Iuliu Hațieganu Cluj-Napoca [622183]

Universitatea de Medicină și Farmacie
“Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca
Facultatea de Medicin ă

LUCRARE DE LICEN ȚĂ

“A fi sau a nu fi Radiolog. Radiologia din
perspectiva studen ților la Medicin ă”

Îndrumător științific
Prof. Dr. Silviu Sfrângeu
Absolvent: [anonimizat]

2011

Cuprins

Introducere …………………………………………………………………………………………………………… 4
1. Radiologia – definire ………………………………………………………………………………………… 5
2. Scurt istoric al Radiologiei …………………………………………………………………………………. 6
2.1. Figuri impor tante ale Radiol ogiei mondiale ………………………………………………………. 9
2.1.1. SUA ………………………………………………………………………………………………………. 9
2.1.2. UNGARIA …………………………………………………………………………………………. 11
2.1.3. AUSTRIA ………………………………………………………………………………………….. 13
2.1.4. BELGIA …………………………………………………………………………………………….. 14
3. Tehnicile din domeniul Radiologiei și utilitatea lor în practica medical ă …………………….. 17
3.1. Radiografia clasic ă ……………………………………………………………………………………… 17
3.2 Fluoroscopia ……………………………………………………………………………………………….. 17
3.3 Radiologia interven țională …………………………………………………………………………….. 18
3.4. Tomografia computerizat ă ……………………………………………………………………………. 18
3.5. Ultrasonografia …………………………………………………………………………………………… 19
3.6. Rezonan ța magnetic ă nucleară …………………………………………………………………….. 20
3.7. Medicina nuclear ă ………………………………………………………………………………………. 21
4. Noțiuni de sociologie ……………………………………………………………………………………….. 23
Introducere …………………………………………………………………………………………………………. 29 5. Material și metod ă ……………………………………………………………………………………………. 30
6. Rezultate și discuț ii aferente 35
6.1. Tipologia student: [anonimizat] 35
6.2. Metode de a îmbun ătăți procesul educaț ional în opinia studen ților …………………….. 45
6.3. Mijloace de a cre ște atractivitatea Radiologiei ca și specialitate în opinia studen ților
……………………………………………………………………………………………………………… ………. 51
6.4. Viitorul Radiologiei ca și specialitate în opinia studen ților …………………………………. 54
7. Concluzii …………………………………………………………………………………………………………. 60
Bibliografie ………………………………………………………………………………………………………….. 61

I. Partea General ă

Introducere

Carierele medicale încep nediferen țiat, specificitatea acestora conturându-se abia
după absolvire. Cu toate acestea, foarte puț ine studii au atins problema tranzi ției
studentului la medicin ă – considerat un generalist mu ltipotent sau “stem-doctor” [1],[2] înspre
un profesionist specializat pe un domeniu anume[3],[4].
Alegerea unei specializ ări medicale a fost intotdea una o provocare pentru orice
student datorit ă multitudinii de factori care îl influen țează. În momentul în care un absolvent
al Facult ății de Medicin ă ia o decizie în aceast ă privință, el trebuie s ă țină cont de o
multitudine de avantaje și dezavantaje aferente specializ ării alese.
Așa cum o persoan ă sociabilă, cu aten ție la detalii, s-ar orienta spre o carier ă în
domeniul Medicinii Interne s au Geriatriei, sau o persoan ă îndemânatic ă, minuțioasă cu o
fire perfecț ionistă s-ar orienta înspre ramurile Chirurgicale ale Medicinii, la fel exist ă factori
ce împing absolven ții înspre specialit ăți paraclinice cum ar fi M edicina de Laborator sau
Radiologia și Imagistica.
Prezenta lucrare ar e scopul de a eviden ția poziția pe care o ocup ă Radiologia în
opiniile studen ților, în ceea ce prive ște un posibil viitor în aces t domeniu, cu avantajele și
dezavantajele aferente, o direc ție de dezvoltare a acestui domeniu și integrarea
Radiologiei și Imagisticii în întreg sistemul medical.

4

1. Radiologia – definire

Conform Dic ționarului Ortografic, Ortoepic și Morfologic al limbii Române,
Radiologia este:
“RADIOLOGÍ//E ~i f. 1) Ramur ă a fizicii care se ocup ă cu studiul utiliz ării radiației
ionizante și cu aplica țiile ei în diagnosticarea și tratarea unor boli. 2) Metod ă de
diagnosticare și tratare a unor boli cu ajutorul radiaț iei ionizante. [G.-D. radiologiei; Sil. -di-
o-] /<fr. Radiologie [5]”
Radiologia este o specialitate medical ă ce se folose ște de imagini pentru a
diagnostica și trata patologii identifi cate în organismul uman. În acest scop, speciali știi în
domeniu se folosesc de o serie de tehnici im agistice cum ar fi radiografia clasic ă,
ultrasonografia, tomografia computerizat ă, medicina nuclear ă, tomografia cu emisie de
pozitroni (PET) și rezonan ța magnetic ă nucleară.
Radiologia interven țională este aplicarea unor proceduri medicale de regul ă minim
invazive sub ghidajul tehnicilor imagistice.

5

2. Scurt istoric al Radiologiei

Radiaț iile X au fost descoper ite în 1895 de omul de știință german Wilhelm
Roentgen. Roengen a câ știgat premiul Nobel în Fizic ă pentru descoperirea sa în 1901. În
timp ce experimenta cu curent electric ce trece printr-un tub, a realizat c ă un ecran
fluorescent din vecin ătate a început s ă strălucească la trecerea curentului electric. La
oprirea curentului, a observat c ă ecranul a încetat s ă strălucească. Neștiind căror unde s ă
atribuie str ălucirea respectiv ă, le-a denumit „radia ții X” . Una dintre primele radiografii
făcute a fost cea a mâinii soț iei sale, unde a putut obs erva structura osoas ă a acesteia și
inelul de logodn ă. Implica țiile tehnologice ale descoperirii sale au fost foarte mari, iar
comunitatea medicală a recunoscut valoarea acesteia în privin ța diagnostic ării diferitelor
afecțiuni și fracturi osoase. În câteva luni de la descoperire, au fost produse aparate cu
utilitate pe scar ă largă în domeniul medical și la scurt timp dup ă aceea, acestea au devenit
o tehnologie foarte r ăspândită și utilizat ă.
Dea lungul istoriei s-au remarcat urm ătoarele evenimente importante în istoria
acestui domeniu, dup ă cum se vede în tabelul I.

An Eveniment
1896 Konrad Roentgen descoper ă razele X
1950 Introducerea agen ților de contrast în vederea ob ținerii unei imagini mai clare și
vizualizarea organelor interne utilizând tehnologie special ă gamma
1955 Primul intensificator de im agine care a permis captarea și afișarea filmelor
radiografice
1960 Descoperirea ultrasonografiei
1968 Începutul utiliz ării substan țelor de contrast specifice
1970 Descoperirea tomografiei computerizate
1980 Introducerea RMN-ului
Tabel I – Istoricul Radiologiei

6

În țara noastr ă, primele știri privind Radiologia, au ap ărut abia în 8 ianuarie 1895,
adică la 2 luni de la miracolul s ăvârșit de Röntgen și la 3 zile de la oficializarea sa în ziarul
Die Presse din Viena. Așa cum s-a întâmplat în întreaga Europ ă și în România au existat
amatori de senza ții tari care au reluat experien țele lui Röntgen. Dintre aceștia s-au
remarcat îndeosebi profesorul de fizic ă Ioan Karoly Iozsef și medicul Layos Korntejeni,
care au realizat în 1896 la Oradea o instala ție cu raze x, la care au examinat și bolnavi.
FRANTZ HERB, proprietar al unui Pa nopticum fotografic se pare c ă a fost printre primii
care i-a procurat un aparat de la Berlin, cu ajutorul c ăruia făcea demonstra ții în mai multe
orașe din Transilvania în 1896. Se pare c ă la Cluj, profesorul a f ăcut mai multe cercet ări și
experimente în domeniu pe care le-a publicat în 1900, în monitorul muzeului ardelean,
secția medicină și științe naturale. Al ături de Anton Abt, s-a rema rcat profesorul de la
Catedra de Medicin ă Legală din Cluj, Balasz Heryeres, ca re, de asemenea, a subliniat
importan ța radiologiei în precizarea fracturilor, a corpilor str ăini, a vârstei osoase în mai
multe articole publicate în tre anii 1901-1908. Corneliu Mule r, doctor, face primele
investigaț ii, în 1910. Acesta diagnosticheaz ă în decurs de 4 ani aproape 70 de ulcere
gastroduodenale care sunt confirmate și postoperator. Samuil Konya, farmacist și doctor în
chimie a pus bazele radiologiei la Bra șov, apoi s-a mutat la Ia și ca profesor de chimie al
Universit ății din Iași, însă continuă să facă cercetări în domeniul radiologiei. Dintre to ți cei
care au avut un rol mai mult sau mai pu țin meritual în radiologie se cuvine s ă îl amintim pe
cel care a fost primul profesor de radiologie la Fa cultatea de Medicin ă din Cluj și a devenit
ulterior pă rintele radiologiei din România, profes orul Dimitrie Negru (1883-1955). S-a
născut la 20 decembrie 1883 la Tecuci, a ab solvit Liceul V. Alecsandri din Gala ți și a urmat
Facultatea de Medicin ă la Universitatea din Bucureti, pe care a absolvit-o în 1911 cu teza:
Contribu ții la studiul circula ției parenchimului hepatic. Un an mai târziu devine secundar
prin concurs la Spitalul Fila ntropia. Aici, sub îndrumarea profesorului Nanu-Muscel, ajunge
să aprecieze faptul c ă diagnosticul unei boli se face num ai în context clinic. Mai târziu,
când va ajunge profesor de radiolog ie va sublinia acest lucru de câte ori va avea prilejul:
,,Un bun radiolog nu poate fi decât medicul care este în acela și timp un bun clinician”. Î și
alege ca specialitate radiologia , pe care o va studia în str ăinătate timp de aproape doi ani,
avându-l ca mentor pe renumitul profesor Holknecht. În 1914 se duce la Paris unde î și
întregește studiile fiind coordona t de profesorii Bordet și Beclard. Particip ă la Primul R ăzboi
Mondial, în 1916, dovedindu-se a fi un umanist de excep ție. După Primul R ăzboi Mondial,
7

revine la vechea sa pasiune, radiologia. Numai c ă acest hobby se oficializeaz ă în
momentul în care devine profesor și șef al Catedrei de Radiologie, dar și decan al
Universit ății de Medicină și Farmacie Iuliu Haț ieganu din Cluj Napoca. Acest nou statut îi
oferă posibilitatea de a înfiin ța Institutul de Radiologie atașat catedrei omonime cu sediul
pe Strada Pasteur(1920). Doi ani mai târziu Institutul se mut ă pe Strada Clinic ilor în acela și
corp de cl ădire cu Institutul de Radiolog ie Profesor I. Niescu, unde se afl ă și astăzi.
Profesorul D. Niescu a dotat institutul cu 3 aparate moderne de radi ologie între anii 1922-
1923 și mai mult a preg ătit tehnicieni specializa ți în recondi ționarea acestor aparate. De
asemenea, D. Negru a avut un cuvânt greu de spus și în domeniul radioterapiei tumorale și
netumorale. Astfel, în colaborare cu G. Giurea alc ătuiește un raport asupra radioterapiei
cancerului pe care îl prezint ă în cadrul Congresului Na țional de Ginecologie și Obstetric ă în
1925. Tot în cadrul congresului menț ionează faptul că există 3 centre specializate în
tratamentul cancerului în țară: Iași, București și Cluj. În acest cont ext, profesorul Iuliu
Moldovan înfiin țează în 1929 Institutul Oncologic din Cluj. Profesorul D.Negru expune
întreaga sa experiență radiologic ă în 3 tratate:
-Vol I – Radiologie medicală (1931) – trateaz ă fenomene de radiofizic ă și tehnic ă
radiologic ă.
-Vol II – Radiodiagnostic clinic
-Vol III Radioterapie clinic ă
Desigur c ă activitatea sa didactic ă a mai cuprins și o mulțime de articole și referate
privind noutăț ile radiologice interna ționale. Acestea au fost efectuate în cadrul Societ ății
Științelor Medicale din Cluj și a Societ ății de Radiologie(1937).
Odată cu venirea celui de-al Doilea R ăzboi Mondial se refugiaz ă la Sibiu. Aici, dat ă fiind
cunoscuta sa capacitate organizatoric ă și administrativ ă pune bazele unei institu ții de
radiologie cu activitate didactic ă, spitaliceasc ă și știinifică corespunztoare. În 1945 se
reîntoarce la Cluj și își reia activitatea, nu pentru mult timp deoarece este desemnat
profesor de radiologie și director al Institut ului de Radiologie din Ia și. În 1955 moare de
pneumopatie, încheindu-se astfel o important ă etapă în evoluia radiologiei româneti.
Traian Vasculescu es te numit în 1948 s ă conduc Facultatea de Medicin ă, era medic
primar radiolog la Casa de Asigur ări Sociale din Cluj-Napoca, l- a avut ca mentor, timp de
8

10 ani pe D. Negru. Activitatea sa s-a axat mai ales pe cercet ări efectuate în domeniul
röntgenterapiei și röntgendiagnosticului. A studiat efectele func ționale prin iradierea
diencefalului și a glandelor endocrine publicând mai multe lucr ări de referință în acest
sens.
Chiricu din 1958 a condus Institutul Oncologi c din Cluj. La început acest institut a
fost dotat cu câteva aparate de c obaltoterapie iar în 1978 se instaleaz ă un alt aparat de
cobaltoterapie și o noutate în domeniu Te tratronul. Cât privete conducerea Institutului
Oncologic trebuie meniona ți: dr.Ghilezan Muatescu și dr.M.Miclu ția ca ș efi de sec ție de
röntgenoterapie, dr. I. Negru și dr. A. Oră deanu șefi ai seciei de röntgendiagnostic, și
reputatul dr. M. Ghilezan, șef al sec ției de cobaltoterapie din 1973 , actualmente profesor al
secției de radioterapie. D.R ădulescu în 1976 preia conducerea Institutului de Radiologie
mai întâi ca și conferen țiar iar apoi ca și profesor pân ă în anul 1991. Sub conducerea sa,
cercetarea radiologică clujeană i-a lărgit orizonturile prin participarea la diferite
simpozioane, conferin țe și congrese. De asemenea, s-au f ăcut remarcabile cercet ări de
radiogenetic ă, de diagnostic angioseriografic, explor ări ale aparatului urinar, etc.
Radiologia zilelor noastre este marcat ă de apariț ia unui domeniu prin excelen ță
revoluționar și anume ecografia. Această specialitate a surprins radiologia nu numai prin
posibilitățile noi de explorare a organe lor în timp real ci mai ales prin inofensivitatea
metodei, prin protec ția împotriva radiaiilor X care au fost înlocuite cu radiaiile ultrasonore.
Inițiatorul ecografiei a fost eminentul profesor doctor de la Clinic a Medical III, G. Badea.
Domnia sa are meritul nu numai de a fi achiziionat aparate de ecografie ci și de a fi pregtit
medici și studeni în domeniu.
2.1. Figuri importante al e Radiologiei mondiale
2.1.1. SUA

WILLIAM GILBERT (1540-1603) a fost fizicianul reginei Elisabeta I. În lucrarea sa de
referință din 1600 De Magnete a definit magnetismul terestru și a introdus cuvântul
electricitate, motiv pentru care a fo st considerat unul dintre înainta șii lui Röntgen.
MICHAEL FARADAY (1791-186 7) a descoperit induc ția 9lectromagnetic la Institutul
Regal din Londra.
9

JAMES CLERK MAXWELL (1831-1879) a re luat experimentele lui Faraday și a făcut
distincție între electricitate și magnetism, cu ajutorul a 4 formulare simple – ecua țiile lui
Maxwell.
J. J. THOMSON (1856- 1940) laureat al Prem iului Nobel datorit ă descoperirii sale
revoluționare – electronul.
SIR WILLIAM CROOKES (1832-1919) cunoscut fi zician, a descoperit în 1861 Thaliul cu
ajutorul c ăruia a produs radia ții x. Problema e c ă nu i-a explicat neclaritatea pl ăcilor
fotografice. A r ămas în memoria posterit ății prin tuburile vidate care îi poart ă numele.
SIDNEY ROWLAND (1872-1917) a pus bazele Zi arului Britanic de Radiologie înc ă de
pe vremea studen ției. Acesta a fost primul ziar de r adiologie din lume. La început s-a numit
Archives of Clinical Skiagraphy.
SILVANUS THOMSON ( 1851-1916) a fost pre ședintele primei societ ăți de radiologie
din lume înființ ată la Londra în 1897. Aceast ă societate de radiologie l-a avut ca membru
onorific pe Röntgen, iar mai târziu a devenit Institutul Brit anic de Radiologie.
JOHN MACINTYRE ( 1871-1928) fondatorul primei sec ții de radiologie la Spitalul din
Glasgow. A fost medic chirurg și a realizat pentru prima dat ă radiografia seriat ă pe piciorul
unei broa ște.
SIR JAMES MACKENZIE DAVIDSON (1857-1919) chirurg, a fost primul cavaler al
radiologiei datorit ă faptului c ă a realizat încruci șarea firului pentru detectarea corpurilor
străine folosind și principiul tri unghiularitii.
A.E.BARCLAY (1876-1949) a exam inat carnea cu bismut și a fost responsabil pentru
stabilirea primului program de instruire și calificare formal ă (DMRE) pentru radiologie în
1917. A pus bazele cine- și micro- radiografiei la Institutul Nuffield de cercetare medical din
Oxford.
C.THURSTAN HOLLAND (1863-1941) a introdus r adiologia în Liverpool, a fost primul
președinte al ICR în 1925.
ERNEST mai târziu LORD RUTHERFORD (1871- 1937) a folosit particule rapide în
1917 obinând dezintegrarea nuclear ă. Pe acest principiu se bazeaz ă acceleratorii de
particule și radio izotopii artificiali.
L.G.GRIMMET(1903-1951) a desenat primul container practic și folosibil pentru Co 60
ca o surs ă de radia ții pentru teleterapie.
10

W.V.MAYNORD cunoscut în literat ura de specialitate pentru implicarea sa în radiologia
dozimetric ă (1920), a dezvoltat sistem ul de dozare a radiului și evolu ția radiației
dozimetrice.
RALSTON PATERSON (1897-1981) de la Spitalul Cristie din Manchester a fost un
mare arhitect al radioterapiei curative m oderne. A scris manualul intitulat Tratamentul
bolilor maligne prin radioterapie. A devenit primul radioterapist pre ședinte la ICR în 1950.
L.H.GRAY (1905-1965) Fondatorul principiul ui Bragg-Gray de ionizare a cavit ăților. Pe
acest principiu se bazeaz ă conceptul dozei de absorbie. S-a implicat în stabilirea
standardelor pentru radia ții și a măsurilor și protec ția radiaiilor. A propus în 1966 nuanț ele
de gri să fie adoptate ca unitate în SI de doz ă absorbit ă.
JAMES K. BRAILSFORD (1888-1961) a publ icat în 1934 Radiologia oaselor și
Articulațiilor.
E.W.TWINING (1887-1939) a fost considerat p ărintele neurologiei britanice și a scris o
carte în care i-a expus cercet ările asupra sistemului ventriculi lor cerebrali. Cartea a fost
publicată post mortem în 1938.
IAN DONALD (1910-1987) profesor în Mid wifery-Glasgow e cel ce a introdus și a
dezvoltat ultrasunetele în medicin ă. A devenit cunoscut prin lucrarea intitulat ă Investigarea
masei abdominale prin pulsarea US(1958).
SIR GODFREI HOUNSFIELD de la EMI împreun ă cu neuroradiologul JAMES
AMBROSE au prezentat la întâlnirea de la Inst itutul Britanic de Radiologie un nou aparat
computer tomograf. Au primit Pr emiul Nobel în 1979. Unitatea de m ăsur în CT îi poart ă
numele.
SIR PETER MANSFIELD a primit Medalia de Aur al EAR și este cunoscut în literatura de
specialitate ca fondatorul RMN-ului, alturi de RAYMOND ANDREW, JOHN MALLARD, IAN JOUNG.
2.1.2. UNGARIA

Senzaț ionala descoperire a lu i Röntgen s-a rspândit cu iuț eala fulgerului în întreaga
lume. Pe seama ei ziarele au f ăcut tot felul de comentarii și supozi ții. Oamenii de știință n-
au întârziat s ă-și manifeste interesul pentru aceast ă descoperire, reluân d experimentele lui
Röntgen și observându-le cu proprii lor ochi.
11

Astfel în Ungaria știrea a fost publicat ă de ziarul Sieben bürgisch-Deutschen Tagblatt în
Hermanstadt pe 8 ianuarie 1896.
Pe 18 ianuarie 1896 ENDRE HÖGYES a trim is o lucrare la Societatea Regal ă numită
Radiografia întregului schel et datorat lui Röntgen. Șeful Institutului de fizic ă Jenö Klupathy
îl roagă pe Lorand Eötvös pe 16 și 30 ianuarie 1896 s ă-i radiografieze mâna la Institutul de
Matematic ă și Fizică.
Aparatul folosit, de altfel primul t ub cu raze x din Ungaria a fost f ăcut de fizicianul
KAROLY KISS.
Pe 10 decembrie 1896 și 14 ianuarie 1897 JOSEPH ISZLAI, doctor a f ăcut radioscopii
ale feței, craniului și dinților la Clinica Stomatologic ă raportând observaiile sale Societ ății
de Matematică și Fizică și Societ ății Regale de Medicin ă.
Primele studii privind aplica țiile clinice ale razelor x s-au datorat lui ALEXANDER,
maghiar stabilit la Kezmarok-Slovacia.
Dintre oamenii de știință maghiari care au f ăcut cercet ări asupra radiaiilor x este
obligatorie men ționarea elitelor.
BELA ALEXANDER(1857-1916) maghiar stabilit în Germania, confecț ionează un
aparat radiologic folo sit pentru diagnostic și cercetare. În decembrie 1907 devine șeful
Institutului de Radiologie din Budapesta, iar în 1909 organizeaz ă o conferin ță în care ofer ă
detalii privind cercet ările sale asupra radiaiilor x. Tot în cadrul acestei conferin țe el afirm ă:
,,razele x pot ar ăta numai adevrul, dar cu proprii no ștri ochi trebuie s ă recunoaștem
adevrul”.
Pe 1 septembrie 1914 devi ne primul profesor unive rsitar din Ungaria.
El a fost întemeietorul a două instituții de radiologie construite în interval de doi ani: prima a
fost condusă de Thurzobanyai Elischer, a doua de Bela Kelen.
THURZOBANYAI ELISCHER ( 1875-1929), a fost conferenț iar și doctor la Clinica
Koranyi, iar în 1921 devine decan și președinte al Asocia ției Medicale din cadrul
Universit ății Debrecziner.
BELA KELEN, devine în 1909 șef al sec ției de radiologie la Inst itutul Ginecologic din
Budapesta. Studiile sale s-au orientat asupra trat amentului cancerul ui uterin prin
radioterapie. Din 1920 devine prof esor la Institutul de Fizic ă Radiologică .
JENÖ HOLZWARTH (1875-1922) studiaz ă medicina și se specializeaz ă în chirurgie.
Studiază leucemia și este primul care a tratat aceast ă boală folosind terapia razelor x. În
12

1916 devine profesor de chirurgi e. Moare în 1922, la vârsta de 48 de ani din cauza
expunerii la radia ții.
LASZLO RHORER, medic, devine în 1910 profesor de fizic ă medical ă la Academia
Veterinar ă din Budapesta. Studiaz ă radiologia pe animale iar în 1920 este numit șef al
secției de radiologie. În 1923 devine profesor de fizic ă medical ă și radiologie la
Universitatea Pecs.
RATKOCZY în 1943 introduce noț iunea de protec ție radiologic ă, face cercet ări asupra
radioterapiei lim fogranulomatozei și arată importan ța radiologiei în cadrul stomatologic.

2.1.3. AUSTRIA

În aceast ă țară radiologia a început odat ă cu cursurile postdoctorale de calificare la
Facultatea de Medicin ă a Universit ății Viena, care au ap ărut în revista Pr o memoriam care
au fost scrise de KIENBÖCK și HOLZNECHT. Au mai ed itat o carte împreun ă intitulată:
Radiologia – o disciplin medi cal special în care afirm c ă: ,,Motivul pentru care a fost scris
este acela c ă fiecare medic singur în acest domeniu trebuie s ă se bizuie pe educaț ia sa
autodidact ă datorită lipsei de educa ție din școală ”. Angajarea medicilor a fost desemnat ă
pentru munca radiologic ă numai o scurt ă perioadă de timp f ără a i se fi permis s renun țe la
munca clinic ă.
FREUND, un vechi prieten a fo st primul terapist care a aplicat Venia legendi în
dermatologie (1901) și care i-a ajutat s ă aplice cursurile postuniversitare în radiologie.
Munca lor nu a rmas f ără rspuns. Astfel Wagner-Jauregg i-a recomandat în 1904 pe
Freund, Holznecht și Kienböck, ministrului s ănătății.
Ca urmare, Holznecht a devenit asistent cercet ător la Spitalul Universitar Medical și a
primit o camer ă în care a instalat un aparat radiologic. Moartea lui St öckl (1902) îi deschide
calea spre afirmare. Se mut ă la centrul de radiologie de la Spitalul General Dermatologic
din Viena unde îl avea ca șef pe LANG.
În 1904 î și dă doctoratul iar în mai 1905 devine șef al sec ției de radiologie. În activitatea
sa a acordat o aten ție special ă diagnosticului și terapiei cu raze x. P entru el: ,,Un film este
ca o carte potal a unei c ălătorii complete”. Din activita tea sa se poate meniona :
>Editeaz ă Diagnosticul cu raze x asupra toracelui(1901).
13

>Dezvolt ă cromoradiometrul și scrie câteva lucr ări în care arat ă importan ța terapiei
cu raze x (1902).
>A introdus no țiunea de unitate holznecht pentru doze speciale de raze x.
>A studiat tractul gastro-intestinal.
>În colaborare cu G.KAISER, mentorul s ău, a scris o lucrar e despre statutul
radiologiei, posibila vizualizare în interiorul stomacului cu ajutorul unui amestec opac de
Bismutum subnitricum lucr are ce nu a fost publicat ă niciodată.
Unul dintre asistenii lui Holznecht a fost HAUDECK renumit pentru descoperirea ni șei
care îi poart ă numele.
Datorită activității lor în mediu cu radia ții, Holznecht și Freund s-au îmbolnvit de cancer.
E i a u î n c e r c a t s ă-și trateze propriile carcinoame cu ajut orul radioscopiei, fiind în acela și
timp pacien ți și terapeu ți.
Alți pionieri de la școala Holznecht au fost: Fritz Pordes, Karl Presser, Alfred
Jungmann, Georg Polizer, Fritz Ei sler, Felix Fleishner, etc.

2.1.4. BELGIA

Cele mai premature și evidente aplica ții ale razelor x au fost pentru depistarea
fracturilor ș i dislocațiilor.
F. DWELSHAUVERS-DERY fizician la Liege a încercat s ă găsească o metodă de
vindecare a fracturilor utilizând radiolog ia. Astfel, pe 15 ianuarie 1986 a f ăcut radiografia
unui col femural rupt în care a ar ătat că cele dou ă fragmente de os rupt sunt aliniate.
Metoda s-a dovedit eficace deoarece a permis localizarea cu precizie a fracturilor f ără să
fie necesar ă îndeprtarea bandajelor.
F.RICHARD a fost chimist. Fascina ți de razele x, oamenii de știință ai vremii au
încercat s ă le gseasc ă utilitatea folosindu-le la scar ă tot mai larg ă. Astfel, pe 20 februarie
1896, chimistul F. Richard a scris în revista Clinica, rezult atul primelor experimente
efectuate în laboratorul de fizic ă al Universit ății din Bruxelles, experimente în care a folosit
o spirală Ruhmkorff și a obinut o radiografie a mâinii sale . Timpul de expunere a fost de 40
de minute iar distan ța față de tubul Crookes de 20 cm.
14

DUYSE DE GHENT a g ăsit utilitatea radiologiei în o ftamologie prin lucrarea sa
intitulată Aplicațiile radiațiilor x în chirurgia ocular ă. A făcut cercet ări pe ochi de iepure. Într-
una din observa țiile sale spunea:
,,Să obții o imagine a unui obiect metalic aflat într-un ochi uman este necesar doar
să plasezi piesa filmului fotograf ic în jurul colurilor sub pleoap ă și să trimiți o rază x din
partea temporală . Se pare c ă rezultatele sale nu au fost pe deplin satisfctoare, metoda a
fost reintrodusă de olandezi, 25-30 de ani mai târziu și considerat ă mare descoperire.
J.DE NOBELE-GHENT a f ăcut cercet ări asupra disloca țiilor congenitale de șold.
Rezultatele ob ținute le-a publicat în Analel e Societii Medicale Gand.
El a observat dermatite cauzate de radia ții x la un tân ăr care a fcut o demonstraie de
radioscopie plasându-i mâna pe ecran.
J.BOINE, după terminarea facult ății se orienteaz ă spre ortopedie. Viziteaz ă mai
multe universit ăți străine dar în Berlin îi descoper ă pasiunea pentru radiologie. A lucrat
foarte mul ți ani cu radia ții x și a murit de pleurezie.
C.LOMBARD, a lucrat câiva ani la Brux elles ca fizioterapeut. Se retrage în orașul s ău natal
și intră în domeniul radiodiagnosticii și radioterapiei. După Primul R ăzboi Mondial apar
primele semne ale unei radiod ermite severe, boala a evoluat rapid iar în 1926 trei degete
de la mâna stâng ă i-au fost amputate. A murit din c auza unei boli hematologice în 1934.
A. MORLET, fizician, absolvent al Universit ății din Bruxelles 189 6. La Antwerp se
angajeaz ă în radioterapie. Munca în mediu cu radia ții x îi cauzeaz ă apariția unor leziuni la
nivelul mâinilor. Leziunile se transform ă în cancer care a evoluat rapid cu metastaze. A
murit în 1932 fiind premia t cu Legiunea de Onoare și Medalia de Aur a Fundaiei Carnegie.

2.1.5. FRANȚ A

TOUSSAINT BARTHELEM Y, doctor, s-a n ăscut în Nancy(1850), a urmat școala
primară din Metz și a studiat medicina la Paris devenind asistent al profesorului Fournier.
Ca medic, a studiat profilaxi a bolilor venerice. Ziarul de 7 ianuarie 1896 Die Frankfurter
Zeitung i-a atras în mod deosebit aten ția prin anun țul făcut asupra descoperirii lui Röntgen.
A reprodus experimentul ma i întâi singur, apoi împreun ă cu dr.Paul Oudin, Claude Bernard
și D`Arsonval realizând împreună 7 proiecte despre curentul de înalt ă frecvență.
15

OUDIN este cunoscut ca fiind inventatorul rezonatorului și primul om din lume care
a plasat un radio în vârful Tu rnului Eiffel, a fost propus ca șef al Colegiului de Medicin ă din
Franț a. Împreună cu Barthelemy a studi at lucrarea de dizerta ție a lui Röntgen și a reprodus
faimosul experiment, fiind premiat cu Premiul Montyon.
BARTHELEMY a studiat lucrarea de dizerta ție a lui Röntgen și a reprodus experimentul.
Împreună cu Oudin în 1896 au fost premia ți cu Premiul Montyon pent ru eforturi depuse la
popularizarea radiolgiei. Bineîneles c ă Franț a este cunoscut ă mai ales datorit ă unor oameni de știință celebrii ca:
Pierre și Marie Curie, Henri Becquerel, Iréne și Joliot Curie, etc.

16

3. Tehnicile din domeniul Radiologiei și utilitatea lor în practica
medicală
3.1. Radiografia clasic ă

Radiografiile sunt ob ținute prin transmiterea radia țiilor Roentgen printr-un segment
al organismului pacientului într-un dispozitiv fotografic unde se produce imaginea. Tehnicile
clasice au ca și rezultat imagini impregnat e cu argintiu, în funcț ie de cantitatea de radia ție
pe care o absoarbe țesutul radiografiat. Radia țiile ce nu sunt absorbite de c ătre țesut
impregneaz ă un film care ulte rior developat relev ă conturul țesutului examinat. Aceast ă
tehnică a fost singura disponibil ă în primii 50 de ani de existen ță a specialit ății, iar datorit ă
disponibilit ății, costului redus și timpului scurt de ob ținere a rezultatelor, reprezint ă adesea
tehnica imagistică de primă linie și în zilele noastre.
O variant ă mai modernă a acestei tehnici este radiografia digital ă, în care filmul
este înlocuit de o serie de senzori care transform ă semnalul recepț ionat în informaț ie
digitală, ulterior afi șată pe un ecran.
3.2 Fluoroscopia

Fluoroscopia și angiografia sunt aplica ții speciale ale radioimagisticii, în care un
ecran fluorescent și un tub intensificator al imaginii sunt conectate unui sistem de redare a
imaginii în timp real cu circuit închis[6]. Aceasta permite monitori zarea în timp real a
țesuturilor în mi șcare și intensificarea clarit ății imaginii prin ut ilizarea unor substan țe de
contrast. Substan țele de contrast sunt de regul ă administrate per os sau intra-venos pentru
a investiga forma și funcția vaselor sangvine, tractului gastr ointestinal sau genitourinar. În
prezent cele mai folosite substan țe de contrast sunt Bariul sub form ă de BaSO 4 administrat
oral sau intrarectal pentru invest igarea tractului gastro-intestinal și Iodul, în multiple forme,
administrat oral, intrarectal, intravenos sau intraarterial. Aceste substan țe absorb radia țiile
Roentgen și sunt foarte utile în observarea în timp real a proceselor dinamice din
organismul uman, cum ar fi peris taltica tractului digestiv sau fluxul sangvin arterial sau
venos.

17

3.3 Radiologia interven țională

Radiologia interven țională este o subspecialitate a R adiologiei în care proceduri
medicale minim invazive sunt efectuate sub ghidaj imagistic. Unele tehnici au scop
diagnostic, cum ar fi angiografia , în timp ce altele sunt folosite în scopul tratamentului, cum
ar fi angioplastia.
Conceptul de baz ă din spatele Radiologiei interven ționale este acela de a
diagnostica și trata o patologie cu cea mai puț in invaziv ă tehnică posibilă. Radiologii
intervenționiști diagnosticheaz ă și trateaz ă o gamă largă de patologie, incluzând stenoze
de arteră renală , aplicarea de stenturi biliare, interven ții la nivel hepatic, aplica ții de tuburi
de gastrostom ă, etc. Toate aceste proceduri se fac prin utilizarea unor trocare și catetere
prin ghidaj imagistic. Pr in minimizarea traumatiz ărilor chirurgicale, interven țiile periferice
reduc rata infec țiilor nosocomiale și perioadele de recuperare, respectiv internare a
pacienților. În Statele Unite, pentru a dobândi calificarea în Radiologie Interven țională , un
absolvent al facult ății de Medicin ă trebuie s ă parcurgă un reziden țiat de 5 ani în domeniul
Radiologiei, urma ți de încă 2 ani de supraspecializare[7].
3.4. Tomografia computerizat ă

Imaginile de tomografie computerizat ă (CT) utilizeaz ă radiaț ii X alături de algoritmi
de calcul pentru a ob ține secțiuni ale organismului[4]. În tomografia computerizat ă un
generator de radia ții Roentgen plasat transvers al de un detector de radia ții X într-un
dispozitiv în form ă de inel, se rotesc în jurul pacientului, producând o sec țiune transversală
generată digital numit ă tomografie. CT-urile se fac în pl an axial, fapt pentru care imaginile
în alte planuri nu se pot ob ține decât prin reconstruc ție computerizat ă. Pentru o calitate cât
mai mare a detaliilor anatomice din imaginea de CT se asociaz ă substan țe de
radiocontrast. De și radiografiile pot fi ob ținute la o rezolu ție spațială mai mare, tomografiile
pot detecta varia ții mai subtile a intensit ății radiațiilor. Cu toate acest ea, în cazul CT-ului
pacientul este expus la mai multe radia ții ionizante decât în cazul radiografiilor.
18

Pentru o expunere mai redus ă, se poate utiliza CT-ul spiralat. Acesta folose ște 8,
16, 64 sau mai mul ți detectori în timp ce pacientul este deplasat prin raza de radia ții
ionizante. Dac ă în acest timp se administreaz ă substan ță de contrast intravenos, prin
reconstruc ție computerizat ă se pot reda imagini tridimensio nale de foarte mare detaliu a
diferitelor ramuri vasculare (de exemplu carotid ă, artere cerebrale, artere coronare).
Tomografia computerizat ă a devenit examenul paraclinic de elec ție în cazul a o
varietate de urgen țe medicale, cum ar fi hemoragiile cerebrale, embolismele pulmonare,
disecțiile de aort ă, apendicitele, diverticulitele și obstruc țiile renale litiazice.
Dezvoltarea tehnologiei în cazul tomografiei computerizate vizeaz ă reducerea
timpurilor de examinare și creșterea rezolu ției imaginilor ob ținute, fapt pentru care utilitatea
acestei proceduri radiologice în si stemul medical este în continu ă creștere.
Primul aparat CT viabil comercial a fost inventat de Sir Godfrey Hounsfield la EMI
Central Research Labs, Marea Britanie în 1972. Sursa de finan țare pentru acest proiect a
fost profitul adus de drepturile de distribu ție asupra muzicii forma ției The Beatles pe care
compania EMI le de ținea[6],[7],[8],[9]. Sir Houndsfield și Alan McLeod McCormick au primit
Premiul Nobel în Medicin ă în 1979 pentru inven ția lor.
3.5. Ultrasonografia

Ultrasonografia medical ă se folose ște de unde sonore de frecven ță înaltă pentru a
vizualiza structurile de țesut moale din organism în timp real. Cu toate c ă nu se folosesc
radiaț ii ionizante, dezavantajul aceste i proceduri imagistice este c ă rezultatul depinde de
compenten ța examinatorului. Ultrasonografia mai este limitat ă de incapacitatea acesteia de
a reda imagini ale componentelor aerate (anse intestinale, plă mâni) sau osoase.
Primele imagini ultrasonografice au fost statice și bidimensionale, dar cu ajutorul
tehnologiei din zilele noastre, reconstruc țiile tridimensionale pot reda imagini urm ărite în
timp real, fapt pentru care imaginea devine tetradimensional ă.
Datorită faptului c ă ultrasonografia nu folose ște radiaț ii ionizante, spre deosebire de
radiografie, tomografia computerizat ă și medicina nuclear ă, aceasta este considerat ă cea
mai puțin nocivă examinare. Din acest motiv, aceast ă tehnică are un rol foarte important în
19

domeniul imagisticii obstetr icale. Dezvoltarea anatomic ă fetală poate fi evaluat ă foarte
eficient și permite diagnosticul timpuriu al multiplelor anomalii.
De asemenea, examinarea ecografic ă periodic ă permite monitorizarea dinamic ă a
modificărilor anatomice a diferitor organe, aspec t foarte important în cazul pacien ților
bolnavi cronic, pacientelor cu patologie perinatal ă sau pacientelor cu gesta ție multipl ă.
Ultrasonografia Doppler eviden țiază fluxul unui fluid și direcția acestuia într-un
compartiment, fapt ce face aceast ă tehnică foarte util ă în monitorizarea vasculopatiilor
periferice, evaluarea în dinamic ă a func țiilor cordului, valvelor și vaselor mari. De
asemenea este foarte util ă în diagnosticul precoce al stenozelor arterelor carotide,
trombozei venoase profunde, permi țând profilaxia accidentelor vasculare cerebrale,
infarctelor miocardice și emboliilor pulmonare.
O altă utilitate a ecografiei este ghidajul unor interven ții precum punc ții și biopsii. De
asemenea, aceast ă tehnică imagistic ă se folose ște în triajul pacien ților din cadrul
traumatologiei, pentru a evidenț ia cazurile de hemoperitoneu sa u rupturi de organe (ficat,
splină, rinichi), cazuri care necesit ă interven ție chirurgical ă de urgen ță.
3.6. Rezonan ța magnetic ă nucleară

Rezonanț a magnetic ă nuclear ă utilizeaz ă câmpuri magnetice puternice pentru a
alinia nucleii atomil or de Hidrogen din țesuturile organismului, apoi cu un semnal radio
modifică axa de rota ție a acestora și recepționează frecven ța undei radio generat ă în
momentul în care nucleii respectivi revin la starea lor ini țială.
Semnalele radio sunt recep ționate de o serie de diode plasate lâng ă zona de
interes, cu rol de antene. Avantajul aces tei tehnici este posibilitatea de a ob ține imagini în
plan sagital, frontal, axial și oblic cu o calitate foarte mare, f ără a fi necesar ă reconstruc ția
computerizat ă. De asemenea, imaginile RM redau cel mai bun contrast la nivelul țesuturilor
moi, dintre toate tehnicile imagistice. Odat ă cu progresul științific în ceea ce privește viteza
de analiz ă și rezolu ția imaginilor, al ături de dezvoltarea algoritmilor și aparaturii de
reconstruc ție tridimensional ă, rezonan ța magnetic ă nuclear ă a devenit o unealt ă
indispensabil ă în domeniul radiologiei musculoscheletale și neuroradiologiei.
20

Un dezavantaj al acestei tehnici îl prezint ă faptul că pacientul trebuie men ținut în
poziție fixă pentru un timp îndelungat într-un spa țiu restrâns și zgomotos în timp ce sunt
obținute imaginile. 5% dintre pacien ții examina ți suferă de claustrofobie suficient de sever ă
pentru a fi necesar ă întreruperea examin ării.
Imaginile RMN sunt cele mai ut ile la nivelul creierului, mă duvei spin ării și sistemului
musculoscheletal. Contraindica țiile acestei proceduri se refer ă la pacien ții cu pace-maker,
implanturi cohleare, implanturi metalice și anumite tipuri de clip-u ri pentru anevrisme.
Posibile direc ții de dezvoltare în acest domeniu sunt reprezentate de imagistica RM
funcțională , RMN cardiovascular și terapia interven țională ghidată prin RM.
3.7. Medicina nuclear ă

Imagistica din domeniul medicinii nucleare implic ă administrarea de substan țe
radiofarmaceutice cu o afinitate pentru anumite ț esuturi din organism . Cele mai comune
substanțe folosite sunt Techne țiu 99, Iod 123, Iod 131, Galiu 67 și Thaliu 201. Aceast ă
tehnică este folosit ă pentru a evalua anumite patologii sp ecifice la nivelul inimii, pl ămânilor,
tiroidei, ficatului, vezicii biliare și oaselor. De și detaliile anatomice ale imaginii sunt limitate,
medicina nuclear ă este util ă în eviden țierea proceselor fiziologice ce au loc la aceste
nivele. Astfel pot fi m ăsurate printre altele, func ția excretorie renală , iodocaptarea tiroidiană
sau fluxul sangvin la nivel miocardic.
Mecanismul acestei tehnici se bazeaz ă pe detectarea radia țiilor emise de markerul
administrat și afișarea acestui rezultat sub form ă de imagine. Cu reconstruc ție
computerizat ă, imaginea poate fi afi șată în plan sagital, axial și frontal. Simultan cu
examinarea din cadrul medici nii nucleare, poate fi suprapus ă și o computer-tomografie,
pentru a putea fi coroborat e rezultatele interpretă rii fiziologice cu cele ale anatomiei
organului examinat.
Tomografia bazat ă pe emisie de pozitroni (PET-scan) este o procedur ă a medicinii
nucleare. Se utilizeaz ă procese fizice care implic ă două unde de radia ție gamma cu
sensuri opuse. Acestea vor fi capt ate concomitent cu scopul de a îmbun ătăți rezoluția. În
cadrul acestei investiga ții paraclinice, pacientul ui i se administreaz ă intravenos o substan ță
radioactiv ă și activă metabolic, cel mai adesea Fludeox iglucoza (18F). Aceasta emite
21

radiaț ii captate ulterior de c ătre aparat, producând astfel imagini pe mai multe planuri.
Substanț a se acumuleaz ă la nivelul țesuturilor cele mai active metabolic, cum ar fi celulele
canceroase. Imaginile PET pot fi asociate cu imagini de tomografie computerizat ă pentru a
evidenția substratul anatomic, astfel crescând acurate țea diagnosticului.

22

4. Noțiuni de sociologie

Lucrarea de fa ță se bazeaz ă pe interpretarea r ăspunsurilor studen ților Facult ății de
Medicină din cadrul Universit ății de Medicin ă și Farmacie “Iuliu Ha țieganu” Cluj Napoca la
o serie de întreb ări din cadrul unui chestionar, și transpunerea acestora în rezultate
concrete cantitative și interpretabile.
În ajutorul acestui demers vine știința care se ocup ă cu studiul descrierii structurii și
fiziologiei societ ății, relațiilor interumane în cadrul grupurilor sociale precum și al institu țiilor
dintr-o societate dat ă, și anume sociologia[5].
În interpretarea cantitativ ă sociologic ă intervin urm ătorii pași:
1) Se porne ște de la o teorie
2) În baza acelei teorii se emite o ipotez ă
3) În baza ipotezei se elaboreaz ă un plan de cercetare
4) În cadrul acelui plan se definesc etaloane și unități de măsură
5) Ținând cont de etaloane și unități de măsură se stabilesc criterii de selec ție
6) În func ție de criteriile de selec ție se aleg loturile reprezentative cercetă rii
7) Se aplic ă planul de cercetare lotului
8) Se centralizeaz ă informația
9) Se analizeaz ă informația
10) Se trag concluziile
11) Se rezum ă, redactează și exprim ă concluziile trase
Acești 11 pa și reprezint ă procesul ideal. De și rar aplicabil, acest protocol reprezint ă
punctul principal de început pentru orice demers de stabilire a leg ăturilor între premise
sociologice.
Cu toate acestea, oricât de specific ă ar fi o ipotez ă, aplicabilitatea teor iei din spatele
procesului și planul de cercetare stabilit va varia și se va mula pe metodologia selec ției
lotului și pe modul de interpretare a corela ției cauză-efect.
23

Pe lângă procedura anterior menț ionată există varianta reducerii ipotezei la absurd, caz
în care se pune sub semnul întreb ării validitatea rezultat elor sub premisa c ă teoria este
corectă.
Indiferent de modul de aplicare a pa șilor men ționați, există o serie de elemente ce
necesită a fi definite și luate în considerare. Aceste elemente reprezint ă constituenț ii de
bază ai planului de cercetare.
Primul element este conceptul. Conceptele s unt piatra de temelie a teoriei elaborate și
reprezint ă punctele în jurul c ărora se desf ășoară cercetarea socială . Asemenea concepte
sunt aspecte abstracte ce definesc subiec ții selectaț i pentru studiu, cum ar fi clasa social ă,
orientarea social ă, identitatea spirituală , cultura, nivelul de educa ție, calific ările individuale
sau stilul de via ță.
Fiecare aspect reprezint ă o etichet ă atribuită individului și mediului s ău, care deș i
aparent irelevant ă, este semnificativă pentru cercetarea în cauz ă. Cu alte cuvinte,
conceptele sunt categoriile în care se organizeaz ă ideile și observa țiile.
Dintre conceptele men ționate, s-a omis coeficientul de inteligen ță. Aceasta se
datoreaz ă faptului c ă IQ-ul este o m ăsură a unui concept și nu un concept în sine.
Coeficientul de inteligen ță ajută la clasificarea subiec ților în func ție de un concept și anume
inteligența acestora.
Astfel urmeaz ă a se defini urm ătorul element, și anume m ăsura. Mă sura este utilă în a
delimita diferen ța dintre subiec ți, în func ție de conceptul dat. Deș i acest element nu este
util neap ărat în a delimita subiec ții care de exemplu î și agreează mediul de munc ă față de
cei care nu îl agreeaz ă, este foarte folositor în a delimita grupul de subiec ți care își
agreează mediul de munc ă foarte mult, fa ță de cei care îl agreeaz ă dar nu în aceea și
măsură.
Capacitatea de a cuantifica aceste aspecte face posibil ă interpretarea dinamic ă a
rezultatelor dea lungul timpului și corelarea acestora cu alte lucr ări.
Astfel, m ăsura asigur ă capacitatea de a estima corela țiile dintre concepte și în
consecin ță de a trage concluzii cât mai apr oape de realitate în ceea ce prive ște evoluț ia
acestora în timp. De ex emplu, prin astfel de studii se poate estima corelaț ia dintre nivelul
24

satisfacției la locul de munc ă al angaja ților și factorul de stres la care sunt expu și aceștia,
și în consecin ță modul în care ei vor reac ționa la schimb ări ale parametrilor ini țiali, cum ar
fi modific ări ale salariz ării sau orelor de munc ă.
Cu toate acestea, m ăsura este o func ție liniară. Cu alte cuvinte, valoarea m ăsurii crește
direct propor țional cu valoarea conceptului studiat.
Pentru concepte mai dificil de cuantificat se folosesc indicatorii. Un indicator reprezint ă
un parametru stabilit de c ătre cercet ător ca fiind o m ăsură a unui concept.
Indicatorii unui param etru pot fi direc ți sau indirec ți în raport cu conceptele pe care le
cuantifică.
Un exemplu elocvent de indicatori indirec ți sunt cei care definesc coeficientul de
inteligență. Acesta reprezint ă o serie de indicatori care cuantific ă o varietate de nivele de
dezvoltare ale inteligen ței. Media valorilor acestor indicatori reprezintă o măsură a
inteligenței.
Un indicator direct ar fi unul referitor la starea civilă a subiectului. Valoarea unui astfel
de indicator este mult mai semnificativ ă statistic decât valoarea unui indicator indirect
referitor la satisfac ția la locul de munc ă de exemplu. Astfel de parametrii necesit ă a fi
evaluați printr-o varietate de indicatori indirec ți ale căror valori necesit ă a fi codificate și
interpretate pentru a ob ține o măsură semnificativă statistic.
Astfel, caracterul de direct sau indirect nu poate fi atribuit definitiv unui indicator. Cu alte
cuvinte, o m ăsură directă a venitului unui subiect reprezint ă un indicator direct. Utilizarea
acestei m ăsuri alături de al ți indicatori pentru a evalua satisfac ția la locul de muncă a
subiectului face acel indicator s ă fie unul indirect pent ru parametrul evaluat.
Alegerea indicatorilor indirec ți pentru evaluarea unui parametru reprezint ă un pas foarte
important pentru elaborar ea planului de cercetare și depinde de experien ța și documenta ția
cercetătorului în domeniu și de evaluarea ini țială și cantitativ ă a fenomenului studiat.
Pentru o mai clar ă definire a m ăsurii unui concept prin folo sirea a multipli indicatori
indirecți se face referire la urm ătorul exemplu:
25

Westergaard et al. (1989) au efectuat un studiu referitor la efectele șomajului. Studiul a
constat în intervievarea a 378 de muncitori în domeniul metalurgiei care au fost trimi și în
șomaj în urma închiderii unei f abrici. Unul dintre obiectivele studiului a fost observarea
influenței șomajului asupra interesului muncitorilor în ceea ce prive ște metalurgia. Pentru a
cuantifica acest interes, autorii studiului au pus la dispozi ție muncitorilor un chestionar de
10 afirma ții și i-au rugat s ă plaseze pe o scar ă de la 1 la 7 m ăsura în care ei sunt de acord
cu acestea. Punctul inferior al sc ării semnifica “În totalitate de acord”, în timp ce punctul
superior semnifica “În dezacord total”. Scara dispunea de un punct de mijloc pentru a oferi
responden ților posibilitatea de a r ăspunde neutru. O asemenea scară de răspuns poart ă
numele de “Scar ă Likert”. Marea majoritate a studiilor de acest gen utilizeaz ă această
scară pe 5 trepte, mai degrab ă decât 7. Afirma țiile din chestionar au fost urm ătoarele:
1) Munca este necesar ă, dar rar pl ăcută
2) Deținerea unui loc de muncă nu este important pentru mine
3) Timpul acordat locului de munc ă pentru mine este luat din timpul acordat activit ăților
mai plăcute
4) Deținerea unui loc de munc ă este / a fost important ă doar pentru că
reprezenta/reprezint ă o sursă de venit
5) Mi-aș continua activitatea profesional ă chiar dacă aș fi câștigat o sum ă mare de
bani la loterie
6) Nu aș suporta să fiu nevoit s ă beneficiez de ajutor de șomaj
7) Aș prefera s ă muncesc chiar dac ă ajutorul de șomaj ar fi substan țial
8) M-aș plictisi dac ă nu aș munci
9) Cele mai importante lucruri în via ță mi s-au întâmplat la locul de munc ă
10) Orice sentiment de îndeplinir e pe care l-am avut în ul tima vreme a implicat locul
meu de munc ă
Una dintre concluziile trase de c ătre cercet ători a fost c ă răspunsurile responden ților nu
au variat în func ție de faptul c ă aceștia și-au găsit sau nu loc de munc ă după ce au fost
concediaț i.
Un aspect foarte important de luat în consi derare în cadrul studii lor sociologice este
faptul că un concept poate dispune de mai multe di mensiuni. Aceste dimensiuni sunt
definite de varietatea de caracteristici care definesc acel concept. Evaluatea acestor
26

caracteristici se bazeaz ă strict pe documenta ția științifică luată în considerare în studierea
conceptului în sine. Astfel, nu este obligatoriu ca indivizii evalua ți care ob țin punctaj mare
pe un indicator s ă obțină rezultate la fel de mari pe al ți indicatori. Cu toate acestea, în
majoritatea studiilor cantitative, m ăsurile se iau pe un singur indicator. Important este ca
rezultatul s ă fie valid și reprezentativ în raport cu conceptele studiate.[10]

27

II. Partea practic ă

28

Introducere

Scopul acestui studiu a fost s ă determine factorii care influen țează studenț ii în aceast ă
alegere și măsura în care studen ții consider ă Radiologia ca și o posibil ă opțiune.
Radiologia și Imagistica medical ă ocupă un loc situat la grani ța dintre clinic și paraclinic,
diagnostic și tratament. Pentru a cre ște atractivitatea acestei specialit ăți pentru studentul la
Medicină este necesar ă identificarea acelor aspecte pe care acesta le ia în considerare vis
a vis de Radiologie.
Pentru identificarea acestor aspecte, studiul s-a axat pe patru mari teme: Tipologia
studentului care opteaz ă pentru Radiologie ca și specialitate; Metode de a îmbun ătăți
actualul mod de predare și învățare a Radiologiei di n perspectiva studen ților; Metode de a
crește atractivitatea Radiologiei ca s pecialitate pentru viitorii medici și identificarea direc ției
de dezvoltare a acestei specialit ăți în viziunea studen ților.

29

5. Material ș i metodă
S-a efectuat un studiu transversal asupra unui lot de 849 de studen ți selecta ți aleator
din anii 3, 4, 5 și 6 ai Facult ății de Medicin ă din cadrul Universit ății de Medicin ă și Farmacie
“Iuliu Ha țieganu” Cluj Napoca. Pent ru efectuarea acestui st udiu, s-a aplicat studen ților un
chestionar de 27 de întreb ări, dintre care 25 au fost cu r ăspuns multiplu și două au fost cu
răspuns redac țional (figura 1). Întreb ările au fost construite s ub îndrumarea catedrei de
Psihologie din cadrul Universit ății “Babeș Bolyai” Cluj Napoca astfel încât s ă adreseze cele
patru probleme men ționate anterior.

Fig. 1 – exemplu de întrebare cu coeficient multiplu (num ărul 21.) și de întrebare cu
răspuns redacț ional (num ărul 22.) într-un extras din chestionarul utilizat
Chestionarele au fost distribuite la 140 de studen ți de anul 3, 183 de studen ți de
anul 4, 221 de studen ți de anul 5 și 250 de studen ți de anul 6.

fig. 2 – Distribu ția pe sexe a studen ților chestiona ți Distributia pe sexe
Feminin 69%
Masculin 31%
30

Studenții chestiona ți au fost împ ărțiți în trei mari categorii: Un grup de studenț i care
nu au studiat Radiologia – în num ăr de 221, un grup de studen ți care au studiat Radiologia
constituit din 471 de subiec ți și un grup de 102 de studen ți chestiona ți odată înainte de a
studia Radiologia și a doua oar ă după terminarea primului modul de Radiologie.
Răspunsurile studen ților au fost centraliz ate utilizând programul Microsoft Excel într-
un tabel constiutit din 92 de coloane și 900 de rânduri. Fiecare rând corespunde
răspunsurilor unui student indivi dual. Pentru codificarea r ăspunsurilor cu coeficient multiplu
s-a utilizat câte o celul ă pentru fiecare variant ă de răspuns bifat ă sau nu în func ție de
opțiunea studentului.

An Sex Varsta Q1A1 Q1A2 Q1A3 Q2A1 Q2A2 Q2A3 Q2A4 Q2A5
4 F 23 DERMA OFTA ATI X X
Fig. 3 – Exemplu de introducere a raspunsurilor unui student în baza de date.

După cum se observ ă în figura 2, întrebarea num ărul 2 (Q2) este cu coeficient
multiplu și are 5 variante de r ăspuns de la A1 pân ă la A5. În cazul de fa ță, pe chestionar s-
au bifat r ăspunsurile 2 și 4.
Pentru interpretarea descriptiv ă a unui rezultat s-a observat num ărul de bif ări
prezente pe coloana aferent ă unei întreb ări analizate. Pentru observarea rela țiilor de
interdependen ță între parametrii studia ți, s-au efectuat teste Hi-p ătrat cu ajutorul
programului Epi-Info.
Pentru interpretarea r ăspunsurilor la întreb ările redac ționale s-au selectat
răspunsurile cu cea mai mare frecven ță. Acestea vor fi men ționate la capitolul Rezultate.
De asemenea, la centralizarea r ăspunsurilor la prima întrebare care se refer ă la
topul primelor trei op țiuni ca și variantă de specializare, fiecare spec ialitate a fost codificat ă
după cum urmeaz ă în tabelul II. Această codificare a fost util ă interpret ării statistice
deoarece a permis num ărarea cu u șurință a studen ților ce își doresc o anumit ă specialitate
și consecutiv calcularea cât mai exact ă a ponderii unei anumite specializ ări în lista de
preferințe a studen ților Facult ății de Medicin ă din Cluj Napoca.
31

Nume specializare Cod specializare
Alergologie si imunologie clinica ALERG
Anestezie si terapie intensiva ATI
Boli infectioase INFECT
Cardiologie CARDIO
Dermatovenerologie DERMA
Diabet zaharat, nutritie si boli metabolice DIABET
Endocrinologie ENDO
Gastroenterologie GE
Genetica medicala GENETICA
Geriatrie si gerontologie GERI
Hematologie HEMA
Medicina de familie MF
Medicina de urgenta URG
Medicina interna INT
Medicina muncii MM
Nefrologie NEFRO
Neonatologie NEON
Neurologie NEURO
Neurologie pediatrica NEURO
Oncologie medicala ONCO
Pediatrie PEDI
Pneumologie PNEUMO
Psihiatrie PSIHI
Radioterapie RADIO
Recuperare, medicina fizica si balneologie BALNEO
Reumatologie REUMA
Chirurgie cardiovasculara CCV
Chirurgie generala CG
Chirurgie orala si maxilo-faciala BMF
Chirurgie pediatrica CPED
32

Chirurgie plastica-microchirurgie reconstructiva CP
Chirurgie toracica CT
Chirurgie vasculara CV
Neurochirurgie NCH
Obstetrica-ginecologie GINE
Oftalmologie OFTA
Ortopedie si traumatologie ORTO
Otorinolaringologie ORL
Urologie URO
Anatomie patologica MORFO
Epidemiologie EPID
Medicina de laborator LAB
Medicina legala LEGALA
Radiologie-imagistica medicala RADIO
Sanatate publica si management SP
Farmacologie clinica FARMA
Geriatrie si gerontologie GERI
Tabel II – Codificarea specializ ărilor medicale utilizată în centralizarea datelor culese

Chestionarul a conț inut urmă torii itemi:
Datele de identificare a student ului – acestea vizând anul de studiu, seria, sexul și
vârsta; Topul primelor trei opț iuni pentru specializare – cu r ăspuns redac țional ulterior
codificat la introducerea în tabel;
O întrebare despre aspectele luate în considerare la alegerea specializ ării –
întrebare cu r ăspuns multiplu unde studen ții puteau alege între aspectul financiar, volumul
de munc ă, posibilit ăți de cercetare, pasiune și perioada de preg ătire;
S-a observat m ăsura în care studen ții doresc s ă interacț ioneze cu pacien ții în
viitoarea lor specialitate at ât printr-o întrebare în care se cuantifica aceast ă măsură de la 1
33

la 5, cât și prin evaluarea m ăsurii în care ar alege sau nu radiologia ținând cont de acest
aspect. S-a procedat la fel în ceea ce prive ște aspectul financiar și volumul de munc ă.
Pentru a identifica tipolog ia studentului care opteaz ă pentru Radiologie ca și
specialitate, s-au pus întreb ări referitoare la motivul pentru care acesta a ales facultatea de
Medicină, notele luate pe parcursul anilor, înclina ția sa că tre teorie sau c ătre practic ă în
general și calitățile pe care consider ă că le posed ă și îl fac potrivit pentru aceast ă
specialitate.
În ceea ce prive ște opinia studen ților despre metode de a îmbun ătăți procesul
educaț ional, ace știa au fost chestiona ți despre tr ăsăturile pe care consider ă că trebuie s ă
le posede un profesor bun și măsura în care îi influenț ează prestația cadrelor didactice. De
asemenea au fost întreba ți despre modul ideal de desf ășurare a activit ății didactice în
cazul Radiologiei. Aici au avut de ales între predominanț a cursurilor, prezentă rilor practice
interactive sau activit ății în clinic ă.
A treia tem ă, și anume opinia studen ților despre care ar fi mijloacele de a cre ște
atractivitatea Radiologiei ca și specialitate, a vizat identifi carea sub-domeniilor Radiologiei
și Imagistice cele mai atractive și motivele pentru care ar alege sau nu Radiologia.
Un alt aspect evaluat a fost direc ția în care studenț ii consider ă că Radiologia ca
specialitate ar trebui s ă evolueze. Pentru aceasta, au fost puse întreb ări referitoare la
viitorul Radiologiei – fie el înspre dezvoltarea unor tehnici mai performante de diagnostic și
tratament, fie înspre cre șterea disponibilit ății tehnologiei deja exis tente. De asemenea
studenț ii au fost chestiona ți în legătură cu gradul de inovativitate pe care îl consider ă că îl
are Radiologia.

34

6. Rezultate și discuții aferente

6.1. Tipologia st udentului care opteaz ă pentru Radiologie ca și specialitate

Primul aspect care a fost eviden țiat, a fost propor ția studen ților care î și doresc
radiologia ca și specialitate din totalul de studen ți chestiona ți.

0102030405060
anul 6 anul 5 anul 4 anul 3Vor Radiologie
Vor Radiologie

Fig. 4. Distributia pe ani a studentilor care consider ă Radiologia ca și posibil ă
specialitate.

Dup ă cum se observă în graficul din figura 4, num ărul studen ților ce și-ar dori o
carieră în Radiologie este semnificativ mai mare în anii terminali, fa ță de cei din anii 3 și 4.
Din aceast ă cauză s-a ridicat problema m ăsurii în care studiul Radiologiei influen țează
alegerea carierei. Aceast ă evaluare a necesitat un test Hi-p ătrat pentru a observa corela ția
dintre studiul Radiologiei și alegerea Radiologiei ca specialitate.
35

Fig. 5 – graficul de eviden țiere a corelaț iei dintre studiul Radiologiei și alegerea unei cariere
în domeniul Radiologiei

După cum se observă în graficul din figura 5, num ărul studen ților care au studiat
Radiologia și își doresc o carier ă în domeniu – eviden țiat prin componenta albastr ă a
coloanei din dreapta, este semnific ativ mai mare decât cel al studen ților care nu au studiat
materia și își doresc o carier ă în domeniu, eviden țiat prin componenta albastr ă a coloanei
din stânga. De asemenea, valoarea lui p este sub 0,05, fapt pentru care cele dou ă aspecte
sunt interdependente.
Următorul aspect care a fost evaluat este m ăsura în care raportul munc ă/venit din
domeniul Radiologiei atrage studen ții către aceast ă carier ă.
36

Fig. 6 Interdependen ța dintre atractivit atea raportului munc ă/venit din domeniul Radiologiei
și alegerea Radiologiei ca și carieră

Pentru a evalua acest parametru, s-a f ăcut referire la grupul de 247 de studen ți care
au studiat Radiologia și o au ca și una din primele 3 op țiuni de carier ă – figura 5 – a se
observa componenta albastr ă a coloanei din dreapta.
În figura 6 se observ ă interpretarea testului hi-p ătrat efectuat pentru a eviden ția
această corelație. Pe coloana din stânga este reprezentat procentul studen ților care
agreează raportul munc ă/venit al unui radiolog, în timp ce pe cea din dreapta este
reprezentat procentul studen ților care nu îl agreeaz ă. Coloanele albastre reprezint ă
procentul studen ților care au bifat op țiunea “financiar” în momentul în care au fost întreba ți
ce aspecte iau în considerare în alegerea cari erei. Coloanele ro șii reprezint ă procentul
studenț ilor care nu au bifat aceast ă opțiune. Corela ția dintre cele dou ă aspecte este
demonstrat ă de valoarea lui p mai mic ă decât 0,05.
37

Un alt factor determinant pentru alegerea Radiologiei ca și carieră evaluat a fost
percepț ia studen ților asupra interacț iunii medic – pacient din acest domeniu.

Fig. 7 – Corela ția dintre interesul față de interac țiunea medic pacient și influen ța acesteia
asupra op țiunii Radiologie ca și specialitate în cazul celor 454 de studen ți care nu
consider ă Radiologia ca f ăcând parte din topul primelor 6 optiuni.

După cum se observ ă în figura 7, 68.1% dintre studen ții care nu î și doresc o carier ă
în domeniul Radiologiei, au ca și motiv lipsa interac țiunii cu pacien ții, față de un procent de
31,9% care fac parte din acest grup pentru alte motive. Prezen ța acestei corelaț ii este
demonstrat ă de testul hi-p ătrat reprezentat grafic în figura de mai sus, cu valuarea lui p mai
mică decât 0,05.
38

În ceea ce prive ște evaluarea influen ței lipsei interac țiunii medic pacient asupra
celor care au ales Radiologia, s-a f ăcut din nou referire la r ăspunsurile celor 247 de
studenț i care au studiat și au ca și una din primele trei op țiuni aceast ă specializare.

Fig. 8 Corela ția dintre interesul fa ță de interac țiunea medic pacient și influen ța acesteia
asupra op țiunii Radiologie ca și specialitate în cazul celor 247 de studen ți care au studiat
Radiologia și o consider ă ca o posibil ă specialitate

După cum se observ ă în figura 8, exist ă un procent foarte mic de studen ți care ar
alege Radiologia ca și domeniu de specializare datorit ă faptului c ă ei îl consider ă un
domeniu în care nu se interac ționează cu pacien ții (componenta ro șie a coloanei din
dreapta). Cu alte cuvinte, de și cei 247 de studen ți consider ă că interacțiunea cu pacien ții
un aspect important într-o carier ă medical ă, totuși ar alege o carier ă în radiologie pentru
alte motive. p=0.00012
39

Din aceast ă cauză, urmă torul pas a fost identificarea factorilor care i-ar atrage pe
studenț i înspre aceast ă specialitate.
S-a evaluat nivelul de interes pe care îl prezint ă posibilit ățile de cercetare în
domeniul Radiologiei. Pentru aceasta s-a f ăcut referire la grupul A, adică grupul celor 247
de studenț i care au studiat Radiologia și sunt interesa ți de o posibil ă carieră în acest
domeniu.

Fig. 9. – Corela ția dintre interesul studen ților în domeniul cercet ării și interesul studen ților
în domeniul Radiologiei

După cum se poate observa în figura 9, propor ția studen ților neinteresa ți de
cercetare dar totu și interesa ți de Radiologie din alte motive – reprezentat ă prin
componenta albastr ă a coloanei din dr eapta este covâr șitor mai mare decât celelalte
40

categorii introduse în grafic, și anume cei interesa ți de cercetare, respectiv cei interesa ți de
cercetare în domeniul Radiologiei . Cu alte cuvinte, posibilit ățile de cercetare nu sunt un
domeniu de interes general, cu atât mai pu țin în domeniul Radiologiei.
Următoarea problem ă ridicată a fost identificarea m ăsurii în care studen ții consider ă
că Radiologia li se potrivește ca și specialitate, fapt pentru care doresc o carier ă în acest
domeniu. Pentru a adresa aceast ă problem ă, studenții au fost ruga ți să identifice tr ăsăturile
pe care ei consideră că le posedă și consider ă că ar fi veleit ățile unui bun radiolog.

Astfel li s-a adresat o întrebare cu r ăspuns multiplu de unde puteau bifa una sau mai
multe din urm ătoarele variante:
– Imagina ție
– Gândire logic ă
– Spirit critic
– Spirit de echip ă
– Practic ă în detrimentul teoriei
– Teorie în detrimentul practicii

S-a acordat atentie specială ultimelor dou ă v a r i a n t e d e r ăspuns din mai multe
motive. În primul rând a existat scopul de a urm ări care din cele dou ă elemente (practica
sau teoria) sunt considerate mai importante pentru a practica aceast ă specializare cât mai
eficient. În al doilea rând, datorit ă faptului c ă aceste dou ă variante nu puteau fi bifate
simultan de c ătre acela și respondent, întrebarea respectiv ă folosea și ca o metod ă de a
filtra chestionarele valide și de a elimina chestionarele completate f ără a li se acorda
atenție, astfel diminuându-se consider abil coeficientul de eroare.

41

Fig. 10.1. Reprezentarea grafic ă a numărului de bif ări corespunz ător fiecă rei variante de
răspuns a întreb ării referitoare la calit ățile unui bun radiolog, r aportat la întreg lotul
chestionat.
În figura 10.1. se observ ă faptul că trăsătura cea mai bifat ă și deci cea mai
important ă în opinia studen ților pentru practica în domeniul Radiologiei este gândirea
logică – bifată de 627 de ori, urmat ă de imagina ție – bifat ă de 370 de ori. Aceste rezultate
se găsesc în grafic corespunzând coloanelor de la baza acestuia.
În ceea ce prive ște primele coloane – acestea co respunzând aleger ii teoriei în
detrimentul practicii, respectiv prac ticii în detrimentul teoriei, studen ții consider ă că practica
este cea mai important ă dintre cele dou ă elemente, cu 164 de bif ări în plus fa ță de teorie.
Pentru a insista asupra acestui aspect, studen ții au mai fost întreba ți despre factorii
care influenț ează calitatea muncii unui specialist în domeniul Radiologiei. Responden ții au
avut de ales între “cunoștiin țele teoretice”, “abilit ățile practice” și “dotarea tehnic ă”.
42

Calitatea muncii unui radiolog
cunoștiințe teoretice
abilități practice
dotare tehnic ă

Fig.10.2. – Reprezentare grafic ă a opiniilor studen ților cu privire la factorii care
influențează calitatea muncii unui radiolog

După cum se observă în figura 10.2., 60,34% dintre studen ții care au studiat
Radiologia, în num ăr de 575, consider c ă factorul cu cea mai mare influen ță asupra calit ății
muncii unui specia list în acest domeniu este experien ța practic ă în detrimentul
cunoștiințelor teoretice (7, 47%), respectiv dotă rilor tehnice (32,19%).
O ultimă problem ă tratată în cadrul acestei teme a fost mă sura în care studenț ii sunt
influențați de prestaț ia cadrelor didactice în alegerea specializ ării. Astfel s-a adresat o
întrebare referitoare la aceast ă problem ă, cu mai multe variante de r ăspuns și cu coeficient
simplu întregului lot de studenț i. Răspunsurile studen ților la aceast ă întrebare au fost
centralizate și ilustrate prin graf icul din figura 11.

43

Fig. 11 – Reprezentare grafic ă a răspunsurilor studen ților la întrebarea “În ce m ăsură crezi
că te poate influen ța prestația pedagogic ă a profesorului în alegerea specializ ării?”
După cum se poate observa în figur a de mai sus, 74% dintre to ți studen ții
chestiona ți au răspuns că sunt influen țați în mare m ăsură de presta ția cadrului didactic,
spre deosebire de cei 24% care se consider ă puțin influen țați, respectiv cei 2% care nu se
consider ă influențați deloc.
Atfel se face leg ătura cu urm ătoarea mare tem ă atinsă de studiul efectuat, și anume
dacă studenții sunt influen țați într-o foarte mare m ăsură de către presta ția cadrului didactic,
respectiv procesul educa țional, care ar fi metodele de a le îmbun ătăți.

44

6.2. Metode de a îmbun ătăți procesul educa țional în opinia studen ților

Pentru a scoate în eviden ță opinia studen ților despre procesul educa țional, în primul
rând li s-a adresat o întrebare referitoare la tr ăsăturile cele mai importante ale unui cadru
didactic.
Această întrebare a fost cu complement multiplu și a avut urm ătoarele variante de
răspuns:
“Care din urm ătoarele aspecte le apreciezi cel mai mult la un profesor?
– Comportamentul prietenos
– Activitatea științifică
– Talentul oratoric – Corectitudine în notare”

Fig. 12 – Reprezentarea grafic ă a răspunsurilor la întrebarea referitoare la calit ățile cele
mai apreciate ale unui cadru didactic

45

După cum se observ ă în figura 12, cele mai bifate op țiuni au fost “talentul oratoric” și
“corectitudinea în notare” . Cu alte cuvinte, în opinia studenț ilor, un profesor bun nu este
neapărat un profesor prietenos.
O altă problem ă ce a fost supus ă opiniei studen ților a fost cea a modului ideal de
desfășurare a activit ății didactice propriu-zise. Printr-o întrebare cu două variante de
răspuns, studen ții au fost chestionaț i dacă preferă să l i s e p u n ă la dispozi ție toate
materialele pentru a fi ulterior examinaț i – prin principiul de guided learning sau dac ă
preferă să fie puși în situa ția de a descoperi singuri informa țiile sub o ocazional ă
îndrumare, conform princi piilor de “self learning”.

Fig. 13 – Repr ezentare grafic ă a opiniilor studen ților despre modul ideal de desf ășurare a
activității didactice.
În figura 13 se observ ă că majoritatea (74%) studenț ilor chestiona ți preferă stilul
clasic educa țional și anume predarea materiei în întregime pentru a le fi ulterior verificate
cunoștiințele.
Luându-se în calcul acest rezultat, studi ul s-a concentrat ulterior pe opinia
studenț ilor cu privire la modalitatea ideal ă de desf ășurare a activit ății didactice în cadrul
stagiilor și cursurilor. Din cele 27 de întreb ări prezente în chestionar, 6 vizau r ăspunsuri cu
46

privire la predominan ța prezent ărilor practice, activit ății în clinic ă sau cursurilor în
activitatea didactic ă, modul ideal de desf ășurare a cursurilor și activit ăților practice,
consistenț a materiei predate și modul ideal de utilizare a cursului ca și material didactic,
toate în domeniul Radiologiei. La aceste întreb ări s-a ținut cont de r ăspunsurile celor 575
de studen ți care au studiat Radiologia, și anume studenț ii din anii 5 și 6 împreun ă cu
studenț ii din anul 4 chestiona ți după studierea acestui domeniu. R ăspunsurile au fost
centralizate și ilustrate în figurile de mai jos.

Modul ideal de desf ășurare a activit ății
didactice în Radiologie
Predominant cursuri
Predominant prezent ări
practice
Predominant activitate în
clinică

Fig. 14 Modul ideal de desf ășurare a activit ății didactice în Radiologie în opinia studen ților
care au studiat Radiologia.
Conform graficului din fi gura 14. 76.20% (componenta ro șie a graficului) dintre
studenț ii care au studiat Radiologia sus țin că activitatea didactic ă în domeniul Radiologie
ar fi ideal s ă se desfășoare predominant prin prezent ări practice, mai degrab ă decât cursuri
– cum susț in 6,03% (componenta albastr ă), respectiv activitate în clinic ă, precum ar
prefera 17,77%(com ponenta verde).
Următoarea problem ă tratată a fost cea referitoare la rolul pe care ar trebui s ă îl
joace cursurile de radiol ogie în procesul educa țional. Pentru a evalua acest aspect, li s-a
47

adresat studenț ilor o întrebare cu două variante de r ăspuns cu privire la utilitatea cursului.
Studenții puteau opta între a folosi curs ul ca principalul material de studiu sau ca un ghid la
care să facă referire.
Cursul de Radiologie în opinia studen ților
material principal de studiu
ghid de studiu

Figura 15. r ăspunsurile studen ților care au studiat Radiologia referitor la utilizarea ideal ă a
cursurilor de Radiologie
După cum se poate observa în figura 15, rezu ltatele acestui studiu descriptiv relev ă
faptul că 73,55% din cei 575 de studen ți care au studiat Radiologia sus țin că s-ar folosi de
cursul de Radiologie ca și de un ghid mai degrab ă decât de materialul principal de studiu,
spre deosebire de restul 26,45% care consider ă materialul predat la curs suficient pentru
pregătirea lor în domeniu la nivel de facultate.
Următoarea întrebare s-a re ferit la preferin țele studen ților referitoare la preferin țele
studenț ilor în ceea ce privește consistenț a cursurilor. Aici studen ții au avut de ales între
următoarele op țiuni :
– Doar idei principale
– Cu multe explica ții
– Cu multe exemple practice – Cu prezentare grafică bogată
48

Întrebarea a fost cu complement multiplu, cu men țiunea că deși puteau alege mai
multe variante, primele dou ă variante se exclud, fapt pentru care bifarea acestora simultan
a folosit ca și factor de excludere a chestionarelor invalide.
050100150200250300350400450500
Idei principale Multe explica ții Multe exemple
practicePrezentare
grafică bogatăCursul ideal
Cursul ideal

Fig.16 – reprezentare grafic ă a opiniei studen ților referitoare la consistenț a ideală a unui
curs de Radiologie
După cum se observ ă în figura 16, cea mai bifat ă opțiune a fost predominan ța
exemplelor practice – 438 de studen ți din 575 au bifat aceast ă opțiune. De asemenea,
studenț ii preferă un curs bogat în explica ții, mai degrabă decât o prezentare succint ă a
ideilor principale.
În ceea ce prive ște activitatea practic ă în disciplina R adiologiei, studen ții au fost
întrebați dacă preferă prezentări de cazuri standard în amfiteatru sau dac ă, în opinia lor, ar
deprinde mai multe informa ții și experien ță prin activitate în clinic ă alături de un medic
radiolog.
49

Stagiul ideal
Prezentare de caz
Activitate în clinic ă

Fig.17 – distribu ția opiniilor referitoare la modul ideal de desf ășurare a stagiilor de
Radiologie.
Figura 17 relev ă faptul că 65,21% dintre studen ții care au studiat radiologia
consider ă munca ală turi de un medic radiolog ar fi o metod ă educaț ională mai eficient ă
decât prezentarea de cazuri și imagini în cadrul unui stagiu desf ășurat în amfiteatru –
variantă preferată de doar 34,79% dintre responden ți.
O ultimă problem ă tratată în acest capitol a fost opinia studen ților referitoare la
conținutul prezent ărilor practice în cadrul acestei discipline. Studen ții au fost întreba ți dacă
preferă să li se prezinte modific ările radiologice în cele ma i frecvente patologii sau dac ă
preferă să li se prezinte succint o gam ă cât mai larg ă de patologie.
După cum se observ ă în figura 18. 79,07% dintre studen ții care au studiat
Radiologia consider ă mai importante pentru preg ătirea lor medical ă în ceea ce prive ște
această disciplin ă prezentarea modific ărilor radiologice și imagistice în cele mai frecvente
boli, mai degrab ă decât prezentarea succint ă a modific ărilor dintr-o gam ă cât mai larg ă de
patologii, spre deosebire de ceilal ți 20,03% care prefer ă contactul cu aceast ă materie pe o
plajă cât mai larg ă.
50

Conținutul prezent ărilor practice
modificări în cele mai
frecvente boli
gamă cât mai larg ă de
patologie

Fig. 18 – ponderea preferin țelor studen ților ce au studiat Ra diologia pentru con ținutul
prezentărilor practice

6.3. Mijloace de a cre ște atractivitatea Radiologiei ca și specialitate în opinia
studenților

Pentru a contura opinia studen ților în aceast ă privință, studiul s-a axat pe urm ătoarele
aspecte:
1) Care sunt domeniile cele mai atractive din cadrul Radiologiei și Imagisticii
2) Care sunt aspectele pentru care studen ții ar opta pentru Radiologie ca și opțiune de
specializare
3) Care sunt aspectele care îi împiedic ă pe studen ți să includă Radiologia în primele
trei locuri din topul op țiunilor de specializare
4) Care este opinia general ă a studen ților referitoare la dificultatea muncii unui medic
radiolog
De asemenea, la capitolul “Con cluzii” se va face referire și la rezultatele ob ținute la
capitolul 3.1. referitoare la tipol ogia studentului care alege aceast ă specialitate.
51

Pentru a eviden ția domeniile preferate din cadrul Radiologiei și Imagisticii, li s-a pus
studenț ilor la dispozi ție o listă cu aceste domenii și au fost ruga ți să bifeze domeniile pe
care ei le consider ă cele mai interesante. De asemenea li s-a dat posibilitatea de a opta
pentru mai multe variante. Pentru ca rezultatele s ă aibă o cât mai mare relevan ță statistică ,
în analiza și centralizarea acestora, s-a ținut cont doar de r ăspunsurile celor 575 de
studenț i care au studiat Radiologia și au avut tangen ță cu fiecare tehnic ă imagistic ă în
parte.

050100150200250300350Preferințele studen ților
Preferințele studen ților

Fig. 19 – distribu ția preferin țelor studen ților care au studiat Radiol ogia în ceea ce prive ște
domeniile acestei specializ ări
Conform rezultatelor ilustrate în figura 19, cele mai bifate op țiuni au fost Rezonan ța
Magnetic ă, urmată de Tomografia Computerizat ă. Ultrasonografia, Radiologia
intervențională și Medicina nuclear ă au o pondere relativ asem ănătoare, ocupând
împreună locul III în preferin țele studen ților, în timp ce Radiologia clasic ă prezintă cel mai
puțin interes.
52

Pentru a determina modalit ăți de creștere a atractivit ății Radiologiei și Imagisticii, a
fost necesar ă punerea în eviden ță a aspectelor care încurajeaz ă, respectiv descurajează
studenț ii să opteze pentru o carier ă în acest domeniu.
Aceasta s-a realizat prin punerea la dispozi ția studen ților o list ă cu motive pentru
care ar opta sau nu pentru o carier ă în domeniul Radiologiei. S- au luat în calcul doar
răspunsurile studen ților care au studiat Radiologia.
050100150200250
Lipsa
interacțiunii
cu pacien țiiRaport
muncă/venitPosibilități
de
cercetareLucrul cu
imaginiSpecialitate
important ăMotive pentru a alege Radiologia
Motive pentru a alege
Radiologia

Fig. 20 Reprezentare grafic ă a ponderii r ăspunsurilor studen ților care au studiat Radiologia
la alegerea motivelor pentru care ar urma o carier ă în acest domeniu
Conform figurii 20, moti vele pentru care studen ții ar opta pentru Radiologie sunt
împărțite între faptul c ă agreeaz ă raportul munc ă/venit din aceast ă specialitate, faptul c ă
agreează lucrul cu imagini și faptul c ă Radiologia este considerat ă o specialitate
important ă. Aceste aspecte pot fi eviden țiate și prin referire la rezultatele ob ținute la
capitolul 3.1. din prezenta lucrare cu privire la tipologia studentului care opteaz ă pentru
Radiologie.
În ceea ce prive ște motivele pentru care un student nu ar opta pentru Radiologie și
Imagistic ă, opinia lotului a fost conturat ă prin punerea la dispozi ția acestuia o list ă cu
aceste motive și numărarea bif ărilor pentru fiecare motiv în parte. La fel ca la întrebarea
53

referitoare la motivele pentru care sunt atra și de aceast ă specialitate, studen ții au avut
posibilitatea de a bifa mai multe op țiuni.
050100150200250300350400450
Lipsa
interacțiunii cu
paciențiiRaport
muncă/venitLucrul cu
imaginiSpecialitate
mai puțin
important ăMotive pentru a nu alege Radiologia
Motive pentru a nu alege
Radiologia

Fig. 21 – Reprezentare grafic ă a ponderii r ăspunsurilor studenț ilor care au studiat
Radiologia la alegerea motivelor pentru care nu ar urma o carier ă în acest domeniu
Conform figurii 21, factorul detriment în decizia de a urma Radiologia ca și
specialitate îl reprezintă lipsa interac țiunii cu pacien ții. Acest aspect poate fi confirmat și
printr-o referire la figura 7. din aceast ă lucrare unde se demonstreaz ă corelația dintre faptul
că studenț ii consider ă că nu se interac ționează suficient cu pacien ții și faptul c ă ei nu își
doresc să urmeze o carier ă în domeniul Radiologiei.

6.4. Viitorul Radiologiei ca și specialitate în opinia studen ților

Pentru a observa opinia studen ților în aceast ă privință, li s-au adresat acestora
întrebă ri despre p ărerea lor cu privire la direc ția în care ar trebui să se îndrepte cercetarea
în domeniul Radiologiei și aspectele pe care ar trebui s ă se axeze viitorul Radiologiei, fie
ele în domeniul diagnozei, fie în latura interven țională a acestei specialităț i.
54

Primul aspect adresat a fost m ăsura în care studen ții consider ă Radiologia un
domeniu inovativ. Pentru aceasta li s-a adresat o întrebare cu r ăspunsuri de la 1 la 4, 1
reprezentând faptul c ă ei consider ă Radiologia un domeniu inovativ în mare m ăsură, 4
însemnând c ă nu o consider ă deloc un domeniu inovativ. S-a ținut cont de r ăspunsurile
studenț ilor care au studiat Radiologia, acestea fiind reprezentate gr afic în figura 22.

050100150200250300350400450500
În mare
măsurăIndiferent în mică
măsurăDelocRadiologia un domeniu inovativ în opinia
studenților
Radiologia un domeniu inovativ
în opinia studen ților

Fig. 22 – reprezentarea grafic ă a opiniei studen ților referitoare la i novativitatea domeniului
Radiologie și Imagistic ă

După cum se observ ă în figura 22, marea majoritate a studen ților care au studiat
Radiologia (78,43%) consider ă acest domeniu unul i novativ. Astfel, urm ătoarea întrebare
din aceast ă temă a fost referitoare la direc ția în care studen ții consider ă că trebuie aplicat ă
această inovativitate. Respondenț ii au fost ruga ți să aleagă între tehnici noi de diagnostic
sau cercetare în domeniul Radiologiei interven ționale.
S-a ținut cont de r ăspunsurile celor 575 de studen ți care au studiat Radiologia. Dup ă
cum se observ ă în figura 23, p ărerile sunt împ ărțite, 40,34% susț inând că noi tehnici de
diagnostic sau dezvoltarea celor curente ar fi mai utile practicii medicale, în timp ce 59,66%
55

susțin că viitorul Radiologiei ca și specialitate ar trebui să se axeze pe tehnicile de
Radiologie interven țională .
Viitorul Radiologiei
Diagnostic
Radiologie interven țională

Fig.23 – reprezentare grafic ă a opiniei studen ților cu privire la direc ția de dezvoltare a
Radiologiei ca și specialitate.

O ultimă întrebare adresat ă studenț ilor în aceast ă privință a fost referitoare la
direcția de dezvoltare a tehnicilor curente de diagnostic și tratament – fie spre o
performan ță mai bun ă, fie spre o disponibilitate mai larg ă.
56

Direcția de dezvoltare a tehnicilor curente
Performan ță
Disponibilitate

Fig. 24 – Opinia studen ților cu privire la direc ția de dezvoltare a tehnicilor curente
Conform figurii 24, 54,26% dintre cei 575 de responden ți care au studiat Radiologia,
consider ă că predominant, viitorul cercet ării în Radiologie trebuie s ă se axeze pe
dezvoltarea actualelor tehnici de diagnostic și tratament, în timp ce 45,74% consider ă că
tehnicile cu performanț a de nivelul actual ar trebui adapt ate înspre a fi utilizate cu o
disponibilitate mai mare de o gam ă cât mai larg ă de unități spitalice ști.
Datorită lotului ales, studiul este r eprezentativ stat istic pentru studen ții Facultății de
Medicină ai Universit ății de Medicin ă și Farmacie din Cluj Napoca. Este posibil ca acest
studiu aplicat altor facult ăți de Medicin ă din România s ă aducă rezultate similare.
Există un num ăr de factori care contribuie la decizia studen ților la medicin ă și a
tinerilor medici, în ceea ce prive ște alegerea carierei. De notat este amprenta pe care o
lasă experien țele anilor de studen ție și a primilor ani de practic ă medical ă asupra
acestora[11].
Printre ace ști factori se num ără factori individua li precum ambi ții personale,
perspective de viitor dar și balanța viață personal ă / viață profesională . Îmbunătățirea
condiț iilor de muncă în ceea ce prive ște managementul timpului liber poate ajuta la m ărirea
atratactivit ății unei specialit ăți[12].
57

Conform unui studiu similar efectuat în cadrul facult ății de Medicin ă din Melaka-
Manipal, Malaesia, influen ța pe care o au cursurile din timpul facult ății dar și prestan ța
cadrelor didactice, al ături de experien ța dobândit ă în timpul activit ăților în clinic ă reprezint ă
factorii pe care studen ții îi consider ă importan ți în alegerea specialit ății. În timp ce
specialitățile medicale și chirurgicale au fost cele mai preferate de c ătre studen ți,
specialitățile paraclinice au ocupat un loc inferior în topul op țiunilor acestora. Ar trebui
implementate m ăsuri motiva ționale pentru a cre ște interesul în aceste domenii[13].
Alți factori identifica ți au fost: loca ția, stimularea intelectual ă, posibilitatea de a
colabora interprofesional, rela ția medic – pacient, reputa ția și influen ța mentorului.[14]
Un aspect foarte important atins de Ba rbara Buddeberg-Fischer în cadrul unuia
dintre studiile sale a fost m ăsura în care alegerea specializ ării medicale este influenț ată de
către stereotipul feminin. Luându-se în c onsiderare feminizarea medicinii (vezi și figura 2.),
este necesar a se acorda o atenț ie special ă practicienilor de sex feminin, în special celor
ce au deja cel pu țin un copil. Înc ă de la începutul carierei, acestea ar trebui sf ătuite să
acorde o aten ție special ă în vederea stabilirii unui echilibru între via ța profesională și cea
personal ă. Pentru a se atinge egalitat ea între sexe în privin ța șanselor de realizare
profesional ă, ar trebui luate m ăsuri suplimentare în vederea oferirii unui program mai
flexibil[15].
Deși în România acest aspect este insufi cient evaluat, un studiu efectuat de c ătre
Leslie London și co. în cadrul Universit ății din Cape Town a subliniat importan ța
discrimin ărilor rasiale ca și factor determinant în alegerea loca ției specializ ării în rândul
studenț ilor la medicin ă. Conform acelui studiu, propor ția femeilor de culoare în cadrul
Universit ății din Cape Town a cre scut constant din 1999 pân ă în 2006, cel mai probabil
datorită politicilor și măsurilor anti-discriminare întreprinse de c ătre universitate în aceast ă
perioadă. Concluzia studiului a fo st încurajarea acestor mă suri la nivel interna țional[16].
În cadrul unui studiu din Australia efectuat de Jeremy Bunker s-a ajuns la concluzia
că expunerea redus ă la practica medical ă propriu-zis ă în cadrul anilor de studiu reprezint ă
un factor care descurajeaz ă studentul s ă opteze pentru o specia litate anume, acesta
preferând s ă rămână la stadiul de medic generalist[17].
58

Narelle Shadbolt sus ține că cei mai importan ți factori determinan ți în alegerea
carierei sunt cunoa șterea și evaluarea propriilor capacit ăți și abilități, în func ție de care se
recomand ă aprecierea poten țialului de satisfac ție la locul de munc ă și provocarea
intelectuală din cadrul acestei alegeri[18].
În ceea ce prive ște problema atins ă la punctul 6.1. din prez enta lucrare, referitoare
la motiva ția alegerii carierei în domeniul Radiologie i, rezultatul este confirmat de un studiu
al profesorului Lei Feng de la Universitatea Columbia din New York care sus ține că există
un exod al speciali știlor în Radiologie din domeniul academic înspre domeniul privat, din
considerente financiare[19].

59

7. Concluzii

1) Pentru ca un student s ă agreeze Radiologia, acesta trebuie în primul rând s ă se
familiarizeze cu acest domeniu.
2) Factorul principal care împinge studentul c ătre o carier ă în domeniul Radiologiei
este presta ția cadrului didactic. Aceast ă prestație este apreciat ă de către student în
funcție de abilitatea oratoric ă a cadrului care sus ține cursul, de calitatea cursului în
sine și de corectitudinea în notare la aceast ă disciplin ă.
3) Modul ideal de desf ășurare a activit ății didactice la discipli na Radiologie în opinia
studenț ilor este dup ă cum urmeaz ă:
– Cursuri bogate în imagini cu multe exemple practice și cu
prezentări aprofundate a modific ărilor imagistice în cele mai
frecvente patologii
– Lucră ri practice desf ășurate predominant sub forma prezent ărilor
de caz, dar și stagii în clinic ă alături de medicii speciali ști în
domeniul Radiologiei
4) Factorul principal care îndep ărtează studentul de o carier ă în domeniul Radiologiei
este faptul c ă în acest domeniu se consider ă că interacțiunea cu pacien ții este
insuficient ă.
5) Studenții sunt atra și de raportul munc ă/venit din cadrul carierei în Radiologie, în timp
ce posibilit ățile de cercetare din aces t domeniu nu reprezint ă un punct de interes
general.
6) Studentul care opteaz ă pentru o carier ă în acest domeniu este un student c ăruia îî
place să lucreze cu imagini și consider ă că are o gândire logic ă și o imagina ție
bogată.
7) În viziunea studen ților, experien ța practic ă este elementul cel mai important atribut
al unui radiolog bun, mai degrab ă decât cuno științele sale teoretice și dotă rile
tehnice.
8) Studenții la Medicin ă consider ă Radiologia un domeniu inov ativ care ar trebui s ă se
dezvolte tehnologic înspre tehnici actuale mai performante mai degrab ă decât mai
disponibile.

60

Bibliografie

1. Chant ADB: Designing a doctor. Lancet 1991, 338:888.
2. Chant A: The stem doctor Southampton: Anthony Chant; 1989.
3. Davis WK, Bouhuijs PA, D auphinee WD, McAvoy PA, Alexand er DA Coles C, et al.:
Medical career choice: current status of re search literature. Teaching and Learning
in Medicine 1990, 2:130-138.
4. Dohn H: Choices of careers in medici ne: some theoretical and methodological
issues. Medical Education 1996, 30:157-160.
5. http://dex-online. ro/Radiologie/cauta/
6. ^ Novelline, Robert. Squire's Fundamentals of Radiology . Harvard University Press.
5th edition. 1997. ISBN 0-674-83339-2 .
7. ^ Society of Interventional Radiology – Global Statement Defining Interventional
radiology. http://www.sirweb.org/news/newsPDF/IR_Global_Statement.pdf
8. ^ Herman, G. T., Fundamentals of comput erized tomography: Image reconstruction
from projection, 2nd edition, Springer, 2009
9. ^ Filler, Aaron (2010). "The History, De velopment and Impact of Computed Imaging
in Neurological Diagnosis and N eurosurgery: CT, MRI, and DTI". Internet Journal of
Neurosurgery 7 (1).
10. Bryman A. Social research methods. 2nd ed. Oxford: Oxford University Press; 2004.
xiv, 592 p. p.
11. Thistlethwaite J, Kidd MR, Leeder S, Shaw T, Corcoran K. Enhancing the choice of
general practice as a career. Australian family physician. 2008;37(11):964-8. Epub 2008/11/28.
12. Kiolbassa K, Miksch A, He rmann K, Loh A, Szecsenyi J, Joos S, et al. Becoming a
general practitioner – Which factors have mo st impact on career choice of medical
students? BMC family practice . 2011;12:25. Epub 2011/05/10.
13. Chew YW, Rajakrishnan S, Low CA, Jayapalan PK, Sreeramareddy CT. Medical
students' choice of specialt y and factors determining thei r choice: a cross-sectional
61

62
questionnaire survey in Melaka-Manipal Medical College, Malaysia. Bioscience
trends. 2011;5(2):69-76. Epub 2011/05/17
14. Lee J, Alferi M, Patel T, Lee L. Choosin g family medicine residency programs: what
factors infuence residents' decisions? Cana dian family physician Medecin de famille
canadien. 2011;57(3):e113- 21. Epub 2011/04/28.
15. Buddeberg-Fischer B, Sta mm M, Buddeberg C, Bauer G, Haemmig O, Knecht M, et
al. The impact of gender and parenthood on physicians' careers–professional and
personal situation seven years after gr aduation. BMC health services research.
2010;10:40.
16. London L, Kalula S, Xaba B. A survey of trainee spec ialists experiences at the
University of Cape Town (UCT): im pacts of race and gender. BMC medical
education. 2009;9:26.
17. Bunker J, Shadbolt N. C hoosing general practice as a career – the influences of
education and training. Australian fa mily physician. 2009;38(5):341-4.
18. Shadbolt N, Bunker J. Choosing general practice – a review of career choice
determinants. Australian family physician. 2009;38(1-2):53-5.
19. Lei Feng MD, PhD and Carrie Ruzal- Shapiro MD, Factors that influence
Radiologists’ Career Choi ces. Academic Radiology, Volume 10, issue 1, 2003; p45-
51.