât pot.Se lovesc mereu, aprins,Nu se dã nici unu-nvins.
Dar Novac cel ne’ntrecut
A fãcut el ce-a fãcut,Sãbioara și-a-nvârtit,ăi pe turc l-a nimerit:
De la brâu mai jos un pic,
Unde-i moarte de voinic;Foalele i-a spintecat,Mațele i le-a vãrsat.
Turcul simte cã se pierde,
Cade jos pe iarba verde…Moșul, hai atunci cu zor,La nepot și la fecior.
¤i dezleagã pe-amândoi,
ăi-ntorcându-se-napoi,Turcului cãzut îi zice:– Alei, turcule voinice!
Turc ești oare pe deplin?
Ori te tragi din neam creștin?Cãci eu… turc așa viteazN-am mai întâlnit pân-azi!
Turcul glãsui pierdut:
– Ba creștin eu m-am nãscut,

245Gruie-al lui Novac
Chiar în munți aici la voi,
ăi fui dus departe-apoi!
Turcii țara ne-au cãlcat,
Mic de-acasã m-au furat,M-au crescut în legea lor:Turc, dușman creștinilor!
Lui Novac, când auzea,
Inima i se bãtea,Parcã vrea din piept sã-i sarã:– Ești nãscut în astã țarã?
Unde? Cine-i tatãl tãu?
C-am avut un fiu și eu.Ani vreo cinci când a-mplinit,Turci pãgâni mi l-au rãpit.
Turcul zise: – Nici de mama,
Nici de tata nu-mi dau seama!Doar de cuibul pãrintesc,Ca prin vis îmi amintesc.
Sus erau, p-un deal cu fagi,
Ale noastre case dragi.Când în jos priveam din deal,Dam de-un râu cu flori pe mal.
– Ce spui? Sus pe-un deal cu fagi,
Sunt și-a mele case dragi.Când în jos te uiți din deal,Dai de-un râu cu flori pe mal.

246Petre Dulfu
Ia mai spune-mi: din nãscare,
N-ai pe trup vrun semn tu oare?– Ba pe gât, ici sub bãrbie.Vezi?… o patã vișinie!
Moș Novac se pleacã-ndatã
ăi la semnul spus când catã,Graiu-n piept i se oprește,Jalnic plâns îl podidește:
– Da! aici… Of, ce-am gãsit!
Tu ești darã cel rãpit!Strãinatul meu fecior,Fratele lui Gruișor!
Semnu-acesta mi-e știut!
Te gãsii, copil pierdut!Turcul, de pe lume dus,Vru sã se ridice-n sus.
Dar cãzu pe spate iar
ăi din piept oftã cu-amar:– Vai, ursitã ne’nduratã!Tu, Novac, mi-ai fost deci tatã?
Azi, cu zile de-aș scãpa,
De strãini m-aș lepãda.Alipi-m-aș iar de-ai mei,Ca sã lupt la rând cu ei!
– Ai sã scapi, copilul meu!
¤l mângâie taicã-sãu.

247Gruie-al lui Novac
ăi cu grabã mâna pune,
Mațele sã i le-adune.
Vârã-n foale mațe scoase,
Foalele c-un fir le coase.Dar pân’ foalele-i cusu,Turcul sufletu-și dãdu.
* * *
ăi-l luarã, îl jelirãăi la groapã-l însoțirã:Ca pe-un fiu de-aceeași mamã
ăi ca pe-un viteaz de seamã.
CÂNTUL XV
LA VESELIE
¤nãlțatul împãrat
Strigã iarãși din palat:
– Cine s-o afla sã meargã
Peste Dunãrea cea largã?
Colo-n munții Lotrului,
Lângã apa Oltului,Unde-s case cu ceardac,
Sus la curtea lui Novac?
Sã-mi aducã pe Gruițã,
Mândrul pui de Novãcițã,CUPRINS

248Petre Dulfu
Nici în fiare țintuit,
Nici de sabie zdrelit,
Slobod și nevãtãmat,
Dumnezeu cum l-a lãsat!Celui care s-o afla,Platã vrednicã i-oi da!
Vin trei turci cãpãțânoși,
Intrã la-mpãrat fãloși.Dânșii jurã cã s-or duce,Viu pe Gruia l-or aduce.
Se arunc-apoi, toți trei,
Pe fugari ca niște zmei;ăi din Țarigrad porniți,Merg zi-noapte neopriți:
Pânã-n munții Lotrului,
Lângã apa Oltului,Unde-s case cu ceardac,Sus la curtea lui Novac.
Gruia sub un pom dormea,
Cu baltagu-alãturea,ăi c-o mânã peste frunte,¤n livada de sub munte.
Iarã mai depãrtișor,
Calu-i mândru, Negrușor,De-un țãruș de-argint legat,Flori pãștea pe-un verde hat.

249Gruie-al lui Novac
Când sãrit-au din ogradã,
Turcii, gardul în livadã,Negru nechezã cumplit,ăi voinicul s-a trezit.
– Alelei, turci blestemați,
Ce-ați venit sã mã sculați?Cine-aicea v-a mânat,Capul vostru l-a mâncat!
Ei plecarã capu-n jos:
– Stãi! De ce ești mânios?Cã noi n-am venit, creștine,Cu gând rãu aici la tine.
Binele doar ți-l voim.
Noi de la-mpãrat venim!Te poftește la domnie,La un pic de veselie.
Ce zici? Gata ești de drum?
Vrei sã vii cu noi acum?El, sculându-se, grãiește:– ¤mpãratul?… mã poftește?
Bine!… am sã mã gãtesc,
Uite-acuma… și pornesc.Voi plecați, cã drumu-i lung,¤ntr-o clipã eu v-ajung.
Apoi mândru se gãti,
ăi pe Negrușor sãri;

250Petre Dulfu
Repede la fug-o-mpunse,
Pe voinicii turci i-ajunse.
ăi cu dânșii s-a tot dus,
Pân’ la-mpãrãție sus.La-mpãrat când a sosit,Gruia-n fațã-i s-a oprit:
– Bun noroc și sãnãtate!
Iatã-mã-s, venii, nãlțate.Oaste-mi dai ca sã mã bat?Sau la ce tu m-ai chemat?
¤mpãratu-n fața sa
Când îl vede, drept, așa,Nelegat, neferecat,ăi la brâu c-un paloș lat,
La-nceput, încremenește;
Dar apoi se stãpânește:– Bun sosit! îi zice. ătiiPentru ce eu te poftii?
Aș dori grozav, creștine,
Sã mã-ncredințez prin mine:Ești așa viteaz anume,Cum te crede-o-ntreagã lume?
Sã te pun vreau la-ncercare,
Dacã nu-i cu supãrare!– Cu plãcere! zise Gruie,Nici o supãrare nu e!

251Gruie-al lui Novac
¤n grãdin-apoi se duc.
ăi pe Gruia turcii-l ducLa un tei cu frunza latãăi cu umbra rãsfiratã.
L-au legat de teiul gros,
De la umeri pânã jos,C-o frânghie de mãtasã,Ca și mâna lui de groasã.
– Haide, Gruio! a grãit
¤mpãratul la sfârșit.Haide, rupe-acum frânghia,Ca sã-ți vãd și eu tãria!
Iar în gândul lui gândea:
„Rupe-o, numai de-i putea!Dar e groasã… nu mã tem…Capul noi azi ți-l tãiem!“
Gruia stã un pic, zâmbește.
Pe sub gene lung priveșteLa-mpãrat și la curteni,Ce clipeau din ochi, vicleni.
Iar când încordã trup, brațã,
Rupse funia, ca pe-o ațã…ăi – din rãdãcinã scos –A trântit și teiul jos.
Se-ndrepteaz-apoi de spate:
– Ei, nãlțatule-mpãrate!

252Petre Dulfu
Oaste-mi dai ca sã mã bat?
Sau la ce tu m-ai chemat?
¤mpãratu-n scaun tace,
Semn slujbașilor sãi face.Repede câțiva s-au dus,ăi din staul ce-au adus?
Un sãlbatec bidiviu,
Prins atunci de prin pustiu.Sã alerge l-au lãsatNe’nșeuat și ne’nfrânat.
– Hai! grãi-mpãratul iar,
Prinde-l, Gruio, pe fugar!Saltã-te pe-a lui spinare,Sã te vãd cât ești de tare!
Iar în gândul lui gândea:
„Prinde-l, numai de-i puteaDar la toți câți au cercat,Roibu’ capul le-a mâncat.“
Gruia stete, râse-o clipã…
Hai la roib apoi în pripã.Mâna-n coama lui a pusăi sãri pe spate-i sus.
Calul sforãia, zvârlea…
Jos pe Gruișor sã-l dea.Ci-n zadar vãrsa el foc,Cãlãrețul… tot la loc!

253Gruie-al lui Novac
Apoi pinteni când i-a dat,
Roibul o porni turbat,Ocoli, dintr-o suflare,De trei ori grãdina mare.
Dupã ce-l cam obosi,
Spre-mpãrat cu el veni.S-a oprit în fața lui:– Ei, nãlțate! ce mai spui?
Oaste-mi dai ca sã mã bat?
Sau la ce tu m-ai chemat?¤mpãratu-n scaun tace,Semn cu mâna iarãși face.
ăi-au venit, cu sprinteni pași,
Douã mii de turci ostași,Tot din cei mai buni, știuți,Care nu se dau bãtuți.
– Iatã, dacã vrei soldați.
Haide, cearcã sã mi-i bați.Sã-mi arãți acum și mie,Gruio, marea-ți vitejie!
Iar în gândul lui gândea:
„Bate-i numai de-i putea!Dar aceștia-s pui de zmei,Cei mai tari viteji ai mei!
Ãștia ți-or veni de hac,
Mãi Gruiț-al lui Novac!“

254Petre Dulfu
Gruia stã un pic, zâmbește,
Spre soldați apoi pornește
Ca un vifor întețit
Spre pometul înflorit…ă-unde-ncepe-a-i fulgera,Viu nici unul nu scãpa.
Cad, sub paloșu-i tãios,
Capetele lor pe jos:Cum din pomi cad la pãmântFlorile când bate vânt.
Cât ai face ochii roatã,
Doborî oștirea toatã.Spre-mpãrat apoi se-abate:– Ei, ’nãlțatule-mpãrate!
Teiul gros ți-l rãsturnai,
Roibul ți-l încãlecai,ăi ostașii, câți mi-ai dat,La pãmânt ți i-am culcat.
Rândul tãu acuma vine,
Dumnezeu de-o fi cu mine,Sã-ți tai capul, vitejește!Prea mã ispitiși turcește!
Vorbele-i când auzi,
¤mpãratul se-ngrozi;¤l chemã-n palatu-i sus,Pungi de galbeni i-a adus:

255Gruie-al lui Novac
– Gruio! bani îți dau, câți vrei,
Numai cruțã anii mei!
Gruia ochii și-a-ncruntat,ăi din gur-a cuvântat:
– Ține-ți banii! nu-i vroiesc!
Am eu câți îmi trebuiesc…
Nici arginții tãi nu-i vreau,
Nici viața nu ți-o iau.
Plec în țara mea,-mpãrate,
Sã rãmâi cu sãnãtate!Din palat apoi coboarã,
Sare-n șea pe cal, și zboarã.
Iar spre poartã când zbura:
– M-ai avut în mâna ta…
Sã rãmâi de azi cu bine,Vrednic nu fuseși de mine!
¤mpãratu-n prag stãtea:
– Te-am avut în mâna mea.
Du-te, Gruio, mergi cu bine,
Vrednic nu fusei de tine!
ăi pe Negrușor cãlare,
El se duce-n goana mare,Nori de praf în urmã-i lasã…
Merge, zboarã… pân-acasã.

256Petre Dulfu
CÂNTUL XVI
NIȚÃ
Vin pe drum, pe lângã râu,
Turci cu paloșe la brâu.Cu mustețe lungi ca racii,
Cu cãutãturi ca dracii.
Vin mereu din sat în sat,
Vãi și colnice strãbat;
Trec dumbrãvi întunecoase,Trec poiene luminoase.
ăi pe unde vin cu grabã,
Tot de Nițã-n drum întreabã,
Tot de Nițã cârciumarul,
Tot de Nițã mãcelarul,
Care ziua crâșmãrește,
Gãlbiori agonisește,Seara bea și chefuiește,
Noaptea turci mãcelãrește.
Tot întreabã, ispitesc,
Pânã, iatã-i, nimeresc,
Dau de crâșma lui în drum,Intrã-n curte toți duium.
¤nconjoarã iute casa,
ăi zãresc pe Nițuleasa,
¤ntre straturi în grãdinã,De ridichi cu poala plinã.CUPRINS

257Gruie-al lui Novac
– Bunã ziua, Nițuleasã,
Ochi frumoși de puicã-aleasã!– Mulțumesc, boieri cinstiți,De la mine ce poftiți?
– Nițuleaso, sã ne spui,
Nițã-al tãu e-aci sau nu-i?De-i nãuntru, zi-i sã iasã,De-i în sat, sã-l chemi acasã.
Dacã-i dus în deal la vie,
Sã-i trimeți cuvânt sã vie.Ni-e prieten bun. Vroim,Negreșit, sã-l întâlnim!
Auzind, ea tresãri;
ăi din gurã glãsui:– Preacinstiților boieri,Caimacami și ieniceri!
De-l cãtați cu prietenie,
Mulți ani Domnul sã vã ție!Iarã de i-ați pus gând rãu,Nu v-ajute Dumnezeu!
– ¤l cãtãm cu bunãtate,
Nițã-al tãu ni-e ca un frate!Dar averi cu el avem,ăi dorim ca sã-l vedem.
Mult frumoasa Nițuleasã,
Cu stat nalt de jupâneasã,

258Petre Dulfu
A crezut cuvântul lor.
ăi le-a zis: – Boierilor!
Eu vã spun adevãrat,
Nu e Nițã dus în sat,Nici în deal la vie nu-i,Este-aici la vatra lui!
Dupã cinã-asearã el
A bãut cam multicel,Somn pe gene i s-a pus,Doarme-n pat cu fața-n sus
ăi cu paloșul pe piept.
Nu prea-mi vine sã-l deștept!Auzind cã doarme beat,Turcii mult s-au bucurat:
– Lasã-l cã s-o deștepta,
Când în casã vom intra!ăi numaidecât se duc,Intrã-n casã toți buluc.
Iarã pe român în pat,
Când zãritu-l-au culcat,Lângã șold c-un paloș lat,Trei pași înapoi s-au dat!
Dar un turc, privire cruntã,
ăi staturã cam mãruntã,Decât toți mai inimos,Sfoarã de mãtase-a scos.

259Gruie-al lui Novac
Ca arcanul a-nnodat-o,
Dupã gât i-a aruncat-o.ăi pe ceilalți turci îi cheamã.Vin toți și la tras se-nhamã.
Nițã somnul își urma,
Vis frumos în somn visa.Când, deodatã, ceva receSimte pe la gât cã-i trece.
Scuturã grumajii, tare…
De la gât arcanu-i sare.Turcii, cum trãgeau cu urãBuf! pe spate toți cãzurã.
Nițã-n pat, cu fața-n sus,
Doarme mai departe, dus…Darã turcul mãrunțelSe apropie și el.
Sfoara, iarãși, tâlhãrește,
De grumaji i-o potrivește;ăi mai tare, hoțomanul,Strânsu-i-a de gât arcanul.
Sfoara turcilor le-a dat-o,
Turcii-n mâini au apucat-o,Toți din nou se opintirãăi pe Nițã mi-l smucirã.
Nițã ochii mari fãcu,
Vru sã strige, nu putu;

260Petre Dulfu
Turcii-l traserã din pat
ăi cu sfoara l-au legat
De pociumbul hornului,
¤n bãtaia fumului,La dogoarea focului,Unde-i greu voinicului!
Bietul Nițã, deșteptat,
ăi vãzându-se legatSe-ncordeazã, strigã-amar,Totul însã e-n zadar!
El striga, ei îl bãteau,
Of! și-n el cu ce dãdeau?Tot cu fierul pluguluiPeste lungul trupului.
ăi cu biciul de curele
Peste-a feței albã piele.Iarã dupã ce-l bãturã,Toți pe chef se așternurã.
Turcii chefuiau râzând,
Nițã se zbãtea gemând,Nițuleasa se jelea.Ce sã facã, nu știa!
El, când soața și-o vãzu,
Semn cu ochiul îi fãcu:– Dragã, ce stai de jelești,ăi nimic nu-mi folosești?

261Gruie-al lui Novac
Vezi ce rãu mã chinuiesc?
Moartea, turcii mi-o urzesc.Fã-te cã mai ieși pe-afarã,Intrã-alãturi în cãmarã,
Ia-ți din ladã, dintr-o oalã,
Pumni de gãlbiori în poalãăi, cu poala plinã rasã,Vino, mãturã prin casã.
Fã-te cã te poticnești,
Bani pe jos sã risipești…Doar pãgânii m-or lãsa!ăi sã vezi cum i-oi juca!
Dânsa pleacã… și din oalã,
Galbeni mulți aduce-n poalã.Mãturând se poticnește,Bani prin casã risipește.
Când vãd galbenii lucioși,
Turcii sar, din fire scoși,Pe sub pat nebuni se bagãDupã aur, sã-l culeagã.
Strâng de jos tot ce gãsesc,
Dar pe Nițã nu-l slãbesc,Ci mai nemiloși îl bat.Nițã geme-ndurerat…
Soața-i plânge muierește,
ăi nimica nu-ndrãznește.

262Petre Dulfu
El, vãzând cã nu-i dau pace,
Semn din nou nevestei face:
– Dragã! ce jelești și stai,
Nici un ajutor nu-mi dai?Fã-te iar cã ieși, și du-te¤n cãmar-alãturi iute.
Dichisește-te frumos,
Cu ce ai mai arãtos.Dupã ce te vei gãti,Sã te-ntorci napoi aci!
Doar pãgânii m-or slãbi
ăi sã vezi cum le-oi plãti!Nițuleasa pleacã iarã,¤ntr-alãturi în cãmarã.
Pune fața la-nãlbealã,
Buze moi la rumenealã,Lungi sprâncene la negrealã,Unghiile la pilealã.
Ia din scrin papucii noi,
Cumpãrați cu galbeni doi;
Ìa cea de sãrbãtori
ăi catrințele cu flori.
Se gãtește-ntr-o clipitã,
Cum de Paști a fost gãtitã…Mândr-apoi, ca o crãiasã,Vine din cãmarã-n casã.

263Gruie-al lui Novac
Turcii dornici o priveau…
Dar pe Nițã nu-l slãbeau,Ci-l bãteau mai cu putere!Nițã se zgârcea-n durere.
Soața lui se vãieta
ăi nimic nu cuteza…El, vãzând cã nu e șagã,Semn din nou îi face: – Dragã!
Ce jelești cu-atâta foc,
Fãr-a-mi folosi deloc?Ia hai, fã-te cã te duciApã rece sã le-aduci…
ăi te du colo-n conac,
Sus la unchiu-meu Novac;Repede sã-i dai de știre,Cã mã aflu la pieire…
Doarã unchiul m-o scãpa,
ăi sã vezi ce le-oi lucra!Nițuleasa și-a luatCofa-n mânã și-a plecat.
Dupã apã nu s-a dus,
Ci pe deal, la unchiul, sus,Gruia și Novac, în casã,Ospãtau voioși la masã.
– Alei, Gruio, vãrule,
ăi Novace, unchiule,

264Petre Dulfu
Ospãtați, vã veseliți,
ăi de Nițã nici nu știți!
Haideți, fãrã zãbovire,
Cã se aflã la pieire.De mai stați, e prea târziu,Nu-l gãsiți pe Nițã viu!
– Ce i s-a-ntâmplat, nepoatã?
– Ne cãlcarã turci… o gloatã!El dormea-n odaie beat;Prinsu-l-au, și l-au legat
Jos, de stâlpul hornului,
La dogoarea focului.ăi cumplit îl chinuiesc,Moartea turcii i-o gãtesc!
Moș Novac la Gruia catã:
– Auzit-ai, Gruio, tatã?Cinge sabia la brâu,Du-te, pânã nu-i târziu!
Gruia: – Haidem, verișoarã!
Sabia-ncingându-și, zboarã,Ca un vânt din deal se lasã…Iatã-mi-l la Nițã-n casã:
– Alelei, mãi neam hain,
Cum v-abateți din senin,Câte-o sutã pe un om,Ca și ciorile pe-un pom!

265Gruie-al lui Novac
Ce vi-e omul vinovat,
Astfel de mi l-ați legat?
Nu vi-e robul de vânzare?
Mie mi-e de cumpãrare!
– Nu ni-e robul de vândut,
Ci ne este de pierdut!– Olio! vãrule, mãi, slabe,
Cum te calcã niște babe!
Astfel când a cuvântat,
Funiile i-a tãiat,
Buzdugan i-a pus în mâini:– Iacã leac pentru pãgâni!
Slobod Nițã când se vede,
Ca un fulger se repede,
ăi când prinde-a da, șoimanul
¤n pãgâni cu buzduganul,
Oliolio!… pãgânii hoți,
Cum fugeau spre ușã toți!Dar în ușã Gruia sta,
Jos cu sabia-i culca.
Iar pe care nu-l doboarã
Lucitoarea sãbioarã,
¤l așterne-n grabã josBuzduganul nemilos.
. . . . . . . .
Stelele când rãsãreau,
Clãi de turci sub cer ardeau.

266Petre Dulfu
Focul roșu tot creștea,
Carnea-n flãcãri sfârâia.
Când pojarul se stinsese,
Scrum din turci mai rãmãsese.Nițuleasa scrum lua,Nițã oasele-aduna.
¤ntr-un car le-au încãrcat,
ăi pe Olt în jos le-au dat:Unda rece sã le carePânã-n Dunãre și-n mare!
CÂNTUL XVII
FATA TURCULUI
Colo-n Munții oltenești,Sus, la curți mari novãcești,Plimbã-mi-se prin ceardac,Trist, feciorul lui Novac:
Din ochi negri lãcrãmând,
De la inimã oftând.Taicã-sãu la dânsul vine:– Gruie, scumpe, ce-i cu tine?
Straiele ți-ai ponosit,
Calul ți l-ai obosit,Galbenii ți-ai cheltuit,De te vãd așa mâhnit?CUPRINS

267Gruie-al lui Novac
– Nu, tãicuțã! ci mã bat,
Iarãși, gânduri de-nsurat…ăi din câte le-am vãzut,Doar o fatã mi-a plãcut:
Fata turcului bogat,
Soliman, din Calafat.Sultãnica-i zic pe nume,Nu-i ca dânsa alta-n lume.
Nici o zânã, nici o floare,
Nu-i așa fermecãtoare.ăi-i nepoatã de-mpãrat,Mințile mi le-a furat!
Taicã-sãu clipi din gene,
ăi-a-ncruntat a lui sprâncene:– Tu, român de vițã, vreiFata unui turc s-o iei?
Dacã este-așa… grãbește,
Rade-te pe cap turcește,Lasã-ți portul românesc,ăi te-mbracã-n strai turcesc!
Gruia ce mi se gândește?
Nu s-a ras pe cap turcește,N-a schimbat cu strai pãgânPortul neaoș de român.
Ci la Negrușor s-a dus,
Mândrã șea, frâu scump i-a pus.

268Petre Dulfu
S-azvârli pe el cãlare,
Apoi: – Hi la drum, fugare!
Din cãlcâie-l îmboldea,
Calul câte-un deal sãrea;L-atingea cu palma-i latã,ăi sãrea doi munți deodatã.
Iatã-l cu frumosu-i cal
Colo-n Calafat, pe mal,Lâng-o veselã grãdinã,De garoafe mândre plinã.
Sultãnica cea frumoasã
Tocmai se plimba voioasãPrintre flori, și dupã eaRoabe vreo cincizeci avea.
Mândre toate, frumușele,
Mai n-o cunoșteai din ele.Când vãzu pe cãlãreț,I-a grãit: – Voinic semeț!
Ce joci calul tãu pe-aci?
Tatãl meu, de va simți,Calul scump o sã ți-l ia,Iar pe tine… te-o tãia!
Gruia calul și-l strunește,
Lângã gard cu el se-oprește:– Of, nepoatã de-mpãrat,Din orașul Calafat!

269Gruie-al lui Novac
O garoafã de mi-i da,
Mult mi-ai drege inima!Ai copilei obrãjoriS-au fãcut ca doi bujori.
Se plecã tremurãtoare
Pe un strat și rupse-o floare.Unei roabe o dãdu:– Na, aleargã de i-o du.
Gruia-n ochii fetei catã:
– Nu așa, frumoasã fatã.Ca sã-mi dreagã inima,Dã-mi-o cu mânuța ta!
Sultãnica tresãri,
Fața ei se-nveseli,Negrii ochi și i-a plimbatPeste florile din strat.
Rupse cu mânuța-i albã
Altã floare și mai dalbã;ăi s-a dus ca sã i-o dea:– Na-ți-o, chiar din mâna mea.
El atunci un braț întinde,
Fetei mijlocu-i cuprinde;ăi sãltând-o-n șea cu zor,Pinteni dã lui Negrușor:
– Hi!… mãi puiul șoimului,
Mi te-așterne drumului,

270Petre Dulfu
Ca și iarba câmpului
La suflarea vântului!
Negrușor zbura, la deal,
Iarã Gruia-n șea pe cal,
Mândra-și dezmierda cu sete,
Sãrutându-i ochi și plete.
. . . . . . . . .
Roabele… rãmân pierdute,
Iar o roabã-aleargã iuteColo-n târg la cafenea,
Unde turcii beau cafea:
– Turcule, stãpâne, vinã
Lasã vorbã și hodinã;
O clipitã nu mai sta,C-au rãpit pe fiica ta!
Ți-a luat-o-n șea pe cal
ăi-a zburat cu ea la deal
Nãzdrãvanul pui de drac,
Gruie, Gruie-al lui Novac!
Turcul, când a auzit,
Ars din locu-i a sãrit;ăi cu lacrãmi el plângea,
Cãci atâta fiic-avea!
Merse-acasã-ntins… și, hai!
Drept în grajdul cel de cai.Nici un cal nu-i trebuiește,
La nici unul nu se-oprește.

271Gruie-al lui Novac
Ci-ndrepteazã pașii lui
Spre un colț al grajdului,Cãtre Alba, iapã veche,Care n-avea-n țãri pereche.
De la iesle-o scoate, sare
Pe lucioasa ei spinare,Fãrã șea și fãrã frâu,Doar cu sabia la brâu.
Alerga, fugea, mãi frate,
Cu urechile culcate,Alba turcului deliuDupã Negru cel zglobiu
Cum aleargã de nebunã –
Peste câmpuri – o furtunã.Cu atâta zor fugea,De mai-mai cã-l ajungea!
Sultãnica, de pe cal,
Din nãlțimea unui deal,Cãutând napoi, deodatã,Dã cu ochii de-al ei tatã.
Ce-i trãsni atunci prin minte?
Se plecã din șa-nainte,ăi pe Negru cel spumatDe-o ureche l-a mușcat.
Urechiușa sângereazã,
Negrușor ca ars necheazã,

272Petre Dulfu
Hai, pe urmã, dã nãvalã,
Zboarã, cu așa iuțealã –
De-au ajuns în data mare
Colo unde-albeau în zareMândre case cu ceardac:Sus, la curtea lui Novac.
Nu intrã în casã bine,
Turcu… iatã-l, și el vine,Cu privirea-nflãcãratã,ăi cu spada ridicatã.
Inimosul Moș Novac,
Din al casei lui ceardac,Coborâtu-s-a-n ogradã,Oaspele ca sã și-l vadã:
– Ho, jupâne turcule,
ăi cinstite socrule!Ce-nspãimânți pe fiii tãi,Fiii tãi, copiii mei!
Ia poftim, sã ne-mpãcãm,
Cu paharul sã-nchinãm!Tinerii fac vrãjbile,Noi, bãtrânii, pãcile.
Iar copila: – Tatã drag,
¤i grãi de sus din prag.Sã mã iei napoi veniși?Du-te! Geaba osteniși!

273Gruie-al lui Novac
Gruia-i mândru voinicel,
Nu mai plec de lângã el,De-azi, creștinã eu mã fac.Voi fi nora lui Novac!
CÂNTUL XVIII
LA SOCRI
Dinspre munții Lotrului,Prin strâmtoarea Oltului,Cine se coboarã-n cale,Cãtre Dunãre la vale?
Gruie-al lui Novac coboarã
Cu iubita-i soțioarã;Cã de când s-au cununat,Pe l-ai sãi ea n-a mai dat.
Prin pãduri de brad, prin munți,
Merg la socrii cei cãrunți,Pe doi roibi înaripațiăi cu daruri încãrcați.
Prin pãdure cum treceau
Florile-i ademeneau,Ierburile-i îmbãtau,La repaus îi chemau.
ăi colo cam spre amiazã,
Umbra când se tot scurteazã,CUPRINS

274Petre Dulfu
Ajungând în Valea rea,
Caldul soare-i dogorea,
Iatã-i, se opresc, mãi frate,
Sub un brad cu crengi plecate.Sultãnica masã-ntinde,Scoate din desagi merinde.
Amândoi apoi s-așeazã,
Odihnesc și ospãteazã.Iarã el a cuvântat:(¤l pãștea parc-un pãcat!)
– Scumpo, nu-mi cântași de mult
Ian începe… sã te-ascult.Cântã-ți, mândro, cântecul,Cã mi-e drag ca sufletul!
– He! cânta-ți-aș bucuroasã,
I-a rãspuns a lui frumoasã,Dar de-ncep eu a cânta,Frunzele s-or clãtina,
Munții, vãile-or vui…
Arambașa s-o trezi;Arambașa cel vestit,Care stã prin munți dosit:
Cãpitanul de voinici,
Ce-i stãpân prin vãi p-aici.ăi simțind c-aici suntemVa veni la noi, mã tem.

275Gruie-al lui Novac
– Ei și-apoi? Sã vie! lasã…
L-oi pofti cu noi la masã.Iar de-o fi sãtul de hranã,Un baltag i-oi da pomanã!
Cântã-ți, mândro, cântecul,
Cã mi-e drag ca sufletul!N-avea grije pentru tine,Cât te afli lângã mine!
– Dragul meu! de-al tãu cuvânt
Asculta-voi și-o sã cânt…Arambașa o sã vie,De el nu ți-e teamã ție!
Dar știi, Gruie, ori nu știi,
Cã de când eram copii –Ani vreo zece când aveam –Eu și dânsul ne iubeam?
Când fui mare, l-am lãsat,
Eu pe tine te-am luat;Iarã el, prin munți cu braziStã-ndosit de-atunci pân’ azi!
Azi pe-aici de s-o abate
ăi mi te-o zãri, bãrbate,El lupta-va pentru mine,Sã mã ieie de la tine!
Vorbele acestea-l dor,
Mult, pe-al lui Novac fecior.

276Petre Dulfu
Totuși, zice: – Mândro, hai!
Cântã, grije tu sã n-ai!
Sultãnica, scumpa lui,
Dete drumul glasului.ăi când prinse-a trãgãna,Munții-au prins a rãsuna.
Valea prinse-a clocoti.
Arambașa se trezi,Pãrãsi culcuș de floriDintre brazi mirositori.
ăi de sus, pe-o-ngustã cale,
Fuga, coborî la vale.Iatã-l, vine drept la ei:– Gruio! Tu ești? Alelei!
Cine dracu te-a adus
ăi-n cãrarea mea te-a pus?Zile scurte de-ale tale?Ori pãcate de-ale mele?
Ce-avuși – batã-te pustia –
Cu-al tãu roib sã-mi calci moșia?Ia sã-mi dai degrabã seamã,Ia sã-mi dai pe roibul vamã!
– Ba eu roibul nu ți-oi da,
Pânã capul sus mi-o sta;Cã mi-l dete taicã-meu,Ca sã-mi poarte trupul greu.

277Gruie-al lui Novac
– Mãi cu paloș mare-n teacã
ăi cu cãpãțâna seacã!Ce-mi treci luminișurileăi-mi strãbați desișurile?
Cum ai îndrãznit, semețe,
Sã-mi încurci cãrãri, fânețe?Ia sã-mi dai azi mie seamã,Ia dã-mi paloșul tãu vamã!
– Ba nici paloșul nu-ți dau,
¤n picioare cât mai stau;Cã mi-l dete Dumnezeu,Ca sã-mi apãr capul meu!
– Mãi… cu mândra ca o floare,
Ce-mi seci apa din izvoare?ătii tu oare ori nu știi,Cã pe când eram copii,
Când vreo zece ani aveam,
Eu și mândra ne iubeam?Ia sã-mi dai azi, Gruio, seamã,Ia sã-mi dai pe mândra vamã!
– Ba, pãgânule-ngâmfat,
Pân-am brațe de luptat,Nu-ți dau nici pe mândra mea,Cã m-am cununat cu ea!
Ia-mi-o, de ești și-ndrãzneț,
Cât ți-e graiul de semeț,Vino sã ne mãsurãm,Luptã dreaptã sã luptãm!

278Petre Dulfu
. . . . . . . . . .
Ei de brâne s-apucarã,
ăi la luptã se-ncleștarã;
Când în loc se rãsuceau,Când la vale se târau,
Dar nici unul nu slãbea,
Fiecare se ținea.
Gruia ce mi se gândește?
Soțioara-și ispitește:
– Alei, puica mea, tu stai?
Nici un ajutor nu-mi dai?Uite, brâu-mi se dezleagã,
Vino de mi-l strânge, dragã!
Cã mã-mpiedec și-oi cãdea,
Fãrã soț vei rãmânea!
Ea-i grãi: – Nu, nu! mai dați!Luptã dreaptã sã luptați!
Cã oricare-o birui,
Tot un bãrbãțel mi-o fi!
Gruia, auzind așa,
Foc pe inimã simțea.
Trup și brațe și-a-ncordat,
Pe-arambașa l-a-nhãțat,Sus de tot l-a ridicat,
De pãmânt cu el a dat…

279Gruie-al lui Novac
ăi-n țãrânã pânã-n gât,
Dintr-o datã l-a vârât.
Apoi paloșu-nvârti,De gât capu-i dezlipi.
Soața-i vine: – Dragul meu,
Sã te ție Dumnezeu!Gruia-n inimã fierbea,Dar mânia-și ascundea.
Scoase plosca de sub șea:
– Na, drãguțo, vin și bea!Cã de-acum din mâna mea,Ori îi bea ori nu-i mai bea.
Pricepându-i gândul rãu,
Ea se roagã: – Soțul meu!Am greșit… sunt vinovatã…Iartã-mã de astã datã!
Gruia aspru se uita,
ăi din grai o judeca:– Mândro, știi ce mã gândii?Vara asta eu cosii.
Am fãcut vreo șapte clãi,
Vârf la toate le pusei.Dar o claie-n deal clãditãMi-a rãmas nevârfuitã.
ătii ce mã gândesc azi eu?
Sã-i fac vârf cu capul tãu!

280Petre Dulfu
Mândra, biata,-ngãlbenește.
Gruia paloșu-nvârtește…
Dã o datã mânios,
Trupul mândrei cade jos,
Capul se rostogolește,
Gura ei bolborosește.
El cosițele-i rãteazã,
ăi sub șea pe roib le-așeazãApoi sare-n șea, pornește,
Pân’ la socri nu se-oprește.
. . . . . . . . . .
Soacra, cum îl vede,-aleargã,
Poarta i-o deschide largã,
¤l poftește,-i pune masã.El pe-o mânã fruntea-și lasã.
– Ce stai, ginere, plouat?
Fata unde mi-ai lãsat?
Sultãnichii nu-i e bine?
Cum de n-a venit cu tine!
Gruia soacrei sale-i dete
Smocul pletelor tãiete:– Iacã ce-ți trimete ea.
Am lãsat-o-n Valea rea…
Lângã hoțul Arambașe.
Vulturi nesãtui sã-ngrașe
Cu obraji-i rotunjori,
ăi nesãțioase ciori.

281Gruie-al lui Novac
Când cosițele-i zãri,
Soacrei inima-i sãri.Le-a luat, la piept le-a strâns,¤necându-se de plâns.
Ca din minți ieșitã, mama,
De pe cap și-a rupt nãframa.Pletele și le smulgea,ăi cu lacrãmi se jelea:
– Of!… acasã când erai,
Fatã, cum nu m-ascultai,Sã iei soț de prin vecini.Tu la toți gãseai pricini…
¤ntr-o zi, la drum în zbor
Mi-ai plecat c-un cãlãtor.Cãlãtorul ce l-ai vrut,Iatã! vezi ce ți-a fãcut?
Te lãsã-n pãduri, sã-ngrași
Ciori cu-obraji-ți drãgãlași.¤nsuși el mi te-a rãpus!…Gruia nalțã fruntea sus:
– Ia taci, soacrã, nu ofta,
Toate-s doar din vina ta!C-o lãsai de se-ndrãgeaCu oricine se-ntâlnea.
Fata prea ți-ai rãsfãțat!
Proastã creștere i-ai dat:

282Petre Dulfu
Ca sã și-i doreascã soți,
Câți îi va-ntâlni, pe toți!
Zice și pe roib el sare,
Pleacã iar, în goana mare;Se tot duce, pân’ se pierde¤n desiș de codru verde.
CÂNTUL XIX
MOARTEA LUI NOVAC
Ce s-aude-n lung pe vale?Ce se vede jos în cale?Sunt tãtari ce vin grãmadãDe prin sate, de la pradã.
Pe vâlcele și pe drumuri,
Vin tãtari pãgâni, duiumuri.Iar în fruntea tuturor,Cine vine mai cu zor?
E Mârzacul cel bãtrân,
Cam albit de ani și spân:Fire-n barbã opt, sau nouã,¤n mustețe numai douã.
ăi un arc el are-n spate,
Cât o cobilițã, frate!Iar într-însul o sãgeatã,Mare, coșcogea lopatã.CUPRINS

284Petre Dulfu
Tot viind așa duium,
Iatã-i, dau de-o fatã-n drumDe Stãncuța cea chiaburã,Drãgãlașe la fãpturã.
¤mbrãcatã-n ie albã,
ăi la gât c-o mândrã salbã.Cum o vãd în drum tãtarii,Sar și-o-nhațã ca tâlharii!
Lanț de fier în grabã scot,
ăi o leagã cot la cot.Toți cu bicele-apoi sar,ăi-o lovesc, și-o bat amar.
– Valeu! strigã fata. Mor!
Nu mã bateți, hoților!Bani vreți? Haideți cã v-oi da,Gãlbiori, cu banița!
Dar Mârzacul cel albit
¤i grãi cu glas dogit:– Nu te batem, puico, hãi,Pentru gãlbiorii tãi!
Ci te batem sã ne spui
(Fiindcã ești din satul lui)Unde-i, care-i din tot satul,Casa lui Novac bogatul?
– Câinilor, dacã-i așa,
Ian priviți! le zise ea,

285Gruie-al lui Novac
Sus, vedeți voi, pe colinã,
Cea vãpaie de luminã?
Nu-i vãpaie arzãtoare!
Acolo lucesc la soare
Mândre case cu ceardac,
Casele lui moș Novac.
Casele când le vãzurã,
Fetei drumul îi dãdurã,ăi-ntr-acolo, toți vrãjmașii
¤și cârmirã-ndatã pașii.
* * *
Moș Novac la o fereastã,
Sus, vorbea cu-a sa nevastã:
– Dragã, somnul m-a furat,
ăi urât vis ce-am visat!
Mã prãdau tãtari, o ceatã…
Se-mplinește visu-mi, iatã!Vin tãtarii… vezi cum suie?
Vin! și-acasã Gruia nu e.
Deci, tovarãșa mea! sai,
Mânã de-ajutor sã-mi dai!
– Ce sã fac, femeia-ntreabã.– Carã-mi la sãgeți, degrabã.
Sã le cari cu traista-n casã,
ăi sã mi le pui pe masã.
Bine vorba nu sfârșea,Tãtãrimea și sosea.

286Petre Dulfu
Au venit tãtarii gloatã,
De-au umplut ograda toatã;Tot venirã cu grãmada,Pân-umplurã și livada.
Moșul spada-și ascuți,
Arcu-ndatã și-l gãti¤n pãrete-avea din fațã,O spãrturã lunguiațã.
Pe-acolo Novac ochea,
ăi cu arcul sãu bãtea.Numai c-o sãgeatã, douã,Dobora tãtari, opt, nouã.
Dar Mârzacul cel bãtrân
ăi ca babele de spân,A vãzut din ce loc vineMoartea lor, și de la cine.
Suie deci, cu mulți de-ai lui,
Treptele conacului.Sar la ușã cinci pãgâni,ăi-o ridicã din țâțâni.
Dau sã intre din pridvor,
Toți în cas-apoi cu zor…¤nsã moșu-n ușã drept,Ca un zid le ține piept.
ătiți de spada lui cea grea,
Tãtãrimea cum cãdea?

287Gruie-al lui Novac
Cum cad toamna frunzele,
Când bãtut-au brumele.
Sute vin, se-ngrãmãdesc,
Toți pieirea și-o gãsesc.
Alte sute-l împresoarã,
La pãmânt el îi doboarã.
. . . . . . . . . .
Dar cu lancea-mpuns amar
Pe la spate de-un tãtar,A cãzut la urmã jos
ăi Novac cel inimos:
Precum cade la pãmânt
Falnicul stejar, de-un vânt.
Doborât vãzându-l, hoții,Buzna-n casã dau cu toții.
Prind – la geamul din iatac –
Pe soția lui Novac.
ăi legând-o-ncep s-o batã.
– Vai! ea strigã-nspãimântatã.
Stați cu bicele, pãgâni,
Dezlegați-mã de mâini!Bani cu mierța vã voi da,
Câți vã cere inima!
Dar Mârzacul cel cãrunt
Se uitã la dânsa crunt:
– Taci, femeie! ce tot zbieri?
Nu te batem pentru-averi!

288Petre Dulfu
Ci te batem sã ne spui:
Unde-i grajdul calului,Al lui Negru-Negrușor,Ce cu șoimi se-ntrece-n zbor?
Calul Gruia l-a furat
De l-al nostru han bogat.Hanul ne-a trimis pe noiSã i-l ducem înapoi!
Novãcița, dezlegatã,
Merse cu tãtarii: – Iatã!Sus, colea, sãpat în deal,Grajdul falnicului cal.
Cãpcãunii, hai cu zor,
Toți în grajd la Negrușor:El cu dinți-i sfâșia,Cu picioarele-i lovea.
Dar Mârzacul, fațã spânã
De babornițã bãtrânã:– Novãcițo, zise iarã,Scoate-l dumneata afarã!
Ea la Negrușor se duse,
Vorbe drãgãlașe-i spuse,Coama-i netezi frumos,ăi pe loc din grajd l-a scos.
Când Mârzacul l-a zãrit,
De plãcere-a tresãrit.

289Gruie-al lui Novac
Hai, pe el încãlecã,
ăi – cu toți ai lui plecã.
* * *
Gruia, de la socrii sãi,
Amãrât, venea, prin vãi.Când deodatã, vãi și hat,
De-un nechez au rãsunat.
El țintește ochii-n zare:
„Ce vãd? Nu e Negru oare?
Ii! ba-i Negrușor al meu.Uite-l, vine… ca un zmeu!
Cine-i ține frâu-n mânã?
Un tãtar cu fața spânã.
Dupã el vin alți cãpcâni.
Vai! cãlcatu-ne-au pãgâni?
Pe tãicuțul biruirã?
ăi pe Negru mi-l rãpirã?“Când gândea așa, mirat,
Roibul sãu a nechezat.
Negrușor îl auzi,
ă-unde-odatã se smuci!
Din mãsele mesteca,Din picioare arunca.
Pe Mârzacu l-a trântit,
Fierea-ntr-însul de-a plesnit;
ăi mai dându-i și-un picior,A venit la Gruia-n zbor.

290Petre Dulfu
El spre gâtul lui se lasã,
ăi-i sãrutã coama deasã.
Sare-apoi, cu spada-n mâna
La oștirea cea pãgânã.
ăi-o așterne jos pe loc,
Cât ai coace-o turtã-n foc.Stau tãtarii-n drum tãiați.
Ca și snopii secerați.
* * *
Cu tãtarii cum sfârși,
Cãtre casã drept porni.
Iar în patul așternut,Sus, acasã, ce-a vãzut?
Taicã-sau zãcea pe spate,
Mort, cu buzele-ncleștate.
Lângã el, mãicuța sa,
Genuncheatã jos, plângea.
Gruia stete ca-nghețat.
Iar la urmã, s-a plecat,Sãrutãri de foc a pus
Pe obrajii celui dus.
– Tatã, tatã! ce-ai fãcut?
Tu, cel tare, mi-ai cãzut?O, stejarule frumos,Cum te dete vântul jos!
. . . . . . . . . . .

291Gruie-al lui Novac
ăi venit-au popi, de-aproape,
De departe, sã-l îngroape.
ăi-a venit ca sã-l jeleascã,Multã lume româneascã:
De pe Mureș, Cerna, Jiu,
De pe-al Argeșului râu,De pe râul Oltului,Toți fruntașii neamului!
Clopotele rãsunau,
Popii tânguios cântau,ăi cu lacrãmi toți plângeau,Când la groapã-l petreceau.
ă-unde l-au înmormântat?
Pe un plai cu flori smãlțat,
Sus, colo, la sfântul schit,Spre-a fi veșnic pomenit.
CÂNTUL XX
¤N ROBIE TÃTÃREASCÃ
Colo-n țara tãtãreascã,¤n cea temnițã domneascã,Temnițã de zid lucratãăi-n pãmânt adânc sãpatã,
Cine zace la rãcoare,
Fãrã sã mai vadã soare?CUPRINS

292Petre Dulfu
Zace Gruia cel vestit,
Așteptând al sãu sfârșit.
Cãci tãtari prãdalnici iarã,
Mulți! moșia ne-o cãlcarã:ăi pe Gruia – prins, legat –Rob cu dânșii l-au luat.
A trecut în toamnã anul
De când zace rob, sãrmanul,La picioare zãvorât.ăi cu lanțul pus la gât.
¤n ajunul Paștilor,
Mã-sa, lãcrãmând de dor,Pânã-n ziuã se sculã,Ochii, fața și-o spãlã.
Maicii sfinte s-a rugat,
ăi la Negru-a alergat:– Negrușorule deliu,Nu mai pot! Mi-e dor de fiu!
ătii tu calea pe sub soare,
Pân’ la Gruia la-nchisoare?– ătiu, stãpânã; haide, sui,Ard și eu de dorul lui !
Zise, și din ochii sãi.
Calul scãpãra scântei.Dânsa iute-l înșeuãăi sãrind pe el plecã.

293Gruie-al lui Novac
. . . . . . . . . .
Negru, când l-atinse-afarã
Vântișor de primãvarã,
ăi mai mult se-nviora,Ochii roatã și-i purta.
Zarea toat-o cuprindea.
Ca fugarii nu fugea,
Nici cum fuge-o cãprioarã,
Ci ca vântul care zboarã.
ăi-n nebuna-i alergare
ătiți cum necheza de tare?Cu nechezu-n calea sa,
Ziduri, case dãrâma!
Când în ziua urmãtoare
(Zi de sfântã sãrbãtoare)
Nimerit-au la-nchisoare,Negru-albise de sudoare.
Novãceasa jos sãri,
ăi spre temnițã pãși;
La fereastrã se opri,
De zãbrele se lipi:
– Gruio mamã! unde ești?
Dragul maichii! mai trãiești?Gruio scumpe! de ești viu,
Hai, rãspunde-mi, ca sã știu!

294Petre Dulfu
Iar de-i fi, mãicuțo, mort,
Popilor sã dau vrun ort,Lãcrãmând sã te jelesc,De pomeni sã-ți îngrijesc!
Gruia glasu-i auzea
Dupã glas o cunoștea;La fereastrã s-a urcat,ăi din grai a cuvântat:
– Maica mea! de viu sunt viu,
Dar abia, abia mã țiu!Mã-sei, viu când îl zãri,Suflet parcã-i mai veni:
– Dragul meu! de sãrbãtoare,
Iacã… ouã roșioare;Rob de când mi te-au luatOuã, poate, n-ai mâncat.
Gruia din adânc ofta:
– Mamã, nici nu le-oi mânca!Ce crezi? cã mi-e de mâncat?Mie-mi arde de scãpat!
Sã le-mparți la pãzitori,
Doar o fi-ngãduitoriăi te-or mai lãsa cu mine.Of! cã dor mi-era de tine!
Ea le dã la pãzitori.
Dânșii sunt îndurãtori,

295Gruie-al lui Novac
¤i dau voie, cât o vrea,
Cu-al ei fiu la geam sã stea.
– Mamã, mamã! el îi zice,
Cum ai nimerit aice?– Negru-al tãu, încãlecându-l,Gruio, m-a adus – ca gândul.
Negrușor cu foc necheazã,
Spre zãbrele-nainteazã.Gruia-l mângâie duios:– Ah! șoimanule frumos!
Iarã mã-sa: – Dragul meu,
Gruie! cum slãbiși de rãu!– Da, în ãst beci rece, gheațã.Maicã, mã uscai la fațã.
Nici nu-ți poți închipui
Chinul ce-l îndur aci!Doar din plete – ce-au crescut¤mi fac noaptea așternut.
Doar cu barba mã-nvelesc,
Cu mustãți mã ștergãresc;Ziua stau și nu am tihnã,Noaptea-ntreagã n-am odihnã
De cântatul broaștelor,
De foitul șerpilor!Când aici eu am venit,¤nãuntru ce-am gãsit?

296Petre Dulfu
Broaște ca nucșoarele;
Azi sunt ca ulcioarele.ăerpii ca și ațele,Azi sunt groși cât brațele!
ăi-aș rãbda! de nu ar fi
O nãpastã și mai și:O șerpoaicã, foc de rea,A-mpuiat în barba mea!
Când cu gura-i mã ciupește,
Sângele-mi șiroi țâșnește;Ea mi-l suge pãgânește,Dã la pui de și-i hrãnește!
. . . . . . . . . .
Bine cã mi te-a adus,
Dragã mamã, Cel de Sus!Dumnezeu ți-o ajuta,Tu de-aci mã vei scãpa.
Cã iubirea de pãrinți
Lecuiește suferinți;ăi ca dorul unei mumeNu mai e nimic pe lume!
– Of! de-aci sã mi te scot,
Ce n-aș face? Face-aș tot!Cum sã fac, odorul meu?– Sã te-nvãț, mãicuțo, eu:
Ia pe Negrușor de frâu,
ăi cu frâul prins de brâu,

297Gruie-al lui Novac
Plimbã-mi-l în lung și-n lat,
Prin oraș, pe la palat.
Hanul cel de ani bãtrân,
Al tãtarilor stãpân,
Din palat o sã-l zãreascã,
Inima-i o sã râvneascã.
ăi din grai dacã te-ntreabã:
– Nu ți-e de vânzare, babã?…Nu ți-e Negrul de schimbat!?
Tu rãspunde-i rãspicat:
– Nu mi-e calul de tocmealã,
Negru mi-e de dãruialã:
Celui ce pe Gruie-al meuMi l-o scoate de la rãu!
* * *
Ea, cu Negrușor de frâu,
ăi cu frâul prins în brâu,Merge, trece-n lung și-n lat,
Prin oraș, pe la palat.
Negru coama-și scutura,
ăi din ochi scântei vãrsa.
Hanul din palat îl vede,Jos la poartã se repede.
– Hei, tu, babã ofilitã,
Ia stai, rogu-te,-o clipitã;
Nu vinzi mândrul cãlușel?Galbeni, mii, sã-ți dau pe el!

298Petre Dulfu
Nu ți-e Negrul de schimbare?
Sã-ți dau altul și mai mare!Pentru unul sã-ți dau doi,Sã-ți dau douãzeci și doi!
Baba zise: – Cer iertare,
Nu mi-e calul de vânzare,Nici de schimb și de tocmealãNegru mi-e de dãruialã:
Celui ce pe Gruie-al meu
Mi l-o scoate de la rãu!Cã-i pãcat, voinic în floare,Sã tânjeascã-n închisoare.
– Bine, hai! a zis tãtarul,
Lasã, bab,-aici fugarul,ăi de-i Gruia fiul tãu,Am sã-i port de grijã eu.
Din robie-l scot îndatã,
ăi-l însor chiar azi c-o fatã,I-am gãsit tovarãșa,Pe frumoasa Carpena.
Sus în codrii deși nãscutã,
Pentru fiul tãu crescutã.I-am tocmit și lãutari,Meșteri dintre cei mai mari.
Ca sã-i cânte pânã-n searã,
Lângã drumul cel de-afarã.

299Gruie-al lui Novac
ăi sã vadã mult popor
Cum se-nsoar-al tãu fecior!
Auzind așa bãtrâna,
¤i apucã-ndatã mâna,ăi pulpana hainei, nouã,Le sãrutã pe-amândouã.
¤n ogradã calul bagã,
De un stâlp al porții-l leagãăi la fiu-i se repede.El o-ntreabã, cum o vede:
– Ce-i cu Negrușor? – L-am dat,
Gruio, cum m-ai învãțat.Iarã hanul, mulțumit,ătii ce mi-a fãgãduit?
Astãzi chiar, din închisoare,
Mi te scoate, sã te-nsoare.Ți-a gãsit tovarãșa,Pe frumoasa Carpena…
Sus, în codrii deși nãscutã,
ăi pe seama ta crescutã,Ți-a tocmit și lãutari,Meșteri dintre cei mai mari.
Ca sã-ți cânte pânã-n searã,
Lângã drumul cel de-afarã.ăi sã vadã mult popor,Cum te-nsori, iubit odor!

300Petre Dulfu
– Vai, vai! ce mi-ai fãptuit!
Ce-am crezut, și ce-a ieșit!
Sãrãcuța maica mea,
Cum își bat joc toți de ea!
Ce fel? Nu-l înțeleseși?
Carpena din codrii deși,Este țeapa, maicã draga,
Țeapa-n care-o sã mã tragã!
Lãutarii? sunt vult
ùrii
Cei nãprasnici ai pãdurii,
Care sângele mi-or bea,
ăi mânca-vor carnea mea.
Of, pierdut e Negru-al meu,
ăi cu el, pierdut și eu!Fiul, mamã, nu-ți mai scapã,
Ți-l vor trage azi în țeapã.
* * *
Biata mumã-ncremeni.
Ca și arsã-apoi sãri,
Alergã iar la palat,
Stete-n poartã, s-a uitat.
ăi-nãuntru ce vedea?
Hanu-ntruna trimeteaSlujitori și cãlãreți,
Dintre cei mai îndrãzneți,
Sã-l încalece de zor,
Careva, pe Negrușor;

301Gruie-al lui Novac
Cãci îi arde sufletul
Ca sã-i vazã umbletul!
Ei la Negru se duceau,
Mâna pe dârlogi puneau.Negru neclintit stãtea,Pânã se urcau în șea;
Iar în șea când îi simțea,
¤n picioare drept sãrea,ăi cât colo-i azvârlea,Fierea-ntr-înșii le plesnea!
A trântit jos, unul, doi,
Zece, douãzeci și doi!Când vãzu așa bãtrâna,Semn fãcu din drum cu mâna:
– Hanule, mãria-ta!
Sã mã ierți, uitai ceva!Calul ți l-am dãruit,¤nsã nu te-am deslușit,
Cã pe el sã stea cãlare
Nime-n lume nu e-n stare;Numai Gruia singur poate,De la dubã când l-ai scoate.
Numai el ți l-o-mblânzi,
Ca sã-l poți tu cãlãri!Când tãtarul auzea,ăi mai mult se aprindea.

302Petre Dulfu
ăi gândi-ntru sine: – Azi,
Tot era sã-l scot, de-amiazi,Ca sã-l duc la „cununie“.Ia sã-l chemi, acum, sã vie.
ăi-a trimis oșteni, o gloatã,
De la dubã sã i-l scoatã.El sosi numaidecât,Cu cãtuși de fier la gât.
ăi de mâini, și de picioare
Tot cu lanțuri sunãtoare.¤l pãzeau, cu lãnci în mâini,Cam vreo mie de cãpcâni.
Când voinicul a intrat,
De-al lui chip s-au spãimântat,Toți ai curții – mici și mari –ăi tãtarce și tãtari.
Pletele-i cãdeau pe spate,
Pânã la cãlcâie, frate!Barba lui, a lui mustațã,Copereau și piept și brațã.
Hanu-i zice: – Nu ofta,
C-a sosit și ziua ta,Când eu te voi cununaCu frumoasa Carpena!
Pân’ mireasa ți se-mbracã,
Vino, sui pe Negru-oleacã,

303Gruie-al lui Novac
Sui! cã-mi arde sufletul,
Gruio, sã-i vãd umbletul!
Iarã dânsul glãsui:
– Bucuros eu m-aș sui;Dar pe cal, mãria-ta,N-o sã pot încãleca.
Eu pe Negru când sãream,
Brațe slobode aveam,Nu eram ca azi, vârâtTot în fiare, pânã-n gât.
La un semn, oșteni venirã,
Din cãtuși mi-l slobozirã.– Du-te-acum, i-a zis tãtarul.ăi-mi încalecã fugarul.
El la Negrișor privi,
ăi tãtarului grãi:– Sã-l încalec, zãu, aș vrea,Dar mã tem cã n-oi putea.
Când plecam cu el la drum,
Nu eram cum sunt acum;N-aveam plete lungi, pe spate,Pânã la pãmânt lãsate.
N-aveam barbã și mustațã,
Mari, sã treacã-n jos de brațã.Azi, el nu mã va cunoaște,Din picioare-o sã mã-mproaște!

304Petre Dulfu
Hanul pace-n suflet n-are,
Se-nfierbântã și mai tare:– Bãrbieri sã vie-ndatã!ăi-au venit vreo cinci, deodatã.
Unii pãru, i-l tundeau,
Alții barba i-o rãdeau.– Ei! din moș îmbãtrânit,Iatã-mi-te-ntinerit.
La fugar acuma du-te,
ăi-l încalecã mai iute;Hai, cã-mi arde sufletul,Gruio, sã-i vãd umbletul!
Gruia se mai învârtește.
La fugar din nou privește:– Nici acum, mãria-ta,N-o sã-l pot încãleca.
Negru, când mã urc în șea,
ătii pe mine cum mã vrea?Nu cum sunt azi, nearmat,ăi ca robii îmbrãcat.
Ci lui Negru-i e aminte
Sã mã vazã ca nainte:Haine românești purtând,Sabie la brâu având!
La un semn, câțiva se duc
ăi voinicului i-aduc:

305Gruie-al lui Novac
Haine românești frumoase,
Lance, sabie, lucioase.
ăi-mbrãcând el hainele,
ăi-ncingându-și armele:„Ah!“ gândește mulțumit,„Sfinte Doamne, fii slãvit!
Mare ești tu, Cel de Sus!“
La fugar apoi s-a dus,ăi-ntre ochi l-a sãrutat;Negru, blând a-ngenuncheat,
ăi rãmase nemișcat,
¤n genunchi așa plecat,Pân’ voinicu-a-ncãlecat.Toatã curtea s-a mirat!
Gruia cu fugarul lui
Vine-n fața domnului:– Hanule, Mãria ta,Teamã ți-e cã voi scãpa?
Vezi de-nchide curțile,
Zãvorește porțile,¤ntãrește strãjile,Ca sã-ți piarã grijile!
Hanu-a pus numaidecât
Porțile de-au zãvorât,Strãjile de-au întãrit,Pretutindeni, înzecit.

306Petre Dulfu
Iarã Gruia ce fãcu?
Pinteni calului dãdu.
ăi când Negru alerga,
Brazdã-n urma lui lãsa:
Cum e brazda-ntunecatã
Pe pãmânt de plug lãsatã.Iar pe piatrã când cãlca,
Din potcoave scãpãra.
Face, cât clipești, o roatã,
Curtea ocolind-o toatã;
ăi mai face roți vreo douãFace pânã la vreo nouã!
Când sã facã-a zecea roatã,
Dã spre maicã-sa prin gloatã
Mâna-n brâu i-o-nfige bine,
O ridicã lângã sine.
ăi cu-a lui mãicuțã-n șea
Drept spre zidu’ nalt o ia.Negrușor, împintenat,
Sforãie pe nãri turbat.
Se-ncordeaz-o datã tare,
Peste zid departe sare;
Hanul înlemnit privi,Toatã curtea-ncremeni !
. . . . . . . . .
Gruia de pe cal s-apleacã:
– Hanule! rãmas bun! Iacã !

307Gruie-al lui Novac
N-ai fost om, sãrman de tine,
Sã omori viteaz ca mine!
Apoi zboarã vulturește,
Dar deodatã se oprește;
¤ntr-o pãdurice deasã,
Jos pe maicã-sa o lasã.
ăi-napoi cu Negru-aleargã.
Sare zidu-n curtea largã.Bietu han, când l-a vãzut,
Cum e ceara s-a fãcut!
Iar curtenii, mii și sute,
Scos-au sãbiile iute,
Dar cu paloșu-i lucios,El pe toți îi culcã jos.
. . . . . . . .
Sare zidu-apoi afarã,
Merge drept la mã-sa iarã,
ăi pe cal sãltând-o-n șea:
S-a tot dus, p-aci-ncolea.
CÂNTUL XXI
ILEANA
Vine turcul cel bogat,
Soliman, din Calafat,De la Dunãrea cea mare,
Vine prin dumbrãvi cãlareCUPRINS

308Petre Dulfu
Cu treizeci de brãileni
ăi pe-atâția bosnieni,
Care au pe cap turbane
ăi la șolduri iatagane.
Toți voinici de vițã veche.
Luptãtori fãr’ de pereche,Care moartea știu s-o-nfrunte
ăi la luptã merg în frunte.
Vin cu toții, ca furtuna,
ăi de cine-ntreabã-ntruna
P-unde trec în drumul lor?Tot de-al lui Novac fecior.
Cãci lui Gruie Fãt-Frumos,
Turcul socru, mânios,
¤i jurase – pentru fatã –
Rãzbunare-nfricoșatã.
. . . . . . . .
Cum veneau așa ei, val,
Tot pe lângã Olt, la dealDe huiau și munți și vale
Numai… ce sã vazã-n cale?
Vãd vreo șapte delurence,
Fete tinere, oltence,
Care pânze-n râu-nãlbeauăi pe iarbã le-ntindeau.
Turcii locului stãturã,
Soliman grãi din gurã:

309Gruie-al lui Novac
– Bunã vremea, delurence,
Fete harnice oltence!
Spuneți-mi, vã rog, de când
Stați la pânze-aci spãlând,
N-a trecut p-aicea oare
Gruie-al lui Novac cãlare?
Dus prin țarã-i undeva?
Sau e dus la vatra sa?Ori la crâșmã-n sat o fi?
Unde l-am putea gãsi?
Adevãrul dacã-mi spuneți,
Dragi cununi pe cap sã puneți!
Sã vã aflu mãritatePeste-o lunã jumãtate.
Fața-nveseleascã-vi-se,
Pânzele-nãlbeascã-vi-se
Ca și coala de hârtie.
Când o iei din prãvãlie!
Nu-mi veți spune cu dreptate?
Rãmâneți nemãritate!Fețele vi se zbârceascã,
Pânzele vi se-nnegreascã!
. . . . . . . .
Auzindu-l fetele,
Pleacã ochii, bietele,
Lasã capu-n jos de fricã,Nu pot un cuvânt sã zicã.

310Petre Dulfu
. . . . . . . . .
Una doar, cu ochi cãprui,
Ilenuța Sandului,De sub codri, dintr-un satCu-al lui Gruia-nvecinat,
Mândrã mult, cum rar zãrești,
Ca Ileana din povești,
Numai ea, mai îndrãzneațã,¤i privi pe turci în fațã.
Gruia și-a lui Sandu fatã,
Dragi avutu-s-au odatã.
El uitase-apoi de ea,
Ea, la dânsul, tot ținea!
Deci, ea zise: – Turci voinici,
Gruia n-a trecut p-aici!
Ani vreo doi s-au împlinit,
De când nu l-am mai zãrit.
Dar pe maicã-sa bãtrânã –
Nu-i mai mult de-o sãptãmânã.Nici o sãptãmânã nu-i –
Turcilor, eu o vãzui!
Jos, în Olt, cu mâna sa,
Armele i le spãla,Tot de sânge pãgânesc,Sânge turc și tãtãresc!
Unde-n apã le clãtea.
Neagrã apa se fãcea,

311Gruie-al lui Novac
Ca și fundul de cãldare,
Când îl umple fumul tare.
Astfel dânsa le vorbi.
Iar în gândul ei gândi:„Vreți sã-l prindeți, tâlhãroi?Când pãzi-vor lupii oi!
Doar atunci afla-veți voi –
Nici atuncea! de la noi –Unde-i Gruia cel iubit,De pãgâni nebiruit!“
Turcii frunțile-ncruntarã,
ăi plecând, se depãrtarã:Tot pe valea Oltului,Tot în susul râului.
Dar deodatã-n loc stãturã
Cãci nainte ce vãzurã,Colo unde Oltu-i linăi de sãlcii țãrmu-i plin?
Verde salcie plecatã
Peste râu ședea lãsatã,Iar de salcia-nverzitãSta o luntre priponitã.
ăi culcat de-a lungu-n ea,
Gruie-al lui Novac dormeaCu o sabie pe piept,Ca și când ar fi deștept.

312Petre Dulfu
Vântul bate valurile,
Valul bate malurile…ăi lui Gruia, cum dormea,Vântul chica i-o zbârlea.
Când de el cu ochii-au dat,
Bieții turci… au înghețat.Dar oștirea sa viteazãSoliman și-o-mbãrbãteazã:
– Pentru ce v-ați fâstâcit?
Nu-l vedeți cã-i adormit?Hai, loviți-l ne’ndurat,Pânã nu s-a deșteptat!
Dați într-însul, ca-ntr-o fiarã!
Turcii toți descãlecarã,Ca și broaștele sãreau,ăi ca șerpii se târau,
Pân’ la dânsul nainteazã.
Dar acolo… ce sã vazã?Lângã Gruia mai stãteaUnu-ascuns, care-l pãzea
Pandelaș, un grec voinic,
Cu hãmgere sub ilic.Slugã bunã și iubitã,Pe la Gruia pripãșitã.
Pandelaș, când i-a zãrit,
Dintre sãlcii a sãrit:

313Gruie-al lui Novac
– Ce vreți, turci nelegiuiți,
De – ca șerpii – vã târâți
ăi ca broaștele sãltați?
Au pe Gruia-l cãutați?Turci pãgâni la cap legați,A muieri voi semãnați!
Cã-i vrãjit, voi nu-l știți oare,
Sabie sã nu-l doboare,Sulițã sã nu-l rãzbeascã,Nici sãgeatã sã-l rãneascã?
Geaba vã veți strãdui
A-l rãpune, pân’ o fiOri cu funii strâns legat,Ori în lanțuri ferecat!
Nu am pãr în capul meu,
Câți voinici vãzut-am eu –Nu ca voi, ci mai bãrbați,Jos de spada lui culcați !
Turcii ochii mari fãcurã,
ăi grãbiți napoi dãdurã.Soliman din Calafat,Singur, stã-n loc ne’nfricat.
Face semn lui Pandelaș,
¤i aratã gãlbenași:– Mãi Pandele! vrei tu bani,Sã-ți ajungã zeci de ani?

314Petre Dulfu
Pungi de galbeni noi ți-om da,
Ca sã-i duci la casa ta;Slugã d-azi sã nu mai fii,Sã-ngrijești de-ai tãi copii;
Sã trãiești ca un bogat,
Dacã tu ni-l dai legat.Grecul, banii când vãzu,Mințile și le pierdu.
Hei, c-așa e sluga rea!
I-ai dat tot ce trebuia:Banii, hrana pe deplin !Ea te vinde la strãin!
Dupã ce se cam codește,
Grecul pungile primește.Funie groasã de fuiorScoate dintr-un sãcușor.
Iute-apoi la Gruia sare.
Fãrã pic de remușcare;ăi mi-l leagã, frãțioare,ăi de mâini, și de picioare!
El, simțindu-se legat,
Brațele și le-a mișcat.ăi frânghia cea-nnodatã,Ruptu-s-a-n bucãți pe datã.
Turcii, când îl vãd mișcând,
Nu-și mai dau, sãrmanii rând

315Gruie-al lui Novac
Toți la fugã o tulesc,
Prin dudaie se-ndosesc.
Dar când brațele-a mișcat,
Gruia nu s-a deșteptat;
Doar s-a-ntors pe altã parte,ăi dormit-a mai departe.
Pandelaș la el coboarã.
L-a legat a doua oarã,
C-o frânghie de mãtasã
Ca din ea sã nu mai iasã!
El, simțindu-se cuprins,
Brațele din nou și-a-ntins;Rãu frânghia mi-l strângea,
Pân’ la oase-l pãtrundea.
Totuși nu s-a deșteptat,
Cãci era, de-asearã, beat.Chefuise-n crâșmã-oleacã,De necazuri sã-i mai treacã.
. . . . . . . . . .
Turcii duși… napoi venirã,
Unii lângã el se-oprirã.Alții-n preajmã-i se-nvârteau,Ce sã-i facã, nu știau:
Cã-i vrãjit de ursitoare,
Sabie sã nu-l doboare,

316Petre Dulfu
Sulițã sã nu-l rãzbeascã,
Nici sãgeatã sã-l rãneascã!
De l-or da la fund în apã,
Va-nota și – poate – scapã!Foc dacã i-or da, s-aprindeăi frânghia ce-l cuprinde!
Soliman în jur privește.
Mai la vale ce zãrește?Lâng-o moarã pãrãsitã,Vede-o piatrã nãmolitã.
Nu prea micã: mãrișoarã,
Piatrã zdravãnã de moarã.Merge iute drept la ea,Dar s-o miște nu putea.
Oamenii pe loc și-i cheamã;
Turci vreo opt la ea se-nhamãăi de-abia o rãsturnau,Nãdușelile-i treceau.
Gruia-n luntre nici visa,
El pe spate, dus, dormea.De gât piatra i-o legarã,Jos în apã-l rãsturnarã.
Când l-au aruncat de sus,
Piatra dupã el s-a dus.Oltul mânios urla,Apa-n douã-și despica.
. . . . . . . . .

317Gruie-al lui Novac
ăi pe Gruie l-a primit,
L-așezã frumos, lungit,Tocmai pe nisip la fund,Unde somnii se ascund.
Câte-un somn îl atingea,
El nainte, dus, dormea.Un rac mare, crãcãnat,De un deget l-a mușcat.
Gruie-atunci s-a deșteptat,
A simțit cã e legat.A simțit cã-n apã staăi o piatrã-l apãsa.
Celui tare s-a rugat,
Dumnezeu puteri i-a dat.Cu putere s-a-ncordat,Mâinile și-a dezlegat.
Darã piatra-l mai ținea,
Nu putea scãpa de ea.Atunci iarãși s-a-ncordat,Piatra-n spate-a ridicat.
ăi cu piatra mare-n spate,
¤nota pe Olt, mãi frate!Ca un pește-așa-nota,Cã doar Oltu-l cunoștea.
¤i era doar frãțior
ăi-i da mânã de-ajutor:

318Petre Dulfu
Când slãbea și s-afunda,
Iar deasupra-l ridica.
Nime-n lume nu venea,
Nime-n lume nu-l vedea,Cum se chinuia-notând,De-ncordare greu suflând.
Doar Ileana a venit,
Numai dânsa l-a zãrit.Ei semn rãu i s-arãtaseăi-ntr-acolo apucase.
Ea știa sã-noate-n râu,
ăi-un cuțit avea la brâu.Dânsa-ndatã ce-l zãri,De pe mal în râu sãri.
Când o vede, el grãiește:
– Hai, Ileano, hai, grãbește!Cã pietroiul rãu m-apasã,ăi puterile mã lasã!
Merge-not Ileana, iatã,
Taie funia pe datã.Piatra mare-n valuri picã,Apa-n douã se despicã.
Valurile se bãteau,
¤mprejur vârtej fãceau,Stropi spre ceruri azvârleau,ăi-ndelung bolboroseau.

319Gruie-al lui Novac
. . . . . . . . .
El, de piatrã ușurat,
A ieșit la mal, scãpat;Sus pe mal când s-a vãzut,Cruce sfântã și-a fãcut.
La Ileana s-a uitat,
O cuprinse-nduioșat,Ochii mari i-a sãrutat:– Tu, Ileano, m-ai scãpat?
Mergi, iubita mea, acasã,
Cã te-am pãrãsit pe tine,Dar de-acuma, sunt al tãu,Cât m-o ține Dumnezeu!
Mergi, iubita mea, acasã,
Fã-ți gãtealã de mireasã;ăi s-aștepți, cãci mâine, joi,Voi veni-n pețit la voi.
Mâine-o sã ne logodim,
¤n curând o sã nuntim:ăi-o sã ducem, în unire,Ani de dulce fericire!
Albii fetei obrãjori
S-au roșit ca doi bujori;Plâns de bucurie-o-neacã,ăi spre casã drept ea pleacã.

320Petre Dulfu
* * *
Iar feciorul lui Novac,
Hai, la mã-sa, la conac;Schimbã haine-n râu muiate,
ăi spre crâșmã se abate.
Colo jos la crâșma Stanii,
Unde-și beau drumeții banii,
Vuiet mare s-auzea,Lume multã petrecea.
Turcii-n crâșm-abia-ncãpeau,
Ospãtau, se veseleau.
Iar Pandele grecotei,
Chefuia la rând cu ei.
Stând la masã toți cu drag,
S-au trezit cu Gruia-n prag!Când în fața sa-l vãzu,
Grecul… în genunchi cãzu.
Iarã turcii au sãrit:
– Vai, vai! Gruia! n-a murit?
Uite-l, vine! A scãpatTeafãr, dracu-mpelițat!
Pe sub pat fricoși intrau,
Prin unghere se doseau!
Gruia fruntea și-o-ncrunta,
Pe Pandele-l judeca:
– Pandelaș, mãi sluga mea,
Grec nemernic, liftã rea,

321Gruie-al lui Novac
Cât mi-ai fost argat cu platã,
Ți-a lipsit ceva vreodatã?
Simbrioara ți-o plãteam,
La mâncare te pofteam,Haine noi ți-am dãruit,Ca pe-un om eu te-am cinstit!
Nici un rãu nu ți-am fãcut
ăi tu, câine, m-ai vândut!Tu m-ai dat la turci legat,Fãrã teamã de pãcat!
Nu știai, Pandele-al meu.
Cã din cer un DumnezeuVede fapta, o pândește,ăi la urm-o rãsplãtește?
Bine Gruia nu sfârșea,
Paloșu-i de-oțel lucea,Capul grecului cãdea,Trupu-n sânge se zbãtea.
Când cu grecul isprãvi,
Rândul turcilor veni.Soliman stãtea-nfundat¤ntr-un colț întunecat.
– Ha-ha, socrule, pe-aici?
Capul cetei de voiniciDumneata ești darã? Vinã!Ieși încoace, la luminã!

322Petre Dulfu
De prin colțuri îi scotea,
ăi cu sabia-i tãia.
Doborî cu spada-i latã,
La pãmânt întreaga ceatã.
. . . . . . . . .
Dupã ce pe toți îi taie,
¤n ogradã-i face claie;
Carã lemne-apoi pe loc,
ăi le dã din trei pãrți foc.
Toți în scrum i-a preschimbat,
Scrumu-n vânt l-a-mprãștiat:
– Ce-o lãsa pe urmã vântul,
Sã mãnânce și pãmântul!
CÂNTUL XXII
NUNTA
Dimineața urmãtoare,Sus la prânz e mândrul soare;
Toți de trebi își vãd prin sat,
Gruia zace-acasã-n pat.
Arde fruntea-i vâlvãtaie,
ăi prin spate-un junghi îl taie.
Biata mã-sa-ngrijoratã
ăade lângã el și-l catã.
Iar acasã, draga lui,
Ilenuța Sandului,CUPRINS

323Gruie-al lui Novac
Ca pe spini stã, așteptându-l,
Douã zile, trei de-a rândul.
ăi vãzând cã nu sosește,
Jalnic plâns o podidește:
Ce sã fie? M-a mințit
Cu venitul în pețit?
Of! atunci la ce mã ții,
Doamne,-n rândul celor vii?Pentru ce, o, Tatã sfânt,
Nu m-aduni de pe pãmânt?“
Iat-o, dupã mult oftat,
ăi pe ea bolnavã-n pat!
¤i descântã Floarea, baba,¤i citesc și popi… Degeaba!…
* * *
Nouã zile s-a zbãtut
Bietul Gruia-n pat ținutDe o boalã nemiloasã,
Care nu-i ieșea din oase.
Ziua zecea, de pe boalã,
Sãnãtos, voinic se scoalã;
Ca un mire s-a-mbrãcat,ăi pe Negru-a-ncãlecat:
– Hi, mãi nãzdrãvane cal,
Colo-n vale peste deal,
La Ileana du-mã-n zbor,Cât putea-vei mai cu zor!

324Petre Dulfu
Negru-și saltã coama deasã,
Apoi drumului se lasã,Cum se lasã la pãmântIarba, când o bate vânt.
Merse Gruia, tot s-a dus,
Pânã-n deal la cruce, sus.Când pornea din deal la vale,Iat-un om îi iese-n cale:
– Cãlãrețule gãtit!
¤ncotro așa grãbit,De ți-e calul înspumat?– La Ileana din cel sat!
– Cãlãrețule drumare,
Strânge-ți calu-n pinteni tare!Cãci pierdutã pe IleanaO lãsai, în pat, sãrmana:
Mã-sa lumânãri ținându-i,
Taicã-sãu cosciug fãcându-i,Scalda soru-sa umplându-i,Frate-sãu mormânt sãpându-i!
Auzind, el se mâhnește…
„Hi“ lui Negru-apoi grãiește,Mai cu foc împintenându-l,Calul zboarã ca și gândul.
A sosit la poartã Gruie.
Nimeni poarta nu-i descuie.

325Gruie-al lui Novac
Dar când Negru-a nechezat,
Poarta-n trei s-a despicat!
Intrã, lasã calu-afarã
Priponit de-un stâlp la scarã.Trepte câte douã sareIatã-l în odaia mare.
Când vãzu pe mândra-n pat,
Lumea i s-a-ntunecat.Iarã ea, când îl zãri,Galbenã din pat sãri:
– Tatã, nu-mi ciopli sãlaș!
Frate, sapa jos s-o lași!Soro, zvârle scãldãtoarea!Mamã, stinge lumânarea!
De-al cui foc m-am bolnãvit,
Este-n casã, mi-a sosit!Dulce-n brațe-apoi se strâng,ăi, de bucurie… plâng.
* * *
Dupã ce s-au logodit,
Peste-o lunã-au și nuntit.Gruia, de la el din sat,¤ntr-o sâmbãt-a plecat
C-un șir lung de cãlãrași,
Cu vreo sutã de nuntași,

326Petre Dulfu
¤nspre-a socrului sãu casã,
Dupã mândra sa mireasã.
Sandu, socrul, se aține,
ăi pe drum când nunta vine,El o lasã cât o lasã,Pân’ s-apropie de casã.
Iarã nunta când sosește,
Poarta el și-o zãvorește;Apoi strigã cu tãrie:– Care-i mirele? sã vie!
Vie de se crede-n stare.
Sarã gardu nalt cãlare,ăi zãvoru’ porții-l scoatã,Ca sã intre nunta toatã!
Iarã dacã n-o putea,
Capu-atunci i l-oi tãia,Nu e bun de fiica mea,Nunta plece unde-o vrea!
Socrul vorba nu sfârșește,
Gruia calu-și îmboldește;Peste gard nãuntru sareăi deschide poarta mare.
Iar pe poarta descuiatã
Intrã și nuntașii-ndatã.Darã socrul, barbã rasã,Pe atâta nu se lasã.

327Gruie-al lui Novac
ăapte buți cu vinuri bune,
Una lângã alta pune.Strigã iar în gura mare:– Care-i ginerele? Care?
Sã s-aleagã-n fațã ici,
Din alaiul de voinici;Buțile sã mi le saie,Cercurile sã le taie.
ăi nuntașilor, din plin,
Sã le dea – cu vadra – vin.Nu sfârșește socrul mare,Gruia cu fugaru-i sare.
Sare șapte buți deodatã,
Taie cercurile, iatã!Din buți vinul șipotește,Beau nuntașii voinicește.
Socrul cu sprânceana deasã,
Nici pe-atâta nu se lasã.Intrã-n casã și-apoi ieseCu vreo șapte fete-alese:
Tot de-un chip și de-un cuvânt,
Tot un fel de-mbrãcãmânt.Strigã iarãși cu tãrie:– Unde-i mirele? Sã vie!
Dintre cãlãrași voinici
Sã s-arate-n fațã ici.

328Petre Dulfu
ăi din fete sã aleagã:
Care e mireasa-i dragã?
Nu sfârși de spus el toate,
Gruia sabia și-o scoate.
Nainteazã spre fecioare,
Le-o aruncã la picioare.
– Plece-se mireasa mea,
Spada-n mânã sã mi-o dea;Cã e spadã-nveninatã,
Care cere cap de fatã!
Dintre fetele-nșirate,
Stat-au șase nemișcate.
Iar Ileana cea voinicã,Sabia de jos ridicã.
. . . . . . . . .
Mirelui cu drag i-o-ntinde,
El mireasa și-o cuprinde,
O sãrutã fericit,
Apoi nunta s-a pornit!
Sus la Gruie-al lui Novac,
Numai mese prin conac.Iar la mese cu mâncãri,
Oaspeți mulți, din patru zãri!
Naiul, scripcile sunau,
Veseli oaspeții-nchinau,
Pentru mire și mireasã:„Casa lor sã fie casã!“

329Gruie-al lui Novac
Dupã masã, horã-ntinsã,
Tot mai largã, mai aprinsã.
Chiuia-n joc, frate dragã,
Satu-ntreg, o țarã-ntreagã!
CÂNTUL XXIII
LEGEA
Gruia, cu Ileana sa.
Sus colo-n conac trãia
Albe zile de plãcere,
Dulci ca fagurul de miere.
. . . . . . . . .
¤ntr-o dalbã zi de mai,
Iatã, vin pe drum, cu-alai,
ăi din cale se opresc
La conacul novãcesc:
Pașa din Rusciuc, Nazim,
ăi cu Hogea Ibrahim –
Hogea Țarigradului,
Omul împãratului.
Vin la Gruie-al lui Novac,
Urcã treptele-n conac:
– Bun noroc! – Amin! Cu bine!
Ce v-aduce pe la mine?
– Noi de la-mpãrat venim,
Gruio, sã te sfãtuim:CUPRINS

330Petre Dulfu
Lasã legea româneascã,
Dã-te-n legea cea turceascã.
Legea noastrã e bogatã,
ăi de toate-ndestulatãăi de aur și de miere,De-orice inima ți-o cere!
El mustața-și rãsucea,
Mustãcioara lui râdea:– Turcilor, eu m-aș turci,Dacã voi mi-ați dãrui
Patruzeci și cinci de iepe
Tot alese și sirepe,Cu vergi albe pe spinareăi cu doi mânji fiecare.
Turcii pleacã la-mpãrat.
¤mpãratul i-a-ntrebat:– Ei, pe Gruia l-ați turcit?– Nu, stãpâne preamãrit.
Dar ne-a zis cã s-o turci,
Dacã noi i-om dãrui:Patruzeci și cinci de iepe,Toate-alese și sirepe,
Cu vergi albe pe spinare
ăi cu doi mânji fiecare.¤mpãratu-a glãsuit:– Mergeți! nu-i de zãbovit !

331Gruie-al lui Novac
Cererea sã i-o-mpliniți
ăi cãtați de mi-l turciți!
Cã pe el de nu-l turcim,
Mult noi nu mai stãpânim!
. . . . . . . . . .
Iatã-i la voinic, sus, iar:
– Ți-am adus cerutul dar.Te-ndemnãm prietenește,
Gruio! Legea-ți pãrãsește!
Pe a noastr-o-mbrãțișazã,
Cã e lege mai cu vazã,
ăi e mult mai de folosDecât legea lui Hristos.
Mustãcioara lui râdea,
El frumos și-o rãsucea:
– Cã eu, mãre, m-aș turci,
Dacã voi mi-ați dãrui
De berbeci o turmã-aleasã,
Toți cu lâna de mãtasã;Iarã coarnele-mpãnate
P-împrejur cu nestemate.
Hai iar la-mpãrat pe loc,
El stãtea ca și pe foc:
– Ei, turcitu-i-ați ori ba?– Nu, Luminãția ta…
Dar ne-a zis cã s-o turci,
Dacã noi i-om dãrui

332Petre Dulfu
De berbeci o turmã-aleasã,
Toți cu lâna de mãtasã,
Iarã coarnele-mpãnate
P-împrejur cu nestemate.
¤mpãratul s-a-ncruntat
ăi din grai porunc-a dat:
– ¤napoi pe loc porniți,
Dați-i turma, și-l turciți!Cã pe el de nu-l turcim,
Bine n-avem s-o sfârșim!
. . . . . . . . . .
Ei din nou la Gruia pleacã:
– Turma ți-am adus-o, iacã,
Lasã pe Hristos al tãu,Fã-te turc azi, Gruio, zãu!
Cã turceasca lege-i datã
Lumii chiar de sfântul Tatã.
Lege ca a turcului,
Pe sub soare, alta nu-i!
Mustãcioara lui râdea:
Mai frumos și-o rãsucea:– Cã eu, poate, m-aș turci,
Dacã voi mi-ați dãrui
Nouãzeci de turci ostași,
¤ncãrcați cu gãlbenași;Nouãzeci de turci soldați,
Toți cu taleri încãrcați!

333Gruie-al lui Novac
. . . . . . . . .
Hai iar la-mpãrat cu grabã.
– L-ați turcit! el îi întreabã.
– Aș! rãspunserã ei. Nu!ăi i-au spus câți bani ceru.
¤mpãratul mâniat
De pe scaun s-a sculat:
– ¤napoi, la el, grãbiți!
Dați-i banii, și-l turciți!
N-o vroi? Sã nu plecați,
Pânã capul nu-i tãiați;Dacã nu-l rãpuneți voi,
Ne rãpune el pe noi!
Iatã-i iar la Gruia, sus:
– Ce-ai cerut, noi ți-am adus.
Uite, nouãzeci de-ostași,¤ncãrcați cu gãlbenași;
Nouãzeci de turci soldați,
Toți cu taleri încãrcați.
Lasã legea ta creștinã,
Lui Alah de azi te-nchinã!
Legea noastrã-i pe pãmânt
Tot ce poate fi mai sfânt;Scarã-n ceruri de suit,
Cheia raiului dorit!

334Petre Dulfu
El mustața-și rãsucea,
Mustãcioara lui râdea.Pe trimiși, prietenește,¤n ograda sa-i primește.
Le-așternu la umbra deasã
Masã lungã, iar pe masãPuse carne de purcel.(El zicea cã e de miel.)
Când amiaza a sosit,
La mâncare i-a poftit.Turcii veseli s-așezarã,Toți cu poftã ospãtarã.
Numai unul mãrunțel,
ăi de spate-adus nițel,Nici nu bea, nici nu mânca,Sta deoparte, se uita.
Pânã i-a vãzut, pe soți,
De purcel sãtui, pe toți.El atuncea, mâniat,Se sculã, și-a cuvântat:
– Turcilor nechibzuiți!
Oare ce vã-nchipuiți!?Cã pe Gruia – din creștin –L-ați fãcut azi turc deplin?
Nu știu voi de l-ați turcit,
ătiu cã el v-a românit!

335Gruie-al lui Novac
Sã mâncați v-a dat purcel,
Voi credeați cã este miel!
Bieții turci, când auzirã,
Sus ca arși din loc sãrirã.ăi cu sãbii toți pe GruieTãbãrât-au, sã-l rãpuie!
Gruia… nu stãtu nici el,
Scoase paloș de oțel.La pãgâni s-a repezit:– Alelei! dar ce-ați gândit?
C-aș fi-n stare eu vreodatã,
Pentru daruri, pentru platã,Legea sã mi-o pãrãsesc?Vã-nșelarãți, neam câinesc!
ă-unde prinse, mãi fârtate,
Sã-i loveascã pe-apucate!Num-o roatã-n loc fãcea,Câte douãzeci tãia…
A fãcut vreo nouã roți
ăi-au cãzut pãgânii toți,Unul doar scãpã – de-a dusVeste la-mpãratul, sus.

336Petre Dulfu
CÂNTUL XXIV
ăARPELE
Colo sus la vatra lor,
Mândrul lui Novac fecior
ăi tovarãșa-i iubitã,
Duc viațã fericitã.
. . . . . . . .
Dar deodatã, ce rãsunã
Prin vãzduh, ca o furtunã?
Cine strigã, de vreun ceas,Cu atâta spaimã-n glas?
¤mpãratul strigã tare,
Din cetatea lui cea mare,
Peste țarã, peste lume,
Peste-ai sãi viteji cu nume:
– Care, care s-o gãsi,
Drumurile-a-mi slobozi?Cine-n lume s-o afla
Plaiurile-a-mi curãța
De un șarpe ce s-aține
ăi când vede-un om cã vine.
Sare, cascã fãlci cumplite,Prinde omul și-l înghite?…
Au ieșit ca sã-l omoare,
Nu știu câți voinici în floare.CUPRINS

337Ispr[vile lui P[cal[
Au cercat… ăi nu puturã…
ăarpele i-a prins în gurã!
Celui care-o izbuti
Mare dar i-oi dãrui:
Jumãtate țara mea,
Sã domneascã peste ea!
. . . . . . . . . .
Nime-n lumea pãmânteascã
Nu se aflã sã-ndrãzneascã,Decât Gruie-al lui Novac.
El aude din ceardac…
ăi de ducã este gata.
Dar Ileana plânge, biata:
– Gruio scumpe, nu pleca!Milã n-ai de soața ta?
Te vei prãpãdi, sãrace!
Fãrã tine, ce m-oi face?
El duios la piept o strânge:
– Lasã, dragã, nu mai plânge
Las’ cã sunt voinic de neam,
Suflete vreo zece amIci în pieptul meu de fier…
M-oi întoarce! N-o sã pier!
ăi sãrind pe Negru-al lui,
Pleacã-n fuga calului.Joi în zori a mânecat,
Vineri, iatã-l la-mpãrat.

338Petre Dulfu
Merge drept și-n poartã bate:
– Bine te-am gãsit, ’nãlțate!La chemarea-ți alergai,Capul șarpelui sã-l tai.
¤mpãratu-i mulțumi,
Cu onoruri îl primi.Zile trei l-a omenit¤n palatu-i strãlucit.
ăi pe-al lui frumos fugar,
Zile trei de-a rândul iarL-a hrãnit cu fân, din plin,ăi l-a adãpat cu vin.
Ziua-a patra: – Doamne-ajutã!
Gruia calul și-l sãrutã,Sus pe el s-aruncã-n șea:– Hai, fugar, la luptã grea!
Merge-afarã din cetate,
Printre holde semãnate,Prin livezi. ăi-ntr-o livadã,Lângã drum jos, ce sã vada?
ăarpe-avan cu solzi verzui,
Gros cât trunchiul bradului,Sta la soare-ncolãcit,Doar cu capul sus ivit.
Când de-aproape-așa-l zãri,
Gruia locului se-opri

339Ispr[vile lui P[cal[
O clipitã, nesuflând,
ăi cuprins de-al morții gând.
„Aoleu!“ își zise-n sine,
„Voi scãpa și azi cu bine?Sau mi-e scris aci sã pier?Haide!… ce-o vrea Ãl din cer!“
ăi-a trecut, cu Negru-al lui,
Chiar prin fața șarpelui.Darã șarpele-adormitStete, nici nu s-a clintit.
Stã și Gruia, mai socoate,
Apoi sabia și-o scoate.O-nvârtește, dã cu foc,Nu l-a vãtãmat deloc!
Doar i-a rupt, lovindu-l tare,
Solzi vreo trei de pe spinare.Iazma tresãri ca-n vis,Ochii însã n-a deschis!
Gruia-nalțã-atunci spre cer
Buzduganul sãu de fier;ăi pe șarpe, ne’ndurat,Drept în frunte l-a tocat.
ăarpele se pomenește,
Sare iute, se lungește,ăi pe Gruia când îl vede,Dupã dânsul se repede.

340Petre Dulfu
Fuge șarpele, ca vântul,
Gruișor, mâncând pãmântul!ăarpele, târâș, pe jos,Gruia, pe-al sãu cal frumos.
Merge-așa voinicul, merge…
Cât putu de mult s-alerge!Dar din fuga cea turbatãCalu-i se opri deodatã:
– Gruio! stai sã m-odihnesc,
Cã picioarele-mi slãbesc!Limba-n gurã mi-a secat,De setos, de nemâncat!
– Vai! mai haide, Negrușor,
Zice Gruia rugãtor.Vinã-ți, dragul meu, în fire,Scoate-mã de la pieire!
Cã eu, dacã scap cu bine,
Grijã voi avea de tine!Fân ți-oi da cu ridicata,ăi vin dulce cu gãleata!
Calu,-ascultãtor de rugã,
Hai, s-așterne iar pe fugã;Fuge-ntruna cu putere,Pânã ce-ntr-un codru piere.
Gruia catã-n urma sa;
ăarpele s-apropia.

341Ispr[vile lui P[cal[
Nainta mereu târâș,
Prin al codrului desiș.
Gruie-atunci, din buzunar,
Scoase iascã și amnar,Cremene-o bucatã scoase,Scãpãrã scântei lucioase.
ăi dãdu pãdurii foc…
Codrul vechi s-a-ncins pe loc.ăarpele prin foc trecea,ăi venea mereu, venea…
Dar de focul întețit
Ochii negri i-au plesnit.El în loc atunci se-opri:– Ia stai, Gruio, nu fugi!
Hai, omoarã-mã, fã bine;
Nu mai vãd, sãrman de mine!Rãu ai face, neiertat,Sã mã lași… întunecat!
Gruia, auzind, veni…
ăarpele, când îl simți,A deschis într-o clipitãFãlcile, ca sã-l înghitã.
Dar voinicul nu-i dã pas.
Iute sabia și-a tras;O ridicã și lovește,ăarpele se cumpãnește.

342Petre Dulfu
Capu-i frânt s-apleacã-n jos,
Se mai ține-abia-ntr-un os.– Aoleu! m-ai prãpãdit!Jalnic el a glãsuit.
ăi sãrea ieșit din fire,
Rãsturnând în zvârcolireArborii din preajma sa.– Gruio, plângi de mila mea!
Cã voinic și eu eram,
Dar de mama n-ascultam;ăi m-a blestemat ea tare,Sã mã fac un șarpe mare!
Va-nceta blestemul greu,
Ce-a cãzut pe capul meu,Când viteji – cu gura-mi slutãVoi mânca, deplin o sutã.
Feți viteji, rãzboinici feți,
Ca și tine de-ndrãzneți,¤nghițit-am pân-acumaNouãzeci și nouã numa.
Astãzi, de-aș fi izbutit
ăi pe tine sã te-nghit,Eu scãpam de nenoroc,Mã fãceam voinic la loc!
Gruia, auzind așa,
Nalțã iarãși sabia.

343Ispr[vile lui P[cal[
Când cu sabia dãdu,
Capul șarpelui cãzu.
ăi cu capul retezat,
Lângã sabie legat,Fiul lui Novac s-a dusLa-mpãratul iarãși, sus:
– ¤nãlțatule-mpãrate,
Sã trãiești cu sãnãtate!Iacã, nu fii amãrât:ăarpele… l-am omorât!
¤mpãratul se apleacã,
Nu mai știe ce sã-i facã.Strânge pe voinic în brațã,Scaun mândru-i pune-n fațã:
– Gruio, șezi ici lângã mine.
Țara mea s-o-mpart cu tine!Gruia zice: – Nu,-mpãrate,Mulțumesc de bunãtate!
Nu mi-e gândul la domnie
Peste limbi strãine mie;Râvna mea-i sã-mi ocrotescNeamul, cuibul strãmoșesc.
Cu fugaru-i mândru-apoi,
Hai, spre țara sa-napoi.La conacul lui, în prag,Soața-i l-aștepta cu drag.

344Petre Dulfu
Straje el cât a mai stat
Un dușman n-a cutezatCu piciorul sã pãșeascãPe moșia româneascã!
Faptele-i de Fãt-viteaz
Se mai spun, se cântã ș-azi;ăi mereu – din grai, din struneMoșii la nepoți le-or spune!

345Referin\e istorico-literare
REFERIN|E ISTORICO-LITERARE
… g[sesc o adev[rat[ satisfacere de a v[ declara c[ sunt de
p[rerea dumneavoastr[ în privirea talentului poetic al junelui
Petre Dulfu. Ziua se cunoa=te de diminea\[, zice rom`nul. Astfel,
din primele poezii m-am convins c[ Petre Dulfu posed[ în suflet
sc`nteia sacr[ =i sub condei o limb[ armonioas[ pe care =tie s-oml[die dup[ cerin\ele ritmului. Talent exist[: el e un dar al na-turii =i e menit a se dezvolta cu timpul pentru a crea opere fru-moase ce vor înavu\i literatura noastr[. Trebuie dar a fi încura-jat =i sus\inut pe calea în care a intrat, cale bun[ =i roditoare,
c[ci fiecare plant[ în p[m`ntul ei prosper[.
Vasile ALECSANDRI, 1880
Exist[ =i o localizare t`rzie, ap[rut[ ]n 1875 ]n Editura Ne-
bunelli din Gala\i, Vicleniile me=terului Perdaf , cu ac\iunea ]n
vremea lui Sas Vod[, continuat[ de prelucrarea lui Bertoldino:
Gugu\el, fiul vicleanului me=ter Perdaf.
Unele snoave din Bertoldo au trecut ]n folclor, =i de aici ]n
Ispr[viile lui P[cal[ , de Petre Dulfu.
Alexandru PIRU, C[r\i populare ]n secolul al XVIII-lea, ]n
Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[ la 1830. Bucure=ti,
1977.
R`sul pentru noi se opre=te în fa\a durerii =i a nenorocirii. La
P[cal[ atunci izbucne=te. P[cal[ e un fel de Vlad |epe=, care
petrece între pu=ii în \eap[, unul într-una mai înalt[ =i altul într-unamai scurt[, dup[ rang =i vin[.
Emanoil BUCU|{CUPRINS

346Petre Dulfu
„P[cal[“ =i „Legenda |iganilor“, bune scrieri pentru popor,
sunt foarte r[sp`ndite =i ast[zi.
George C{LINESCU, 1941
Petre Dulfu este primul scriitor rom`n care a l[sat o lucrare
în limba maghiar[ despre Vasile Alecsandri. Este vorba de lu-crarea „Alecsandri Vazul müködése a román terén“ („Activitatealui Vasile Alecsandri în literatura rom`n[“).
A scrie o lucrare despre V . Alecsandri în Ardeal, în acea epoc[
a absolutismului austro-ungar =i mai ales pentru un rom`n, eraun act de mare curaj. Aceasta cu at`t mai mult, cu c`t dualismulaustro- ungar sporea persecu\ia împotriva na\ionalit[\ilor a=a-zise
tolerate.
Petre PU+CA+U, 1966
Diagrama literar[ a sf`r=itului de secol (XIX— n. red.) cu-
prinde ]n chip firesc nume modeste din toate grup[rile, inclusuvnume migratoare.
[…] }n Viea\a, Vatra, Povestea vorbii =i alte
periodice presem[n[toriste (mai exact: =i acolo) semneaz[ pov-estitorul Ioan Adam (1845-1911), Petre Dulfu (1856-1953), au-tor popular renumit prin istorisirile despre P[cal[ =i Gruia luiNovac…
Dumitru MICU, Literatura minor[ , ]n Scurt[ istorie a li-
teraturii rom`ne , I, Editura Iriana, Bucure=ti 1994, p. 305.
Definind conceptul de literatur[ popular[, M. Eminescu
nu-i reducea sfera exclusiv la crea\iile folclorice, ci cuprindea =i
operele scriitorilor, =i anume acele opere „care se potrivesc a=ade bine cu g`ndirea poporului, înc`t dac[ acesta nu le-a f[cut,le-ar fi putut îns[ face“
1.
}n acest sens, dup[ opinia noastr[, Dulfu este un scriitor popu-
lar. El nu are inventivitate individual[, ci pl[smuie=te în limitelespecifice folclorului, mai exact, împrumut[ at`t de bine totul,
1 M. Eminescu : Scrieri politice. Bucure=ti, 1905, p. 306.

347Referin\e istorico-literare
înc`t nu po\i distinge bruma de nara\iune care îi apar\ine. De
aici desprindem deosebirea de Ion Creang[, care într-o mareparte a operei sale a inventat fapte =i înt`mpl[ri
1, ceea ce îi d[
nota distinct[ de scriitor original în planul literaturii noastre.
Dac[ aceasta este deosebirea fundamental[ fa\[ de Creang[,
nu poate fi trecut[ cu vederea apropierea de scriitorul humu-le=tean, c[ci, ca =i acesta, Dulfu are =tiin\a select[rii materialu-lui folcloric =i a îmbin[rii lui armonioase în lucr[ri care î=i tragoriginalitatea din aceast[ situa\ie. Creang[ r[m`ne un artist degeniu, des[v`r=it stilist, creator de atmosfer[ =i de tipuri speci-fice regiunilor Moldovei de Sus, pe c`nd Petre Dulfu este un repo-vestitor tentat s[ generalizeze situa\iile personajelor sale, P[cal[,Gruia, F[t-Frumos, care nu pot fi supuse unor caracteristici pro-vinciale, pentru c[ le au pe cele ale rom`nului în ansamblul lui.}n aceast[ privin\[ asem[narea este mai degrab[ cu Petre Ispire-scu, =i acesta un repovestitor care pune accentul pe tipuri umane,într-o limb[ accesibil[ tuturor rom`nilor, f[r[ particularit[\i pro-vinciale. Petre Ispirescu a fost prelucr[torul or[=ean c[ruia i-afost team[ s[ se abat[ de la materialul brut folcloric, pentru anu-i estompa savoarea =i farmecul. Scopul s[u nu a fost în prin-cipal literar, ca la Creang[, ci moralizator-didactic.
Petre Dulfu provenea din mediul rural, dar f[c`ndu-=i studi-
ile cu temeinicie =i devenind profesor =i autor de manuale, iat[-lla r`ndu-i citadin, imprim`nd operei de asemenea un v[dit ca-racter didactic. Superior lui Ispirescu prin cultur[ =i princunoa=terea de la surs[ a produc\iilor folclorice, Dulfu îi devineegal în calitatea sa de repovestitor. Ambii scriitori au în\elesnecesitatea moralizatoare a crea\iilor populare, accentu`ndaceast[ \int[ =i neab[t`ndu-se de la nara\iunea exact[ a basme-lor =i pove=tilor. Ispirescu a f[cut-o îns[ cu mai mare stricte\e;plec`nd direct de la folclor, el este, natural, mai fidel modelului,folosind mijloacele lexicale =i stilistice adecvate. Dulfu este maiîndep[rtat de prototipul popular. Mai înt`i el construie=te, folo-
1 I. Iordan : Prefa\[ la P. Ispirescu. Legende sau basmele rom`nilor,
Editura pentru Literatur[, 1968, p. IX.

348Petre Dulfu
sind numeroase buc[\i folclorice, d`ndu-le arhitectura pe care sin-
gur o dore=te, permi\`ndu-=i eliziuni =i mici imixtiuni, în m[suraîn care se configureaz[ întregul. }n al doilea r`nd, el transform[proza în vers. Chiar =i atunci c`nd preia balade, snoave, c`ntece,
hore populare, le muleaz[ în versifica\ia sa proprie, schimb`ndu-le
metrica, încorset`ndu-le de cele mai multe ori în strofe, în„c`ntece“. Versific`nd, Dulfu se îndep[rteaz[ de la stilul directcomunicativ al prototipului popular, în schimb realizeaz[ o comu-nicabilitate mai mare, o modalitate prin care nara\iunea s[ fiere\inut[ mai lesne de cititor =i ascult[tor. Stilul lui Dulfu este
oral, simplu, direct, expresia limpede, neîmpodobit[, ca în fol-
clor, ca la Creang[ =i la Ispirescu.
Privindu-l în calitatea sa de versificator, ne vine în minte pro-
cedeul adoptat pentru prima dat[ de unul din primii no=triprelucr[tori, Anton Pann. Autorul lui Nastratin a adunat o bog[\ieextraordinar[ de proverbe, zic[tori, hore, ghicitori, topindu-le
— cum avea s[ fac[ Dulfu mai t`rziu cu basmele — într-o
nara\iune original[. Produc\iile, la origine, au fost populare,dar Anton Pann a compus înt`mpl[rile moralizatoare, pentru a-=isluji ideea, în felul acesta f[c`nd din Povestea vorbii o oper[
dubl[, de repovestitor dar =i de scriitor. De aceea, G. C[linescuavea dreptate c`nd vorbea despre intelectualismul scrierilor lui
Anton Pann, care nu este specific lucr[rilor pentru popor.
Dulfu a dat scrieri pentru popor, el a îndep[rtat din nara\iune
tot ce ar fi putut împiedeca în\elegerea direct[, imediat[. Opere-le lui =i-au g[sit prin aceasta o r[sp`ndire uluitoare, al[turi decele ale lui Ispirescu, spre exemplu. Este cert îns[ c[ ceea ce i-alipsit scriitorului de la Tohat a fost umorul. Este de mirare cum
autorul lui P[cal[ n-a avut el însu=i, temperamental, o doz[
mai mare de veselie nativ[, de hohotire interioar[, ca Ion Creang[.El a izbutit totu=i s[ p[streze vioiciunea personajului P[cal[,pentru c[ autenticitatea nara\iunilor de la care a plecat s-a im-pus ca stare în epopeea sa popular[. Dovad[ este faptul c[ încelelalte scrieri, =i mai ales în cele originale, care n-au leg[tur[
cu folclorul, umorul este minim =i voio=ia ostentativ c[utat[.

349Referin\e istorico-literare
Petre Dulfu este original prin modul în care prelu`nd materialul
folcloric îi d[ forma celor trei epopei. Originalitatea sa este deordinul construc\iei versificate, care s-a manifestat sub formaepopeii populare.
}ntr-o literatur[ dezvoltat[ mai t`rziu dec`t în alte \[ri euro-
pene din cauze social-istorice obiective, sf`r=itul secolului al XIX-lea =i începutul celui de al XX-lea a reu=it s[ dea un asemeneaimpuls scrisului înc`t s[ ajung[ din urm[ literaturi care s-audezvoltat, pe îndelete, în timp. Este secolul care men\ine clasi-cismul =i iluminismul, al[turi de romantism, realism =i natura-
lism, împing`nd, la sf`r=itul lui, poezia spre f[ga=urile ei mo-
derne. Iat[ de ce au convie\uit armonios epopeile cu versurilesimboliste, de=i specia clasic[ nu s-a impus ca atare în istorianoastr[ literar[. Prielnice dezvolt[rii clasice a literaturii ome-nirii, epopeile s-au bucurat de prestigiu în contextul istoric alantichit[\ii =i transplantarea lor în vremi în care se formaser[
alte gusturi literare era hazardat[. Numai deplinul talent al lui
Budai-Deleanu — =i s[ nu se uite c[ manifestarea lui s-a produsla 1800, deci într-un moment în care speciile poeziei rom`ne=tinu erau deloc configurate — a f[cut ca |iganiada s[ reziste tim-
pului. Cum se explic[ primirea f[r[ rezerve a epopeilor lui PetreDulfu la începutul acestui secol =i mai ales dup[ cel dint`i r[zboi
mondial, c`nd, poeziei rom`ne=ti, prin Arghezi, Blaga, Bacovia,
Barbu, Minulescu, Pillat, i se deschiser[ c[i noi, neb[nuite înîntregul peisaj european? Credem c[ în primul r`nd faptului c[Dulfu nu =i-a îmbr[cat armura clasic[, pe care au socotit-o obli-gatorie autorii anteriori de epopei. El nu a dat o epopee clasic[,
în spiritul homeric al cuv`ntului, ci o epopee popular[ care î=i
propunea s[ foloseasc[ p`n[ la identitate nara\iunile specifice
folclorului nostru în opusuri de larg[ desf[=urare. Ideea era dela bun început fericit[ =i se cuvine salutat[ ca atare.
Dar de la îns[=i denumirea de epopee popular[ se na=te o
întrebare esen\ial[. Popular[, pentru c[ pleac[ de la folclor sau
pentru c[ se adreseaz[ largilor mase de cititori? R[spunsul nuva face altceva dec`t s[ precizeze, de fapt, concluziv, specificul

350Petre Dulfu
operei lui Dulfu =i în acela=i timp raportul ei cu folclorul. De=i a
cunoscut în copil[rie produc\iile populare din satul natal =i arealizat o culegere de anecdote =i ziceri populare, Petre Dulfu =i-aluat toate m[surile de precau\ie oprindu-se la basmele =i ba-ladele de o deosebit[ valoare, verificate de marii no=tri scriitori.El a plecat de cele mai multe ori de la prelucr[rile deja exis-tente, în felul acesta realiz`nd o oper[ dubl[, de la popor pentrupopor , dar =i de la popor, prin marii no=tri scriitori, înapoi lapopor . Plec`nd de la unele opere clasice, el a redat poporului ceera al poporului, permi\`ndu-=i s[ asambleze unitar =i s[ ajuter[sp`ndirii imediate prin versificare. Astfel s-au n[scut acele „bunescrieri pentru popor“, cum le numea G. C[linescu, epopeile salepopulare, care au înlocuit în mare parte, la începutul acestuisecol — în lectura obi=nuit[ a \[ranilor =i la =ez[tori —, vechilec[r\i populare. Efectul a fost remarcabil. Cititorii sau ascult[toriinu erau interesa\i de Petre Dulfu, ca autor, ci de P[cal[, de Gruia=i de F[t-Frumos, personaje at`t de apropiate de sufletul,aspira\iile =i gusturile lor. }n felul acesta au fost învioratenara\iunile populare care aveau în centrul lor aceste personaje,Dulfu contribuind, în bun[ m[sur[, la perpetuarea unei buneliteraturi populare, baladesc[ =i anecdotic[. Pe l`ng[ aceast[„influen\[“, scrierile sale se men\in ca sinteze ale unor mari temepopulare av`nd eroi de c[p[t`i în folclorul na\ional.
Victor CR{CIUN

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Colecție inițiatã și coordonatã de Anatol Vidrașcu și Dan Vidrașcu Ediție îngrijitã de Cristiana Crãciun și Victor Crãciun Concepția graficã a… [622201] (ID: 622201)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Colecție inițiatã și coordonatã de Anatol Vidrașcu și Dan Vidrașcu Ediție îngrijitã de Cristiana Crãciun și Victor Crãciun Concepția graficã a… [622201]

Copyright Notice

Ϲοοrdοnɑtοr ștііnțіfіs, Abѕοlvent, ……. ……. Οrɑѕul…. Anul…. ІΝTRΟDUϹERE Ρentru reɑlіzɑreɑ ѕtudіuluі rrοruѕ ɑm ɑvut în vedere ο mulțіme de… [304285]

MASTER : EDUCAȚIE PRESECUNDARĂ. POLITICI ȘI STRATEGII DE [621858]

– Aspecte culturale ale imigrației – [618577]

Dreptul Comunicarii Curs 2017 2018 Partea I [614109]

DECLARATIE PE PROPRIA RASPUNDERE – chirias – Subsemnatul(a)/Subscrisa _________________________________________________, cu domiciliul/sediul in… [603107]

Wafa Neji V0 Rapport 1 [631922]

Copyright Notice

Similar Posts