Am ales tema pentru lucrarea de diserta ie intitulată țImpozitarea salariilor [622170]

INTRODUCERE
Am ales tema pentru lucrarea de diserta ie intitulată ț“Impozitarea salariilor”
datorită importan ei i aten iei acordate modalită ilor de impozitare salarială în cadrul ț ș ț ț
politicii economico-financiare na ionale i interna ionale, dar i a strategiilor fiscal- ț ș ț ș
bugetare care trebuiesc adoptate pentru un climat fiscal de siguran ă. ț
În condițiile actuale, salariul reprezintă cea mai frecventă formă de venit, nivelul
acestuia condiționează situația economică a unui număr însemnat de persoane. El exprimă
atît retribuirea muncii de execuție a lucrătorilor, cît și remunerarea muncii celor ce execută
activități de concepție și conducere.
De la început, precizez faptul că salariul nu a existat din toate timpurile, cu toate că
factorul muncă a participat mereu la procesul de producție. De fapt, nu poate exista un
proces de producție, în general, în activitatea economică, fără prezența factorului muncă.
Atunci, rezultă clar faptul că salariul, privit ca venitul persoanelor care participă prin
munca lor proprie la procesul de producție, este o categorie economică ce a apărut în
anumite condiții social-economice, odată cu apariția în societate a unor oameni lipsiți de
toate condițiile necesare pentru organizarea și desfășurarea producției, în afară de forța
muncii lor, care, pentru ei, reprezintă singurul mijloc de existență.
În cadrul primului capitol voi prezenta una dintre principalele surse de venit a unui
stat, reprezentată de impozitele directe. Avand această puternică motiva ie, trebuie ca ț
randamentul impozitării să trebuie să fie ridicat. Totodată, impozitele sunt folosite tot mai
des ca pârghii pentru orientarea activită ii economice pe anumite inte. Un exemplu ar fi ț ț
dat de stabilirea de impozite cu cote diferen iate care poate avea în vedere stimularea ț
investi iilor în domenii importante, dar i a exportului sau a produc iei. ț ș ț
În cadrul capitolului al doilea, voi prezenta, pe scurt, strategia fiscală a României,
modul de stabilire a impozitării salariale in România, precum i rolul pe care îl are impozitarea ș
salarială în cadrul sistemului fiscal românesc.
În capitolul al treilea, plecând de la elementul de referin ă “salariu minim pe ară”, voi ț ț
prezenta o comparație succintă a sistemului de impozitare din România fa ă de alte țări, ținând ț
cont de caracteristicile principale ale cotelor de impozitare și a contribuțiilor sociale la
realizarea veniturilor bugetare ale ării, dar voi face i o scurtă descriere a cotelor de ț ș
impozitare din alte state.
CAPITOLUL I
1

SISTEMUL DE SALARIZARE I IMPOZITAREA SALARIALĂ Ș
1.1.No iuni generale privind salarizarea ț
Din punct de vedere juridic, se apreciaza ca ,,salariul, indiferent de denumirea sa,
reprezinta suma de bani data de patron salariatului in temeiul unui contract individual de
munca pentru munca efectuata sau ce trebuie efectuata si pentru serviciile indeplinite sau
ce trebuie indeplinite” .
Dacă ne imaginăm un producător oarecare independent, un sculptor, observăm că
acesta posedă în plină proprietate toate condițiile materiale de producție pe care împreună
cu munca lui le folosește după cum crede de cuviință, în procesul de sculptură. În acest
caz, este firesc ca tot ce obține el, întreaga valoare creată, sa-i aparțină în întregime.
Nimeni altcineva nu are dreptul să-i ceară nici o cotă parte din valoarea nou creată de el, în
afară poate de stat, care percepe impozitul pe venit. Putem spune oare că venitul
sculptorului, obținut prin munca sa proprie îmbracă forma de salariu? Desigur nu, deoarece
categoria de salariu nu reflectă toate tipurile de venituri obținute de factorul muncă de-a
lungul timpului, el nu apare ca formă tip a venitului, ci ca venit ce revine factorului muncă
în anumite condiții economice. Condiții în care posesorul forței de muncă, nu posedă
altceva decît aptitudinile lui fizice și intelectuale, priceperea lui, capacitatea lui de a munci,
care reprezintă singura lui sursă de existență. Lipsit de ceilalți factori de producție, el este
lipsit și de mijloacele necesare traiului, singura lui alternativă este să-și închirieze forța lui
de muncă, singurul bun pe care îl posedă, de pe urma căruia să obțină venitul necesar
traiului.
1.1.1. Evolu ia salariului în spa iu – timp ț ț
Denumirea în limba latină ,,salarium" reprezenta la romani suma de bani care se
oferea soldatilor in campanile militare pentru procurarea sării atunci cand nu se acorda
cantitatea de sare cuvenita in natură.
Prin salariu se intelege pretul muncii prestate in temeiul contractului individual
de munca exprimat, de regula, in bani. Prestarea muncii si salarizarea muncii sunt
obligatiile principale ce rezulta pentru salariat, respectiv, pentru angajator, prin incheierea
contractului de munca. Se stabileste ca,pentru munca prestata, in conditiile prevazute in
2

contractul individual de munca, fiecare persoana are dreptul la un salariu in bani, convenit
la incheierea contractului respectiv.
Salariul este o categorie economico-financiara a productiei de marfuri si a legii
valorii, care se realizeaza, in forma baneasca, fiind repartitia unei parti a venitului national.
Salariul este derivat nemijlocit al dreptului la munca, fiind consemnat i în ș
Declaratia Universală a Dreptului Omului, la art. 23, potrivit careia ,, Toti oamenii, fara
nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru munca egala. Orice om care
munceste are dreptul la o retribuire echitabila si satisfacatoare care sa-i asigure atit lui,
cit si familiei sale, o existenta conforma cu demnitatea umana si completata, la nevoie,
prin alte mijloace de protectie sociala”.
De asemenea, Curtea Constitutionala a Romaniei considera ca ,,salariul
reprezinta o componentă a dreptului la munca"; el constituie ,,contraprestatia angajatorului
in raport cu munca prestata de catre angajat in baza unor raporturi de munca". Totodata,
,,dreptul la salariu este corolarul unui drept constitutional, si anume dreptul la munca".
In conformitate cu dispozitiile art. 1 din Conventia nr. 95 din anul 1949 asupra
protectiei salariului, din cadrul Organizatiei Internationale a Muncii, termenul de ,,salariu"
semnifica, indiferent de modul de calcul, remuneratia sau castigurile susceptibile de a fi
evaluate in bani, stabilite pe cale conventionala ori prin lege, care se acorda in virtutea unui
contract scris sau verbal, platit de patron lucratorului pentru munca sa ori serviciile aduse.
Curtea de Justitie a Uniunii Europene a retinut ca remuneratia (salariul) cuprinde toate
veniturile in bani sau in natura, actuale si viitoare, prevazute sa fie platite, chiar si in mod
indirect de catre angajator lucratorului pe motivul angajarii acestuia.
Salariul reprezinta pentru intreprindere un cost de productie, iar pentru lucrator un
venit, o componenta importanta a acestuia. Firmele cauta sa-si reduca cheltuielile cu
salariile in vederea micsorarii costurilor, astfel incat sa obtina un profit maxim. In schimb,
lucratorii cauta sa obtina salarii tot mai mari, in vederea maximizarii propriilor lor avantaje
sau satisfactii.
La stabilirea si acordarea salariului este interzisa orice discriminare pe criterii de
varsta, apartenenta nationala, rasa, culoare, etnie, religie, optiune politica, origine sociala,
sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, handicap, situatie sau reponsabilitate
familiala, apartenenta ori activitate sindicala.
Salarizarea reprezinta semnalul cel mai important pe care managerul il da
angajatilor, referitor la contributia acestora la performantele firmei. Asadar, salariul nu este
doar o sursa de venituri, ci o recunoastere concreta a valorii angajatului in organizatie. Atat
3

pentru manageri, cat si pentru angajati este important sa existe o baza rationala si obiectiva
pentru deciziile care afecteaza recompensarea angajatilor, adica un sistem de salarizare ale
carui politici si proceduri sa fie cunoscute si acceptate de firma.
In legatura cu rolul statului in ceea ce priveste salariile, interventia sa se rezumă la
următoarele aspecte, ce se reglementeaza prin hotarari guvernamentale:
– stabilirea salariilor minime pe tara;
– in vederea stoparii procesului inflationist – ia masuri de impozitare suplimentara a
salariilor sau de inghetare a salariilor pe anumite perioade limitate de timp.
Salariul este confidential, angajatorul avand obligatia de a lua masurile necesare pentru
asigurarea confidentialitatii.
Salariul de baza minim brut pe tara , garantat in plata, corespunzator programului
normal de munca se stabileste prin hotarare a Guvernului, dupa consultarea sindicatelor si
a patronatelor.In cazul in care programul normal de lucru este, potrivit legii, mai mic de 8
ore zilnic, salariul de baza minim brut orar se calculeaza prin raportarea salariului de baza
minim brut pe tara la numarul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru
aprobat.
Angajatorul nu poate negocia si stabili salarii de baza prin contractul individual de
munca sub salariul de baza minim brut orar pe tara. Angajatorul este obligat sa garanteze in
plata un salariu brut lunar cel putin egal cu salariul de baza minim brut pe tara.
Salariul se plateste cel putin o data pe luna, la data stabilita in contractul individual
de munca, in contractul colectiv de munca sau in regulamentul intern, dupa caz.
Salariul se inmaneaza numai titularului sau persoanei imputernicite de acesta. In
caz de deces al salariatului, drepturile salariale datorate pana la data decesului sunt platite
in ordine, sotului supravietuitor, copiilor majori ai defunctului sau parintilor acestuia. Daca
nu exista nici una din aceste categorii de persoane, drepturile salariale sunt platite altor
mostenitori, in conditiile dreptului comun.
Plata salariului se dovedeste prin semnarea statului de plata, precum si prin orice
alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit.
Statele de plata, precum si celelalte documente justificative se pastreaza si se arhiveaza de
catre angajator in aceleasi conditii si termene ca in cazul actelor contabile, conform legii
(50 ani).
Prin fond de salarii realizat, se intelege totalitatea sumelor utilizate de un angajator
pentru plata drepturilor salariale sau de natura salariala.
4

Calculul drepturilor cuvenite personalului se realizeaza pe calculator, fiind
implementate aplica ii informatice de salarizare, actualizate la nevoie, cu modificările ț
legislative în vigoare.
1.1.2. Caracterizarea generală a impozitelor directe i rolul impozitului ș
pe salarii în cadrul impozitelor directe
“Cercetarile si istoriografia spun ca originea primelor impozite si organe de
percepere a acestora a aparut in Europa, in provinciile Imperiului Roman, putin inainte de
Hristos.”1
Primul impozit (dare in bani), din viata poporului roman, consemnat de documente,
dateaza din secolul al XIII-lea, de pe vremea cnezilor. Este vorba despre taxele vamale
incasate in moneda timpului respectiv. Ele au fost cele dintai mijloace de a strange bani
pentru voievozi. Vamile erau asezate atat la granitele Voievodatului (Principatului), cat si la
granitele judetelor si oraselor.
Sistemul fiscal romanesc are radacini in vechime. Acesta a suferit multe
modificari de-a lungul timpului. Varietatea sistemelor fiscale preluate de la provinciile
romanesti, unite in 1918, a impus unificarea sistemului fiscal, care a fost desavarsita intre
anii 1923-1927. Pe de alta parte, vechiul sistem fiscal nu mai dadea un randament
corespunzator, el aducand statului un venit insuficient (tara avand la acea data o importanta
datorie externa).
O etapa importanta in evolu ia sistemelor fiscale o constituie criza economica ț
mondiala din perioada 1929-1933, cand are loc deplasarea accentului dinspre impozitele pe
venituri catre impozitele pe consum si taxe vamale.
In Romania, in perioada 1929-1935, impozitele indirecte cresc sensibil, ca pondere
in totalul veniturilor bugetare, de la 51,7% la 57%, in timp ce ponderea impozitelor directe
scade, de la 29,2% la 17,8%.
S-a schimbat de asemenea greutatea specifica a impozitelor pe salarii in totalul
incasarilor din contributii directe, procentul incasarilor din impozitul pe salarii fata de total
crescand de la 20,8% in 1929 la 30% in 1933-1934.
Principalele impozite si taxe percepute, in perioada economiei centralizate, in
Romania, au fost:
1 Ioan Dan Morar – “Sistemul fiscal romanesc. Traditie si capacitate de adaptare”, Ed. Dacia, Cluj – Napoca, 2000
5

– impozitul pe circulatia marfurilor datorat de organizatiile economice socialiste, a inlocuit
fostul impozit pe circulatia produselor , introdus prin Legea nr. 2/1950.
Constituind principala sursa de finantare a bugetului de stat, impozitul pe circulatia
marfurilor a detinut o pondere care a fluctuat intre 46,9%, in 1985, si 43,3%, in 1989, in
totalul veniturilor. In totalul produsului intern brut pondera sa a fost relativ constanta,
respectiv de 17,2% in 1985 si 18,9% in 1989.2
– impozitul pe fondul total de retribuire , a inlocuit, in anul 1977, impozitul pe retributiile
individuale.
– impozitul pe veniturile cooperatiei mestesugaresti si a cooperativelor de productie,
achizitie si desfacere a marfurilor.
– impozitul agricol era datorat de cooperativele agricole si era format din impozitul pe
teren si impozitul pe fondul de retribuire a cooperatorilor.
– impozitul pe veniturile oamenilor de litere, arta si stiinta .
– impozitul pe veniturile liber-profesionistilor, meseriasilor si altor persoane.
– impozitul pe societatile mixte cu participare romana si straina.
– impozitul pe veniturile realizate de nerezidenti in Romania.
– contributia persoanelor fara copii.
– taxele vamale.
– alte impozite si taxe locale platite de persoanele fizice si unitatile economice.
Aceste impozite si taxe asigurau cea mai mare parte a veniturilor bugetului statului,
alaturi de varsamintele din beneficiile unitatilor economice de stat. Bugetul statului, planul
circulatiei monetare, planul de credite si planul valutar erau subordonate productiei
planificate si industrializarii rapide, care trebuia sa asigure cresterea extensiva a economiei.
Ratele scazute ale dobanzilor si politica salariilor mici generau supraevaluari ale
beneficiilor nete ale agentilor economici, care erau preluate la buget. Prelevarile din
beneficiu, impozitul pe circulatia marfurilor si contributia de asigurari sociale erau utilizate
pentru finantarea bugetului, prin intermediul caruia se gestionau investitiile agentilor
economici in bunuri si servicii publice si protectia sociala a populatiei.
Ansamblul prelevărilor fiscale erau subordonate redistribuirii planificate de resurse
prin care se urmarea egalizarea randamentului, a veniturilor, descurajarea cresterii
patrimoniului privat si asigurarea resurselor de finantare a investitiilor statului si exercitarii
functiilor acestuia in societate. Agentii economici, in afara de realizarea planului, erau
2 Carmen Corduneanu, „Sistemul fiscal in stiinta finantelor”, Editura Codecs, Bucuresti, 1998
6

interesati de plata obligatiilor fata de stat si nu de eficienta sau de cresterea rentabilitatii.
Evaziunea fiscala, cel putin la nivelul agentilor economici apartinand statului, nu exista.
Tranzitia de la sistemul comunist la economia de piata a presupus, printre altele,
infaptuirea unei ample reforme in domeniul finantelor publice, in cadrul careia reforma
sistemului fiscal a ocupat un loc deosebit. O data cu deschiderea negocierilor de aderare a
Romaniei la Uniunea Europeana, sistemul fiscal romanesc a fost supus unor ample
modificari avand ca scop realizarea procesului de armonizare a legislatiei fiscale romanesti
cu cea comunitara in domeniu.3
Incepand cu 1 ianuarie 2000, s-a trecut de la impunerea separata a veniturilor
persoanelor fizice la cea globala, in cote progresive pe transe, practicata in tarile cu
economie de piata si cu deosebire in tarile membre ale Uniunii Europene.
Comparativ cu vechiul sistem de impozitare a veniturilor persoanelor fizice, acest nou
sistem este mai apropiat de cerintele echitatii fiscale, prin aceea ca, la venituri egale si la
conditii sociale identice, contribuabilii suportau acelasi efort fiscal, diferentierea facandu-
se numai pe verticala (in functie de marimea materiei impozabile), nu si pe orizontala (in
functie de natura materiei impozabile), asa cum se intampla in conditiile impunerii separate
a veniturilor.
In sfera de aplicare a impozitului pe venitul global au fost incluse, initial, veniturile
din activitati independente, veniturile din salarii, veniturile din cedarea folosintei bunurilor,
veniturile din dividende si dobanzi, si alte venituri.
Trebuie mentionat, insa, ca nu erau supuse cumularii anuale decat primele trei
categorii de venituri, pentru celelalte categorii aplicandu-se, in continuare, sistemul
impunerii separate, in cote proportionale, diferentiate dupa natura venitului. In legatura cu
aceasta, necuprinderea in baza de calcul si impunerea cu cote reduse a veniturilor din
dividende (5%) si a celor din dobanzi (1%), se putea justifica prin necesitatea incurajarii
economisirii si investitiilor, la nivelul persoanelor fizice. In schimb, pentru veniturile din
jocuri de noroc, impozitate cu 10%, in conditiile in care veniturile din salarii se impozitau
cu o cota marginala de 40%, nu se poate gasi nici o justificare, in afara lipsei de prevedere
si nepriceperii legiuitorului.
O.G. nr. 73/1999 a suferit modificari succesive la scurt timp de la aparitie, fiind
abrogata ulterior prin O.G. nr. 7/2001. Desi, majoritatea corectiilor aduse au contribuit,
intr-o oarecare masura, la relaxarea poverii fiscale a persoanelor fizice, acesta nu a rezolvat
3 Prof univ. dr. Radu STROE; Lect. univ. drd. Dan Armeanu – “Finante. Editia a II-a”, biblioteca digitala ASE
7

principiul de baza al globalizarii tuturor veniturilor si impozitarii lor pe baza unei grile care
sa incurajeze munca declarata in defavoarea celei nedeclarate.
Codul Fiscal, in vigoare din anul 2004, aduce imbunatatiri minore sistemului de impunere
a veniturilor persoanelor fizice, pastrand sistemul deducerilor personale din venitul anual
global, introduse incepand cu 1 ianuarie 2000, la care adauga o serie de deduceri
suplimentare (pentru reabilitarea locuintei de domiciliu, pentru asigurarea acesteia, pentru
asigurarea privata de sanatate, etc.).
De la 1 ianuarie 2005, impunerea in cote progresive a veniturilor persoanelor fizice
(mai exact a acelor venituri care erau supuse procesului globalizarii anuale) este inlocuita
cu impunerea in cota proportionala unica (16%), si de data aceasta cu unele exceptii
(veniturile din investitii, din jocuri de noroc si din transferul proprietatilor imobiliare).
Introdus, mai intai, in Estonia si in celelalte state baltice, apoi in Rusia, Ucraina si Serbia,
acest sistem de impozitare are la baza, in primul rand, ideile de simplitate, transparenta si
eficienta in colectare.
Tabelul 1.1: Nivelul cotei unice de impozitare pe venitul personal, in tarile foste comuniste
Sursa: Marin Francu, „Noul val european al simplificarii regimului fiscal”, Revista „Euroconsultanta. Ghidul
firmei”, nr.9/septembrie 2005
Printre avantajele impunerii in cota unica proportionala ar putea fi enumerate:
eliminarea procedurilor elaborate si costisitoare de declarare anuala a veniturilor
persoanelor fizice precum simplificarea procedurilor de calculare, colectare si urmarire a
impozitului atat la nivelul administratiilor publice cat si la nivelul platitorilor de impozite,
8

simplificarea sistemului contribuind la eliminarea unor costuri enorme de administrare a
impozitului dar si limitarea posibilitatii de alterare a comportamentului contribuabililor.
Se considera, de sustinatorii acesteia, ca noua cota unica de impozitare ar putea
chiar sa conduca la reducerea evaziunii fiscale si muncii la negru. Sistemul taxei unice este
alterat, insa, de impovaratoarele contributii sociale cu care sunt taxate veniturile din munca
ale salariatilor si, respectiv, incarcate cheltuielile intreprinderilor. Contributiile sociale ale
angajatilor si angajatorilor, se ridicau, in anul 2005, la 50% din venitul realizat din munca,
pentru anul 2006 acestea variind intre 48,25% si 51,75%. Nivelul ridicat al acestor
contributii constituie, in continuare, reale stimulente pentru contribuabilii salariati care vor
prefera, in conditiile in care au si posibilitatea, sa converteasca o sursa de venit cu alta,
declarandu-se, legal, ca furnizori ai companiei la care lucreaza, sau sa activeze in economia
subterana.4
Mai mult decat atat, prin aplicarea scazamintelor la baza de impozitare, constand in
deducerile personale si contributiile de asigurari sociale, se observa ca presiunea fiscala
exercitata asupra muncii salariale, in Romania, este, dupa un anumit nivel al salariului
(aproximativ 46.000.000 lei, in anul 2005) descrescatoare. Astfel la nivelul anului 2005, un
salariat cu un salariu brut de 18.000.000 lei suporta o presiune fiscala de 29%, in timp ce
un salariat cu un salariu brut de 70.000.000 lei, 27,6%.
Impozitele reprezintă forma de re inereț a unei parti din veniturile sau din averea
persoanelor fizice si juridice puse la dispozitia statului, in vederea acoperirii cheltuielilor
din fonduri publice. Re inerea aceasta are un ț caracter obligatoriu , este cu
titlu nerambursabil si fără a avea o contraprestatie din partea statului. Conform
prevederilor articolului 138 din Constitutia Romaniei, impozitele datorate bugetului de stat
se stabilesc numai prin lege. Impozitele au un rol deosebit de important, din punct de
vedere financiar i ecomonico-social. ș Rolul principal al impozitelor datorate diverselor
bugete este acelea de a procura resursele financiare, necesare efectuarii cheltuielilor
publice.
In domeniul economic, impozitele reprezinta un instrument de interventie a statului
pentru a incuraja (prin exonerări) sau de a descuraja (prin suprataxări) anumite sectoare
i/sau activită i economice.ș ț
Dreptul de a aproba i aplica impozite il are statul si il exercită, de cele mai multe ș
ori, prin intermediul organelor puterii centrale (parlamentul), iar uneori si prin organele
4 Prof univ. dr. Radu STROE; Lect. univ. drd. Dan Armeanu – “Finante. Editia a II-a”, biblioteca digitala ASE,
9

administrative de stat locale.Parlamentul se pronunta in legatura cu introducerea
impozitului de stat de importanta nationala, iar organele de stat locale pot introduce
anumite impozite in favoarea unitatilor administrative teritoriale, astfel platesc impozit
toate persoanele fizice sau juridice care realizeaza venit dintr-o anumita sursa prevazuta de
lege.
Rolul impozitelor de stat se manifesta pe plan financiar, economic si social, dar in
mod diferit de la o etapa la alta de dezvoltare a economiei.Rolul cel mai important al
impozitului se manifesta pe plan financiar, deoarece acesta constituie mijlocul principal de
procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor
publice.Caracteristica pentru evulotia impozitelor in perioada postbelica este tendinta de
crestere absoluta si relativa a acestora.Sporirea volumului impozitelor s-a realizat prin
crestera numarului platitorilor, extinderea bazei de impunere dar si prin majorarea cotelor
de impunere.
Pe plan social, rolul impozitelor este de redistribuire a unei parti din produsul intern
brut intre diferite categorii sociale, precum si intre persoane fizice
si juridice.Prin intermediul impozitelor si taxelor statul preia la buget in jur de 90% din
PIB in tarile dezvoltate, iar in tarile in curs de dezvoltare, chiar daca nu ating 20% din PIB,
are tendinte de crestere.
Limita impozitelor este influentata de:
1.factori externi ai sistemul fiscal, cum ar fi nivelul produsului intern brut pe locuitor,
prioritati stabilite de catre stat in ceea ce priveste destinatia resurselor financiare la
dispozitia sa.
2.factori interni, precum progresivitatea cotelor de impuner si modul de determinare a
materiei.
Cu ajutorul impozitelor, statul influenteaza o faza sau alta a procesului reproductiei
sociale, in functie de interesul pe care il are la un moment dat.Astfel, statul foloseste
parghia impozitelor pentru a stimula cresterea productiei in anumite ramuri ale economiei,
de a implanta unitati economice, in anumite zone geografice ramase in urma din punct de
vedere economic, eventual prin mutarea unor fabrici si uzine din centrele
industriale supraaglomerate.In acest scop, statul foloseste impozitele directe care permit o
implementare diferentiata a veniturilor, precum si posibilitati de degrevare fiscala a
anumitor categorii de contribuabili in functie de obiectivele urmarite.
Elementele care caracterizeaza un impozit sunt:
10

1.Subiectul impozitului este o persoana obligata la plata impozitului.De exemplu, la
impozitul pe profit, subiectul este societate comerciale, la impozitul pe cladiri sau la
impozitul pentru mijloace de transport, subiectul este proprietarul bunului.
2.Obiectul impunerii il reprezinta materia supusa impunerii.La impozitele directe, obiectul
impunerii este venitul sau averea, in timp ce la impozitele indirecte, materia supusa
impozitarii poate fi produsul care face obiectul vanzarii, serviciul prestat, bunul importat.
3.Unitatea de impunere serveste la exprimarea dimensiunii materiei impozabile.
De exemplu, unitatea monetara pentru impozitul pe venit, metrul patrat pentru impozitul
pe cladiri.
4.Cota impozitului reprezinta impozitul aferent unei unitati de impunere.Impozitul poate fi
stabilit in suma fixa sau in cote procentuale (proportionale, progresive sau regresive).
Politica impozitelor trebuie sa respecte o serie de principii fundamentale si anume:
1.Principiul de echitate fiscala , prin care impunerea trebuie sa se faca in functie de puterea
de a plati impozitele contribuabililor, respectiv scutirea de impozit a persoanelor cu
venituri mici, adica stabilirea unui minim neimpozabil , care sa permita satisfacerea
nevoilor de trai strict necesar.De asemenea, impunerea trebuie sa fie generala, adica sa
cuprinda toate categoriile sociale, iar sarcinile fiscale ale diferitelor categorii sociale sa
fie comparabile.
2.Principiul certitudinii impunerii , in baza carora marimea impozitelor datorate de fiecare
persoana fizica sau juridica sa fie certa, si nu arbitrara, iar termenele si modalitatile de
plata sa fie clare pentru toti contribuabilii.
3.Principiul de politica finaciara , impune ca la introducerea unui impozit sa se tina seama
ca acesta sa indeplineasca si unele cerinta de ordin finaciar, cum ar fi: randament fiscal,
stabilitate si elasticitate.Randamentul fiscal ridicat implica:
– impozitul sa aiba caracter universal, fiind platit de toate persoanele fizice si juridice care
obtin venituri sau poseda bunuri impozabile.
– sa nu existe posibilitati de sustragere de la impunere a unei parti din materia impozabila.
– volumul cheltuielilor privind stabilirea bazei impozabile, calcularea si perceperea
impozitelor sa fie cat mai redusa.
4.Principiul de politica economica , reliefeaza faptul ca introducerea unui impozit
reprezinta, pe langa o sursa de venituri bugetare si un mijloc prin care statul stimuleaza sau
11

reduce anumite sectoare sau activitati ecomonice, precum si extinderea sau restrangerea
relatiile comerciale cu alte tari.
5.Principiul social-politice .Prin politica fiscala promovata, statul poate urmari si realizarea
unor obiective sociale, cum ar fi acordarea de facilitati fiscale contribuabililor cu venituri
mici sau cu numeroase persoane in intretinere.Deasemanea, partidele de guvernamant
promoveaza o politica fiscala in concordanta cu interesele grupurilor sociale pe care le
reprezinta, iar prin masuri cu caracter fiscal, cauta sa-si mentina influenta in randurile
diferitelor categorii sociale, mai ales in perioada premergatoare alegerilor.
Impozitul este plata baneasca obligatorie, generala si definitiva, efectuata de
persoane fizice si juridice la bugetul statului sau la bugetele locale in vederea acoperirii
cheltuielilor publice.
Impozitele constituie componentele importante ale vietii economice prin
intermediul carora se acumuleaza resurse financiare la dispozitia statului, reprezentand de
fapt fundamentul si motivatia pe care este constituita fiscalitatea.
Constitutia Romaniei prevede: “Impozitele si taxele si orice venituri ale bugetului de stat si
ale bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc prin lege.Impozitele si taxele locale se
stabilesc de consiilile locale sau judetene, in limitele si conditiile legii”
Impozitul este o problema obligatorie fara contraprestatie si nerambursabila,
efectuate de catre administratia publica pentru satisfacerea necesitatilor de interes general.
Asezarea si perceperea impozitelor si taxelor se poate realiza numai prin utilizarea si
punerea in functiune a unui sistem fiscal, a unor metode, tehnici si instrumente fiscale prin
aplicarea carora sa fie respectate principiile fiscale.
Doua ipostaze justifica in mod obisnuit utilizarea impozitelor in scopuri de alocare:
existenta efectelor externe si dorinta tutelara a statului.Existenta efectelor externe
comnstituite un obstacol in calea alocarii optimale e resurselor.Incazul unor efecte externe
negative generatoare de divergente intre costurile private si costurile sociale, impozitul
corecteaza acest esec al pietei restabilind preturi optimale.Impozitul selectiv asupra
vanzarilor de anumite bunuri poate fi justificate prin necesitatea de a internaliza efectele
externe negative provocate prin consumatorii lor, pretul de vanzare reflecta atunci
adevaratul lor cost social.Internalizarea efectelor externe prin intermediul impozitului este
preconizat in materie de politica a mediului inconjurator.Utilizarea resurselor naturale
colective si nemarfare de catre agentii economici angajeaza costuri sociale; redeventa
poluarii, de exemplu, constituie un caz de impozitare particulara prin intermediul caruia,
12

cei care polueaza se obliga sa ia in considerare costul de utilizare a acestor
resurse.Restabilirea adevaratelor preturi permite realizarea alocarii lor optimale.Abandonul
voluntar la neutralitatii impozitului in scopuri de eficacitate este, de asemenea, pus in
evidenta in cadrul functiei de regularizare a statului.
Impozitul constituie, impreuna cu cheltuielile publice, o variabila a politicii
bugetare.Politicile care privilegieaza actiunea asupra cererii globale utilizeaza ca un mijloc
de stabillizare conjuncturala.In aceasta topica, de inspiratie keynesiana, o scadere
discretionala a impozitelor este destinata, prin intermediul cresterii, venitului disponibil al
agentilor economici, a provoca un efect multiplicator care sa stimuleze activitatea.O
crestere a impozitului exercita un efect invers.
A. Laffer ramane celebru pentru ideea pe care a demonstrat-o cu ajutorul unei curbe
care-i poarta numele, potrivit careia de la un anumit prag orice crestere a presiunii fiscale
provoaca o scadera a sumei obligatorii incasate de puterea publica.
Conform acestei curbe, suma prelevarilor obligatorii este functie crescatoare a ratei
presiunii fiscale, dar numai pana la un prag maximal, ce corespunde nivelului maxim al
curbei, dupa care devine o functie descrescatoare a acestei rate, ea mergand chiar pana la
anulare daca rata ar atinge nivelul teoretic de 100%.Aceasta se explica dupa Laffer prin
faptul ca prelevarile oligatorii foarte mari distrug asieta.Se provoaca astfel fenomene de
rezistenta si de reducere a efortului productiv (dezintegrare a muncii, a economiilor si a
investitiilor) care ating o asemenea amploare incat determina scaderea sumei lor totale.
Modul de impunere si percepre a impozitului cuprinde masurile si metodele
succesive folosite de organele financiare pentru stabilirea, constatarea, evaluarea materiei
impozabile, determinarea cuantumului impozitului si perceperea sau incasarea impozitului.
Experienta financiara a mai multor tari confirma ca materie impozabila sa poate fi
evaluata fie prin metoda evaluarii indirecte, care se bazeaza pe prezumtie, fie prin metoda
evaluarii directe, cand se folosesc diferite probe, registre, acte fie prin metode normativa,
cand materia impozabila este evaluata de insasi legea impozitului respectiv.
Fiecare persoana fizica sau juridica este obligata sa-si achite obligatiile fiscale fata
de stat la termenele stabilite.Platitorii sunt raspunzatori de respectarea stricta a prevederilor
cuprinse in legislatia privitoare la veniturile impozabile.
Impozitele directe au caracteristic faptul ca se stabilesc nominal in sarcina unor
persoane fizice sau juridice, in functie de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor de
impozit prevazute in lege.
13

Intrucat impozitele directe sunt nominative, reglemantate in functie de natura si
marimea venirului sau averii au termene de plata stabilite si cunoscute in prealabil, ele sunt
preferabil impozitelor indirecte.
Clasificarea impozitelor directe:
I.Impozitul pe profit
II.Impozitul pe salarii
III.Impozitul pe venit:
1. din activitati independente,
2. din salarii,
3. din cedarea folosintei bunurilor,
4. din dividente,
5. din dobanzi,
6. din pensii,
7. din jocuri de noroc, premii si din prime in bani si natura
8. din trasferul dreptului de proprietate asupra valorilor imobiliare si vanzarea partilor
sociale
9. din valorificarea sub orice forma a dreptului de proprietate intelectuala,
10. venituri realizate de persoane fizice nerezidente,
1. din activitati agricole,
IV.Alte impozite directe:
1.impozit pe venit realizate de
persoane juridice nerezidente,
2.impozit pe profit obtinut din activitati comerciale ilicite sau din nerespectarea legii
privind protectia consumatorilor,
3. impozite pe dividente de la societatea comerciala,
4.cote din taxe de scolarizare.
V.Contributii:
1.pentru pensia suplimentara,
2.ale agentilor economici pentru persoanele cu handicap.
Impozitele directe pot fi reale sau personale, impozitele reale privesc numai averea
materiala, nu si veniturile sau cheltuielile sub forma baneasca, iar im pozitele personale
privesc in mod direct persoana contribuabilului care se impune fie pe baza venitului sau
global, fie pe diferitele sale surse de venituri grupate in clase, cu luarea in cazul
14

impozitelor personale se face distinctia intre ceea ce se incaseaza si ceea ce are de plata ca
subiect impozabil.
Impozitele pe venit au fost instituite in perioadele in care s-a inregistrat o suficienta
diferentiere a veniturilor realizate pe diferite categorii sociale.Practic, legiferarea acestui
impozit a avut loc atunci cand muncitorii si functionarii realizau venituri, cand industrasii,
comerciantii si bencherii realizau venituri si anume profituri, iar proprietarii funciari
realizau rente. Initial exista un numar restrans de platitori, iar cotele de impozit erau foarte
mici, cu timpul a crescut numarul platitorilor, iar cotele de impozit s-au majorat.Impozitul
pe venit a fost stabilit in mod diferentiat pe persoane fizica si pe persoana juridica.
Impozitele directe au caracteristic faptul ca se stabilesc nominal in sarcina unor
persoane fizice sau juridice in functie de veniturile acestora sau averea lor, pe baza cotelor
de impozit prevazut de lege si se incaseaza de la subiectul impozitului, direct la anumite
termene dinainte stabilite.
1.Obiectul impozitarii pentru impozitul pe venit:
Categoriile de venituri care se supun impozitului pe venit sunt:
a) venituri din activitati independente;
b) venituri din salarii;
c) venituri din cedarea folodintei bunurilor;
d) venituri din dividente si dobanzi;
e) venituri din pensii, pentru suma ce depaseste 2.000.000 lei pe luna;
f) alte venituri.
In categoriile de venituri prevazute mai sus, se includ atat veniturile in bani, cat si
echivalentul in lei al veniturilor in natura.
2.Platitori
Este subiect al impozitului pe venit persoana fizica rezidenta, denumita in
continuare contribuabil:
a) persoane fizica romana, cu domiciliul in Romania, pentru veniturile obtinute atat in
Romania, cat si din strainatate intr-un an fiscal;
b) persoana fizica romana, fara domiciliu in Romania, pentru veniturile obtinute din
Romania, prin intermediul unei baze fixe situate pe teritoriul Romaniei sau intr-o perioada
ce depaseste in total 183 de zile, in orice perioada de 12 luni, incepand sau sfarsind in anul
calendaristic vizat;
15

c) persoana fizica straina, pentru veniturile obtinute din Romania, prin intermediul uani
baze fixe situate pe teritoriul Romaniei sau intr-o perioada ce depaseste in total 183 de
zile, in orice perioada de 12 luni, incepamd sau sfarsind in anul calendaristic vizat.
Sunt, de asemena, contribuabili persoane fizice romane fara domiciliu in Romania, precum
si persoane fizice straine, care realizeaza venituri din Romania in alte conditii decat cele
mantionate la art.2 aliniatul (1) lit.b) si c) din Ordonanta Guvernului nr.73/1999 cu
modificarile si completarile ulterioare, si potrivit conventiilor de evitare a dublei impuner,
dupa caz.
Reguli comune pentru categoriile de venituri:
1.Avantajele in bani sau in natura primite de o persoana fizica, cu titlu gratuit sau
cu plata partiala, precum si folosirea in scop personal a bunurilor si drepturilor aferenta
desfasurarii activitatii, includ folosinta in scop personal a vehiculelor de orice tip, hrana,
cazarea, personalul pentru munci casnice, diferenta dintre dobanda practicata de aceeasi
banca la imprumuturi si dobanda preferentiala, reduceri de preturi sau de tarife, in cazul
cumpararii unor bunuri sau prestari de servicii, gratuitati de bunuri si servicii, inclusiv
sume acordate pentru distractii sau recreere, precum si altelel asemenea, si se includ in
categoria veniturilor impozabile.
2.In vederea determinarii venitului net ca diferenta intre venitul brut si cheltuielile
deductibile aferente deductibile, pentru cheltuieli se aplica urmatoarele reguli:
– cheltuieli aferenta venitului sunt acele cheltuiele efectuate in cadrul activitatilor
desfasurate in scopul realizarii acestuia, justificate prin documente;
– sumele sau bunuri utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familiei sale nu
sunt cheltuieli aferente venitului;
– cheltuielile recunoscute ca deductibile sunt cele aferenta venitului, in limitele prevazute
de legislatia in vigoare, dupa caz.Cheltuieli cu perisabilitatile si cheltuielile de reclama si
publicitate sunt deductibile in conditiile si in limitele stabilite de legislatia in vigoare
pentru persoanele juridice.Cheltuielile privind amortizarea sunt deductibile in conditiile in
care calculul se efectueaza conform legislatiei in materie;
– cheltuielile corespunzatoare veniturilor ale caror surse se afla pe teritoriul Romaniei sau
in stainatate, care sunt neimpozabile sau sunt scutite de impozit pe venit, nu sunt cheltuieli
deductibile;
16

– impozitul pe venit datorat conform prezentei Ordonante, precum si impozitului pe venit
realizat in strainatate nu sunt cheltuieli deductibile;
– cheltuieli cu bunuri din patrimoniul afacerii, utilizate si in scop personal, precum si cu
bunurile din patrimoniul personal al contribuabilului sau asociatilor, utilizate pentru
afacere, sunt deductibile in limitele stabilite prin hotarare a Guvernului.
Sunt asimilate salariilor in vederea impunerii:
a. indemnizatiile din activitati desfasurate ca urmare a unei functii de demnitate publica,
stabilite potrivit legii;
b. drepturile de solda lunara, indemnizatii, prime, premii, sporuri si alte drepturi ale
cadrelor militare, acordate potrivit legii;
c. indemnizatia lunara bruta, precum si suma din profitul net, cuvenite administratorilor la
companii/societati nationale, societati comerciale la care statul sau o autoritate a
administratiei publice locale este actionar majoritar, precum si la regiile autonome;
d. sumele primite de membrii fondatori ai societatilor comerciale constituite
prin subscriptie publica ;
e. veniturile realizate din incadrarea in munca ca urmare a incheierii unei conventii civile
de prestari de servicii;
f. sumele primite de reprezentantii in adunarea generala a actionarilor, in
consiliul deadministratie si in comisia de cenzori ;
g. sumele primite de reprezentantii in organisme tripartite, conform legii;
h. alte drepturi si indemnizatii de natura salariala.
EFECTELE IMPOZITELOR DIRECTE
1.Avantajele si dezavantajele impozitelor directe
Se poate aprecia ca impozitele directe prezinta urmatoarele avantaje:
a) constituie o sursa de venit sigura;
b) indeplinesc deziderate de justitie fiscala, deoarece sunt exonerate necesare minimului de
existenta;
c) au in vedere natura si marimea venitului;
d) sunt usor de calculat si de perceput;
e) reducerea impozitelor directe incurajeaza productia.
Impozitele directe prezinta si unele dezavantaje:
a) nu sunt agreabile platitorilor, se considera ca nu ar fi productive;
b) conducerea nu are interes sa devina nepopulara prin marimea acestor impozite;
17

c) pot duce la abuzuri in ceea ce priveste asezarea si incasarea impozitelor, se poate
practica evaziunea fiscala.
Boltea P .ION Metode si tehnici fiscale SC Tipografia Somesului SA, Satu Mare, 1999
Leonte Doina, Cioponea Mariana-Cristina Finante publice-Note curs Editura Fundatia Romania de Maine, Bucuresti, 2003
Manolescu Emilian Bugetul public Editura Agora, Bacau, 1998
Manolescu Emilian Politici monetare fiscale Universitatea Ecologica, Bucuresti, 2004
Vacarel Iulian Finante publice Editura Didactica si Pedagocica, Bucuresti, 2000
1.2. Generalită i privind impozitarea salarială ț
Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar, final, care se
calculează i se re ine la sursă de către plătitorii de venituri. ș ț
Venitul brut lunar din salarii reprezintă totalitatea veniturilor realizate într-o lună
conform art. 76 alin. (1) – (3) din Codul fiscal de o persoană fizică, pe fiecare loc de
realizare, indiferent de denumirea acestora sau de forma sub care sunt acordate.
Pentru persoanele fizice care desfă oară activită i pe teritoriul României sunt ș ț
considerate venituri din salarii realizate din România sumele primite de la angajatori cu
sediul sau cu domiciliul în România, precum i de la angajatori cu sediul sau cu domiciliul ș
în străinătate, indiferent unde este primită suma.
Contribuabilii care realizează venituri din salarii datorează un impozit lunar final,
calculat i re inut de către plătitorul de venituri. Pentru impunerea veniturilor din salarii se ș ț
utilizează cota de impozit de 10%, luându-se în calcul pentru determinarea bazei de calcul
al impozitului la func ia de bază i deducerea personală stabilită potrivit art. 77 din Codul ț ș
fiscal, după caz. Sursa Codul Fiscal
Drepturile salariale acordate în natură, precum i avantajele acordate angaja ilor se ș ț
evaluează i se impozitează în luna în care au fost primite. Documentele referitoare la ș
calculul contravalorii veniturilor i avantajelor în natură primite de angajat se vor anexa la ș
statul de plată.
Valoarea tichetelor de masă, tichetelor de cre ă, tichetelor cadou, voucherelor de ș
vacan ă, acordate potrivit legii, luată în calcul la determinarea impozitului pe veniturile din ț
18

salarii, este valoarea nominală. Veniturile respective se impozitează ca venituri din salarii
în luna în care acestea sunt primite.
Transformarea în lei a sumelor ob inute, potrivit legii, în valută, reprezentând ț
venituri din salarii realizate în România, se face la cursul de schimb valutar comunicat de
Banca Na ională a României, ț
1.2.1. Sfera de aplicare a impozitului pe salariu
Conform articolului 78 din Legea nr. 227/2015, privind Codul Fiscal, determinarea
impozitului pe veniturile din salarii i asimilate salariilor, ș impozitul lunar se determină
astfel:
a) la locul unde se află func ia de bază, prin aplicarea cotei de 10% asupra bazei de ț
calcul determinată ca diferen ă între venitul net din salarii calculat prin deducerea din ț
venitul brut a contribu iilor sociale obligatorii aferente unei luni, datorate potrivit legii în ț
România sau în conformitate cu instrumentele juridice interna ionale la care România este ț
parte, precum i, după caz, a contribu iei individuale la bugetul de stat datorată potrivit ș ț
legii, i următoarele: ș
– deducerea personală acordată pentru luna respectivă;
– cotiza ia sindicală plătită în luna respectivă; ț
– contribu iile la fondurile de pensii facultative ț
– primele de asigurare voluntară de sănătate, precum i serviciile medicale furnizate ș
sub formă de abonament, suportate de angaja i, astfel încât la nivelul anului să nu se ț
depă ească echivalentul în lei al sumei de 400 euro. ș
b) pentru veniturile ob inute în celelalte cazuri, prin aplicarea cotei de 10% asupra ț
bazei de calcul determinate ca diferen ă între venitul brut i contribu iile sociale obligatorii ț ș ț
aferente unei luni, datorate potrivit legii în România sau în conformitate cu instrumentele
juridice interna ionale la care România este parte, precum i, după caz, a contribu iei ț ș ț
individuale la bugetul de stat datorate potrivit legii, pe fiecare loc de realizare a acestora.
19

În cazul veniturilor din salarii i/sau al diferen elor de venituri din salarii stabilite ș ț
pentru perioade anterioare, conform legii, impozitul se calculează i se re ine la data ș ț
efectuării plă ii, în conformitate cu reglementările legale în vigoare privind veniturile ț
realizate în afara func iei de bază la data plă ii, i se plăte te până la data de 25 a lunii ț ț ș ș
următoare celei în care s-au plătit.
În cazul veniturilor reprezentând salarii/solde, diferen e de salarii/solde, dobânzi ț
acordate în legătură cu acestea, precum i actualizarea lor cu indicele de infla ie, stabilite în ș ț
baza unor hotărâri judecătore ti rămase definitive i irevocabile/hotărâri judecătore ti ș ș ș
definitive i executorii, impozitul se calculează i se re ine la data efectuării plă ii, în ș ș ț ț
conformitate cu reglementările legale în vigoare la data plă ii pentru veniturile realizate în ț
afara func iei de bază, i se plăte te până la data de 25 a lunii următoare celei în care au ț ș ș
fost plătite.
Plătitorul este obligat să determine valoarea totală a impozitului anual pe veniturile
din salarii, pentru fiecare contribuabil. – Sursa COD FISCAL
Ca element de noutate, ce poate fi amintit în această lucrare, este scutirea de impozit pe
veniturile din salarii pentru personalul care desfă oară activitate de creare de programe de ș
calculator corespunzătoare ocupa iilor specifice în domeniul de IT. ț
1.2.2. No iuni despre deducerile de impozit ț
Prevederile art. 77 din Legea 227/2015 – Cod Fiscal, cu privire la deducerea
personală precizează faptul că “ persoanele fizice incadrate pe baza de contract individual
de munca au dreptul la deducerea din venitul net lunar din salarii a unei sume sub forma
de deducere personala , acordata pentru fiecare luna a perioadei impozabile numai pentru
veniturile din salarii la locul unde se afla functia de baza. Deducerea personala se acorda
pentru persoanele fizice care au un venit lunar brut de pana la 1.950 lei inclusiv , astfel:
pentru contribuabilii care nu au persoane in intretinere – 510 lei;
pentru contribuabilii care au o persoana in intretinere – 670 lei;
pentru contribuabilii care au doua persoane in intretinere – 830 lei;
pentru contribuabilii care au trei persoane in intretinere – 990 lei;
20

pentru contribuabilii care au patru sau mai multe persoane in intretinere – 1.310
lei.
Pentru contribuabilii care realizeaza venituri brute lunare din salarii cuprinse intre
1.951 lei si 3.600 lei, inclusiv, deducerile personale sunt degresive si se stabilesc potrivit
urmatorului tabel:
Tabel – Calculator deduceri personale 2018
Venit Brut LunarPersoane
01234+
De la 1 leuLa 1,950 lei510 lei670 lei830 lei990 lei1,310 lei
De la 1,951 leiLa 2,000 lei495 lei655 lei815 lei975 lei1,295 lei
De la 2,001 leiLa 2,050 lei480 lei640 lei800 lei960 lei1,280 lei
De la 2,051 leiLa 2,100 lei465 lei625 lei785 lei945 lei1,265 lei
De la 2,101 leiLa 2,150 lei450 lei610 lei770 lei930 lei1,250 lei
De la 2,151 leiLa 2,200 lei435 lei595 lei755 lei915 lei1,235 lei
De la 2,201 leiLa 2,250 lei420 lei580 lei740 lei900 lei1,220 lei
De la 2,251 leiLa 2,300 lei405 lei565 lei725 lei885 lei1,205 lei
De la 2,301 leiLa 2,350 lei390 lei550 lei710 lei870 lei1,190 lei
De la 2,351 leiLa 2,400 lei375 lei535 lei695 lei855 lei1,175 lei
De la 2,401 leiLa 2,450 lei360 lei520 lei680 lei840 lei1,160 lei
De la 2,451 leiLa 2,500 lei345 lei505 lei665 lei825 lei1,145 lei
De la 2,501 leiLa 2,550 lei330 lei490 lei650 lei810 lei1,130 lei
De la 2,551 leiLa 2,600 lei315 lei475 lei635 lei795 lei1,115 lei
De la 2,601 leiLa 2,650 lei300 lei460 lei620 lei780 lei1,100 lei
De la 2,651 leiLa 2,700 lei285 lei445 lei605 lei765 lei1,085 lei
De la 2,701 leiLa 2,750 lei270 lei430 lei590 lei750 lei1,070 lei
De la 2,751 leiLa 2,800 lei255 lei415 lei575 lei735 lei1,055 lei
De la 2,801 leiLa 2,850 lei240 lei400 lei560 lei720 lei1,040 lei
De la 2,851 leiLa 2,900 lei225 lei385 lei545 lei705 lei1,025 lei
De la 2,901 leiLa 2,950 lei210 lei370 lei530 lei690 lei1,010 lei
De la 2,951 leiLa 3,000 lei195 lei355 lei515 lei675 lei995 lei
21

De la 3,001 leiLa 3,050 lei180 lei340 lei500 lei660 lei980 lei
De la 3,051 leiLa 3,100 lei165 lei325 lei485 lei645 lei965 lei
De la 3,101 leiLa 3,150 lei150 lei310 lei470 lei630 lei950 lei
De la 3,151 leiLa 3,200 lei135 lei295 lei455 lei615 lei935 lei
De la 3,201 leiLa 3,250 lei120 lei280 lei440 lei600 lei920 lei
De la 3,251 leiLa 3,300 lei105 lei265 lei425 lei585 lei905 lei
De la 3,301 leiLa 3,350 lei90 lei250 lei410 lei570 lei890 lei
De la 3,351 leiLa 3,400 lei75 lei235 lei395 lei555 lei875 lei
De la 3,401 leiLa 3,450 lei60 lei220 lei380 lei540 lei860 lei
De la 3,451 leiLa 3,500 lei45 lei205 lei365 lei525 lei845 lei
De la 3,501 leiLa 3,550 lei30 lei190 lei350 lei510 lei830 lei
De la 3,551 leiLa 3,600 lei15 lei175 lei335 lei495 lei815 lei
Sursa : Legea 227/2015 – Codul fiscal
Pentru contribuabilii care realizeaza venituri brute lunare din salarii de peste
3.600 lei nu se acorda deducerea personala.
Persoana in intretinere poate fi sotia/sotul, copiii sau alti membri de familie,
rudele contribuabilului sau ale sotului/sotiei acestuia pana la gradul al doilea inclusiv, ale
carei venituri, impozabile si neimpozabile, nu depasesc 510 lei lunar .
Codul fiscal precizeaza ca pentru persoanele cu un venit lunar brut mai mic de
1950 de lei, deducerea personala va fi cea din tabelul de mai jos. Tot in acest tabel o sa
regasiti si deducerile din anul 2017, pentru a putea face o comparatie.
Tabel – situa ie comparativă privind deducerile de impozit ț
Comparatie intre deducerile personale din 2017 si 2018
Anul 2017 Anul 2018
22

Fara persoane in intretinere 300 lei 510 lei
O persoana in intretinere 400 lei 670 lei
Doua persoane in intretinere 500 lei 830 lei
Trei persoane in intretinere 600 lei 990 lei
Patru sau mai multe persoane in
intretinere800 lei 1310 lei
Sinteză privind deducerile de impozit:
Deducerea personala se acorda oricarei persoane care are un contract individual
de munca (CIM) incheiat pe teritoriul Romaniei.
Aceasta se acorda de catre angajatorii cu sediul social in Romania.
Se acorda de catre un singur angajator.
Valoarea deducerii personale nu se poate fractiona, acordandu-se o singura data pe
luna.
In 2018, salariatii care castiga mai mult de 3600 lei brut pe luna nu beneficiaza de
deducere personala.
Salariatul poate decide unde isi declara functia de baza, in cazul in care are mai
multe CIM-uri incheiate.
Din 2016, deducerea personala pentru copiii minori se acorda ambilor parinti.
1.2.3. Baza de calcul i cota de impozitare a salariului ș
Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani i/sau în natură ob inute ș ț
de o persoană fizică rezidentă ori nerezidentă ce desfă oară o activitate în baza unui ș
contract individual de muncă, a unui raport de serviciu, act de deta are sau a unui statut ș
special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor
ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemniza iile pentru incapacitate temporară ț
23

de muncă acordate persoanelor care ob in venituri din salarii i asimilate salariilor. S ț ș ursa
Legea 227/2015 – codul fiscal
Cea mai importantă modificare a codului fiscal pentru anul 2018 este faptul că
impozitul pe venit scade de la cota de 16% la cota de 10% pentru persoanele care obțin
venituri din salarii, pensii, activități independente, însă pentru veniturile din dividende se
menține cota de impozitare de 5%.
1.2.4. Veniturile impozabile i obliga iile declarative ș ț
Conform art.127 din Codul Fiscal, persoană impozabilă este orice persoană care
desfă oară, de o manieră independentă i indiferent de loc, activită i economice, oricare ar ș ș ț
fi scopul sau rezultatul acestei activită i. ț
Plătitorii de salarii i de venituri asimilate salariilor au obliga ia să completeze i să ș ț ș
depună Declara ia privind obliga iile de plată a contribu iilor sociale, impozitului pe venit ț ț ț
i eviden a nominală a persoanelor asigurate pentru fiecare beneficiar de venit, până laș ț
termenul de plată a impozitului, inclusiv.
În aplicarea prevederilor art. 81 declara iile privind calcularea i re inerea ț ș ț
impozitului pentru fiecare beneficiar de venit se completează de plătitorul de venit i se ș
depun la organul fiscal la care plătitorul de venit este înregistrat în eviden ă fiscală. ț
Declara iile privind calcularea i re inerea impozitului pentru fiecare beneficiar de ț ș ț
venit pentru angaja ii care au fost deta a i la o altă entitate se completează de către ț ș ț
angajator sau de către plătitorul de venituri din salarii în cazul în care angajatul deta at este ș
plătit de entitatea la care a fost deta at. ș
În situa ia în care plata venitului salarial se face de entitatea la care angaja ii au fost ț ț
deta a i, angajatorul care a deta at comunică plătitorului de venituri din salarii la careș ț ș
ace tia sunt deta a i date referitoare la deducerea personală la care este îndreptă it fiecareș ș ț ț
angajat.
Pe baza acestor date plătitorul de venituri din salarii la care angaja ii au fost deta a i ț ș ț
întocme te statele de salarii i calculează impozitul, în scopul completării declara iei ș ș ț
privind calcularea i re inerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit. ș ț
24

Fiecare angajator/plătitor de venituri din salarii i asimilate salariilor este obligat, ș
potrivit prevederilor art. 78 alin. (5) din Codul fiscal, să determine impozitul anual pe
veniturile din salarii, pentru fiecare contribuabil, prin însumarea impozitului aferent
venitului fiecărei luni din anul fiscal, indiferent de numărul de luni în care contribuabilul a
realizat venituri din salarii i asimilate salariilor de la acesta. ș
Plătitorii de venituri din salarii i asimilate salariilor au obliga ia de a completa ș ț
declara iile privind calcularea i re inerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit i ț ș ț ș
pentru veniturile din salarii plătite angaja ilor pentru activitatea desfă urată de ace tia în ț ș ș
străinătate, indiferent dacă impozitul aferent acestor venituri a fost sau nu calculat, re inut ț
i virat. La completarea declara iei, plătitorii de venituri din salarii identifică persoaneleș ț
care în cursul anului precedent au desfă urat activitate salariată în străinătate. ș
(6) Pentru contribuabilii prevăzu i la art. 82 din Codul fiscal care realizează venituri din ț
salarii i asimilate salariilor i pentru care plătitorul de venituri nu a optat să îndeplinească ș ș
obliga iile privind calculul, re inerea i virarea impozitului aferent acestor venituri, ț ț ș
obliga ia determinării impozitului anual pe venitul din salarii, pe sursa respectivă, revine ț
contribuabilului.
În situa ia în care se constată elemente care generează modificarea veniturilor din ț
salarii i asimilate salariilor i/sau a bazei de impunere aferente veniturilor unei persoane ș ș
fizice, pentru care angajatorul/plătitorul a efectuat calculul impozitului lunar, recalcularea
drepturilor respective i stabilirea diferen elor de impozit constatate se efectuează pentru ș ț
luna la care se referă, iar diferen ele de impozit rezultate vor majora/diminua impozitul ț
datorat începând cu luna constatării. Sursa – Codul fiscal
Platitorii de salarii si de venituri asimilate salariilor au obligatia de a calcula si de a
retine impozitul aferent veniturilor fiecarei luni, la data platii acestor venituri, precum si de
a-l vira la bugetul de stat la termenul stabilit pentru ultima plata a drepturilor salariale,
efectuata pentru fiecare luna, dar nu mai tarziu de data 25, inclusiv a lunii urmatoare celei
pentru care se cuvine aceste drepturi.
Legea mentioneaza ca pentru contribuabilii care au sedii secundare, platitor de
obligatii fiscale este contribuabilul. Exceptia de la aceasta dispozitie o constituie insa
impozitul pe venitul din salarii, pentru care platitorul de impozit este sediul secundar care
va trebui inregistrat fiscal ca platitor de salarii si de venituri asimilate salariilor. Tot in lege
25

este prevazuta obligatia contribuabililor mentionati anterior de a declara, in numele sediilor
secundare inregistrate fiscal, impozitul pe venitul din salarii datorat de acestea.
Declararea obligatiilor fiscale reprezentand impozit pe salarii si veniturile asimilate
salariilor continua sa se realizeze unitar prin depunerea Declaratiei 112 de catre societatea
care a infiintat subunitatea la organul fiscal la care societatea este inregistrata.
Plata impozitului pe salarii aferent personalului de la nivelul subunitatii se va
realiza la organul fiscal (trezoreria) pe raza caruia se afla subunitatea, plata efectuandu-se
utilizand codul obtinut de aceasta cu ocazia inregistrarii.
1.3. Aportul adus bugetului de stat prin impozitarea salariilor
În practica fiscală se utilizează diverse metode, tehnici de impunere i percepere, ș
care diferă în func ie de natura impozitului sau a taxei, de statutul juridic al plătitorului, de ț
tipul obiectului impozabil, de instrumentele folosite, precum i de necesitatea alimentării ș
bugetului de stat cu venituri bugetare.
Una din laturile importante ale procesului fiscal este impunerea, ce presupune
identificarea tuturor categoriile de persoane fizice sau juridice care ob in sau realizează un ț
anumit obiect impozabil, precum i determinarea corectă a cuantumului ș acestora.9
9Vintila Georgeta (2002), Fiscalitate, Ed. Economica
În România, începând cu 1 ianuarie 2005, impozitarea veniturilor s-a realizat în
sistem separat, impozitul astfel stabilit fiind final.
Veniturile bugetului general consolidat, în anul 2015, au totalizat 233,8 miliarde
lei, reprezentând 32,9% din PIB și un grad de realizare fa ă de estimările anuale de 98,9%. ț
Comparativ cu programul anual de încasări veniturile bugetare au înregistrat
următoarele evolu ii: ț
= Încasările din veniturile fiscale au fost superioare programului anual, gradul de realizare
fiind de 100,3%, fiind influen ate în principal de evolu ia pozitivă a încasărilor din ț ț
impozitul pe profit (101,3%); impozitul pe venit i salarii (101,6%); taxa pe valoarea ș
adăugată (100,1%); impozitul pe comer ul exterior i tranzac iile interna ionale (105,2%); ț ș ț ț
alte impozite i taxe fiscale (110,4%). Evolu ii mai pu in favorabile s-au înregistrat în cazul ș ț ț
încasărilor din impozite i taxe pe proprietate (99,7%); accize (99,5%) i alte impozite i ș ș ș
taxe pe bunuri i servicii (89,6%); ș
26

= Încasările din contribu ii de asigurări au fost superioare programului de încasări, gradul ț
de realizare fiind de 100,5%. Această evolu ie a fost sus inută de încasările superioare ț ț
programului anual înregistrate în cazul veniturilor din contribu ii de asigurări încasate la ț
bugetul asigurărilor sociale de stat (100,6%) precum i a celor de la bugetul fondului ș
na ional unic de asigurări sociale de sănătate (100,2%), în timp ce în cazul bugetuluiț
asigurărilor pentru omaj veniturile din contribu ii s-au situat sub programul anual de ș ț
încasări, gradul de realizare fiind de (99,8%);
= Încasările din veniturile nefiscale s-au situat sub programul anual, gradul de realizare
fiind de 97,5%;
= Încasările din sumele primite de la UE i al i donatori în contul plă ilor efectuate s-au ș ț ț
situat sub programul anual, gradul de realizare înregistrat fiind de 86,3%.
·Aici ar trebui întocmi un grafic ??
Din punctul de vedere al ponderii principalelor categorii de impozite, în total
venituri încasate, au fost înregistrate cre teri în cazul impozitului pe profit cu 0,2 pp, a ș
impozitului pe venit i salarii cu 0,3 pp, veniturilor din taxa pe valoarea adăugată cu 0,7 pp, ș
taxelor pe utilizarea bunurilor autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfă urarea de ș
activită i cu 0,1 pp, a veniturilor nefiscale cu 0,3 pp și în cazul sumelor primite de la UE în ț
contul plă ilor efectuate cu 1,4 puncte procentuale. ț
În paralel, s-au înregistrat diminuări în cazul veniturilor din impozite și taxe pe
proprietate cu 0,4 pp, a veniturilor din accize cu 0,1 pp, a contribu iilor de asigurări cu ț
2,3pp și a veniturilor din capital cu 0,1 pp.
Comparativ cu anul anterior, veniturile bugetului general consolidat , în anul 2017,
au înregistrat o cre tere nominală de 9,1%, iar ca procent în PIB au crescut cu 0,7 pp de la ș
32,1% în 2016 la 32,8% în 2017.
Veniturile fiscale au crescut în termeni nominali cu 10,7% fa ă de anul precedent, ț
iar ca procent în PIB au crescut cu 0,7 puncte procentuale.
Încasările din impozitul pe profit au înregistrat o cre tere de 13,0%, în principal ca ș
urmare a evolu iei încasărilor de la agen ii economici care au crescut cu 10,0% dar i ca ț ț ș
urmare a încasărilor de la băncile comerciale ce au fost superioare comparativ cu anul
anterior cu 246,2 milioane.
Încasările din impozitul pe venit i salarii ș au înregistrat o cre tere cu 12,4% pe ș
fondul cre terii numărului de salaria i cu 2,7% ș ț1 și al câ tigului salarial mediu brut cu ș
7,8%2…..de trecut sursa
27

·De asemenea, influen e pozitive asupra încasărilor din impozitul pe venit au ț
mai avut-o și cre terea salariului de bază minim brut pe ară garantat în plată ș ț3,
cre terea valorii punctului de pensie.ș …..de trecut sursa
S-au înregistrat cre teri fa ă de anul trecut la încasările din ș ț contribu iile sociale ț
(+16,4%), din impozitul pe salarii i venit ș(+9,1%) i din ș veniturile nefiscale (+17,3%).
CAPITOLUL II
STUDIUL IMPOZITĂRII SALARIALE ÎN ROMÂNIA
Principalele măsuri intrate în vigoare de la 1 ianuarie 2018
– Salariul minim brut pe economie crește de la 1.450 la 1.900 de lei.
– Impozitul pe venit scade de la 16% la 10% pentru persoanele care obțin venituri din
salarii, pensii, activități independente, însă pentru veniturile din dividende se menține cota
de impozitare de 5%.
– Cota de contribuții la Pilonul II de pensii se reduce de la 5,1% la 3,75%, în condițiile
majorării salariilor, valoarea achitată fiind similară celei virate anul trecut.
– Plata contribuțiilor sociale (pensii și sănătate) trece din sarcina angajatorilor în cea a
angajaților, dar sumele sunt reținute și virate tot de către angajatori. Aceștia vor mai
suporta doar o contribuție asigurătoare pentru muncă, de 2,25% din fondul de salarii, care
acoperă riscurile de șomaj, accidente de muncă, concediu medical și creanțe salariale.
Astfel, nivelul contribuțiilor calculate la un salariu brut scade cu 2 puncte procentuale, de
la 39,25% la 37,25%. Din acest cuantum, 35% este suportat de angajat, cu 25% pentru
pensii și 10% pentru sănătate, scrie News.ro.
Pe de altă parte, angajatorii ar trebui să majoreze salariile brute cu circa 20% astfel încât
veniturile nete ale angajaților să rămână neschimbate sau să compenseze această diferență
cu sume reprezentând prime sau bonusuri.
28

În cazul IT-iștilor, spre exemplu, care sunt scutiți de la plata impozitului pe venit și nu
beneficiază de reducerea cotei de impozitare de la 16% la 10%, cheltuielile angajatorului s-
ar suplimenta cu circa 6,5% pentru a păstra veniturile nete intacte. Ca urmare, Executivul
va elabora o schema de ajutor de minimis prin Hotărâre de Guvern, cu un buget de 300
milioane de lei, pe trei ani, care să acopere costurile firmelor de IT cu mutarea
contribuțiilor de la angajatori la angajați.
Persoanele cu activități independente, precum avocați, jurnaliști, scriitori, notari sau
medici, vor achita contribuțiile sociale calculate la nivelul salariului minim pe economie,
nu raportate la sumele obținute din activități, ca până acum.
Cota pentru asigurările sociale de sănătate (CASS), stabilită de la 1 ianuarie 2018 la 10%,
este datorată de persoanele fizice care au calitatea de angajați sau cu obligația de plată a
contribuției.
Este eliminată excepția de la plata CASS pentru persoanele care au venituri din
investiții sau alte surse dacă obțin și venituri din salarii sau pensii.
Cei care nu sunt exceptați vor plăti CASS dacă obțin venituri anuale care
însumează cel puțin 12 salarii minime (adică 22.800 lei, la un salariu minim de 1.900 lei),
din una sau mai multe surse de venituri, precum activități independente, cedarea folosinței
bunurilor, din investiții (dobânzi, dividende etc.), activități agricole, asocierea cu o
persoană juridică sau din alte surse.
Pentru aceste categorii de persoane, încadrarea în plafonul anual se realizează prin
adunarea veniturilor pe tot anul realizate în anul fiscal precedent din activitățile enumerate
anterior.
Dacă plafonul de 22.800 de lei a fost depășit, contribuabilul trebuie să depună ANAF, până
la 31 ianuarie 2018, formularul 600, în care va bifa că a depășit plafonul, urmând să achite
contribuția CASS pentru 2018 în valoare fixă de 2.280 lei, plătită în 4 tranșe trimestriale.
Contribuția se calculează prin aplicarea cotei CASS de 10% la plafonul echivalent a 12
salarii brute minime, de 22.800 lei. Termenele de plată pentru fiecare tranșă, în valoare de
570 de lei, sunt 26 martie, 25 iunie, 25 septembrie și 21 decembrie 2018.
29

Dacă, după însumarea veniturilor din activitățile enumerate obținute în anul 2017, suma
rezultată se situează sub plafonul minim, nu există obligația depunerii declarației 600 și nu
se plătește CASS în anul 2018.
În cazul repartizării de dividende în anii anteriori, pentru care a fost achitat impozitul, însă
nu au fost ridicate de către asociați în anii respectivi, ci în anul 2017, suma depășind
plafonul de 22.800 de lei, contribuabilul nu va achita CASS pentru 2018, întrucât baza
impozabilă fusese declarată anterior anului 2017.
– Angajații din sistemul public vor beneficia de vouchere de vacanță, până la 30 noiembrie
2018, în cuantum de 1.450 de lei pentru fiecare salariat.
– Persoanele care părăsesc țara pentru o perioadă mai mare de 180 de zile într-un an trebuie
să anunțe Fiscul cu 30 de zile înainte de plecare, depunând un formular de rezidență fiscal,
în caz contrar riscând amenzi.
– Indemnizația minimă de creștere a copilului se va majora de la 1.233 lei la 1.250 de lei,
fiind schimbată raportarea acesteia la Indicele Social de Referință (ISR), în loc de salariul
minim. Indemnizația minima e stabilită la echivalentul a 2,5 ISR, iar cea maximă la 8.500
de lei.
Cele mai importante măsuri pentru companii care se aplică de la 1 ianuarie:
– Pragul pentru microîntreprinderi în funcție de venituri se majorează de la 500.000 de euro
la 1 milion de euro, echivalent lei, raportat la cursul BNR din ultima zi a anului precedent.
De asemenea, se abrogă toate excepțiile, precum cele privind ponderea activităților de
consultanță de maxim 20% sau anumite categorii de activități desfășurate.
Leul a încheiat anul 2017 la un curs de 4,6597 lei/euro, astfel că plafonul pentru micro în
2018 va fi de 4.659.700 lei.
Microîntreprinderile vor fi impozitate tot cu 1% pentru cele cu minim un salariat și cu 3%
pentru cele care nu au angajați.
– Taxa pe Valoarea Adăugată (TVA) va fi plătită defalcat, în conturi separate, însă
procedura se aplică doar în cazul anumitor companii.
30

Vor fi obligați să aplice sistemul “Split TVA” plătitorii de TVA aflați în insolvență sau cu
obligații de plată TVA restante.
Celelalte categorii de contribuabili eligibili pot aplica sau nu plata defalcată a TVA,
fiind opțional. Contribuabilii care aleg să aplice mecanismul vor plăti în acest an cu 5%
mai puțin la impozitul pe profit sau pe veniturile microîntreprinderilor.
Cei care sunt înregistrați în scopuri de TVA, dar nu vor aplica sistemul, vor fi
obligați să efectueze plata defalcat pentru achizițiile de la firmele care aplică sistemul.
Pragurile de îndatorare pentru care firmele sunt înscrise automat în sistemul “Split TVA”
sunt de 15.000 de lei pentru contribuabilii mari, 10.000 de lei pentru cei mijlocii, iar pentru
ceilalți, inclusiv persoane fizice, a fost stabilit la 5.000 de lei.
– Plata contribuțiilor la pensii, sănătate și șomaj, a TVA și a impozitului pe profit și venit în
același cont la Trezorerie a fost amânată cu 6 luni, de la 1 ianuarie la 1 iulie 2018. Astfel,
contribuabilii vor vira în continuare contribuțiile la pensii, sănătate și șomaj într-un cont,
iar TVA, impozitul pe profit și cel pe venit în alt cont.
– ANAF va modifica din oficiu vectorul fiscal al angajatorilor, pentru a evita aglomerația la
ghișee generată de obligația angajatorilor de a depune într-un termen foarte scurt declarația
de mențiuni pentru înscrierea în vectorul fiscal, în urma schimbării sistemului de
contribuții de la 1 ianuarie.
– Contribuabilii vor depune declarațiile fiscale pentru obligațiile aferente lunii ianuarie
exclusiv în format electronic.
2.1. Strategia fiscal-bugetară în România
Diferentierea salariilor negociate pe categorii de personal se poate face inând cont ț
de unele criterii:
– nivelul minim al salariului nu poate fi stabilit sub nivelul minim pe economie;
– diferentierea salariilor dupa pregatire si functie nu poate depasi limitele admise
prin lege, orice depasire va atrage dupa sine cresterea impozitului pe salarii si implicit
dimiuarea beneficiului unitatii;
31

– diferentierea pe trepte, categorii si nivele in cadrul aceleiasi pregatiri se va incadra
in limita proportiilor existente intre salariile acelorasi functii si nivelurile de pregatire;
– acoperirea sarcinilor si atributiilor precum si calitatea realizarii constituie regula si
criteriul fundamental al diferentei pe functii si grade de pregatire (criteriul competentei).
Începând cu 1 ianuarie 2017 , au fost promovate măsuri care să sus ină investi iile, ț ț
prin aplicarea nelimitată în timp a facilită ii fiscale de scutire de impozit a profitului ț
reinvestit, impactul economic a teptat îl reprezintă cre terea atractivită ii mediului ș ș ț
investi ional, cre terea competitivită ii i a productivită ii muncii. ț ș ț ș ț
-reducerea cotei de impozit pe venit de la 16% la 10%. Măsura are scopul să reducă
presiunea fiscală asupra veniturilor popula iei i, implicit să contribuie la cre terea ț ș ș
nivelului de trai, precum i să încurajeze mediul de afaceri, îndeosebi în ceea ce ș
prive te cre terea investi iilor. ș ș ț
-reducerea cotei totale a contribu iilor sociale obligatorii, per total cu 2 puncte ț
procentuale astfel că din totalul de 39,25% contribu ii plătite la un salariu brut, se ț
vor plăti 37,25%. Din totalul de 22,75% contribu ii datorate de angajator, 20 de ț
puncte procentuale se transferă către salariat.
– reducerea numărului contribu iilor sociale de la 9 la 3 ț , respectiv contribu ia de ț
asigurări sociale (CAS), contribu ia de asigurări sociale de sănătate (CASS) i contribu ia ț ș ț
asiguratorie pentru muncă. Transferul sarcinii fiscale a obliga iilor privind contribu iile ț ț
sociale obligatorii datorate de angajator la angajat, în cazul veniturilor din salarii i ș
asimilate salariilor.
-încasările din impozitul pe venit i salarii ș au înregistrat o cre tere cu 4,2% pe ș
fondul cre terii numărului de salaria i cu 3,4% și al câ tigului salarial mediu brut cu ș ț ș
13,0%.
De asemenea, influen e pozitive asupra încasărilor din impozitul pe venit au mai ț
avut-o și cre terea salariului de bază minim brut pe ară garantat în plată. ș ț
Veniturile bugetului general consolidat, în sumă de 207,9 miliarde lei,
reprezentând 24,7% din PIB, au fost cu 10,8% mai mari, în termeni nominali, față de
aceeași perioadă a anului precedent .
S-au înregistrat cre teri fa ă de anul trecut la încasările din ș ț contribu iile sociale ț
(+16,4%), din impozitul pe salarii i venit ș(+9,1%) i din ș veniturile nefiscale (+17,3%).
Încasările din impozite i taxe pe proprietate ș au scăzut cu 11,7% fa ă de perioada ț
similară din 2016, scăderea fiind determinată, în principal, de eliminarea de la 1 ianuarie
2017 a impozitului pe construc ii speciale. ț
32

Realizările pentru perioada 2017-2018 fa ă de măsurile asumate prin Strategia ț
fiscal-bugetară din perioada 2017-2019
= neimpozitarea veniturilor din pensii sub 2.000 lei;
= neimpozitarea tranzac iilor privind transferul proprietă ii imobiliare din patrimoniu ț ț
personal cu o valoare mai mică de 450.000 lei i impozitarea venitului impozabil cu cota ș
de 3% pentru valoarea ce depă e te 450.000 lei; ș ș
= eliminarea impozitului pe venit pentru angaja ii persoanelor juridice române care ț
desfă oară activită i sezoniere i sunt păstra i în câmpul muncii pentru tot anul. ș ț ș ț
= extinderea scutirii de la plata impozitului pe veniturile din salarii i asimilate salariilor ș
pentru angaja ii care desfă oară activită i în domeniul cercetării – dezvoltării i inovării, ț ș ț ș
pentru toate activită ile de cercetare – dezvoltare i inovare. ț ș
= suportarea din bugetul de stat a CASS datorat de persoanele care realizează venituri din
pensii;
= eliminarea plafonului de 5 ori câ tigul salarial mediu brut aferent bazei lunare de calcul ș
al contribu iei de asigurări sociale i al contribu iei de asigurări sociale de sănătate pentru ț ș ț
veniturile din salarii i asimilate salariilor; ș
= eliminarea plă ii CASS pentru veniturile ob inute din investi ii i din alte surse, în cazul ț ț ț ș
persoanelor care au calitatea de salaria i, pensionari sau a celor care desfă oară activită i ț ș ț
independente.
= asigurarea plă ii de către angajator a contribu iei pentru pensii i sănătate la nivelul ț ț ș
salariului minim pentru to i salaria ii, inclusiv pentru cei cu timp par ial de lucru i cei cu ț ț ț ș
plata în acord.
= reducerea cotei de impozit pe venit, de la 16% la 10%;
= majorarea nivelului salariului lunar brut în func ie de care se acordă deducerea personală, ț
precum i majorarea nivelului deducerilor personale, în sumă fixă, acordate persoanelor ș
care realizează venituri din salarii i asimilate salariilor de până la 1.950 lei i majorarea ș ș
deducerilor personale acordate în mod degresiv persoanelor fizice care realizează venituri
din salarii i asimilate salariilor până la valoarea de 3.600 lei, inclusiv. ș
= reducerea cotei totale a contribu iilor sociale obligatorii, per total cu 2 puncte procentuale ț
Nivelul contribu iilor scade cu 2 puncte procentuale, astfel că din totalul de 39,25% ț
contribu ii plătite la un salariu brut, se vor plăti 37,25%. Din totalul de 22,75% contribu ii ț ț
datorate de angajator, 20 de puncte procentuale se transferă către salariat. În total, din
salariul brut, 35% vor fi contribu ii re inute de angajator în numele salariatului iar ț ț
contribu iile rămase în sarcina angajatorului, respectiv 2,75% scad la ț 2,25% i vor acoperiș
33

riscurile de omaj, accidente de muncă, concediu medical, crean e salariale. ș ț Acestea din
urmă vor fi cuprinse într-o singură contribu ie, care se va numi contribu ie ț ț asiguratorie
pentru muncă.
= reducerea numărului contribu iilor sociale de la 9 la 3, respectiv contribu ia de asigurări ț ț
sociale (CAS), contribu ia de asigurări sociale de sănătate (CASS) i contribu ia ț ș ț
asiguratorie pentru muncă . Astfel, contribu iile sociale obligatorii sunt: ț
-contribu ia de asigurări sociale (CAS) în cotă de: ț
a)25 % datorată de către persoanele fizice care au calitatea de angaja i i de către persoanele ț ș
fizice pentru care există obliga ia plă ii contribuției de asigurări sociale, potrivit Codului ț ț
fiscal;
b)4 % datorată în cazul condi iilor deosebite de muncă, de către persoanele fizice și juridice ț
care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora;
c)8 % datorată în cazul condițiilor speciale de muncă și altor condiții de muncă astfel cum
sunt prevăzute în Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu
modificările și completările ulterioare, de către persoanele fizice și juridice care au
calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora.
-contribu ia de asigurări sociale de sănătate (CASS) în cotă de ț 10% datorată de către
persoanele fizice care au calitatea de angaja i sau pentru care există obliga ia plă ii ț ț ț
contribuției de asigurări sociale, potrivit Codului fiscal.
-contribuție asiguratorie pentru muncă în cotă de 2,25% datorată de către persoanele
fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora, precum i de ș
persoanele fizice care realizează în România venituri din salarii sau asimilate salariilor de
la angajatori din state care nu intră sub incidența legislației europene aplicabile în
domeniul securității sociale, precum și a acordurilor privind sistemele de securitate socială
la care România este parte;
=transferul sarcinii fiscale a obliga iilor privind contribu iile sociale obligatorii (CAS ț ț
i CASS) datorate de angajator la angajat, în cazul veniturilor din salarii i asimilate ș ș
salariilor, respectiv:
-CAS i CASS se datorează de către persoana fizică, inclusiv în cazul contractelor ș
individuale de muncă cu normă întreagă sau cu timp parțial, pentru care CAS i CASS ș
datorate nu pot fi mai mici decât nivelul contribuțiilor sociale aferente salariului minim
brut pe țară în vigoare în luna pentru care se datorează contribuțiile sociale, corespunzător
numărului zilelor lucrătoare din lună în care contractul a fost activ;
34

= scutirea de la plata impozitului pe venit ca urmare a desfă urării activită ii de creare de ș ț
programe pentru calculator în cazul persoanelor cu studii medii;
= reintroducerea impozitului pe venitului global (IVG). În cadrul acestui impozit veniturile
mai mici de 2.000 lei/lună vor fi scutite și se vor introduce mai multe deduceri care să
încurajeze economisirea, investițiile și creșterea standardelor de sănătate și educație pentru
populație.
Încasările din impozitul pe venit sunt prognozate să se diminueze de la 3,6% din
PIB în anul curent la 2,3% din PIB în anul 2018 ca urmare a reducerii cotei de impozit pe
venit de la 16% la 10%, modificarea sistemului deducerilor personale i a pachetului de ș
măsuri privind transferul contribu iile sociale (OUG nr.79/2017). Pe termen mediu, ț
dinamica prognozată a fondului de salarii din economie (câ tig salarial mediu brut i ș ș
efectivul salaria ilor din economie) va conduce la cre terea u oară a veniturilor din această ț ș ș
sursă cu 0,1 pp până la 2,4% în anul 2020.
Încasările din contribu ii de asigurări sociale în anul 2018 sunt estimate să crească ț
cu 1,6pp din PIB fa ă de anul 2017, fiind influen ate în principal de prevederile Ordonan ei ț ț ț
de Urgen ă a Guvernului nr.79/2017 i Ordonan ei de Urgen ă a Guvernului nr.82/2017: ț ș ț ț
-reducerea cotelor contribu iei de asigurări sociale i a contribu iei de asigurări sociale ț ș ț
de sănătate,
-stabilirea în sarcina angajatorilor a contribuției asiguratorii pentru muncă în cotă de
2,25% pentru veniturile din salarii i asimilate salariilor, ș
-transferul sarcinii fiscale a obliga iilor privind contribu iile sociale obligatorii datorate ț ț
de angajator la angajat, în cazul veniturilor din salarii i asimilate salariilor, ș
-reducerea cotei de transfer către pilonul II la 3,75%.
Impactul bugetar asupra veniturilor generat de prevederile Ordonan a de urgen ă a ț ț
Guvernului nr.79/2017 pentru anii 2018-2021 (milioane lei):
Tabel: situa ia impactului bugetar ț
Indicator 2018201920202021
Impozit pe venit -13.538,3-14.674,6-15.958,3-17.338,4
Contribu ii de asigurări sociale de ț 9.175,112.233,612.891,014.240,0
stat
Sursa: www.mfinante.ro – Strategia fiscal bugetară a României
Pe termen mediu, evolu ia încasărilor din contribu ii de asigurări sociale este ț ț
determinată de majorarea prognozată a câ tigului salarial mediu i a numărului de salaria i, ș ș ț
35

ponderea veniturilor din această sursă fiind prognozată să ajungă la 11,2% din PIB în anul
2020.
Cheltuielile de personal se majorează la începutul orizontului de prognoză atât în
valoare nominală cât i ca pondere în PIB pe fondul aplicării Legii-cadru privind ș
salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Către finalul orizontului de programare
acestea î i diminuează dinamica nominală sub cea a produsului intern brut pentru a crea ș
mai mult spa iu fiscal pentru cheltuielile de investi ii. ț ț
Cheltuielile cu asistența socială se majorează constant în valoare nominală pe
fondul majorării punctului de pensie (1100 lei începând cu 1 iulie 2018) și a indemnizației
sociale pentru pensionari (640 lei începând cu 1 iulie 2018). Către finele intervalului de
programare și această natură de cheltuieli va înregistra o reducere ca pondere în PIB,
facilitând astfel efortul de ajustare a deficitului bugetar.
Pe termen scurt, modificările fiscale semnificative introduse de la 1 ianuarie 2018
ar putea cre te ș incertitudinea mediului de afaceri cu un impact negativ asupra dinamicii
investi iilor i a locurilor de muncă nou create. Dată fiind ponderea ridicată a încasărilor ț ș
aferente impozitului pe venit i contribu iilor sociale de aproximativ 40% din veniturile ș ț
bugetare totale, măsurile fiscale ar putea avea un impact semnificativ asupra încasărilor
totale din aceste surse. Măsura de trecere a contribu iilor sociale de la angajator la angajat ț
generează riscuri atât pozitive, cât i negative. Astfel, pe de o parte, se a teaptă ca aceasta ș ș
să conducă la o cre tere a gradului de colectare a contribu iilor sociale, cu impact pozitiv ș ț
asupra bugetului asigurărilor sociale de stat (risc pozitiv). În acela i timp ar putea avea un ș
efect negativ asupra dinamicii câ tigurilor brute al angaja ilor i ocupării în anumite ș ț ș
domenii (risc negativ) fa ă de scenariul de bază. ț
Totodată, dinamica accelerată a cre terilor salariale din ultimii ani sus inute i de ș ț ș
cre terea salariului minim, precum i majorarea costurilor de finan are ar putea reduceș ș ț
profitabilitatea agen ilor economici în anumite sectoare, cu un impact negativ asupra ț
încasărilor din impozitul pe profit.
Senzitivitatea principalelor categorii de impozite pentru diferite scenarii și ipoteze
BazaModificări ale bazeiModificări
ale
Categoria de impozite și taxe macroeconomiceveniturilormacroeconomic
ă(puncte
procentuale)(% din PIB)
Salariul mediu brutRedus cu 1%-0,030
36

1.Impozitul pe venit Nivelul de angajareRedus cu 1%-0,026
PIBRedus cu 1%
Salariul mediu brutRedus cu 1%-0,091
2.Contribuțiile laNivelul de angajareRedus cu 1%-0,092asigurări sociale
PIBRedus cu 1%
Salariul mediu brutRedus cu 1%
3.Impozitul pe profit Nivelul de angajareRedus cu 1%
PIBRedus cu 1%-0,018
Salariul mediu brutRedus cu 1%
4. T axa pe valoarea adăugată Nivelul de angajareRedus cu 1%
PIBRedus cu 1%-0,101
Sursa: Ministerul Finanțelor Publice
2.2. Stabilirea impozitului pentru venitul din salariul lunar
Vom vedea care este salariul net in conditiile Ordinul 79/2017 pentru un salariat ce
are salariul brut de 2.346 lei si 21 de tichete de masa de 9.57 lei tichetul, precum si ce
impozit si ce contributii plateste salariatul si ce impozite si contributii plateste angajatorul
in conditiile noilor modificari ale Codului fiscal?
Potrivit Codului fiscal astfel cum a fost modificat prin OUG 79/2017, incepand cu
1 ianuarie 2018, in cazul analizat urmeaza sa fie aplicate urmatoarele:
37

– cota de impozit pe salarii este de 10% si se aplica conform algoritmului prevazut de art.
78 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal;
– cota contributiei de asigurari sociale este de 25% si este datorata de catre persoanele
fizice care au calitatea de angajati sau pentru care exista obligatia platii contributiei de
asigurari sociale;
– cota de contributie de asigurari sociale de sanatate este de 10% si se datoreaza de catre
persoanele fizice care au calitatea de angajati sau pentru care exista obligatia platii
contributiei de asigurari sociale de sanatate;
– cota contributiei asiguratorie pentru munca este de 2,25% si este datorata de angajator;
– tichetele de masa nu se cuprind in baza de calcul al acestor contributii potrivit art. 142 lit.
r), art. 157 alin. (2), art. 220 indice 4 alin. (2) din Codul fiscal in forma modificata de OUG
79/2017;
– nivelul deducerilor personale este cel prevazut de art. 77 din Codul fiscal in forma
modificata de OUG 79/2017.
In masura in care incepand cu 1 ianuarie 2018, salariul brut cuvenit unui salariat este de
2346 lei la care se adauga tichete de masa in valoare de 201 lei, castigul salarial va fi de
1384 lei si tichetele de masa in valoare de 201 lei. Angajatorul va avea obligatia calcularii
si retinerii contributiei de asigurari sociale datorata de angajat de 587 lei (2346 lei x 25%),
a contributiei de asigurari sociale de sanatate datorata de angajat de 235 lei (2346 lei x
10%) si a impozitului pe salarii de 140 lei. Salariatul beneficiaza de o deducere personala
de 330 lei in ipoteza in care nu are persoane aflate in intretinere, corespunzatoare transei de
venit (2501 – 2550) pentru venitul lunar brut din salarii de 2547 lei (2346 lei + 201 lei). De
asemenea, angajatorul va avea si obligatia calcularii si platii contributiei asiguratorii pentru
munca in suma de 53 lei (2346 lei x 2,25%).
1 Euro = 4.6618 lei
Anul 2018
ANGAJAT LeiEuro
Salariu Brut 2282489.51
38

Asigurari Sociale (CAS) 25%571122.48
Asigurari Sociale de Sanatate
(CASS) 10%22848.91
Deducere personala (DP) 505108.33
Impozit pe venit (IV) 10%11725.1
Tichete de masa 2019140.97
Salariu Net 1366293.02
ANGAJATORLeiEuro
Contributie Asiguratorie
pentru2.25
%5110.94
Munca (CAM)
Salariu Complet2524541.42
TOTAL TAXE LeiEuro
Angajatul plateste statului 916196.49
Angajatorul plateste statului 5110.94
Total taxe incasate de stat 967207.43
Pentru a plati un salariu net de 1366 lei si 20 tichete de masa, angajatorul
cheltuie 2524 lei
Un rezumat al modificarilor legislative din 2018 privind determinarea impozitului
pe veniturile din salarii si asimilate salariilor, precum si deducerea personala, se prezintă
astfel:
ART. 78 din Codul Fiscal – Determinarea impozitului pe veniturile din salarii si asimilate
salariilor:
Beneficiarii de venituri din salarii datoreaza un impozit lunar, final, care se calculeaza si se
retine la sursa de catre platitorii de venituri.
Impozitul lunar se determina astfel:
1.La locul unde se afla functia de baza, prin aplicarea cotei de 10% asupra bazei de
calcul determinata ca diferenta intre venitul net din salarii calculat prin deducerea din
39

venitul brut a contributiilor sociale obligatorii aferente unei luni, datorate potrivit legii si
urmatoarele:
odeducerea personala acordata pentru luna respectiva;
ocotizatia sindicala platita in luna respectiva; contributiile la fondurile de
pensii facultative potrivit Legii nr. 204/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, si
cele la scheme de pensii facultative, suportate de angajati, astfel incat la nivelul anului sa
nu se depaseasca echivalentul in lei al sumei de 400 euro;
oprimele de asigurare voluntara de sanatate, precum si serviciile medicale
furnizate sub forma de abonament, definite conform Legii nr. 95/2006, republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare, suportate de angajati, astfel incat la nivelul anului
sa nu se depaseasca echivalentul in lei al sumei de 400 euro. Contractul de asigurare,
respectiv abonamentul vizeaza servicii medicale furnizate angajatului si/sau oricarei
persoane aflate in intretinerea sa.
2.Pentru veniturile obtinute in celelalte cazuri (in afara functiei de baza), prin
aplicarea cotei de 10% asupra bazei de calcul determinate ca diferenta intre venitul brut si
contributiile sociale obligatorii aferente unei luni, datorate potrivit legii, pe fiecare loc de
realizare a acestora.
3.In cazul veniturilor din salarii si/sau al diferentelor de venituri din salarii stabilite
pentru perioade anterioare, conform legii, impozitul se calculeaza si se retine la data
efectuarii platii, in conformitate cu reglementarile legale in vigoare privind veniturile
realizate in afara functiei de baza la data platii, si se plateste pana la data de 25 a lunii
urmatoare celei in care s-au platit.
Rectificarea calculului salariului pentru persoanele scutite de impozit, pentru
beneficiarii de indemnizatii de asigurari sociale de sanatate si pentu persoanele care
realizeaza un venit brut mai mic decat salariu minim pe economie
Incepand cu veniturile aferente lunii ianuarie 2018, contributia la pensii (CAS) si cea la
sanatate (CASS) au fost transferate in sarcina salariatului, masura care urma sa duca la
scaderea veniturilor nete atat pentru angajatii scutiti de impozit (inclusiv programatori), cat
si pentru salariatii care nu realizeaza venituri de 1.900 lei. In incercarea de a rezolva aceste
40

aspecte, Guvernul a aprobat recent un act normativ prin care propune ca o parte dintre
cheltuielile cu CASS sa fie suportata de stat, astfel incat celor scutiti de impozit sa nu le
scada salariul net, in timp ce salariatii cu venituri brute mai mici de un salariu minim pe
economie sa datoreze contributiile la nivelul veniturilor obtinute, diferenta pana la nivelul
salariului minim brut urmand sa fie suportata de angajator.
Masurile prezentate sunt incluse in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 3/2018, in
vigoare din 8 februarie 2018.
Reglementarea calculului contributiei de asigurari sociale de sanatate
Reglementarea pentru persoanele scutite de plata impozitului pe salarii
Concret, incepand cu 1 ianuarie 2018, contributiile la pensii si sanatate au fost transferate
de la angajator la angajat, iar impozitul pe venit a scazut de la 16% la 10%. Totusi, de
efectele reducerii cotei de impozit pe venit nu aveau cum sa beneficieze si persoanele
scutite de la plata impozitului pe venit, adica urmatoarele categorii de salariati:
persoanele fizice care desfasoara activitati de creare de programe pentru calculator;
persoanele fizice care desfasoara activitati de cercetare-dezvoltare si inovare;
persoanele fizice cu handicap grav sau accentuat;
persoanele fizice care desfasoara activitati pe baza de contract individual de munca
incheiat pe o perioada de 12 luni, cu persoane juridice romane care desfasoara activitati
sezoniere .
Astfel, in cazul acestor persoane, mentinerea, incepand cu veniturile aferente lunii ianuarie
2018, a aceluiasi castig salarial net din decembrie 2017 este posibila doar daca angajatorii
majoreaza salariile brute cu cel putin 20%. In caz contrar, programatorii si ceilalti angajati
scutiti de impozit ar primi remuneratii nete cu aproximativ 7-8% mai mici decat anterior.
Pentru a remedia situatia, Guvernul a venit cu OUG nr. 3/2018, prin care stabileste ca o
parte din CASS datorata pentru salariatii care benefiaza de scutirea de impozit sa fie
suportata de stat. Totusi, acordarea unei asa zise compensari este conditionata de majorarea
venitului salarial brut cu cel putin 20% fata de nivelul din luna decembrie 2017.
41

Cu alte cuvinte, facilitatea fiscala nu se aplica acolo unde nu este prevazuta o majorare cu
cel putin 20% la salariul de incadrare plus sporuri permanente. In plus, actul normativ
stabileste ca deducerile vor fi suportate din bugetul de stat pentru 12 luni, adica pe
parcursul anului 2018. Apoi, din 2019, angajatorii ar putea fi obligati sa suporte costurile
suplimentare cu forta de munca din bugetul propriu.
In cazul majorarilor salariale cu mai mult de 20% fata de nivelul salariului brut din
decembrie 2017, diferenta dintre CASS datorata si CASS retinuta scade degresiv pana la
zero, cu cat majorarea este mai mare. In cazul in care CASS retinuta este egala cu CASS
datorata, dispozitiile actului normativ nu isi mai produc efectele. Intr-o astfel de situatie,
angajatorul asigura prin efort propriu un venit net cel putin egal cu cel din decembrie 2017,
caz in care nu se mai justifica sustinerea de la bugetul de stat a angajatilor respective.
Exemplu de calcul:
Venit brut – decembrie 2017 : 10.000 lei
Contributii sociale obligatorii – angajat: 1.650 lei, din care:
CAS (10,5%): 1.050 lei
CASS (5,5%): 550 lei
Somaj (0,5%): 50 lei
Venit net 2017: 8.350 lei
Venit brut 2018: 12.000 lei
(Venit brut ianuarie 2018 = Venit brut 2017 majorat cu 20% = 10.000+ 10.000 x 20% =
12.000 lei)
Contributii sociale obligatorii – angajat:
CAS datorata (25%): 3.000 lei
CASS datorata (10%): 1.200 lei
42

CASS retinuta: 650 lei
(CASSretinuta = venit brut2018 – CASdatorata in 2018 – salariu netdecembrie2017= 12.000- 3.000 – 8.350 =
650 lei)
Diferenta CASS dedusa de la bugetul de stat: 550 lei
(Diferenta CASS dedusa de la bugetul de stat = CASS datorata – CASS retinuta= 1.200 –
650 = 550 lei)
Venit net 2018: 8.350 lei
(Venit net 2018 = Venit brut 2018 – CAS datorata – CASS retinuta = 12.000 – 3.000– 650=
8.350 lei)
Tabel – Contribuții sociale obligatorii – situa ie comparativă ț
Până la 31 decembrie 2017 După 1 ianuarie 2018
Pentru angajat
Contribuția
salariaților la bugetul
asigurărilor pentru
șomaj0,5% –
Contribuția
individuală de
asigurări sociale de
stat (CAS)10,5%Contribuția de
asigurări sociale
datorată de
salariați (CAS)25,0%
Contribuția
salariaților pentru
asigurările sociale de
sănătate (CASS)5,5%Contribuția de
asigurări sociale de
sănătate datorată
de salariați (CASS)10,0%
Impozit 16,0% 10,0%
Pentru angajator
Contribuția
angajatorului la
bugetul asigurărilor
pentru șomaj0,5% –
Contribuția
angajatorului pentru normale deosebit
e special
e normale deosebit
e special
e
43

asigurările sociale de
stat (CAS)în func ie ț
de condi iile de ț
muncă15,8%20,8%25,8%-4,0%8,0%
Contribuția
angajatorului pentru
asigurările sociale de
sănătate (CASS)5,2% –
Contribuția
angajatorului pentru
concedii medicale și
indemnizații0,85% –
Contribuția
angajatorului pentru
fondul de risc și
accidente0,15% – 0,85%
funcție de clasa de risc-
Contribuția
angajatorului la
Fondul de garantare
pentru plata creanțelor
salariale0,25% –
-Contribuția
asiguratorie pentru
muncă datorată de
angajator bugetului
general consolidat
(CAM)2,25
%
CAM se distribuie astfel: 15,0% la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale;
20,0% la bugetul asigurărilor pentru șomaj; 5,0% la Sistemul de asigurare pentru accidente
de muncă și boli profesionale; 40,0% la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale
de sănătate (FNUASS) pentru plata concediilor medicale; 20,0% la bugetul de stat, într-un
cont distinct. Sursa https://www.contzilla.ro
Ce costuri suporta angajatorul pentru acelasi net in 2018 ?
44

Doua dintre modificarile legislative care se vor aplica incepand cu 1 ianuarie 2018, potrivit
OUG nr. 3/2017 vor fi urmatoarele:
trecerea contributiilor sociale din sarcina angajatorului in sarcina angajatului,
angajatorul suportand doar o contributie “Asiguratorie pentru Munca (CAM)”.
scaderea impozitului pe venit de la 16% la 10%.
Astfel ca, valoarea contributiilor din 2018 va fi urmatoarea:
Angajat:
Asigurari Sociale (CAS) – > 25%
Asigurari Sociale de Sanatate (CASS) -> 10%
Impozit pe venit (IV) 10%
Angajator:
Contributie Asiguratorie pentru Munca (CAM) -> 2.25%
Vom analiza doua cazuri: salariile impozitate si salariile scutite de impozit (programatori;
persoane cu handicap).
A. Pentru salariile impozitate luam ca exemplu salariul net de 2196 ron / brut de 3131
lei
Pentru anul 2017 aveam urmatoarea structura de calcul:

Asadar, in 2017, pentru a plati in mana (net) angajatul cu 2196 ron, angajatorul
trebuia sa stabileasca un brut de 3131 lei si va avea cheltuieli totale de 3845 lei.
Pentru anul 2018, acelasi salariu net va fi obtinut astfel:
45

Asadar, in 2018, pentru a plati in mana (net) angajatul cu 2196 ron, angajatorul
trebuie sa stabileasca un brut de 3753 RON si va avea cheltuieli totale de 3837 ron.
Observam ca, desi brutul va trebui majorat pentru a pastra acelasi net (salar in mana),
cheltuielile efective ale angajatorului scad cu 0.2%.

B. Pentru salariile scutite de impozit luam ca exemplu salariul net de 2614 ron / brut
de 3131 lei
Pentru anul 2017 aveam urmatoarea structura de calcul:
Asadar, in 2017, pentru a plati in mana (net) angajatul cu 2614 RON, angajatorul
trebuia sa stabileasca un brut de 3131 lei si avea cheltuieli totale de 3845 lei.
Pentru anul 2018, acelasi salariu net va fi obtinut astfel:

Asadar, in 2018, pentru a plati in mana (net) angajatul cu 2614 RON, angajatorul
trebuie sa stabileasca un brut de 4021 lei si va avea cheltuieli totale de 4111 lei.
Observam ca in acest caz, brutul va trebui majorat pentru a pastra acelasi net (salar in
mana), iar cheltuielileefective ale angajatorului vor creste cu 7%.
In data de 8 februarie 2018, a fost publicata Ordonanta de Urgenta nr. 3/2018 cu privire
la unele masuri fiscal-bugetare. Prevederile se aplica persoanelor fizice care realizeaza
venituri din salarii si asimilate salariilor in baza contractelor individuale de munca sau a
actelor de detasare, aflate in derulare la data de 31 decembrie 2017, si care se incadreaza in
categoriile de persoane scutite de la plata impozitului pe venit, al caror salariu brut lunar
este majorat cu cel putin 20% fata de nivelul celui din luna decembrie 2017.
46

Astfel ca, pentru persoanele mentionate mai sus angajatorii/platitorii, stabilesc, retin la
sursa si platesc contributia de asigurari sociale de sanatate, dupa urmatoarea formula de
calcul:
CASS retinuta = venit brut 2018 – CAS datorata in 2018 – salariu net decembrie2017
Atentie! Aceasta ordonanta se aplica incepand cu salariile aferente lunii ianuarie 2018.
Exemplu practic: Presupunem ca un salariat care beneficiaza de scutire de la plata
impozitului pe venit avea la 31.12.2017 un salariu brut de 5.000 lei.
Calcul salarial valabil in 2017:
Salariu brut: 5.000 lei
CAS (10.5%): 525 lei
CASS (5.5%): 275 lei
Somaj (0.5%): 25 lei
Salariu net: 4.175 lei
Calcul salarial valabil in 2018:
Ca urmare a trecerii contributiilor de la angajator la angajat, societatea a decis sa creasca
cu 20% salariul brut al angajatului, astfel ca noul salariu brut este de 6.000 lei.
Salariu brut: 6.000 lei
CAS (25%): 1.500 lei
CASS (10%): 600 lei
Salariu net: 3.900 lei
Chiar daca angajatorul a crescut cu 20% salariul brut al angajatului, se poate observa o
scadere a salariului net cu 275 lei, ca urmare a mutarii contributiilor din sarcina
angajatorului in sarcina angajatului.
Pentru a se regla aceasta scadere a salariului net, pentru salariatii care beneficiaza de
scutire de impozit pe venit, a aparut OUG nr. 3/2018.
Rezultatul obtinut in urma aplicarii formulei de calcul mentionata in OUG nr.
3/2018:
CASS retinuta = venit brut 2018 – CAS datorata in 2018 – salariu net decembrie 2017
CASS retinuta = 6.000 lei – 1.500 lei – 4.175 lei = 325 lei
Salariu net = 6.000 lei ( VB 2018) – 1.500 lei (CAS 2018) – 325 lei (CASS retinuta) = 4.175 lei
Cuantumul deducerilor personale:
Trebuie sa mai tii cont de faptul ca tot incepand cu 01.01.2018 valoarea deducerilor
personale s-a modificat. Deducerea personala se acorda pentru persoanele fizice care au un
venit lunar brut de pana la 1.950 lei inclusiv, astfel:
47

pentru contribuabilii care nu au persoane in intretinere – 510 lei;
pentru contribuabilii care au o persoana in intretinere – 670 lei;
pentru contribuabilii care au doua persoane in intretinere – 830 lei;
pentru contribuabilii care au trei persoane in intretinere – 990 lei;
pentru contribuabilii care au patru sau mai multe persoane in intretinere – 1.310 lei
Daca persoanele pentru care se calculeaza salariul realizeaza venituri brute lunare
din salarii de peste 3.600 lei nu se acorda deducerea personala.
3. Valoarea cotei de impozitare a salariilor:
O noua modificare legislativa de care trebuie sa tii cont atunci cand calculezi salariile este
cea cu privire la reducerea cotei de impozit de la 16% la 10% pentru veniturile de natura
salariilor si asimilate salariilor;
4. Valoarea cotelor contributiilor sociale si sarcina fiscala:
Odata cu trecerea contributiilor din sarcina angajatorului in sarcina angajatului (angajatorul
suportand doar o singura contributie CAM), au intervenit cateva modificari si in ceea ce
priveste cotele acestor contributii astfel ca valoarea lor este urmatoarea:
Angajat:
Asigurari Sociale (CAS) – > 25%;
Asigurari Sociale de Sanatate (CASS) -> 10%;
Impozit pe venit (IV) 10%.
Angajator:
Contributie Asiguratorie pentru Munca (CAM) -> 2.25%.
1. Calcul salarii pentru angajatii cu timp partial:
Ca urmare a transferului contributiilor sociale CAS si CASS din sarcina angajatorului in
sarcina angajatului, salariatii care avea inregistrate contracte cu timp partial de 2h/zi si
un salariu brut proportional cu norma de lucru de 475 lei ar fi trebuit sa aiba o valoare neta
a salariului negativa de -190 lei (ceea ce ar fi insemnat faptul ca acestia trebuie sa aduca
bani de acasa).
Pentru a elimina aceasta problema, in data de 08.02.2018 a fost publicata OUG nr.
3/2018. Potrivit acestei OUG pentru contractele cu timp partial, angajatii vor plati
contributii doar pe venitul realizat efectiv (si nu pentru salariul minim de economie de
1.900 lei, cum era inainte stabilit), iar restul va fi suportat de catre angajator.
48

Modificarea Codului Fiscal privind simplificarea obliga iilor declarative i de plată a ț ș
impozitului pe venit i a contribu iilor sociale ș ț
În data de 14 martie 2018 a fost aprobată de către Guvern Ordonan ă de Urgen ă (în ț ț
continuare „Ordonan a”) privind măsuri fiscal-bugetare i pentru modificarea unor acte ț ș
normative: Legea 207/2015 privind Codul Fiscal, Legea 207/2015 privind Codul de
Procedură Fiscală, Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice i Legea nr. ș
95/2006 privind reforma în domeniul sănătă ii. Aceasta a fost publicată în Monitorul ț
Oficial nr. 260 din 23 martie 2018, fiind simplificat sistemul de declarare i plată a ș
impozitului pe venit i a contribu iilor sociale datorate de persoanele fizice ș ț
Principalul interes al Ordonan ei vizează implementarea unor modalită i de ț ț
simplificare a sistemului de declarare i plată a impozitului pe venit i a contribu iilor ș ș ț
sociale datorate de persoanele fizice. În acest sens, articolele referitoare la diferitele
categorii de venituri i contribu ii sociale existente au fost adaptate astfel încât să reflecte ș ț
noua modalitate de declarare.
Introducerea declara iei unice i stabilirea termenelor de depunere, respectiv ț ș
de plată. Mai exact, este introdusă o declara ie unică privind impozitul pe venit i ț ș
contribu iile sociale datorate de persoanele fizice ț pentru diverse categorii de venituri
(e.g. venituri din activită i independente, drepturi de proprietate intelectuală acolo unde ț
impunerea nu este finală, venituri din cedarea folosin ei bunurilor, venituri din activită i ț ț
agricole, silvicultură i piscicultură, venituri din alte surse etc.). Această declara ie se ș ț
completează i include fiecare sursă din cadrul fiecărei categorii de venit. ș
Declara ia ț se depune pentru venitul estimat a se realiza în fiecare an fiscal, până la
data de 15 martie inclusiv a fiecărui an, prin mijloace electronice de transmitere la distan ă. ț
Ordonan a prevede că în anul 2018 declara ia se poate depune i pe suport hârtie. ț ț ș
Acordarea unor bonifica ii pentru plata anticipată a obliga iilor fiscale estimate ț ț
Odată cu aceste modificări a fost introdus un sistem de bonifica ii țpentru persoanele care
achită integral obliga iile fiscale estimate. Bonifica ia se determină de contribuabil (se ț ț
înscrie în mod distinct în declara ia unică), iar impozitul de plată va fi diminuat cu valoarea ț
bonifica iei. Începând cu anul 2019, nivelul bonifica iei i termenele de plată cu anticipa ie ț ț ș ț
49

vor fi stabilite anual prin legea bugetului de stat. Aceste bonifica ii se aplică atât pentru ț
impozit cât i pentru contribu ii sociale. ș ț
Pentru impozitul pe venit, pentru anul 2018 se acordă următoarele bonifica ii ce pot fi ț
cumulate:
Pentru depunerea declara iei prin mijloace electronice până la 15 iulie 2018 se ț
acordă o bonifica ie de 5% din impozitul pe venit plătit integral până la 15 martie 2019; ț
Pentru plata cu anticipa ie a impozitului pe venit se acordă o bonifica ia de 5% din ț ț
impozitul pe venitul anual estimat dacă plata este efectuată integral până la 15 decembrie
2018.
Prin intermediul acestei declara ii, c țontribuabilii î i vor determina obliga iile fiscale ș ț
datorate, în mod independent i transparent, fără ca autorită ile fiscale să intervină prin ș ț
emiterea deciziilor de impunere. Cu toate acestea, pentru veniturile realizate în cursul
anului 2017, autorită ile fiscale vor stabili impozitul anual datorat prin emiterea deciziilor ț
de impunere.
Contribuabilii care ob in venituri din străinătate trebuie să le declare în declara ia unică ț ț
până la 15 martie a anului următor celui de realizare a veniturilor. Totodată, este
reglementată i procedura de evitare a dublei impuneri pentru acele persoane care ș
realizează venituri din străinătate i sunt îndreptă ite la credit fiscal. Astfel, ș ț creditul fiscal
va fi stabilit de către contribuabil , cu men iunea că persoana în cauză va fi nevoită să ț
facă dovada plă ii impozitului pe venit în străinătate. ț
O nouă modalitate de redirec ionare a sumei de 2% din impozitul pe veniturile ț
salariale pentru sus inerea entită ilor non-profit i unită ilor de cult ț ț ș ț
O altă modificare adusă face referire la redirec ionarea sumei de 2% ț din impozitul pe
veniturile salariale. Mai exact, contribuabilii vor putea opta pentru calcularea, re inerea i ț ș
plata sumei de până la 2% din impozitul pe venit direct de către angajator. Op iunea va fi ț
stabilită în scris i odată aleasă, va rămâne valabilă pentru cel mult 2 ani. ș
Ca i până în prezent, contribu ia de asigurări sociale de sănătate pentru alte categorii deș ț
venituri în afara celor salariale (e.g. venituri din activită i independente, venituri din ț
drepturi de proprietate intelectuală, venituri din asocierea cu o persoană juridică, venituri
50

din cedarea folosin ei bunurilor, venituri din activită i agricole, silvicultură i piscicultură, ț ț ș
venituri din investi ii, venituri din alte surse) va fi datorată la nivelul a 12 salarii minime ț
brute pe ară de către persoanele care estimează venituri cumulate cel pu in egale cu 12 ț ț
salarii minime brute. Potrivit Ordonan ei, însă, în situa ia în care persoana fizică a realizat ț ț
un venit anual cumulat sub nivelul a 12 salarii minime, aceasta datorează contribu ia de ț
asigurări sociale de sănătate la o bază egală cu 6 salarii minime brute.
De asemenea, este precizată posibilitatea de a opta pentru plata contribu iei dacă veniturile ț
se află sub plafonul a 12 salarii minime sau nu realizeaza venituri de natura celor
mentionate mai sus, baza de calcul fiind diferită în func ie de data la care este depusă ț
declara ia: 6 salarii minime brute dacă declara ia este depusă până la termen sau o bază de ț ț
calcul echivalentă cu valoarea salariului de bază minim brut pe ară în vigoare la data ț
depunerii declara iei, înmul ită cu numărul de luni rămase până la termenul legal de ț ț
depunere a declara iei prevăzute la art. 122, inclusiv luna în care se depune declara ia, dacă ț ț
declara ia este depusă ulterior termenului legat de depunere. ț
Persoanele fizice care nu realizează venituri i care nu sunt exceptate de la plata ș
contribu iei de asigurări sociale de sănătate datorează contribu ia la o bază egală cu 6 ț ț
salarii minime.
Nu vor mai datora contribu ia la asigurările sociale de sănătate cei care realizează ț
venituri din drepturi de proprietate intelectuală dar sunt i salaria i ș ț
Odată cu acestă Ordonan ă sunt incluse în spera persoanelor exceptate de la plata ț
contribu iilor sociale de sănătate persoanele fizice care realizează venituri din salarii i ț ș
asimilate salariilor, pentru veniturile din drepturi de proprietate intelectuală.
Plătitorii de venit cu regim de re inere la sursă a impozitelor vor depune declara iile ț ț
pe beneficiar de venit până la 31 ianuarie al anului următor
O altă modificare adusă de Ordonan ă prevede ca plătitorii de venit cu regim de re inere la ț ț
sursă a impozitelor, cu excep ia veniturilor din salarii i asimilate salariilor, veniturilor din ț ș
drepturi de proprietate intelectuală, din arendă sau din asocierea cu persoane juridice, au
obliga ia să depună o declara ie pentru fiecare beneficiar de venit până la 31 ianuarie a ț ț
anului curent pentru anul anterior.
51

2.3. Rolul impozitului pe venitul din salariu într-un sistem fiscal ra ional ț
Din anul 1929 se remarcă o serie de modificari si completari ale sistemului fiscal
romanesc, si anume: se da legea pentru combaterea evaziunii fiscale, se ridica limita
venitului neimpozabil pentru impozitul pe venitul global, se reduc impozitele platite de
profesionisti, se elimina exonerarea veniturilor provenite din imobile noi, se introduce
impunerea proprietatilor pentru agrement si padurilor neexploatate, etc.
In 1934, legea privind contributiile directe se modifica din nou. Profesorul si
ministrul V. Slavescu desfiinteaza impozitul pe venitul global si introduce un impozit
supra-cota, despre care spune: ‘noul impozit supra-cota are un dublu caracter: subiectiv si
obiectiv’. Subiectiv deoarece cuprinde dispozitii in legatura cu persoana contribuabilului:
minim neimpozabil, reduceri de sarcini ipotecare, reduceri pentru sarcini familiale,
calcularea supracotei numai pentru veniturile inscrise in rol. Pe de alta parte, caracterul de
obiectiv reiese din aplicarea cotelor asupra tuturor veniturilor elementare, aplicandu-se
principiul general ca oriunde exista un impozit elementar urmeaza a se aplica si impozitul
supra-cota.[3]
Dupa anul 1935, mai ales, s-au majorat impozitele indirecte aplicate consumului si
circulatiei marfurilor, impozitul pe cifra de afaceri, taxele de timbru si cele de
inregistrare. Incepand cu anul 1935, impozitele indirecte au format izvorul principal de
venituri bugetare.
In perioada celui de-al doilea Razboi Mondial, impozitele directe au suferit o serie
de restructurari radicale, dintre care cea mai importanta a fost introducerea in anul 1941 a
sistemului de impunere a veniturilor din industrie si comert pe baza cifrei de afaceri
anuale. Sistemul impozitelor directe a fost completat cu un impozit special pe celibatari,
insa sursa fiscala de baza a continuat sa ramana impozitele indirecte.
In economia socialista, finantele aveau rolul de a asigura constituirea, repartizarea
si utilizarea planificata a fondurilor banesti ale societatii, de a contribui la elaborarea si
indeplinirea planului national unic, de a asigura buna functionare a mecanismului
economic si social si de a exercita controlul general asupra desfasurarii procesului
productiei sociale.[4]
Impozitele, creditele, dobanzile, preturile, salariile si celelalte instrumente nu-si
indeplineau rolul de parghii economice si financiare menite sa stimuleze eficienta utilizarii
mijloacelor materiale, a fortei de munca si a resurselor financiare si valutare. Politica
52

fiscala era lipsita de functia de stabilizare a economiei care revenea planului, careia, de
altfel, ii era subordonata.
Teoretic, in statele cu regimuri politice si structuri economico-sociale socialiste de
tip clasic, impozitele ar fi trebuit sa dispara, in lipsa unei ratiuni prin care statul socialist sa
efectueze prelevari asupra unor venituri pe care el insusi le distribuie sau care ii apartin. In
realitate socialismul nu a reusit in totalitate, statele mentinand un sistem fiscal simplificat
subordonat planului central, prin care se exercita un control disimulat asupra veniturilor si
dimensiunii sectorului privat. Asadar, statele socialiste au recurs la mecanismul impozitelor
nu atat din ratiuni economice cat, mai ales, din ratiuni politice si sociale.
In Romania, in bugetul public pe anul 2017, impozitele si taxele indirecte au detinut
o pondere de 52-53% din veniturile fiscale.Devansarea ponderii impozitelor indirecte de
catre cea a impozitelor directe poate fi interpretata ca expresie a doritei revigorari a
activitatii economice, dar nu este exclusa nici o crestere a presiunii fiscale directe.
Pentru ca statul să poată să-și îndeplinească funcțiile și atribuțiile
pentrusatisfacerea cerințelor generale ale societății este necesară mobilizarea unei părți
din produsul național brut sub formă bănească. Apare, în acest fel, necesitatea existenței
finanțelor.Dintre formele concrete de manifestare a finanțelor, impozitele și taxele ocupă un
loc primordial. Numărul și felul impozitelor și taxelor este stabilit prin
politicafinanciară, în așa fel încât să fie alimentate fondurile la dispoziția statului.
Impozitul = „o formă de prelevare silită la dispoziția statului, fără contraprestație directă
și cu titlu nerestituibil, a unei părți din veniturile sau averea persoanelor fizice sau/și
juridice, în vederea acoperirii unor necesități publice
Sursa :Corduneanu Carmen „Sistemul Fiscal în știința finanțelor”, Editura Codecs,
București, 1998, p.76
Sursa:Talpoș Ioan, „Finanțele României”, vol. I, Editura Sedona, Timișoara, 1997, p.137
Pentru îndeplinirea funcțiilor și sarcinilor statului, pentru dezvoltarea
tuturor sectoarelor economiei naționale, este necesară redistribuirea produsului național
brut. Această redistribuire „ se realizează prin intermediul finanțelor și al creditului”.
Dintre principalele instrumente financiare utili la redistribuirea produsuluinațional
brut, un loc important este ocupat de impozitele i taxele. ș
Prin intermediul impozitelor și taxelor „persoanele fizice și juridice care dețin în
proprietate bunuri sau realizează venituri, trebuie să contribuie la formarea
banului public”.
53

Conceptul de sistem fiscal si functiile acestuia – Sistemul fiscal reprezinta modul
de cercetare si actiune, procedeele si modalitatile de investigare in vederea prevenirii,
constatarii si inlaturarii cazurilor de sustragere de la calcularea, evidenta si plata
impozitelor si taxelor cuvenite statului.
Totalitatea impozitelor si taxelor provenite de la persoanele juridice si persoanele
fizice care-i procura statului o parte covarsitoare din veniturile bugetare, formeaza sistemul
fiscal.[1]
Cu un sens oarecum similar in practica fiscala se utilizeaza si notiunea de fiscalitate.
Astfel, intr-un dictionar, fiscalitatea este definita ca fiind un: „Sistem de constituire a
veniturilor statului prin redistribuirea venitului national cu ajutorul impozitelor si taxelor,
reglementate prin norme juridice”.
Sistemul fiscal cuprinde o diversitate de impozite, taxe si alte varsaminte obligatorii,
care afecteaza veniturile tuturor persoanelor fizice sau juridice, mai ales prin intermediul
preturilor.
Orice sistem fiscal prezinta urmatoarele doua caracteristici:
-exclusivitatea aplicarii: care presupune faptul ca el se aplica intr-un teritoriu
geografic determinat, fiind unicul colector al resurselor fiscale pentru un buget sau
pentru un sistem bugetar (buget central si bugete locale).
-autonomia tehnica: un sistem fiscal este autonom din punct de vedere tehnic daca
este un sistem fiscal complet, ceea ce inseamna ca aceasta contine toate regulile de
asezare, lichidare si incasare necesare pentru punerea sa in aplicare.
Aceasta autonomie are loc chiar daca continutul unui sistem fiscal dat a fost elaborat
sub influenta directa sau indirecta a altui sistem fiscal sau daca el evolueaza in aceeasi
directie cu aceasta din urma.
Daca un sistem fiscal prezentand cele doua caracteristici de mai sus, a fost elaborat
de organele proprii ale teritoriului in care se aplica, se poate vorbi de o autonomie fiscala
completa sau de suveranitate fiscala.
Statul suveran din punct de vedere fiscal si politic poate, deci, sa exercite o putere
fiscala absoluta in cadrul teritoriului sau.
Sistemul fiscal consta intr-un ansamblu de masuri si actiuni intreprinse de stat printr-o
politica fiscala adecvata in ceea ce priveste: rolul impozitelor si taxelor; tipuri de impozite
si taxe, impunerea, perceperea si utilizarea impozitelor si taxelor. [2]
Sistemul fiscal ca ansamblu de principii, reguli si mod de organizare, se materializeaza in
legi sau acte normative cu putere de lege emise cu scopul de a colecta veniturile statului si
54

a reglementa cheltuirea acestora. Totodata, acesta determin a capacitatea statului de a
finanta cheltuielile si de a-i proteja pe cei slabi. In Romania, sarcina crearii unui sistem si a
unei strategii fiscale revine legislativului (Parlamentului) si executivului (Guvernului).
Politica fiscala a statului este un factor determinant, in sensul ca, atat executivul cat
si legislativul trebuie sa stabileasca sistemul fiscal pe care il practica, cat si strategia de
urmat in cadrul administratiei fiscale.
Sistemul fiscal in Romania trebuie sa indeplineasca doua conditii:
-sa aiba criterii precise;
-sa existe o manifestare de vointa din ambele parti, inclusiv vointa politica.
Sistemul fiscal trebuie sa fie :
-unitar ;
-simplu, sa predomine autoimpunerea;
– eficient;
-realizat cu costuri mici (ex: impozitul pe salarii care este un impozit care se
realizeaza prin stopaj la sursa si ale carui costuri de realizare sunt foarte mici);
-cu o strategie clara, corecta si eficienta;
-sa fie dirijat astfel incat sa urmareasca strangerea tuturor obligatiilor;
-sa fie computerizat;
– sa fie astfel orientat incat sa beneficieze de o structura organizatorica optima;
-sa dispuna de personal fiscal cu o inalta pregatire de specialitate.
Sistemul fiscal reprezinta unul din instrumentele cele mai importante pe care statul
le foloseste in conducerea activitatii economice si sociale, in vederea indeplinirii in bune
conditii a tuturor functiilor sale.
Rolul sistemului fiscal capata valente deosebite in conditiile economiei de piata,
cand metodele centralizate trebuie sa faca loc unor parghii economice si financiare pe
care statul sa le foloseasca in relatiile sale cu agentii economici.
Infaptuirea reformei fiscale este deosebit de importanta atat ca parte integranta a
ajustarii structurale pentru reducerea dezechilibrelor grave, contribuind astfel la o
repartizare mai eficace si mai echilibrata a resurselor, cat si ca parte integrata a unei
politici de stabilizare pentru o reducere a cheltuielilor publice si pentru o crestere a
veniturilor statului fara distorsiuni exagerate in masura sa stabileasca un echilibru
macroeconomic.
55

In perioada de tranzitie la economia de piata, statele isi asuma rolul de a crea cadrul
economic, institutional si juridic in vederea realizarii functionalitatii pietei concurentiale,
care sa joace rolul hotarator in reglarea sau autoreglarea proceselor economice.
Autoritatile publice influenteaza selectiv activitatile economice prin politica fiscala,
monetara si valutara cu ajutorul finantarii unor obiective si actiuni pe seama resurselor
publice, a unor instrumente economico-financiare cum sunt: impozitele si taxele,
transferurile si subventiile, creditele, preturile, cursul de schimb.
Politica in domeniul fiscal trebuie sa stabileasca volumul si provenienta resurselor
bugetare si extrabugetare care pot constitui fondurile financiare ale statului, metodele de
prelevare utilizate, precum si obiectivele ce trebuie atinse de instrumentele fiscale. [3]
Sistemul fiscal indeplineste urmatoarele functii principale:
– o functie de asigurare a resurselor financiare necesare statului pentru
financiarea actiunilor ce decurg din indeplinirea functiilor sale: invatamant, cultura,
sanatate, asistenta sociala, ordine publica, etc.
– o functie economica , de stimulare a bunei desfasurari a activitatii agentilor
economici;
– o functie sociala, in sensul favorizarii categoriilor de agenti economici ce isi
desfasoara activitatea in conditii mai dazavantajoase fata de cele normale
– o functie de control.
Parghiile financiare oferite de sistem, sub forma impozitelor si taxelor dau
posibilitatea statului sa exercite controlul asupra economiei in anumite limite prin aparatul
sau specializat de control financiar. Totul depinde de competenta cu care sunt utilizate
aceste parghii.
Prin aceste parghii, controlul financiar al statului, are posibilitatea sa penetreze in
componentele activitatii unui agent economist si sa realizeze o “radiografie” destul de
completa a legalitati si eficientei economice si sociale cu care isi desfasoara acesta
activitatea.
Controlul realizat prin aceste parghii poate oferii informatii care sa fie avute in
vedere in orientarea activitatii de asezare si percepere a impozitelor si taxelor pentru o mai
buna indeplinire a functiilor economice si sociale a acestora.
Pentru ca sistemul fiscal sa-ti indeplineasca in mod corespunzator functiile sale,
reglementarile fiscale trebuie sa se caracterizeze prin claritate, precizie, sa cuprinda
elemente necesare aplicarii obiective, unitare, corecte si fara echivoc a prevederilor lor de
catre platitori si de catre aparatul de control fiscal deopotriva.
56

Prin utilizarea sa ca instrument al deciziilor politice, sistemul fiscal este in acelasi
timp generator si rod al politicii fiscale, adica face sa functioneze diferite tehnici si
mecanisme de prelevare a impozitelor in scopuri politice, economice sau/si sociale.
Politica fiscala poate fi definita ca un ansamblu de masuri de ordin fiscal, luate atat
pentru procurarea de catre stat a veniturilor necesare balansarii cheltuielilor publice, cat si
pentru o favorizare pe termen mediu si lung, cresterea economica.
O alta opinie despre definitia politicii fiscale, considera ca: “politica fiscala
cuprinde metodele si mijloacele concrete de procurare a resurselor financiare utilizate de
stat pentru reglementarea proceselor economice si a relatiilor sociale”.
Politica in domeniul fiscal trebuie sa stabileasca volumul si provenienta resurselor
bugetare si extrabugetare, care pot constitui fondurile financiare ale statului, metodele de
prelevare utilizate, precum si obiectivele economice ce trebuiesc atinse de instrumentele
fiscale.
Politicii fiscale, ca parte integranta a politicii bugetare a unui stat, ii
revin sarcini bine definite :
a. Conceperea sistemului general de impozite si taxe;
b. Stabilirea nivelului general si particular al fiscalitatii;
c. Colectarea la timp si in cuantumul preconizat a platilor directe si indirecte ale
contribuabililor, cu costuri cat mai mici;
d. Prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.
Elaborarea politicii fiscale este un act de decizie complex care trebuie sa urmareasca
urmatoarele probleme :
– criterii de eficienta
– reducerea fluctuatiilor si a instabilitatii economice;
– veniturile consumatorilor si protejarea acestora;
– distribuirea initiala a veniturilor care trebuie sa influenteze activitatea
economica, investitiile si consumul
Echitatea fiscala –forme de realizare in cadrul unui sistem fiscal coerent
Echitatea fiscala este un principiu prin care puterea politica isi gaseste rasunetul in
mediul social, in sensul fiscalitatii, aplicarea principiului echitatii inseamna impunerea
diferentiata a veniturilor si averii contribuabililor in raport de capacitatea contributiva a
acestora si stabilirea unui regim neimpozabil pentru veniturile mici ale unor paturi defa –
vorizate.
57

In teorie, dar si in practica, unii pledeaza pentru aplicarea unui impozit
proportional, intrucat se mentine o proportie egala intre impozit si venit, iar altii apreciaza
mai echitabil impozitul progresiv, intrucat la o putere contributiva mai ridicata se justifica
o cota de impozit progresiva, si nu proportionala.
Avantajele si dezavantajele utilizarii unui principiu sau altul face ca repartizarea sar cinii
fiscale sa se contureze ca o optiune politica si sa se racordeze la coordonatele si obiectivele
politicii fiscale aplicate de executiv.
Sistemul fiscal european si efectuarea acestuia in cadrul sistemului fiscal
romanesc
Aprecierea modernitatii unui sistem fiscal in general si, in particular, a celui din Ro –
mania este un proces complex care presupune evaluarea pe baza unor criterii care vizeaza
atat constructia si functionarea lui interna, cat si relatiile acestuia cu sistemele fiscale
internationale.
Avand in vedere sensul final al modernitatii, aprecierea valorii sistemului fiscal
trebuie facuta si in functie de capacitatea acestuia de a genera prosperitate si de a o
distribui pe criterii acceptabile tuturor membrilor ori entitatilor economico-sociale.
Principalele criterii pe baza carora se poate aprecia modernitatea sistemului fiscal sunt: [10]
1. Acceptabilitatea ridicata a sistemului fiscal de catre contribuabil, care genereaza si
consolideaza, pe de o parte, parteneriatul intre contribuabil si autoritatea fiscala si dimi –
nueaza, pe de alta parte, efortul coercitiv al statului pentru aplicarea acestuia.
2. Compatibilitatea sistemului fiscal din Romania cu cerintele si exigentele impuse
de adancirea interdependentelor fiscale dintre state, in conditiile adancirii proceselor de
globalizare si mondializare a relatiilor financiare intre state. Compatibilitatea sistemului
fiscal din Romania in procesul de globalizare regionala europeana constituie un obiectiv
esential al aderarii la U.E. si exprima garantia unei integrari de succes in structurile
financiar-fiscale europene.
3. Stabilitatea sistemului fiscal, care constituie pentru contribuabili garantia si
certitudinea ca masurile investitionale ori de alta natura, cu incidenta fiscala pe termen
mediu si lung, nu vor fi tulburate sau perturbate de modificarea legislatiei fiscale. [11]
Instabilitatea politicii economico-sociale guvernamentale este un furnizor puternic de
instabilitate fiscala, astfel ca reactiile guvernamentale pot ameliora sau bulversa stabilita tea
sistemului fiscal.
Pe de alta parte, existenta unui mediu politic conflictualizat, specific perioadei de
tranzitie din Romania, caracterizata prin indecizii cu privire la tintele si perioadele de
58

atingere, face greu posibile arbitrajul si dialogul cu societatea civila, precum si tentativa de
„civilizare' a raporturilor financiare ale statului cu contribuabilii. Stabilitatea nu inlatura, ci
presupune flexibilitatea, adaptarea sistemului fiscal la nece sitatile conjuncturale
guvernamentale.[12]
4. Eficacitatea este o componenta esentiala a unui sistem fiscal modern si
performant si consta in realizarea veniturilor bugetare cu cheltuieli cat mai reduse.
Rationalizarea cheltuielilor administratiei fiscale are ca efect diminuarea nevoilor de
resurse financiare pentru administrarea impozitelor si taxelor si asigura posibilitatea
reducerii presiunii fiscale prin diminuarea impozitelor si taxelor.
Eficacitatea sistemului fiscal nu trebuie privita doar ca un principiu al activitatii fisca le
interne, ci trebuie extinsa la nivelul economico-social global, intrucat impozitul este un
instrument de politica economico-sociala a statului. [13]
5. Credibilitatea sistemului fiscal apreciata prin increderea ca obligatiile fiscale sunt
stabilite pentru toti contribuabilii, corect, fara discriminare si ca intreaga masa a venituri lor
impozabile este fiscalizata.
6. Flexibilitatea, capacitatea sistemului fiscal de a reactiona la schimbarile si
evolutiile performante ale economiei.
Interventia statului in calitate de ofertant de bunuri si servicii poate fi supusa
esecului din cel putin doua considerente:
– nu exista niciodata siguranta ca vor putea fi colectate toate informatiile necesare sta tului
pentru a realiza cea mai buna oferta si a maximiza alocarea eficienta a resurselor;
– nu poate fi inlaturata prezumtia ca reglarea interventiei guvernamentale s-ar putea face in
jurul unui grup restrans de interese guvernamentale, in defavoarea indivizilor. Acest
fenomen ar putea sa apara mai ales in perioada de apropiere a campaniilor electorale, cand
preocuparea principala a echipei guvernamentale este tocmai ramanerea la guvernare.
Pentru realizarea acestui deziderat, echipa guvernamentala va canaliza eforturile in
perioada apropiata campaniei electorale catre realizarea unei cresteri economice explozi ve
pentru maximizarea ofertei de bunuri si servicii si satisfacerea intr-un grad ridicat a cererii,
fara a urmari realizarea unei eficiente ridicate in alocarea resurselor.
Interventia pe piata a statului in calitate de ofertant de bunuri si servicii nu se poate
sustrage vulnerabilitatii si influentei acaparatoare a politicienilor care duc o lupta apriga
pentru administrarea unor servicii furnizoare de bunuri si servicii in interes propriu si mai
putin o satisfacere a interesului public.
59

Analiza anterioara permite conturarea concluziei ca piata libera, care este
imperfecta, si statul, in calitate de furnizor de bunuri si servicii, care poate fi supus unor
esecuri multiple, nu inregistreaza avantaje comparative in domeniul aprovizionarii cu
bunuri si servicii, care sa permita luarea unei decizii transante. Decizia privind modalitatea
optima de furnizare a bunurilor si serviciilor prin intermediul pietei libere ori al statului nu
va putea fi niciodata ideala si va sfarsi prin analiza cost-beneficiu pentru fiecare caz in
parte, ceea ce este lipsit de performanta publica.
Parasind calitatea de ofertant de bunuri si servicii publice, statul, in exercitarea
functiilor sale, si-a apropriat „doua cazuri legitime' de interventie in economie, i anume, în ș
primul caz, pentru corectarea esecurilor pietei, atunci cand exista o functionare imperfecta
a acesteia sau în al doilea caz, pentru redistribuirea resurselor si veniturilor.
Statul are mai multe parghii de interventie in economie, dar cea care joaca cel mai
bine rolul statului pentru corectarea imperfectiunilor pietei si care asigura redistribuirea
resurselor si veniturilor este fiscalitatea.
Fiscalitatea constituie parghia prin care statul poate corecta unele imperfectiuni
(esecuri) ale pietei, cum ar fi criza de bunuri si servicii publice. In aceasta situatie, pentru a
evita speculatiile, statul intervine pentru furnizarea directa a bunurilor si serviciilor res –
pective, iar fiscalitatea constituie parghia prin care se asigura resursele financiare necesa re
atingerii acestui obiectiv.
Statul poate utiliza fiscalitatea pentru subventionarea unor produse ce reprezinta
interes social, dar care se realizeaza cu costuri mai mari decat pretul de vanzare acceptat de
piata. Prin subventionarea pretului este stimulata cresterea productiei, care conduce la
diminuarea costurilor, realizandu-se o apropiere a costurilor de pretul de vanzare. Unele
produse fac obiectul consumului, pentru ca oamenii ori nu au suficiente infor matii asupra
caracterului nociv al acestora, ori consumul lor a devenit o „necesitate san guina”,
necesitate care domina nocivitatea si efectele grave asupra sanatatii. De exemplu, in cazul
tigarilor sau alcoolului, fiscalitatea corecteaza acest neajuns al pietei prin impu nerea unor
accize ridicate pentru producerea si comercializarea lor, care maresc substan tial pretul de
vanzare.
Stephen C.R. Munday precizeaza ca „apli carea unui impozit are ca scop exercitarea
a trei roluri functionale importante:
1. redistribuirea venitului;
2. corectarea anumitor esecuri ale pietei;
60

3. obtinerea de fonduri pentru finantarea ofertei de bunuri si a cheltuielilor necesare de
aplicare a diverselor tipuri de reglementari introduse de guvern pentru corectarea ese curilor
pietei'.
Fiscalitatea poate fi prezenta in cadrul politicii economice guvernamentale si prin
micsorarea impozitului pentru stimularea cresterii consumului in cazul subutilizarii unor
resurse, cum ar fi forta de munca, sau cresterea impozitului pentru diminuarea consumu lui,
daca productia tinde sa creasca peste capacitatea de productie existenta.
Acest ultim aspect contureaza o alta functie a impozitului, si anume aceea de a
regulariza nivelul cererii agregate – cum ar fi denumita in teoria keynesiana – prin corelarea
cererii de produse si servicii publice cu capacitatile de productie existente.
Argumentele consistente aduse in sprijinul fiscalitatii legitimeaza utilizarea acestei
parghii de catre guvern, concretizarea acestei necesitati in programe guvernamentale cu
tinte clare in domeniul economico-social. Posibilitatile multiple de combinare a masurilor
in domeniul fiscalitatii pun in fata guvernelor problema ratiunii alegerii pachetului de
masuri fiscale pentru obtinerea unor rezultate scontate, adica a problemei optimului fiscal.
Analizand efectele demobilizante exercitate de impozitul pe venit asupra stimularii
muncii, Nighel Lawson, ministrul de finante britanic, preciza in anul 1988 in fata Parla –
mentului:
„Tendinta la nivel mondial de reducere a nivelurilor de impozitare are un motiv evi dent.
Ratele excesive de impozitare a veniturilor distrug spiritul intreprinzator, incurajea za
evaziunea si ii imping pe cei talentati spre taramuri mai ospitaliere, in afara granitelor
tarii. Drept rezultat, departe de a stimula veniturile la buget, in timp ele nu fac altceva
decat sa le diminueze’’.
In concluzie, sistemul fiscal, desi nu se va bucura niciodata de popularitate, este
obiectiv necesar, iar problema care se pune este aceea a proiectarii unui sistem fiscal care
sa diminueze pierderea sociala si sa realizeze obiectivele de echitate acceptate social la un
moment dat.
Informa iile privind câ tigurile nete completează datele privind câ tigurile brute cu ț ș ș
privire la câ tigul disponibil, cu alte cuvinte, după deducerea impozitelor pe venit i a ș ș
contribu iilor la asigurările sociale ale angaja ilor din sumele brute i alocarea de aloca ii ț ț ș ț
familiale (transferuri în numerar plătite pentru copii afla i în între inere) cazul ț ț
gospodăriilor cu copii.
61

În 2015, câ tigurile nete ale unei singure persoane care a câ tigat 100% din câ tigul ș ș ș
mediu al unui lucrător în economia de afaceri, fără copii, au variat de la 4,3 mii EUR în
Bulgaria la 38,5 mii EUR în Luxemburg. Acelea i două state membre ale UE au înregistrat ș
cel mai mic câ tig net mediu (52,6 mii EUR) i cel mai mare (respectiv 52,5 mii EUR) ș ș
pentru un cuplu căsătorit cu un singur beneficiar i doi copii. ș
În cazul în care ambele păr i lucrează într-un cuplu căsătorit (ambele câ tigând un ț ș
câ tig mediu al unui lucrător), Luxemburgul a înregistrat cele mai mari câ tiguri neteș ș
anuale, 86,4 mii EUR atunci când cuplul avea doi copii i 78,8 mii EUR în cazul în care ș
cuplul nu avea copii; Bulgaria a înregistrat cel mai mic câ tig net de 8,7 mii EUR, ș
indiferent dacă tânărul avea doi copii sau nu.
Informa iile privind impozitul fiscal măsoară sarcina impozitelor i a contribu iilor ț ș ț
la asigurările sociale în raport cu costul for ei de muncă. ț Aceste informa ii sunt furnizate în ț
legătură cu salaria ii cu salarii mici. ț Pensia fiscală pentru UE-28 a fost de 38,4% în
2015 .Cele mai mari sarcini fiscale pentru persoanele cu salarii mici în 2015 au fost
înregistrate în Belgia, Ungaria, Germania, Austria, Fran a, Italia, Letonia i Suedia (toate ț ș
peste 40,0%). Pe de altă parte, sarcinile fiscale cele mai scăzute pentru salaria ii cu salarii ț
mici au fost înregistrate în Malta, Irlanda i Regatul Unit (toate sub 30,0%). ș
Ceilal i trei indicatori prezenta i în Tabelul 1 furnizează informa ii privind propor ia ț ț ț ț
câ tigurilor brute care sunt "impozitate" (rate mai mari de impozitare i contribu ii laș ș ț
asigurările sociale i / sau reducerea sau pierderea beneficiilor) atunci când oamenii se ș
reîntorc la un loc de muncă sau se mută dintr- venituri. În anul 2015, propor ia totală a ț
veniturilor "impozitată" atunci când un omer sa angajat în muncă a fost de 74,0% în UE- ș
28 (76,5% în zona euro). Cea mai mare rată a fost înregistrată în Belgia (92,0%), cea mai
mică fiind în Slovacia (44,7%).
Pentru salaria ii cu salarii mici care doresc venituri mai mari, o propor ie mai mare ț ț
din câ tigurile lor ar fi "impozitată". ș În cazul unui cuplu căsătorit unic cu doi copii, rata
salarială mică a fost înregistrată la 59,8% în UE-28 în 2015 (58,0% în zona euro), cea mai
mică rată fiind înregistrată în Italia (5,2%). i cele mai ridicate rate din Luxemburg ș
(105,8%). În schimb, în cazul unei singure persoane fără copii, rata cu salarii mici pentru
UE-28 în 2015 a fost de 44,6% (44,9% pentru zona euro); cea mai mare rată a fost
62

observată în ările de Jos (75,2%) i cea mai scăzută în Bulgaria (21,6%) i Grecia Ț ș ș
(21,7%).
Impozit pe
costul fortei
de muncaRata
somajului Valoarea salariala
pentru o persoana
fara copiiValoarea salariala
pentru un cuplu cu doi
copii
EU-28 38.4 74.0 44.6 59.8
Belgium 49.5 92.0 60.6 48.4
Bulgaria 33.6 81.6 21.6 31.4
Czech Republic 39.9 80.3 49.3 87.5
Denmark 34.3 89.3 40.1 88.9
Germany 45.3 73.1 47.3 83.2
Estonia 38.0 62.9 22.9 42.9
Ireland 21.6 71.6 44.1 73.0
Greece 34.7 50.4 21.7 18.2
Spain 36.0 81.6 27.0 13.8
France 43.7 76.5 50.3 81.3
Croatia 35.3 80.1 28.1 23.7
Italy 42.0 80.7 41.0 5.2
Cyprus 11.9 61.5 6.3 106.0
Latvia 41.9 88.1 31.1 34.2
Lithuania 39.2 81.6 27.1 84.8
Luxembourg 31.1 87.6 57.2 105.8
Hungary 49.0 78.4 34.5 36.7
Malta 19.0 57.1 22.4 22.8
Netherlands 31.0 82.4 75.2 68.7
Austria 45.0 68.1 44.0 97.9
Poland 33.7 82.2 56.0 46.1
Portugal 36.2 80.3 30.8 28.2
Romania 38.3 49.4 31.3 33.4
Slovenia 38.6 89.6 48.4 74.3
Slovakia 38.8 44.7 29.7 50.3
Finland 38.3 76.3 56.7 100.0
Sweden 40.7 68.6 38.2 68.7
United Kingdom 26.0 61.6 46.8 80.9
Iceland 29.9 84.7 48.0 60.7
Norway 33.7 75.6 33.7 95.1
Switzerland 19.5 : : :
Turkey 36.1 : : :
Japan 30.8 49.3 56.7 89.9
United States 29.5 70.7 28.5 71.4
Sursa Eurostat
[1] Radu Buziernescu, Fiscalitate, Editura Universitaria, Craiova, 2007, pag. 10
[2] Radu Buziernescu, op. cit. , pag. 11
[3] Radu Buziernescu, op. cit., pag. 12
[4] Dumitru A.P. Florescu, Paul Coman, Gabriel Balasa, Fiscalitatea in Romania, Editura All Beck,
Bucuresti, 2005,
[5] Dumitru A.P. Florescu, Paul Coman, Gabriel Balasa, op. cit.,
[6] Dumitru A.P. Florescu, Paul Coman, Gabriel Balasa, op. cit.,
[7] Dumitru A.P. Florescu, Paul Coman, Gabriel Balasa, op. cit.,
[8] Dumitru A.P. Florescu, Paul Coman, Gabriel Balasa, op. cit.,
63

[9] Dumitru A.P. Florescu, Paul Coman, Gabriel Balasa, op. cit.,
[10] Dumitru A.P. Florescu, Paul Coman, Gabriel Balasa, op. cit.,
[11] Dumitru A.P. Florescu, Paul Coman, Gabriel Balasa, op. cit.,
[12] D. Martin, Economia contemporana, Ed. Economica, Bucuresti, 2000,
[13] D. Martin, op.cit,
[14] Stephen C.R. Munday, op. cit.,
[15] Dumitru A.P. Florescu, Paul Coman, Gabriel Balasa, op. cit.,
[16] Dumitru A.P. Florescu, Paul Coman, Gabriel Balasa, op. cit.,
CAPITOLUL III
STUDIUL IMPOZITĂRII SALARIALE DIN ROMÂNIA VERSUS
CELEI DIN ALTE ĂRI Ț
3.1. No iuni despre salariul minim din alte ări ț ț
La nivel general, salariul minim pe economie este mai mic de 500 de euro pe lună
în statele membre din estul UE și de peste 1.000 de euro în nord-vestul UE, în frunte fiind
Luxemburg (1.999 de euro pe lună), Irlanda (1.614 euro), Olanda (1.578 euro), Belgia
(1.563 euro), Germania și Franța (ambele cu 1.498 de euro pe lună).
Comparativ, salariul minim federal în SUA era de 1.048 de euro pe lună în ianuarie
2018. Începând cu 1 ianuarie 2018, în Danemarca, Italia, Cipru, Austria, Finlanda i Suedia ș
nu exista un salariu minim pe economie; acest lucru sa întâmplat i în ș ărileț AELS din
Islanda, Norvegia i Elve ia. ș ț În Cipru, salariul minim este stabilit de guvern pentru ocupa ii ț
specifice. În Danemarca, Italia, Austria, Finlanda i Suedia, precum i în Islanda, Norvegia ș ș
i Elve ia, salariile minime sunt stabilite prin acorduri colective pentru o serie de sectoareș ț
specifice.
Eurostat precizează că cel mai mare salariu minim din UE este de aproape opt ori
mai mare decât cel mai mic. Însă decalajele salariale în rândul statelor membre sunt mai
mici dacă sunt eliminate diferențele de prețuri. Exprimate la paritatea standard a puterii de
cumpărare (PPS), salariul minim din Bulgaria este de 546 PPS și de 1.597 PPS în
Luxemburg ceea ce înseamnă că cel mai mare salariu minim din UE este de aproape trei
64

ori mai mare decât cel mai mic. În România, salariul minim exprimat în paritatea standard
a puterii de cumpărare este de 808 PPS, mai mare decât cel de 787 PPS din Portugalia.
Salariul minim în Uniunea Europeană
Conform datelor prezentate de Eurostat, desi majoritatea țărilor membre UE au
introdus salariul minim garantat, diferențele dintre nivelul acestuia sunt enorme. Salariile
minime în statele membre ale UE au variat de la 261 EUR la 1 999 EUR pe lună în
ianuarie 2018. ꝰ
Figura nr. 3.1 – situa ia salariilor minime lunare ț
65

În ianuarie 2018, 22 din cele 28 de state membre ale UE (Danemarca, Italia, Cipru,
Austria, Finlanda i Suedia au fost excep iile) au avut un salariu minim pe economie, la fel ș ț
ca toate ările candidate la UE (Muntenegru, Fosta Republică Iugoslavă a Macedonia, ț
Albania, Serbia i Turcia). ș Începând cu 1 ianuarie 2018, salariile minime lunare au variat
considerabil între statele membre, de la 261 EUR în Bulgaria până la 1 999 EUR în
Luxemburg (a se vedea figura 1).
În compara ie cu ianuarie 2008, salariile minime (exprimate în euro) au fost mai ț
ridicate în ianuarie 2018 în fiecare stat membru al UE cu un salariu minim pe economie, cu
excep ia Greciei, unde acestea erau cu 14% mai mici (cumulate pe parcursul celor 10 ani, ț
de -1,5%). În perioada ianuarie 2008 – ianuarie 2018, rata medie anuală de schimbare a
salariului minim a fost cea mai ridicată în România (11,4%) i în Bulgaria (8,8%). ș În plus,
Slovacia (7,1%), precum i cele trei ș state membre baltice – Letonia (6,5%), Estonia (6,0%)
i Lituania (5,6%).șꝰwww.economica.net
Un alt obstacol major catre un ipotetic viitor salariu minim garantat comun îl
reprezintă imensele diferențe dintre tările membre în ceea ce privește nivelul actual al
acestuia.
România este statul european care a înregistrat în ultimii patru ani cel mai mare salt
al salariului minim, a cărui evaluare în euro arăta o creștere anuală de 18%, până la 137
euro. Pe baza nivelului salariilor minime brute lunare brute exprimate în euro, statele
membre ale UE care fac obiectul acestei colectări de date pot fi clasificate în trei grupe
diferite; ările ter e sunt prezentate în figura 1 ca grup separat.ț ț
Grupul 1 , unde salariile minime na ionale au fost ț mai mici de 500 EUR pe
lună în ianuarie 2018. Statele membre UE din acest grup au inclus: Bulgaria, Lituania,
România, Letonia, Ungaria, Croa ia, Republica Cehă i Slovacia; ț ș salariile lor minime
na ionale au variat de la 261 EUR în Bulgaria la 480 EUR în Slovacia.ț
Grupul 2 , unde salariile minime na ionale au fost de ț cel pu in 500 EUR, dar mai ț
mici de 1 000 EUR pe lună în ianuarie 2018. Statele membre ale UE din acest grup au
inclus: Estonia, Polonia, Portugalia, Grecia, Malta, Slovenia i Spania; ș salariile lor
minime na ionale au variat între 500 EUR în Estonia i 859 EUR în Spania. ț ș
Grupul 3 , unde salariile minime na ionale au fost de ț cel pu in 1.000 EURO pe ț
lună în ianuarie 2018. Statele membre ale UE din acest grup au inclus: Regatul Unit,
66

Germania, Fran a, Belgia, ările de Jos, Irlanda i Luxemburg; ț Ț ș salariile lor minime
na ionale au variat de la 1 401 EUR în Regatul Unit la 1 999 EUR în Luxemburg.ț
Toate ările candidate la UE au avut salarii minime similare celor din grupa 1, de la ț
181 EUR în Albania până la 446 EUR în Turcia. Nivelul în Statele Unite (cu un salariu
minim na ional de 1 048 EUR pe lună) a căzut în intervalul indicat în grupa 3. ț
Pentru statele membre ale UE cu salarii minime na ionale care se află în afara zonei ț
euro (Bulgaria, Republica Cehă, Croa ia, Ungaria, Polonia, România i Regatul Unit), ț ș
precum i ările candidate la aderarea la UE i Statele Unite, nivelul de salariile minime i ș ț ș ș
rangul exprimat în euro sunt influen ate de cursurile de schimb utilizate pentru conversia ț
monedei na ionale în euro. ț
Salariile minime salariale exprimate în euro au fost luate începând cu 1 iulie 2014 i ș
împăr ite la câ tigurile brute medii măsurate din Studiul privind structura câ tigurilor ț ș ș
salariale (SES 2014). În iulie 2014, procentul salariilor minime din câ tigurile medii din ș
statele membre ale UE a variat de la 39% la 64%. În scopul acestei analize, plă ile pentru ț
orele suplimentare i munca în schimburi au fost excluse din calcularea câ tigurilor medii ș ș
brute lunare. În cazul Germaniei, Fran ei, Irlandei i Regatului Unit, ale căror salarii ț ș
minime sunt stabilite pe oră, raportul a fost calculat ca propor ie din câ tigurile medii pe ț ș
oră. Pentru celelalte 18 state membre ale UE, care au salarii minime na ionale lunare, ț
raportul a fost calculat ca o propor ie a veniturilor medii lunare. ț
Asa cum se poate observa, Europa Centrala și de Est este cea mai săracă la nivel
salarial. Deși noile state membre UE înregistrează în prezent un ritm de creștere superior
vechilor membri, diferentele salariale nu vor fi depășite prea curând. Totodata, în cazul
României, perioada necesară pentru recuperarea decalajului va fi și mai mare. Astfel,
plecând de la situația actuala a veniturilor obținute și ținând cont de evoluția salariilor și
costurilor cu forța de muncă din statele Europei Centrale, putem spune că, în România, este
posibil ca salariul mediu net sa ajunga la un nivel comparabil cu cel din statele care au
aderat la Uniunea Europeană in 2004 (in jurul a 500 de euro) mult mai târziu.
În conditiile în care salariul mediu net, exprimat in lei, va creste cu un ritm mediu
anual de circa 9%, iar leul isi va mentine tendința de apreciere, estimările unor analisti
economici indicand un ritm nominal de circa 1% – 2% pe an, înseamna că, în 2013, salariul
mediu net, la nivelul întregii țări, ar putea ajunge sa fie cuprins intre 480 de euro și 520 de
euro.
Pe de alta parte însă, analizat pe ramuri ale economiei, este posibil ca în unele
domenii, câștigurile salariale să sporeasca mult mai repede. Spre exemplu, în industria
67

financiara, salariile nete s-au majorat mult mai repede decat media naționala, ajungând deja
să reprezinte, in luna septembrie a anului curent, peste 750 de euro. Iar în domeniul
transporturilor aeriene, salariul net a urcat la circa 620 de euro.
Pentru ările în care salariul minim na ional nu este stabilit în termeni brute, ț ț
valoarea netă este calculată pentru a acoperi impozitele aplicabile; acesta este cazul pentru
Muntenegru i pentru Serbia. ș
Pentru ările în care salariul minim pe economie na ională nu este stabilit la o rată ț ț
lunară (de exemplu, în cazul în care salariul minim este specificat pe oră sau pe
săptămână), nivelul salariului minim este convertit într-o rată lunară, în func ie de factorii ț
de conversie furniza i de ări vizate: ț ț
-Germania: (rată orară x 39,1 ore x 52 săptămâni) / 12 luni (valoarea de 39,1 ore se
referă la numărul mediu de ore pe săptămână pentru angaja ii cu normă întreagă în ț
sec iunile B-S din NACE Rev.2: această valoare este rezultatul câ tigurilor trimestrialeț ș
studiu);
-Irlanda: (curs orar x 39 ore x 52 săptămâni) / 12 luni;
-Fran a: date pentru perioada ianuarie-iulie 2005: (rata orară x 39 ore x 52 ț
săptămâni) / 12 luni; date din ianuarie 2005 (rata orară x 35 ore x 52 săptămâni) / 12 luni;
-Malta: (rata săptămânală x 52 săptămâni) / 12 luni;
-Regatul Unit: (rata orară x înseamnă orele de bază plătite pe săptămână pentru
angaja ii cu normă întreagă în toate sectoarele x 52,18 săptămâni) / 12 luni; Statele Unite: ț
(rata orară x 40 ore x 52 săptămâni) / 12 luni.
În Serbia, salariul minim pe economie este determinat în termeni orari net. Se
aplică următoarea conversie: (rată netă orară x 40 ore x 52,2 săptămâni) / 12 luni. Această
valoare este apoi calculată pentru a acoperi impozitele aplicabile.
În plus, atunci când salariul minim este plătit mai mult de 12 luni pe an (ca în
Grecia, Spania i Portugalia, unde este plătit timp de 14 luni pe an), datele au fost ajustate ș
pentru a lua în considerare aceste plă i. ț
68

Datele privind salariile minime na ionale sunt transmise către Eurostat în termeni ț
de monedă na ională. ț Pentru ările din afara zonei euro, salariile minime în monedele ț
na ionale sunt convertite în euro prin aplicareaț cursului de schimb lunar înregistrat la
sfâr itul lunii precedente (de exemplu, rata la sfâr itul lunii decembrie 2017 a fost utilizatăș ș
pentru calcularea salariilor minime în euro începând cu 1 ianuarie 2018).
Pentru a elimina efectul diferen elor de pre uri dintre ări, se folosesc rate de ț ț ț
conversie speciale numite parită i de putere de cumpărare (PPP). ț PPP-urile pentru
cheltuielile de consum final ale gospodăriilor popula iei din fiecare ară sunt utilizate ț ț
pentru a transforma salariul minim lunar exprimat în euro sau în monedele na ionale într-o ț
unitate comună artificială denumită standard de putere de cumpărare (PPS). În cazul în
care PPP-urile pentru ultima perioadă de referin ă nu sunt încă disponibile, acestea sunt ț
înlocuite cu PPP-ul din anul precedent, iar seriile sunt actualizate odată ce cele mai recente
PPP-uri sunt disponibile.
3.2. Analiza comparativă a salariului minim din România
cu cel din alte ări ț
Romania este cea de-a treia tara din Uniunea Europeana in topul celor mai mici
salarii minime, fiind surclasata doar de Bulgaria si Lituania, potrivit unei analize realizate
de compania de consultanta KPMG.
Astfel, dintre cele 20 de state membre ale Uniunii Europene (UE), Spatiului
Economic European (SEE) si Elvetiei care au un salariu minim stabilit la nivel national, cel
mai mic salariu minim brut pe economie il are Bulgaria (261 euro), urmata de Lituania
(400 euro) si Romania (416 euro).
La polul opus, cele mai mari salarii minime brute pe economie se inregistreaza in
Luxemburg (1.999 euro), Irlanda (1.834 euro) si Germania (1.818 euro).
In anul 2017, Romania avea al doilea cel mai mic salariu brut (323 euro), dupa Bulgaria.
Aceasta schimbare de pozitie se datoreaza insa cresterii artificiale a salariului minim brut,
ca urmare a transferului contributiilor sociale ale angajatorului in sarcina angajatului. Acest
lucru este evidentiat si de faptul ca, din punctul de vedere al sumelor nete, pentru 2018,
69

Romania are al doilea cel mai mic salariu net (243 euro), dupa vecina sa Bulgaria (202
euro).
Cota efectiva de impozitare in Romania este de 44%, a saptea cea mai mare cota de
impozitare efectiva dintre cotele inregistrate in cele 20 de state membre ale UE, SEE si
Elvetia care au un salariu minim stabilit la nivel national. Extremele sunt reprezentate de
Irlanda, cu o cota efectiva de impozitare de 15%, si de Franta, cu o cota efectiva de 87%.
Consultantii KPMG subliniază că, in mod surprinzator, tarile care au un nivel scazut al
salariului minim (inclusiv Romania) au cote efective de impozitare mari (peste 40%) pe
cand tarile cu un nivel ridicat al salariului minim (ca Luxemburg, Irlanda sau Marea
Britanie) au cote efective de impozitare sub 30%. La calculul cotelor efective de
impozitare se iau in considerare cotele de impozit, dar si cotele de contributii, raportate la
valoarea salariului brut.
Romania ocupa locul sase intre statele UE in ceea ce priveste taxarea salariului de
referinta, care reprezinta 67% din cel mediu, pentru o persoana singura si fara copii in
ingrijire.Diferenta de 43,5% intre suma bruta care figureaza in contract si cea neta ("bani in
mana"), denumita in limba engleza "tax wedge", este semnificativ mai ridicata decat in
majoritatea tarilor Uniunii si peste toate tarile din regiune, cu exceptia Ungariei.
Diferenta de salarizare pentru un muncitor neinsurat si fara copii care are un castig
salarial de 67% din media nationala (%):
Figura nr. …………
70

Mai mult, din datele oferite recent de Eurostat in lucrarea "Taxation Trend in
Europe 2015", rezulta ca nivelul de taxare in Romania a crescut de la 40,9% in anul 2008
spre 43,5% in anul 2013, datele pentru 2014 nefiind disponibile pentru includerea in
statistica UE. Cel mai probabil, pe fondul cresterii sustinute a salariului mediu din
Romania in ultimii ani, n-ar fi exclus sa fi fost atins pragul de 45%.
Este rezultatul direct al pastrarii neschimbate timp de un deceniu a deducerii
personale de 250 lei, introdusa odata cu cota unica de 16%, la inceputul anului 2005.
Precum si al reducerilor de fiscalitate concentrate pe partea care revine firmelor (si mult
mai putin pe contributia angajatilor) din cuantumul datorat catre bugetele de asigura
sociale, de sanatate si somaj.
Polonia, a evoluat exact in perioada analizata de Eurostat exact sens invers.
Respectiv, a ajuns tot pe locul sase dar din coada clasamentului, dupa ce a coborat de la
37,5 in anul 2005 pana la 34,8% in anul 2014.
Vecinii bulgari sunt inca si mai activi in acest sens, cu o reducere de la 35,1% in
2008 la 33,6% in 2013 iar cehii au mai redus si ei din taxele aplicate, de la 42,0% la
39,4%, ceea ce inseamna ca ne-am intersectat cu ei pe parcurs, venind din sensuri opuse si
am ajuns sa taxam mai mult salarii semnificativ mai mici.
România a înregistrat cea mai mare creștere a salariului minim pe economie din
Uniunea Europeană, în ultimul an, de peste 50%, ajungând la 407,3 euro, arată un studiu
realizat de Eurofound, Agenția UE pentru îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă.
71

Potrivit acestuia, din 22 de țări analizate, 19 țări au înregistrat o creștere a salariului minim
legal în perioada 1 ianuarie 2017 – 1 ianuarie 2018 în termeni nominali, dintre care 18 și în
termeni reali. Cu o creștere reală de 50,4% (și o creștere nominală de 52%) între 1 ianuarie
2017 și 1 ianuarie 2018, România se află în fruntea clasamentului. Rata țării a depășit în
mod substanțial rata Bulgariei. În 2017, salariul minim din România a reprezentat 44,5%
din salariul mediu. După creșterea de la 1 ianuarie 2018, se preconizează că va atinge
45,7% din salariul mediu.
Tabel – Cre terea nivelului real i nominal al salariului minim ș ș
Unii analiști susțin însă că acest ritm de creștere nu a fost susținut de o creștere a
productivității corespunzătoare și dăunează competitivității țării. Autorii menționează că
72

este important de știut că majorarea de la 1 ianuarie 2018 compensează angajații pentru
transferul unor contribuții din partea angajatorilor către angajați. Țara noastră a fost
urmată, din punctul de vedere al majorării reale a salariului minim, de Bulgaria, Letonia,
Slovacia și Cehia. Salariul minim a crescut cu peste 200% în ultimii opt ani Din 2010 până
în prezent, cele mai mari creșteri ale salariului minim au fost înregistrate (creștere
nominală și creștere reală) în Bulgaria și România. Însă ambele țări mai au încă o cale
lungă pentru a ajunge nivelurile salariilor minime din țările din vestul Europei, mai
precizează studiul. În ultimii opt ani, nivelul nominal al salariilor minime legale a crescut
în toate țările UE, cu excepția Greciei, unde acum este mai mic decât în 2010 (cu
aproximativ 20%). Irlanda a reprezentat țara cu cea de-a doua creștere mai lentă (deși
indicele german este mai mic deoarece salariul minim legal a fost introdus abia în 2015).
Cele mai mari creșteri au fost înregistrate în România (217%), Bulgaria (113%) și Ungaria
(88%). În Slovenia, salariul minim a stagnat în ultimii ani, după ce a cunoscut o creștere
rapidă la începutul deceniului.
73

Atunci când se ține cont și de evoluția prețurilor de consum, creșterea salariului
minim din România continuă să se situeze pe primul loc, aproape triplându-se în ultimii
opt ani.
Cele mai mari și cele mai mici salarii minime:
74

Cel mai mare salariu minim a fost înregistrat în Luxemburg și a atins aproape 2.000
de euro. Bulgaria a avut – la 260,8 de euro – cel mai scăzut salariul minim, reprezentând
aproximativ o optime din nivelul Luxemburgului. Salariul minim al bulgarilor este relativ
scăzută – chiar și în comparație cu alte țări cu rază mică de acțiune – iar al doilea cel mai
scăzut, cel din România, este de 407,3 euro.
75

Țări cu valori ale salariului minim de aproximativ 1.450 euro pe lună: Belgia, Franța,
Germania, Irlanda, Luxemburg, Țările de Jos și Regatul Unit. Țările cu valori ale salariului
minim cuprinse între 650 și 900 de euro: Grecia, Malta, Portugalia, Slovenia și Spania.
Țări cu valori ale salariului minim de aproximativ 500 euro sau mai mici: Bulgaria,
Croația, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România și
Slovacia. În timp ce ratele de creștere ale salariului minim ar putea părea relativ ridicate în
unele țări, se ne putem întreba cât va dura până când salariul minim va atinge nivelul
țărilor dezvoltate. Dacă rata de creștere a salariului minim nominal legal din perioada
2010-2017 este extrapolată, mai devreme de jumătatea anilor 2040 cel puțin jumătate din
țările cu nivel scăzut al salariului minim s-ar putea încadra în nivelurile minime de
salarizare aplicabile în țările dezvoltate. Aceasta înseamnă că diferențele actuale ale
salariului minim în statele membre ale UE ar putea să nu dispară pe termen scurt. În mod
76

semnificativ, acest scenariu nu ia în considerare ciclurile economice sau politice,
schimbările în productivitate sau cursurile de schimb. În plus, rata de creștere înregistrată
în unele țări (de exemplu, România) nu va continua. Circa 40% din lucrătorii din România
primeau salariul minim Există o relație pozitivă interesantă între ponderea lucrătorilor
plătiți cu salariul minim și creșterea salariilor minime nominale în perioada 2010-2018.
Cele patru țări cu cea mai mare creștere a salariului minim – depășind pragul de 10% din
2010 – și anume Bulgaria, Estonia, Ungaria și România, raportează proporții mari de
salariați care primesc salariul minim. În februarie 2017, aproximativ 40% (aproximativ 2,1
milioane de angajați) au primit salariul minim, din care aproximativ 300.000 lucrau în
sectorul public. Potrivit unui studiu al Institutului Național de Cercetare Științifică pentru
Muncă și Protecție Socială, numărul salariaților care primesc salariul minim s-a triplat din
2011, ca urmare a majorărilor succesive ale salariului minim. Eurofound – Statutory
Minimum Wages 2018.
3.3. Evolu ia impozitării pe venitul din salariul lunar în alte ări ț ț
Contribuabilii, reprezentate de persoane fizice, cu domiciliul in Romania, care
pentru acelasi tip de venit si in decursul aceleiasi perioade impozabile sunt supusi
impozitului pe venit atat pe teritoriul Romaniei, cat si in strainatate, au dreptul la deducerea
din impozitul pe venit datorat in Romania a impozitului platit in strainatate, denumit credit
fiscal extern.
O persoană fizică rezidentă în România ob ine venituri de natura dobânzilor din ț
Malta în sumă de 3000 euro. Persoana fizică prezintă plătitorului dobânzilor certificatul de
reziden ă fiscală eliberat de autoritatea competentă din România, în vederea aplicării cotei ț
de impozit din Conven ia de evitare a dublei impuneri încheiată între România i Malta de ț ș
5%.
*impozitul plătit în Malta, va fi calculat astfel = 3.000 euro * 5% = 150 euro,
* dacă venitul ar fi fost ob inut din România, impozitul datorat ar fi fost calculat: ț
(3.000 euro x 4,5682 = 13.705 lei x % = 1.370 lei,
* impozitul pe dob ândă plătit în Malta a fost = 150 euro x 4,5682 = 685 lei.
Întrucât echivalentul în lei al impozitului plătit în Malta (685 lei) este mai mic decât
cel datorat în România (1.370 lei), persoanei fizice i se recunoa te drept credit fiscal extern ș
77

suma de 685 lei, urmând a plăti la bugetul statului român diferen a de 685 lei (1.370 – 685 ț
= 685).
Pentru aplicarea prevederilor conventiilor de evitare a dublei impuneri, beneficiarul
venitului va prezenta organelor fiscale din Romania, ceritficatul de rezidenta fiscala, in
original, eliberat de organul fiscal din tara de rezidenta, prin care sa se ateste ca este
rezident al statului respectiv si ca ii sunt aplicabile prevederile conventiei de evitare a
dublei impuneri.5
In situatia in care cotele de impozitare din legislatia interna sunt mai favorabile
decat cele din conventiile de evitare a dublei impuneri, se aplica cotele de impozitare mai
favorabile.
În România s-a aplicat un impozit pe venitul din salariu în procent de 16% până la
data de 31.12.2017, iar de la 1 ianuarie 2018 acesta a scăzut la 10%. Însă, în Spania acesta
poate ajunge și la 48%, în funcție de venitul realizat, în vreme ce în Italia cota maximă de
impozitare este de 43%, potrivit datelor Eurostat.
Modificarea Codului fiscal a stârnit un val uria de contesta ii i a fost criticată de ș ț ș
toată sfera politico-economică, pre edinte, firmele, sindicate. Una din schimbări este ș
această scădere a cotei unice de impozitare de la 16%, la cota 10%, de la 1 ianuarie 2018.
Acum, în România , Ungaria, Bulgaria cota de impozitare este unică, de 10%, dar
Polonia, însă, are cotă progresivă, la fel ca și statele dezvoltate din Vestul Europei, precum
Germania, Italia și Spania.
Statele mari din centrul Europei, în care se află foarte mulți români, nu au o cotă
unică de impozitare, ci aplică un impozit progresiv salariaților. Mai precis, la veniturile
mici sunt aplicate cote reduse de impozitare, sau nu sunt deloc impozitate, în timp ce
pentru câștigurile mari se achită și zeci de mii de euro impozit la stat, din cauza unor cote
de impunere ce depășesc și 40%.
Deși cotele de impozitare sunt mari în statele din vestul Europei, și deducerile
acordate angajaților sunt importante, iar impozitul se aplică după ce din venit se scad
5 Legea 227/2015 – privind Codul Fiscal.
78

respectivele deduceri. La capitolul deduceri, intră, de exemplu, tot ce ine de cheltuielile cu ț
educa ia copiilor, amenajarea locuin ei sau tratamente. ț ț
Polonia aplică impozitul progresiv, însă nu folosește decât trei cote de impozitare.
Astfel, cei care încasează, anual, venituri până la 3.091 de zloți (circa 722 de euro) nu sunt
impozitați. Pentru veniturile cuprinse între 722 de euro și aproximativ 20.000 de euro, în
echivalent, se achită un impozit de 18%. Persoanele care încasează peste echivalentul a
20.000 de euro, plătesc un impozit de 32%.
Italia este o altă țară care aplică impozit progresiv, cotele de impunere fiind
cuprinse între 23 și 43%. Astfel, cine realizează venituri anuale sub 15.000 de euro achită
un impozit de 23%. În schimb, cei care încasează, anual, venituri între 15.001 și 28.000 de
euro plătesc un impozit fix, de 3.400 de euro, la care se adaugă o cotă de 27% din
veniturile care depășesc 15.000 de euro. După o formulă similară este calculat și impozitul
pentru următoarele trepte de venit. Astfel, cotele de impozitare sunt de 38%, pentru
venituri peste 28.000 de euro și de 41%, pentru venituri de peste 55.000 de euro,
ajungându-se la o cotă de 43%, pentru sume anuale care sunt mai mari de 75.000 de euro.
Spania are o formă progresivă de impozitare. În această țară, în care se află una
dintre cele mai numeroase comunități de români, cota minimă este de 19%, și se aplică
celor care încasează, în decursul unui an, venituri de până la 12.450 de euro. Cei care
depășesc această sumă plătesc impozit de 24%, 30% sau 37%, în funcție de venitul pe care
îl realizează într-un an. Cel mai mare impozit, de 45%, este achitat de cei care în decursul
unui an obțin venituri de peste 60.000 de euro. Impozitul se aplică însă după ce se acordă
deduceri personale care variază în funcție de numărul de copii pe care persoana în cauză îi
are în întreținere, dar și în funcție de vârsta persoanei impozabile.
Germania nu impozitează persoanele celibatare care realizează mai puțin de 7.664
de euro anual. Dacă e vorba de un cuplu, atunci suma crește la 15.329 de euro. Pentru
veniturile care depășesc aceste sume, cotele de impozit aplicate de statul german sunt de
15%, 42% și 45%. Pe lângă deducerea acordată pentru copiii aflați în întreținere, salariații
germani pot deduce și cheltuielile pe care le fac cu transportul, pentru a ajunge la serviciu,
și chiar donațiile. Însă, pe lângă impozitul pe venit, germanii plătesc și o taxă de
solidaritate și o taxă pentru biserica de care aparțin, aceasta din urmă fiind însă deductibilă
integral.
79

Din analiza sistemelor de impozitare în rândul statelor membre ale U..E., reiese că
dacă la nivelul UE15, ponderile taxelor directe, indirecte și a contribuțiilor sunt relativ
egale, în noile state membre impozitarea directă ocupă o pondere mai mică în total
venituri.
Cea mai mică pondere a impozitelor directe în total impozite la nivelul anului 2010
o are Lituania (numai 17,4%), urmată de Bulgaria (18,8%) și Slovacia (19,1%)1. Toate
aceste țări au adoptat sisteme de impozitare cu cote fixe care conduc la o reducere
puternică a impozitelor directe față de cele indirecte.
România ocupă la nivelul anului 2010, locul 3 în ceea ce privește ponderea
impozitelor indirecte (45,2%) în total impozite, primele poziții fiind ocupate de Ungaria
(45,5%) și Bulgaria (55,4%).
Sistemele de taxare din Germania și Franța, care pun accent pe contribuțiile de
asigurări sociale sunt la polul opus cu cele din Danemarca, Suedia și Marea Britanie, unde
ponderea contribuțiilor sociale în totalul veniturilor este redusă2.
Pondere impozite directe
in total impozite – 2017Pondere impozite indirecte
in total impozite – 2017Pondere contribu ii sociale ț
în total impozite -2017
80

Sursa : Eurostat
ROMÂNIA
Impozitul pe venitul persoanelor fizice: Începând din 2005 până la data de 31.12.2017, cota
unică de impozitare a fost de 16% aplicată și pe impozitul pe profit, a înlocuit sistemul de cote
progresive cu patru tranșe de impozitare (între 18% și 40%). Din data de 01.01.2018, cota de
impozitare a scăzut la 10%. Această cotă se aplică, în general, veniturilor din activități
independente, drepturilor de autor, veniturilor din bunuri mobile și imobile (cum ar fi chiriile),
câștigurilor de capital și de asemenea, veniturilor din dobânzi. Sistemul electronic național de
plată a fost lansat în martie 2011.
81

Impozitul pe profit: Din 2005 se aplica cota unică de 16% aplicată asupra profitului impozabil.
Persoana juridică română care distribuie/plătește dividende către o altă persoană juridică română
are obligația să rețină, să declare și să plătească impozitul pe dividende stabilit prin aplicarea unei
cote de impozit de 16% asupra dividendului brut distribuit/plătit unei persoane juridice române.
Inainte de 2005 cota de impozitare era de 25%. Câștigurile din capital reprezintă venituri supuse
reglementărilor privind impozitul pe profit, neexistând reglementări separate ale acestui impozit.
Începând cu 1 mai 2009 până în octombrie 2010 a existat o alternativă de calcul pentru plata
impozitului pe profit, reprezentată de impozitul minim anual stabilit în funcție de veniturile
totale anuale.In prezent IMM-urile pot opta intre plata imp pe profit si a imp pe venit (cifra de
afaceri).
Contribuțiile sociale obligatorii: Contribuțiile de asigurări sociale de stat se plătesc, atât de
angajator, cât și de angajat. Începând cu 1 februarie 2009, angajații cu condiții normale de
muncă trebuie să contribuie pentru asigurările sociale de stat cu 10,5%, iar angajatorii cu
20,8%. În anumite cazuri se pot aplica cote mai mari pentru angajatori. Angajații și angajatorii
contribuie și la fondul de asigurări de sănătate (10,7%)și la fondul de șomaj (1%). Angajatorul
trebuie să plătească contribuții suplimentare la Fondul de accidente de muncă și boli
profesionale și la Fondul de garantarea a creanțelor.
UNGARIA
Impozitul pe venitul persoanelor fizice: Începând cu 1 ianuarie 2011, sistemul de impozitare
progresiv a fost înlocuit cu cota unică de 16%. Acesta se aplică nu numai la salarii, ci la toate
categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, cum ar fi vânzarea de bunuri imobiliare,
dividende și dobânzi. Tot atunci, a fost introdus un nou sistem privind creditul fiscal. Guvernul
a crescut în mod semnificativ alocațiile copiilor. Familiile cu unul sau mai mulți copii pot
reduce plata impozitului pe venit cu până la 110 euro/copil.
Impozitul pe profit: În ultimii ani a existat o tendin ță puternică de reducere a cotelor
impozitului pe profit, în special în noile state membre. În acest context, a introdus o cotă a
impozitului pe profit de 18% în 1995, diminuată până la 16% în 2004. De și începând cu 1
ianuarie 2010, a fost lărgită baza de impozitare, iar cota a fost majorată până la 19% (cu
excepția cotei de 10% încă aplicabilă pentru baza de impozitare mai mică de 500 mil HUF3),
aplicarea taxei de solidaritate de 4% a fost întreruptă, conducând la scăderea poverii fiscale cu
1 pp. Întreprinderile mici4 pot alege regimul simplificat de impozitare al profitului cu o cotă
totală de 37% din cifra de afaceri. Municipalită țile mai pot percepe o taxă pe afacerile locale
82

de până la 2% pentru anumite activități. Începând cu anul 2010 o fost introdusă o suprataxă pe
activitatea instituțiilor financiare.
Alte taxe: De la 1 ianuarie 2009, o nouă taxă a fost percepută furnizorilor de energie – taxa specială
de energie. Municipalitățile pot percepe o taxă imobiliară pe clădiri și terenuri, cu toate acestea,
pentru cele mai multe dintre ele nivelul cotelor este nesemnificativ.
Contribuții de asigurări sociale de stat: În 2012, contribuțiile angajatorilor se ridică la
28,5% fiind constituite din: o contribuție pentru specializări (1,5%), o contribuție de pensii, o
contribuție de asigurări de sănătate și o contribuție la fondul de șomaj. Ultimele trei se ridică la
27% și sunt redenumite colectiv "taxa contribuției sociale" începând cu 2012. Contribuția
angajaților este compusă din: o contribuție de pensie de 10% o contribuție de sănătate de 7%
(crescută cu 1 pp față de 2011) și o contribuție la fond de șomaj de 1,5%. Un credit fiscal egal
cu 20% din plățile la fondurile de pensii facultative sau conturi de economisire sunt prevăzute
până la aproximativ 320 € pe an.
DANEMARCA
Impozitul pe venitul persoanelor fizice: Este caracterizat de rate medii și marginale relativ
ridicate. Contribuabilii persoane fizice plătesc 8% din câștig salarial brut înaintea oricărei
deduceri. Ca și în alte țări nordice taxele locale joacă un rol important. Cota medie a impozitului pe
venit local este de 25,7%. Există o deducere personală de 5765€. Pentru veniturile din dividende,
precum și pentru câștigurile din titluri de valoare se utilizează două cote: una de 27% și una de
42% în funcție de nivelul acestora.
Impozitul pe profit: Cota impozitului pe profit a fost redusă de la 30% în 2005 la 25% în 2007.
Deși nu există nicio taxă pe profit la nivel local, municipalitățile primesc o parte din veniturile
încasate din impozitul pe profit. Începând cu 2004 s-au introdus norme de consolidare fiscală
naționale obligatorii pentru unitățile permanente și filialele rezidente, în timp ce grupurile rezidente
legate de filiale ale societăților nerezidente pot aplica pentru consolidarea internațională.
Amortizarea se realizează în line dreaptă pentru o perioadă de peste 20 de ani pentru clădirile
folosite pentru afaceri (nu birouri) și descrescător pentru mașini și echipamente (până la 25%).
Rata de amortizare pentru clădiri a fost redusă de la 5% la 4% în 2008 ca parte a reformei
impozitului pe profit, prin extinderea perioadei până la 25 de ani. Rata de amortizare a
infrastructurii a fost de asemenea redusă de la 25% la 7% în 2008. Rata de amortizare pentru bărci,
sonde de foraj, aeronave și trenuri este redusă treptat de la 25% în 2007 la 15% în 2016.
83

Contribuții de asigurări sociale de stat: Contribuțiile sociale joacă un rol limitat în
Danemarca.
MAREA BRITANIE
Impozitul pe venitul persoanelor fizice: Cotele impozitului pe venit sunt de 20% și respectiv
40%. O cotă mai mare (50%) se aplică veniturilor anuale peste 150.000 GBP din 2010, care
urmează să fie redusă la 45% începând cu aprilie 2013. Deducerile personale mai ridicate sunt
valabile pentru cei cu vârsta minimă de 65 de ani. Cotele impozitului veniturilor din capital
începând cu iunie 2010 sunt de 18% și 28% în funcție de venitul total. O cotă de 10% se aplică
pentru câștigurile din activități antreprenoriale. Pentru dividente se aplică 3 cote: 10% cota
inițială, 32,5% cota superioară și 42,5% o cotă adițională. Deducerile pentru taxele succesorale
sunt înghețate la nivelul din aprilie 2009 pentru persoane fizice, până în 2014-2015. O cotă de
40% se aplică peste acest prag.
Impozitul pe profit: Există două cote: o cotă standard de 24% începând cu aprilie 2012 și o
cotă pentru profituri reduse de 20% începând cu aprilie 2011. Un credit fiscal pentru R&D este
disponibil pe baza a două scheme în funcție de mărimea companiei/ organizației.
Contribuții de asigurări sociale de stat: Există mai multe clase pentru contribuțiile naționale
de asigurări:
°Clasa 1 pentru angajați și angajatori;
°Clasa 2 pentru activități independente (2,65 GBP pe săptămână);
°Clasa 3 pentru contribuții voluntare (fixate la 13,25 GBP pe săptămănă);
°Clasa 4 pentru activități independente la o cotă de 9% pentru profiturile între 7.605 –
4.2475 GBP pe an și o cotă de 2% pentru profiturile care depășesc acest prag.
FRANȚA
Impozitul pe venitul persoanelor fizice: se percepe anual, aplicându-se asupra venitului anual
global, pe un sistem de cote progresive. Din anul 2012, cea mai mare cotă de impozitare este de
41%8. O caracteristică de remarcat a sistemului este numărul mare de praguri și scutiri aplicate. Ca
răspuns la criză, în anul 2009 s-a introdus o reducere temporară a impozitului pentru gospodăriile
cu venituri mici. Veniturile din investiții și câștigurile din capital sunt impozitate cu o rată fixă de
19%. În anul 2006, nivelul de impozitare a veniturilor a fost revizuit prin reducerea numarului de
84

tranșe de venit și scăderea cotelor de impozitare. Creditul fiscal pe venitul câștigat a fost majorat
cu 50%. Valoarea totală a impozitelor plătite de către persoanele fizice, inclusiv a impozitului pe
venit, pe avere și a taxelor locale, a fost plafonată la 50% din venitul lor (bouclier fiscal). Acest
sistem a fost desființat începând cu anul 2013.
Impozitul pe profit : Acest tip de impozit se aplică tuturor profiturile realizate în Franța de
către companii și alte entități juridice. Cota standard este de 33,33%. IMM-urile sunt
impozitate cu o cotă redusă de 15% pentru primii 38.120 € din profit. Companiile mari sunt
supuse la o cotă suplimentară de 3,3%. Rata efectivă de impozitare este de 34.43%. Pentru
2012 și 2013, se aplică o cotă suplimentară de 5% la societățile cu venitul brut de peste 250
mil. de euro (înainte de a folosi creditele fiscale).
Contribuții sociale obligatorii: Contribuțiile de asigurări sociale ale angajatorilor sunt
deosebit de ridicate și variază între 14% (aplicată la salariul minim, în cazul IMM-lor cu mai
puțin de 20 de angajați) și 45%, în timp ce contribuțiile angajaților sunt în jur de 14%.
GERMANIA
Impozitul pe venitul persoanelor fizice: Începând cu anul 2007, o cotă maximă de 45% se aplică
veniturilor de peste 250.000 €. Pe lângă impozitul pe venit se percepe o suprataxă de solidaritate
de 5,5%. De la 1 ianuarie 2009 a intrat în vigoare opțiunea de evaluare a veniturilor din investiții
private și câștiguri de capital, acestea fiind impozitate la sursă, de 25% (plus taxa suplimentară de
solidaritate). O deducere de 801 €9 pe an se aplică impozitului pe veniturile din capital. De la 1
ianuarie 2010, cotele de impozitare cresc progresiv de la cota de bază de 14% la 42%.
Impozitul pe profit: În ianuarie 2008 s-au luat două măsuri legate de baza de impozitare a
impozitului pe profit: (i) o așa-numită regulă a pragului de dobândă (Zinsschranke), care
introduce o limită a bazei impozabile prin deducerea cheltuielilor cu dobânzile în cazul în care
cheltuielile nete cu dobânzile depășesc 3 milioane € și (ii) o regulă modificată a bazei de
impozitare, prin care se adaugă în vederea impozitării cheltuielile cu dobânzile, cu chiriile,
cheltuielile de leasing și drepturi de licență. Impozitul comercial, cum ar fi impozitul pe
tranzacții imobiliare, face parte din categoria impozitelor non-personale. Orice afacere
comercială care se efectuează pe teritoriul Germaniei10 intră în categoria impozitului
comercial. Începând din ianuarie 2008, cota impozitului pe profit a crescut de la 15% la
15,83%, cu o suprataxă de solidaritate de 5,5%. Împreună cu impozitul local comercial, cota
de impozitare generală este de aproximativ 30%. Două alte aspecte ale reformei, aplicate de la
85

1 ianuarie 2009, sunt: noul tratament preferențial al rezultatului reportat în întreprinderile
individuale și asociațiile (non-juridice încorporate) și introducerea unui impozit reținut la sursă
final de 25% care se aplică la plățile de dobânzi, dividende și la cele mai multe forme de
câștiguri de capital.
Contribuțiile sociale obligatorii fac referire la contribuțiile de asigurări sociale (19,9% în 2010),
contribuțiile de asigurări de șomaj (2,8%), contribuț iile de asigurări de asistență medicală (1,95%)
și contribuțiile de asigurări sociale de sănătate (14,0%). Acestea sunt, în general, plătite jumătate
de către angajatori și jumătate de angajați până la un anumit plafon. Cu toate acestea, angajații
plătesc o contribuție suplimentară la contribuția de asigurări sociale de sănătate de 0,9%, rezultând
o cotă totală de 14,9%. Angajații fără copii, plătesc o cotă suplimentară de 0,25%, pentru
asigurările de asistență medicală.
Costul mediu pe oră al for ei de muncă în 2017 a fost estimat la 26,80 EUR în UE- ț
28 i la 30,3 EUR în zona euro (EA-19).ș Cu toate acestea, această medie maschează
diferen e semnificative între statele membre ale UE, costurile orare de muncă variind între ț
4,90 EUR în Bulgaria i 42,50 EUR în Danemarca (a se vedea figura 1); ș media era mai
mare (51,00 EUR) în Norvegia i în Islanda (42,60 EUR). ș
Costurile de muncă constau în costuri pentru salarii i salarii plus costuri non- ș
salariale, cum ar fi contribu iile sociale ale angajatorilor. ț În anul 2017, ponderea costurilor
non-salariale în totalul costurilor for ei de muncă, pentru întreaga economie, a fost de ț
24,0% în UE-28, în timp ce în zona euro a fost de 25,9%. Ponderea costurilor non-salariale
a variat, de asemenea, substan ial în toate statele membre ale UE: cele mai ridicate cote ale ț
costurilor non-salariale au fost înregistrate în Fran a (32,8%), Suedia (32,7%), Lituania ț
(28,3%) i Italia (27,5% în timp ce cele mai scăzute ac iuni au fost înregistrate pentru ș ț
Malta (6,7%), Luxemburg (11,9%), Irlanda (13,7%), Danemarca (13,8%) i Croa ia ș ț
(15,0%).
CONCLUZII
Prin lucrarea prezentată am urmărit să scot în eviden ă importan a impozitării ț ț
salariale în spa iul geopolitic i economico-financiar al unei ări. ț ș ț
Măsurile luate de către un stat în materie de impozitare reprezintă un important
factor în dezvoltarea economică a acestuia. De aceea, impozitele trebuie să aiba un caracter
dinamic, dat de frecven a schimbărilor la nivel legislativ, fiind reflectată astfel, evolu ia ț ț
permanentă a suportului economic i politic al impozitului. ș
86

Mai mult decât atât, statele trebuie să ină pasul i cu dezvoltarea tehnologică, ce ț ș
permite calcularea i completarea în format electronic a diverselor formulare i declara ii ș ș ț
fiscale. Astfel, se creează o rela ie direct propor ională între contribuabil i organul fiscal. ț ț ș
În acest sens, cu cât este mai accesibil i facil de completat o declara ie fiscală, cu atât este ș ț
mai deschis un contribuabil de a- i declara toate veniturile. Prin depunerea declara iei, este ș ț
direct interesat i de facilită ile unui ghi eu on-line, astfel evitând a teptarea la sediile ș ț ș ș
fiscale pentru înmânarea formularului fiscal.
Consider că impozitele directe sunt cele mai necesare dar si mai echitabile pentru
sus inerea bugetului de stat , a adar sunt mai preferate decât impozitele indirecte, întrucâtț ș
pot fi considerate un stabilizator financiar care tinde să atenueze până la un anumit punct
orice fluctua ie care afecteaza economia ț nationala. Impozitele directe reprezinta o parghie
de influentare a activitatii economice, apte să stimuleze cre terea economico-financiară. ș
In domeniul legislatiei cu privire la salarizarea personalului se produc modificari
destul de frecvent. Astfel, se abroga, se modifica se completeaza legislatia. Cele mai
recente si importante modificari cu privire la salarizare sunt adoptarea noului Cod al
Muncii, introducerea registrul de evidenta generala a angajatilor, modificarea cotelor de
contributie datorate de angajat si angajator pentru constituirea diferitelor fonduri,
modificarea legislatiei cu privire la impozitarea veniturilor de forma salariilor. Aceste
modificari frecvente se datoreaza etapei de tranzitie pe care o parcurge economia nationala.
87