Manasiamariana 2017 [622182]

MINISTERUL EDUCA ȚIEI NATIONALE
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ
ȘI FARMACIE DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE MEDICINĂ GENERALĂ
MANASIA MARIANA
LUCRARE DE LICENȚĂ
CONTRIBUTII LA STUDIUL
ANATOMIC DESCRIPTIV AL
ARTICULATIEI GLEZNEI
Conducător științific: Șef lucrări dr. Rodica Croitoru
2017

2CONȚINUTUL LUCRARII DE LICENTA
PARTEA GENERALĂ
CAPITOLUL I. ELEMENTE DE ANATOMIE TOPOGRAFICĂ A
MEMBRULUI INFERIOR
A. REGIO GLUTEALIS
B. REGIO FEMORIS
1. Regio femoris anterior
2. Regio femoris posterior
C. REGIO GENUS
1. Regio genus anterior
2. Regio genus posterior
D. REGIO CRURIS
1. Regio cruris anterior
2. Regio sural
E. REGIO TALOCRURALIS
1. Regio talocruralis anterior
2.Regio talocruralis posterior
F. REGIO PEDIS
1. Dorsum pedis
2. Planta pedis
CAPITOLUL II. ANATOMIA DESCRIPTIVĂ A MUȘCHILOR MEMBRULUI
INFERIOR
A. ANATOMIA DESCRIPTIVĂ A MUȘCHILOR GAMBEI
B. ANATOMIA DESCRIPTIVĂ A MUȘCHILOR PICIORULUI
PARTEA SPECIALA
CAPITOLUL I II.MATERIALE SI METODE
A.MATERIALE UTILIZATE
B.METODE UTILIZATE
1. Disecția compartime ntului anterior al gambei si al partii dorsale a
piciorului
2. Disecția compartime ntului lateral al gambei
3. Disectia compartime ntului posterior al gambei
4. Disectia plantei

3CAPITOLUL IV. REZULTATE
A.OBSERVATII MACROANATOMICE ASUPRA SCHELETULUI GAMBEI,
ARTICULATIEI GLEZNEI SI PICIORULUI
B. OBSERVATII MACROANATOMICE ASUPRA MUSCHILOR GAMBEI SI
PICIORULUI
1.Observatii macroanatomice asupra mușchilor regiunii anterioare a
gambei
2.Observatii macroanatomice asupra mușchilor regiunii laterale a
gambei
3.Observatii macroanatomice asupra mușchilor regiunii posterioare a
gambei
4.Observatii macroanatomice asupra mușchilor regiunii dorsale a
piciorului
5.Observatii macroanatomice asupra mușchilor plantei
C. ANATOMIA DESCRIPT IVĂ ȘI BIOMECANICA A RTICULAȚIEI GLEZNEI
1. Introducere în studiul articulațiilor sinoviale
2. Vascularizația și inervația articulațiilor
3. Mișcările în articulații
4.Observatii anato mic descriptive si biomecanice asupra articulatiei gleznei
si piciorului
CAPITOLUL V. DISCUȚIA REZULTATELOR
CAPITOLUL V I.CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

4PARTEA GENERAL Ă

5CAPITOLUL I
ELEMENTE DE ANATOMIE TOPOGRAFICĂ
AMEMBRULUI INFERIOR
LIMITE
Linia care separă membrul inferior de trunchi este o linie circulară care trece prin
următoarele repere: tuberculul pubian, plica inghinală, creasta iliacă, șanțul intergluteal, până la
vârful coccigelui, șanțul genito -femuralpână la tuberculul pubic.
REGIUNILE TOPOGRAFICE ALE MEMBRULUI INFERIOR
regio glutealis
regio femoris
regio genus
regio cruris
regio talocruralis
regio pedis
A. REGIO GLUTEALIS
Limite:
superior: creasta iliacă;
inferior: șanțul gluteal;
medial: linia care unește spina iliacă postero -superioară cu vârful coccigelui, continuată
până la tuberozitatea ischiadică.
lateral: linia convențională care trece prin spina iliacă antero -superioară și trohanterul
mare până la extremitatea laterală a șanțului gluteal.
profund: aripa osului iliac și articulația coxo -femurală.
Stratigrafie:
Planul superficial cuprinde:
tegumentul are păr puțin, numeroase glande sebacee (sediul furunculelor).
tella subcutanea: bine reprezentată și compartimentată de septurile care se interpun între
fața profundă a tegumentului și fascii. Comunică cu țesutul adipos din fosa ischiorectală
și de sub mușchiul fesier mare. Conține ramuri nervoase superficiale: nervii clunium
superiori (nervi lombari), medii (nervi sacrali și coccigieni) , inferiori (nervul femural

6cutanat posterior), nervul iliohipogastric și limfatice care drenează în limfonodulii
inghinali superficiali supero -laterali.
fascia gluteală este o dependență a fasciei lată.
Planul muscular :
superficial: mușchiul gluteu mare. Profund de acest mu]chi, se află țesut adipos care
comunică cu țesutul adipos al regiunii gluteale, al spațiului pelvisubperitoneal și al fosei
ischiorectale.
mijlociu: mușchiul gluteu mijlociu.
profund: de sus în jos -mușchiul gluteu mic, mușchiul pirif orm, mușchiul gemen
superior, mușchiul obturator intern, mușchiul gemen inferior, mușchiul obturator extern,
mușchiul pătrat femural și fibrele superioare ale mușchilor semitendinos,
semimembranos și biceps femural. Mușchiul piriform împarte foramenul isch iadic mare
într-un spațiu suprapiriform și unul infrapiriform.
Prin spațiul suprapiriform trece mănunchiul vasculo -nervos gluteal superior care se
dispune între mușchiul gluteu mijlociu și mușchiul gluteu mic, iar prin spațiul infrapiriform trec:
nervul ischiadic, mănunchiul vasculo -nervos gluteal inferior, mănunchiul vasculo -nervos
rușinos intern și nervul cutanat femural posterior.
Mănunchiul vasculo -nervos rușinos intern ocolește spina ischiadică și pătrunde prin
micul orificiu ischiadic în fosa ischio rectală; mănunchiul vasculo -nervos gluteal inferior se
situează între mușchiul gluteu mare și gluteu mijlociu.
Nervul ischiadic și nervul femural cutanat posterior au traiect descendent între mușchiul
gluteu mare și grupul de mușchi profunzi.
Planul osteo -articular este format de fața laterală a aripii osului iliac, de fața posterioară a
articulației sacro -iliace, de capsula articulației coxo -femurale, de fața posterioară a colului
femural și a trohanterului mare.
Aplicații practice:
-în cadranul superol ateral al regiunii gluteale se fac injecțiile intramusculare.
B. REGIO FEMORIS
1. Regio femoris anterior
Limite:
superior: plica inghinală;
inferior: linia care trece la 2 -3 cm superior de baza rotulei.
lateral: verticala dintre trohanterul mare și epicondilul lateral.
medial: verticala dintre tubeculul pubic și epicondilul medial.

7profund: corespunde septului intermuscular lateral și prelungirii profunde a septului
intermuscular medial.
Stratigrafie:
Planul superficial cuprinde:
tegumentul este mobi l, cu peri, aderă la ligamentul inghinal.
tella subcutanea conține:
vena safenă mare;
arterele rușinoase externe, epigastrica superficială și circumflexă iliacă
superficială (artera femurală);
limfatice care drenează în limfonodulii inghinali superficiali (impărțiți în patru
grupe);
ramuri superficiale din nervul femural, genitofemural, cutanat lateral femural și
ramura anterioară a nervului obturator.
fascia lata: în triunghiul femural ia denumirea de fascia cribrosa și este perforată de
crosa venei safene mari și de elementele vasculo -nervoase superficiale. Trimite cele
două septuri intermusculare: lateral și medial.
Planul muscular:
superficial: mușchiul tensor al fasciei latta, mușchiul sartorius, mușchiul adductor lung
și gracilis;
mijlociu: mușchiul va st lateral, mușchiul drept femural, mușchiul vast medial, mușchiul
adductor scurt și adductor mare;
profund: mușchiul vast intermediar și mușchiul obturator extern.
În partea superioară a regiunii se delimitează triunghiul femural Scarpa delimitat astfel:
superior-ligamentul inghinal,
lateral-mușchiul sartorius,
medial-mușchiul adductor lung.
Aria triunghiului este formată de mușchii psoas iliac și pectineu. Dinspre lateral spre
medial, în triunghiul femural se află nervul femural, artera femurală și vena femurală
(mănunchiul vasculo -nervos femural situat în teaca vaselor femurale).
Artera și vena femurală ajung în regiunea coapsei trecând prin lacuna vasculară împreună
cu ramura femurală a nervului genito -femural; nervul femural ajunge la coapsă prin lacuna
musculară împreună cu mușchiul iliopsoas și nervul femural cutanat lateral.
Adductorul scurt este cuprins între cele două ramuri de bifurcație anterioară și posterioară
ale nervului obturator.
Între mușchiul vast medial, adductorul mare și memb rana vasto -adductorie se delimitează
canalul adductorului (Hunter) în care se află vasele femurale, vena fiind situată lateral de arteră.

8Membrana vasto -adductorie este perforată de nervul safen și de artera descendentă a
genunchiului. Mușchiul obturator e xtern participă la delimitarea canalului obturator prin care
trece mănunchiul vasculo -nervos obturator.
Aplicații practice:
la nivelul triunghiului femural apar herniile femurale în care sacul herniar coboară prin
inelul femural (partea medială a lacunei vasculare acoperită de septul femural).
prin canalul obturator se pot produce hernii obturatoare.
se pot efectua puncția arterei femurale și a venei femurale în scop terapeutic și de
diagnostic (se face inferior de ligamentul inghinal: pentru arteră acolo unde se percepe
pulsul, iar pentru venă la 1 cm medial de arteră).
2. Regio femoris posterior
Limite:
superior: șanțul gluteal;
inferior, lateral și medial: limitele sunt identice cu cele ale regiunii anterioare;
profund: septul intermuscular lateral și p relungirea profundă a septului intermuscular
medial, diafiza femurului (linia aspră);
Stratigrafie:
Panul superficial cuprinde:
tegumentul este subțire, puțin mobil, cu pilozitate redusă;
tella subcutanea conține vene superficiale tributare venei safene mari și ramuri nervoase
superficiale din nervul femural cutanat posterior;
fascia latta.
Planul muscular:
superficial: mușchiul semitendinos, medial și capul lung al bicepsului femural lateral;
profund: mușchiul semimembranos, medial și capătul scurt al bi cepsului femural lateral.
Acești mușchi acoperă inserțiile mușchiului adductor mare. La acest nivel se găsesc:
nervul ischiadic cu artera comitantă a nervului ischiadic, arterele perforante (ramuri din
artera femurală profundă).
Planul osos este reprezent at dediafiza femurului cu linia aspră.
C. REGIO GENUS
Limite:
-superior: linia circulară care trece la 2 -3 cm superior de baza patelei;
-inferior: linia circulară care trece la 2 -3 cm inferior de vârful patelei.

91. Regio genus anterior
Limite:
superior și inferior: limitele regiunii genunchiului;
lateral și medial: două verticale care trec prin fețele posterioare ale condililor femurali;
profund: ține până la fața patelară a femurului.
Stratigrafie:
Planul superficial cuprinde:
tegumentul care este gros;
tella subcutanea -slab dezvoltată, conține bursa seroasă subcutanată prepatelară, rețeaua
prepatelară, vena safenă mare și ramura din nervul safen (ramura infrapatelară);
fascia: la acest nivel fascia lata se continuă cu fascia gambei, întarită lateral de fibrele
tractului ilio -tibial.
Planul musculo -aponevrotic
Este reprezentat de tendonul mușchiului cvadriceps, complexul tendinos al labei de gâscă
(pes anserinus). Tendonul mușchiului cvadriceps se inseră pe baza și marginile patelei
continuându-se apoi cu ligamentul patelar până la tuberozitatea tibiei. Pes anserinus este
formată de tendoanele mușchiului sartorius (superficial) și de tendoanele mușchiului
semitendinos și gracilis (profund). La acest nivel se află rețeaua arterială patelară (a rtera
descendentă a genunchiului și artera recurentă tibială anterioară).
Planul osteo -articular este reprezentat de rotulă.
2. Regio genus posterior
Limite: identice cu cele ale regiunii posterioare. Această regiune corespunde fosei poplitee.
Stratigrafi e:
Planul superficial cuprinde:
tegumentul care este subțire, mobil, cu pliuri transversale;
tella subcutanea: conține vena safenă mică și ramuri superficiale din nervul femural
cutanat posterior;
fascia genunchiului.
Planul muscular:
Mușchiul semitendinos și semimembranos situați supero -medial, mușchiul biceps femural
situat supero -lateral, capul medial al mușchiului gastrocnemian situat infero -medial, capul
lateral al mușchiului gastrocnemian și mușchiului plantar situați infero -lateral, delimitează fosa
poplitee, de forma unui romb cu axul lung vertical. Peretele profund al fosei este format de

10mușchiul popliteu. Fosa poplitee conține bifurcația nervului ischiadic, în nervul peronier comun
și tibial artera poplitee, vena poplitee și limfonodulii poplitei . Nervul peronier comun emite aici
nervul sural cutanat lateral, iar nervul tibial dă nervul sural cutanat medial. Nervul tibial, vena
proplitee și artera proplitee formează mănunchiul vasculo -nervos propliteu (nervul tibial este
situat lateral și superf icial, urmează vena și medial și profund artera).
Planul osteo -articular este reprezentat de fața posterioară a epifizei distale a femurului, de fața
posterioară a extremitații proximale a bazei tibiei și fibulei și de fața posterioară a articulației
genunchiului.
D. REGIO CRURIS
Limite:
superior: linia circulară situată la 2-3 cm inferior de vârful rotulei (tuberozitatea tibiei);
inferior: linia bimaleolară care trece prin baza maleolelor;
planul frontal care trece prin marginea medială a tibiei și marginea posterioară a fibulei,
împarte regiunea în două:
regio cruris anter ior
regio sural.
1. Regio cruris anterior
Limite:
superior și inferior: identice;
medial: marginea anterioară a tibiei;
lateral: marginea posterioară a fibulei.
Stratigrafie:
Planul superficial cuprinde:
tegumentul care este subțire, mobil, cu peri;
tella subcutanea conține nervul fibular superficial;
fascia gambei dă septul intermuscular anterior (se inseră pe marginea anterioară a
fibulei, iar inferior formează retinaculul anterior al mușchilor extensori).
Planul muscular
Cuprinde mușchii grupului anterior și lateral separați prin septul intermediar anterior.
Mușchii grupului anterior: mușchiul tibial anterior, mușchiul extensor lung al halucelui,
extensor lung al degetelor și peronier al treilea. Mușchiul tibial anterior este mușchi satelit al
mănunchiului vasculo -nervos al gambei format din artera tibiala anterioară, două vene satelite și
nervul peronier profund. Mușchii grupului lateral: lungul și scurtul peronier, între care se află
nervul peronier superficial.
Planul osteofibros

11Este reprezenta t de diafizele tibiei și fibulei împreună cu membrana interosoasă.
2. Regio sural
Limite: identice cu precedenta.
Stratigrafie:
Planul superficial cuprinde:
tegumentul care este gros și mobil.
tella subcutanea conține vena safenă mică pe linia mediană a gambei, nervul sural
cutanat medial și lateral care formează nervul sural; vena safenă mare pe fața medială a
regiunii insoțită de nervul safen.
fascia gambei din care se desprinde septul intermediar muscular (se inseră pe marginea
posterioară a fibulei).
Planul muscular:
superficial: mușchiul triceps sural (format de mușchiul gastrocnemian cu capul lateral și
medial, și din mușchiul solear) și mușchiul plantar. Pe sub arcada mușchiului solear
trece mănunchiul vasculo -nervos posterior al gambei (artera tib ială posterioară, două
vene satelite și nervul tibial) care se va situa între mușchiul planului superficial și
mușchiul planului profund.
profund: mușchiul lung flexor al degetelor, mușchiul tibial posterior, mușchiul lung
flexor al halucelui. La acest niv el din artera tibială posterioară se desprinde artera
peronieră.
E. REGIO TALOCRURALIS
1. Regio talocruralis anterior
Limite:
superior: linia care trece prin baza celor două maleole;
inferior: linia care trece la 3 cm de plica inferioară de flexiune talocrurală, continuându –
se la 1 cm inferior de vârful maleolelor laterală și medială.
Stratigrafie:
Planul superficial conține:
tegumentul -subțire, mobil, prezintă plice transversale de flexiune ale piciorului;
tella subcutanea conține: vena safenă mare (anterior de maleola medială) însoțită de
nervul safen; nervul peronier superficial care se împarte în: nervii cutanați dorsali,
mediali și intermediari.

12Planul fascial : fascia crurală formează retinaculul inferior al extensorilor continuându -se cu
fasciadorsală a piciorului.
Planul profund (tendinos) : este format din tendoanele mușchiului tibial anterior, extensor lung
al halucelui coborând între acesta și tendonul extensorului lung al degetelor. În dreptul
interliniei articulației talocrurale vasele tibi ale anterioare devin vase dorsale ale piciorului.
Planul osos este reprezentat de articulația talocrurală.
2. Regio talocruralis posterior
Limite:
superior: identic ca mai sus.
inferior: linia care trece prin tuberozitatea calcaneului continuându -se lateral și medial
la 1 cm inferior de vârful maleolelor.
Stratigrafie:
Planul superficial cuprinde:
tegumentul -este la fel ca mai sus.
tella subcutanea este bine reprezentată. Conține vena safenă mică (posterior de maleola
laterală) însoțită de nervul sural.
Planul fascial: continuă fascia crurală și se continuă cu fascia plantară. Între maleola medială și
calcaneu, fascia formează retinaculul mușchilor flexori care transformă șanțul calcanean într -un
canal osteo -fibros. Între maleola fibulară și calcaneu, fa scia formează retinaculul superior
al mușchilor peronieri.
Planul profund cuprinde trei loji tendinoase:
loja mediană posterioară care conține tendonul calcanean; înaintea tendonului calcanean
este dispus un pachet grăsos, iar în partea inferioară bursa seroasă a tendonului
calcanean.
loja laterală care conține tendoanele celor doi mușchi peronieri.
loja medială care conține tendonul mușchiului tibial posterior, mănunchiul vasculo –
nervos posterior al gambei, tendonul flexorului lung al degetelor și tendon ul flexorului
lung al halucelui; la acest nivel artera și nervul tibial se împart în ramuri terminale
(arterele și nervii plantari laterali și mediali).
Planul osos este reprezentat de epifiza distală a tibiei și fibulei, talusul, calcaneul, articulația
talocrurală, articulația subtalară.
F. REGIO PEDIS
Limite:
posterior: corespunde limitelor inferioare ale regiunilor talocrurale;

13anterior: linia curbă cu concavitatea postero -medială care trece prin vârful degetelor;
planul transversal care trece prin marg inile medială și laterală ale piciorului împarte
regiunea în dorsum pedis și planta pedis.
1. Dorsum pedis
Limite:
posterior: linia care trece la 3 cm inferior de plica de flexiune talocrurală continuându –
se lateral și medial la 1 cm sub vârful maleolelor.
anterior: linia curbă care unește vârfurile degetelor.
Stratigrafie:
Planul superficial cuprinde:
tegumentul este subțire, mobil, mai gros la nivelul degetelor
tella subcutanea este slab dezvoltată; conține arcul venos al piciorului, venele
metatarsiene și digitale dorsale ale piciorului; nervii cutanați dorsali mediali,
intermediari și laterali cu ramurile lor digitale.
fascia dorsală a piciorului.
Planul musculo -tendinos:
Este format de tendonul mușchiului tibial anterior, lung extensor al halucelui și al
degetelor. Între mușchiul lung extensor al halucelui și scurt extensor al degetelor se află
mănunchiul vasculo -nervos dorsal al piciorului (artera dorsală a piciorului, venele dorsale ale
piciorului și nervul peronier profund). Artera dorsală a picioru lui dă artera arcuată din care se
desprind arterele metatarsiene dorsale, iar din acestea, arterele digitale dorsale.
Planul osteo -articular este reprezentat de fața superioară a tarsului, metatarsului și falangelor
cu articulațiile lor.
2. Planta pedis
Limite:
posterior: linia care trece prin tuberozitatea calcaneană.
anterior: idem cu dorsum pedis.
Stratigrafie:
Planul superficial cuprinde:
tegumentul este gros, aderent de planurile subiacente, bogat în glande sudoripare.
tella subcutanea conține rețeaua venoasă plantară, ramurile nervilor superficiali din
nervul plantar medial și lateral.
Planul musculo -tendinos este împărțit în 3 loji:
loja medială cuprinde mușchii plantari mediali dispuși în două planuri:
superficial -mușchiul abductor al halucelui;

14profund-mușchiul scurt flexor al halucelui și tendonul mușchiului lung flexor
al halucelui. Pe scurtul flexor al halucelui trece mănunchiul vasculo -nervos
plantar medial (artera plantară medială, venele și nervul plantar medial).
loja mijlocie cuprinde mușchi dispuși în trei planuri:
superficial –mușchiul scurt flexor al degetelor;
mijlociu–mușchii lungi flexori ai degetelor, mușchiul pătrat plantar și mușchii
lombricari; profund –mușchiul adductor al halucelui și tendonul mușchiului
lung peronier .
loja laterală cuprinde mușchi dispuși în două planuri:
superficial -mușchiul abductor al degetului mic;
profund-mușchiul scurt flexor al degetului mic.
Planul mușchilor interosoși : este format din trei mușchi plantari și patru dorsali. Pe mușchii
interosoși plantari este așezat arcul arterial plantar din care pornesc arterele metatarsiene
plantare care se împart în arterele digitale plantare comune, iar acestea dau arterele digitale
plantare proprii. Arcul plantar este însoțit de ramuri profunde al e nervului plantar lateral.
Planul osteo -articular este reprezentat de fața inferioară a tarsului, metatarsului și falangelor
cu articulațiile lor.

15CAPITOLUL I I
ANATOMIA DESCRIPTIVĂ A MUȘCHILOR
MEMBRULUI INFERIOR
Mușchii membrului inferior, asemănător membrului superior, se împart în patru
grupe:
1.mușchii pelvitrohanterieni( mușchii pelvisului)
2.mușchii coapsei
3.mușchii gambei
4.mușchii piciorului
Corespunzător rolului principal (static) al membrului inferior, este mai evident
rolul mușchilor în fixarea articulațiilor și adaptarea lor la această funcție (structură
penată, fibre musculare cu activitate tonică).
A. ANATOMIA DESCRIPTIVĂ A MUȘCHILOR GAMBEI
Mușchii gambei formează trei grupe, localizate în cele trei compartimente
musculare, delimitate de fascia cruris, oasele gambei unite prin membrana interossea și
două septuri intermusculare situate între marginea anterioară și posterioară a fibulei și
între fascia cruris. Compartimentul muscular anterior se întinde de la marginea
anterioară a tibiei până la septul intermuscular fibular anterior și cuprinde mușchii
extensori: m. tibialis anterior; m. extensor halluces longus; m. extensor digitorum
longus și m. peroneus terțius. Pe partea laterală a fibulei, septul intermuscualr anterior și
posterior formează un compartiment lateral , mai îngust pentru m. lungul și scurtul
peronier. Compartimentul posterior , pentru flexori este cel mai mare, situat î ntre septul
intermuscular fibular posterior și marginea medială a tibiei. O lamă mai profundă a
fasciei cruris, dispusă în plan frontal, împarte mușchii flexori într -un strat mai puternic
superficial și într -un strat profund al flexorilor format din mușchi lungi, subțiri: m.
popliteus, m. flexor digitorum longus, m. tibialis posterior, m. flexor halluces longus. În
jurul denumirii mușchilor extensori și flexori există o situație aparte, în sensul că,
mușchii flexori flectează piciorul spre plantă, deci alun gește membrul inefrior, deci în
realitate sunt extensori.Cu alte cuvinte, după rolul lor fiziologic și mecanisme nervoase

16sunt extensori. Invers: mușchii denumiți extensori, flectează piciorul spre dorsal, adică
scurtează membrul inefrior, deci în realitat e sunt flexori. Această "neînțelegere" este
determinată de înrădăcinarea veche a noțiunilor anatomice și analogizarea gambei cu
antebrațul, aparent logică, este în esență greșită.
Fossa poplitea. Fosa poplitee, de formă rombică, cu axul longitudinal verti cal,
delimitat de tendoane și mușchi. Supero -medial limitat de tendonul m. semitendinos
cuprins de pântecul muscular al m.semitendinos, supero -lateral de tendonul și corpul m.
biceps femoris, infero -medial capătul medial al m. gastrocnemian și infero -lateral de
capătul lateral a m. gastrocnemian. Această fosă spre superior, între m. flexori și
adductori, trece într -un șanț alungit spre superior. Planșeul fosei superior este format de
suprafața plană a femurului dintre bazele divergente a liniei aspre și par tea inferioară a
m. adductor magnus care se inseră pe baza medială. Mai inferior planșeul fosei este
reprezentat de capsula posterioară a articulației genunchiului, iar și mai inferior de
suprafața m. popliteus acoperit de fascie, iradiind pe fața posterio ară a tibiei. Limita
inferioară a fosei poplitee în profunzime, este determinată de arcada tendinoasă și
originea m. soleus. Mănunchiurile vasculo -nervoase pot pătrunde de sus în fosa
poplitee prin două intrări, unul fiind continuarea fisurii de pe coapsă dintre m. flexori,
celălalt canalis adductorius. Sub arcul tendinos a m. soleus este locul de ieșire din fosă
pentru mănunchiul vasculo -nervos tibial și anume parțial pe sub lama profundă a fasciei
cruris care acoperă m. flexori profunzi și parțial prin o rificiul de la acest nivel de pe
membrana interossea spre compartimentul m. extensori. Fossa poplitea spre suprafață
este închis de fascia poplitea (trecerea dinspre fascia lata și fascia cribrosa), care este
perforată de vena superficială posterioară a ga mbei, vena saphena pava, însoțită de vase
limfatice.

17Mușchii gambei
Nume Formă
localizareOrigine Inserție Acțiune Inervație
Vascularizație
1.Mușchiul
tibial anteriorCel mai
medial și
voluminos
mușchi al
compartime
ntului
extensorilorPe condylus
lateralis
tibiei și pe
partea
superioară a
feței laterale;
pe fascia
crurisPe osul
cuneiform
medial și pe
baza
metatarsianu
lui IFlexor
dorsal și
supinator al
picioruluiNervul
peroneus
profundus
2. mușchiul
extensor
hallucis
longusMușchiul
mijlociu al
compartime
ntului
extensorilor,
este mai
scurt decât
cei alăturați,
în mare
parte
acoperit de
aceștiaPe
membrana
interossea și
pe fața
medială, 1/3
mijlocie a
fibuleiDorsal pe
baza
falangei 2 a
haluceluiExtensor al
halucelui,
flexor dorsal
al picioruluiNervul
peroneus
profundus
3. Mușchiul
extensor
digitorum
longusMușchi
lung, turtit,
componenta
laterală a
compartime
ntului
extensorilorPe condilul
lateral al
tibiei, pe
capul
fibulei, pe
membrana
interosoasă
și fascia
crurisPrin 4
tendoane în
tendonul
dorsal al
degetelor 2 –
5; tendon
puternic
trece la baza
metatarsianu
lui 4-5 (m.
peroneus
terțius)Extensor al
degetelor,
flexor dorsal
al piciorului
și prin
peroneus
terțius
pronatorNervul
peroneus
profundus

18Mușchii gambei -grupa extensorilor
Nume Formă
LocalizareOrigine Inserție Acțiune Inervație
Vascularizație
1. Mușchiul
peroneus
longusMușchi
superficial și
lung al
compartimentulu
i muscular
lateral, tendonul
lui trece
posterior de
maleola laterală,
pe fața laterală a
calcaneului, apoi
prin sulcus ossis
cuboidei trece
prin plantă,
încrucișând oblic
planta până la
marginea ei
medialăPe capul și
fața laterală
a fibulei și
pe structura
fascială a
compartime
ntului
muscular
peronierPe fața
plantară a
cuneiformul
ui medial și
bazei
metatarsianu
lui IFlexor
plantar și
pronator-
abductor al
picioruluiNervul
peroneus
superficialis
2.Mușchiul
peroneus
brevisMușchiul
profund al
compartime
ntului
peronierPe 1/2
infero-
laterală a
fibulei și pe
membrana
interososasăBaza
metatarsianu
lui 5Identic cu
mușchiul
precedentNervul
peroneus
superficialis
Deja înapoia maleolei laterale, tendoanele celor doi mușchi, acoperite(fixate)
strâns de puternicul retinaculum mm. peroneorum inferius, sunt așezate în așa fel ca
tendoanele m. peroneus brevis ajunge anterior de tendonul m. peroneus longus. Sub
maleola la terală trecând pe fața dorsală a piciorului pa fața laterală a calcaneului
tendoanele sunt așezate într -un șanț dublu, ende sunt puternic fixate de os, de
retinaculum mm. peroneorum inferius; aici tendoanle m. peroneus brevis are o poziție
mai dorsală.

19Mușchii gambei: flexorii
Stratul superficial
Nume Formă,
LocalizareOrigine Inserție Acțiune Inervație
Vascularizație
1Mușchiul
triceps sural
a)Mușchiul
gastrocnemi
nis lateralis
b)mușchiul
gastrocnemi
nis medialis
c)mușchiul
soleus
d) Mușchiul
plantarisMasă
musculară
puternică cu
trei capete
Este mai
lung decât
capul
lateralis
Mușchi plat,
situat sub
gastrocnemi
an
Mușchi
rudimentar,
pe sub capul
lateral al
gastrocnemi
anuluiPe
epicondilul
lateral al
femurului
Pe
epicondilul
medial al
femurului,
aderent de
capsula
articulației
genunchiului
Pe capul
fibulei, de
aici pe arcul
tendinos ce
trece oblic
pe fața
posterioară a
tibiei apoi pe
linia m.
soleus, care
coboară
medial pe
fața
posterioară a
tibiei

20Mușchii gambei-flexorii
Stratul profund
2. Mușchiul
popliteusMușchi lat, de
formă
truncgiulară, pe
fața posterioară
a tibiei,
deasupra
originii m.
soleus, în
profunzimea
fosei popliteeDeasupra
condilului
lateral al
femurului, apoi
trece pe sun
ligamentul
collaterale
laterale, aici pe
o porțiune
formează
capsula
articulației
genunchiuluiRadiar pe fața
posterioară a
tibiei, deasupra
linea popliteaFlexor al
gambei; rotește
medial gamba
flectatăNervul tibialis
3. Mușchiul
flexor
digitorum
longusMușchiîngust,
de tip bipenat,
pe partea
medială a
stratului
muscular
profund, trece
pe sub maleola
medialăPe fața
posterioară a
tibiei, în 1/3
mediePrin 4 tendoane
pe falanga
distală a
degetelor 2 -5Flexor al
degetelor 2 -5
Flexor plantar
Supinator –
adductor al
picioruluiNervul tibialis
4. Mușchiul
tibialis
posteriorMușchi îngust,
mai degrabă de
tip unipenat,
între mușchii
3-4 dar mai
profund,
tendonul înspre
anterior trece
posterior de
maleola
medialăPe fețele
posterioare ce
privesc tibia și
fibula și pe
membrana
interosoasăPe tuberculul
plantar al
osului
navicular, de
aici radiind pe
oasele și
ligamentele
învecinateSupinator
Adductor al
piciorului, în
special
susținător al
talusului și a
boltei plantareNervul tibialis
5. Mușchiul
flexor hallucis
longusCel mai lateral,
mult mai
puternic, dar
puțin mai scurt
ca m. 3 și 4 pe
fața posterioară
a fibulei, tip
bipenat,
tendonul trece
retromaleolar
posterior de
tendonul m.
flexor
digitorum
longus, cu care
se încrucișează
la nivelul
plantei2/3 inferioare a
feței
posterioare a
fibulei, pe
septul
intermuscular
posteriorFalanga distală
a haluceluiFlexor al
halucelui,
susținător al
talusului și al
calcaneuluiNervul tibialis

21Burse-cele mai importante burse în jurul mușchilor gambei sunt situate între
capetele de origine a mm. gastrocnemieni și capsula articulației genunchiului, precum
bursa situată pe sub inserția tendonului Achilles(bursa tendinus calcanei).
B. ANATOMIA DESCRIPTIVĂ A MUȘCHILOR PICIORULUI
Contrar feței dorsale a mâinii, pe fața dorsală a piciorului se găsesc doi mușchi
mai mici: m. extensor hallucis brevis și m. extensor digitorum brevis. Mușchi mai puțin
importanți situați sub tendoanele radiare a m. extensor digitorum longus. Pe fața dorsală
a piciorului tendoanele și mușchii sunt acoper iți de o fascie puternică super ficială-
fascia dorsalis pedis.

22PARTEA SPECIAL Ă

23CAPITOLUL I II
MATERIALE SI METODE
A. MATERIALE UTILI ZATE
Studiul nostru a fost realizat la Catedra de Anatomia Omului a Universității de
Medicină și Farmacie din Craiova. Am utilizat cadavre de adult și făt formolizate, cât și
cadavre de adult fixate în alcool și glicerină pentru o mai bună evidențiere a structurilor
anatomice.
B. METODE UTILIZATE
Am utilizat metoda disecției macroscopice, în cazul ca davrelor de adult, și
disecția mezoscopică, sub lupă, în cazul cadavrelor de făt. Disecția a fost realizată cu
ajutorul unor truse de chirurgie generală dar și instrumentar specific pentru disecția
minuțioasă a elementelor capsulo-ligamentare si vasculo -nervoase.Preparatele
anatomice obținute au fost fotografiate cu ajutorul unei camere foto digitale iar
imaginile au fost prelucrate cu ajutorul software -ului Lucia M, aflat în dotarea Catedrei
de Anatomia Omului.
Necesitățile funcționale ale membrului inferior includ suportarea greutății
corpului, locomoția și menținerea echilibrului. In consecință, este construit pentru a
rezista la presiuni mari în detrimentul mobilității. Membrului inferior i se decriu patru
părți anatomice: regiunea fesieră, coapsa, gamba și piciorul.
Anatomie clinică . Anatomia clinică a membrului inferior poate fi studiată pe
individul viu sau la cadavru. Am poziționat cadavrul în poziție anatomică și am palpat
următoarele structuri:
-creasta iliacă
-spina iliacă anterosuperioară
-ligamentul inghinal
-tuberculul pubic
-rotula
-epicondilul femural medial
-epicondilul femural lateral
-maleola medială

24-maleola laterală
Abordarea prin disecție a membrului inferior a fost realizată, cum urmează: am
îndepărtat tegumentul d epe întreg membrul inferior. Am disecat venele și nervii
superficiali. Am îndepărtat țesutul celular subcutanat și țesutul adipos lăsând venele și
nervii superficiali intacți. Am studiat fascia profundă a coapsei.
Tehnica disecției -Incizia tegumentului
1.Primul obiectiv este îndepărtarea tegumentului de la nivelul membrulu inferior,
fără a interesa nervii și venele superficiale.
2.Se realizează o incizie de la nivelul spinei iliace anterosuperioare, de a lungul
ligamentului inghinal spre tuberculul pubic. Se prelungește apoi în jurul feței
mediale a coapsei către fața posterioară.
3.Am făcut o incizie de la mijlocul ligamentului inghinal către dorsul piciorului
trecând peste rotulă.
4.Am realizat o incizie de la dorsul piciorului către spațiile interdigitale. În cursul
acestei manevre am avut grijă să nusecționăm profund tegumetul de la nivelul
dorsului piciorului deoarece acesta este foarte subțire.
5.Am efectuat o s ingură incizie de a lungul liniei mediane dorsale a fiecărui deget
către baza unghiei.
6.Am îndepărtat tegumentul de la nivelul oapsei, gambei și dorsului piciorului
spre medial și lateral. Se potrealizașiincizii transversale pentru a micșora
timpul alocat acestei etape.
7.Am întors cadavrul în decubit ventral și am continuat disecția.
8.Am început de la nivelul liniei sacrale mediane și am îndepărtat tegumentul
regiunii fesiere.
9.Am făcut o incizie de a lungul liniei mediane a coapsei și gambei de la șanțu l
fesier la regiunea calcaneană.
10.Am extins inciziile transversale anterioare în jurul membrului inferiorși am
îndepărtat complet tegumentul de la nivelul membrului inferior.
11.Am îndepărtat tegumentul regiunii plantare -tegumentul este gros la nivelul
regiunii calcaneene și al capetelor metatarsienelor dar este subțiere la nivelul
bolții plantare și degetelor.
Identificarea fasciei superficiale a feței posterioare a membrului inferior

251.Cu cadavrul în decubit ventral, am examinat structurile conținute în fascia
superficială a feței posterioare a membrulu i inferior.
2.Tegumentul regiunii fesiere este inervat de nervii clunium.
-Nervii clunium superiori și mijlocii sunt ramuri ale ram urilor dorsale spinale
dorsale.
-Nervii clunium inferiori sunt ramuri din nervul femurocutanat posterior .Nervii
clunium inferiori înconjoară marginea inferioară a mușchiului fesier.
3.Nervul femurocutanat posterior are traie ct pe fascia profundă . Ramuri ale sale
perforează fascia profundă pentru a inerva tegumentul feței dorsale a coapsei și
fosei poplitee.
4.Am identificat vena safenă mică unde trece posterior spre maleola later ală. Vena
safenămică emerge din capătul lateral al arcului venos dorsal. Amcurățat vena
safenămică șiam urmărit traiectul ei spre superior până perforează fascia
profundă din fosa poplitee pentru a se vărsa în vena poplitee.
5.Am identificat nervul sural . Nervul sural perforează fascia profundă la jumătatea
feței posterioare a gambei și merge paralel cu vena safenă mică. Nervul sural
inervează tegumentul feței lateral a gleznei și piciorului.
6.Am îndepărtat fascia superficială de la nivelul feței posterioa re a membru lui
inferior și am conservat fascia profundă, nervii și venele disecate anterior.
Identificarea fasciei superficiale a fețeianterioare a membrului inferior
1.Am întors cadavrul în poziție anatomică.
2.Am identificat vena safenă mare ce se formează din capătul medial al arcului
venos dorsal al piciorului. Am disecat vena șiam urmărit traiectul ei proximal.
La nivelul gleznei, vena safenă mare trece anterior de maleola medială. La
nivelul genunchiului, trece peste mar ginea posterioară a epicondilului femural
medial;apoi vena safenă mare are traiect anterolateral spre fața anterioară a
coapsei.
3.Inferior de ligamentul inghinal vena safenă mare trece profund ,prin hiatul safen
al fasciei profunde și drenează în vena femu rală. Hiatul safen va fi disecat
ulterior.
4.Am observat următoarele caracteristici ale venei safene mari:
-Nervul safen însoțește vena safenă mare la nivelul gambei.
-Venele perforante conectează vena safenă mare cu sistemul venos profund.

26-Primește ca afluenț i o serie de vene superficiale.
-La capătul proximal primește trei vene superficiale: vena rușinoasă externă
superficială, vena epigastrică superficială și vena circumflexă iliacă superficială.
5.Am utilizat o reprezentare schematică coroborată cu imaginea pr eparatului de
disecțiepentru a studia inervația cutanată a feței anterioare a membrului inferior
și observați următoarele:
-Nervul femurocutanat lateral –trece profund de ligamentul inghinal și inervează
tegumentul feței laterale a coapsei.
-Ramuricutanate anterioare ale nervului femural –inervează tegumentul feței
anterioare a coapsei. Aceste ramuri perforează fascia superificială lateral de vena
safenă mare.
-Ramuri cutanate ale nervului obturator –inervează tegumentul feței mediale a
coapsei.
-Nervul safen –perforează fascia profundă pe fața medială a articulației
genunchiului și însoțește vena safenă mare la nivelul gambei. Nervul safen este
o ramură a nervului femural. Nervul safen inervează fețele anterioară și medială
a gambei și fața medială a gleznei și piciorului.
6.În treimea distală a gambei am identificat nervul peronier superficial. Nervul
peronier superficial perforează fascia profundă proximal de maleola laterala. Am
urmăritdistal traiectul nervului peronier superficial și am observat distribuția sa
la nivelul dorsului piciorului precum și ramurile sale, nervii digitali dorsali,
destinați tegumentului degetelor. Tegumentul primului spațiu interdigital este
inervat de ramuri digitale dorsale ale nervului peronier profund.
7.Am identificat nodulii limfatici inghinali superficiali. Pot fi identificate două
subgrupuri:
-grupul orizontal –la aproximativ 2 cm inferior de ligamntul inghinal;
-grupul vertical –în jurul capătului proximal al venei safene mari.
8.Nodulii limfatici inghinali superficia li colectează limfa de la nivelul membrului
inferior, porțiunea inferioară a peretelui anterior al abdomenului, regiunea
fesieră, perineul și organele genitale externe. Nodulii limfatici inghinali
superficiali drenează în nodulii limfatici inghinali profun zi.
9.Am îndepărtat fascia superficială de la nivelul feței anterioare a coapsei, gambei
și piciorului, păstrândvenele superficiale, nervii cutanați și fascia profundă.

2710.Am examinat fascia profundă a membrului inferior. Are următoarele denumiri
regionale: fa scia lata la nivelul coapsei, fascia crurală la nivelul gambei și fascia
pedioasă la nivelul piciorului. Partea laterală a fasciei lata are rezistență crescută
și poartă denumirea de tractul iliotibial.
Cele două oase ale gambei sunt inegale ca dimensiune. Cel mai mare, tibia, este
cel care susține greutatea gambei. Osul fibulaeste înconjurat de mușchi, excepând
capetele proximal și distal. Tibia și fibula sunt unite printr -omembrană interosoasă .
Fasciaprofundă a gambei (fascia crurală) este atașată de fibulă prin două septuri
intermusculare :anterior șiposterior. Tibia, fibula, membrana interosoasă și septul
intermuscular împart gamba în trei compartimente :anterior, lateral (fibular) și
posterior .
Scheletul gambei. Cu referire la un schelet, la tibie, am identificat:
•Condilul medial
•Condilul lateral
•Corpul
•Marginea anterioară
•Maleola medială
•Linia soleală
La fibulă, am identificat:
•Capul
•Colul
•Corpul
•Maleola laterală
La piciorul articulat, am identificat cele șapte oase tarsiene:
•Talusul
•Calcaneul
•Navicularul
•Cuboidul
•Trei oase cuneiforme -primul (medial), cel de -al doilea (intermediar, mijlociu)
și cel de-al treilea (lateral).
Lacalcaneu, am identificat:
•Tuberozitatea calcaneului
•Sustentaculum tali

28Am identificat cele cinci oase metatarsiene șituberozitatatea celui de -al
cincilea os metatarsian. Am identificat cele 14 falange . Degetul mare are doar două
falange, în timp ce celelalte degete au fiecare trei falange.
1.Disectia compartimentului anterior al gambei si a partii dorsale a
piciorului
Compartimentul anterior al gambei conține patru mușchi: tibial anterior,
extensor lung al halucelui, extensor lung al degetelor și fibular (peronier) tertius. Nervul
fibular (peronier) profund inervează acești mușchi. Acțiunea combinată a mușchilor
compartimentului anterior al gambei este reprezentată de flexia dorsală a piciorului,
inversia piciorului și extensia degetelor.
Tehnica disectiei:
1.Am asezat cadavrul în poziție de supinație.
2.Am remarcat că fascia profundă a gambei este ferm atașată de marginea
anterioară a tibiei.
3.Am identificat retinaculul extensorilor superior și inferior pe
suprafața anterioară a gleznei. Retinaculele sunt îngroșări transversale ale fasciei
profunde a gam bei care au rolul de a menține tendoanele la locul lor. Retinaculul
superior al extensorilor se întinde de -alungul tendoanelor, superior de articulația
gleznei. Cel inferior se află la nivelul articulației gleznei și are formă literei Y. Rădăcina
de la Y este atașată de calcaneu.
4.Am folosit un bisturiu pentru a efectua o tăietură verticală prin fascia
profundă a gambei, chiar sub condilul lateral al tibiei. Folosiți forcepsul pentru a ridica
marginile fasciei profunde și observați că mușchii compartimentulu i anterior sunt atașați
de suprafața sa profundă. Deschideți fascia profundă a gambei pe direcție distală până
la retinaculul inferior al extensorilor.
5.Inserția proximală a mușchilor din regiunea anterioară a gambei se face
în zona proximală a tibiei, pe fibulă și pe membrana interosoasă. Nu încercați să disecați
inserțiile proximale.
6.Am observat că vasele, nervii și tendoanele mușchilor din partea
anterioară a gambei traversează suprafața anterioară a articulației gleznei. Dinspre
medial spre lateral, am identificat:
•Tendonul tibialului anterior
•Tendonul extensorului lung al halucelui

29•Nervul fibular (peronier) comun
•Tendonul extensorului lung al degetelor
•Tendonul fibular tertius
7.Am urmarit tendonul mușchiului tibial anterior în interiorul piciorului.
Remarcați inserția distală a tendonului mușchiului tibial anterior, pe primul os
cuneiform și la baza primului os metatarsian. Mușchiul tibial anterior realizează flexia
dorsală și inversia piciorului.
8.Am urmat tendonul mușchiului extensor lung al halucelui îninteriorul
piciorului. Observați că inserția distală a tendonului extensorului lung al halucelui se
face la baza falangei distale a degetului mare. Mușchiul extensor lung al halucelui
realizează extensia degetului mare și flexia dorsală a piciorului.
9.Amobservat că tendoanele mușchiului extensor lung al degetelor se
atașează pe falangele mijlocie și distală ale celor patru degetele laterale. Acest mușchi
realizează extensia degetelor și flexia dorsală a piciorului. Fiecare din aceste tendoane
formează o expansiune extensoare .
10.Am urmarit tendonul mușchiului fibular tertius până la inserția sa
distală pe tuberozitatea celui de -al cincilea os metatarsian. Acest mușchi realizează
flexia dorsală a piciorului și participă la eversiaacestuia. Mușchiul poate fi î nsă și
absent.
11.La nivelul retinaculului superior al extensorilor, am identificat artera
tibială anterioară și si am urmat -o proximal. Am folosit degetele pentru a separa forțat
mușchiul extensor lung al degetelor de cel tibial anterior. Apoi am urmat artera între
pântecele celor doi mușchi.
12.Am folosit o sondă pentru a curăța artera tibială anterioară. Ea trec e pe
deasupra marginii superioare a membranei interosoase. Această arteră se întinde direct
pe suprafața anterioară a membranei interosoase și dă naștere unor ramuri musculare
nedenumite.
13.Nervul fibular profund se alătură arterei tibiale anterioare chiar
dedesubtul genunchiului. Acest nerv reprezintă nervul motor al compartimentului
anterior al gambei și al părții dorsale a piciorului; este ramură a nervului fibular
comun.
14.Am revenit la regiunea gleznei și am urmarit capătul distal arterei tibiale
anterioare profund de retinaculul inferior al extensorilor. Pe măsură ce această arteră

30traversează articulația gleznei, denumirea sa se schimbă, devenind artera dorsală a
piciorului.
15.Cu foarfeca am taiat retinaculul inferior al extensorilor deasupra
tendoanelor mușchiului extensor lung al degetelor. Am tractionat aceste tendoane în
direcție laterală.
16.În partea dorsală a piciorului, profund de tendoanele mușchiului extensor
lung al degetelor, am identificat mușchiul extensor scurt al degetelor șimușchiul
extensor scurt al halucelui. Acești doi mușchi împart un pântec muscular comun, ce se
atașează pe calcaneu. Din acest pântec provin patru tendoane și se inseră pe
expansiunile ext ensorilor degetelor 1 -4. Porțiunea acestui mușchi ce se atașează
degetului mare poartă numele de mușchiul extensor scurt al halucelui. Acești mușchi
realizează extensia piciorului și sunt inervați de către nervul fibular profund.
17.Am urmarit artera dorsală a piciorului în cadrul regiunii dorsale a
piciorului. Ea trece profund de tendonul mușchiului extensor scurt al halucelui. La o
persoană vie, pulsul acestei artere poate fi palpat între tendoanele mușchilor extensor
lung al halucelui și extensor lung al d egetelor.
18.Am identificat artera arcuată . Aceasta este o ramură a arterei dorsale a
piciorului, ce traversează capătul proximal al oaselor metatarsiene. Arterele
metatarsiene dorsale își au originea din artera arcuată.
19.Am identificat artera tarsală lateral ă. Aceasta își are originea din artera
dorsală a piciorului, chiar în apropierea articulației gleznei, și trece profund de mușchii
extensor scurt al degetelor și extensor scurt al halucelui. Artera tarsală laterală se alătură
capătului lateral al arterei a rcuate pentru a completa arcul arterial.
20.Am identificat artera plantară profundă . Aceast provine din artera
dorsală a piciorului, în apropierea originii arterei arcuate. Ea trece între primul și cel de –
al doilea os metatarsian, apoi pătrunde la nivelul pla ntei. Aici, această arteră plantară
profundă se anastomozează cu arcul plantar profund.
21.La nivelul gleznei, am identificat nervul fibular profund . Folosiți
disecția pentru a urma traiectul acestui nerv în cadrul regiunii dorsale a piciorului.
Rețineți că nervul fibular profund inervează mușchii extensor scurt al degetelor și
extensor scurt al halucelui. Apoi, nervul își continuă traiectul către degetul mare și dă
două ramuri digitale ale nervului fibular profund.
22.Am depistat ramura cutanată a nervului fibu lar profund pentru regiunea
tegumentului dintre degetul mare și cel de -al doilea deget. Doar această porțiune a

31regiunii dorsale a piciorului este inervată de nervul fibular profund. Nervul fibular
superficial este cel care inervează întregul tegument al p ărții dorsale a piciorului.
2.Disectia compartimentului lateral al gambei
Compartimentul lateral al gambei conține doi mușchi: fibular (peronier) scurt și
fibular (peronier) lung. Nervul acestui compartiment este nervul fibular (peronier)
superficial. Acți unea combinată a acestor mușchi realizează eversiași flexia plantară a
piciorului.
Tehnica disectiei:
1.Am examinat fascia profundă în partea laterală a gambei. Identificați
retinaculul fibular (peronier) superior . Acesta se găsește în partea laterală a gle znei,
posterior de maleola laterală.
2.La nivelul mijlociu al gambei, am identificat nervul fibular (peronier)
superficial , în locul unde perforează fascia profundă. Urmați distal traiectul acestui
nerv. El reprezintă nervul cutanat primar al piciorului și d ă naștere mai multor ramuri
digitale dorsale . Nervul fibular superficial este ramură a nervului fibular comun.
3.Am folosit foarfece pentru a face o incizie a fasciei profunde ce se întinde
deasupra compartimentului lateral al gambei. Efectuați incizia inferior până la nivelul
retinaculului fibular superior. Deschideți fascia profundă, observați că mușchiul fibular
lung este atașat de suprafața interioară a acesteia.
4.Am urmat distal tendonul mușchilor fibular scurt și fibular lung și observați că
tendoanele acestora trec profund de retinaculele fibulare superior și inferior.
5.Am urmat tendonul mușchiul fibular scurt până la inserția sa distală pe
tuberozitatea celui de -al cincilea os metatarsian.
6.Am urmat tendonul mușchiului fibular lung și observați că se înnoadă în jurul
osului cuboid și pătrunde la nivelul plantei. Acest tendon se inseră pe suprafața
inferioară a primului os metatarsian și va fi disecat mai târziu.
7.Nervul fibular comun este nervul cel mai frecvent lezat al organismului,
datorită poziției sale superficiale și raporturilor cu capul și colul fibulei. Atunci când
acest nerv e rănit, există o insuficien ță a eversiei, flexiei dorsale a piciorului și extensiei
degetelor. Fenomenul este denumit „ picior cazut ”, iar rezultatul este mers stepat. Va
exista deasemenea și o pierdere a capacității senzoriale a părții dorsale a piciorului și
degetelor.

323.Disectia com partimentului posterior al gambei
Compartimentul posterior al gambei se întinde posterior de membrana
interosoasă , tibie și fibulă. Un sept intermuscular transvers împarte mușchii acestei
regiuni în două grupuri: mușchi superficiali și mușchi profunzi. G rupul posterior
superficial conține trei mușchi: gastrocnemian, solear și plantar. Acțiunea combinată a
acestora realizează plexia plantară a piciorului. Grupul posterior profund conține patru
mușchi: popliteu, tibial posterior, flexor lung al degetelor și flexor lung al halucelui.
Aceștia produc inversia piciorului, flexia plantară a piciorului și flexia degetelor. Nervul
tibial inervează ambele grupe de mușchii, superficiali și profunzi.
Tehnica disectiei:
1.Am asezat cadavrul în poziție de pronație.
2.Am facut o incizie a fasciei profunde a gambei de la fosa poplitee până la
calcaneu și deschideți compartimentul posterior.
3.Am identificat mușchiul gastrocnemian . Acesta este cel mai superficial
mușchi al regiunii posterioare. Inserția sa proximală se face prin celedouă capete, pe
condilii femurali, iar cea distală este pe tendonul calcaneal (tendonul lui Achile).
Mușchiul gastrocnemian realizează flexia piciorului.
4.Am folosit foarfece pentru a secționa cele două capete ale mușchiul
gastrocnemian la aproximativ jumătatea distanței între inserția lor proximală și punctul
unde se unesc. Reflectați porțiunile proximală și distală ale mușchiului.
5.Am identificat mușchiul solear , care este localizat profund față de mușchiul
gastrocnemian. Inserțiile proximale ale ace stuia sunt pe linia soleară a tibiei și capul
fibulei, iar inserția distală pe tendonul calcaneal. Mușchiul solear realizează flexia
piciorului.
6.Am identificat tendonul mușchiului plantar. Pântecul acestuia se întinde în
fosa poplitee, iar inserția sa pro ximală se face pe linia supracondiliară laterală a
femurului. Tendonul mușchiului popliteu trece printre mușchii gastrocnemian și solear,
până la inserția sa distală, pe tendonul calcaneal. Mușchiul plantar este un flexor plantar
al piciorului și un slab f lexor al genunchiului. Însă, acest mușchi poate fi absent.
7.Nervul tibial șivasele tibiale posterioare părăsesc fosa poplitee, trecând
profund de arcul tendinos al mușchiului solear. Ele trec distal către septul
intermuscular transvers ce separă grupul muș chilor posteriori superficiali de grupul
celor posteriori profunzi.

338.Am folosit foarfece pentru a secționa tendonul calcaneal la aproximativ 5 cm
superior de tuberozitatea calcaneală. Am separat acest tendon de mușchii ce se întind
profund față de el.
9.Am folosit foarfece pentru a detașa mușchiul solear de inserția sa tibială, dar l –
am lasat atașat de fibulă. Am tras acest mușchi și pe cel gastrocnemian lateral, pentru a
expune septul intermuscular transvers.
10.Am identificat vasele tibiale posterioare șinervul tibial în cadrul septului
intermuscular transvers. Artera tibială posterioară este însoțită de obicei de două vene.
Înlăturați-le pe acestea pentru a curăța aria disecției.
11.Am folosit o sondă pentru a urma proximal traiectul arterei tibiale posterioare
și nervului tibial. Artera poplitee se bifurcă la marginea inferioară a mușchiului
popliteu, pentru a forma arterele tibială posterioară șianterioară.
12.Am tras conținutul fosei poplitee în lateral și identificați mușchiul popliteu .
Inserția proximală a acestuia se face pe condilul lateral al femurului, iar cea distală pe
suprafața posterioară a porțiunii tibiale proximale. Mușchiul popliteu deblochează
genunchiul și este un slab flexor al gambei.
13.Am identificat mușchiul tibial posterior. Inserția sa proximală se face pe
tibie, fibulă și membrana interosoasă, iar cea distală pe fața inferioară a mai multor oase
tarsiene. Mușchiul tibial posterior realizează inversia și flexia plan tară a piciorului.
14.Inserția proximală a mușchiului flexor lung al degetelor se face pe tibie.
Distal, tendonul său se atașează bazei falangelor distale ale celor patru degete laterale.
Acest mușchi efectuează flexia degetelor 2 -5 și flexia plantară a piciorului.
15.Inserția proximală a mușchiului flexor lung al halucelui se face pe două
treimi inferioare ale fibulei și pe membrana interosoasă, iar cea distală la baza falangei
distale a degetului mare. Mușchiul flexor lung al halucelui efectuează flexia degetului
mare și flexia plantară a piciorului.
16.Posterior de maleola medială, a rtera tibială posterioară șinervul tibial se
întind între tendoanele mușchilor flexor lung al degetelor și flexor lung al halucelui.
Posterior de maleola medială, poate fi utilizată următoarea formulă memotehnică: Tom,
DickANdHarry (Tibial posterior, flex or lung al Degetelor, Artera tibială posterioară,
Nervul tibial, flexor lung al Halucelui).
17.Încă o dată, am observat distribuția vasculară în compartimentul posterior al
gambei. Identificați artera fibulară (peronieră) . Aceasta provine din artera tibială
posterioară, desprinzându -se la aproximativ 2 -3 cm distal de marginea inferioară a

34mușchiului popliteu. Artera fibulară trece printre mușchii tibial posterior și flexor lung
al halucelui. Ea vascularizează mușchii compartimentului lateral al gambei și parte a
laterală a compartimentului posterior al gambei.
18.Ramura perforantă a arterei fibulare își are de obicei originea chiar
deasupra articulației gleznei. Ea perforează membrana interosoasă și se anastomozează
cu o ramură a arterei tibiale anterioare. Ocazio nal, această ramură perforantă va da
naștere arterei dorsale a piciorului.
4.Disectia plantei
Piciorul este arcuit longitudinal .Punctele de susținere a greutății în cadrul
piciorului sunt calcaneul -posterior și capetele celor cinci oase metatarsiene -anterior.
Aponevroza plantară susține arcul longitudinal. Profund de această aponevroză se
găsesc patru straturi de mușchi intrinseci ai piciorului.
Ordinea disecției va fi următoarea: Aponevroza plantară va fi desprinsă de pe
fascia superficială și studiată. Ea va fi reflectată pentru a expune primul strat muscular.
Disecția va avansa dinspre superficial (inferior) către profund (superior) și va fi disecat
fiecare din cele patru straturi. Rețineți că mișcările de abducția și adducția ale degetelor
sunt descris e în jurul unei axe de referință ce trece prin degetul al doilea. Această
convenție diferă de cea de la mână, întrucât acolo axa trece prin cel de -al treilea deget.
Tehnica disectiei:
Aponevroza plantară și nervii cutanați
1.Dacă tegumentul nu a fost încă îndepărtat de la nivelul plantei, atunci efectuați
această înlăturare.
2.Am folosit un bisturiu pentru a desprinde fascia superficială de pe aponevroza
plantară. Rețineți că această aponevroză este atașată posterior pe calcane u și se divide
distal în cinci benzi, una pentru fiecare deget.
3.Am folosit un bisturiu pentru a tăia longitudinal aponevroza plantară. Aceasta
are o grosime aproximativă de 4 mm.
4.Am efectuat două tăieturi transversale prin aponevroza plantară; una aproap e
de calcaneu și cealaltă în treimea anterioară a piciorului. Benzi puternice ( dure)de țesut
conjunctiv atașează această aponevroză de oasele metatarsiene. Folosiți un bisturiu

35pentru a tăia aceste benzi și eliberați aponevroza plantară de structurile de dedesubt.
Reflectați flapsmedial și lateral.
Primul strat al mușchilor plantari
1.Am identificat mușchiul flexor scurt al degetelor . Inserția sa proximală se
face pe tuberozitatea calcaneului și aponevroza plantară, iar cea distală pe falanga
mijlocie a celor patru degete laterale. Am depistat tendoanele mușchiului flexor scurt al
degetelor și urmați -le până la inserția lor distală. A m indepartat aponevroza plantară
bucată cu bucată atât cât este necesar.
2.Am identificat mușchiul abductor al halucelui . Acesta este localizat în partea
medială a mușchiul flexor scurt al degetelor. Inserția mușchiului abductor al halucelui
se face pe part ea medială a tuberozității calcaneului și pe aponevroza plantară, iar cea
distală pe partea medială a bazei falangei proximale a degetului mare. Mușchiul are rol
în abducția degetului mare.
3.Am identificat mușchiul abductor al degetului mic . Inserția proxi mală a
acestui mușchi se face pe partea laterală a tuberozității calcaneului și pe aponevroza
plantară, iar cea distală pe partea laterală a bazei falangei proximale a degetului 5
(degetului mic). Mușchiul abductor al degetului mic efectuează abducția dege tului 5
(degetului mic). Urmați tendonul său până la inserția distală.
4.În treimea distală a plantei, căutaținervii digital plantar comun șidigital
plantar propriu , care sunt ramuri ale nervilor plantar medial șilateral. Nervii
digitali comun și propriu se întind între tendoanele pe care doar ce le -ați identificat.
Cel de-al doilea strat al mușchilor plantari
1.Am folosit foarfece pentru a secționa mușchiul flexor scurt al degetelor,
aproape de calcaneu. Reflectați distal acest mușchi. Pentru a realiza ma i ușor
reflectarea, tăiați nervii și vasele digitale plantare digitale comune.
2.Am identificat mușchiul pătrat plantar (flexor accesor) , care este situat
profund de mușchiul flexor scurt al degetelor. Inserția proximală a acestuia se face pe
calcaneu, iar cea distală este reprezentată de tendonul mulchiului flexor lung al
degetelor. Mușchiul pătrat plantar participă împreună cu mușchiul flexor lung al
degetelor la flexia celor patru degete laterale.

363.Am folosit un bisturiu pentru a diseca tendoanele flexoru lui lung al
degetelor în cadrul plantei. Observați că cele patru tendoane ale sale trec printre
tendoanele mușchiul flexor scurt al degetelor.
4.Am observat că cei patru mușchi lumbricali pornesc de la tendoanele
mușchiului flexor lung al degetelor. Inserția distală a acestor mușchi se face pe
expansiunea extensorilor celor patru degete laterale.
Cel de-al treilea strat al mușchilor plantari
1.Am folosit foarfece pentru a secționa tendonul flexorului lung al degetelor în
locul unde i se alătură mușchiul pătrat plantar. Am reflectat distal tendoanele, împreună
cu mușchii lumbricali.
2.Am identificat mușchiul flexor scurt al halucelui. Inserția sa proximală se
face pe primul os metatarsian, osul cuboid și cel de -al treilea os cuneiform. Mușchiul
flexor scurt al halucelui are două capete (medial și lateral) și două tendoane. Câte un os
sesamoid se găsește în fiecare tendon. Inserția distală a mușchiu lui se face la baza
falangei proximale a degetului mare și are rol în flexia acestui deget.
3.Am observat că tendonul mușchiului flexor lung al halucelui trece printre
cele două oase sesamoide ale mușchiului. Verificați ca tendonul acestui mușchi să fie
atașat bazei falangei distale a degetului mare.
4.Am identificat mușchiul adductor al halucelui . Acesta are un cap transvers și
unul oblic. Ambele capete se atașează pe partea laterală a bazei falangei proximale a
degetului mare. Mușchiul adductor al halucelui realizează adducția degetului mare
(adică îl mișcă înainte către cel de -al doilea deget).
5.Am identificat mușchiul flexor al degetului mic . Inserția sa proximală se face
la baza celui de -al cincilea os metatarsian, iar cea distală la baza falangei proxima le a
degetului 5. Mușchiul flexor al degetului mic efectuează flexia degetului 5.
6.Am introdus o sondă profund de mușchiul abductor al halucelui de -alungul
traiectului arterei tibiale posterioare. Am sectionat mușchiul de deasupra sondei și
folosiți disecț ia pentru a urma artera tibială posterioară și nervul tibial la nivelul plantei.
Am identificat arterele și nervii plantari medial șilateral.
Cel de-al patrulea strat al mușchilor plantari
1.Am folosit o imagine pentru a studia mușchii interosoși . Cei patru mușchi
interosoși Dorsali sunt ABductori (DAB)și cei trei mușchi interosoși Plantari sunt

37ADuctori(PAD)ai degetelor. Reamintiți -vă că axa de referință pentru abducție și
adducție trece prin cel de -al doilea deget.
2.Am urmat tendonul fibular l ungde la nivelul maleolei laterale până la
inserția sa distală la baza primului os metatarsian și primului os cuneiform. Tendonul
fibular lung ocupă planul cel mai profund al plantei.
3.Am urmat distal tendonul tibial posterior și verificați ca acesta să a ibă o
inserție distală largă pe osul navicular, pe toate cele trei oase cuneiforme și la baza
oaselor metatarsiene 2, 3 și 4.
4.Am folosit disecția pentru a urmări artera plantară laterală până la arcul
plantar. Urmați medial acest arc și evidențiați legătu rile sale cu arcul plantar dorsal
profund al arterei dorsale a piciorului . Acesta din urmă trece printre primul și cel de –
al doilea os metatarsian.
5.Încă o dată, am identificat mușchiul flexor lung al halucelui în
compartimentul posterior al gambei. Am urm at distal tendonul acestuia până când se
pierde într -un tunel osteofibros în partea medială a gleznei. Am introdus o sondă în
tunel și apoi deschideți -l cu un bisturiu. Am ridicat tendonul mușchiului flexor lung al
halucelui cu sonda și verificați ca el să traverseze fața inferioară a sustentaculum tali .
Sustentaculum tali se comportă ca un scripeteîn schimbarea direcției forței mușchiului
flexor lung al halucelui.

38CAPITOLUL IV
REZULTATE
A.OBSERVATII MACROANATOMICE ASUPRA SCHELETULUI
GAMBEI, ARTICULATIEI GLEZNEI SI PICIORULUI
Tibia.Orientare: anterior, marginea cea mai ascuțită a corpului, inferior,
extremitatea mai puțin volumi noasă, iar medial, apofiza acestei extremități.
Tibia este un os lung, situat în partea medială a gambei, fiind principalul os de
sprijin al acesteia și are o direcție verticală. Ea are un corp și două epifize.
Corpul tibiei (corpus tibiae) are o curbură super ioară, concavă lateral și alta
inferioară, concavă me dial; este de formă prismatică cu trei fețe și trei m argini.
Fața medială (fascies medialis) este netedă, se află sub piele și poate fi palpată în
întregime. Ea are în partea superioară o rugozitate, unde se inseră prin intermediul unei
formațiuni fibroase (pes anserius), mm.croitor, gracilis și semitendinos .
Fața laterală (fascies lateralis) este ușor concavă în partea superioară; pe ea se
inseră m.tibial anterior. Inferior este convexă, pe ea alunecând tendoanele mușchilor
extensori.
Fața posterioară (fascies posterior) prezintă su perior o creastă osoasă o blică,
liniam.solear (linea m.solei) pe care se inseră m.solear. Superior de ea se inseră m.
popliteu. Inferior, această față este împărțită de o creastă verticală în două zone, una
medială unde se inseră m.flexor lung al degetelor și alta laterală pentru m.tibial
posterior.
Marginea anterioară (margo anterior) este cea mai ascuțită margine a tibiei și are
forma unui „S". Ea poate fi palpată în întregime subcutanat. Superior, începe la
tuberozitatea tibiei (tuberositas tibiae), iar in ferior se curbează me dial și se termină la
maleola medială.
Marginea medială (margo medialis) este mai ro tunjită superior și mai
proeminentă în jumătatea infe rioară a tibiei. Pe ea se inseră fascia crurală.
Marginea laterală sau interosoasă (margo interossea) este mai ascuți tă; pe ea se
inserămembrana interosoasă .

39Epifiza proximală a tibiei este voluminoasă, ușor curbată posterior, de formă
relativ patrulateră cu axul mare orientat transversal. Ea este formată din doi condili,
unulmedial(condylus medialis) și altul lateral(condylus lateralis). Fiecare condil
prezintă câte o față articulară su perioară (facies articularis superior) pentru condilii
femurali. Aceste fețe sunt ușor concave și ovalare, cu axul mare sagital.
Intre cele două suprafețe articulare se găsește o proeminență osoasă, eminența
intercondiliană (eminentia intercoridylaris). Ea este formată de tuberculul
intercondilar medial (tuberculum intercondylare me dialis) și tuberculul
intercondilar lateral(tuberculum in tercondylare lateralis). Anterior și posterior de
eminență, între suprafețele articulare se află câte o de presiune, aria intercondiliană
anterioară (area intercondylaris anterior). Pe aria intercondiliană anterioară se
inseră lig.încruciș at anterior, iar pe cea posterioară lig.încrucișat posterior.
In clinică, pentru partea superioară a epifizei proximale a tibiei, este folosit
termenul de platou tibial. Pe fața laterală a condilului lateral se găsește fața articulară
pentrufibulă (fascie s articularis fibularis).
Fața anterioară a extremității superioare a tibiei, la locul de origine al marginii
anterioare, are o proeminență tuberozitatea tibiei (tuberositas tibiae). Lateral de ea, se
află un tubercul (Gerdy), unde se inseră tractul iliot ibial și pe care are originea m.tibial
anterior.
Epifiza distală este mai puțin voluminoasă ca cea proximală și are formă
prismatică. Fața sa anterioară este netedă și pe ea alunecă tendoanele mușchilor
extensori ai degetelor. Fața posterioară este convexă , prezentând un șanț oblic, pentru
tendonul mușchiului flexor lung al halucelui. Pe fața la terală prezintă o depresiune
incizura fibulară (incisura fibularis), pe care se află anterior și posterior câte un
tubercul. La nivelul incizurii se articulează cu extremitatea inferioară a fibulei, iar pe cei
doi tuberculi se prind ligamente. Pe fața inferioară (distală) a acestei epifize se găsește
fața articulară inferioară (fascies articu laris inferior) pentru talus. Fața medială, se
prelungește cu o apofiză oso asă,maleola medială (malleolus medialis), care la teral
prezintăfațaarticulară maleolară (facies articula ris malleolaris) pentru talus. Pe
vârful acestei maleole se prind ligamente ale articulației talocrurale. Maleola proemină
sub tegument și poate fi ușor palpabilă. Ea prezintă posterior șanțul maleolar (sulcus
malleolaris) pe unde trec spre plantă tendoanele mușchilor tibial posterior și flexor lung
al degetelor.

40Epifiza distală a tibiei împreună cu cea a fibulei, formează scoaba tibiofibulară a
articulației talocrurale.
Fibula. Orientare: inferior, extremitatea turtită a osului; medial, suprafața
articulară a acestuia, iar posterior, marginea cu un șanț al acestei extremități.
Fibula, cel de al doilea os al scheletului gambei, este situată lateral de tibie. Ea
este mult mai subțire decât tibia și se articulează cu aceasta la cele două extremități.
Fibula are un corp și două epifize. Corpul fibulei (corpus fi bulae) prezintă trei
fețe, orientate la fel ca și cele ale tibiei. De remarcat că ele sunt evidente numai în 3/4
superioare ale osului, infe rior rămânând evidente numai două fețe. Fațalaterală(facies
lateralis) prezintă superior un șanț unde se inseră m m.peronieri lung și scurt.
Fațamedială (facies medialls) este cea mai îngustă față a fibulei. Pe ea se găsește
creasta me dială(crista medialis).
Fața posterioară (facies posterior) este despărțită de fața medială prin creasta
medială.
Marginile fibulei sunt,anterioară (margo ante rior) pe care se prinde septul
intermuscular ante rior al gambei, marginea posterioară (margo posterior) cea mai
ascuțită pentru septul intermus cular posterior și marginea interosoasă (margo
interiossea) pe care se prinde membrana interosoasă. De remarcat că aceste margini sunt
spiralate.
Epifiza proximală prezintăcapul fibulei (caput fibula) o formațiune piramidală,
care are medial fața articulară a capului fibulei (facies articularis capitis fibulae),
pentru condilul lat eral al tibiei. Posterior și laterali de ea, capul prezintă o apofiză,
vârfulcapului fibulei (apex capitis fibulae), pe care se inseră tendonul mușchiului
biceps femural și ligamentul colateral fibular al articulației genun chiului. La limita
inferioară a capului, numită clasic colul fibulei, trece în contact cu osul, nervul peronier
comun. Acest raport are mare importanță în clinică, deoarece prinderea nervului, în
calusul for mat după fractura capului fibulei, eventualitate destul de frecventă, duce la
paralizia mușchilor regiunii anterioare a gambei și abolirea sensibilității, pe fața
anterioară a gambei și pe cea dorsală a piciorului.
Epifiza distală se prelungește lateral și inferior cu maleola laterală sau
fibulară (malleolus latera lis). Pe fața ei medială se găsește fața articulară maleolară
(facies articularis malleolaris) care se ar ticulează cu fața maleolară laterală a talusului.

41Posterior de fața articulară se află o depresiune, fosa maleolei laterale (fossa
malleoli lateralis) în fundul cărei a se inseră ligamentul calcaneo -fibular care soli –
darizează articulația talocrurală. Fața laterală a maleo lei fibulare se palpează ușor sub
piele prin care proemină, fiind ușor vizibilă. Fața posterioară prezintă un șanț prin care
alunecă tendoanele mușch ilor peronieri.
Scheletul piciorului este format din 26 oase așezate în trei grupuri: tarsul,
metatarsul și falangele.
Tarsul.Oasele tarsului (ossa tarsi) corespund oaselor carpiene de la mână, sunt
mult mai voluminoase și mai puternice ca acestea datorită solicitărilor crescute asupra
lor în stațiunea bipedă.
Talusul(talus).Orientare: anterior, capul osului; superior, trohlea și lateral,
marginea ei cea mai proeminentă.
Talusul este situat superior de calcaneu și este alcătuit din: cap (caput tal i),col
(collum tali) si corp(corpus tali). Corpul talusului (corpus tali) are superior trohlea
talusului (trochlea tali) articulară, pentru fața inferioară a epifizei distale a tibiei.
Trohlea se continuă lateral și medial cu fețele articulare pentru mal eolele laterală și
medială. Fața maleolară laterală (facies malleolaris la teralis) are formă tringhiulară cu
vârful în jos. Inferior de ea se află procesul lateral al talusului (processus lateralis
tali).Fațamaleolară medială (fascies malleo larismedialis) are forma unei virgule.
Inferior de ea, ca și pe fața laterală se află o zonă rugoasă pentru inserțiile ligamentare.
Posterior, se află procesul posterior al talusului (processus posterior tali) cu un
șanț numit șanțul tendonului mușchiului flexo r lung al halucelui (sulcus tendinis
musculi flexoris hallucis longi). Acesta este mărginit de doi tuberculi, tuberculul
lateral(tuberculum laterale) și tuberculul medial (tuberculum me diale), din care cel
lateral este mai proeminent. Față inferioară a c orpului talusului prezintă trei fețe
articulare pentru calcaneu: fața articulară posterioară (facies articularis calcanea
posterior) și fețelearticulare mijlo cie și anterioară (facies articularis calcanea
media, an terior) adesea unite între ele. Intre f ața posterioară și cea mijlocie se află
șanțul talusului (sulcus tali), care împreună cu cel al calcaneului formează sinusul
tarsului(sinus tarsi). Capul talusului prezintă o față convexă, fața articulară pentru
navicular (facies articu laris navicularis) .

42B.OBSERVATII MACROANATOMICE ASUPRA MUSCHILOR
GAMBEI SI PICIORULUI
1.Observatii macroanatomice asupra mușchilor regiunii anterioare a
gambei
Muschiul tibial anterior (m.tibialis anterior) are origineape condilul lateral al
tibiei și în continuare pe fața laterală a acesteia în jumătatea proximală, pe par tea
medială a membranei interosoase și pe fascia gambei. Tendonul său trece pe sub
retinaculul exten -sorilor și se inserăpe cuneiformul medial și pe baza primului
metatarsian, put ând trimite un fascicul spre falanga proximală a halucelui. La maimuțe,
fasciculul care se inseră pe primul metatarsian, reprezintă m. lung adductor al halucelui.
Raporturi: Este situat subcutanat, acoperind partea corespunzătoare a membranei
interosoase. Late ral, vineîn raport proximal cu m. lung extensor al degetelor, iar distal
cu m. lung extensor al halucelui. Pe marginea postero -laterală, între el și cei doi mm.
extensori se găsesc a.tibială anterioară (al cărei mușchi satelit este) și n.peronier
profund; în regiun ea dorsală a piciorului este superficial, acoperind planul osteoarticular
(articulația talocrurală, talusul, navicularul și cu neiformul medial). La nivelul
cuneiformului se găsește bursa subtendinoasă a m.tibial anterior (bursa subtendinea,
m.tibialis ant erioris).
Inervație: Din n.peronier profund.
Acțiune: M.tibial anterior execută flexia dorsală a piciorului, adducția și rotația
lui medială; împreună cu m.lung peronier are rol în menținerea boltei plantare. Prin
aceste acțiuni el intervine în mers, trăg ând anterior gamba piciorului de sprijin și
ridicând piciorul opus.
Muschiul extensor lung al degetelor (m.extensor digitorum longus) are originea
pe condilul la teral al tibiei (lateral de m.tibial anterior), pe fața medială și pe marginea
anterioară a fi bulei, pe mem brană interosoasă, pe fascia gambei și pe septul
intermuscular anterior. După trecerea pe sub retinaculul extensorilor, tendonul se
împarte în patru tendoane care se inserăpe falangele ultimelor patru degete. Fie care
tendon se împarte într -un fascicul mijlociu care se prinde pe falanga medie și două
fascicule colate rale care se prind pe falanga distală. La nivelul articu lațiilor

43metatarsofalangiene, tendoanele degetelor II -IVprimesc c âte o prelungire de la
m.extensor scurt al degetelor.
Raporturi: La gambă este acoperit de piele și de fascie, venind în raport lateral cu
mm.peronieri. Medial de el se află, proximal m.tibial anterior, între cei doi mușchi
găsindu-se a.tibială anterioară și n.peronier profund, iar distal, m.lung extensor al
halucelui. La pi cior, este superficial, acoperind m.extensor scurt al de getelor.
Inervație: N.peronier profund.
Acțiune: Este extensor al ultimelor patru degete, abductor, rotator lateral și flexor
dorsal al piciorului.
Muschiul extensor lung al halucelu i(m.extensor hallucis longus) are originea pe
trimea mijlocie a feței mediale a fibulei și pe membrana interosoasă. Tendonul său trece
pe sub retinaculul extensorilor și se inserăpe falangele halucelui.
Raporturile mușchiului la gambă au fost descrise l a mușchii precedenți. El este
acoperit de m.tibial an terior în partea proximală și devine superficial în cea distală; la
picior se află medial de m.extensor scurt al halucelui între cei doi mușchi găsindu -se
a.dorsală a piciorului șia.peronieră profundă.
Inervația: N.peronier profund.
Acțiune: Este extensor al halucelui, flexor dorsal și rotator medial al piciorului.
MuschiulalIII-lea peronier (m.peroneus tertius) este un mușchi inconstant fiind
socotit de unii ca o porțiune a m.l ung extensor al degetelor. El are origineape fața
medială a peroneului în jumătatea eiinferioară, pe membrana interosoasă și pe septul
intermuscular anterior.Tendonul său trece pe sub retinaculul extensorilor, se poate uni
cu cel al m.lung extensor al degetelor și se inseră pe al V -lea metatarsian.
Raporturi: Este un mușchi superficial. La gambă, este situat lateral de m.extensor
lung al degetelor și medial de m.peronier scurt. La nivelul piciorului aco peră m.extensor
scurt al degetelor.
Inervație: N.peronier profund.
Acțiune: Este flexor dorsal, abductor și rotator la teral al piciorului.
1.Observatii macroanatomice asupra mușchilor regiunii lateralea gambei

44Muschiul lungperonier(m.peroneus longus —m.fibularis longus) are originea
pe capul fibulei, pe fața laterală și pe marginea ei anterioară în treimea proximală, pe
capsula articulației tibiofibulare, pe fas cia gambei, pe cele două septuri intermusculare
și, uneori pe condilul lateral al tibiei, lateral de m.extemsor lung al degetelor. Te ndonul
său trece posterior de ma leola laterală a calcaneului și cuboidului. La acest nivel își
schimbă pentru a doua oară direcția, pătrunz ând în regiunea plantară pe care o străbate
oblic spre medial în contact cu planul osos. Se inserăpe tuberculul pri mului
metatarsian, trimiț ând câte o expansiune cuneiformului medial și intermediar.
Raporturi: Este situat superficial, pe fața laterală a gambei. Posterior, vine în
raport prin intermediul septului intermuscular posterior cu mm.solear și lung flexor al
halucelui, anterior cu mm.extensor lung al degetelor și al treilea peronier, iar medial
acoperă m.scurt peronier. La nivelul originii sale, de obicei prin hiatusul dintre inserțiile
pe capul și corpul fibulei, este străbătut de n.peronier comun, care aici se bifurcă în
ramurile sale terminale: n.peronier superficial și n.pe ronier profund. N.peronier
superficial coboară între mm.lung și scurt peronier, pe c ând n.peronier profund străbate
m.extensor lung al degetelor.
La nivelul maleolei laterale tendonul să u este încontactcu planul osos, găsindu -se
în același șanț cu cel alm.scurt peronier, așezat posterior de acesta. Ambii mușchi sunt
cuprinși într -o teacă sinovială co mună. Șanțul retromaleolar este transformat în canal,
de retinaculul superior al mm.pe ronieri. La acest nivel, tendonul n.lung peronier
încrucișează fața laterală a articulației talocrurale și a lig.calcaneofibular; în șanțul
retromaleolar el vine în raport posterior cu tendonul lui Achile, medial cu m.lung flexor
al degetelor, iar la teralcu fascia gambei și cu originea venei safene mici. Lavîrful
maleolei, tendonul m.lung peronier își schimbă prima oară direcția îndrept ându-se
anterior pe fața laterală a calcaneului, unde se află în șanțul care îi poartă numele, situat
inferior de trohle ea peronieră. Pe fața laterală a calcaneului, superior de tendonul său se
află cel al m.scurt peronier.
Laplantă, tendonul său are din punct de vedere alraporturilor două porțiuni.
Prima parte se află într -un canal osteofibros situat inferior de cuboid. Acest canal are
peretele superior format de șanțul tendonului m.peronier lung de pe cuboid, cel inferior
de lig.calcaneocuboidian inferior și plantar lung, iar posterior de tuberozitatea
cuboidului.
Cea de a doua parte a sa, se află în spațiul delimitat su perior de fața inferioară a
cuneiformelor mijlocii și lateral, iar inferior de prelungirile pe care lig.plantar lung le

45trimite spre metatarsienele II –III; în regiunea plantară tendonul său poate prezenta un
os sesamoid.
Inervație: N.peronier superficial.
Acțiune: M.peronier lung este flexor plan tar al piciorului, fiind din acest punct de
vedere sinergic cu mm.regiunii posterioare; de aseme nea, mai execută abducția și rotația
laterală a piciorului. Cînd ia punct fix inferior, el fixează gamba pe picior, în special în
poziția de sprijin pe un singur picior evit ând posibilitatea împin gerii mediale a gambei.
Datorită oblicității ten donului său, are rol în meținerea bolților plantare.
Muschiulscurt peronier (m.peroneus brevis —m.fibuaris brevi s) areoriginea pe
fața laterală a peroneului în jumătatea ei distală, pe fascia gambei și pe septurile
intermusculare. Tendonul său trece prin șanțul retromaleolar, apoi pe fața laterală a
calcaneului și se inserăpe baza ultimului metatarsian.
Raporturi: Fața sa laterală este acoperită în partea proximaiă de m.lung peronier,
între cei doi mușchi găsindu -se n.peronier superfi cial. Distal, eleste superficial, acoperit
de piele și defascie. Fața medială vine în raport cu fi bula, cu fața laterală a articulației
talcocrurale și a calcaneului; în șanțul retromaleolar, tendo nul său încrucișează pe cel al
m.lung peronier, așez ându-seanterior și superior de acesta și de trohleea peronieră. Cei
doi mușchi se găsesc într -o teacă sinovială comună fiind men ținut în poziție de
retinaculele peroniere.
Inervație: N.peronier superficial.
Acțiune: Ca și precedentul.
2.Observatii macroanatomice asupra mușchilor regiunii posterioare a
gambei
Mușchii regiunii posterioare a gambei sunt dis puși într-un plan superficial
(m.triceps sural, plantar) și un plan profund (mm.popliteu, tibial posterior, lung flexor al
degetelor și lung flexor al halucelui).
Muschiul triceps sural (m.triceps surae) este for mat din m.gastrocnemian cu cele
două capete, super ficial, iar profund d in m.solear.
Muschiul gastrocnemian (m.gastrocnemius) are două capete de origine: capul
medial și capul lateral. Capul medial (caput mediale) are originea pe fața poste rioară a
condilului medial al femurului posterior de tu berculul adductorului, pe capsula
articulației genunchiului și prin câteva fibre în fosa poplitee. El este mai lung, fibrele
sale coborând mai mult decât cele ale capului lateral. Capul lateral (caput laterale) are

46originea pe fața laterală a condilului la teral și pe cap sula articulației genunchiului. La
nivelul inserției pe condil poate prezenta un os sesamoid; între cele două capete se
delimitează un spațiu în forma literei "V" care reprezintă laturile jumătății inferioare a
fosei poplitee.
Originea ambe lor capete se face atât prin fibre musculare cât și prin intermediul
câte unui tendon. Fi brele se continuă pe fața posterioară a corpului mus cular cu câte o
lamă aponevrotică. Pe fețele anterioare ale acestor lame se prind fibrele musculare, care
se vorinsera pe o altă lamă aponevrotică situată pe fața anterioară a mușchiului. Aceasta
se îngustează infe rior și împreună cu tendonul m.solear formează tendonul calcanean
al lui Achile (tendo calcaneus —Achillis), care se inserăpe tuberozitatea calcaneană .
Raporturi: Fața sa posterioară este superficială, acoperită de fascia gambei și de
piele. La acest nivel, pe fascie se găsesc v.safenă mică, n.sural și ramura comunicantă
peronieră a n.sural cutanat lateral. M.gastrocnemian acoperă m.solear și mm.profunz i ai
regiunii, vasele poplitee, n.tibial și lig.popliteu oblic al articulației genunchiului.
N.peronier comun trece prin tre capul lateral și tendonul m.biceps. Cele două ca pete ale
m.gastrocnemian formează limitele inferioare ale fosei poplitee. La locul lor de inserție
se află câte o bursă sinovială: bursa subtendinoasă a m.gastroc nemian lateral
(b.subtendinea m.gastrocnemii latera lis) șibursa subtendinoasă a m.gastrocnemian
medial(b.subtendinea m.gastrocnemii medialis), ultima putând comunica cu cav itatea
sinovială a articulației genunchiului. Tendonul lui Achile, este cel mai puter nic tendon
din corp și corespunde feței posterioare a articulației talocrurale. La acest nivel, pe fața
sa anterioară se află bursa tendonului calcanean (b.tend.calcanei ) iar pe cea
posterioară bursa calcaneană subcutanată (b.subcutanea calcanea). La nivelul mar –
ginilor tendonului, pielea prezintă două șanțuri verti cale, șanțurile retromaleolare.
Muschiulsolear(m.soleus) are originea pe cele două oase ale gambei și pe arcada
fibroasă dintre ele. La nivelul tibiei se inseră pe linia m.solear și în continuare pe
treimea medie a marginii mediale a osului, iar pe fibulă pe capul acesteia, pe marginea
laterală și pe1/4proximal al feței posterioare; între capul fibulei și linia m.solear se
întinde un arc tendinos concav superior numit arcul tendinos al m.solear (arcus
tendineus m.solei). Fibrele musculare se continuă cu un tendon situat pe fața posterioară
a mușchiului. Acesta se unește cu tendonul m.gastrocnemian formând tendo nul
calcanean.

47Raporturi: M.solear este acoperit de gastrocnemian exceptând marginile sale,
care sunt superficiale; între capul medial al m.gastrocnemian și m.solear trece tendonul
m.plantar. M.solear acoperă mușchii profunzi ai regiunii posterioare a gambei, între el și
aceștia găsindu -se n.tibial și aa.tibială posterioară și peronieră. Arcada sa tendinoasă
corespunde limitei inferioare a vaselor poplitee.
Inervația m.triceps sural provine din n.tibial.
Acțiunea m.triceps sural: M.triceps are rol impor tant în stațiunea verticală, în
mers, dans, salt, ceea ce explică atât volumul său mare, cât și forța puternică. El este cel
mai puternic flexor plantar, dezvoltînd 4/5din forța celorlalți mușch i, cu care este
sinergic în această mișcare. Prin această acțiune el intervine în mers, aplicând inițial
planta extremității inferioare mobile, pe sol; ulterior, o ridică pe capetele
metatarsienelor și va desprinde piciorul de sol propulsând astfel corpul înainte. Când
mușchiul ia punct fix inferior se comportă ca un stabilizator al articulației talocrurale,
împiedicând căderea înainte atât a gambei cât și a întregului corp. De asemenea când se
contractă în totalitate produce adducția și rotația medială a p iciorului.
Contracția m.gastrocnemian are rol mai mic comparativ cu al celorlalți mușchi
sinergici în flexia gambei. El intervine în ridicarea corpului din poziție ghemuit. Capul
medial intervine în rotația laterală a gambei, pe când cel medial în mișcarea inversă.
M.PLANTAR (m.plantaris) are originea pe fața superioară a condilului lateral al
femurului. Tendonul său se inserăpe tuberozitatea calcaneană, sau se ter mină în
tendonul lui Achile.
Raporturi: Se află între capul medial al m.gastroc nemian și m.solear, acoperind
m.popliteu și articulația genunchiului. Pe marginea sa medială se află mănun chiul
vasculonervos popliteu.
Inervație:N.tibial.
Acțiune: Este tensor al articulației genunchiului și slab sinergist al
m.gastrocnemian.
Muschiulflexor lung al degetelor (m.fiexor digitorum longus) are originea pe
buza inferioară a liniei soleare și în continuare pe fața posterioară a tibiei în treimea ei
mijlocie și se inserăpe baza falangelor distale ale ultimelor patru degete.
Raporturi: Este cel mai medi al mușchi al planului profund al gambei, acoperit de
m.triceps sural. El este situat medial de m.tibial posterior, pe care îl acoperă parțial în
jumătatea superioară a gambei, pentru ca în jumătatea inferioară să -l încrucișeze

48posterior. In șanțul retromal eolar medial tendonul său se găsește sub retinaculul
flexorilor, având anterior pe cel al m.ti bial posterior, iar posterior pe cel al m.lung flexor
al halucelui. Intre tendonul său și cel al m.flexor al halu celui se găsește mănunchiul
vasculonervos tibia l posterior, în continuare, trece în șanțul de pe fața medială a lui
sustentaculum tali și ajunge în plantă, pe care o străbate oblic spre lateral. Tendoanele
sale se află în planul mijlociu al lojei mijlocii a plantei. In partea pos terioară a plantei
încrucișează tendonul m.lung flexor al halucelui pe fața superioară a acestuia. Pe
marginea lui laterală se prinde m.accesor. Tendoanele m.lung flexor al degetelor dau
inserție mm.lombricali, perforează pe cele ale m.scurt flexor plantar și ajung la degete
unde se găsesc cuprinse în tunele osteofibroase.
Inervație: N.tibial.
Acțiune: Este flexor al degetelor și execută flexia plantară, adducția și
inversiunea piciorului. Datorită oblicității tendoanelor sale trage degetele medial,
contracarând acțiunea m.acce sor. Are rol în menține rea bolții plantare și contribuie la
ridicarea piciorului pe vârfurile degetelor în timpul mersului.
Muschiul flexor lung al halucelui (m flexor hallucis longus) are originea pe fața
posterioară a fibulei în cele două treimi distale, pe mem brana interosoasă și pe septul
intermuscular posterior; trece prin șanțul retromaleolar medial, lasă un șanț pe talus și
ajunge în plantă. El se inserăpe baza falangei mijlocii a ha lucelui.
Raporturi: La gambă este cel mai lateral mușchi al planului pro fund, acoperind
planul osteoarticular și parțial m.tibial posterior; între el și m.tibial posterior se află
vasele peroniere. Lateral, vine în raport cu mm.peronieri; în șanțul retromaleo lar medial
vine în raport cu tendoa nele celorlalți mușchi profunzi; în plantă se găsește între mm.
lojei mijlocii și cei ai lojei mediale, se încrucișează cu tendonul m.lung flexor al dege –
telor, fiind situat profund de acesta și apoi se așează în șanțul dintre cele două fascicule
ale m.scurt flexor al hal ucelui. Inainte de încru cișarea cu tendonul m.lung flexor al
degetelor, poate trimite expansiuni la falangele distale ale degetelor II -III. Această
comportare este o rămășiță filogenetică de la mamife rele inferioare, la care ambii
mușchi flexori trimit eau câte cinci tendoane pentru degete. In cursul evoluției
filogenetice, m.flexor lung al halucelui a rămas să se insere în special pe haluce.
Inervație: N.tibial.
Acțiune: Este flexor al haluce lui, contribuind și la flexia celorlalte degete prin
expansiunile pe care le poate trimite. Execută flexia plantară, adducția și ro tația medială

49a piciorului. Are rol în susținerea bolții plantare, ridicând piciorul în mers și apropiind
călcâiul de gambă.
Muschiultibial posterior (m.tibialis posterior) are originea pe tibie, lateral și
inferior pe linia m.solear, pe cele 2/3 superioare ale feței posterioare a fibulei, pe
membrana interosoasă și pe septurile intermusculare. El se inserăpe tuberculul
navicularului, trimițând ex pansiuni pe sustentaculum tali , cuneiforme, cuboid și
metatarsiene ll -IV.
Raporturi: La gambă este situat în planul muscu lar profund, acoperind planul
articular. El este acoperit în partea sa inferioară de m.lung flexor al degetelor situat
medial și de m.lung flexor al halucelui situat lateral. Printre capetele sale de origine pe
cele două oase ale gambei, vasele tibiale anterioare perforează membrana interosoasă și
trec în regiunea anterioară a gambei. Pe suprafața lui se găsesc: n.tibial, vasele tibiale
posterioare și fibulare. In treimea inferioară a gambei încrucișează m.lung flexor al
degetelor asezându -se anterior de acesta și pătrunde în șanțul retromaleolar medial. La
nivelul gleznei încrucișează lig.medial al articulației talocrurale și pătrunde în plantă,
unde se află su perficial de lig.calcaneonavicular plantar.
Inervație: N.tibial.
Acțiune: Are rol în menținerea bolții plan tare și execută flexia plantară, rotația
medială și adducția piciorului.
Muschiul popliteu(m.popliteus) are originea pe fața laterală a condilului lateral
al femurului, pe capsula articulației genunchiului și pe ligamentul popliteu oblic. Apoi,
se îndreaptă oblic spre in ferior și medial și se inserăpefața posterioară a tibiei, pe linia
m.solear și superior de aceasta.
Raporturi: Este situat profun d, fiind acoperit de m.gastrocnemian și plantar, de o
prelungire care pleacă din tendonul m.semimembranos, de vasele popitee și de n.tibial.
Tendonul său de origine este intracapsular, fiind căptușit profund de sinoviala
genunchiului. El este acoperit de l ig.colateral fibular și de tendonul m.biceps fe mural.
Inervație: N.tibial.
Acțiune: Este flexor al gambei.
Mușchii piciorului se împart în mușchi ai regiunii dorsale și mușchi ai plantei
3.Observatii macroanatomice asupra mușchilor regiunii dorsaleapiciorului

50Muschiul scurt extensor al halucelui (m.extensor halucis brevis) are originea pe
fața superioară a calcaneului și pe retinaculul extensorilor, iar inserția pefalanga
proximală a halu celui.
Raporturi: Este acoperit în apropierea ori ginii de m.extensor lung al degetelor și
acoperă primul mușchi interosos dorsal. Segăsește între m.lung extensor al halucelui
situat medial și m.scurt extensor al degetelor situat lateral, între el și m.lung extensor al
halucelui se află a.dorsală a picio rului, pe care o încrucișează distal.
Inervație: N.peronier profund.
Acțiune: Este extensor al falangei proxi male a halucelui.
Muschiulscurt extensor al degetelor (m.extensor digitorum brevis) are originea
pefața dorsală și laterală a calcaneului, anterior deșanțul pentru m.scurt peronier, pe
lig.talocalcanean interosos și pe retinaculul extensorilor. Seinserăprin câte un tendon
pe articulațiile metatarsofalangiene II -IV și pe tendonul cores punzător al m .lung
extensor al degetelor, participând cu aceasta la formarea aponevrozei dorsale a
degetelor.
Raporturi: Este acoperit de mm.lung exten sor al degetelor și peronierul al treilea,
defascia dorsală a piciorului și de piele și acoperă planul osteoarticula r. Medial de el se
află mm.scurt și lung extensori ai halucelui.
Inervație: N.peronier profund.
Acțiune:Este extensor al degetelor II –IV.
4.Observatii macroanatomice asupra mușchilor plantei
Mușchii plantei sunt dispuși topogra ficșifuncțional în trei loji: medială, laterală
și mijlocie.
Mușchii mediali ai plantei
Mușchii mediali ai plantei acționează asupra hal ucelui.
Muschiulabductor al halucelui (m.abductor hallucis) are originea pe tuberculul
medial al calcaneului, pe retinaculul flexorilor, pe fața profundă a aponevrozei plantare

51și pe septul intermuscular medial. Trece prin șanțul de pe calcaneu și se inserăpe
falanga proximală a halucelui și pe sesamoidul medial.
Raporturi: Este superficial, fiind aco perit de aponevroza plantară și de piele și
acoperă m.scurt flexor al halucelui. Late ral, vine în raport cu mm.scurt și lung flexori ai
degetelor, iar medial este super ficial. Intre mm.abductor al halucelui și scurt flexor al
degetelor se află mănun chiul vasculonervos plantar medial. Ten donul său trece peste
șanțul calcanean pe care îl transformă în canal, acoperind conținutul acestuia.
Inervație: N.plantar medial.
Acțiune: Este abductor al halucelui (îl îndepărtează de axul picioru lui) și contri –
buie, la menținerea boltei plantare.
Muschiul scurt flexor al halucelui (m.flexor hallucis brevis) are originea pe fața
inferioară a cuboidului și a cuneifor mului lateral și pe tendonul m.tibial posterior, iar
inserția prin două fascicule, unul medial și altul lateral pe falanga proximală a
halucelui. Fasciculul medial se unește cu tendonul m.abductor al halucelui, având în
grosimea sa sesamoidul medial. Fasciculul lateral se contopește cu tendonul m.adductor
al halucelui și conține sesamoid ul lateral. Printre cele două fascicule de inserție trece
tendonul m.lung flexor al halucelui.
Raporturi: Este acoperit de m.abductor al halu celui și de tendonul m.lung flexor
al halucelui, acope rind tendonul m.lung peronier. Marginea sa laterală vine în raport cu
capul oblic al m.adductor al haîucelui.
Inervație: Fascicul medial este inervat de n.plan tar medial, iar fasciculul lateral
de n.plantar lateral.
Acțiune: Este flexor al halucelui și are rol în menținerea bolții piciorului.
Muschiul adductor al halucelui (m.adductor hallucis) are originea princapul
oblic(caput obliquum) pe cuboid, cuneiformul lateral, bazele metatarsienelor II -IV și
pe teaca m.lung peronier, iar prin capul transvers (caput transversum) pe capsulele ul –
timelor trei -patru articulații metatarsofalangiene, pe ligg.metatarsofalangiene
corespunzătoare și pe lig. metatarsian transvers profund. Cele două capete se inserăpe
falanga proximală a halucelui.
Raporturi: M.adductor al halucelui formează pla nul profund al lojei mijlocii a
plantei, dar tendonul său se află în loja medială. El este acoperit de mm.scurt și lung
flexori ai degetelor.
Inervație: N.plantar lateral.

52Acțiune: Este flexor al falangei proximale și adductor al halucelui. El are rol în
menținerea bolții trans versalea piciorului și apropie degetele de axul piciorului.
Mușchii laterali ai plantei
Muschiul abductor al degetului mic(m.abductor digiti minimi) are originea pe
tuberculii lateral și medial ai calcaneului, pe aponevroza plantară și pe septul
intermuscular lateral, iar inserțiape falanga proximală a degetului mic.
Raporturi: Este superficial, acoperind teaca m.lung peronier, mm.scurt flexor ai
degetului mic și accesor. Marginea sa laterală vine în raport cu pielea și fascia. Intre
marginea sa medială și m.scurt flexor al degetelor se află mănunchiui vasculonervos
plantar lateral.
Inervație: N.plantar lateral.
Acțiune: Este abductor al degetului mic și flexor al falangei sale proximale.
Muschiulscurtflexor al degetului mic (m.flexor digiti minimi brevis) are
originea pe baza metatarisanului V și pe teaca m.lung peronier, iar inserțiape falanga
proximală a de getului mic.
Raporturi: Este acoperit de piele, fascie și de m.abductor al degetului mic,
acoperind planul osos.
Inervație: N.plantar lateral.
Acțiune: Este flexor al degetului mic.
Mușchii lojei mijlocii a plantei
Muschiul scurt flexor al degetelor (m.flexor digitorum brevis) are originea pe
tuberculul medial al calcaneului, pe aponevroza plantară și pe septurile plantare, iar
inserțiaprin patru tendoane pe falangele mijlocii ale ul timelor patru degete.
Raporturi: Este superficial, acoperind mm.lung flexor al degetelor, accesor,
lombrical i și cele două mănunchiuri vasculonervoase plantare. El se află între
m.abductor al halucelui situat medial și m.abductor al degetului mic si tuat lateral; în
dreptul falangei proximale, fie care tendon de inserție este perforat de tendonul
corespunzător a l m.lung flexor al degetelor; apoi cele două fascicule musculare se
reunesc, încrucișându -se în parte, pentru a for ma un jgheab prin care trece tendonul
corespunzător al m.lung flexor al degetelor. In apropierea inserției, fiecare tendon al

53m.scurt flexo r se împarte din nou în două fascicule, pentru a se inseră pe fețele
corespunzătoare ale falangei. La nivelul degetelor, tendoanelor sale se găsesc în teci
osteofibroase comune cu ale m.lung flexor al degetelor.
Inervație: N.plantar medial.
Acțiune: Esteflexor al primelor două falange ale degetelor II -V.
Muschiul pătrat al plantei sau m.flexor accesor (m.quadratus plantae -m.flexor
accesorius) are origineaprin două fascicule pe fața me dială și inferioară a calcaneului,
iarinserția pe marginea lat erală a tendoa nelor m.lung. flexor al degetelor, formând
acestuia un șanț. El trimite fascicule pentru tendoanele degetelor II -IV.
Raporturi: Este acoperit de m.scurt flexor plantar, între cei doi mușchi găsindu -se
mănunchiul vasculonervos plan tar lateral și acoperă caleaneul, cuboidul și
lig.calcaneocuboidian plan tar. Intre cele două fascicule de origine se află lig.plantar
lung.
Inervație: Nn.plantar lateral și me dial.
Acțiune: Prin oblicitatea fibrelor sale, corectează oblicitatea m.lung flexor al
degetelor, ajutîndu -l în acțiune:
Muschii lombricali (mm.lumbricales) sunt în număr de patru, fiind anexați
tendoanelor m.lung flexor al degetelor. Ei au originea prin câte două capete pe
tendoanele vecine ale m.lung flexor al degetelor, exceptând primul, care pleacă numai
de pe marginea medială a tendonului pentru degetul II. Se inserăpe fețele mediale ale
ultimelor patru articulații metatarsofalangiene, putând tr imite o expansiune spre
aponevroza dorsală a degetelor.
Raporturi: Sunt acoperiți de m.scurt flexor al de getelor și de mănunchiul
vasculonervos plantar lateral și acoperă mm. adductor al halucelui și interosoși plan tari.
Inervație: Mm.lombricali mediali sunt inervați de n.plantar medial, iar cei laterali
de n.plantar lateral.
Acțiune: Sunt flexori ai falangei proximale și extensori ai ultimelor două.
Muschiiinterosoși dorsali (mm.interossei dorsales) sunt în număr de patru. Ei au
originea pe fețele care se privesc ale ambelor metatarsiene învecinate, iar inserțiape
marginea opusă axului piciorului a fa langelor proximale. Astfel, primul mușchi
interosos dorsal se inseră pe fața medială a degetului al doilea, iar ceilalți pe fețele

54lateraleale degetelor II -IV. Expansiunile fibroase pe care le trimit aponevrozei dor sale
a degetelor sunt mai slab reprezentate sau chiar absente.
Raporturi: Printre capetele de origine ale ultimilor trei mușchi interosos și dorsali
trec rr.perforante arte riale, iar printre capetele primului pătrunde în plantă ultima
porțiune a a.dorsale a piciorului. Ei vin în raport dorsal cu tendoanele mm.extensori ai
degetelor și cu vasele și nervii din regiunea dorsală a piciorului.
Inervație: N.plantar lateral.
Acțiune:Sunt flexori ai falangei proximale și slabi extensori ai celorlalte două;
depărtează ultimele patru degete de axul piciorului.
Muschii interosoși plantari(mm.interossei plantares) sunt în număr de trei
corespunzând ultimelor trei spații interosoase. Ei au originea pe fața care privește spre
axul piciorului a metatarsienelor III -V, iarinserțiape marginea care privește spre ax a
falangei proximale a dege telor corespunzătoare și pe ten doanele m.lung extensor al
degetelor.
Raporturi: Corespund dorsal mm.extensori ai degetelor și aa. interosoase dorsale,
iar plantar, tendoanelor mm.flexor lung al degetelor, adductor al halucelui, arcadei
plantare și ramurii profunde a n.plantar lateral.
Inervație: N.plantar lateral.
Acțiune: Au acțiune de flexie și extensie asemănătoare celor dorsali, dar apropie
degetele de axul piciorului.
C. ANATOMIA DESCRIPTIVĂ ȘI BIOMECANICA ARTICULAȚIEI
GLEZNEI
1. Introducere în studiul articulațiilor sinoviale
Articulațiile sunt structuri de legătură a componentelor osoase sau cartilaginoase
ale sistemului osos ( G. S. Drăgoi ). Din punct de vedere anatomic și funcțional,
articulațiile pot fi fibroase, cartilaginoase și sinoviale .
În primele două grupe, oasele sunt unite într -o manieră continuă ( sinartroze ), în
ultima grupă, oasele sunt unite într -o, manieră discontinuă ( diartroze).

55Articulațiile sinoviale , numite și diartroze suntarticulații mobile , în care
suprafețele osoase impl icate sunt separate de o cavitate articulară îngustă. Unei
articulații sinoviale îi identificăm:
-suprafețele articulare,
-capsula articulară,
-cavitatea articulară și
-ligamente.
O articulație sinovială are cel puțin două suprafețe articulare acoperite în general
de cartilaj hialin –cartilajul articular. Cartilajul articular este relativ acelular, fără vase
sanguine și terminații nervoase. Deoarece cartilajul articular nu este vizibil pe imaginile
radiografice, spațiul articular radiologic es te mai mare.
Capsula articulară poate fi rigidă sau laxă. Ea se atașează de os în apropierea
suprafețelor articulare. Capsula articulară are la exterior o membrană fibroasă și la
interior o membrană sinovială . Membrana fibroasă, dispusă ca un manșon este alcătuită
din fascicule de fibre de colagen orientate în toate direcțiile și cutendință de a se
spiraliza. Tensiunea sau gradul lor de torsiune stimulează în timpul mișcărilor
terminațiile proprioceptive. Membrana sinovială este un țesut conjunctivo -vascular care
căptușește suprafața internă a capsulei; conține o rețea capilară adiacentă cavității
articulare, vase limfatice și câteva fibre nervoase. Membrana sinovială secretă lichidul
sinovial–sinovia, care umple cavitatea articulară. Sinovia are rol în l ubrefierea
suprafețelor articulare și nutriția cartilajului articular. Este un lichid vâscos, asemănător
albușului de ou datorită prezenței mucopolizaharidelor nesulfonate și a acidului
hialuronic. Sinovia poate fi considerată un dializat al plasmei. Membr ana sinovială
prezintă prelungiri externe și interne. Prelungirile externe –burse sau recesuri –sunt
dispuse sub tendoane sau între fibrele ligamentelor și comunică cu cavitatea articulară
(bursa suprapatelară de sub mușchiul cvadriceps). Prelungirile interne:plicele sinoviale
și vilozitățile sinoviale , protejează vasele de sânge și umplu anumite porțiuni ale
cavității articulare.
Cavitatea articulară este spațiul capilar în formă de fisură, care conține sinovia.
Intraarticular pot fi prezente discurile și meniscurile constituite din țesut conjunctiv cu
fibre de colagen, uneori din fibrocartilaj. Ele sunt atașate la periferie de capsula
articulară divizând complet sau incomplet cavitatea articulară. Discurile intraarticulare
împart cavitatea articulară în două părți distincte în articulația sternocostoclaviculară și
articulația temporomandibulară. Discurile și meniscurile intraarticulare asigură

56congruența suprafețelor articulare. Articulația genunchiului, în care flexia și extensia
sunt asociate cu miș cări de alunecare, are două meniscuri articulare care ameliorează
contactele suprafețelor articulare în interiorul articulației.
Ligamentele pot fi, după localiazarea lor, ligamente intrracapsulare și ligamente
extracapsulare . Ligamentele au funcții mecani ce și rol de organe de simț. În timpul
mișcărilor, anumite ligamente sunt în tensiune, altele sunt relaxate. La nivelul
ligamentelor sunt terminații nervoase proprioceptive care intervin în mecanismele
reflexe de mișcare și postură în spațiu.
Articulațiile sinoviale se clasifică după mai multe criterii:
După numărul oaselor sau suprafețelor articulare care participă la articulație ,
articulațiile sinoviale pot fi:
1.articulații simple : capsula articulară reunește două suprafețe articulare;
2.articulații co mpuse: capsula articulară reunește mai mult de două suprafețe
articulare (articulația cotului).
După numărul axelor în jurul cărora se realizează mișcările , distingem:
1.articulații uniaxiale , cu o singură axă de rotație și un singur grad de libertate
(articulația trohoidă);
2.articulații biaxiale în care au loc mișcări în jurul a două axe orizontale:
transversală (flexie -extensie) și sagitală (abducție adducție); prezintă două grade de
libertate (articulația selară);
3.articulații triaxiale , mișcările a u loc în jurul celor trei axe, având trei grade de
libertate (articulația sferoidală).
După forma suprafețelor articulare , identificăm:
1.articulația plană sau artrodia –suprafețele articulare sunt plane sau ușor
încurbate; permit mișcări de alunecare sau o alunecare asociată cu o rotație (articulațiile
intermetatarsiene și unele articulații intercarpiene);
2.articulația trohleară, ginglim sau în balama –o suprafață a rticulară este
convexă –trohlee, cealaltă suprafață articulară este concavă străbătută de o creastă
(articulația humeroulnară, articulații interfalangiene). Este o articulație uniaxială și
prezintă ligamente colaterale puternice. Suprafețele unor asemenea „balamale
biologice” nu corespund unor suprafețe cilindrice regulate deoarece, de fapt, profilul lor
nu este un arc de cerc ci o spirală variabilă, și astfel mișcarea nu are loc cu adevărat în
jurul unei singure axe.

573.articulația trohoidă, în pivot -osuprafață articulară este cilindrică, cealaltă
suprafață articulară este concavă. Este o articulație uniaxială cu un singur grad de
libertate, în care au loc mișcări de rotație în jurul axei verticale (articulația atlanto –
axoidiană mediană, articulația rad ioulnară superioară, articulația radioulnaă inferioară).
În articulația radioulnară superioară, suprafața convexă se mișcă în jurul suprafeței
concave (ligament anular); în articulația radioulnară inferioară, suprafața concavă se
deplasează în jurul supraf eței convexe.
4.articulația bicondiliană –două suprafețe articulare sunt convexe (condili),
celelalte două suprafețe articulare sunt plane sau concave (uneori denumite impropriu
condili); este o articulație uniaxială, care totuși permite o rotație în jur ul unei axe
perpendiculară pe axa principală a articulației (articulația genunchiului, articulația
temporomandibulară).
5.articulația elipsoidală –o suprafață articulară este convexă, cealaltă suprafață
articulară este concavă și reprezintă segmentele un ei elipse. Este o articulație biaxială
(articulația radiocarpiană, articulația metacarpofalangiană) care permite mișcări primare
în jurul celor două axe ortogonale: flexie -extensie, abducție -adducție, ce pot fi
combinate în circumducție.
6.articulația în șa sau selară –suprafețele articulare sunt în formă de șa:
concave într -un sens și convexe în celălalt sens. Este o articulație biaxială cu două grade
de libertate (articulația carpometacarpiană a policelui, articulația calcaneocuboidă).
Mișcările primare au loc în cele două plane ortogonale, dar forma suprafețelor articulare
determină rotația axială a osului în mișcare.
7.articulația sferoidală –o suprafață articulară este convexă –segment de sferă,
cealaltă suprafață articulară este concavă. Este o ar ticulație triaxială, cu trei grade de
libertate (articulația glenohumerală, articulația coxofemurală).
2. Vascularizația și inervația articulațiilor
Vasele epifizare dau o bogată rețea arterială periarticulară iar vasele articulare
formează o rețea capila ră dezvoltată la nivelul membranei sinoviale. Nervii articulari
conțin fibre nervoase vegetative și senzitive. Fibrele senzitive formează terminații
proprioceptive în capsulă și ligamente sau conduc impulsuri nociceptive (torsiunea,
tracțiunea capsulei sau ligamentelor generează durerea).

583. Mișcările în articulații
La nivelul articulațiilor sinoviale se realizează mișcări active și mișcări pasive .
Se pot efectua trei tipuri de mișcări active: mișcări de alunecare, mișcări
unghiulare în plan și mișcări un ghiulare în spațiu.
Mișcarea de alunecare este cea mai simplă mișcare și presupune alunecarea fără
angulație sau rotație semnificative (mișcările în unele articulații carpiene și tarsiene).
Mișcările unghiulare în plan suntflexia-extensia și abducția-adducția. Flexia-
extensia se produc în jurul axei orizontale situată în planul frontal, mișcarea efectuându –
se în planul sagital; abducția -adducția se produc în jurul axei orizontale situată în planul
sagital, mișcarea efectuându -se în plan fronta l.
Mișcările unghiulare în spațiu suntmișcările de rotație în plan transversal , în
jurul unei axe longitudinale.
Combinarea succesivă a flexiei, abducției, extensiei și adducției reprezintă
mișcarea de circumducție ; în timpul acestei mișcări, capătul dist al al osului lung
circumscrie baza unui con al cărui vârf este situat la nivelul articulației respective.
Mișcările pasive sunt realizate sub acțiunea examinatorului care imprimă
subiectului mișcări pe care le poate realiza în condiții normale. Examinatoru l poate
produce și mișcări accesorii pe care subiectul nu le poate realiza activ (anumite mișcări
în articulația pumnului, înclinația laterală a gambei în semiflexie cu coapsa fixată).
4.Observatii anatomic descriptive si biomecanice asupra articulatiei gl eznei si
piciorului
Articulația tibiofibulară unește cele două extre mități proximale ale oaselor
gambei.Suprafețele articulare sunt reprezentate de fața articulară a capului fibulei și de
fața articulară fibulară de pe condilul lateral al tibiei. Ele sunt plane și acope rite cu
cartilaj hialin. Mijloace de unire:
-Capsula articulară (capsula articularis) mai groasă anterior, se inseră la
periferia suprafețelor ar ticulare.
-Ligamentele care întăresc capsula se întind de la capsula fibulei la tibie și sunt:
lig.anterior al ca pului fibulei (lig.capitis fibulae anterius) și mai puternic
lig.posterior al capului fibulei (lig.capitis fibulae posterius).
Sinoviala nu prezintă particula rități, putând comunica uneori cu sino viala
genunchiului.

59SINDESMOZA T IBIOFIBULARĂ (syndesmosis tibiofibularis)
Această articulație unește cele două oase ale gambei prin extre mitățile lor
inferioare.
Suprafețele articulare nu sunt acoperite decât foarte rar de cartilaj ar ticular. Ele
sunt reprezentate de incizura fibulară ,o față concavă aflată pe partea laterală a
extremității inferioare a fibulei. Cele două fețe în contact sunt acoperite de periost,
spațiul dintre ele fiind ocupat de ligamente.
Mijloacele de unire sunt reprezentate de lig.tibiofibular anterior
(lig.tibiofibulare anterius) mai puter nic, oblic lateral, și de lig.tibiofibular posterior
(lig.tibiofibulare posterius), mai scurt ca primul și de asemenea oblic lateral și inferior.
Sinoviala când există, este de fapt prelungirea diverticulară a sinovialei articu lației
talocrurale.
Raporturi: anterior, m.extensor lung al degetelor și m.peroneus tertius, iar
posterior tendoanele mușchi lor peronieri.
Vascularizație -Inervație: Arterele provin din a.peronieră iar nervii din n.peronier
profund (anterior) și n.tibial (posterior).
Membrana interosoasă a gambei este un dispo zitiv fibros care se întinde între
marginile interosoase ale tibiei și fibulei. Fibrele ei sunt oblice inferior și late ral. Se pare
că are rol doar pentru inserțiile musculare și nu în transmiterea forțelor ca la antebraț.
Membrana este străbătută de câteva orificii, dintre care unul su perior prin care trece
a.tibială anterioară în regiunea anterioară a gambei, iar altele inferior, care sunt
străbătute de ramurile perforante ale vaselor peroniere. Grosimea membranei
interosoase este maximă la unirea pătrimii superioare cu cele trei pătrimi inferioare.
In articulația tibiofibulară se execută mișcări dealunecare, fiind o articulație
plană.Insindesmoza ti biofibulară, se produc mișcări pasive de ap ropiere și îndepărtare.
Mișcarea de îndepărtare a celor două oase se produce în flexia dorsală apiciorului,
datorită lățimii mai mari în partea anterioară, a trohleei talusului.
Articulația talocrurală (articulatio talocruralis) -această articulație prezintă o
mare importanță la om în statica și în mișcarea membrului inferior, în stațiunea bipedă.
Ea leagă oasele gambei, prin intermediul talusului, de scheletul picio rului. Este un
ginglim aproape ti pic.
Suprafața articulară: Oasele care intră în ace astă articulație sunt tibia, fibula și
talusul. Tibia parti cipă prin fața articulară inferioară și fața articulară maleolară, iar

60fibulacu fața articulară maleolară. Ma leola medială și laterală formează un fel de
„scoabă" în care pătrunde talusul și ca re dă articu lației o mai mare soliditate.
De remarcat, că suprafața trohleară a talusului este mai lungă antero -posterior,
decât suprafața ti biofibulară, permițând astfel mișcări ample de flexie dorsală și plantară
a piciorului.
Mijloace de unire:
-Capsula articulară (capsula articularis) este mai laxă și mai subțire în partea
anterioară și posterioară și se prinde la periferia suprafețelor articulare. Medial și lateral
ea este întărită de ligamente puternice:
-Ligamentul medial (lig.mediale -deltoideum) își are originea superior pe
maleola tibială de unde se împrăștie în evantai pe oasele tarsului. I se descriu patru părți:
pars tibionavicularis (care se prinde pe fața dorsală și medială a navicularului), pars
tibiocalcanea (fibrele se inseră pe sustentaculum tali), parstibiotalaris anterior
(fibrele se inseră pe marginea medială a colului talusului), și pars tibiotalaris
posterior (fibrele se inseră pe procesul posterior al talusului).
-Lateral, articulația talocrurală este întărită de trei ligamente: lig.talofibular
anterior (lig.talofibulare anterius), de la maleola fibulară la partea laterală a colului
talusului, lig.talofibular posterior (lig.talofibulare posterius) ce se inseră în fosa
maleolei laterale și pe tuberculu l lateral al procesului posterior al talusului și
lig.calcaneofibular (lig.calcaneofibulare) care seprinde pe vârful maleolei laterale și
pe fața laterală acalcaneului, având fibre oblice în jos și posterior.
Sinoviala căptușește la interior capsula și are două funduri de sac, anterior și
posterior, și undiverticul superior pentru sindesmoza tibiofibulară.
Raporturi: Anterior are tendoanele mm.tibial an terior și extensor lung al
halucelui și degetelor, și mănunchiul va sculonervos tibial anterior. Posterior segăsesc
mm.tibial posterior, lung flexor al degetelor, mănunchiul vasculonervos tibial posterior,
m.flexor lung al halucelui, grăsimea preachiliană și tendoanele mm.peronieri lung și
scurt.
Vascularizație și Inervaț ie:Arterele provin din a.tibială anterioară (aa.maleolare
medială și laterală), a.tibială posterioară și a.peronieră. Nerv iiprovin din n.safen,
n.peronier profund (pentru fața anterioară aarticulației) și din n.tibial (pentru fața
posterioară). Limfatic elese varsă în ganglionii tibiali anteriori, poplitei și inghinali
superficiali.

61Articulațiile intertarsiene (articulationes intertarseae) -Aceste articulații unesc
între ele cele șapte oase ale tarsului, existând încă unele controverse între clinicieni și
anatomiști asupra denumirii și întinderii unora dintre ele, divergențe neelucidate
complet de Nomina Internationalis.
Articulația subtalară (articulatio subtalaris) -este alcătuită, posterior, din
articulația talocalcaneană și anterior din articulația talocalcaneonaviculară .In N.I.
este prezentă ca articulație subtalară numai articulația posterioară dintre talus și
calcaneu. Din punct de vedere funcțional însă, cele două articulații sunt unitare. Prin ele,
talusul trans mite greutatea corpului calc aneului și navicularului, iar la mișcările
piciorului iau parte simultan ambele articulații.:
Fețele articulare alearticulației talocalcaneene sunt: fațaarticulară calcaneană
posterioară a talusului și fața articulară talară posterioară a calcaneului. Prima, este
convexă, asemănată cu un cilindru plin, iar a doua complementar, concavă. Ele
realizează o arti culație de tip aproximativ elipsoidală.
Mijloace de unire:
-Capsula articulară (capsula articularis) se inseră superior și inferior la
periferia celor două fețe ar ticulare descrise. Trebuie precizat că nu comunică cu alte
cavități articulare din jur. Ea este întărită de trei ligamente:
-Lig.talocalcanean lateral (lig.talocalceneum la terale), este vertical și se
întinde de la fața laterală a tal usului, la cea a calcaneului, aflându -se profund de
lig.calcaneofibular.
-Lig.talocalcanean medial (lig.talocalcaneum mediale) este mai scurt și se
prinde pe sustentacuium tali și pe tuberculul medial al procesului posterior al talusului.
-Lig.talocalcan ean interosos (lig.talocalcaneum interosseum) este un ligament
foarte puternic ce ocupă sinus tarsi. El face parte din grupul ligamentelor interosoase ale
tarsului și este format din două lame fibroase, una anterioară și alta posterioară, ultima
întărind c apsula acestei articulații. Axul mișcării de in versiune (supinație) și eversiune
(pronație) a piciorului în articulația subtalară este perpendicular pe fețele li gamentului
talocalcanean interosos.
Sinoviala acoperă capsula la interior și nu co munică cu articulațiile din jur.

62Articulația talocalcaneonaviculară (articulatio talocalcaneonavicularis) -este
o articulație cu mare importanță în mișcările piciorului, putînd fi considerată de tip
sferoidal, deci o articulație triaxială.
Fețele articulare: Caorice articulație sferoidală, este formată dintr -o suprafață
convexă hemisferică și alta concavă. Suprafața convexă corespunde capului talusului,
iar suprafața concavă are mai multe ele mente în componența ei. Astfel, anterior, este
formată de navicular (f ața articulară posterioară), inferior,de calcaneu prin cele două
fețe articulare, anterioară și medială. Navicularul și calcaneul sunt unite printr -un
ligament puternic, lig.calcaneonavicular plantar (lig.calcaneonaviculare plantare),
care contribuie și e l la completarea suprafeței concave. De remarcat că în partea
superioară el este transformat cartilaginos, da torită frecării cu capul talusului.
Deși, clasic, acestui ligament i se atribuia un rol principal în menținerea capului
talusului, și deci a bol tei plantare, cercetările moderne par să infirme acest lucru. Totuși
este de menționat că pe fața lui inferioară trece tendonul m.tibial posterior, cu un rol în
menținerea activă a boltei.
Mijloacele de unire sunt reprezentate de:
-Capsula articulară ce seinseră la periferia su prafețelor și care nu comunică cu
cavitățile învecinate;
-Lig.talocalcanean interosos descris la articu lația precedentă, participă aici
prin porțiunea lui ante rioară, întărind capsula;
-Lig.calcaneonavicular plantar descris la suprafețele articulare, este puternic și
bine dezvoltat;
-Lig.bifurcat (lig.bifurcatum) sau în „Y". El se inseră posterior pe calcaneu,
pentru ca anterior să se împartă în două fascicule, unul medial, lig.calcaneo navicular
(lig.calcaneonaviculare) și altul lateral, lig.calcaneocuboidian
(lig.calcaneocuboideum) care se prind pe oasele omonime. Acest ligament prezintă o
mare importanță în solidarizarea oaselor tarsului și în special în articulația medio –
tarsiană. Dezarticulare a oaselor din această articulație nu se poate face fără secționarea
ligamentului bifurcat;
-Lig.talonavicular (lig.talonaviculare) este așezat pe partea dorsală a piciorului,
între colul talusului și na vicular.
Sinoviala nu prezintă nimic deosebit, tape tând capsula pe fața in terioară.
Articulația calcaneocuboidiană (articulatio calcaneocuboidea)

63Fețele articulare sunt reprezen tatede: posterior ,fața articulară cuboidiană a
calcaneului, în formă de șa, concavă de sus în jos și, anterior,de fațaposterioară a
cuboidului, in vers conformată. Cele două fețe arti culare sunt acoperite de cartilaj hialin.
Mijloacele de unire sunt repre zentate de:
-Capsula articulară (capsula articularis), mai slab reprezentată;
-Ligamentele sunt reprezentate de lig.bifurcat (partea sa laterală –
lig.calcaneonavicular) și lig.plantar lung (lig.plantare longum) așezat superficial de
precedentul. Acest ligament formează împreună cu șanțul tendonului m.lung peronier,
de pe cuboid, un tunel osteofibros, prin care tendonu l trece în plantă.
Articulația transversă a tarsului (articulatio tarsi transversa) -articulația
transversa a tarsului sau medio -tarsiană (chopart) este de fapt o interlinie articulară de
forma literei „S" transversal, ce trece prin două articu lații,talonaviculară și
calcaneocuboidiană. Este for mată deci, între primul și al doilea rând de oase tarsiene și a
fost folosită de chirurgi ca linie de dezar ticulare, în amputațiile piciorului. Această linie
dispusă transversal are două segmente, unul medial , între talus și navicular, convex
anterior și altul lateral, între calcaneu și cuboid, concav anterior.
Articulația cuneonaviculară (articulatio cuneonavicularis) -această articulație
este formată de navicular și cele trei oase cuneiforme.
Fețele articul are sunt reprezentate de: fața ante rioară a navicularului, subdivizată
prin două creste ver ticale în trei mici suprafețe articulare și de fețele articulare
posterioare ale celor trei oase cuneiforme.
Mijloacele de unire sunt reprezentate de capsula artic ulară ce se inseră la periferia
suprafețelor articu lare și de ligamente;
-Ligg.cuneonaviculare dorsale (ligg.cuneonavicularia dorsalia) sunt trei benzi
fibroase ce unesc fața dorsală a navicularului cu fețele dorsale ale celor trei cuneiforme;
-Ligg.cuneonaviculare plantare (ligg.cuneonavicularia plantaria) asemănătoare
cu precedentele, dar așezate plantar.
Articulațiile intercuneene (neomologate în N.I.)
Aceste articulații de tip „diartroză planiformă" în număr de două, se găsesc între
fețele articulare ale celor trei oase cuneiforme.
Mijloace de unire: cele trei oase cuneiforme sunt solidarizate în aceste articulații
de trei tipuri de liga mente: pe fața dorsală ligg.intercuneiforme dorsale
(ligg.intercuneiformia dorsalia), pe fața plantară ligg.intercuneiforme plantare

64(ligg.intercuneiformia plantaria) și de asemenea, de ligg.intercuneiforme in terosoase
(ligg.intercuneiformia interossea).
De remarcat, la articulațiile intercuneiforme, că nu au sinovială proprie, aceasta
fiind reprezentată de do uă prelungiri, ce se insinuează între oase și care aparțin
articulației cuneonaviculare.
Articulația cuneocuboidiană (neomologată în N.I) -Articulația
cuneocuboidiană este tot de tip planiform ca și precedenta și se formează între fața me –
dială a cuboidul ui și osul cuneiform lateral.
Mijloacele de unire sunt reprezentate de trei li gamente, denumite după așezarea
lor:lig.cuboidian interosos (lig.cuneocuboideum interosseum), lig.cuneocuboidian
plantar(lig.cuneocuboideum plan tare) șilig.cuneocuboidian dorsal(lig.cuneocuboi –
deum dorsale).
Sinoviala acestei articulații este reprezentată de o prelungire a sinovialei
articulației cuneonaviculare.
Inconstant, mai există la oasele tarsului o mică articulație, cuboideanaviculară ,
neomologată în N.I., ce se re alizează între fețele adiacente ale celor două oase. Chiar
dacă nu există cavitate articulară, cuboidul și navicularul sunt unite prin două ligamente:
lig. cuboideonavicular dorsal (lig.cuboideonaviculare dorsale) și
lig.cuboideonavicular plantar (lig.cuboideonaviculare plantere).

65
Figura nr. 1. Articula ția gleznei –vedere anterioară și lateral;
evidențierea complexelor ligamentare . Prelucrare după Browner et al, 2002.

66
Figura nr. 2. Anatomia articula ției gleznei. Ligamentul tibiofibular
antero-inferior (AITFL), ligamentul interosos (IOL), ligamentul
tibiofibular postero -inferior (PITFL), ligamentul transvers inferior (ITL).
Prelucrare după Mark Hutchinson, University of Illinois

67
Figura nr. 3. Articulația gleznei –evidențierea complexelor
ligamentare prin metoda disec ției.

68
Figura nr. 4. Articula ția gleznei –evidențierea complexelor
ligamentare prin metoda disec ției.

69
Figura nr. 5. Articula ția gleznei –evidențierea complexelor
ligamentare prin metoda disec ției.

70
Figura nr. 6. Articula ția gleznei –evidențierea complexelor
ligamentare prin metoda disec ției.

71CAPITOLUL V
DISCUȚIA REZULTATELOR
Leziunile de gleznă sunt cele mai frecvent întâlniteleziunila atleți,entorsa de
gleznăreprezentând 10%-30%dintotalul leziunile datorate unui sport .Entorsele
laterale de gleznă constituie majoritatea acestor leziuni ,iar literatura descrieun grad
ridicat de succes, curevenirerapidă.Leziunile de la nivelul ligamentelor sindesmotice
sunt mai pu ținfrecvente,cuvaloriraportate între1%și18%din totalul entorselor. Cu
toate acestea ,incidența acestor "entorse înalte de gleznă"a fost în cre ștererecent
datorită unei creșteria nivelului cunoașteriișiînțelegerii diagnosticului clinic,
biomecanicii ,șiacauzeideterminate a leziunilor sindesmotice .Mai multe rapoarte
recente au prezentat o rată a incidențeivariind de la 17%la74%dintotalulleziunilor de
gleznălaatleții tineri.În ciudagradului sporit de con știentizare a acestui prejudiciu ,
existăîncălipsă de informațiicu privire la gestionarea optimă,conservativă și
chirurgicală .Într-unsondaj recent, medicii specializa ți pe probleme sportive au afirmat
că leziunile sindesmoti ce, dintre toate leziunile de picior și gleznă, sunt cel mai dificil
de tratat.
Sindesmoza este definită ca articulațiefibroasăîn care două oaseadiacente sunt
conectate printr -omembrană puternică sau ligamente . Articula țiatibiofibulară distală
esteosindesmoză întretibieși fibulă,legateprin intermediul a patru ligamente :
tibiofibular antero-inferior,interosos,tibiofibular postero-inferior șiligamentul
transversal inferior. Articula țiatibiofibulară distalăutilizează atât componenta osoasă
câtșistructuraligamentară pentrua asigura stabilitatea.
Arhitectura componentelor osoase ale sindesmozei oferă stabilitate semnificativă
acesteiarticulații. Fibulaeste situată într-o depresiune creată prin bifurcarea crestei
lateralea tibiei pe marginile anterioară și posterioară ale tibiei , laaproximativ 6-8 cm
superior fa ță de articulația talocrurală. Marginea anterioară se termină înporțiunea
antero-laterală a plafonului tibial, denumittuberculul anterior,sautuberculluiChaput.
Marginea posterioară se termină înregiunea postero -lateralăaplafonului tibial, denumit
tuberculul posterior,sautuberculul lui Volkmann .

72Regiunea medială a fibuleiformează ostructură convexăce o completează pecea
atibiei,cuomargineanterioară șialtaposterioară ,precumșio creastă cese bifurcă
astfel încât marginile să se alinieze cu incizura tibială.
Ligamentul tibiofibular antero -inferiorîși are originea pe tuberculul tibialanterior
șiare un traiect oblic, distalșilateral, inserându -seîn porțiunea antero -medialț distală a
fibulei.Acestligament are o lățime deaproximativ 18mm,lungimeîntre20și30 mm,
și o grosime de 2 până la 4 mm.Esteligamentul cel mai frecvent luxatîncontextul
leziunilor sindesmotice șieste întotdeauna perturbat prinlărgireaspațiului articular sau
diastazis franc.
Ligamentul tibiofibular postero -inferiorîși are originea în regiunea posterioară a
fibuleișiare un traiect orizontal către tubercul luiVolkmann .Acestligament areo
lățimede aproximativ 18 mm,o grosime de6 mmșieste cel mai puternic component al
sindesmozei .Datorită capacită ții saleampledefixarecuplatăcuelasticitate ,acest
ligament este capabilsăreziste la for țemari,șiatinge tensiunea maximăîn timpul
dorsiflexiei .Ligamentul transversal inferioreste situat profund șiinferioar față de cel
tibiofibular postero -inferior, ex tinzându-se deasupra regiunii posterioare amaleolei
mediale. Ligamentul transvers inferioar esteadeseadificil de distins față de cel postero –
inferior, deo arece are un traiect imediat distal de acesta, în același plan.El formează
porțiunea cea maidistalăaarticulației.O porțiune a acestui ligament este situată inferior
de marginea tibială posterioară , având rol în prevenirea translocațieitalusului, pentru a
crește stabilitatea articulară, funcționând precumunlabrum.
Ligamentul interosos se extinde întrespațiullateral al tibieși medial al fibulei și
esteconfluent cumembrana interosoasă proximală .Esteprincipalul opozant al
migrației proximale atalusuluiîntretibieșifibulă.
Articulația gleznei suferăprocese de extremă încărcare ,ceexercită presiune
asupraoaselor, ligamentelor șistabilizatorilor dinamici. Lezarea oricăror aceste
componente poate conduce la instabilitate șidurere. Fiind o articulație cu rol în
susținerea greutății , asupraglezneipotacționaomultitudine deforțediferite,ajungând
până la 6 origreutatea corporală. Complexul ligamentar sindesmotic men ține
integritatea amortizorului glezneinecesară pentru a men ține mișcăr ile de tip balama și
alunecare .Întermeni simpli ,ligamentele stabilizează sindesmoza prin prevenirea
deplasării lateraleafibulei.Dacăoricare dintre structuri este lezată iar maleola laterală
sedeplasează lateral,talus, de obicei, o urmează. Atuncicândfuncționareaindesmozei
esteperturbată ,glisareanormalășimișcarea de rotație a cupolei talareîncadrulorțiunii

73distalea tibieisunt modificate .În plus fa ță derolul înmenținereaintegritățiiîntretibie
și fibulă,complexul sindesmotic rezistăforțeloraxiale,rotaționale,șide transla ție.
Porțiuneaprofundă a ligamentului deltoidcontribuie de asemenea la stabilitatea
sindesmozei și trebuie evaluată în caz de lezare.
Existămișcarenormalăîntrefibuladistalășitibie.Fibulasepoatedeplasamedial,
lateral,proximal,șidistalîntrepte mici. Ea are, de asemenea, o componentă rotațională
înraport cu tibia . Articula ția gleznei este supusă mișcăriitriplanare dinflexieplantarăîn
dorsiflexie .Mișcărilenecesită catalusulșimaleola să rămână în contactstrâns.
Porțiuneasuperioară atalusului estemai lată anterior decât posterior ,fiindadesea
descrisă ca trapezoid. Îndorsiflexie , porțiuneamai largă atalusului se stabilizată între
ambelemaleole,oferindstabilitate maximă. Procesul invers se întâmplă în cazulflexiei
plantare.Talusul se rote ștecuomediede5 grade, cudorsiflexie . Fibulase mișcă
aproximativ 2-4mmdistal,cususținereagreutății.Întreruperea mecanică a
sindesmozei poate conduce la creștereasolicitării datorită compresiunii tibiei. Poziția
relativăa talusului în cadul articulației,dedesubtul plafonului tibial șimișcarea
dinamică articulară ar fi modificate ,rezultând anomalii ale presiunilor de contact șiun
mediudedezvoltare abolilordegenerative articulare.
Mecanismele exacteale lezării nusuntîncă pe deplin cunoscute șiîn ciuda
faptuluicăcercetătorii nu au reu șit săreproducă leziunile uneientorsesindesmotice ,
cele mai multe sunt auzate derotația externă. Cele mai multe mecanismelezionale
propuses-au bazat peobservațiilemedicilor careauconsultat pacien ți cuastfel de
leziuni. Mecanismul lezional datorat rotației externe este susținut prin multitudinea
studiilorbiomecanice care demonstreaz un grad crescut al rotațieiexternăa talusului și
fibuleiprinsecționareasecvențialăaligamentelor implicate.
Clinicienii trebuie să aibă în vedere existen ța unor alte posibile mecanisme
lezionale. Au fost descrise leziuni sindesmotice datorate hiperdorsiflexiei, inversiei și
flexiei plantare. Alte studii recente, pe cadavru au pus în discu ție faptul că leziunile
sindesmotice pot cauza sau pot fi o cauză a instabilită ții multidirectionale. Leziunile
sindesmotice izolate de gleznă nu sunt foarte des întâlnite; sunt descoperite des eori în
raport cu leziunile ligamentului deltoid și fracturile maleolelor.
Prevalența reală a leziunilor sindesmotice de gleznă este cel mai probabil
subestimată datorită faptului că multe nu sunt tratate în intervalul de timp adecvat.
Hopkinson și colabor atorii au sugerat faptul că leziunile sindesmotice de gleznă
reprezintă un procent de 1% din totalul leziunilor gleznei la militarii din Statele Unite.

74La popula ția ce practică sport de performanță sau activități cu un grad ridicat de impact,
incidența este crescută. In plus, durerea cronică reziduală este mult mai des întâlnită în
entorsele laterale de gleznă. Netratarea prin reducere sau stabilizare a leziunilor
sindesmotice și a translației talare laterale asociate pot cauza mecanisme anormale la
nivelularticulației, diastazis și modificări degenerative.
Sunt necesare anamneza riguroasă și examinarea fizică. In cadrul anamnezei sunt
relevante informa țiile cu privire la mecanismul traumatic, leziunile anterioare ale
gleznei sau instabilitatea. Este impor tant de specificat intervalul de timp scurs între
producerea leziunii și evaluare. O clasificare sistematică simplă este: leziuni acute (sub
3 saptamani), subacute (3 săptămâni -3 luni) sau cronice (peste 3 luni). Deoarece multe
traumatisme ale gleznei pot avea o prezentare similară, în țelegerea mecanismului
lezional este esen țială.
O entorsă laterală de gleznă de gradul 3 (non -chirurgicală), cauzată de o leziune
de tip inversie poate părea similară unei leziuni sindesmotice instabile (chirurgicală).
Diagnosticul diferen țial pornește de la identificarea mecanismelor de acțiune,
localizarea leziunii, tipul de sport practicat, pozi ția gambei, direcția forțelor,
magnitudinea și viteza de producere a traumatismului. Timpul scurs de la producerea
leziunii permit e corelarea cu dimensiunea edemului. Severitatea traumatismului poate fi
corelată cu proprietatea de sus ținere a greutății.
In situații cronice, aceștia pot acuza înțepenire și senzația de instabilitate. Pacienții
cu leziuni cronice pot necesita recuperar e prelungită în compara ție cu cei ce au suferit
entorse laterale de gleznă.
Inspecția poate identifica edem și echimoze la nivelul regiunii laterale a gleznei.
Palparea este necesară pentru diagnosticul diferen țial. In cazul acestui tip de leziune, la
palpare se va decela durere bine localizată anterolateral, deasupra sindesmozei
anterioare a gleznei. Durerea și tumefacția în cazul leziunilor sindesmotice acute, sunt
deseori mai precis localizate decât în cazul pacien ților ce au suferit entorse laterale de
gleznă prin inversie. Palparea riguroasă a ligamentelor talofibular anterior și
calcaneofibular, se dovede ște a fi minimă în cazul în care există sensibilitate. Pentru a
clasifica leziunile sindesmotice au fost descrise numeroase teste pentru evaluarea
clinică. In orice caz, acurate țea prognosticului potential și abilitatea de a detecta
severitatea leziunii sau capacitatea de corela ție cu gradul instabilității nu au fost bine
stabilite. Printre testele descrise sunt incluse: testul de rota ție externă, test ul Cotton,

75testul fibular -translational. Testul rotational extern se efectuează cu pacientul în fa ța
examinatorului, cu șoldurile și genunchii la 90 grade.
Membrul inferior este stabilizat și se aplică gleznei o forță rotațională externă, cu
piciorul în dorsiflexie. Cea mai extinsă deplasare a sindesmozei și creare tensiunii în
cadrul structurilor ligamentare se observă atunci când cea mai lată por țiune a talusului
este prezentă în această pozi ție. Testul de reproducere a durerii în regiunea sindesmotică
este un test pozitiv. Durerea localizată medial orientează către o leziune a ligamentului
deltoid. Testul fibular translational este efectuat prin aplicarea unei for țe de sertar
anteriorși posterior fibulei, cu tibia stabilizată. Translația crescută în comparație cu
partea contralaterală este asociată durerii și definesc testul ca fiind pozitiv. Acest test
însă a dovedit a avea o slabă corela ție cu leziunile sindesdmotice, atât în secțiunile pe
cadavru, cât și în studiile clinice.
Stabilitatea articula ției gleznei mai poate fi examinată prin interogarea pacientului
în legatură cu o serie de manevre active, printre care: ridicarea degetului mare, mersul
sau săritul.
Acestea ar trebui să fie dureroase sau să impiedice mi șcarea normală atunci când o
leziunesindesmotică este prezentă. In plus, capacită țile funcăionale pot fi evaluate prin
punerea pacientului să efectueze un salt într -un picior. Dizabilitatea a fost definită de
Nussbaum ca fiind incapacitatea de a sari de 10 ori fără a avea dureri semnificativ e.
Studiul a relatat că 55 din 60 pacien ți au avut un test de rotație externă pozitiv, care a
necesitat recuperare îndelungată. De și pozitivarea oricăror dintre aceste teste ar trebui să
genereze suspiciunea existen ței unei leziuni sindesmotice, nu există studii adecvate care
să prezică severitatea traumatismului.
Beumerși colaboratorii au efectuat o evaluare biomecanică, constând în 5 teste
specifice (compresie, transla ție fibulară, Cotton, rotație externă și sertar anterior), cu
scopul de a determina gr adul deplasării tibio -fibulare distale, indus de fiecare test pe
glezne intacte de cadavru și după secționarea ligamentelor talofibular anterior, posterior
și deltoid.
Media de cre ștere a deplasării după secționarea tuturor ligamentelor a fost doar de
aproximativ 1 mm. Studiul a arătat faptul că gradul de deplasare distală între tibie și
fibulă, demonstrat prin manevre de examinare specifice combinate cu recrearea unei
leziuni sindesmotice specifice de ligament, nu a arătat că vreunul dintre aceste teste
poate fi utilizat cu exactitate în aprecierea extensiei leziunii.

76Evaluarea sindesmozei trebuie să includă 3 planuri (anteroposterior, lateral și
parcelar) ale gleznei, precum și un profil octogonal al întregii tibii și fibule, în special
atunci când există sensibilitate dureroasă de -a lungul gambei, proximal. Radiografiile
sunt evaluate pentru a vizualiza raporturile tibiei și fibulei, dar și pentru descoperirea
fracturilor de -a lungul întregii lungimi a oaselor. Discontinuitatea raporturilor normale
distale între tibie și fibulă este reprezentativă în cazul leziunilor sindesmotice. Evaluarea
radiologică a întregii lungimi a gambei este necesară pentru a identifica prona ția și
leziunile de rota ție externă.
Cu cât fractura fibulară este situată mai proximal, cu atât sporeăte riscul unei
leziuni sindesmotice și apariției instabilității.
Beumerși colaboratorii au studiat mișcarea distală a fibulei înainte și după
traumatismul sindesmotic, pe cadavru. Fibula avea tendin ța de a se rota extern după
întreruperea c ontinuității, dar acest lucru a fost dificil de evaluat radiologic. Translația
posterioară, în partea laterală a fost descrisă ca patologie secundară, parametrii
radiologici contribuind la identificarea leziunilor sindesmotice.
Evaluarea CT (computer tomo graf) are o sensibilitate sporită fa ță de cea
radiologică în detectarea acestui tip de leziuni.
RMN-ul (rezonan ță magnetică nucleară) poate fi folosit pentru diagnostic și arată
displazia efectivă a componentelor complexului sindesmotic. Un studiu realiza t de
Takao a identificat o specificitate de 100% și o sensibilitate de 93%.
Există 2 sisteme de clasificare a leziunilor sindesmotice: scala de clasificare West
Point a gleznei, oferită de Gerber și colaboratorii, care se aplică în cazul persoanelor
sportiveși este bazată pe gradul edemului, sensibilitate, posibilitatea de a susține
greutateși parametrii radiologici anormali. Se disting urmatoarele categorii de leziuni
sindesmotice ligamentare:
-gradul 1 -fără eviden țe clinice de instabilitate (ruptură p arțială a
ligamentului tibiofibular antero -inferior)
-gradul 2 –evidențe reduse de instabilitate (ruptură a ligamentului
tibiofibular antero -inferior, ruptură par țială a ligamentului interosos)
-gradul 3 -instabilitate constituită (rupturi complete ale lig amentelor
sindesmotice)
O leziune de gradul 2 posedă un diagnostic particular deoarece extinderea acesteia
ăi instabilitatea sa ocultă necesită deseori teste de eviden țiere pentru a fi recunoscută;
subevaluarea sau subtratarea acesteia poate avea consecin țe devastatoare.

77Celălalt sistem de clasificare este bazat pe diferen țierea între diastazis -ul acut sau
latent. Bazându -se pe eviden țe radiologice, Edwards și DeLee au clasificat entorsele
sindesmotice traumatice în func ție de: diastazis latent vizibil numa i radiologic și
diastazis franc.
Deoarece sistemele de clasificare existente nu oferă un algoritm terapeutic clar,
examinările clinice și radiologice trebuie orientate în scopul determinării și
documentării existen ței diastazisului latent și franc, precum și asupra anamnezei
leziunii. Traumatismele acute ce determină leziuni într -un interval de aproximativ 3
săptămâni, sunt împăr țite în entorse fără diastazis, entorse cu diastazis latent și entorse
cu diastazis franc, bazate pe examinare clinică, radiografi iși studii imagistice
complementare.
Leziunile sindesmotice mai vechi de trei luni sunt considerate cronice. Ultimele 2
entități menționate pot fi apoi subdivizate, pe baza caracterelor variabile precum:
prezența modificărilor artritice și prezența sau absența unei sinostoze.
Tratamentul int ervențional este stabilit în funcție de severitatea leziunii
sindesmotice; leziunile de gradul 1 sunt tratate non –chirurgical, tratamentul
simptomatic include o perioadă de repaus, ghea ță, imobilizare într -o poziție de confort
și asistență pe perioada r ecuperării. Pacien ții deseori utilizează imobilizarea doar 1-2
săptămâni, pentru confort, într -o poziție controlată a gleznei. Această imobilizare
permite mobilizarea precoce, dar protejează împotriva rota ției externe. Exercițiile sunt
utilizate prin inter mediul mi șcărilor de tranziție.
Leziunile de gradul 2 și 3 sunt complet instabile. Consensul cu privire la cele de
gradul 3 este că, fixarea intraoperatorie este necesară pentru a men ține reducerea
anatomică. Tratamentul util pentru cele de gradul 2 este m ai puțin clarificat.
Tratamentul conservator al acestora include protejare împotriva rota țieisau a încărcării
articulare. O dată vindecată tumefac ția, sindesmoza, fiind în poziție normală la
examinare, se preferă încărcarea progresivă articulară, prin uti lizarea unei orteze. Dacă
abordarea non -chirurgicală este insuficientă, sunt necesare mai multe evaluări pentru a
asigura men ținerea reducerii. Recuperarea are ca scop reluarea întregii game de mișcări,
echilibru, propriocep ție, forță. Unele studii au suge rat necesitatea unui tratament mai
agresiv la atle ți, incluzând debridarea artroscopică și fixarea percutană cu șurub; în orice
caz, această abordare nu a fost încă sus ținută pe deplin prin studii biomecanice sau
clinice. Reducerea anatomică precoce și fixarea asigură pozi ționarea optimă a

78ligamentelor, pentru a se vindeca. Fixarea precoce previne o eventuală subdiagnosticare
și o alunecare tardivă sub imobilizare gipsată.
Literatura de specialitate dispune și oferă multe studii efectuate în vederea
evaluarii fixării unei sindesmoze la pacien ții cu fracturi curente ale gleznei. Majoritatea
acestor studii sunt retrospective. Ele eviden țiază cel mai important factor predictiv
funcțional, precum și acuratețea reducerii unei sindesmoze. Un studiu pe cadavru a
arătat că deplasarea talară laterală de 1 mm este asociată cu o scădere a ariei de contact
tibiotalar cu 42%. Foarte pu ține studii au evaluat gradul de fixare chirurgicală a unor
leziuni sindesmotice clare și de asemenea, aceste studii sunt tot retrospective . Există
foarte puține date publicate comparative în legătură cu rezultatele clinice ale diferitelor
metode de fixare chirurgicală. Edwards și DeLee, Taylor și colaboratorii, au publicat
rezultatele a 6 pacien ți având leziuni izolate, leziuni sindesmotice instabile de gleznă,
tratați prin metoda fixării cu un șurub sindesmotic. Edwards și DeLee au raportat 4
rezultate excelente și 2 bune, însa nici o altă informație cu privire la rezultatul
functional și reîntoarcerea la activitățile cotidiene. Taylor a tra tat 6 atleți și folosind
reabilitarea agresivă, ace știa au fost capabili să se întoarcă la activitățile complexe
desfășurate anterior în aproximativ 41 zile.
Degrootși colaboratorii au urmărit timp de aproximativ 20 de luni, 24 de pacienți
cărora li s -a aplicat sutura cu button.
Parametrii articula ției sindesmotice s -au normalizat în urma interven ției
chirurgicale și s-au menținut normali de -a lungul urmatoar ei perioade. In orice caz, 1
din 4 pacien ți a necesitat îndepărtarea dispozitivului endo -button datorită irita ției locale
sau lipsei mobilită ții. Osteoliza subzistentă dispozitivului a fost observată la 4 pacienți,
iar 3 pacien ți au dezvoltat osificare het erotopică. Acest fenomen este oarecum
surprinzător deoarece principalul avantaj al suturii prin dispozitiv endo -button este lipsa
complicațiilor frecvent întâlnite la șuruburile metalice.
Acest studiu ilustrează faptul că cercetarile clinice trebuie orient ate în vederea
investigării complete a complica țiilor implantării de dispozitive. Deși există o cantitate
semnificativă de date biomecanice, fără eviden țe clinice corespunzătoare, nu se pot face
recomandări documentate în ceea ce prive ște existenta celui mai bun implant, iar
tehnica pentru fixarea sindesmozei este încă discutabilă.
Cele mai multe studii biomecanice au eviden țiat faptul că fixarea sindesmozei
tibiofibulare nu a readus for ța sau diastazisul sindesmozei normale, în condiții normale
de susținere a greută ții. Singurul studiu care a publicat date sugestive cu privire la forța

79de rezisten ță și diastazis de încăracare este Teramoto, utilizând tehnica: sutură
anatomică prin endo -button. In orice caz acest studiu a mai arătat și faptul că fixarea
prinșurub metalic era mai puternică decât sindesmoza intactă, fapt ce contrazice
oricare alt studiu efectuat în ceea ce prive ște fixarea sindesmozei cu șurub metalic
deoarece sus ținerea greutății augmentează diastazisul; indiferent de tehnica
chirurugical ă sau implant, neîncărcarea articula ției este recomandată pentru primele 5
săptămâni, cu scopul de a ajuta ligamentele sindesmotice să se vindece. încărcarea cu
greutate este apoi încet reluată și tolerată. O altă controversă cu privire la șuruburile
metalice este tehnica de îndepartare a acestora postoperator. A șa cum a fost anterior
descris,șuruburile metalice prezintă riscul de a se deteriora în cadrul fixării tricorticale
sau de a se rupe în cea cvadricorticală. Alte complica ții precum osteoliza și s inostoza
pot fi de asemenea întâlnite postoperator. Bell și colaboratorii au efectuat un studiu
retrospectiv la pacien ții cărora li s -au implantat șuruburi sindesmotice și au comparat
rezultatele celor la care s -au îndepărtat șuruburile versus cei la care s-au menținut. Nu a
existat semnifica ție statistică în ceea ce priveăte gradul de mobilitate sau rezultatele
funcționale ale gleznei între cele 2 grupuri.
Singura diferen ță a fost dată de incidența crescută a osteolizei și ruptura
șuruburilor la grupul la care acestea s -au menținut. Manjoo și colaboratorii, retrospectiv,
au împărțit pacienții în 2 grupe: pacienții cu șuruburi intacte și pacienții cu șuruburi
deteriorate.
Nu a fost eviden țiată nici o diferență funcțională în ceea ce privește pacienții cu
șurub deteriorat sau cu șurub scos; șuruburile de metal intacte sunt scoase aproximativ
în a 8–12 săptămână postoperator, dar nu trebuie amânată această îndep țrtare sau
limitată reabilitarea. DeSouza și colaboratorii nu au identificat reacții adverse
decelabile clinic la pacien ții care au început reabilitarea și încărcarea articulară înaintea
îndepărtării șurubului.
Reabilitarea poate evolua către activită ți funcționale atunci cand pacientul posedă
abilitatea de a efectua activită ți cotidiene pe suprafeț e moiși urcarea/coborârea treptelor
fără dificultate. Pacien ții se pot întoarce la activitățile sportive specifice atunci cand
posedă abilitatea de a efectua sarcini sportive precum alergatul, săritul, pivotarea,
exerciții practice, fără a prezenta simpto me notabile în timpul sau după participare.
Intervalul de timp mediu de revenire este în jur de 12 –14 săptămâni.

80CAPITOLUL VI
CONCLUZII
Controversele create în jurul aspectelor leziunilor sindesmotice, în ceea ce
privește diagnosticul și tratame ntul, au fost intens dezbătute. Cercetarea adi țională va
ajuta la definirea acestor arii.
De la leziunile izolate și până la leziuni sindesmotice complexe, există asociere cu
durere cronică, recuperare prelungită, entorse recurente și osificare heterotopică.
Intârzierea în fixare care apare în cazul unei întârzieri în stabilirea diagnosticului va
conduce la instabilitate, care în cazul atle ților, va reprezenta o perioadă esențială a
vindecării ligamentare.
Pentru a optimiza rezultatele chirurgicale ale acestui complex lezional este
necesară cunoa șterea mecanismului de producere a leziunilor, u n examen fizic detaliat
și imagistica corespunzătoare.
Tratamentul optim depinde de identificarea precoce și intervenția chirurgicală
efectuată în timp util; reducerea anatomică este necesară indiferent de metoda de
tratament adoptată.
In cazul în care l eziunea este dificilă, managementul corespunzător poate oferi
pacienților vindecarea și integritatea anterioare evenimentului traumatic. Insa,
întoarcerea lor la activită țile curente va fi cel mai probabil prelungită în comparație cu
pacienții ce au suferi t entorse laterale de gleznă.

81BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1.Alonso,A.,L.Khoury,andR.Adams,Clinicaltestsforanklesyndesmosis inj ury:reliability
andprediction ofreturntofunction. JOrthopSportsPhysTher,1998.27(4):p.276-84.
2.Amendola, A.,Controversies indiagnosisandmanagementofsyndesmosisinjuriesof theankle.Foot
Ankle,1992.13(1):p.44-50.
3.Amendola, A.,G.Williams,andD.Foster,Evidence-basedapproach totreatment of acute
traumatic syndesmosis (highankle) sprains.SportsMedArthrosc, 2006.14(4): p.232-6.
4.Barnett, C.H. andJ.R.Napier,Theaxisof rotation attheanklejoint in man; its influence
upontheformofthetalusandthemobilityofthefibula.JAnat,1952.86(1):p.1-9.
5.Bassett,F.H.,3rd,etal.,Talarimpingement bytheanteroinferiortibiofibularligament. Acauseof
chronicpainintheankleafterinversion sprain.JBoneJointSurgAm,1990.72(1):p.55-9.
6.Bell,D.P.andM.K.Wong,SyndesmoticscrewfixationinWeberCankleinjuries–
shouldthescrewberemovedbeforeweightbearing?Injury,2006.37(9):p.891-8.
7.Beumer, A.,etal.,Abiomechanical evaluationofthetibiofibularandtibiotalarligaments of
theankle.FootAnkleInt,2003.24(5):p.426-9.
8.Beumer,A.,et al., Screw fixation of the syn desmosis:acadaver model comparing stainless
steelandtitaniumscrewsandthreeandfourcorticalfixation.Injury,2005.36(1):p.60-4.
9.Beumer,A.,B.A.Swierstra,andP.G.Mulder,Clinicaldiagnosisofsyndesmotic ankle instability:
evaluationofstresstestsbehindthecurtains.ActaOrthopScand,2002.73(6):p.667-9.
10.Beumer, A.,etal.,Abiomechanicalevaluationofclinicalstresstestsforsyndesmotic ankle
instability.FootAnkleInt,2003.24(4):p.358-63.
11.Beumer, A.,et al., Externalrotationstressimaging insyndesmotic injuries oftheankle: comparison
oflateralradiography andradiostereometry in acadaveric model.Acta orthopaedica Scandinavica,
2003.74(2):p.201-5.
12.Beumer,A.,etal.,Kinematics ofthedistaltibiofibularsyndesmosis:radiostereometry in11normal
ankles.ActaOrthop Scand,2003.74(3):p.337-43.
13.Beumer,A.,etal.,Kinematics ofthedistaltibiofibularsyndesmosis:radiostereometry in11normal
ankles.ActaorthopaedicaScandinavica,2003.74(3):p.337-43.
14.Beumer,A., et al.,Radiographicmeasurement ofthe distal tibiofibularsyndesmosishas limited use.
ClinOrthopRelatRes,2004(423 ):p.227-34.
15.Bonnin,J.G.,Injuries to theankle.1970,Darien,Conn.,:HafnerPub.Co.xvi,412p.
16.Bostman, O.M.andH.K.Pihlajamaki, Lateforeign-bodyreactiontoanintraosseous
bioabsorbable polylacticacid screw. A case report.TheJournalofboneandjointsurgery. American
volume,1998.80(12):p.1791-4.
17.Bostman, O.M.,Osteoarthritis oftheankleafterforeign-bodyreaction toabsorbable pins and
screws:athree-tonine-yearfollow-upstudy.JBoneJointSurgBr,1998.80(2):p.333-8.
18.Boytim,M.J.,D.A.Fischer,andL.Neumann,Syndesmoticanklesprains.TheAmerican journal
ofsportsmedicine,1991.19(3):p.294-8.
19.Boytim,M.J.,D.A.Fischer,andL.Neumann,Syndesmoticanklesprains.AmJSportsMed, 1991.
19(3):p.294-8.
20.Bragonzoni,L.,etal.,Thedistaltibiofibularsyndesmosisduringpassivefootflexion.RSA-based
studyonintact,ligamentinjuredandscrewfixedcadaverspecimens. Archives oforthopaedic and
traumasurgery,2006.126(5):p.304-8.
21.Brosky,T.,etal.,Theankleligaments:considerationofsyndesmoticinjuryand
implicationsforrehabilitation.JOrthopSportsPhysTher,1995.21(4):p.197-205.
22.Brown,K.W.,etal.,MRIfindingsassociatedwithdistaltibiofibularsyndesmosis injury.AJRAmJ
Roentgenol, 2004.182(1):p.131-6.
23.Cedell,C.A.,Anklelesions.Actaorthopaedica Scandinavica, 1975.46(3):p.425-45.
24.Chissell,H.R.andJ.Jones,Theinfluenceof a diastasis screwontheoutcomeofWeber type -Cankle
fractures. JBoneJointSurgBr,1995.77(3):p.435-8.

8225.Clanton,T.O.andP.Paul,Syndesmosisinjuriesinathletes.FootAnkleClin,2002.7(3):p.529-49.
26.Close,J.R.,Someapplicatio nsofthefunctionalanatomy oftheanklejoint.JBoneJoint Surg Am,
1956.38-A(4):p.761-81.
27.Cox,S.,etal.,Distaltibiofibularsyndesmosisfixation:acadaveric,simulated fracturestabilization
study comparing bioabsorbab leandmetallic singlescrewfixation.The Journaloffootandankle
surgery:official publication of theAmerican Collegeof FootandAnkleSurgeons, 2 005.44(2):p.
144-51.
28.Crim,J.R.,Wintersportsinjuries. The 2002WinterOlympics experience andareviewof the
literature. MagnResonImagingClinNAm,2003.11(2):p.311-21.
29.deSouza,L.J.,R.B.Gustilo,andT.J.Meyer,Resultsofoperative treatmentofdisplaced extern al
rotation-abduction fracturesoftheankle.TheJournalofboneandjointsurgery. American volume,
1985.67(7):p.1066-74.
30.DeLee,J.,D.Drez,andM.D.Miller,DeLee&Drez'sorthopaedicsportsmedicine:
principlesandpractice.3rded.2010,Philadelphia:Saunders/Elsevier.2v.(xxv,2219,lvp.).
31.Ebraheim, N.A.,etal.,Anatomicalevaluation andclinicalimportance ofthetibiofibular syndesmosis
ligaments. SurgRadiolAnat,2006.28(2):p.142-9.
32.Edwards,G.S.,Jr.andJ.C.DeLee,Anklediastasiswithoutfracture.FootAnkle,1984.4(6):p.305-
12.
33.Elgafy,H.,etal.,Computed tomograp hyofnormaldistaltibiofibularsyndesmosis.Skeletal
Radiol,2010.39(6):p.559-64.
34.Espinosa,N.,J.P.Smerek,andM.S.Myerson,Acuteandchronicsyndesmosisinjuries:
pathomech anisms,diagnosisandmanagement.FootAnkleClin,2006.11(3):p.639-57.
35.Evans,J.M.andW.G.Schucany,Radiologicalevaluationofahighanklesprain.Proc(Bayl Univ
MedCent),2006.19(4): p.402-5.
36.Fallat,L.,D.J.Grimm,andJ.A.Saracco,Sprainedanklesyndrome:prevalenceandanalysisof639
acuteinjuries.TheJournaloffootandanklesurgery:officialpublicationofthe American College
ofFootandAnkleSurgeons,1998.37(4):p.280-5.
37.Fallat,L.,D.J.Grimm,andJ.A.Saracco,Sprainedanklesyndrome:prevalenceandanalysisof639
acute injuries. JFootAnkleSurg, 1998. 37(4):p.280-5.
38.Fites,B.,etal.,Latentsyndesmosisinjuriesinathletes.Orthopedics,2006.29(2):p.124-7.[59]
Stiell,I.G.,etal.,ImplementationoftheOttawaanklerules.JAMA,1994.271(11):p.827-32.
39.Fong,D.T.,etal.,Asystematicreviewonankleinjuryandanklespraininsports.SportsMed,2007.
37(1):p.73-94.
40.Forsythe,K.,et al.,Comparison of anovelFiberWire-buttonconstruct versusmetallicscrew fixat ion
inasyndesmotic injurymodel.Foot&ankleinternational / American Orthopaedic FootandAnkle
Society[and]SwissFootandAnkleSociety,2008.29(1):p.49-54.
41.Frick,H.,[Theisolatedtearofthetibio-fibularsyndesmosis -mechanism, clinical observations,
diagnosis and therapy (au thor'stransl)]. Unfallheilkunde, 1978. 81(8): p. 542-5.
42.Fritschy,D.,Anunusualankleinjuryintopskiers.AmJSportsMed,1989.17(2):p.282-5;
discussion 285-6.
43.Gerber,J.P.,etal.,Persistent disability associated withanklesprains: aprospective
examination of an athletic population.Foot&ankleinternational /American Orthopaedic Footand
AnkleSociety[and]SwissFootandAnkleSociety,1998.19(10):p.653-60.
44.Gerber,J.P.,etal.,Persistentdisabilityassociatedwithanklesprains:aprospective examination
ofanathleticpopulation.FootAnkleInt,1998.19(10):p.653-60.
45.Grass,R.,etal.,[Injuries oftheinferiortibiofibularsyndesmosis].Unfallchirurg, 2000.
103(7):p.520-32.
46.Grass,R.,[Injuriesoftheinferiortibiofibularsyndesmosis].DerUnfallchirurg, 2000.103(7):p. 519.
47.Hahn,D.andC.Colton,MalleolarFractures.AOPrinciplesofFractureManagement, ed. T.
RuediandW.Murphy.Vol.2.2000,NewYork:Thieme.
48.Hansen,M.,et al.,Syndesmosisfixation:analysisofshearstressviaaxialloadon3.5-mmand4.5-
mmquadricorticalsyndesmoticscrews. TheJournal offootandanklesurgery: official

83publicationoftheAmerican CollegeofFootandAnkleSurgeons, 2006.45(2):p.65-9.
49.Harper, M.C., An anatomic and radiogr aphic investiga tion ofthe tibiofib ular clear space. Foot
Ankle,1993.14(8):p.455-8.
50.Heim,D.,U.Heim,and P. Regazzoni, [Malleolarfractures with ankle joint instability –
experience withthepositioningscrew].Unfallchirurgie, 1993.19(5):p.307-12.
51.Hermans, J.J.,etal.,Anatomy ofthedistaltibiofibularsyndesmosis inadults:apictorial essay witha
multimodality approach.JAnat,2010.217(6):p.633-45.
52.Hocker,K.andA.Pachucki,[Thefibularincisureofthetibia.The cross -sectional position of
thefibulaindistalsyndesmosis]. DerUnfallchi rurg,1989.92(8):p.401-6.
53.Hoiness,P.andK.Stromsoe,Tricorticalversusquadricorticalsyndesmosisfixationinankle
fractures:aprospective,randomized studycomparing twomethodsof syndesmosis fixation.
Journaloforthopaedictrauma,2004.18(6):p.331-7.
54.Hootman, J.M.,R.Dick,andJ.Agel,Epidemiologyofcollegiateinjuriesfor15sports:summary
andrecommendations forinjuryprevention initiatives.Journalofathletic training, 2007.42(2):p.
311-9.
55.Hopkinson,W.J.,etal.,Syndesmosissprainsoftheankle.Foot&ankle,1990.10(6):p.325-30.
56.Hopkinson,W.J.,etal.,Syndesmosissprainsoftheankle.FootAnkle,1990.10(6):p.325-30.
57.Hovis,W.D.andR.W.Bucholz,Polyglycolide bi oabsorbablescrewsinthetreatmentofankle
fractures. Foot &ankleinternational /AmericanOrthopaedic FootandAnkle Society [and]
SwissFoot and AnkleSociety,1997.18(3):p.128-31.
58.Jelinek,J.A.andD.A.Porter,Management ofunstableanklefracturesandsyndesmosis injuries in
athletes.FootAnkleClin,2009.14(2):p.277-98.
59.Jenkinson,R.J.,etal.,Intraoperative diagnosisofsyndesmosisinjuries inexternal rotation ankle
fractures.JOrthopTrauma,2005.19(9):p.604-9.
60.Jones,M.H.andA.Amendola,SyndesmosisSprainsoftheAnkle:ASystematicReview.Clinical
Orthopaedics andRelatedResearch, 2007. 455: p.173-175
10.1097/BL O.0b013e31802eb471.
61.Jones,M.H.andA.Amendola,Syndesmosissprainsoftheankle:asystematicreview.Clin Orthop
RelatRes,2007.455:p.173-5.
62.Katznelson, A.,E.Lin,andJ.Militiano,Rupturesoftheligaments aboutthetibio-fibular
syndesmosis.Injury,1983.15(3):p.170-2.
63.Kaukonen, J.P.,etal.,Fixationofsyndesmot icrupturesin38patientswithamalleolar fracture:a
randomizedstudy comparingametallicand abioabsorb ablescrew. Journal oforthopaedic trauma,
2005.19(6):p.392-5.
64.Kelikian, H.andA.S.Kelikian,Disordersoftheankle.1985,Philadelphia:Saunders. vi,893 p.
65.Kelikian, H. and A.S. Kelikian,Disordersofthe Ankle.1985:Saunders. 893.
66.Kiter,E.andM.Bozkurt,Thecrossed-legtestforexamination ofanklesyndesmosis injuries. Foot
AnkleInt,2005.26(2):p.187-8.
67.Klitzman,R.,et al.,Suture-button versusscrew fixation ofthe syndesmosis:abiomechanical analysis.
Foot & an kleinternational / Ame rican Orth opaedic Foot and Ankle Society [and]SwissFoot
andAnkleSociety,2010.31(1):p.69-75.
68.Kukreti,S.,A.Faraj,andJ.N.Miles,Doespositionofsyndesmoticscrewaffectfunctional an d
radiologicaloutcomeinanklefractures?Injury,2005.36(9):p.1121-4.
69.Leeds,H.C.andM.G.Ehrlich,Instability of thedistal tibiofibular syndesmosis after
bimalleolarandtrimalleolaranklefractures.TheJournalofboneandjointsurgery. American
volume,1984.66(4):p.490-503
70.Lin,C.F.,M.L.Gross,andP.Weinhold,Anklesyndesmosis injuries:anatomy,
biomechanics, mechanism ofinjury,and clinicalguidelinesfor diagnosis and intervention. JOrthop
SportsPhysTher,2006.36(6):p.372-84.
71.Lindenfeld,T.andS.Parikh,Clinicaltip:heel-thumptestforsyndesmoticanklesprain.FootAnkle
Int,2005.26(5):p.406-8.
72.Macarau Victor Stefan, Contributii la studiul anatomic descriptive al articulatiei gleznei, Lucrare de

84licenta, UMF Craiova, 2014.
73.McMaste r,J.H.andP.E.Scranton,Jr.,Tibiofibularsynostosis: acauseofankledisability. Clin
OrthopRelatRes,1975(111): p.172-4.
74.Mei-Dan,O.,etal.,Adynamic ultrasound examination forthediagnosis of ankle syndesmotic
injuryinprofessional athletes:apreliminary study.AmJSportsMed,2009.37(5):p.1009-16.
75.Miller,R.S.,P.S.Weinhold,andL.E.Dahners, Comparison oftricortical screw fixation vers usa
modifiedsutureconstructforfixationofanklesyndesmosis inj ury:a biomechanical study.Journalof
orthopaedictrauma,1999.13(1):p.39-42.
76.Milz,P.,etal.,Lateralankleligamentsandtibiofibularsyndesmosis. 13-MHzhigh-frequency
sonography andMRIcompared in20patients.ActaOrthopScand,1998.69(1):p.51-5.
77.Mulligan,E.P.,Evaluationandmanagementofanklesyndesmosisinjuries.PhysTherSport, 2011.
12(2):p.57-69.
78.Needleman,R.L.,D.A.Skrade,andJ.B.Stiehl,Effectofthesyndesmoticscrewonankle motion.
Foot&ankle,1989.10(1):p.17-24.
79.Norkus,S.A.andR.T.Floyd,Theanatomyandmechanismsofsyndesmotic anklesprains.J Athl
Train,2001.36(1):p.68-73.
80.Nussbaum, E.D.,etal.,Prospective evaluationofsyndesmoticanklesprainswithout diast asis. AmJ
SportsMed,2001.29(1):p.31-5.
81.Nussbaum, E.D.,etal.,Prospectiveevaluation ofsyndesmotic anklesprainswithoutdiastasis.The
American journalofsportsmedicine,2001.29(1):p.31-5.
82.Ogilvie-Harris,D.J.,S.C.Reed,andT.P.Hedman,Disruptionoftheanklesyndesmosis:
biomechanical studyoftheligamentous restraints.Arthroscopy, 1994.10(5):p.558-60. [32]Press,
C.M.,A.Gupta,andM.R.Hutchinson, Management ofanklesyndesmosisinjuriesintheathlete.
Curr Sports MedRep,2009.8(5):p.228-33.
83.Orthner, E.,R.Weinstabl, andR.Schabus, [Experimental studyforclarificationofthe patho genic
mechanism intraumatic peroneal tendondislocation]. Unfallchirurg, 1989.92(11):p.547-53.
84.Ostrum,R.F.,P.DeMeo,andR.Subramanian, Acriticalanalysis of theanterior-posterior
radiographicanatomyoftheanklesyndesmosis. FootAnkleInt,1995.16(3):p.128-31.
85.Pankovich, A.M.,Fractures ofthefibulaatthedistaltibiofibularsyndesmosi s.Clin Orthop Relat
Res,1979(143): p.138-47.
86.Partio,E.K.,etal.,Self-reinforcedabsorbable screws inthefixationofdisplacedankle fractures: a
prospective clinicalstudyof 152patients. Journaloforthopaedic trauma, 1992.6(2):p.209-15.
87.Pneumaticos, S. G., etal.,Theeffects of rotationonradiographic evaluationofthe tibiofibular
syndesmosis. Foot Ankle Int,2002.23(2):p.107-11.
88.Porter,D.A.,Evaluationandtreatmentofanklesyndesmos isinjuries.InstrCourseLect,2009.58:p.
575-81.
89.Rammelt,S.,H.Zwipp,andR.Grass,Injuries to the distaltibiofibular syndesmosis: an evidence –
basedapproach to acute and chronic lesions. Foot Ankle Clin, 2008. 13(4 ): p.611-33,vii-viii.
90.Ranga, Anatomia descriptiva a membrelor, Universitatea Bucuresti, 1979.
91.Sarsam,I.M.andS.P.Hughes,Theroleoftheanteriortibio-fibularligamentintalar rotation: an
anatomicalstudy. Injury, 1988.19(2):p.62-4.
92.Schafer,D.andB.Hintermann, Arthroscopicassessmentofthechronicunstableanklejoint.Knee
SurgSportsTraumatol Arthrosc,1996.4(1):p.48-52.
93.Sclafani,S.J.,Ligamentousinjuryofthelowertibiofibularsyndesmosis:radiographic evidence.
Radiology, 1985.156(1):p.21-7.
94.Seitz,W.H.,Jr.,etal.,Repairofthetibiofibularsyndesmosis withaflexibleimplant.Journal of
orthopaedic trauma,1991.5(1):p.78-82.
95.Smith,A.H.andB.R.Bach,Jr.,Highanklesprains:minimizingthefrustrationofaprolonged
recovery.PhysSportsmed, 2004.32(12):p.39-43.
96.Soin,S.P.,etal.,Suture-buttonversusscrewfixationinasyndesmosisrupturemodel:a
biomechanicalcomparison.Foot &ankleinternational/AmericanOrthopaedic Foo tandAnkle
Society[and]SwissFootandAnkleSociety,2009.30(4):p.346-52.

8597.Sora,M.C.,etal.,Evaluationoftheanklesyndesmos is:aplastination slicesstudy.ClinAnat,2004.
17(6):p.513-7.
98.Spaulding,S.J.,Monitoring recoveryfollowingsyndesmosis sprain:acasereport.FootAnkleInt,
1995.16(10):p.655-60.
99.Starkey,C.,InjuriesandIllnessesintheNational BasketballAssociation:A10-YearPerspective.
JAthlTrain,2000.35(2):p.161-167.
100.Takao,M.,etal.,Arthroscopicandmagneticresonance imageappearance and
reconstruction of theanteriortalofibular ligamentincasesofapparentfunctional ankle instability.Am
JSportsMed,2008.36(8):p.1542-7.
101.Takao,M.,etal.,Arthroscopicdiagnosisoftibiofibularsyndesmosisdisruption.
Arthroscopy, 2001.17(8):p.836-43.
102.Takao,M.,et al.,Diagnosis ofatearofthetibiofibularsyndesmosis. Theroleof
arthroscopy oftheankle.JBoneJointSurgBr,2003.85(3):p.324-9.
103.Takao,M.,etal.,Arthroscopicdiagnosisoftibiofibular syn desmosisdisruption.Arthroscopy :
the journal of arthroscopic & rela tedsurgery : official publicati on of the Arthroscopy
Associationof NorthAmericaandtheInternational Arthroscopy Ass ociation,2001.17(8):p.836-43.
104.Taylor,D.C.,D.L. Englehardt, andF.H.Bassett,3rd,Syndesmosissprainsoftheankle.The
influence ofheterotopic ossification.AmJSportsMed,1992.20(2):p.146-50.
105.Taylor,D.C.,D.L. Englehardt, andF.H.Bassett,3rd,Syndesmosissprainsoftheankle.The
influence ofheterotopicossification.TheAmerican journalofsportsmedicine, 1992.20(2):p.
146-50.
106.Taylor, D.C., et al., Aggressive surgicaltreatment and ear ly return to sports in athletes with
gradeIIIsyndesmosis sprains.TheAmericanjournalofsportsmedicine, 2007.35(11):p.1833-8.
107.Teitz,C.C.andR.M.Harrington, Abiochemicalanalysisofthesqueezetestforsprains
ofthesyndesmoticligamentsoftheankle.FootAnkleInt,1998.19(7):p.489-92.
108.Teramoto, A.,etal.,Comparison ofDifferentFixationMethodsoftheSuture-Button Implant
forTibiofibular Syndesmosis Injuries. TheAmericanjournalofsports medicin e,2011.
109.Teramoto, A.,etal.,Three-dimensional analysisofankleinstabilityaftertibiofibular
syndesmosis injuries:abiomechanicalexperimentalstudy.AmJSportsMed,2008.36(2):p.348-52.
110.Thompson, M.C.andD.S.Gesink,Biomechanicalcomparisonofsyndesmosis fixationwith
3.5-and4.5-millimeterstainless steelscrews.Foot&ankleinternational /American Orthopaedic
FootandAnkleSociety[and]SwissFootandAnkleSociety,2000. 21(9): p.736-41.
111.Thordarson, D.B.,etal.,Bioabsorbable versusstainlesssteelscrewfixationofthe
syndesmos is in pronation -lateral rotati on ankle fra ctures: a prospect ive randomized trial.Foot &
ankleinternational/American Orthopaedic Footand Ankle Society[and]SwissFootand Ankle
Society,2001.22(4):p.335-8.
112.Thordarson, D.B.,etal.,Biomechanicalevaluationofpolylactideabsorbablescrewsusedfor
syndesmosis injury repair.Foot &ankle international / American Orthopaedic Foot and AnkleSociety
[and]SwissFootandAnkleSociety,1997.18(10):p.622-7.
113.Thornes,B.,etal.,Suture-buttonsyndesmosisfixation:acceleratedrehabilitationand
improvedoutcomes.Clinicalorthopaedicsandrelatedresearch,2005(431):p.207-12.
114.Thornes, B.,etal.,Suture-endobuttonfixationofankletibio-fibulardiastasis:acadaverstudy.
Foot & ankle international / American O rthopaedic Foot and Ankle Soc iety [and] Swiss Foot and
AnkleSociety,2003.24(2):p.142-6.
115.Tornetta, P.,3rd,etal.,Overtightening oftheanklesyndesmosis:isitreallypossible?The
Journalofbone and jointsurgery.Americanvolume,2001.83-A(4):p.489-92.
116.Veltri,D.M.,etal.,Symptomaticossificationofthetibiofibularsyndesmosisin
professional footballplayers: a sequelaofthesyndesmotic ankle sprain.FootAnkle Int, 1995.16(5):
p.285-90.
117.Vincelette,P.,C.A.Laurin,andH.P.Levesque,Thefootballer'sankleandfoot.CanMed
AssocJ,1972.107(9):p.872-4passim.
118.Waterman, B.R.,etal.,EpidemiologyofanklesprainattheUnitedStatesMilitary

86Academy.TheAmerican journalofsportsmedicine,2010.38(4):p.797-803.
119.Waterman, B.R.,etal.,TheepidemiologyofanklesprainsintheUnitedStates.TheJournalof
boneandjointsurgery.American volume,2010.92(13):p.2279-84.
120.Waterman, B.R.,etal.,TheepidemiologyofanklesprainsintheUnitedStates.JBoneJoint
SurgAm,2010.92(13):p.2279-84.
121.Weissman, J.A.andA.K.Lazis,[Theradiologicalfeaturesofthedistaltibio-fibular
syndesmosis (author'stransl)].Rofo,1980.133(1):p.46-51.
122.Williams,G.N.,M.H.Jones,andA.Amendola,Syndesmoticanklesprainsinathletes.The
American journalofsportsmedicine,2007.35(7):p.1197-207.
123.Williams,G.N.,M.H.Jones,andA.Amendola,Syndesmoticankle sprains inathletes.Am J
SportsMed,2007.35(7):p.1197-207.
124.Wright,R.W.,etal.,Anklesyndesmosissprainsinnationalhockeyleagueplayers.The
American journalofsportsmedicine,2004.32(8):p.1941-5.
125.Wright,R.W.,etal.,Anklesyndesmosissprainsinnationalhockeyleagueplayers.AmJ
SportsMed,2004.32(8):p.1941-5.
126.Xenos, J.S.,etal.,Thetibiofibularsyndesmosis. Evaluationoftheligamentous
structures, methodsoffixation,andradiographicassessment.J BoneJointSurg Am, 1995.77(6):p.
847-56.
127.Xenos, J.S.,etal.,Thetibiofibularsyndesmosis. Evaluationoftheligamentous
structures,methods offixation,andradiographicassessment.TheJournalofbone and jointsurgery.
American volume,1995.77(6):p.847-56.
128.Yildirim,H.,etal.,Evaluationofthefibularincisuraofthetibiawithmagneticresonance
imaging. Foot &ankleinternational /AmericanOrthopaedic FootandAnkle Society [and]
SwissFoot and AnkleSociety,2003.24(5):p.387-91.
129.Yoshino,N.,etal.,Delayed asepticswelling after fixationoftalarneckfracturewith a
biodegradablepoly-L-lactiderod:casereports.Foot&ankleinternational / American Orthopaedic
FootandAnkleSociety[and]SwissFootandAnkleSociety,1998.19(9):p.634-7.
130.Zalavras, C.andD.Thordarson,Anklesyndesmoticinjury.JAmAcadOrthopSurg,2007.
15(6):p.330-9.
131.Zalavras, C.andD.Thordarson, Anklesyndesmotic injury.TheJournaloftheAmerican
Academy ofOrthopaedic Surgeons, 2007.15(6):p.330-9.