Particularități le expertizei medico – legale pe [622044]

Universitatea de Medicină si Farmacie “Iuliu Hațieganu”
Cluj-Napoca
Facultatea de Medicină

LUCRARE DE LICENȚĂ
Particularități le expertizei medico – legale pe
cadavre le scheletizate

Îndrumă tor :
Conf. D r. Dan PERJU – DUMBRAVĂ

Absolvent: [anonimizat]

2016

2

Cuprins
A) Partea generală ………………………….. ………………………….. ……………………….. 4
1) Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………. 5
2) Descoperirea schel etelor ………………………….. ………………………….. …. 5
3) Apartenența la specia umană ………………………….. ……………………….. 7
4) Identificarea osteologică ………………………….. ………………………….. … 10
5) Stabilirea intervalului postmortual ………………………….. ……………….. 12
6) Stabilirea sexului ………………………….. ………………………….. ……………. 16
7) Determ inarea vârstei ………………………….. ………………………….. ……… 21
a) Tineri ………………………….. ………………………….. ………………………… 22
b) Adulți ………………………….. ………………………….. ………………………… 24
8) Estimarea taliei ………………………….. ………………………….. ………………. 28
9) Stabilirea i dentității ………………………….. ………………………….. …………. 29
a) ADN -ul ………………………….. ………………………….. ……………………… 29
b) Statusul dentar ………………………….. ………………………….. …………. 29
c) Compararea r adiografiilor ………………………….. ……………………… 30
d) Compararea fotografiilor craniului și reconstrucția facială . … 30
10) Urme de leziuni ………………………….. ………………………….. ………………. 31
a) Modificările postmortem. ………………………….. ………………………. 31
b) Modi ficările antemortem ………………………….. ……………………….. 32
c) Modificările perimortem ………………………….. ………………………… 32
B) Partea specială ………………………….. ………………………….. ………………………. 33
1) Capitolul 1 : Introducere ………………………….. ………………………….. …. 34
2) Capitolul 2: Materiale și metode ………………………….. ………………….. 35
3) Capitolul 3: Rezultate ………………………….. ………………………….. ……… 37
a) Cazul 1 ………………………….. ………………………….. …………………….. 38
b) Cazul 2 ………………………….. ………………………….. …………………….. 44

3
c) Cazul 3 ………………………….. ………………………….. …………………….. 52
d) Cazul 4 ………………………….. ………………………….. …………………….. 54
e) Cazul 5 ………………………….. ………………………….. …………………….. 55
f) Cazul 6 ………………………….. ………………………….. …………………….. 57
g) Cazul 7 ………………………….. ………………………….. …………………….. 57
h) Cazul 8 ………………………….. ………………………….. …………………….. 58
i) Cazul 9 ………………………….. ………………………….. …………………….. 59
4) Capitolul 4: Discuții ………………………….. ………………………….. ………… 61
5) Capitolul 5: Concluzii ………………………….. ………………………….. ……… 63
C) Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 64

4

Partea generală

5
Introducere
Cuvântul antropologie este de origin e greacă (anthropos = om;
logos = știință). Antropologia medico -legală implică aplicarea
cunoștințelor și tehnicilor de biologie a scheletului uman în context
medico -legal. Scopul este de a indentifica cadavrele necunoscute,
căutarea și interpreatarea probelor în ce privește decesul. (1)(2)
Identificarea scheletelor, a rămășițelor în stare avansată de
descompunere are importanță atât legală cât și umanitară. Medicul legist
trebuie sa cunoască biologia scheletului, ostelogia umană, antropologia
legală, arheologie. (1)(3)

Descoperirea scheletelor
De celele mai multe ori descoperirea scheletelor este
întâmplatoare. Pot fi g ăsite în timpul construcțiilor, la plimbare, de către
copii în timpul jocului.
Oasele descoperite , sunt investigate dacă sunt anunțate
autoritățile . Prima întrebare care se pune este, dacă oasele descoperite
sunt de origine umană sau nu. Dacă nu sunt de origine umană, autoritățile
pot opri investigaț iile sau le pot continua în funcție de legile țării
respective. (4)
De asemenea pot fi găsite și prin cercetări efectuate ca urmare a
unor sesizări (denunț, plângere). Expertiza medico -legală este obligatorie
în caz de identitate necun oscută, moarte suspectă sau violentă. (5)
Înainte de începerea investigațiilor trebuie stabilit un perimetru de
siguranță pentru a împiedica distrugerea evidențelor. (6)
Se face o documentare antropologică la fața locului însoțită și de
fotografierea locului și pieselor. (7)

6
După ancheta la fața locului, piesele sunt ambalate în pungi de
hârtie și transportate, cu foarte mare grijă pentru continuarea
investigațiilor. (2)
Dacă oasele descoperite se dovedesc a fi de origine umană este
necesară determinarea intervalului postmortem, semne de injurii la nivelul
scheletului și identificarea cadavrului.
Evaluarea semnelor de agresiune la nivelul oaselor descoperite se
face cu mare atenție. Este important să se determine dacă semnele au
fost cauz ate pre -, peri – sau postmortem. Importanță mare are stabilirea
tipului de traumă și mecanismul (lovitură de cuți t, izbitură) și dacă se
poate, identificarea armei, instrumentului care a provocat semnele de
agresiune.
Determinarea sexului, vârstei, înalțimii , originii , eventualelor
patologii sau anomalii permit stabilirea unui profil biologic, a unei
osteobiografii, ceea ce reduce lista de căutare în vederea stabilirii
identității victimei și reprezintă una din cele mai vechi zone de interes . De
asemenea hainele și alte materiale din jurul oaselor pot aduce infor mații
utile (FOTO 1) .(8)

FOTO 1 (9)

7
În cazul în care nu se poate face identificarea persoanei prin
aceste metode, se încearcă reconstrucția țesutului moale la nivelul feței,
crearea unui portret cât mai apropiat de cel al victimei. Prin apelarea la
mijloacele media pentru răspândirea portretului foto cresc șansele
identificării victimei. (4)

Apartenența la specia umană
Pentr u un schelet bine conservat și î ntr-o stare comp letă,
apartenența la specia umană este ușor de realizat. Craniul și dinții fac
greu de confundat scheletul uman cu cel al unui mamifer. În ce privește
craniul uman acesta prezintă un viscerocraniu lat și o calotă rotundă.
Mandibula umană are forma literei U, pe când mandibula la animale este
separată median și are forma literei V. La animale proiecția nazală este
semnificativă, iar la om este minimă. Chiar și în afara craniului este simplu
de diferențiat un schelet uman bine conservat. (10)
Problema de apartenență la specia umană se pune mai ales atunci
când sunt descoperite numai fragmente osoase .
Există diferențe între oasele de origine animală și cele umane:
mamiferele au în general oas e mai compacte și m ai grele decâ t cele
umane. Oasele care provin de la animale de pădure sunt de multe ori mai
închise la culoare. Raportul de mărime î ntre compacta și medulara osoasă
oferă informații valoroase. (4)
Frecvent se fa ce confuzie între oasele care provin de la animale
cum ar fi câini, pisici, oi, porci și cele ale copiilor (FOTO 2). Există diferențe
între oasele ce provin de la un copil și cele care provin de la un adult nu
doar în ce ea ce privește mărimea.

8

FOTO 2 femur de sugar (dreapta), femur de pui
de găină (stânga) (11)
Dacă nu se reușește stabi lirea diagnosticului de os uman
macroscopic, se recurge la metode morfologice sau histologice. Secțiunile
de os uman au în general formă poligonală și virtual, osteon i cu canale
Haversiene de dimensiuni egale în timp ce numeroase specii domestice
prezintă o aranjare plexiformă, uneori liniară a osteonilor de dimensiuni
variabile.
Polarizarea optică a unor segmente fine din compacta osoasă
reprezintă o opțiune pentru a demonstra specificitatea umană. Se introduc
două filtre î n calea fascicolului de lumină. Osteonul de origine umană
întrerupe lumina polarizată determinând întreruperi în formă de cruce în
centrul cărora se află canalele Haversiene. (4)
Biologia moleculară. Testele ADN oferă câ teva opțiuni în vederea
obținerii informațiilor necesare pentru a face diferența între un os de
origine umană și unul de altă origine . Izolarea ADN -ului din oase depinde
de condiți ile în care se află osul găsit. ADN -ul poate fi în faza avansată de
degradare sau specia poate conține cantitate mare de substanțe
inhibitoare de PCR. (12) Soluția de bază pentru aceste inconveniente este
amplificarea locilor STR. (13)

9
Dacă amplificarea reușește și contaminarea, cu bacterii, fungi,
este exclusă în același timp, specificitatea umană se consi deră a fi
demonstrată. Dacă încercarea de amplificare eșuează este imposibil pe
baza ADN – ului nuclear să afirm i cu certitudine dacă osul este de origine
umană sau nu. (8)
Soluția este studiul ADN -ului mitocondrial, care se găsește în
celule într -un num ăr de copii mai mare decât ADN -ul nuclear. (14)
De asemenea localizarea, celulară, structura cromatinei,
activitatea transcriptazei inf luențează di ferența dintre ADN -ul mitocondrial
și ADN -ul nuclear. Cel mitocontrial tinde să fie mai stabil decât cel
nuclear. (12)
Diferența histologică între țesutul osos uman și cel animal pe baza
canalelor Haversiene este prezentat în Tabelul 1. (4)

Canale
Haversiene Diametrul
mediu(μ m) Numărul mediu
pe câmp vizual Canalele
Haversiene în
privire de
ansamblu
Nou-născut 54,5 2,3 De la mărime medie
la foarte largă,
creșterea în
dimensiune spre
centru, formă
rotundă sau ovală
Uman, 6 luni 60,5 1,7 –
Uman, 12 luni 71,6 1,6 –
Uman, 18 luni 56,8 1,7 –
Uman, 41 de
ani 52,9 1,7 –
Uman, 70 de
ani 70,0 1,5 –

10
Cal 30,0 2,7 Mărime mică/medie,
predominant medie,
în formă regulată
Bovine 47,9 1,4 Mărime
medie/largă, în
forma regulată
Capră 21,2 2,4 Mărime medie/largă
devenind mai mică
spre centru
Oaie 18,2 3,6 Mărime
medie/largă,
structură neregulată
Porc 32,8 2,1 Mărime medie/largă
devenind mai mică
spre centru
Câine 21,2 3,0 Predominant foarte
mică, formă
regulată
Iepure 12,6 8,0 Foarte mici, formă
rotund -ovală
Pisică 20,3 2,8 Predominant foarte
mici, structură
neregulată
Găină 14,0 7,0 Foarte mici, formă
rotundă
Gâscă 15,7 14,4 Mărime medie,
formă neregulată
Tabelul 1 : Diferența histologică între țesutul osos uman și cel animal pe
baza canalelor Haversiene

Identificarea osteologică
Rămășițele umane descoperite pot fi parțial sau total scheletizate
(FOTO 3). În ceea ce privește integritatea fizică acestea pot fi complete
sau doar anumite părți. În funcție de mediul ambiental se poate găsi un
schelet complet in situ, adică într -o poziție anatomică corectă, de exemplu
în sol. În schimb, corpurile aflate în aer liber sau la ad âncime mică în sol
pot fi atacate de animale, alterând astfel integritatea lor.

11

FOTO 3 (9)
O primă întrebare ce se pune atunci cand se găsesc mai multe
rămășițe osoase împrăștiate este dacă acestea aparțin unui singur
schelet sau mai multor schelete (FOTO 4). Astfel dacă există mai multe
oase de același fel, există mai mult de un individ. De exemplu patru
humerusuri drepte indică faptul că există cel puțin patru indivizi. De
asemenea, dacă se încercă reconstrucția unui schelet , din rămășițele
găsite se pot observa oasele care nu se potrivesc, prin forma și mărime a
scheletului respectiv. Trebuie excluse patologiile care ar putea duce la
diferențe între oase aparținând aceluiași individ, cum ar fi paralizia.

FOTO 4 (9)

12
Stab ilirea intervalului postmortual
Stabilirea timpului trecut de la moartea individului pâ nă la
descoperirea lui este de mare importanță. Pentru cazurile medico -legale
în România stabilirea limitei de 20 de ani a intervalului postmortem este
relevant din punct de vedere juridic ( ART 162 din Noul Cod Penal:
termenul de prescripție a executării pedepsei pentru persoană fizică este
de 20 de ani, când pedeapsa care urmează a fi executată este
detențiunea pe viață sau închisoare mai mare de 15 ani) . Oasele găsite,
cu o vechime mai mare decât această perioadă, sunt utilizate pentru studii
arheologice sau istorice. În alte țări, cum ar fi SUA, limita este de 50 de
ani. Determinarea 𝐶14 și 𝑆𝑟90 împart cadavrele sheletizate în cadavre de
interes legal și de interes arheologic. (7)
Estimarea intervalului postmortual este un proces complex, cu
multe variabile date de descompunerea țesutului moale și distrugerea
osului. (15)
Există două clase mari care depind de stadiul de descompunere a
cadavrului: prima, în care există țesut moale prezent și a doua în care
există doar rămașițe scheletale. (16)
Descompunerea osoasă se referă la modificările apărute la nivelul
osului cauzate de condițiile ambientale în timpul intervalului postmortem.
Factorii taponomici și modifică rile de mediu își lasă amprent a asupra
scheletului. S olul, pH -ul și umiditatea lui au un efect asupra ratei de
descompunere și eroziune a osului. Condițiile ambientale reprezintă astfel
un dezavantaj și de multe ori stabilir ea intervalului postmortem reprezintă
o provocare. Pe cadavrele scheletizate , intervalul postmortem se
stabilește aproximativ și se ține cont de mai mulți factori. (17, 18) Mai pot
influe nța descompunerea cadavrelor : sfâșierea lor de către animale,
trauma, înălțimea și greutatea corpului, îmbălsămarea, temperatura. (19)
Modificările vizibile la nivel osos apărute la un interval mai mic de
50 de ani de l a deces în mediu de sol sunt:

13
 lipsa semnelor macroscopice de adipoceară
 defecte extinse de suprafață osoasă
 detașarea corticalei
 peliculă brun -negricioasă intensă de microorganisme
 incizii adânci la nivelul straturilor exterioare ale osului compact
 sisteme lamelare exterioare roase
 torsiune tisulară
 osul poate fi rupt manual
Următoarele modificări exclud un interval mai mic de 50 de ani în sol:
 absența adipocerei
 reducere semnificativă sau absența fluorescenței UV (4)
Dacă una sau mai m ulte din aceste modificări se gă sește la un os
care nu prezintă semne că ar fi fost expus la condiții exterioare, atunci un
interval postmortem mai mic de 50 de ani poate fi exclus. Acest lucru n u
este posibil în cazul în care se g ăsește masă adipocitară pe secțiunea
proaspă t investigată.
Numeroase tehnici fizice și chimice nu au arătat un avantaj major
față de examinarea macroscopică.
Fluorescența în lumina UV a secțiunii transversale este una din
metodele folosite pentru a estima intervalul postmortem. Cu cât este mai
mare intervalul, fluorescența tinde s ă dispară dinspre exterior. După
aproximativ 100 de ani rămâ ne un mic inel central care va dipărea și el
(FOTO 5) .

FOTO 5 : Fluoresncența în lumina UV a secțiunii transversale a u nui femur c u vârsta postmortală de
5 ani (stânga) și de 50 de ani (dreapta) (20).

14
Vechime ani 0
0-5 5
0-10 1
0-20 2
0-50 5
0-100 1
00-
200 2
00-
500
Proteine
umane
identificabile +
++ +
Prezența de
lipide în
spongioasă +
++ +
Țesuturi moi
încă vizibile +
++ +
+
Adipoceară
în canalul
medular +
++ +
++ +
++ + +
/-
Reacția cu
benzidina
pozitivă +
++ +
++ +
++ +
Conținut
organic
medular +
++ +
++ +
++ +
Azot total 3,5
mg% + 7 AA
identificabili +
++ +
++ +
++ +
++ +
Fluorescență
în UV +
++ +
++ +
++ +
++ + +
/-
Rezistență(
se
fragmenteaz
ă greu) +
++ +
++ +
++ +
++ +
++ +
++ +
++
Tabelul 2: M odificările structurale fizico -chimice și serologice ale oaselor
în funcție de perioada de înhumare (21)
O noua metodă este determinarea citratului în os. Se cunoaște că
la o persoană în viață citratul se gă sește în concentrație de 1,5 – 2,0 wt%,
fiind un acid tricarboxilic important în ciclul Krebs. Aproximativ 90% din
cantitatea de citrat din organism se găsește la nivelul oaselor. (16)
Un studiu realizat d e Henry P. Schwarcz et al. a ară tat o medie a
citratului de 2.0 ± 0,1 wt% fără diferențe de vâr stă și sex. Citratul conținut
în oase scade cu o regularitate remarcabilă. Se pare că, mediul
(temperatura, umiditatea relativă, adâncimea gropii, etc) nu are o influență

15
foarte mare asupra pierderii de citrat. Excepție face temperatura mai mică
de 0 grade Celsius, temperatură la care citratul nu se pierde. Este util
citratul pentru a afla int ervalul postmortem cu o limită de 100 de ani și o
eroare de minim 1% din vârstă, la cadavrele care au stat la temperatură
mai mare de 0 grade Celsius. (16)
Sfâșierea cadavrului de către animale este cunoscută și poate
ajuta medicul legist în stabilirea intervalului post mortual. (19)
Când nu sunt atacate de animale, rămășițele urmează stadiile
norma le de descompunere. Când sunt sfâșiate dezarticularea variază în
funcție de vechimea cadavrului, ajutând la estimarea datei morții (FOTO
6). Nu este recomandat sa fie folosită singură această metodă, dar poate
fi de un real folos. (22)
Stadiul Descriere Intervalul
0 Îndepărtarea țesutului moale fără
dezarticulare 4 ore – 14 zile
1 Distrugerea toracelui anterior( lipsa
sternului și distrugerea coastelor
distale). Eviscerare, îndepărtarea unuia
sau ambelor membre superioare și
îndepărtarea parțială sau totală a
claviculelor 22 zile – 2,5 luni
2 Îndepărtarea parțială sau totală a
membrelor inferioare 2 – 4,5 luni
3 Toate elementele dezarticulate cu
excepția coloanei vertebrale 2 – 11 luni
4 Dezarticulare totală și împrăștierea
oaselor 6 – 25 luni
Tabelul 3: Stagiile dezarticulării datorate sfâșierii de către animale (22):

16

FOTO 6 Cadavru sfâșiat de animale (7)
În ajutorul investigațiilor făcute asupra osul ui vin și elemente
adiționale: î mbrăcăminte, monede, unelte, arme care pot data din
perioada în care a murit individul. D e asemenea locul unde au fost gă site
poate oferii informații utile.
Stabilirea sexului
Estimarea sexului este unul din cei mai importanți parametrii în
cazurile de medicină legală și reprezintă un pas integral și primordial
pentru crearea unui profil biologic în examinarea rămășițelor scheletale.
Estimarea corectă a sexului este vitală și în estimarea vârstei,
originii și staturii, acestea fiind sex -dependente, deoarece există diferențe
vizibile între pattern -ul de îmbatrânire și creștere între sexe și variații ale
trăsăturilor morfologice legate de origine. Astfel la adult, estimarea sexului
este prim ul pas în procesul de identificare a scheletului. (23)
Determinarea morfologică a sexului se face prin evaluarea
dismorfismului sexu al al trăsăturilor scheletului, termen utilizat pentru
diferențele morfologice între cele două schelete, masculin și feminin,
produse de către hormonii sexuali. Cel mai frecvent se utilizează metodele
morfologice și morfometrice și au o acuratețe ridicată în ciuda noilor
tehnici apărute. (24, 25)
Acuratețea analizei în determinarea sexului depinde de oasele
disponibile și de starea în care se găsesc acestea. În cazul scheletelor

17
grav descompuse, incomplete, în care nu se pot aduna suficiente date
prin metodele clasice, se s uplimentează cu metoda moleculară .
Regula unanim acceptată este că, î n determinarea sexului
scheletul mai puțin pronunțat, mai ușor, cu trăsături mai mici este de
feminin. Eminențele frontale și parietale sunt singurele excepții ale acestei
reguli.
Zonele preferate pentru studierea sexului sunt pelvisul și craniul.
Pe lânga pelvis și craniu oasele lungi sunt cele mai studiate elemente,
urmate de coaste, vertebre, claviculă, stern și oasele mâinii și picioarelor.
Astfel, dimensiunea globală și locurile de inserție muscular e la
nivelul bazinului, precum ș i celelalte părți ale scheletului sunt considerate
trăsături dismorfice sexule. Bazinul femeii este adaptat pentru naștere ,
fiind mai lat cu diametrul transversal mai mare. Principalele trăsături
dismorfice sexuale ale pelvisului sunt prezentate în tabelul 4.
Trăsături Femeie Bărbat
Unghiul subpubian Obtuz Ascuțit
Apertura pelviană
superioară Ovală Formă
de inimă
Gaura obturată Triunghiulară Ovală
Tabelul 4: Trăsăturile dismorfice sexuale ale pelvisului (4)

FOTO 7 Pelvis de bărbat (stânga) și de femeie (dreapta) (26)

18
În ce privește craniul, trăsăturile în totalitate masculine sau în
totalitate feminine sunt foarte rare. Trăsăturile folosite pentru evaluarea
morfologică sunt clasificate în funcție de gradul de proeminență, variind
de la foarte feminin, feminin sau indiferent la masculin sau foarte
masculin. Diagnosticul de feminin, indiferent sa u masculin se stabilește
prin efectuarea unei evaluări globale a tuturor trăsaturilor studiate (FOTO
8).

FOTO 8 Craniu bărbat și craniu femeie (6)
În urmă torul tabel (tabelul 5) sunt prezentate trăsăturile dismorfice
sexule ale craniului (4)
Trăsături Femeie Bărbat
Declinul osului frontal Vertical Mai înclinat
Glabela Slab definită Pronunțată
Arcul supraciliar Slab vizibil sau deloc Bombat
Eminența frontală și
parietală Proeminentă Slab dezvoltată
Procesul Mastoid Mic Larg, voluminos
Planul nuchal Plat, neted Rugos, creste de
inserție musculară
Protuberanța occipitală
externă Slab definită Prominentă
Mentonul Rotunjit Patrulater
Tabelul 5 : trăsăturile dismorfice sexule ale craniului (4)

19
Stabilirea sexului pe baza pelvisului are o acuratețe de 90%, iar
pe baza craniului 80%, combinate cele doua metode având o acuratețe
de 97% (sex det ).(27, 28)
Pentru a înlătura subiectivitatea și lipsa dovezilor clare în
examinarea prin metoda morfologică, s -au dezvoltat metodele
morfometrice. Dintre acestea analiza funcției discriminante es te cea mai
bună metodă. Aceasta implică mă surători de lungime, distanță , aplicate
pe probele care se presupun a fi dismorfice sexual și utilizarea acestora
pentru a dezvolta fu ncții discriminante care permit determinarea sexului.
O altă metodă mai obiecti vă pentru evaluare este cuantificarea
trăsăturilor morfognostice tradiționale.
S-a încercat prin metode variate standardizarea trăsăturilor
morfologice ale craniului cum ar fi cavitatea orbitală, rotundă sau ascuțită,
proces mastoid voluminos sau mic, etc.
Pot exista variații mari în domeniile de suprapunere la metodele
morfostatistice și morfometrice, ale trăsăturilor investigate, astfel încât
sexul nu poate fi determinat. Acest lucru se întâmpla în cazul copiiilor
până la pubertate când trăsăturile sexual e nu sunt suficient dezvoltate.
S-a observat că imagistica osteologică asigură o acuratețe
similară cu alte metode clasice în determinarea sexului. Astfel, radiografia
digitală poate fi considerată o alternativă precisă de măsurare în cazul
oaselor carboni zate, degradate, descompuse, unde nu se impune direct
macerarea.
CT-ul și RMN -ul sunt tehnici imagistice cu rol în îmbunătățirea
metodelor actuale folosite în medicina legală.
În ultimii ani scanarea prin CT postmortem a devenit un instrument
interesant în practica legală. Este utilizată pentru determinarea sexului și
a vârstei. Poate fi ușor reprodusă și tinde să aibă aceași acuratețe ca și
cea dată de analiza trăsăturilor morfologice.

20
Avantajele utilizării analizei CT sunt:
 facilitarea indentificării persoanelor decedate necunoscute
 evitarea consumului de timp, necesar proceselor de macerare
 este nondistructivă
 disponibilitatea unor seturi mari de date recente de la populații
diferite. (29)
Totuși studiile sistemice privind identificarea sexului pe baza
analizei CT trebuie continuate.
Un prim studiu publicat în 2016, realizat de Korakot
Nganvongpaint et al. a examinat di ferențele dintre oasele ce aparțin
sexului feminin și cele ce aparțin sexului masculin ut ilizând fluorescența
în raze X. (28)
În craniu, trei elemente( S, Ca, Pb) sunt signifiant mai crescute la
bărbat și cinci elemente (Si, Mn, Fe, Zn, Ag) plus elementele ușoare(
număr atomic sub 12) sunt mai mari la femei. În humerus și osul coxal,
nouă eleme nte( Pb, P, Ti, Fe, Zn, Ag, Cd, Sn, Sb) su nt signifiant mai
crescute la bă rbați și unul la femeie(S). (30)
Rezultatele studiului a avut o acuratețe în estimarea sexului de
60% pentru craniu, 63% pentru hu merus, 61% pentru osul coxal și 67%
când au fost combinate .(28)
Rezultatele nu au o acuratețe foarte mare, însă poate fi un prim
studiu în dezvoltarea unei noi metode de identificare a sexului la cadavrele
scheletizate. (30)
Metoda moleculară oferă informații mai precise decât metodele
clasice și este liberă de modificări care fac eva luarea mai grea. Metoda
PCR multiplex utilizează două ținte de amogelină de dimensiuni diferite
Dezavantajele metodei molec ulare sunt echipamentul sofisticat și
mai greu accesibil, posibila contaminare a ADN -ului, substanță
insuficientă. (24)

21
Determinarea vârstei
Estimare vârstei este un pas esențial în identificarea rămășițelor
scheletale și în analiza arheologică a probelor umane. Reprezintă unul
dintre parametrii cheie care poate fi stabilit în încercarea identificării
scheletului. (31)
Antropologia și medicina legală dispun de numeroa se metode de
investigare în vederea determinării vârstei unei persoane neidentificate.
Pe baza ace stor investigații fenomenul îmbă trânirii populației este
corelat cu apariția consecutivă de urme la nivelul oaselor.
Există numeroase metode neinvazive (macro scopic, starea
dentiției, aspectul general, radiologia) și invazive (analize chimice și
histologice ale dinților sau țesutul osos compact al oaselor lungi). (4)
Investigațiile folosite depind de părțile de schelet disponibile
pentru analiză. Oasele prezintă în mod natural rezistență diferită la
procesele taponomice. Natura morții poate de asemenea influența acest
proces, de exemplu un impact de mare viteză produc e fragmentare
sporită.
Metoda sau metodele alese pentru estimarea vârstei trebuie să
îndeplinească anumite criterii:
 acuratețea acestora trebuie testată folosind metode valide statistic
și descrise în termeni definiți concret
 metoda trebuie să fie suficie nt de precisă pentru aplicarea de
rutină în medicina legală
 să fie prezentate comunită ții științifice .(32)
Sexul și caracterele specifice populației sunt de asemenea
importante. În majoritatea cazurilor de medicină legală, este puțin probabil
ca sexul să fie estimat în mod fiabil la minori mai ales la scheletul pre –
pubertar .

22
Vârsta i ndividuală, stilul de viață, co ndițiile de trai, crează diferențe
între vârsta cronologică și cea biologică. Vârsta biologică este cea care
se poate estima.
La adulți, odată ce osificarea este completă, este mai dificil de
realizat estimarea vârstei în momentul decesului.
Există dovezi care atestă că, metode diferite sau combiarea
diferitelor metode la diferite vârste conduc la rezultate promițătoare.
Tineri
Starea dinților, stadiul dezvoltării dinților, reprezintă criteriile cele
mai importante pentru estimarea vârstei la copii, urmată de osificarea
cartilajelor de conjugare, în cazul în care primele nu pot fi folosite .
Diferențele de sex trebuie luate în considerare în evaluarea
fuziunii diafizo -epifizare. (33)
Considerând că au fost luați în considerare toți parametrii
necesari, poate fi evaluată estimarea vârstei la adolescenți cu o precizie
mare, având eroare de doar câteva luni. (4)

Dinții
Dezvoltarea dinților este mai puțin afectată de mediu decât
creșterea și maturarea scheletului. (34)
Specia umană are p e parcursul vieții două tipuri de dentiție: una
temporară și una permanentă. Clark și Dyke au descris notația
antropologică a dinților:
Temporari: Permanenți:
– incisiv central ( i1) – incisiv central (I1)
– incisiv lateral ( i2) – incisiv lateral (I2)
– canin (c) – canin (C)
– molar (m1) – primul premolar (Pm1)
– al doile a mola r (m2) – al doilea premolar (Pm2)

23
– primul molar (M1)
– al doilea molar (M2)
– al treilea molar (M3) (26)
Dentiția permanentă:
Dreapta Stânga
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16
M3 M2 M1 Pm2 Pm1 C I2 I1 I1 I2 C Pm1 Pm2 M1 M2 M3
M3 M2 M1 Pm2 P m1 C I2 I1 I1 I2 C Pm1 Pm2 M1 M2 M3
32 31 30 29 28 27 26 25 24 23 22 21 20 19 18 17
Dentiția temporară:
A B C D E F G H I J
m2 m1 c i2 i1 i1 i2 c m1 m2
m2 m1 c i2 i1 i1 i2 c m1 m2
T S R Q P O N M L K(26)
Dezvoltarea dinților este un criteriu important în estimarea vârstei
cronologice, deoarece variațiile individuale sunt mici. Deoarece dentiția
reprezintă pricipala cheie care permite vârstei la subadulți, există mai
multe standarde dentare disponibile în l iteratura de specialitate. (35)
La copii și tineri tehnicile folosite pentru estimarea vârstei
cronologice, bazate pe stadiul de maturare a dinților se împart în două,
sistem e de scoruri și abordarea morfologică. (35)
Estimarea vârstei poate fi realizată utilizând evaluarea radiologică
a dezvoltării rădăcinii și mineralizarea sau observarea macroscopică a
patternului de erupție dentară.
Uzura dinților este o altă metodă, mai puțin fiabilă, în mare parte
datorită faptului că uzura depinde de factori individuali, în special tipul de
alimentație.
Există mai multe standarde aplicate la nive l mondial legat de
formarea dinților: Moorrees et al, Demirjian et al și Ubelaker. Cele propuse
de Moorrees sau Demirjian folosesc imagini vizuale

24
(macroscopice și radiologice) ale stadiilor dezvoltării dinților, formulate
după vârstă și sex. (36, 37)
O limitare particulară a standardelor de dezvoltare dentare este
faptul că fiabilitatea estimării vârstei nu este uniformă de la naștere până
la maturitate. În jurul vârstei de 14 ani, majoritatea dinților sunt dez voltați
complet și estimarea devine mai dificilă. În general la această vârstă al
treilea molar este dintele care încă se mai dezvoltă. Însă acesta poate fi
absent congenital sau are o mare varietate în formare și creștere. (38)
Dezvoltarea s cheletului
Măsurarea dimensiunii osoase, forma și gradul de osificare în
raport cu forma finală, iar aceasta poate fi utilizată pentru obținerea un ei
estimă ri a vârstei scheletale. Dat fiind că, schimb ările progresive de
dezvoltare și morfologie ale osului apar la perioade relativ previzibile,
există o corelație pozitivă între vârsta scheletală și cea cronologică. Cea
mai utilizată metodă pentru estimare se bazează pe analiza metrică și
macroscopie, pe evaluarea morfologiei centrilor de osificare. (38)
Imaginile medicale ale celor vi i oferă date utile ce vin în ajutorul
estimării.
S-au facut numeroase studii care furnizează variate măsurători ce
pot fi folosite pentru obținerea de estimări de vârstă atât pentru vârs ta
postnatală cât și pentru cea prenatală.
În ceea ce privește metodele bazate pe morfologia centrelor de
osificare, gradul de conservare a oaselor folosite pentru examinare
(intacte, descompuse ) determină dacă aceste metode pot fi aplicate
eficient. Cel mai frecvent se aplică pe oasele de la încheietura mâinii. (38)
Adulți
La adult factorii exogeni devin mai importanți odată cu înaintarea
în vârstă. Examinarea macroscopică poate evidenția abraziune dentară,
pierderea de dinți încă din timpul vieții, modificări de suprafață ale

25
simfizelor, obliterarea suturilor craniene sau procese degenerative.
Estimarea vârstei se face în absența markerilor cheie ai dezvoltării,
depinde mai mult de degenerarea oase lor. Este mai complicat deoarece
intervin factori individuali ( stil de viață, stare de sănătate ) care pot
influența remodelarea scheletală pe parcursul vieții introducând o sursă
în plus de interferență în evaluarea finală. Diferite părți ale scheletului pot
,,îmbătrânii,, în rate diferite, la același individ sau între indivizi.
Metode non invazive.
1 Osul Coxal
Simfiza pubiană. Estimarea vârstei bazată pe modificările apărute
la nivelul simfizei pubiene a fost multă vreme metoda preferată.
Modificările morfologice progresive ale suprafețelor articulare ce intră în
formarea simfizei pubiene pot fi fol osite pentru estimarea vârstei. Există
mai multe faze prin care trec suprafețele articulare odată cu înaintarea în
vârstă.
La tineri suprafața este rugoasă t raversată de creste orizontale
separate prin șanțuri bine delimitate cu extremități nedelimitate. La adulți
suprafața devine mai netedă și inactivă. Extremitățile sunt clar definite. La
vârstnic marginea ventrală este erodată î ntr-o măsură mai mare sau mai
mică. Rarefierea feței și a osificării neregulate apariția de granulații fine și
de porozități (Figura 1) .(38)

Figura 1: Fazele simfizei pubiene prezentate de Todd. (26)

26
Suprafața auriculară a osului iliac. Cu toate că modificările
suprafeței auriculare nu sunt la fel de distincte, este totuși o modalitate
utilă. Morfologia suprafeței articulare se schimbă regulat pe parcursul
vieții. (39)
La tineri, suprafața auriculara este granulară și densă, iar odată
cu înaintarea în vârstă devine netedă și apar macroporozități. (40)
2 Coastele. Extremitatea sternală a coastelor este un marker util.
Se examinează forma, adâncimea, modificările pereților osoși și marginii
înconjurătoare, textura și densitatea coastelor. (41, 42)
3 Sutura craniană. Odata cu vârsta, art iculațiile fibroase din jurul
oaselor craniului fuzează progresiv, iar prin studiul acestora s -au dezvoltat
numeroase sisteme ce privesc gradul de închidere a suturilor ecto – și
endocraniene. (43) Asfel sub 35 de ani se remarcă absența osificării
suturale. La 40 de ani apare obliterarea segmentului posterior al suturii
sagitale. La 50 de ani se observă obliterarea suturii coronale la nivelul
bregme; la 70 de ani, obliterarea suturii scuamoase (FOTO 9, 10) .(2)

FOTO 9 sutura craniană la copil sutura craniană la adult (6)

27

FOTO 10 sutura craniană adult matur sutura craniană la vârstnic (6)

4 Alte metode. Tehnici histomorfologice :
 lungimea osteonului, tipul și densitatea
 mărimea și numărul canalelor Haversiene
 grosimea corticalei (44)
S-a realizat standardizarea pentru numeroase oase, cu grade
variate. În general, metodele histologice sunt distructive, dar cu precizie
crescută. Racemizarea aminoacizilor în dentină( sau oase sau țesut
cartilaginos) este o metodă specializată, bazată pe transformarea
graduală a aminoacizilor și este dependen tă de temperatură. (45)
Există și la adulți metode de estimare prin folosirea dinților și care
se bazează pe faptul că, rădăcinile dinților devin tot mai transparente
odată cu înaintarea în vârstă . Metoda Lam endin, de exemplu , implică
iluminarea rădăcinii unui dinte utilizând o cutie luminată, măsurarea
lungimii zonei translucide din vârful rădăcinii. Vârsta poate fi exprimată
utilizând acest raport. (4)
Cert este faptul că u tilizarea metodelor combinate sunt capabile
să ofere informații importante cu privire la vârstă, care permit estimările
cu ± 5 ani având o precizie mai mare, la vârstă mai mică. (4)
Erorile apărute în estimarea vârstei la orice metodă morfologică
folosită nu sunt constante, ele crescând de obicei odată cu înaintarea în

28
vârstă. (38) La specimenele cu grade de degradare avansate,
fragmentate, histologia reprezintă o altern ativă recomandată .
Estimarea taliei
Talia reprezintă lungimea corpului, definitivată atunci când
sudarea diafizo -epifizară este încheiat ă, aproximativ la 22 -25 de ani. În
jurul vârstei de 40 -60 de ani talia scade cu 2 -3 cm. Deoarece oasele lungi
ale extremităților se află în raport liniar cu lungimea totală a corpului,
acestea sunt utilizate pentru estimarea taliei. (4)
Există numeroase formule bazate pe modele matematice de
regresii liniare care, prin determinarea lungimii oaselor lungi intacte sau
fragmentate permit reconstruirea taliei.
Măsurarea oaselor lungi ale membrelor inferioare este mai utilă
decât măsurarea oaselor lungi ale membrelor superioare în aprecierea
taliei. Trebuie reținut faptul că oasele vechi și uscate sau cele arse sunt
cu aproximativ 2 mm mai scurte. Există și diferențe rasiale în ce privește
lungimea oaselor.
Bărbați cau cazieni (cm) ± (cm)
3.08 x humerus + 70,45 4,05
3,78 x radius + 79,01 4,32
3,70 x ulna + 74,05 4,32
2,38 x femur + 61,41 3,27
2,52 x tibia + 78,62 3,37
2,68 x fibula + 71,78 3,29
Tabelul 6: Formule de estimare a taliei la bărbați
Femei caucaziene (cm) ± (cm)
3,36 x humerus + 57,97 4,45
4,74 x radius + 54,93 4,24
4,27 x ulna + 57,76 4,30
2,47 x femur + 54,74 3,72
2,90 x tibia + 59,24 3,66
2,93 x fibula + 59,61 3,57
Tabelul 7 : Formule de estimare a taliei la femei (6)

29
Stabilirea identit ății
ADN -ul
Tehnologia modernă a revoluționat cunoștințele în majoritatea
domeniilor, iar medicina legală nu este privată de această realitate. (46)
Analiza ADN este utilizată pe scară largă pentru identificarea
victimelor după evenimente tragice cum ar fi crime, atacuri teroriste,
catastrofe în masă. (47)
ADN -ul începe să se degradeze i mediat după moarte, iar probele
se găsesc în diferite stări de degradare în funcție de timpul scurs de la
moarte și de mediu. (48)
Pentru a obține ADN din țesut osos necesar pentru analiza în scop
medico -legal sunt n ecesare metode speciale de izolare. Șansa izolării
ADN -ului ce poate fi amplificat depinde de starea de conservare și de
gradul de degradare al ADN -ului. (49)
Medii specifice sau oase distruse de foc pot reprezenta mari
provocări în vederea extracției ADN -ului. Se poate totuși, în multe cazuri,
crea totuși în multe cazuri un profil STR. Acesta poate fi găsit printre
profilele STR ale persoanelor dispărute și poate fi comparat direct. Cea
mai importantă utilizarea testării ADN -ului este în faza de identificare în
cazurile în care un profil STR antemortem se potrivește cu profilul biologic
obținut de la o victimă prezumtivă.

Statusul dentar
Înregistrarea statusului dentar este o tehnică folosită în
osteostomatologia legală. Se face un registru al dinților prezenți, dispăruți,
caracteristicile particulare , utilizând o nomenclatură recunoscută.
Eventualele tratamente ale dinților și suprafețele afectate sunte descrise
în detaliu pentru fiecare dinte. (4)

30
Statusul dentar postmortem este de un real folos în investigații
care poate fi folosit pentru a compara cu eventuale evidențe anterioare(
profilul dentar al persoanei dispăr ute realizat antemortem).
Odontostomatologia medico -legală deține o poziție importantă în
procesul identificării, în virtutea faptului că, o radiografie sau lucrare
dentară, este păstrată atunci când cineva apelează la dentist, putând fi
astfel folosită pe ntru comparare în caz de necesitate. (50)

Compararea radiografiilor
Reprezntă o metodă ce a fost aplicată cu succes pentru
identificare. Ca și metoda precedentă, necesită existența unor explorări
efectuate în timpul vieții pentru diferite cauze medicale.
Atunci când se fac astfel de comparații, se încearcă reconstrucția
căii fascicolului cât mai precis posibil. Radiografia antero -posterioară a
craniului sau radiografia dinților sunt foarte bune indicatoare pentru acest
scop.
Computer tomografia este de asemenea util pentru compararea
postumă . Astfel, imaginile virtuale prin raze X cu o cale a fascicolului
oarecare sunt reconstruite pe baza datelor CT și comparate direct cu
radiografiile realizate antemortem , utilizând tehnici de proiecție de
intensitate maximă.

Compararea fotografiilor craniului și reconstrucția facială .
Din moment ce există fotografii tip portret pentru majoritatea
oamenilor, compararea pozelor craniului oferă o opțiune pentru
identificare a indivizilor.
Tehnica se bazează pe încercarea de a potrivii imaginea craniului
pe o fotografie tip portret la un unghi potrivit, realizând astfel o
suprapunere.

31
Ca parte a acestui proces, distanțele sunt plasate la puncte
definite de pe craniu pentru a reprezenta grosimea medie a țesuturilor moi
care trebuie să corespundă marginilor țesuturilor moi de pe fotografie.
Reconstrucția facială permite identificarea prin crearea corelației
între mușchii feței și oasele craniene. E ste o metodă folosită p entru
identificarea persoanelor . Se bazează pe același pricipiu. În plus pentru
aplicarea țesutului moale există metode grafice, iar mai nou s -au dezvoltat
metode digitale. (51)(52)

Urme de leziuni
Leziunile suportate în timpul morții (perimortem) sunt, în general
considerate relevante ca și posibilă cauză de deces. Ele trebuie
diferențiate de leziun ile su ferite în timpul vieții ( antemortem ) sau după
moarte ( postmortem ). Trebuie avut în vedere factorii de mediu care pot
influența caracteristicile leziunilor în funcție de momentul producerii. (53)
Modificările postmortem.
Apar ca rezultat al unor acțiuni inte nționate sau nu, realizate de
animale, oameni, procesele de descoperire a oaselor( săpăturile),
condițiile de mediu.
Cel mai important criteriu de diagnostic al modificărilor apă rute
după moarte este culoarea tăieturii ori a suprafeței fracturate, care de
obicei este mai luminoasă comparativ cu altă suprafață a osului respectiv.
În plus absența semnelor de descompunere pe tăietură sau suprafața
fracturată, pe lângă semnele vizibile de decompoziție pe restul suprafeței
sugerează o origine postmortem a injuri ei.(53)
Atât timp cât osul încă deține proprietăți biomecanice în timpul
traumei , modificările precoce postmortem pot să nu îndeplinească
criteriile morfologice ale modificărilor postmortem tipice. Uneor i este

32
imposibil de stabilit dacă leziunea a fost produsă perimortem sau imediat
după deces. (53)
În unele cazuri odată cu stabilirea circumstanțelo r de deces, se
poate afirma că leziunea a aparut după deces.
Modificările antemortem
Pentru a stabilii că leziunea s-a produs înainte de moarte trebuie
să existe semne de vindecare, cum ar fi formarea calusului în cazul
fracturilor osoase. Pot fi observate și semne indirecte produse de
afectarea țesutului moale, care lasă urme pe os: absorția hematomului
poate lăsa u rme pe suprafața osoasă. De asemenea ca urmare a
inflamației și dist rugerii țesutului moale poate să apară osteogeneza
reactivă. (54)
Modificările perimortem
În principiu, toate urmele de leziuni care nu pot fi incluse în
celelalte categorii se consideră a fi produse perimortem. Din perspectivă
medico -legală, probabilitatea ca modificările perimortem să fie în strânsă
legătură temporală cu moartea nu poate fi exclusă.
Ținând cont de localizarea ș i severitatea leziunii, este important să
se stabilească dacă a fost cauza morții sau asociată morții.
Tăietura sau suprafața fracturii realizată perimortem prezintă
aceași culoare ca și restul suprafeței osoase și semnele descompunerii
sunt de asemenea pr ezente.

33

Partea specială

34
Capitolul 1 : Introducere
Expertiza medico -legală a cadvrelor scheletizate are drept scop
principal identificarea persoanei decedate și cauza morții sale.
Este necesară o experiență în domeniul osteologie i medico -legale
pentru a putea studia cadavrele scheletizate, deoarece chiar și simpla
stabilire a caracterului uman al rămășițelor necesită experiență.
Rămășițele pot fi găsite fragmentate, parțial scheletizate, afectate de
mediu.
Majoritatea scheletelor s unt găsite întâmplător, de oameni fără
cunoștințe în domeniu existând astfel șansa de a fi distruse probe
importante.
Odată descoperite probele trebuie adunate cât mai cu grijă posibil,
de aceea este nevoie de oameni profesioniști și echipament adecvat.
Pentru identificarea persoanei se stabilește un profil biologic, ceea
ce înseamnă determinarea sexului, vârstei, înălțimea și originea.
Dacă sunt prezente leziuni la nivelul oaselor, este important să se
stabilească dacă ele au fost produse înainte, după moa rte, dacă au cauzat
moartea. De asemenea se poate stabilii prin ce mecanism s -a produs
leziunea și posibilele obiecte care ar putea fi incriminate.
Studiul cadavrelor scheletizate cu scopul de a obține informațiile
necesare stabilirii identității victimei și a cauzei morții reprezintă o
provocare pentru medicul legist , având informații puține. Cazurile de
cadavre scheletizate sunt puține, iar pentru a obține experiență e nevoie
de timp.
În această lucrare de licență prin prezentarea cazurilor de cadavre
scheletizate descoperite în j udețul Cluj între anii 2011 -2015 am evidențiat
particularități ale acestora ce au dus la crearea unui profil biologic și la
identificarea acestora.

35
Capitolul 2: Materiale și metode

Pentru efectu area studiului s -au folosit date culese din arhiva
Institutului de Medicină Legală Cluj -Napoca obținute ca urmare a
depunerii unei cereri către conducere. Documentele din care au fost
culese și analizate datele sunt:
 Rapoartele de expertiză medico -legală
 Registele de activitate medic o-legală

Criterii le de includere în studiu :
 cadavre scheletizate total sau parțial
 apartenența la specia umană
 cadavre descoperite între anii 2011 -2015
 cadavre scheletizate găsite pe raza județului Cluj
S-a realizat repartiția cazurilor în funcție de sex care este variabi lă
calitativă dihotomială, an care este o variabilă cantitativă și felul morții,
variabilă calitativă.

Obiectivele expertizei:
 Care este mecanismul de producere a morții?
 Dacă moartea este patologică sau violentă?
 Care este cauza medica lă a morții?
 Dacă se constată urme de violență și care sunt caracteristicile
acestora (formă, mărime, culoare, vechime)?
 Dacă există o legătură de cauzalitate între leziunile constatate pe
cadavru și cauza morții?
 Care este data survenirii morțiii?
 Care este sexul și vârsta cadavrului?

36

Materiale folosite pentru transportul și examinarea cadavrelor
scheletizate :
Saci pentru transport, polivinil acetat, perii și sonde, cazan pentru
spălare, fierestrău, bisturie, foarfece, compas antropometric, planșă
osteometrică, bandă metrică, riglă antropometrică, aparat de fotografiat.
Oasele sunt ambalate în pungi,care sunt etichetate atât în interior
cât și în exterior. Pe etichete se menționează conținutul, locul, data,
numărul cazului și numele examinatorului . Pentru fiecare schelet se
folosesc mai multe pungi . Craniul și mandibula sunt ambalate separat de
restul oaselor. În măsura în care se poate oasele din partea dreaptă sunt
separate de cele stângi, iar bazinul este ambalat separat.
Examinarea scheletelor se face într -o încăpere cu iluminare
corespunzătoare. Oasele trebuie manipulate cu grijă pentru a nu fi
distruse. Pentru conservarea lor se folosesc substanțe precum polivinil
acetatul, în concentrație de 5 -10%.
Curățirea oaselor se face cu perii și sonde din lemn sau plastic.
Spălarea se face în apă călduță. Uscarea oaselor se realizează în 24 -28
de ore de la spălare, fără expunerea acestora la soare sau altă sursă de
căldură care ar putea afecta integritatea oaselor.
În cazul oaselor ce prezintă țesut moa le restant se folosesc
bisturie, foarfeci, cuțite. Pentru curățirea totală de țesutul moale, oasele
sunt fierte.
Pentru măsurarea craniului se folosește compasul antropometric .

37
Capitolul 3: Rezultate

S-a realizat studiul cadavrelor scheletizate descoperite în județul
Cluj între 2011 -2015. În anul 2011 au fost descoperite 2 cazuri, în anul
2012, 4 cazuri, iar în anul 2013 s -au descoperit 3 cazuri. În anii 2014 și
2015 nu s -a raportat nici un caz de cadavru scheletizat. (Figura 2).

Figura 2

Numărul cadavrelor de sex masculin este 7, iar al celor de sex
feminin 2 (Figura 3).

Figura 3

38
În 2 cazuri moartea a fost una violentă. În celelalte 7 cazuri nu
s-a putut stabilii felul morții (Figura 4) .

Figura 4

Cazul 1
În data de 09.07.2012 în orașul Cluj la intersecția străzilor
București cu Anton Pann pe platforma unui fost abator a fost descoperit
un cadavru parțial scheletizat. A fost anunțată poliția și Institutul de
Medicină Legală Cluj -Napoca. Acesta a fost identificat după articolele
vestimentare și încălțăminte ca aparținând lui B G , dispărută de la
domiciliu din data de 25.04.2010 (FOTO 1) .

FOTO 1

39
Oasele au fost ambalate și transportate cu grijă la IML Cluj –
Napoca, iar în data de 10.07.2012 după o prealabilă pregătire s -a
procedat la inventarierea și examinarea acestora la solicitarea Poliției
Municipiului Cluj -Napoca.
Examinare :
Capul (FOTO 3) . La nivelul marginii găurii occipitale se descrie o
mică lipsă osoasă de aproximativ 0,5/0,5 cm de la care pornește o linie
de fractură cu traiect antero -medi al de aproximativ 2,5 cm (FOTO 2 ). În
bază,la nivelul lojei anterioare și mijlocii stângi se constată prezența unui
depozit negricios pe o arie de aproximativ 11/6 cm cu aspect grunjos și
grosime maximă de aproxima tiv 0,7 -0,8 cm. Acesta a fost prelevat în
vederea exa minărilor complementare (FOTO 4 ).

FOTO 2

FOTO 3

40

FOTO 4
Oasele viscerocraniului – la nivelul oaselor proprii nazale se
constată prezența unor fracturi, dintre care unele consolidate; la nivelul
peretelui anterior al sinusului maxilar stâng se evidențiază două zone de
lipsă de substanță osoasă una de aproximativ 0,5/0,4 cm și o alta de 1/0,2
cm- neputându -se preciza dacă sunt leziuni traumatice sau modificări
postmortem (FOTO 5 ).

FOTO 5
Dentiția . Se costată edentație totală la nivelul maxilarului superior
și inferior, cu închiderea completă a alveolelor dentare.

41
Scheletul coloanei vertebrale . Vertebrele sunt prezente, integre cu
colorație cenușie -negricioasă. Nu se constată leziuni traumatice la acest
nivel.
Scheletul cutiei toracice . Claviculele, scapulele, coastele și sternul
sunt prezente. Coasta Vl dreapta, prezintă două calusuri la nivel
parasternal și medioclavicular. Nu se cons tată leziuni traumatice. (FOTO
6)

FOTO 6
Scheletul membrelor s uperioare . Oasele membrelor s-au
recuperat în totalitate, se constată deformarea diafizelor ambelor oase
humerale, cu prezența de calusuri osoase vicioase în stânga la nivelul
jumătății proximale și distale, iar în dreapta la nivelul jumătății proximale .
(FOTO 7)

42

FOTO 7
La nivelul unei drepte se constată prezența unui calus osos în
jumătatea distală.(FOTO 8) Oasele carpiene,metacarpiene și falangele
sunt integre, s -au recuperat în mare parte, precum ș i câteva unghii.(FOTO
9)

FOTO 8

FOTO 9

43
Scheletul bazinului . Ambele oase coxale, sacrul și coccigele sunt
prezente.
Scheletul membrelor inferioare . Oasele membrelor inferioare sunt
prezente bilateral. La nivelul acestora nu se constată leziuni traumatice
vizibile macroscopic. Oasele femurale au lungimea de aproximativ 41 cm.
La nivelul tibiei drepte în treimea distală se constată prezența unui calus
osos, iar la nivelul peroneului calus osos în apropierea maleolei. Tibia
stângă măsoară 35,5 cm. S-au recuper at în totalitate oasele tarsiene,
metatarsiene și falange, inclusiv câteva unghii.
Folosind ca reper tibia, am estimat talia ca având 162,19 cm ( 2,9
x tibie + 59,24).
Diagnostic anatomopatologic macroscopic :
1) Cadavru scheletizat (FOTO 10)
2) Edentație
3) Fractură de calotă iradiată în bază
4) Colecție negricioasă la nivelul bazei craniene în etajul anterior și
mijlociu, în stânga.
5) Fracturi consolidate la nivelul oaselor proprii nazale
6) Calusuri osoase la nivelul coastei Vl în dreapta, oaselor humerale,
ulnă dreaptă, tibie și peroneu drept.

FOTO 10

44
Examinări complementare : depozit de la nivelul cutiei craniene
– testul peroxidazei pozitiv sugerează prezența unui conținut proteic;
hemoglobină umană slab pozitivă.
Discuț ii:
Felul și cauza medica lă a morții numitei Bolog Ghizela nu pot fi
precizate .
Fracturile de la nivelul calotei și bazei craniene s -au putut produce
mai probabil prin cădere în cazul unei auto – sau heteropulsii, în condițiile
stabilite de anchetă; intracraian s -a pus în evidență prezența unui depozit
negricios – posibil colecție sangvină.
Moartea s -a putut produce cu aproximativ 2 ani anterior efectuării
necropsiei, posibil la data dispariției: 25.04.2010

Cazul 2
La data de 09.06.2012, în pârâul Păstrăvului de pe raza comunei
Gilău,a fost găsit un cadavru în stare avansată de putrefacție. Au fost
anunțate autoritățile. În data de 10.06.2012 s -au mai recuperat din albia
pârâului, humerusul drept și scapula dreaptă. În data de 11.06.2012 s -au
mai recuperat craniul și câteva verte bre cervicale. În urma cercetărilor
efectuate organele de anchetă au stabilit identitatea cadavrului, ca
aparținând lui P D A , dispărut de la domiciliu în data de 21.02.2012.
Cadavrul a fost ambalat și transportat la IML Cluj -Napoca la solicitarea
Inspecto ratului de Poliție al Județului Cluj.
Examinarea :
Cadavru de sex masculin îmbrăcat cu geacă neagră de fâș,
cămașă, bluză și tricou – culoarea nu poat e fi stabilită datorită i mpregnă rii
cu lichid de putrefacție, pantaloni jeans de culoare albastră; piciorul drept
este detașat de restul corpului și este încălțat cu un bocanc de culoare

45
neagră; cadavrul prezintă modificări avansate de putrefacție și
scheletizare parțială. Nu s -au pus în evidență leziuni traumatice.
Capul . Se mai găsesc mici resturi de părți mo i cu modificări
avansate de putrefacție, negre, umede la nivelui calotei și a feței; oasele
craniului sunt integre, măsurând 0,5 -1 cm pe linia de fierăstruire; cutia
craniană conține dura mater de culoare cenușie, pe alocuri negricioasă,
de con sistență gelatinoasă (FOT O 11 -12).

FOTO 11

46

FOTO 12

Dentiția . S-a constatat lipsa diților 1.4, 1.6, 2.6 și 3.6; plombe la
nivelul dinților 2.5, 3.7, 3.8, 4.3, 4.4, 4.5, 4.6, 4.7; coroniță metalo –
ceramică la nivelul 2 ,6; 1.8 și 4.8 ne erupți (FOTO 13 ).

FOTO 13
Gâtul . Au fost recuperate 5 vertebre cervicale – atlasul care este
atașat de craniu, axisul și următoarele trei vertebre; vertebrele sunt de
culoare negricioasă -cenușie, se mai găsesc fragmente de părți moi,
putrefiate. Apofizele tranverse prezintă modificări distructive de natură
animală, nu se dece lează linii de fractură (FOTO 14).

47

FOTO 14
Toracele . Modificări avansate de putrefacție, tegumentele sunt
parțial păstrate, fară leziuni la nivelul lor, cutia toracică conține o magmă
cenușie -negricioasă și m ultiple larve necrofore (FOTO 15 ).

FOTO 15
Coastele s -au recuperat în totalitate, la nivelu coastei Vll drepte,
pe linia medioclaviculară se constată prezența unui calus osos, coastele

48
ll – V în stânga, parasternal prezintă zone de eroziune; s ternul este integru
(FOTO 16 ).

FOTO 16
Scapula dreaptă este prezentă, integră (FOTO 17 ); scapula
stângă s -a recuperat ulterior și prezintă lipsuri osoase importante la nivelul
foselor supraspinoasă, este de culoare cenușie -negricioasă; claviculele
sunt prezente bilatera l, integre, prezentând eroziuni la nivelul epifizelor.

FOTO 17
Coloana vertebrală prezintă importantă cifoză dorso -lombară, este
rigită, vertebrele fiind complet sudate la nivelul T9 -T12 și parțial sudate
până la T4. (FOTO 18)

49

FOTO 18
Abdomenul . La nivelul abdomenului de asemenea se constată
prezența unei magme cenușii negricioase, urât mirositoare, cu larve
necrofore, cu greu identificându -se câteva anse intestinale.
S-au practicat secțiuni la nivelul tegumentului toraco -abdominal
restant, fără a se constata infiltrate sangvine.
Oasele bazinului sunt integre; se constată modificări la nivelul
articulației sacro -iliace, cu sudarea completă și desființarea articulației în
dreapta.
Membrele superioare . Membrul superior drept a fost recuperat în
totalita te, humerusul cu câteva resturi de părți moi, iar antebrațul și mâna
dreaptă prezintă în totalitate părțile moi, cu modificări de putrefacție; se
constată absența falangelor policelui drept; tegumentele de la nivelul
mâinii sunt albicioase, încrețite și se detașează cu ușurință ( FOTO 19 )

50

FOTO 19
De la nivelul membrului superior stâng s -a recuperat doar
humerusul, epifiza proximală cu absența a jum ătate din capul humer al
(FOTO 20 ).

FOTO 20
Membrele inferioare . Coapsele și gambele s -au recuperat în
totalitate, inclusiv părțile moi, cu modificări avansate de putrefacție, se mai

51
disting structuri musculare de la nivelul coapselor – nu se pun în evidență
leziuni traumati ce, oasele sunt integre (FOTO 21 ).
În partea dreaptă, oasele tarsiene, metatarsiene și falangele s -au
recuperat în totalitate; în partea stângă s -au recuperat calcaneul și talusul,
2 metatarsiene și câteva falange (FOTO 22).

FOTO 21

FOTO 22
Diagnosticul anatomo -patologic macroscopic :
1) Modificări cadaverice distructive
2) Spondilită anchilozantă
3) Calus costal

52
4) Absența oaselor antebrațului și mâinii stângi; lipsuri osoase picior
stâng
Concluzii:
Felul și cauza morții nu pot fi precizate
Nu s -au constatat leziunii traumatice sau linii de fractură, lipsa
părților moi fiind consecința modificărilor cadaverice distructive și posibil
consecința acțiunii distructive a faunei necroflore.
Moartea s -a putut produce cu trei -patru luni anterior datei
efectuării necropsiei.

Cazul 3
În data de 14.06.2012 în apropierea râului Someș, pe raza
comunei Florești a fost descoperit un cadavru scheletizat. Acesta a fost
ulterior identi fica ca aparținând lui I I . Cadavrul prezenta lipsuri osoase.
Articolele vestimentare au fost găsite la distanțe diferite. Oasele au fo st
transportate la IML Cluj -Napoca, iar în data de 15.06.2012 s -a realizat
examinarea acestora la cererea Poliției Municipiului Cluj -Napoca, Se cția
6 Poliție Rurală Florești.
Pe resturile scheletale și țesuturile moi restante nu prezintă leziuni
traumatice .
Folosind ca reper humerusul putem estima înălțimea cadavrului:
167,47 cm ( 3,08 x 31,5 + 70,45 +/ – 4,05 cm)
Craniul . Este parțial acoperit cu țesuturi moi (în regiunea fronto –
temporală și temporo -zigomatică bilateral), în stare avansată de
deshidratare de culoare brun -negricioasă, întarite . Oasele calotei sunt
integre, măsoară 0,4 -0,6 cm pe linia de fierăstruire. Diametrul antero –
posterior al craniului este de 18 cm; diametrul transversal măsurat la
nivelul stâncilor temporale este de 10 cm. Dura mater p rezentă, integră,
netedă, de culoare verzui -cenușie. Substanța cerebrală apare ca o masă

53
păstoasă, lichefiată, de culoare cenușiu -gălbuie. Oasele bazei craniului
sunt integre, fară linii de fractură sau alte leziuni traumatice.
Dentiția . Se constată lipsa dinților (edentație completă) și atrofia
proceselor alveolare.
Coloana vertebrală . Coloana vertebrală este separată în mai multe
fragmente ( la nivel C3 -C4 și dorsal T3 -T4); sunt prezente pe alocuri
țesuturi moi paravertebrale, în stare avansată de putrefa cție, de culoare
brun-negricioasă, precum și resturi de vegetație; fără fracturi sau alte
modificări traumatice la nivelul vertebrelor; osteofitoza marginală la nivelul
vertebrelor lombo -sacrate sugerează o vârstă înaintată.
Cutia toracică. Coastele sunt p rezente după cum urmează: coasta
l în dreapta, arcurile costale posterioare ale coastelor ll -Xll drepte, până
la nivelul corespunzător liniei axilare posterioare – capetele osoase fiind
neregulate; coastele l -lll stângi prezente, dar detașate , extremitate a
vertebrală a coastelor lV -V și Vlll -Xll stângi capetele prezentând același
aspect neregulat. Nu s -au identificat semne de fracturi sau alte leziuni
traumatice. Claviculele, scapulele prezente bilateral, integre, parțial
acoperite de țesuturi moi și restu ri de vegetație. S -a recoltat sternu l și un
fragment costal pentru examinări ulterioare .
Membrele superioare . Humerusul drept este prezent, integru,
parțial acoperit cu țesuturi moi de culoare brun -negricioasă, putrefiate.
Lungimea humerusului drept este de 31,5 cm. Oasele antebrațului și
mâinii drepte lipsesc. Oasele membrului superior stâng lipsesc în
întregime.
Bazinul. Diametrul antero -posterior al bazinului este de 10 cm,
diametrul transversal de 11,5 cm, iar cel oblic de 12 cm. Oasele coxale
sunt pre zente, integre, cu excepția aripilor iliace care lipsesc , marginile
fiind neregulate cu aspect așchiat discret; sunt acoperite pe alocuri cu
resturi de țesuturi moi de culoare brun gălbuie;

54
Membrele inferioare . Oasele femurale sunt prezente bila teral, nu
se decelează urme de fracturi sau alte leziuni traumatice. Oasele gambei
și piciorului lipsesc bilateral. S -a recoltat un fragment de la nivelul diafizei
femurale stângi (extremitatea distală) pentru examinări ulterioare.
Diagnostic anatomopatologic. Macro scopic:
1. Cadavru scheletizat
2. Edentație completă
3. Absența oaselor antebrațului mâinii drepte, oaselor
membrului superior stâng, oaselor gambei și piciorului
bilateral, aripilor iliace, unor coaste.
Pe cadavrul scheletizat și putrefiat nu s -au decelat urme de fracturi
sau alte leziuni traumatice. Unele elemente scheletale lipsesc, iar cele
restante prezintă urme de degradare caracteristice pentru acțiunea
animalelor
Având în vedere starea scheletului și lipsa țesuturilor moi, precum
și lipsa unor segmente anato mice , nu se poate stabili cu exactitate cauza
decesului.
Moartea s -a putut produce poate chiar în data de 10.05.2012.

Cazul 4
În data de 15.07.2011 a fost descoperit în comuna Florești la
Muzeul Apelor într -o livadă un schelet, ap arținând lui C I D în vâr stă de 26
de ani . Scheletul a fost transportat la Institulul de Medicină Legală Cluj –
Napoca unde s -a efectuat autopsia medico -legală la solicitarea Poliției
Comunale Florești.
Se constată absența totală a părților moi.
Craniu. Aspect și configurație normală. Oasele neurocraniului și
viscerocraniului nu prezintă leziuni traumatice vizibile macroscopic.

55
Coloana vertebrală . Prezentă în totalitate. Coloana cervicală
prezintă atlas, axis și a treia vertebră cervicală atașată de craniu.
Vertebrele sunt integre. Nu se constată leziuni traumatice la acest nivel.
Scheletul cutiei toracice . Claviculele , scapulele prezente bilateral,
integre, coastele în totalitate. Sternul este prezent. Fără semne de fractură
sau alte leziuni traumati ce.
Membrele superioare . Oasele membrelor superioare s -au
recuperat aproape în totalitate dupa cum urmeaza: humerusul bilateral,
radiusul, ulna bilateral, oasele carpiene bilateral. Oasele metacarpiene și
falangele s -au recuperat parțial, fiind găsite 2 fa lange și 2 metacarpiene
de la nivelul mâinii drepte.
Bazinul . Găsit în totalitate, făra urme de fractură sau alte leziuni
traumatice
Membrele inferioare . Oasele femurale, tibia și fibula prezente
bilateral, nu se constată leziuni traumatice vizibile macros copic. S -au mai
recuperat câteva oase de la nivelul tarsului bilateral.
Felul și cauza medicală a morții numitului Căpușan Ionuț Dorel nu
pot fi stabilite.
Pe fragmentele examinate nu s -au constatat leziuni traumatice
sau linii de fractură, lipsa părților moi fiind consecința modificărilor
cadaverice disctructive și posibil consecința acțiunii distructive a
animalelor.
Moartea poate data cu aproximativ trei luni înainte de data
efectuării necropsiei ( posibil la data dispariției 20.04.2011).

Cazul 5
În data de 13.06.2011 în Valea Dângăului au fost găsite oseminte,
un craniu și articole vestimentare recunoscute ca parținând numitei A M.
La cererea Postului de Poliție Căpușu Mare s -a efectuat autopsia.

56
Din istoricul medical reiese că, Abrudan Maria , 69 de ani, a fost
internată înperioada 23.12.2010 -07.01.2011 la Clinica de Psihiatrie ll Cluj –
Napoca cu diagnosticul : Delirium suprapus unei demențe mixte, plagă
prin tăiere pe fața anterioara a regiunii metacarpiene.
Craniul. Țesuturi moi epicraniene parția l prezente, prezintă
modificări de putrefacție, pe alocuri părul se detașează cu ușurință.
Cavitățile orbitare sunt goale. Nu s-au constatat leziuni traumatice sau linii
de fractură Dentiția . Edentație completă maxilar superior, iar inferior sunt
prezenți dinții 4.1, 4.2, 4.3 și 4.6.
Scheletul coloanei vertebrale. S-au recuperat un număr de 12
vertebre, dintre care 6 cervicale și 6 toracale; vertebrele cervicale l -lll erau
atașate de craniu; vertebrele, atât cele cervicale și toracale sunt integre,
pe alocuri cu resturi de părți moi. Nu se constată leziuni traumatice la
acest nivel.
Scheletul cutiei toracice. S-au găsit doar câteva elemente: coasta
l din stânga și două coaste din dreapta; manubriul sternal și clavicula
stângă.
Scheletul membrelor superi oare. Oasele membrelor superi oare au
fost recuperate parțial.
Scheletul bazinului și membrelor inferioare . Nu s-a recuperat nici
un fragment.
Felul și cauza medicală a morții numitei Abrudan Maria nu pot fi
precizate.
Pe fragmentele examinate nu s -au const atat leziuni traumatice
sau linii de fractură, lipsa părților moi fiind consecința modificărilor
cadaverice distructive și posibil consecința acțiunii distructive a
mamiferelor .
Moartea s -a putut produce cu cca. 3 -4 săptămâni anterior
efectuării necropsiei ( posibil la data dispariției 17.05.2011).

57
Cazul 6
În data de 05.11.2013 a fost găsit în Dej, pe strada C.D. Gherea
în subsolul unui imobil un cadavru aparținând lui H V , cunoscut
consumator de băuturi alcoolice în cantități apreciablie. Autopsia medico –
legală a fost efectuată în 05.11.2013 la morga Dej, la cererea Poliției
Municipiului Dej.
Cadavru de sex masculin în vârstă de 51 de ani, înălțimea de
aproximativ 170 -180 cm, parțial scheletizat, parțial mumificat. Semnele
morții reale prezente prin zone de putrefacție. Semne de conservare: zone
de mumifiere.
Nu se constată leziuni traumatice. Osul hioid este integru.
Dentiția. Edentație totală pe maxilar; prezența dinților 4.1 și 4.2 la
nivelul mandibulei.
Felul și cauza medicală a morții nu pot fi stabilite din cauza
modificărilor distructive.
Scheletul restant nu prezintă leziuni traumatice.
Moartea s -a putut produce cu aproximativ 3 luni anterior datei
necropsiei (posibil la data dispariției – 15.08.2013).

Cazul 7
În data de 18.07.2013 la cererea Parchetului de pe lângă
Tribunalul Cluj s -a efectuat autopsia numitului G S J de 36 de ani.
Cadavrul este separat de trunchi, datorită proceselor de autoliză.
Un fragment de viscerocraniu, este detașatde restul craniului, r eprezentat
de o parte din solzul osului frontal, orbita stângă în întregime, orbita
dreaptă cu lipsa peretelui lateral și parțial a celui inferior, lipsa procesului
frontal al osului zigomatic drept.
Între porțiunea postero -laterală a craniului și restul c raniului există
o linie de fractură ecuatorială care pornește de la baza procesului

58
zigomatic a temporalului stâng, se îndreaptă în sus și posterior
continuându -se de -a lungul suturii temporo -occipitale stângi pentru ca la
jumătatea acesteia să se inflecte ze anterior pe deasupra bosei parietale
stângi ajungând la sutura fronto -parietală stângă la 5 cm infero -lateral față
de joncțiunea acesteia cu sutura sagitală. Se continuă medial până
deasupra glabelei de unde coboară infero -medial spre aripa mare a
sfeno idului continuându -se cu sutura infraorbitală apoi prin sinusul
sfenoidal traversând baza craniului și se îndraptă spre punctul de pornire
de-a lungul liniei ce unește fața antero -superioară cu cea posterioară a
stâncii temporale stângi.
Scheletul: gât, to race, membre și coloană vertebrală fără leziuni
traumatice.
Moartea a fost violentă. Se datorează unui traumatism cranio –
cerebral cu fractura calotei, bazei și a viscerocraniului. Leziunile s -au
produs prin loviri repetate cu un corp dur (posibil topor).
Între leziunie descrise și deces există o legătură de cauzalitate
directă.

Cazul 8
În data de 21.08.2012 a găsit un cadavru scheletizat aproape total
în șura locuinței acestuia. Autopsia a fost efectuată în data de 22.08.2012
la cererea I.P.J. Cluj – Secți a 2 Poliție Rurală Apahida.
Cadavru de sex masculin, în vârstă de 82 de ani, scheletizat în
proporție de 70 -80%, cu scheletizarea completă a extremității cefalice, a
toracelui și abdomenului și mumificarea părților moi de la nivelul
membrelor superioare și inferioare.
Fără leziuni traumatice vizibile macroscopic pe resturile
tegumentare mumificate și la nivelul oaselor scheletului.
Capul . Gaură de trepan veche parietală dreaptă.

59
Toracele. Fracturi costale vechi consolidate.
Datorită scheletizării avansate n u se poate stabili cauza și felul
morții.
Nu s-au decelat leziuni traumatice recente, în schimb s -au pus în
evidență leziuni osoase vechi consolidate cu calus osos, cu mult
anterioare decesului.

Cazul 9
La data de 06.08.2013 a fost găsit un cadavru în WC-ul din curtea
locuinței. Din declararațiile mamei și a surorii reiese că acesta a fost ucis
de către fratele său cu mai multe lovituri de topor în seara datei de
19.04.2012.
Autopsia medico -legală a fost efectuată în data de 06.08.2012 la
morga institut ului.
Cadavru de sex masculin în vârstă de 32 de ani, înălțimea de cca.
170 cm, cu modificări avansate de putrefacție precum și modificări de
adipoceară.
Capul. Țesuturile moi epicraniene lipsesc în cea mai mare perte
cu expunerea oaselor craniene, care su nt de culoare cenușie gălbuie, pe
alocuri negricioase; la nivel parietp -occipital drept se constată un focar de
fractură multieschilos de cca. 15/15 cm cu multiple eschile lipsă. La nivelul
porțiunii inferioare temporo -zigomatic stâng există o zonă de dist rucție
osoasă, cu lipsa în totalitate a arcadei temporo -zigomatice drepte și cu
fractura pereților sinusului maxilar (FOTO 23) .

60

FOTO 23
De pe osul frontal, paramedian drept, din apropierea suturii
coronare pornește o linie de fractură cu traiect postero -anterior, dinspre
medial spre lateral care se oprește la nivelul plafonului orbitar stâng,
având o lungime totală de aproximativ 12 cm.
La nivelul viscerocraniului, în drapta se constată o lipsă mare de
substanță osoasă care include pereții sinusul ui maxilar, arcada temporo –
zigomatică dreaptă și porțiunea anterioară din osul temporal ; de aici
iradiază o linie de fractură cu traiect vertical pe solzul temporal care se
oprește în sutura parieto -temporală.
Moartea a fost violentă.
Ea s -a datorat hemora giei, contuziei și dilacerării meningo –
cerebrale în cadrul unui traumatism complex cranio -cerebra l cu multiple
fracturi craniene.
Leziunile traumatice s -au putut produce prin lovituri active repetate
cu corp tăietor -despicător (topor), în condițiile stabil ite de anchetă, și pot
data cu aproximativ 3 -4 luni anterior efectuării autopsiei (posibil la data
dispariției – 19.04.2012).
Între leziunile traumatice și deces există legatură de cauzalitate
directă.

61
Capitolul 4: Discuții

Numărul
cazului Sex Locul unde a
fost
descoperit Felul morții Intervalul
postmortem
1 F platformă
abator nu s-a putut
stabilii cca. 1 an
2 M pârâu nu s-a putut
stabilii cca. 4 luni
3 M pășune nu s-a putut
stabilii cca. 1 lună
4 M livadă nu s-a putut
stabilii cca. 3 luni
5 F – nu s-a putut
stabilii cca. 1 lună
6 M subsol
locuință nu s-a putut
stabilii cca. 3 luni
7 M grădină violentă cca. 1 an
8 M șură nu s-a putut
stabilii cca. 2 luni
9 M wc curte violentă cca. 4 luni
Tabelul 8
Doar în doua din cele nouă cazuri s -a putut stabilii cu exactitate
cauza morții.
Nu s -a pus problema apartenenței la specia umană, craniul fiind
prezent în toate cazurile și făcând ușor de stabilit caracterul uman al
cadavrelor.
Determinarea sexului atunci când sunt prezente craniul, pelvisul
sau ambele se face cu precizie mare, aceast fapt fiind demonstrat de mai
multe sudii. (27, 55, 56)

62
Importanța hainelor și a obiectelor din jurul cadavrului este
sublinia tă și de alte studii realizate pe cadavre scheletizate. Distrucția
hainelor poate indica traumatism perimortem, bijuteriile și stilul hainelor
ajută la stabilirea sexului. Hainele și alte obiecte ale victimei pot fi
recunoscute de către rude. (55, 56)
Cadavrele aflate la suprafață sau cele îngropate superficial sunt
atacate de animale carnivore. Acestea pot să dezarticuleze și să împrăștie
rămășițele, îngreunând uneori investigațiile. (57)

63
Capitolul 5 : Concluzii

1) Expertiza medico -legală a cadavrelor scheletizate este complexă,
necesită experiență din partea examinatorului și de multe ori nu se
poate determina cauza decesului mai ales în lipsa semnelor de
traumatisme care pot duce la deces.

2) Cazurile de cadavre scheletizate nu sunt frecvente în județul Cluj ,
între anii 2011 -2014 fiind descoperite doar 9. Dat fiind numarul
redus de cazuri , existenței unei evidențe a persoanelor dispărute
și colaborării eficiente cu Institutul de Medicină Legală,
identificarea cadavrelor s -a realizat fără mari dificultăți.

3) Semnele de traumatism trebuie căutate, iar dacă sunt descoperite
acestea trebuie descrise în detaliu și dacă se p oate, se stabilește
mecanismul prin care s -au produs. Extrem de important este să se
stabilească dacă există o legătură directă între leziuni și deces.

4) În cazurile în care au existat fracturi acestea au fost la nivelul
craniului, cauzate de corp tăietor -despicător și au cauzat decesul.

5) Incidența cadavrelor scheletizate de sex masculin este mai mare
decât a celor de sex feminin, fiind 7 cadavre de sex masculin și 2
de sex feminin.

6) Scheletizarea se produce mai repede la cadavrele aflate în mediu
extern.

64
Bibliografie

1. Katzenberg MA, Saunders SR. Biological anthropology of the human
skeleton. John Wiley & Sons; 2011.
2. Belis V. Tratat de medicina legala. In: Editura Medicală;București;
1995. p. 585 -622.
3. Klepinger LL. Fundamentals of f orensic anthropology. John Wiley &
Sons; 2006.
4. Dettmeyer R, Verhoff MA, Schütz HF. Forensic medicine:
fundamentals and perspectives. In: Springer Science & Business Media;
2013. p. 378 -96.
5. Perju -Dumbravă D, Mărgineanu V. Teorie și practică medico -legală.
Cluj Napoca: Editura Argonant. 1996.
6. Dolinak D, Matshes E, Lew EO. Forensic pathology: principles and
practice. In: Academic Press; 2005. p. 590.
7. Dogăroiu C,. Identificarea persoanei în medicina legală. In: Edituta
AIT Laboratories, București; 2011. p. 90 -139.
8. Cattaneo C. Forensic anthropology: developments of a classical
discipline in the new millennium. Forensic Sci Int. 2007;165(2):185 -93.
9. Prahlow JA, Byard RW. Atlas of forensic pathology: for police, forensic
scientists, attorneys, and death investigators. Springer Science &
Business Media; 2011.
10. Osteology M. Missouri Archaeological Society. Columbia, Missouri.
1990.
11. France D L. Human and nonhuman bone identification: a color atlas.
In: CRC Press; 2008. p. 18.
12. Bataille M, Crainic K, Leterreux M, Durigon M, de Mazancourt P.
Multiplex amplification of mitochondrial DNA for human and species
identification in forensic evaluat ion. Forensic Sci Int. 1999;99(3):165 -70.

65
13. Rucinski C, Malaver AL, Yunis EJ, Yunis JJ. Comparison of two
methods for isolating DNA from human skeletal remains for STR
analysis. J Forensic Sci. 2012;57(3):706 -12.
14. Perju -Dumbrava D. Betianu BL, edito r. Genotiparea ADN in
expertiza medico -legala. Accent; 2004.
15. Spradley MK, Hamilton MD, Giordano A. Spatial patterning of vulture
scavenged human remains. Forensic Sci Int. 2012;219(1):57 -63.
16. Schwarcz HP, Agur K, Jantz LM. A new method for determi nation of
postmortem interval: citrate content of bone. J Forensic Sci.
2010;55(6):1516 -22.
17. Jaggers KA, Rogers TL. The effects of soil environment on
postmortem interval: a macroscopic analysis. J Forensic Sci.
2009;54(6):1217 -22.
18. Cardoso H, Sant os A, Dias R, Garcia C, Pinto M, Sérgio C, et al.
Establishing a minimum postmortem interval of human remains in an
advanced state of skeletonization using the growth rate of bryophytes
and plant roots. Int J Legal Med. 2010;124(5):451 -6.
19. Buchan M, An derson G. Time since death: a review of the current
status of methods used in the later postmortem interval. Canadian
Society of Forensic Science Journal. 2001;34(1):1 -22.
20. Jamieson A, Moenssens A. Wiley encyclopedia of forensic science.
In: John Wiley & Sons; 2009. p. 2091.
21. Dermengiu, D: Patologie Medico -Legala, Editura Viata Medicala
Romaneasca, Bucuresti, 2002. In: p. 104.
22. Haglund WD. Scattered skeletal human remains: search strategy
considerations for locating missing teeth. CRC Press, Boc a Raton, FL;
1997.
23. Scheuer L. Application of osteology to forensic medicine. Clinical
Anatomy. 2002;15(4):297 -312.
24. Krishan K, Chatterjee PM, Kanchan T, Kaur S, Baryah N, Singh R. A
review of sex estimation techniques during examination of skeleta l

66
remains in forensic anthropology casework. Forensic Sci Int.
2016;261:165. e1,165. e8.
25. White TD, Folkens PA. The human bone manual. Academic Press;
2005.
26. Iscan MY, Steyn M. The human skeleton in forensic medicine.
Charles C Thomas Publisher; 20 13.
27. Mays S. The archaeology of human bones. Routledge; 2010.
28. Thompson T, Black S. Forensic human identification: An
introduction. CRC Press; 2006.
29. Ramsthaler F, Kettner M, Gehl A, Verhoff M. Digital forensic
osteology: morphological sexing o f skeletal remains using volume –
rendered cranial CT scans. Forensic Sci Int. 2010;195(1):148 -52.
30. Nganvongpanit K, Buddhachat K, Brown JL, Klinhom S, Pitakarnnop
T, Mahakkanukrauh P. Preliminary study to test the feasibility of sex
identification of hu man (Homo sapiens) bones based on differences in
elemental profiles determined by handheld X -ray fluorescence. Biol
Trace Elem Res. 2016:1 -9.
31. Davies C, Hackman L, Black S. A test of the Whitaker scoring
system for estimating age from the bones of the foot. Int J Legal Med.
2013;127(2):481 -9.
32. Ritz -Timme S, Cattaneo C, Collins M, Waite E, Schütz H, Kaatsch H,
et al. Age estimation: the state of the art in relation to the specific
demands of forensic practise. Int J Legal Med. 2000;113(3):129 -36.
33. Cardoso HF, Abrantes J, Humphrey LT. Age estimation of immature
human skeletal remains from the diaphyseal length of the long bones in
the postnatal period. Int J Legal Med. 2014;128(5):809 -24.
34. Lewis ME, Flavel A. Age assessment of child skeletal re mains in
forensic contexts. In: Forensic Anthropology and Medicine. Springer;
2006. p. 243 -57.
35. Williams G. A review of the most commonly used dental age
estimation techniques. J Forensic Odontostomatol. 2001;19:9 -17.

67
36. Demirjian A, Goldstein H, Tanner J. A new system of dental age
assessment. Human biology. 1973:211 -27.
37. Moorrees CF, Fanning EA, Hunt Jr EE. Age variation of formation
stages for ten permanent teeth. J Dent Res. 1963;42(6):1490 -502.
38. Franklin D . Forensic age estimation in human skeletal remains:
current concepts and future directions. Leg Med. 2010;12(1):1 -7.
39. Osborne DL, Simmons TL, Nawrocki SP. Reconsidering the auricular
surface as an indicator of age at death. . 2004.
40. Lovejoy CO, Me indl RS, Pryzbeck TR, Mensforth RP. Chronological
metamorphosis of the auricular surface of the ilium: a new method for
the determination of adult skeletal age at death. Am J Phys Anthropol.
1985;68(1):15 -28.
41. Ișcan MY, Loth SR, Wright RK. Metamorphosi s at the sternal rib end:
a new method to estimate age at death in white males. Am J Phys
Anthropol. 1984;65(2):147 -56.
42. İșcan MY, Wright RK, Loth SR. Age estimation from the rib by phase
analysis: white females. Journal of Forensic Science. 1985;30(3) :853-63.
43. Harth S, Obert M, Ramsthaler F, Reuß C, Traupe H, Verhoff MA.
Ossification Degrees of Cranial Sutures Determined with Flat ‐Panel
Computed Tomography: Narrowing the Age Estimate with Extrema. J
Forensic Sci. 2010;55(3):690 -4.
44. Robling AG, Stout SD. Histomorphometry of human cortical bone:
applications to age estimation. Biological Anthropology of the Human
Skeleton, Second Edition. 2007:149 -82.
45. Griffin R, Moody H, Penkman K, Collins M. The application of amino
acid race mization in the acid soluble fraction of enamel to the estimation
of the age of human teeth. Forensic Sci Int. 2008;175(1):11 -6.
46. Perju -Dumbrava D, Mic I, Chiroban OS. The Limits Of Dna Testing
Used As Evidence In Court. A Report Based On The Practice Of The
Institute Of Legal Medicine Cluj -Napoca. Fiat Iustitia. 2013(1):11 -6.

68
47. Alaeddini R, Walsh SJ, Abbas A. Forensic implications of genetic
analyses from degraded DNA —a review. Forensic science international:
genetics. 2010;4(3):148 -57.
48. Lee EJ, Luedtke JG, Allison JL, Arber CE, Merriwether DA,
Steadman DW. The effects of different maceration techniques on
nuclear DNA amplification using human bone. J Forensic Sci.
2010;55(4):1032 -8.
49. Fredericks JD, Ringrose TJ, Dicken A, Williams A, Bennett P. A
potential new diagnostic tool to aid DNA analysis from heat
compromised bone using colorimetry: A preliminary study. Science &
Justice. 2015;55(2):124 -30.
50. Birngruber CG, Obert M, Ramsthaler F, Kreutz K, Verhoff MA.
Comparative dental radiographic identification using flat panel CT.
Forensic Sci Int. 2011;209(1):e31 -4.
51. Perju -Dumbrava D. Betianu. Elemente de identificare in practica
medico -legala. In: Argonant; 2005. p. 82 -90.
52. Hwang H, Kim K, Moon D, Kim J, Wilkinson C. Reproducibility of
Facial Soft Tissue Thicknesses for Craniofacial Reconstruction Using
Cone‐Beam CT Images. J Forensic Sci. 2012;57(2):443 -8.
53. Moraitis PK, Spiliopoulou C. Identification and differential diagnosis
of perimortem blunt force trauma in tubular long bones. Forensic
Science, Medicine, and Pathology. 2006;2(4):221 -9.
54. Houck MM. Skeletal trauma and the individualization of knife marks
in bone. Forensic Osteology: Advances in the Identification of Human
Remains, 2nd ed.Springfield, IL: Charles C Thomas. 1998 :410-24.
55. Archer M, Bassed R, Briggs C, Lynch M. Social isolation and
delayed discovery of bodies in houses: the value of forensic pathology,
anthropology, odontology and entomology in the medico -legal
investigation. Forensic Sci Int. 2005;151(2):259 -65.
56. Kemkes -Grottenthaler A. The reliability of forensic osteology —a case
in point: case study. Forensic Sci Int. 2001;117(1):65 -72.

69
57. Moraitis K, Spiliopoulou C. Forensic implications of carnivore
scavenging on human remains recovered from outdoor l ocations in
Greece. Journal of forensic and legal medicine. 2010;17(6):298 -303.