Viata sau Moarte [622126]

1

BUNA SAU REA?
Viata sau Moarte?

by
MiaCr

2

Capitolul I: Inceputul calvarului

Totul a inceput acum 10 ani cand eram doar o copila de numai 12 ani. Cu ochii albastrii ca
cerul, un par lung blond ca spicul graului, cu o piele alba ca spuma laptelui. Eram o copila micuta care
inca nu intelegea ce e aia viata. Stiam doar sa rad, sa aler g si sa ma distrez.
Locuiam impreuna cu parintii mei, la o casa cu o curte imensa. Toata ziua iubeam sa ies afara,
sa ma dau in leaganul din curte, sa ma joc cu catelusa mea si pisicutele mele. Curtea era imprejmuit de
un gard imens de nu puteai privi din colo de el, dar o data ce intrai pe poarta, parca paseai intr -o zona
de rai. Curtea era mai mereu plina de diferite flori care mai decare mai frumoase si cu o culoare mai
deosebita. Casa era cu un aspect vintage acoperita pe alocuri de vita de vie. Asa era primavara si vara.
Iarna, totul se transforma intr -un alt basm minunat. De la culorile vi, pline de stralucire care iti
umpleau inima cu bucurie, peste cateva luni totul era acoperit de o plapuma alba, pufoasa, sclipitoare
unde cu greu te puteai abtine sa nu sari pe acei norisori reci pentru a face ingerasi. Copacii goi se
imbracau cu vesminte sticloase pentru a se proteja de frigul naprasnic, insa pe mine nici gerul nu ma
oprea sa ies sa ma joc in miliardele de fulgi sclipitori asternuti pe iarba acum ado rmita.. Totul prindea
un contur de parca as fi trait printre nori, nu pe pamant, cu o priveliste parca iesita din povesti..
Cat timp am locuit acolo totul era minunat. Aveam prieteni cu care planuiam sa construim o
casa in copac, la scoala era numai vesel ie, invatatoarea era mereu pusa pe glume si dornica sa ne
invete intr -un mediu cat mai relaxant.
Imi placea tare mult sa merg acasa la colegele mele, cu scuza catre parinti ca ma duc sa invat,
insa noi ne distram, ascultam muzica, glumeam, radeam, iar sea ra ma intorceam acasa, pe drum
gandindu -ma la o scuza destul de buna pentru faptul ca noi nu invatasem absolut nimic. Intr -un final
am ajuns si in clasa a 5 -a unde a fost destul de bine, mai putin notele. Am inceput sa scad la
invatatura, dar distractia a crescut. Niciodata nu mi -a placut sa invat prea mult asa ca nu eram o eleva
de nota 10. Incepusem sa ies chiar mai des in oras, la suc cu colegele, deja incepusem sa avem discutii
despre baieti desi noi inca nu stiam mai nimic despre sentimentele de iubire . Cu prieteni apropiati si
note mici la scoala am ajuns si la finalul anului.
Ajunsa acasa de la scoala, in ultima saptamana de scoala, dornica sa le povestesc parintilor ce
nazbatii am mai facut, si ce are de gand diriginta sa ne propuna pentru ultima zi de scoala din acel an,
nici bine nu intru pe usa ca sunt intampinata de mama cu o fata trista:

-Yuki. Bine ai venit acasa.
-Bine te -am gasit, mami… dar, ce s -a intamplat? Pari suparata.
-Stiu ca nu o sa iti convina acest lucru, insa tatal tau a fost muta t cu serviciul in alt oras, asa
ca o sa ne mutam cu toti acolo.
-Cat timp stam? Cand ne intoarcem? Intreb eu speriata.
-O sa ramanem acolo. Nu ne mai intoarcem. Nicioada. Acolo o sa locuim.

Si uite asa, bucuria mea, a fost spulberata intr -o secunda de ace l “niciodata”.
Zilele treceau si se apropia ziua plecari. Inca nu puteam sa imi scot din cap acel “niciodata”.
Nu vroiam sa cred ca sunt nevoita sa imi parasesc prietenii, viata, amintirile. De ce as dori sa ma mut?

3 De ce as fi dorit sa plec de unde imi era mai bine? Dar , din pacate nu era o decizie pe care o puteam
lua eu. Asa ca a trebuit sa tac si sa ascult.
In ziua plecarii nici nu mai vroiam sa ma trezesc. Vroiam sa raman in patul meu calduros, sa
nu ma mai dau jos si sa ma gandesc ca acest lucru nu e posibil, ca nu este adevarat. Totusi dupa mult
chin din partea parintilor, bonsumflata cum eram, m -am trezit si am inceput sa ma pregatesc.
La ora 10 dimineata am iesit pe usa si a trebuit sa imi iau la revedere de la toate amintirile
mele, si posibilile amintiri care ar mai fi existat acolo daca nu am fi plecat. Cand am iesit si pe poarta,
am realizat ca eram asteptata de prietenele mele, care abia se abtineau sa nu planga. Ne -am imbratisat,
am plans una dupa alta, ne -am promis ca sigur o sa ne revedem si am urcat in mas ina spre noua
destinatie luand dupa mine doar amintirile acelui loc minunat.
In masina, in drum spre noua casa, a fost incredibil de liniste, iar la cat de suparata eram ca
plec nu imi venea sa cred ce soare stralucitor era pe cer. Oare vremea vrea sa imi spuna ca o sa fie
totul frumos si o sa fie si mai bine? Nu cred.
Drumul a durat 3 ore si intr -un final am ajuns la intrarea in oras. Inca de cum am intrat am
avut un sentiment tare neplacut. Era mult mai poluat, gunoaie peste tot, parca intreg orasul era invaluit
intr-o aura intunecata. Copil fiind am crezut ca e doar tristetea din mine ca am fost nevoita sa parasesc
casa pe care o iubeam din toata inima. Oare sa fie doar asta? Sau ceva rau avea sa se intample?

Capitolul 1 ~SFARSIT~

Capitolul 2: Vacanta de vara

Dupa un drum lung si trist spre noua casa, intr -un final am ajuns. De data asta aveam sa
locuiesc la un apartament cu 2 camere mici, noi fiind 3 in casa: eu, mama si tata. Parintii dormeau in
dormitor, iar eu in canapeaua extensibila din sufrage rie.
Dupa cateva zile de suparare pentru ca nu aveam dorinta necesara de a face nimic, intr -o zi
privind pe geam am vazut o fetita cum se juca singura cu o minge. Din curiozitate, de ce se joaca
singura am zis sa ies si eu afara sa fac cunostinta cu ea. M a imbrac intr -un tricou alb cu floricele si
niste pantalni trei sferturi, imi peri parul si sfioasa ma duc la ea:

-Buna. Sper ca nu te deranjez, eu sunt Yuki.
-Buna. Nu ma deranjezi, zise fata confuza din cauza modului meu de abordare.
-Cum te cheama?
-Haruka.
-Incantata de cunostinta, Haruka. Hmmm… De ce esti singura? Intreb eu sfioasa.
-Pai, e ora 15 iar prietenii mei or sa iasa la 17 afara.
-Aaaa, pot sa iti tin companie? Eu sunt noua pe aici, m -am mutat acum o saptamana in zona
si nu cunosc pe nimen i.
– Mi-am dat seama. Ok sigur. Sti sa joci sotron?
-Da.

Dupa 2 ore de joaca, a venit timpul ca noua mea prietena sa se duca in parcul cel mare de
langa blocul nostru sa se intalneasca cu gasca ei.

4 -Vrei sa vi si tu? Ma intreaba Haruka
-Da, as vrea daca nu te deranjeaza.
-In nici un caz. Haide.

In 5 minute ajungem in parc, denumit Rainbow. Pana atunci nu am mai pasit in acel parc desi
se afla atat de aproape de casa mea. Ce e drept primele zile am stat inchisa in casa suparata.
Ca sa i ntri in parc trebuia sa treci printr -un fel de poarta. De o parte si de alta a intrarii erau 2
stalpi mari din marmura iar langa cate un ornament floral multicolor dand impresia ca vezi unn
curcubeu. Intrarea in parc era ca un mare rond, in mijloc cu o sta tuie a unui vultur. din acel rond
porneau 4 drumuri care duceau 2 cu 2 in directii diferite. Pe langa parc trecea un rau, iar pe partea
cealalta de rau era o plaja. Totul era verde, si frumos. Incepeam sa inteleg de ce se numeste Rainbow.
Florile erau asez ate prin parc dand impresia oriunde priveai ca vezi cate un curcubeu. Soarele arzator
invaluia intreg parcul cu o lumina calda placuta, care ne facea sa ne dorim sa intram in apa, vedeam o
gramada de copii mai mici, mai mari sau de seama cu mine alergand s i tipand in toate directiile.
Mergand alaturi de Haruka, deodata vad ca se opreste in dreptul unei banci. Pe banca statea
un baiat. Unul frumusel foc. Ten masliniu, saten, cu ochii ca de smarald, suplu, inalt. Dupa ce l -am
analizat din cap pana in picioar e, nereusind sa ii zic nici “ Buna”,o iau pe Haruka de brat mai incolo:
-Cine e tipul asta? intreb eu de parca m -ar fi alergat un tren simtind cum inima sta sa imi
iasa din piept.
-E verisorul meu. Nu -mi spune ca iti cam place de el.
-Aaaaaa… Nuuuu.. Dar c um il cheama?
-Hajime.

Dupa ce am aflat cine e si cum il cheama, ne intoarcem si desi ii aflasem numele am facut
cunostinta cu el. Ne -am inteles din prima. Ne -am jucat, am vorbit, ne -am distrat.
Mai tarziu am facut cunostinta si cu alti copii, prietenii Harukai. Un baiat mai mic cu 2 ani
decat mine, blond, cu ochii verzi, mai plinut si cu fata rotunda. Toata lumea ii spunea Harry Potter
pentru ca se uita atat de mult la acele filme, ba chiar citise si cartile incat incepuse sa se creada
vrajitor. Bine int eles ca de multe ori se facea misto de el pe seama asta. Am mai cunoscut o fata si un
baiat, fata inalta supla, cu un par lung castaniu, cu niste trasaturi foarte fine si delicate si in special cu
o voce de aur, baiatul fiind si el mai inalt decat ea, brun et si cu ochii caprui, ei considerandu -se un
cuplu. Mai era o fata foarte inalta, cu un par vopsit blond, lung, cu fata rotunda, mai plinuta si cu
forme bine evidentiate inca de atunci. Nu parea sa fie prea placuta de restul grupului deoarece parea
cam fig uranta si cu niste apucaturi de fata de 18 ani desi ea avea ca si mine doar 12 ani. Impreuna ne –
am jucat adevar si provocare, telefonul fara fir, sotron, am spus bancuri, am ras, ne -am cunscut mai
bine si intr -un final a inceput sa se inopteze si a trebuit sa ma duc in casa. Mi -am luat la revedere de la
grup si am stabilit sa ne vedem si urmatoarea zi in parc la aceeasi ora pentru si mai multa distractie.
Fericita ca mi -am facut prieteni noi am pornit spre casa gandindu -ma la cum v -a fi urmatoarea
zi. In a cea noapte deja visasem noii mei prieteni si la cat de bine o sa ne distram de acum in colo.
In sfarsit se facu ziua si m -am trezit. Dar mai aveam de asteptat pana la ora 17:00 cand trebuia
sa ies afara. Dupa ce am pierdut timpul desenand, uitandu -ma la an ime-uri, facandu -mi de lucru, cand
s-a facut ora de iesit, m -am aranjat cum puteam mai bine pentru o fetita de 12 ani si am iesit afara.
Noua mea gasca deja era in parc. Discutau si radeau, iar in momentul in care i -am strigat toti
pareau tare fericiti sa ma vada. Cand m -am apropiat de ei am vazut si o fata noua. Un baiat mai scund
decat mine, brunet cu ochii caprui, slabut. Parea mai timid si am putut observa ca ma analiza din cap
pana in picioare fara sa spuna un cuvant. Nu intelegeam exact ce are de e a sa de tacut si cu o fata de
pocker. O fi nou venit si el?

5 De curiozitate m -am apropiat si i -am zis:

-Buna. sunt Yuki. Incantata de cunostinta. Tu cine esti?
– Aaa… eu sunt Obama.
-Hahahaha, da sigur. Si eu sunt sotia lui. Serios. Cum te cheama?
-Obama….
-Nu are cum.. Obama e presedintele. Nu poti fi Obama…
-Ba da. Obama ma cheama. Ce e asa greu de inteles?

Deja deveneam intrigata. Nu imi placea deloc tipul asta. Ce era asa greu sa isi spuna
adevaratul nume? Si mai facea si misto. Nu avea cum sa il cheme Obama… bine, pe atunci nu
intelegeam ca pot exista doua persoane cu acelasi nume, nu mai intalnisem acest lucru asa ca mi s -a
parut destul de ciudat. Totusi am tacut si nu am mai continuat discutia pentru ca nu aveam nici un
chef sa ma iau la cearta cu el. Daca el nu vrea sa imi zica numele asta e.
Iar am stat, am vorbit cu totii, ne -am jucat diverse jocuri si s -a facut iar seara. La final,
crezand ca poate reusesc totusi sa aflu cum il cheama l -am intrebat:

-Auzi?
-Din ‘98…

Deja ma apucasera toti dracii…

-Care e problema ta? intreb eu nervoasa
-Tu de ce ma intrebi daca aud? Nu e logic ca aud?
-E un obicei… Chiar te cheama Obama?
-DAAAAA!!!! Ce e asa greu de inteles?
-Pai nu am mai cunoscut pana acum persoane cu acelasi nume…
-Tu chiar nu sti acest lucru? Crezi ca doar pe tine te cheama Yuki?
-Nu.. dar numele de familie credeam ca fiecare are un alt nume de familie.
-In nici un caz. Se intampla. Pe ce lume ai trait pana acum?

Intrebarea asta deja m -a scos din sarite. Pe Terra evident. Doar nu pe Marte…

-Ok. Numele tau de familie este Obama. Care e prenumele?
-Prea multe vrei sa sti. Nu am de gand sa ti -l spun. Spuse acesta cu un aer de superioritate.
-Pe min e Yuki Mashimoto.
-Nu te -am intrebat cum te cheama, si nici nu imi pasa asa ca degeaba mi l -ai spus.
-Aishhh… bine, pa .

Pana la urma am cedat si m -am dus acasa nervoasa. Dar de ce sa ma enervez pentru un
pampalau? Dar oare chiar asta e numele lui? Cum as putea afla adevarul?
Ajunsa in casa nu ma puteam gandi decat la acest aspect. Initial era tacut, dupa ma lua la
misto, nu intelegeam ce e cu el si in special numele lui. Si de ce nu imi spune prenumele? Ce e asa
secret? Vai ce om ciudat. Am adormit gan dindu -ma la acest aspect. Oare ce se intampla? E adevarat?
Sau e un dubios? Pana la urma toti radeau numai el era serios si nu zicea mai nimic.
Urmatoarea zi nici nu stiam daca sa ma mai duc in parc sau nu. Clar nu vroiam sa dau ochii
cu acel tip OBAMA di n nou. Numai chef de el nu aveam. Insa deodata aud soneria de la usa.

6 Ma dus si cand deschid usa, era Hajime:

-Hei Yuki. Vi afara?
-Huh, de unde sti unde stau? Intreb eu rosie ca racul?
-De la verisoara mea. Dupa faza de ieri cu Obama m -am gandit ca s -ar putea sa nu mai vrei
azi sa iesi asa ca am venit dupa tine.
-Huuuh… Mda… Ma cam gandeam si la ideea de a nu mai iesi azi. Numai chef sa dau ochii
cu el nu am. Si pana la urma cum il cheam a?
-Obama, raspunde Hajime amuzat.
-Hai mai serios…
-Serios. Obama Sakurai il cheama
-Waaaaa, de ce i -or fi pus parintii numele asta? Chiar vroiau sa isi bata joc de el?
-Nu stiu,probabil. Pana la urma vi afara? Doar am venit si dupa tine numai sa iesi.
-Bine, vin acum, 2 secunde te rog, raspund eu rosie la fata.

Ma duc in casa, ma imbrac de iesit afara si … ies.

-Dar, Hajime… Ai zis ca il cheama Obama Sakurai. Obama numele de familie, Sakurai
prenumele. De ce s -a prezentat Obama si nu Sakurai?
-Probabil pentru ca toti au auzit de Obama si ii place sa ii faca confuzi pe ceilalti? Nu am de
unde sa stiu exact. Oricum, toti il striga Obama. Probabil asa s -a obisnuit si el sa se prezinte.
-Huuh… am inteles.

Ajunsi in parc realizez ca Obama2 nu mai era aici. Desi ma intrebam ce s -a intamplat cu el
totusi parca o piatra s -a luat de pe mine. Nu mai trebuia sa ma cert cu el si nici sa avem scandaluri.
Puteam simplu sa ma distrez cu ceilalti. Am vorbit, iar am ras, iar ne -am jucat diferite jocuri si dupa
ne-am gan dit sa ne plimbam in lung si in latul parcului. In plimbarea noastra l -am zarit pe Obama2.
Deja mi se zbarlise parul cand l -am vazut. Mai era cu 2 tipi. Unul mai inalt, mai plinut, saten cu
ochelari si unul cam de aceeasi statura cu Obama2, tot slabut. Apr opiindu -ne unul de altul am realizat
ca Obama avea ceva in mana ca un fel de bilute si in nesimtirea lui a inceput sa arunce cu d’alea in
noi. Enervata la culme am inceput sa tip la el:

-Care e problema ta?
-Ce? Nu am voie?
-Nuuu, logic. Ce te -a apucat? D e ce arunci cu chestii in noi?
-Defapt aruncam in tine. Dar sunt si ei langa tine.
-Dar ce problema ai tu cu mine? Ce ti -am facut eu tie?
-Nimic. Dar vreau eu sa iti fac ceva. zice el razand in hohote.
-Ce?
-Vreau sa fac misto de tine.
-De ce?
-De distractie. E amuzant.
-Si alta persoana nu ai gasit, fix pe mine…
-Dap. Asa ca pregates -te.
-De ce Dumnezeu sa ma pregatesc?
-Nu exista Dumnezeu daca pe el te bazezi… Pai.. Sa fi batjocorita de toti. De asta sa te
pregatesti.

7
Care e problema lui? Ce i -am facut? Ca nu am crezut ca il cheama Obama? De aceea
reactioneaza asa? Nu e corect. Nu i -am omorat familia ca sa faca un asemenea circ. Ehh.. il las in
pace. Ce ar putea sa mai faca? Totusi eram tare nervoasa.

-Obama. Las -o mai in pace. Nu te mai lua de ea.. Nu ti -a facut absolut nimic.
-De ce ii iei apararea Hajime? Iti place de ea?
-Care e problema ta? E draguta, e simpatica, nu vad nici un motiv pentru a te lua de ea in
halul asta. Nu ti -a facut nimic rau.
-Adevarat. Doar imi place sa ma iau de ea.
-Atunci v -a trebui sa treci de mine mai intai si sti ca, cu mine nu iti merge.
-Pfff… bine, o las pentru moment balta. Dar tot nu scapa asa usor.

Deja am trecut la o alta stare. De la nervii provocati de acest idiot la sentimentul de bucurie
maxima si fericire ca Hajime mi -a luat apararea si a spus ca sunt draguta si simpatica. Vaiii ce imi
place baiatul asta. Parca deja visam o relatie cu el in care sa fim noi doi si sa fie totul frumos si roz
pentru eternitate. Totusi, pana atunci nu mai intalnisem persoane atat de rele ca Obama2 in viata mea.
Nici nu stiam cum sa ii raspund cu aceeasi moneda si nici nu vroiam sa ma cobor la nivelul lui, insa
nici nu vroiam sa il las sa isi bata joc de mine.

-Yuki, esti bine? Ma intreaba Hajime.
-Mda, cumva… Sunt mai mult iritata. Nu imi place tipul asta deloc. E nesuferit. Si nici nu stiu
cum sa ma comport in preajma lui.
-Stai linistita nu te v -a mai deranja de acum in colo.
-Sper sa ai dreptate, dar sincer, mi -a provocat un dezgust maxim.
-Te inteleg. Asa e el. Doar nu il baga in seama. O sa ii treaca in 2 saptamani si o sa gaseasca
pe altcineva de care sa faca misto.
-Dar de ce? Ce are el cu oamenii? De ce ii place sa faca misto asa de oameni? Adica nu i -am
facut nimic.
-Nu stiu exact. Parinti i lui sunt mai dubiosi de fel si nu l -au socializat de mic asa ca probabil
nu stie sa se poarte. Plus ca daca cineva il irita o data cu ceva sau se simte incoltit reactoneaza asa. Tu
ieri nu l -ai crezut cand ti -a zis ca il cheama Obama si probabil asta l -a deranjat de reactioneaza asa.
Nu stiu exact nici eu. E doar o presupunere.
-Pai da, dar .. doar nu i -am omorat familia. Pur si simplu nu mi -am dat seama ca il poate
chema Obama. Mi se parea ireal. Plus ca atunci cand a zis Obama m -am gandit instant la pre sedinte si
am crezut ca el e cel care face misto primul de mine. Iar dupa am glumit si eu… Pfoa.. Mare tam -tam
pe o prostie.
-Asa e… Dar asta e acum. Nu ai ce sa ii faci, asa e el. Stai linistita. Am sa il opresc eu daca
mai face ceva dubios. Sunt de parte a ta.
-Multumesc frumos, zic iar toata rosie.

Dupa ce m -am calmat am continuat plimbarea alaturi de gasca. Ne -am simtit bine si chiar
uitasem de acest Obama2 nesuferit. Din pacate s -a facut seara si a trebuit iar sa mergem fiecare la casa
lui, eu fiind de data asta condusa de Hajime pana la scara blocului.
-Multumesc frumos Hajime.
-Pentru ce?

8 -Azi chiar m -am simtit nasol din cauza lui Obama. Pana acum nu am avut parte de astfel de
persoane.
-Nu ai pentru ce. Esti o tipa draguta si simpatica. Plus de treaba, nu vad nici un motiv pentru
care sa nu iti iau apararea. Plus ca el a gresit. Asa face mereu si mereu se crede superior.
-Pfoai, urat rau, daca asa e acum mai incolo cum v -a fi?
-Nu am de unde sa stiu. Sper sa fie mai ok si sa realizeze ca nu e deloc bun modul in care
procedeaza.
-Si eu sper, desi nu am prea multe sperante.
-Hahahaha, nimeni nu are. Hai fugi in casa. Nu vreau sa creada parintii tai ca ai patit ceva de
nu te mai intorci.
-Multumesc Hajime. Ne vedem maine.
-Apropo…

In acel moment Hajime m -a apucat de mana si m -a tras spre el imbratisandu -ma puternic. Era
prima data cand am fost luata in brate de un tip si culmea e fix tipul de care imi place foarte mult.
Inima imi zbura, parc a stomacul nu mai era la locul lui, capul imi vajaia si parca aveam picioarele
taiate dar fara sa ma doara. Parca pluteam, nu intelegeam nimic din ce se intampla cu mine.

-Yuki, imi place de tine si as vrea sa fiu cu tine. Tu vrei?

Cand am auzit aceasta intrebare deja am zis ca am sa lesin. Nu imi venea sa cred. Visez?
Totusi am raspuns un scurt balbait si incet Da. Dupa Hajime mi -a dat drumul, mi -a dat un pupic pe
obraz si m -a lasat sa ma duc in casa. Insa eu abia daca mai stiam sa merg. O dadeam cu stangu’n
dreptu’ si nu stiam daca sa pic pe jos de emotie sau sa rad sau sa plang. Nu imi venea sa cred.
Intrata pe usa cand m -au vazut ai mei nu stiau ce am si nici nu am stiut ce sa le zic. Pur si
simplu m -am dus, am facut un dus si dup a m-am bagat in patut sa dorm.
Urmatoarea zi cand m -am trezit, inca ma gandeam la ce s -a intamplat si la ce mi -a zis Hajime.
Ba mai mult ma intrebam daca am visat. Nestiind ce sa fac, cand am iesit afara m -am comportat de
parca nu am fost intrebata absolut nimic si eu nu am zis nici un DA la absolut nici o intrebare.
Evitam pe cat posibil contactul vizual cu Hajime, nu stiam cum sa ma comport desi el era fix
langa mine. Vorbeam cu restul gastii, radeam, glumeam insa pe el abia daca puteam sa il privesc. Inc a
nu imi puteam da seama daca am visat sau a fost real asa ca imi era tare frica sa ma uit la el.
Deodata Hajime ma intrerupe din orice conversatie cu restul si ma intreaba daca vreau sa
mergem sa ne plimbam. Timida accept propunerea lui.
Mi-am cerut scuze de la gasca si am plecat impreuna cu Hajime pe faleza. Era o vreme
minunata, Nu exista nici un nor pe cer si cand ma uitam in sus parca vedeam marea pe care o iubesc
atat de mult.
-Yuki. Ce se intampla?
-Huh? Adica?
-Pai toata ziua m -ai evitat si abia dac a te-ai uitat la mine.
-Hmm.. Pai…
-Ti-am zis aseara ca imi place de tine. Si mi -ai zis ca si tie iti place de mine. De ce ma eviti
acum? Te -ai razgandit?

Waaaaaa… deci nu am visat. Chiar s -a intamplat asa ceva. Si chiar am zis da. Dar ce e aia o
relatie ? Stiu ca imi place de el si am fost de acord, dar ce implica asta? Zambind si uitandu -ma fix in
ochii lui i -am zis:

9 -Nu. Nu m -am razgandit. Sincera sa fiu nu stiam daca am visat sau daca ai glumit. Asa ca nu
stiam cum sa ma comport in prajma ta.
-Nu. Nu a i visat si nici nu am glumit. Nu glumesc cu astfel de chestii.

Fericita ca totul e real ne -am continuat plimbarea. Soarele incepea sa apuna. Era asa de
frumos. In fata noastra incepeam sa vedem lumina acestuia transformandu -se din alb galbui intr -un
portocaliu rosiatic dand impresia ca intram intr -o minge imensa de fo c. Desi aveam aceasta senzatie
nu ma ardea deloc, ba chiar imi dadea un sentiment placut de liniste si caldura sufleteasca. Eram si
fericita alaturi de noul meu partener de care imi placea asa de mult.
Zilele treceau si noi incepeam sa ne simtim din ce in ce mai bine impreuna. Eram de multe ori
doar noi dar nu uitam in nici o zi de gasca noastra si de Haruka. Era o mare distractie si veselie in
fiecare zi, iar pe Obama nici ca l -am mai vazut de atunci. Imi placea tare mult sa stau langa Hajime
sau sa ma tin a in brate in timp ce radeam toti ca niste copii idioti.
Insa, intr -o noapte am avut un vis foarte ciudat.

Visasem ca eram impreuna cu prietenele mele pe o alee, si din fata venea Hajime cu baietii,
iar cand a ajuns in dreptul meu nu m -a bagat in seama a bsolut deloc. Parea suparat, sau indiferent,
nu intelegeam exact ce se intampla. Am incercat sa stau de vorba cu el si el mi -a spus ca nu mai vrea
sa fim impreuna.

In acel moment m -am trezit speriata, dar pentru ca a fost un vis nu am dat mare importanta .
Pana cand s -a facut ora 17 si am iesit afara. Hajime nu ma mai astepta. Mi -am vazut prietenele si m –
am dus la ele sa stam de vorba. Timpul trecea si Hajime nu mai aparea. Pana la urma ne -am gandit sa
mergem sa ne plimbam. Deodata am avut un sentiment de deja vu. Deodata il vad pe Hajime in fata
mea impreuna cu baietii, venind din sens opus exact ca in visul meu, ceea ce m -a speriat. A trecut pe
langa mine si nici buna nu mi -a zis. vazandu -i reactia m -am dus dupa el sa vad ce se intampla iar tot
ce a putut el sa spuna a fost:

-Nu mai vreau sa fim impreuna.

Cand l -am intrebat de ce, raspunsul lui a fost simplu:

-Suntem de o luna impreuna si absolut nimic nu s -a intamplat intre noi mai mult de a ne tine
de mana, de a sta imbratisati, de a dicuta si a rade. Ne comportam tot ca doi prieteni asa ca… pa.

In acel moment mi -a picat din nou cerul in cap. Tipul de care ma indragostisem pentru prima
data in viata mea s -a despartit de mine pentru ca nu ne sarutasem niciodata, probabil, si el vroia mai
mult. Eu cum e ram copilaroasa si nu eram pregatita de un sarut s -a gandit sa dispara. Nu imi venea sa
cred ca asa ceva mi se poate intampla.
M-am asezat pe banca si le puteam auzi pe fete cum imi zic sa nu imi para rau pentru ca el
pierde.

-Si ce daca a plecat? Lasa -l sa plece. Esti frumoasa, esti draguta, asta e, iti gasesti tu pe
altul.
-E un mitocan, un nesimtit, cum a putut sa faca asa ceva? Nu plange, nu se merita pentru
astfel de tipi .
-Haide sa mergem sa ne plimbam, o sa iti revi rapid .

10
Numai asta auzeam insa eu nu puteam sa am nici o reactie. E mai usor de zis decat de facut.
Tocmai ce am primit o veste bomba si in nici un caz buna, cum as putea sa imi revin in 5 minute?
Totusi, cu capul in pamant si neagra de suparare inca nu imi venea sa cred ca visul meu s -a adeverit.
Cum se putea intampla asa ceva? si identic ca in vis. Parca as fi vazut viitorul. Asa ceva nu e posibil.
Asa ceva nu poate exista cu adevarat. Singur inca visez si doar trebuie sa ma trezesc. Insa zilele
treceau si realizam ca nu e un vis. Inc ercam sa ma inveselesc, sa ma distrez cu fetele insa nu prea mi -a
iesit. Pana la urma am renuntat la ideea de a mai merge in parc. Ma deranja prea mult ideea de al
vedea cum nici nu se uita la mine si trece ca si cum nici nu m -ar cunoaste. Asa ca ultimile 2 saptamani
de vara le -am petrecut in spatele blocului cand era Haruka libera. In rest imi faceam bagajele pentru a
ma muta din nou la noua casa pe care parintii mei au construit -o pe timpul verii pentru a avea toti mai
mult spatiu si eu propria mea camera din nou. Intr -un final a venit si ziua mutarii si am plecat
impreuna cu familia si bunica. Am reusit sa imi iau la revedere de la gasca si de la Haruka, pe Hajime
nu l-am vazut in acea zi in parc si ne -am promis ca ne vedem iar la vara. Si asa, iar m -am m utat la o
noua casa, de data asta una mai mare si mult mai frumoasa.

Capitolul 2 ~SFARSIT~

Capitolul 3: Primul an scolar in noul oras ~ Clasa a 6 -a ~
Ajunsa in fata portii constat ca aveam in fata mea un gard tot de 2 metrii inaltime. Nu aveam
nici o sansa sa vad ceva de el. Poarta era formata din 2 usi imense din fier forjat vopsit in alb cu
model floral. Cand am intrat pe poarta aveam in fata mea o po teca din marmura care ducea la o usa
mare si ea tot alba. Deoparte si de alta a potecii erau 2 portiuni imense de gazon verde iar pe langa
poteca multi trandafiri rosii. Cand am intrat in noua casa am putut observa ca ma aflam intr -un fel de
hol micut unde se afla un cuier si langa o comoda speciala pentru asezarea pantofilor sau a cizmelor.
Dupa ce m -am descaltat, curioasa de noua casa am putut observa ca in fata mea se afla sufrageria. Una
mare, spatioasa si luminoasa. Mobila era in 2 culori: alb si negru . O canapea din piele imensa crem in
mijloc si un televizor curbat si acesta ridicol de mare. Cand m -am uitat in stanga am putut observa
niste scari, iar in dreapta sufrageriei inca un alt holulet lung. Cand traversai sufrageria ajungeai la o
usa care dade a in baie, o baie imensa, in 2 culori: un alb sclipitor si un albastru ca cerul. Numai baia
cred ca era mai mare decat sufrageria in care locuisem la bloc. Totul ridicol de mare. Sa nu mai
pomenesc ca sufrageria era cat apartamentul tot. M -am decis sa ma i ntorc si sa merg pe acel culoar
conectat cu sufrageria si am descoperit 2 usi. In dreapta banuiesc ca e camera parintilor deoarece se
afla inca un mare televizor o oglinda cat peretele si un pat matrimonial de incapeau cred ca 5 persoane
in el. Mobila la e i era maro inchis si la geam erau niste jaluzele verzi. Era un aer tocmai bun de somn
in acea camera. Iesind am fost curioasa de ce se afla in spatele usii din stanga. Dupa ce am deschis -o,
am realizat ca mai era un hol, de data aceasta cu 3 usi. O usa, am descoperit ca dadea in bucatarie, una
care arata atat a bucatarie cat si a sufragerie. In mijloc era o masa de 8 persoane, mobila avea o
culoare maroniu deschis, probabil ca in caz ca se murdareste sa nu se vada asa rau, In jurul mesei erau
scaune din pie le crem, pe masa fiind asezata o lumanare parfumata de cu miros de capsuni. Alta usa
dadea in curtea din spate. O curte imensa cu multe flori si chiar si o mare piscina. Yuhuu, aveam
piscina. Bucuria mea cea mai mare pe timp de vara, iar pe langa gard erau plantati pomisori mici
fructiferi. Ultima usa, era conectata cu baia, cand o deschideai intrai tot in aceasi baie. Dupa ce am
vazut despre ce e vorba la parter, m -am gandit sa urc scarile, sa vad ce e sus. Dealungul scarilor erau
numai ghivece cu flori. C and am ajuns sus, am descoperit alte 4 usi. Una din camere era o alta baie,

11 toata alba, cu o cada si jacuzi. Mobila chiuvetei era dintr -o marmura gri dealungul unui intreg perete
cu o oglinda imensa. In spatele altei usi am descoperit o biblioteca. Un pere te intreg era numai cu
rafturi si carti. Pe jumatate din alt perete era un birou imens cu un calculator nu nout si un monitor
extrem de mare cu un scaun in fata de gameing, iar pe restul jumatatii de perete se aflau dulapuri pline
cu cesti sau vase din aur si argint. Pe cel de -al 3-lea perete, ei bine, nu prea era perete. Era un imens
geam care dadea in curtea din spate. Puteai de acolo sa vezi rasaritul minunat, iar pe ultimul perete se
afla o canapea foarte confortabila, si ea din piele, extensibila, in f ata ei fiind o masuta de cafea, din
lemn alb lucios, pe ea fiins amplasat un ornament floral multicolor. Cand am intrat pe cea de -a 3-a usa
am fost uimita sa realizez ca mai era un dormitor foarte dragut amenajat. Cu un pat de 2 persoane in
mijloc, in fata acestuia aflandu -se un televizor pe o comoda jumatate alba jumatate neagra. La geam
erau nist perdele alb sidefii cu un model floral. Cand am intrat si pe cea de a 4 -a usa, am fost profund
surprinsa. In mijlocul camerei se afla un pat matrimonial din pie le, alb acoperit cu o covertura mov
deschis cu flori si inimioare. In fata acestuia la fel, se afla o comoda joasa, alba, cu 2 sertare, iar pe
comoda un imens televizor curbat. la geam aveam asezat un birou foarte dragut din lemn cu un scaun
office in mij loc. Pe deoparte si de alta a scaunului, biroul avea sertare si cate 2 dulapuri, pe blat
aflandu -se un laptop performant de gameing. Cand m -am uitat mai bine am putut realiza ca un intreg
perete e format din 2 oglinzi, una mai in fata si una mai in spate c a si cum ar fi o usa glisabila acolo.
Culmea chiar era si cand am tras de usa am putut realiza in spatele ei se afla un dressing foarte frumos
cu luminite si inca o alta oglinda in interior. Aveam loc sa imi pun hainele pe anotipuri, marimi,
categorii si c hiar loc de accesorii si incaltaminte. Iesind din dresing am putut zari inca o usa inplus in
camera mea pe langa cea de la intrare. Neintelegand de ce camera mea are doua usi m -am dus sa
verific. Mare mi -a fost mirarea cand am putut observa o a 3 -a baie. O baie roz cu alb, o cada alba
stralucitoare imensa, mobila chiuvetei fiind si ea imensa. Aveam dulapioare, sertare si raftulete in
toata baia pentru depositaea ficarui lucru, de la prosoape de baie, la prosoape de fata, de maini,
puteam pune lumanari parfu mate si sa nu mai vorbim de oglinda care era compusa din 4 oglinzi. Una
normala frontala, 2 laterale de puteam sa ma privesc in parti sau imi vad spatele si una rotunda cu
zoom lipita de cea frontala pe care o puteam apropia si indeparta si misc dupa bunul plac, iar in
prejurul oglinzii frontale lumini ca intr -o cabina de machiaj a unui star.
Oficial nu imi venea sa cred unde ma aflu. Parintii s -au intrecut pe ei cu aceasta casa. Era
fantastica si sa nu mai vorbim, propria baie. Se pare ca salariul tatei e mai mare decat as fi crezut ca fi.
Eu una eram incantata de noua mea camera imensa, de noul meu dressing si de propria mea baie.
Poate suna absurd dar mai lipsea o bucatarie si oficial aveam o garsoniera doar a mea in propria casa.
Am inceput sa despachet ez, sa imi pun lucrurile la loc si bine inteles ca a trebuit sa luam cina
in familie pentru prima data in noua si minunata casa.
-Heeeeeeeiiii, am coborat. Strig eu fericita din toate puterile mele.
-De ce strigi asa de tare? Ma intreaba tata.
-Sunt incantata. Acum inteleg de ce nu m -ai lasat sa vad casa pana acum. E mirifica,
fascinanta, superba, mai ales camera mea, ii raspund eu aproape buvnind in ras.
-Ne bucuram tare mult ca iti place. Sper ca de acum sa nu mai fi suparata ca ne -am mutat.
-Ehh.. poate asa e mai bine.

Ce pot sa spun? Pe ca de draguta pot sa fiu mai sunt si materialista. Adica serios, casa asta e
geniala. Cui nu i -ar placea sa traiasca in ea? Si sa mai ai si propria ta baie. Genial. Eram in culmea
fericirii si deja uitasem de Hajime, locul meu natal si restul lururilor care ma deranjasera pana atunci.
Din pacate mai aveam doar 2 saptamani si avea sa inceapa scoala. Numai cand ma gandeam
la noi colegi mi se facea piele de gaina si imi doream cu adevarat sa dau timpul inapoi. To tusi ma si
incurajam in acelasi timp ca totul o sa fie bine.

12
-Eh, mai am asa putin, hai sa ma distrez.

In urmatoarele doua saptamani m -am uitat la toate animeurile de la televizor, deja stiam intreg
programul, Dansam, cantam prin casa si urlam din toate fortele mele, ma jucam pe laptop mmorpg –
uri, ma uitam la filme, desenam, si faceam tot ce ma taia capul.
Siiiii, bine inteles ca a venit si prima zi de scoala. In acele 2 saptamani m -am trezit numai la
12 – 13 dupa amiaza asa ca vai Doamne ce greu mi -a fos t sa ma trezesc atunci. A tras mama de mine
ca de dracu si cu mare chin a reusit sa ma faca sa cobor din pat. Pana la urma m -am dus sa ma spal pe
dinti, pe fata, m -am imbracat cu uniforma compusa dintr -o camasa alba , o fusta turcoaz cu carouri si
un sacou negru. Mi -am luat chiozdanul cel roz si am coborat la masa. Mancarea mea preferata ca mic –
dejun: clatite americane cu Nuttela deasupra. Dupa ce am si mancat am pornit impreuna cu parintii la
scoala.
In curte erau numai elevi, insa ceva nu imi placea. Era multa galagie si toata lumea era in
stanga si in dreapta. Am reusit totusi sa gasesc o colega si sa fac cunostinta cu ea. Deodata dintr -un
microfon se aude:

-Clasa 1 -a A, sala 101, Clasa 1 -a B, sala 102, Clasa 1 -a C, sala 103.

Intr-un final a venit si ra ndul clasei mele:

-Clasa a 6 -a B, sala 602…

Cand am auzit impreuna cu parintii m -am indreptat spre acea sala. Banuiam ca e la etajul 6
dar mare mi -a fost mirarea sa constat ca salile erau denumite dupa anul in care erai si daca erai A era
1 in coada, dac a erai B era 2 si asa mai departe. Pana la urma am reusit sa gasesc la etajul 3 sala 602.
Insa tare imi era frica sa intru pe acea usa. Nu stiam peste ce fel de profesori o sa dau de data aceasta,
nu stiam cum o sa ma inteleg cu noii colegi, mai ales ca ei se stiu de o viata, eu sunt o intrusa in lumea
lor.
Bine inteles ca eu nu am avut tupeul sa deschid acea usa, asa ca a facut -o mama in locul meu.
Nemaiavand ce sa fac a trebuit sa ma uit in clasa. Timida am facut un pas inauntru si m -am oprit
analizand.
Era un singur loc liber, prima banca de la perete. Vai asta chiar imi placea, vroiam sa stau la
geam in a 3 -a banca sau a 4 -a. In prima nu poti copia si nici nu poti dormi. Totusi ceva mi s -a parut si
mai ciudat si anume, colegii. Toti se uitau la mine de parca vazusera un extraterestru si sincer si eu ma
uitam la ei de parca vazuseram o clasa plina de extraterestrii. Confuza de situatie am facut un pas
inapoi si m -am mai uitat o data sa ma asigur ca nu am gresit clasa. Insa era corecta spre surprindrea
mea.
Baietii erau incredibil de inalti, ba chiar majoritatea aveau deja barba.Erau toti imbracati
numai in maieuri, tricouri sau camasi mulate pe ei care le scoteau in evidenta musculatura. Sa nu mai
vorbim de fete. Se vedea de la mare distanta ca toate erau vopsite. Una roz, alta neagra, alta blond
aprape alb, una era verde in cap. Aveau tocuri imense in picioare si nici una nu purta uniforma. Toate
erau in blugi normali sau rupti in genunchi, sau fuste mini strampte care le scotea fundul in evidenta si
cu ni ste decolteu incredibil de mari. Plus ca erau mult mai dezvoltate decat mine si mult mai inalte.
Nu imi venea sa cred unde am ajuns. Sigur eram in clasa buna? Cineva imi facea o farsa
proasta inca din prima zi? Auzisem ca e obligatorie uniforma. Ele de ce nu o poarta? Nu or sa aiba
probleme?

13 Usor am zis un “buna dimineata” insa in acel moment toti si -au luat privirea de la mine si au
inceput sa vorbeasca intre ei de parca as fi spus” la revedere” si m -as fi pregatit sa plec. Inchid usa
dupa mine si ma asez in prima banca.
Deodata intra o femeie in varsta, mai plinuta si cu o voce aspra.

-Buna dimine ata clasa.
-BUNA DIMINEATA!!! Striga toti in cor
-Din acest an o sa aveti o noua colega. Haide, Vin -o sa te prezinti.

Timida ma ridic din banca si ma duc langa acea femeie.

-Eu sunt viitoarea ta diriginta. Iar ei iti vor fi noi tai colegi. Te rog prezint ate sa stie si ei cu
cine or sa stea de vorba de acum in colo.
-Ahhhmmm… Buna. Numele meu este Yuki Mashimoto. Am 12 ani si am venit din Kyoto. Imi
pare bine sa va cunosc. Sper sa ne intelegem bine.
-Aa ok..
-Bine
-Incantati deasemenea
-Hmm deja nu imi place…

Am reusit sa aud niste susote prin clasa in acel moment si eram cam speriata de noii colegi.
Sper ca am sa ma inteleg bine cu ei mai tarziu.
Pana la urma m -am asezat in banca, iar Doamna Diriginta a inceput sa ne explice cum v -a fi
in acest an. Am aflat ca era profesoara de istorie si ca ea nu are pretentia sa ii stim atat de bine istorie,
ci mai mult cultura generala de baza. Pana aici a sunat bine. Ne -a rugat sa ne focusam mai mult pe
mate, romana si biologie deoarece la final de clasa a 8 -a aveam sa dam un examen pentru intrarea la
liceu, iar in functie de acele note eram repartizati ori la liceul cel mai bun din judet, ori cel mai slab
liceu. In Kyoto nu exista asa ceva. Cel mai bun sau cel mai slab. Toate erau la fel de bune. Diferea
doar pr ofilul liceului. Puteai alege Liceu Pedagogic, Liceu de matematica, Liceu de stiinte, Liceu de
arta. Insa aici par lucrurile diferite.
Spre surprinderea mea ziua aceasta a trecut incredibil de repede. Nu am apucat sa vorbesc cu
nici un coleg. Pur si simpl u dupa ce Doamna Diriginta ne -a spus ce pretentii are de la noi, cum v -a fi
acest an si ce cerinte trebuie sa indeplinim per total, a anuntat ca putem pleca asa. Mai mult de o ora
nu a durat. Sincer daca stiam nici nu mai veneam azi. Atata chin pentru o or a de dirigentie.
Am pornit spre casa ganditoare la “oare asa o sa fie si maine?”. In partea cealalta niciodata nu
s-a intamplat sa fim eliberati dupa o ora de scoala. Iar diriginta aceasta, parca nici nu a observat ca
nimeni nu era in uniforme. Si toti a r trebui sa aiba tot 12 ani ca si mine.
Gandindu -ma la ziua ciudata si la noua scoala si ea tot ciudata, nici nu am realizat cand am
ajuns acasa. Intrata pe usa mama deja m -a luat la intrebari:

-De ce ai venit asa devreme? Ce s -a intamplat? Ti -ai facut prieteni? Cum e la noua clasa?
Cum e doamna diriginta? Vrei sa mananci? Esti bine? De ce ai fata asta posomorata?

O mie si una de intrebari enervante. Si prea multe deodata. Nu poate sa puna si ea cate o
intrebare pe rand?

14 -Ne-a dat drumul mai devreme . A vorbit diriga un pic cu noi, mi -a facut introducerea si dupa
a inceput sa ne spuna ce pretentii are de la noi in acest an. legat de prieteni, am stat o ora la scoala si
am plecat. In ora aia diriga a vorbit in continuu ca un televizor. Chiar crezi ca a m apucat sa discut
cu cineva?
-Dar pari ingandurata, s -a intamplat ceva?
-Nu, nimic. Deja ti -am spus cum a fost azi. Doar colegii par ciudati. Plus ca de ce am
imbracat uniforma? Se uitau la mine ca la extraterestrii. Nici unul nu era in uniforma iar diriga nu a
zis absolut nimic. Vreau si eu sa ma duc in blugi la scoala.
-Ai innebunit? Vrei sa ma omori? Cei cu tine? Cum sa te duci fara uniforma la scoala? Iese
din discutie asa ceva. Sa nu mai aud. Ei sunt ei, tu esti tu si punct. Regulamentul spune sa porti
uniforma asa ca ai sa porti uniforma pana termini scoala. Ai inteles?
-Calm.. De ce te enervezi asa. Am intrebat si eu…
-Nu mai intreba nimic. Dute sus si pregateste -te pentru maine sa nu cumva sa ai teme. Si
cand te strig la masa sa cobori imediat.
-Ok ok ok. Cum zici tu.

Vai Doamne. Parca cine stie ce i -am zis. i -am zis ca nu vreau uniforma. Si da, nu imi plac
fustele. As vrea sa port pantaloni. Mare chestie.
Ajunsa in camera ma schimb de aceste haine inconfortabile in pijamaua pufoasa, imi iau
laptopul in pat si incep sa ma joc.Auzi la ea, teme… Diriga aia parca e de pe alta planeta. Doar a
vorbit si mai nimic util nu a zis. Iar de uniforma… Daca e asa importanta atunci de ce nimeni nu o
poarta? Atat de iritata am fost incat am refuzat si sa mananc in ziua aceea. Doar m -am jucat pana
seara, iar spre surprinderea mea la ora 23 m -a luat somnul. In pijamalele mele pufoase roz cu
inimioare m -am asezat cat de confortabil am putut si destul de repede am reusit sa adorm.
In urmatoarele zile nu s -a intamplat mare lucru. Nu am reusit sa imi fac nici un prieten. Doar
mi-am a nalizat colegii cat de bine am putut. Ei pareau foarte buni prieteni, dar mie imi era frica sa
interactionez cu ei. Pareau la un cutotul alt nivel fata de mine. Ascultam conversatiile lor in pauze si
nu puteam sa inteleg mare lucru. Nu intelegeam nici de c e sunt asa de dezvoltate si nici de ce se
comporta de parca ar fi de 20 de ani. Nu ma simteam la nivelul lor. La capitolul invatat era destul de
bine. Mi -am aflat in acele zile profii de la fiecare materie si ce pretentii au de la noi, insa profesorul de
matematica m -a speriat in ultimul hal. Inca de la prima ora de mate m -a ridicat in doua picioare si m -a
intrebat cine sunt. Bine inteles ca eu m -am prezentat iar dupa a inceput sa ma intrebe cum se rezolva
niste probleme. Niciodata nu am fost buna la mate s i nici nu am inteles aceasta materie, iar pe atunci
chiar eram complet paralela cu ea. Dupa ce domnul profesor a vazut ca nu stiu absolut nimic la
materia lui mi -a zis asa:

-Fetit-o, daca vrei sa mai ramai prin aceasta scoala iti sugerez sa inveti matema tica. Altfel vei
zbura foarte rapid de aici la o scoala mult mai slaba. Stai jos. Pentru azi ai nota 2.

In secunda aia si acum imi amintesc ca imi venea sa plang. M -a speriat si pana la dansul nu
mai avusesem parte de astfel de vorbe. Eram panicata si la acea ora nu stiam cum sa ma fac cat mai
mica in banca sa nu ma mai bage in seama toata ora.
Celelalte ore au decurs normal, cel putin mult mai normal decat la proful de mate care inca
putin si ma facuse sa vreau sa fug acasa in pat si sa nu mai plec de a colo niciodata de rusine, frica si
spaima.
Intr-un final aud si ultimul clopotel, care bine inteles anunta sfarsitul orelor pe ziua aceea.
Repede imi iau gheozdanul si ma indrept spre iesirea din scoala. De data asta tata era in fata portii

15 asteptandu -ma sa urc in masina si sa ajungem acasa sa mancam. Era un obicei sa ma aduca la scoala si
apoi sa ma ia acasa cand se termina orele, insa cum ieri scapasem mai devreme m -am dus singura
acasa, no problem. In drum spre casa m -a intrebat cum a fost la scoala, bi ne inteles. I -am spus in mare
cat de plictisitor a fost la desen si altele in sa de mate inca nu pomenisem; asteptam sa ajung acasa sa
le spun la masa problema cu matematica si proful nebun care urla si te face sa vrei sa mori.
Intr-un final am ajuns in f ata portii, am reusit sa intru sa ma spal pe maini si sa ma asez la
masa. Bine inteles, nici bine nu m -am asezat ca mama iar cu sutele de intrebari la ea:

-Esti bine? Cum a fost azi? Ti -ai facut azi prieteni? Pari posomorata. De ce esti posomorata?
Te-a suparat cineva? Ai luat vre -o nota mica la scoala? S -a intamplat ceva? Ce vrei sa mananci? Te -ai
spalat pe maini? Ti -ai pus incaltarile la locul lor? Ce vrei sa mananci?

O goooood… Sute de intrebari unele peste altele.. nici macar nu le pot retine pe toa te. Din
nou. De ce nu intreaba si ea cate o chestie pe rand si sa ma lase sa ii si rasspund? Totusi, chiar asa de
evident e ca sunt posomorata? Cum a ghicit de nota mica de la mate? Doar nu m -a spionat [ma astept
si la asta]. Ok se pare ca trebuie sa ii sp un:

-Pai. Inca nu m -am imprietenit cu nimeni. Astept sa vad cum merg lucrurile cu ei si dupa vad
care e ok si care nu. La care tata:

-De parca tu oi fi perfecta ca sa ii judeci pe ceilalti.

Comentariul asta chiar m -a suparat. Nu sunt perfecta nici eu , insa asta nu inseamna ca nu am
dreptul sa imi aleg prietenii. Totusi nu am comentat insa mi -am continuat ideea.

-Legat de scoala. Pai am o problema la mate si am nevoie de ajutor. Nu ma descurc deloc, iar
azi proful m -a bagat in spaima maxima. Si da. Am luat si un 2. Imi pare rau. Nu ma asteptam sa iau
un 2 din prima zi serioasa de scoala. E prea dur proful.

Dupa ce le-am explicat cum sta situatia cu matematica, parintii au spus ca ar fi bine sa incep
sa fac meditatii la mate ca sa nu cumva sa raman corijenta la aceasta materie. Eu am afirmat zicand ca
e o idee buna. M -au iertat de data asta pentru nota mica.