Lect. Univ. Dr. Popovici Ileana Monica [622000]

UNIVERSITATEA ,,ALEXANDRU IOAN CUZA” IAȘI
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZARE A EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:
Lect. Univ. Dr. Popovici Ileana Monica
Absolvent: [anonimizat]
2017

UNIVERSITATEA ,,ALEXANDRU IOAN CUZA” IAȘI
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZARE A EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ

DEZVOLTAREA CALITĂȚILOR
MOTRICE VITEZĂ ȘI
ÎNDEMÂNARE, LA CLASELE DE
GIMNAZIU, PRIN MIJLOACE
SPECIFICE JOCULUI DE
HANDBAL

Coordonator științific:
Lect. Univ. Dr. Popovici Ileana Monica
Absolvent: [anonimizat]
2017

3 CUPRINS
Argument………………………………………………………………… ..……5
Cap. I Fundamentarea teore tică a lucrării…………………………..…… …6
I.1. Jocul de handbal î n cadrul ariei curricular educaț ie fizică și sport –
consideraț ii generale ……………………………………………………… ….6
I.2. Particularitățile morfo -funcționale și psihice ale copiilor de vârstă
școlară de 10 -14 ani ……………………………………………………… …..6
I.3. Modelul absolvent: [anonimizat] …………………………… ..10
I.4. Dezvo ltarea calităților motrice viteză și îndemânare, la nivelul ș colii
gimnaziale …………………………………………………………………… .12
I.4.1. Viteza – definiție, factori determinanț i, forme de
manifestare ……………………………………………………………… ……12
I.4.2. Î ndemânarea – definiție, factori determinanț i, forme de
manifestare ……………………………………………………………… ……15
Cap. II Metodologia lu crării…………………………………………………..17
II.1. Motivația alegerii temei……… ……………………………….……..….17
II.2. Scopul lucră rii………………………………………………………… …17
II.3. Ipoteza cercetă rii ……………………………………………………… .17
II.4. Sarcinile cercetă rii…………………………………………………… …18
II.5. Metode de cercetare utilizate î n cercetare ………………………… …18
II.6. Subiecții si locul desfăș urării cercetării …………………………… .…21
II.7. Măsurarea si evaluarea variabilelor – aspectelor urmărite ……..….22

4 Cap. III Ap licațiile, rezultatele/ datele lucră rii ș i interpretarea
lor………………………… …………………………………… …………..… ..23
III.1. Aplicații, prezentarea as pectelor practice folosite în lucrare…….. …23
III.1.1. Mijloacele de acționare pentru dezvoltarea capacității motrice a
elevilor ……………………………………………………………… ………. …23
III.2. Prezentarea rezultatelor/datelor obținute în cercetare …………… ..36
III.3 Interpretarea rezultatelor/datelor obținute în cercetare……………. 3 8
Concluzii………………………………………………………………………39
Bibliogra fie…………………………………………………………………… ..40
Anexe

5 ARGUMENT
Am ales această temă deoarece am practicat hand bal de performanță și aș
dori să am o continuitatea î n această ramură sportivă. Handbalul este un joc sportiv
accesibil tuturor școlarilor. Procedeele tehnice se execută cu mâna, iar dimensiunile
mingii permit să fie stăpânită ușor; alergarea, prinderea și aruncarea, săritura,
elemente de bază în jocul de handbal sunt forme naturale ale deprinderilor motrice
umane. Regulile de joc sunt simple și ușor de aplicat în joc. Practicarea acestui joc,
datorită contactului direct cu adversarul, necesită depunerea unor eforturi mari și un
consum mare de energie nervoasă. Procedeele tehnice specifice cuprind o
complexitate de priceperi și deprinderi motrice, ceea ce fac să fie puse în evidentă
toate calitățile motrice. Jocul de handbal cree ază o conexiune între capacitățile
motrice ale elevului și capacitățile sale psihice contribuind la formarea unor calități,
cum ar fi dezvoltarea îndemânării, reflectată în ușurința cu care este manevrată
mingea în condiții de mare viteză și îmbunătățirea vitezei sub toate formele ei de
manifestare.

6 CAPITOLUL I. ARGUMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII

I.1. JOCUL DE HANDBAL ÎN CADRUL ARIEI CURRICULARE
EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT – CONSIDERAȚII GENERALE
,,Handbalul este unul din mijloacele de bază ale educației fizice și sportului
folosit cu mult succes în acti vitatea desfășurată în mod organizat la nivelul tuturor
categoriilor de vârstă.
În școală, datorită particularităților sale, are un loc deosebit contribuind la
însușirea unor deprinderi si calități motrice de bază si specifice, la efectuarea unor
structuri de efort, la învățarea și perfecționarea unor cunoștințe specifice de tehnică
si tactică sportivă, la educarea unor calități morale, intelectuale, de voință, precum și
a simțului estetic legat de gestul motric și întrecerea sportivă.
Pentru aceste contrib uții, handbalul este prezent in lecțiile de educație fizică
începând cu clasa a VI -a și terminând cu ultima clasă de liceu. În școală se predau
elemente și procedee de bază din tehnica și tactica jocului, exerciții pregătitoare
pentru învățarea fazelor de joc și jocul bilateral – la început cu reguli simplificate și
apoi în condiții competiționale. Handbalul este folosit și în cadrul orelor de activități
sportive pentru elevii care doresc să aprofundeze tehnica și tactica jocului. Iar în
cadrul echipelor re prezentative școlilor și liceelor sunt cu cuprinși cei mai dotați elevi,
care, pe lângă efectele favorabile asupra organismului date de practicarea acestui
joc sportiv – urmărește să intre în eșaloanele inferioare ale bazei de masă a sportului
de performan ță.” (Cercel , 1975, p . 5)

I.2. PARTICULARITĂȚILE MORFO -FUNCȚIONALE ȘI PSIHICE ALE
COPIILOR DE VÂRSTĂ ȘCOLARĂ DE 10 -14 ANI
,,Vârsta școlară mijlocie coincide cu perioada pubertară care, la fete, se
situează între 11 și 13 ani, iar la băieți, între 12 și 14 ani. Această perioadă
marchează intrarea în funcțiune a glandelor cu secreție de androgeni, îndeosebi de
testosteron la băieți și estrogeni la fete, ceea ce determină apariția caracterelor

7 sexuale secundare și modificări ale întregului organism (masă musculară, cord,
pulmon etc.). ” (Dem eter, 1972, p. 57)
Menționăm, de asemenea, că pubertatea variază ca durată de la individ la
individ. În afara caracterelor sexuale primare și secundare care devin evidente, au
loc o serie de modificări în întreg organism ul. Astfel, oasele cresc în grosime,
sistemul vascular se dezvoltă, laringele crește explosiv la băieți, trunchiul este mai
mare decât membrele, cele două sexe se diferențiază tot mai mult. Subliniem, de
asemenea, că factorii ereditari și cei de mediu (ali mentari, geoclimatici, urbanizare
etc.) influențează momentul instalării și durata pubertății, astfel încât individualizarea
perioadei pubertare și diferențierea vârstei cronologice de cea biologică constituie
elemente de maximă importanță în investigarea științifică a acestei etape de
dezvoltare a organismului.
Aparatul locomotor. La această vârstă, oasele se dezvoltă mai ales pe seama
creșterii lor în grosime, prin depunere de săruri minerale (calciu și fosfor) și prin
consolidarea structurii funcționale intime. Ele devin mai rezistente la acțiunea
factorilor mecanici de presiune, tracțiune și răsucire, în schimb se reduce
elasticitatea lor.
Articulațiile sunt mai slab dezvoltate, iar ligamentele nu asigură în suficientă
măsură rezistență la tracțiuni, la răsuciri.
Mușchii se dezvoltă mai ales pe seama alungirii fibrelor, nu însă și în grosime.
Din această cauză, suprafața lor în secțiune fiziologică și, implicit, forța lor sunt încă
mici. Lungimea fibrelor musculare prezintă și un avantaj, în sensul că det ermină
creșterea valorii lucrului mecanic, cu condiția că greutatea să nu depășească forța
globală a mușchiului.
În această etapă, forța relativă (forță raportată la kg/corp) nu numai că
stagnează, ci manifestă chiar un regres considerabil, atât la nivelul flexorilor cât și al
extensorilor. Totuși, ritmul de creștere a forței absolute și a celei relative a flexorilor
este ceva mai mare comparativ cu acela al extensorilor. De aceea, apare necesitatea
folosirii într -o măsură mai mare a exercițiilor de forță l a această vârstă, îndeosebi
pentru mușchii extensori, pentru a se preveni scăderea activității motrice generale,
tendința accentuată la fete către sfârșitul perioadei pubertare.

8 Revizuirea concepțiilor vechi, potrivit cărora folosirea exercițiilor de forță este
total contraindicată la elevii de vârstă pubertară, invocând argumente de ordin
morfologic și funcțional, este absolut necesară. Sunt însă contraindicate eforturile
maximale de forță și marile încordări neuromusculare, fără antrenamente
specializate, deoarece prezintă pericolul suprasolicitării aparatului
musculoligamentar. În schimb, exercițiile de forță bine dozate, bazate pe lucrul cu
haltere mici, cu hantele, în condițiile măririi treptate a volumului și intensității, conform
principiului fiziolog ic de creștere gradată a efortului, nu sunt contraindicate.
Sistemul nervos se dezvoltă rapid, acum încheindu -se practic, maturizarea
ariei corticale a analizatorului motor. Funcția de analiză și sinteză a scoarței se
dezvoltă, ca de altfel și procesul inh ibiției interne. Pe această bază, viteza de
realizare a diferențierilor crește, iar reflexele condiționate formate se sting mai lent.
Funcția celui de -al doilea sistem de semnalizare domină în raport cu aceea a primului
sistem.
Trebuie arătat că la puberta te mai persistă încă, într -o oarecare măsură,
insuficiența proceselor de inhibiție condiționată, în schimb, predomină procesele de
excitație. Datorită acestui fapt, mișcările copiilor la această vârstă au un caracter
brusc, iar precizia lor este scăzută.
Sistemul cardiovascular se dezvoltă lent în etapa pubertară. Arterele au un
diametru proporțional mai mic decât la adult, iar venele și sistemul limfatic sunt destul
de bine reprezentate. Frecvența cardiacă înregistrează la începutul perioadei 90 -100
pulsaț ii pe minut și scade la finele pubertății până la 82 -88 pulsații/minut.
Așadar, sistemul cardiovascular prezintă dificultăți de adaptare la eforturile
intense, fapt evidențiat prin aceea că oxigen -pulsul maxim obținut în valori absolute
sau pe Kg/corp, est e mai mic, iar volumul sistolic și debitul cardiac maxim sunt
departe de valorile adultului, băieții înregistrând valori superioare comparativ cu
fetele.
Aparatul respirator se dezvoltă intens în etapa pubertară. Funcția respiratorie
se ameliorează net. As tfel, crește amplitudinea mișcărilor respiratorii (de la 230 ml
volum curent la 11 ani, la 350 ml la 15 ani), scade frecvența respiratorie (de la 22 la
18 respirații pe minut în medie), crește capacitatea vitală, iar respirația tisulară –
apreciată după VO max. pe minut – se amplifică în mare măsură (cu toate acestea

9 nu sunt atinse limitele maxime ale capacității aerobe de efort, astfel încât în eforturile
de rezistență nu se pot obține rezultate maxime).
,,Aparatul vestibular – ca organ de echilibru – precum și alți analizatori ating o
dezvoltare comparabilă cu aceea a adultului ” (Demeter , 1972, p. 84 ).
Această perioadă de vârstă, marcată de o nevoie acută de mișcare este
extrem de importantă în pregătirea elevilor .
,,Menționăm că au loc creșteri medii anuale în greutate până la 9,5 -10 kg. și în
înălțime până la 10 cm. (fenomenul de accelerație). Secrețiile hormonale,
dezvoltarea sexuală, labilitatea psihică și modificările somato -psihologice, la care se
mai pot adăuga unele aspecte sociale legate de fen omenul de neotonie (accelerarea
maturizării somatosexuale și întârzierea maturizării psihice care permite o mai mare
receptivitate a sistemului nervos, precum și întârzierea maturizării sociale, o dată cu
creșterea duratei de școlaritate), concretizate în fenomene de detașare de casă
părintească, conflicte cu părinții, cu antrenorii, cu adulții – în general tendințe de
autonomie și responsabilitate proprie necesită din partea pedagogului o revedere a
noilor relații care se impun între „educator – educat”, „ profesor -elev” sau „antrenor –
sportiv”, unde tactul și experiența adultului trebuie să fie folosite pentru evitarea
incidentelor și menținerea interesului elevului pentru pregătirea lui.
Copilul manifestă acum o mare îndrăzneală, acceptă conștient riscuri, deci se
pot realiza acumulări tehnice deosebit de importante, care vor influența favorabil
evoluția sa; ceea ce se omite acum în pregătire ori se învață greșit (deprinderi,
gesturi tehnice) va fi foarte greu să se corecteze mai târziu. ”
(http://www.qrefera t.com/referate/medicina/Parti cularitatile -de-crestere -445.php)
Creșterea accelerată în greutate și înălțime deteriorează raportul greutate –
forță, influențând nefavorabil coordonarea motrică. Scad atât precizia în mișcări, cât
și îndemânarea. În această per ioadă se impune un antrenament intensiv pentru
dezvoltarea forței, vitezei și rezistenței, bineînțeles în funcție de specificul sportului
sau probei respective.
Acum, tânărul are un nivel intelectual mai ridicat și este receptiv la noi forme
de transmitere a cunoștințelor, de perfecționare gestuală, ceea ce presupune o
restructurare a antrenamentului.

10 ,,Începând cu această vârstă se creează substratul nervos și locomotor
necesar învățării deprinderilor motrice complexe (perfecționarea tehnicii) și pentru
eforturile de viteză. Ținând seama însă de faptul că fiecare copil își parcurge propria
pubertate, trebuie acordată o atenție deosebită individualizării efortului.
Ramurile de sport sau probele care impun cerințe crescânde în ceea ce
privește rezistența – alergări pe distanțe medii, patinaj -viteză, ciclism pe șosea – pot
fi incluse în programul de pregătire, cu condiția ca ele să fie introduse treptat și sub
control medical, limitându -se strict efortul în concordanță cu nivelul dezvoltării fizice și
capacit atea funcțională a organismului copiilor de această vârstă.
Nu se recomandă eforturile maxime, cu încordări mari, ale aparatului
locomotor. În pregătirea copiilor de această vârstă se poate folosi însă un număr
mare de exerciții fizice cu o structură difer ită a mișcărilor și cu un caracter variat al
efortului neuromuscular. Ele contribuie la dezvoltarea stereotipurilor dinamice și la
perfecționarea capacității funcționale a organismului. ” (Demeter, 1972, p. 95)
În concluzie, la vârsta pubertară, modelele de pregătire fizică trebuie aplicate
în mod di ferențiat, în funcție de natura eforturilor și de solicitările specifice fiecărei
ramuri de sport. Faptul că vârsta cronologică nu este identică cu cea biologică
impune, de asemenea, aplicarea elastică a indicați ilor și contraindicațiilor menționate
anterior.
Cunoașterea aprofundată a particularităților morfofunctionale și psihice ale
fiecărui copil cu care lucrăm este singura cale care permite evitarea celor două
greșeli mai frecvente în activitatea sportivă: sup rasolicitarea organismului prin eforturi
exagerate și excesul de prudență, din cauza căruia pregăt irea este menținută la un
nivel inferior posibilităților copilului.

I.3. MODELUL ABSOLVENTULUI DE CICLU GI MNAZIAL
,,1. Din punct de vedere somatic.
– elevul trebuie să fie sănătos și să nu prezinte deficiențe fizice.
– să se încadreze în parametrii dezvoltării fizice:

11
Cls. Sex Talia
cm. Greutatea
Kg. Ferim.
toracic Bust
cm.

VIII B 162-168
165 49-53
51 76-80
82 84-88
86
F 160-166
163 49-55
51 80-84
82 83-87
83

2. Cerințe privind cunoștințe și deprinderi motrice.
-să poată practica în condiții regulamentare două ramuri sportive (sau probe);
-să aibă cunoștințe și capacitate motrică pentru efectuarea unei linii acrobatice (5 -6
elemente);
-să poată efectua o săritură cu sprijin peste un aparat din gimnastică (capră, ladă,
cal);
-să aibă cunoștințe și capacitatea de a participa în competiții sportive pentru toți.

3. Îndeplinirea normelor de dezvoltare a cali tăților motrice
Cls. Sex Viteză
50
m.p. Rezistență
600 m.p.
800-1000
m.p. Săritură
în lung.
cm. Aruncare
oină m. Rezistență
musculară
abdomen I
nr. spate nr.

VIII B 8.4-
8.1 4.34-4.25 179-
184 22-24 30-
35 23-
28
F 8.8-
8.5 4.24-4.15 164-
169 17-19 27-
32 22-
27

Norme de tracțiune, pentru fete din atârnat culcat peste 18 -21 pentru cls. a
VIII-a. La băieți se notează numai progresul realizat față de testarea inițială.
Se aplică următoarea rată de progres: pentru nota 5, un progres de 1
încerca re, pentru 6, – 2 încercări; pentru 10, – de 6 ori.

12 4. Capacitatea de practicare independentă a unor ramuri sportive.
-să aibă cunoștințe teoretice privind practicarea exercițiilor fizice și cunoașterea
regulamentului de practicare a două ramuri de sport ;
-să poată practica independent o ramură sportivă. ” (Fiedler, 1998, pp. 181 -182)
Pentru a aspira la îndeplinirea modelului final al absolventului, trebuie
îndeplinite în mod sistematic cerințele modelelor intermediare.

I.4. DEZVOLTAREA CALITĂȚILOR MOTRIC E VITEZĂ ȘI
ÎNDEMÂNARE, LA NIVELUL ȘCOLII GIMNAZIALE

I.4.1. VITEZA – DEFINIȚIE, FACTORI DETERMINANȚI, FORME DE
MANIFESTARE
În definirea acestei calități motrice nu sunt deosebiri semnificative de la un
autor la altul. Am făcut doar unele mici adăugiri și precizări, ajungând la aprecierea
că viteza este "capacitatea organismului uman de a executa acte sau acțiuni motrice,
cu întregul corp sau numai cu anumite segmente (părți) ale acestuia într -un timp cât
mai scurt, cu rapiditate (repeziciune, iuțeală) maxi mă, în funcțiile de condițiile
existente”.
Forme de manifestare:
a) Viteza de reacție
Este o formă de manifestare menționată de toți specialiștii -autori. I se mai zice
și "timpul latent al reacției motrice". Reacțiile motrice sunt de două feluri: simple, car e
constau în răspunsuri (însușite, exersate) la excitanți cunoscuți, dar care apar
spontan, inopinat (de exemplu: pocnetul pistolului la startul pentru alergările atletice
în competiții);complexe, care implică elaborarea răspunsurilor, în sensul alegerii,
combinării sau corectării acestora; acțiunea de răspuns nu a fort exersată în prealabil
în aceeașirelație cu semnalul; răspunsurile sunt în funcție de acțiunile partenerilor
sau adversarilor, condițiile de întrecere (suprafața spațiului, luminozitate, culo are
etc.) și alte variabile concrete; uneori situațiile în raport de care se aleg acțiunile de

13 răspuns trebuie anticipate, pregătindu -se răspunsurile înaintea semnalelor; se
întâlnesc în jocurile sportive bilaterale, sporturile de luptă, schi, unele jocuri de
mișcare, ștafeteși parcursuri aplicative etc. Este dependentă de următoarele
elemente:
• apariția excitației în receptor sau receptori;
• transmiterea pe cale aferentă;
• analiza semnal ului (care durează cel mai mult );
• transmiterea pe cale eferen tă;
• excitarea mușchilor.
Nu este identică pentru toate segmentele corpului, la membrele superioare
înregist rându -se cei mai buni indici.
b) Viteza de execuție
Este capacitatea de a efectua un act motric sau o acțiune motrică, dar și mai
multe asemenea a cte sau acțiuni motrice "singulare", adică nerepetabile (cum este,
de exemplu, și cazul liniilor acrobatice). Constantin Florescu și colaboratorii
("Metodica dezvoltării calităților motrice", Editura Stadion, 1969) o denumesc "viteza
mișcărilor separate", iar N. Ozolin îi zice "vitez a propriu -zisă a mișcărilor" ( p. 84). Se
măsoară prin timpul care trece de la începerea execuțieiși până la încheierea
acesteia. Este determinată – în mod evident – și de nivelul însușirii tehnicii de
execuție a deprinderilor și priceperilor motrice sau a unor acte motrice implicate. Deși
este, după opinie personală, una din formele fundamentale de manifestare a vitezei,
ea este cea mai incomplet studiată, atât teoretic, cât și experimental sau constatativ.
c) Viteza de repetiție
Constă în capacitatea de a efectua aceeași mișcare (act motric sau acțiune
motrică) într -o unitate de timp prestabilită; deci, ea se referă la mișcările ciclice (nu la
cele "singulare" sau "separate" valabile pentru viteza de execuție). Se mai numește
și "frecvența mișcării", fiind – după opinie personală – o variantă a vitezei de execuție.
Este condiționată de tempoul și ritmul mișcării; tempoul este densitatea mișcării pe
unitatea de timp; ritmul se referă la periodicitatea repetării mișcării, la succesiun ea
intervalelor de timp și accentele rezultate din desfășurarea mișcării respective; ritmul

14 definește efectuarea mișcărilor în timp și spațiu, determinând cursivitatea acestor
mișcări, cursivitate evaluată – prin arbitraj în multe întreceri sportive (la. s ol, cal cu
mânere, bară fixă, bârnă, paralele, patinaj artistic, schi artistic, înot sincron etc.). Are
legături și cu "capacitatea de accelerare ", adică cu această capacitate de a se atinge
o viteză maximă într -un timp cât mai scurt; Ion Șiclovan o numeș te "viteză de
accelerare", iar alți autori mai tineri îi spun "viteză de demaraj".
d) Viteza de deplasare
Este menționată de puțini specialiști -autori ca formă de manifestare distinctă,
deși cele mai multe confuzii conceptuale și metodice se datorează aceste i forme.
Foarte mulți specialiști – mai ales practicieni – reduc calitatea motrică viteză doar la
"viteza de deplasare" și, în consecință:
• se confundă calitatea motrică "viteza" cu de prinderea și priceperea
motrică, ,,alergarea de viteză”;
• se consideră că deplasarea în spațiu se face doar prin alergare (de aceea,
aproape toate mijloacele concepute pentru dezvoltarea/educarea vitezei
sunt de tip "alergare" );
• se con sideră că în spatii de lucru imp rovizate (coridoare, săli de clasă cu
bănci etc.) nu se poate d ezvolta/educa viteza. Este, în fond, o variantă a
vitezei de repetiție, concretizându -se în urmă – toarele două modalități: –
parcurgerea unui spațiu prestabilit (între 15 – 20 m și 100 – 150 m)
contratimp; – parcurgerea, într -un timp prestabilit (aproximat iv între 10 și
30 secunde), a unei distanțe (pe uscat, zăpadă, gheață, apă etc.).
e) Viteza uniformă și neuniformă
Se manifestă, de fapt, pe fondul altor forme (mai ales viteza de repetiție ai
viteza de deplasare). În execuția mișcărilor se menține foarte rar o viteză uniformă,
constantă. Atunci când viteza crește se vorbește de "accelerație", iar când descrește
se vorbește de "decelerație". Este foarte important să știut când să "accelerezi" și
când să reduci viteza (să "decele rezi"), adică să fie formată capacitatea "de a
menține o viteză optimă în funcție de necesități", capacitate numită "simt al vitezei".
f) Viteza în ritmul altor calități motrice Se concretizează în următoarele:
– viteza în regim de forță, numită și deten tă de cei mai mulți specialiști autori;

15 – viteza în regim de îndemânare;
– viteza în regim de rezistență.

I.4.2. ÎNDEMĂNAREA – DEFINIȚIE, FACTORI DETERMINANȚI, FORME DE
MANIFESTARE
Din perspectiva punctului de vedere al disciplinelor de Teorie și Metodi că din
A.N.E.F.S. București, îndemânarea este capacitatea organismului uman de a efectua
acte și acțiuni motrice, mai ales în condiții variate și neobișnuite, cu eficiență maximă
și cu consum minim de energie din partea executantului.
Sintetizând diferitel e puncte de vedere, care sunt multe și cu grade de
credibilitate discutabile în ceea ce privește postura îndemânării, se poate aprecia că
această calitate motrică presupune următoarele elemente componente:
• Capacitatea de coordonare a segmentelor corpului s au a acestuia în întregime
pentru efectuarea actelor și acțiunilor motrice;
• Capacitatea de combinare a mișcărilor;
• Capacitatea de diferențiere a mișcărilor;
• Echilibrul;
• Precizia;
• Capacitatea de orientare spațială;
• Capacitatea de orientare temporală, mai al es ritm și tempo;
• Amplitudinea, pe bază de mobilitate articulară – suplețe – elasticitate
musculară;
• Ambilateralitate (numită incomplet și incorect ambidextrie), adică capacitatea
de a efectua actele și acțiunile motrice în toate direcțiile și planurile cu orice
membru superior sau inferior etc.
• Formele de manifestare se clasifică astfel:
• Îndemânarea generală, care este necesară efectuării tuturor actelor și
acțiunilor motrice de către oameni (în mod rațional și creator, a precizat
renumitul specialist germ an D. Harre);
• Îndemânarea specifică, care este caracteristică și necesară celor ce practică
diferite ramuri sau probe sportive;

16 • Îndemânarea în regimul altor calități motrice: viteză, forță și rezistență.
• Factorii de condiționare sunt:
• Calitatea sistemului nervos central și mai ales capacitatea de coordonare a
centrilor din acest sistem;
• Plasticitatea scoarței cerebrale, adică proprietatea acesteia de a combina mai
multe stereotipuri elementare pentru a elabora un răspuns complex, conform
cu situațiile noi i ntervenite;
• Capacitatea analizatorilor de a capta selectiv informația și de a realiza sinteza
aferenta pentru analiza situației;
• Calitatea transmiterii impulsurilor nervoase pe căile aferente și eferente;
• Calitatea inervației musculare, care determină cont racția și relaxarea;
• Capacitatea de anticipare, atât sub aspectul desfășurării tehnice, cât și a
celorlalte condiții (reacția adversarilor sau a partenerilor, factorii climaterici,
etc.);
• Memoria de scurtă durată și de lungă durată;
• Gândirea de tip creativ ;
• Volumul și complexitatea deprinderilor și priceperilor motrice stăpânite de
subiect;
• Nivelul de manifestare a celorlalte calități motrice.

17 CAPITOLUL II. METODOLOGIA CERCETĂRII

II.1. MOTIVAȚIA ALEGERII TEMEI
Lucrarea de față se vrea a fi un îndemn adresat celor care lucrează cu copiii
pentru folosirea mijloacelo r specifice jocului de handbal î n lecția de educație fizică.
Acest lucru m -a determinat să studiez, să cercetez și să experimentez modul
și ponderea cu care contribuie mijloacelor spec ifice jocului de handbal la dezvoltarea
capacității motrice a tinerilor.
În concluzie lucrarea se vrea a fi o poartă de acces care să faciliteze crearea
unor relații strâns legate între profesori și copii și totodată un mijloc care să ușureze
și să eficien tizeze procesul de inițiere specific în jocul de handbal.

II.2. SCOPUL LUCRĂRII
Lucrarea de față evidențiază importanța utilizării mijloacelo r specifice jocului
de handbal î n vederea dezvoltării capacităților motrice.
Este cunoscut faptul că majoritatea orelor de educație fizică sunt construite din
sisteme de mijloace de acționare care uneori datorită complexității sarcinii pe care o
au de înde plinit sunt pe alocuri greoaie ș i nestimulative.
Acest lucru nu trebuie să se întâmp le în orele cu c opiii, pentru că riscul de a îi
îndepărta de această materie crește în mod semnificativ. Subliniem faptul că multe
din mijloacele de acționare utilizate pentru dezvoltarea calităților motrice pot fi
înlocuite cu succes de mijloace specifice jocului de hand bal.

II.3. IPOTEZA CERCETĂRII
În elaborarea lucrării s -a pornit de la premisa că utilizând în mod rațional și
conștient mijloace specifice jocului de handbal în cadrul orei de educație fizică se vor

18 obtine rezultate semnificative cu privire la dezvoltare a capacitătii motrice a tinerilor, în
special a vitezei si îndemânării, calități ce se educă la această vârstă.

II.4. SARCINILE CERCETĂRII
Sarci nile lucrării ar fi următoarele :
• Construirea unei ore de educație fizică pentru elevii de gimnaziu, în care
mijloacele specifice jocului de handbal au o pondere semnificativă în
dezvoltarea calităților motrice ;
• Stabilirea strategiei de cercetare;
• Stabilirea metodelor de cercetare;
• Prelucrarea și interpretarea datelor experimentului;
• Formularea de concluzii.

II.5. METODE DE CERCETARE UTILIZATE ÎN CERCETARE
Înainte de a începe cercetarea propriu -zisă am recurs la următoarele metode de
cercetare:
• Metoda observației
• Metoda bibliografică
• Testarea
• Metoda statistico -matematică
• Metoda reprezent ării grafice
Metoda observației
Observația ca proces psihic de cunoaștere activă, intenționată, planificată,
sistematică are la bază un sistem de referințe, idei, ipoteze, furnizate de experiență și
știință.
Observația este considerată de Paul Fraisse primul moment al cercetării
experimentale. Este contemplarea intenționată a unui obiect, document, fenomen,
proces.

19 Scopul observației este culegerea de date concrete a căror analiză științifică să
permită generalizare. În observarea științifică participă atât procesele senzoriale cât
și procesele logice , intelectuale.
Observația științifică este caracterizată de :
· caracterul fund amental teoretic si metodologic ;
· scopuri precis formulate ;
· sarcini precis delimitate ;
· înregistrarea sistemat ică a datelor ;
· publicarea și interpretarea datelor ;
· o bună pregăt ire a celui ce face observația.
În această lucrare observația s -a facut astfel:
Preliminar observând :
– nivelul de dezvoltare fizică;
– nivelul capacității motrice;
– nivelul calităților motrice;
– frecvența participării individuale;
– interesul de participare la lecție;
– calitatea lecției de educație fizică.
În timpul cercetării :
– modul de execuție al comenzilor;
– receptivitatea elevilor
– influe nța efortului specific asupra subiecților;
– evoluția grupei;

20 Metoda bibliografica
Această metodă de cercetare presupune o informare temeinică și permanentă
asupra “producț iei” științifice a domeniului care urmează a fi cercetat, din care poate
să reiasă și tendința evoluției ulterioare a cercetariii. Presupune o analiză critică a
literaturii științifice, expunerea ideilor mai importante și a surselor de proveniența.
Analiz a și generalizarea materialelor documentare reprezintă prima etapă a
lucrului asupra unui anumit domeniu care urmează să fie cercetat constituind o
metodă valoroasă de cercetare științifică.
La conceperea lucrării am studiat cărți despre:
– jocul de handb al
– capacitatea motrică
– ora de educație fizică la această varstă
– metodologia de cercetare
Materialul studiat mi -a oferit im portante puncte de reper in alcă tuirea lucră rii,
cum ar fi:
• cunoștințe despre capacitatea motrica
• caracteristici ale jocurilor de mișcare
• aspecte ale rolului educativ al jocurilor de mișcare
• caracteristici ale jocului de handbal
• influențele practicării jocului de handbal asupra organismului
• particularitati morfo -fiziologice ale perioadei ante -pubertare
• particularități psihice ale perioadei ante -pubertare
• obiective urmărite în cadrul instruirii
Testarea
Testarea e o probă standardizată în ceea ce privește a dministrarea,
interpretarea și cotarea ei și care furnizează date asupra anumitor caracteristici
psihofiziologice sau psihice ale anumitor sarcini.

21 Testele reprezintă instrument e de lucru standard izate cu valoare de model
elaborate pe cale experimentală în scopul evaluariicapacitatilor fizice ale subiecților
aflați în aceeasisituatie.
Testele m -au ajutat să evaluez muncă depusă și s -o eficientizez căutând
mijloacele optime pentru desfășurarea procesului de instruire.
Am realizat o testare inițială și o testare finală care a indicat progresul și
îmbunătățirea dezvoltării capacității motrice a fetelor.
Metoda statistic ă
Pentru depășirea fazelor descriptive pline de ter meni de comparație subiectivi,
în activitatea sportivă s -au introdus calculele matematice .
Această metodă conferă o descriere mai precisă a fenomenelor, permite
extragerea unor cocluzii generale în funcție de anumite reguli bine conturate precum
și însumarea rezultatelor cercet erii într -o formă semnificativă .
Datele statistice pe rmit cercetătorului să determine gradului de omogenitate al
fenomen ului sau populațiilor cercetate , tendința centrală și deviațiile de la această,
gradul de corelație, gradul de corelație dintre fenomene, că și gradul de încredere,
semnificație pe care -l reprezintă rezultatele cercetării.
Metoda reprezent ării grafice
Vizualizarea datelor prin folosirea metodei grafice permite o înțelegere mai
ușoară a dinamicii fenomenelor urmărite precum și raportului dintre ele .
Toate aceste metode au avut scopul de a ușura, eficientiza și sistematiza
munca depusă conferind lucrării un număr sporit de informații și un mod facil de
înțelegere.

II.6 SUBIECȚII S I LOCUL DESFĂSURĂRII CERCETĂRII
Cercetarea s -a desfășurat în perioad a octombrie 2016 – mai 2017 la Liceul
Teoretic Dimitrie Cantemir din Iași.
Subiecții cercetării sunt elevii clasei a 7B.

22 Cercetarea s -a realizat pe un număr de 24 copii (14 băieți și 10 fete). La
începutul cercetării ( 28 octombrie 2016) au fost parcurse testele inițiale care au
reflectat stadiul de pregătire al elevilor.
Cercetarea s -a încheiat cu testarea finală care a sc os în evidența un progres
față de testarea inițială ( 19 mai 2017).

II.7 Măsurarea si evaluarea var iabilelor – aspectelor urmărite
Ca primă testare inițială am început prin alergarea de viteza pe distanța de 30
metri. Pleacă câte 2 copii iar testarea se repetă de 2 ori. Această testare având loc
pe 28 octombrie 2016.
Cea de -a doua și a treia testare inițială a u avut loc tot pe 28 octombrie 2016.
Constând î n navetă 5×5 metri (transportul obiectului de la un cerc la celălalt) și
aruncarea la ținta de la 7 metri.
Testările finale au fost la fel cu cele inițiale si au avut loc pe 19 mai 2017.

23 CAP. III APLICAȚIILE , REZULTATELE/DAT ELE
CERCETĂRII ȘI INTERP RETAREA LOR

III.1 APLICAȚII, PRE ZENTAREA ASPECTELOR PRACTICE
FOLOSITE ÎN CERCETAR E
În cadrul acestui experiment, variabila independentă e construită dintr -un
program de exerciții de dezvoltare a calităților motrice viteză si îndemâ nare cu
ajutorul jocului de handbal.

III.1.1 MIJLOACELE D E ACȚIONARE PENTRU D EZVOLTAREA CAPACITĂȚ II
MOTRICE A ELEVILOR
ȘTAFETE PENTRU DEZVOLTAREA CAPACITĂȚII MOTRICE
Ștafete pentru dezvoltarea vitezei
a. ,,Ștafeta cu stop”
Descriere:
– colectivul de elevi împărțit pe trei echipe, execută întreceri sub formă de ștafetă,
traseul cuprinzând diferite exerciții ca rostogoliri, sărituri, escaladări etc.
– pe parcursul efectuării traseului, profesorul pronunță cuvântul “stop”. La acest
semnal, toți elevii ca re se întrec în acel moment se opresc în poziția în care au fost
surprinși la comandă.
– la un nou fluier, întrecerea continuă
– profesorul poate comanda de mai multe ori “stop” și nu de fiecare dată în același
moment, fapt ce va determina sporirea atenție i din partea elevilor.
b. ,,Ștafeta cu măciuci”
Descriere:
– elevii sunt grupați în două echipe, în coloană

24 – traseul este format din mai multe cerculețe, la 2 m distanță între ele, iar în fiecare se
găsesc două măciuci
– primul elev aleargă și cu ajutor ul piciorului, doboară măciucile din toate cercurile,
după care se reântoarce la șirul sau
– următorul elev aleargă și reașează măciucile în poziția inițială
– câștigă echipa care termină mai repede execuția cu toți elevii
c. ,,Ștafeta dubla”
Descriere:
– elevii se împart pe patru grupe, așezate câte două față în față la distanță de 15 m.
În acest spațiu se așează mai multe obiecte dispuse în zig -zag
– la semnal, primii elevi din fiecare grupă pa rcurge acest traseu sinuos, f ără a atinge
un obiect.
– grupa care termină mai repede traseul și atinge de mai puține ori obiectele dispuse
pe parcurs câștigă întrecerea
d. ,,Ștafetă cu schimb de locuri”
Descriere:
– elevii dispuși în grupe de 6 -7, se așează în coloană cate unul, față în față (doua
grupe const ituie o echipă)
– primul din ambele șiruri au câte o ming e
– la semnal, pornesc în dribling ocolind propria grupă, iar când au ajuns în fața ei
pasează primului din grupa opusă și se deplasează la urma acesteia
– echipa care a realizat prima schimbul de l ocuri câștigă întrecerea.

25 Ștafete pentru dezvoltarea îndemânării
a. ,,Ștafeta îndemânării”
Descriere:
– elevii se împart în două echipe, fiecare echipă împărțindu -se la rândul ei în două
grupe: A= 12 elevi și B = 4 elevi.
– grupele A se așeaza pe un traseu lung de 20 -30 m astfel la 3 m distanță față de
grupa B, patru elevi în stând depărtat la 1 m distanță unul de celălalt; după 4 m, alți
patru elevi stau capră la 2 m unul de celălalt, apoi alți 4 elevi stau dispuși în zig -zag
la 1 m unul de celălalt.
– la semnalul profesorului, primii din grupa B pornesc în cursă, trec în ghemuit printre
picioarele colegilor, sar de 4 ori capra și aleargă șerpuit printre ultimii 4 elevi.
– plecarea în cursă a celor din grupa B se face continuu după ce elevul din fată trece
de primul obstacol, grupa care termină mai repede câștigă întrecerea.
– la reluare se schimbă rolurile grupelor.
b. ,,Ștafetă combinată”
Descriere:
– elevii sunt împărțiți în două echipe egale numeric, la unul din capetele culuarului.
– primii elevi din fiecare echipă stau în sprijin culcat înainte cu câte două măciuci
înaintea lor, și o coardă legată de mijlocul trunchiului.
– la comandă pleacă se ridică, aleargă 5 m, așează măciucile în zig -zag pe lungimea
de 4 m (locuri marcate) continuă alergare a 5m, sar peste o bancă de gimnastică,
deznoadă coarda, se întorc cu fața spre echipă și revin în alergare, sărind coarda
până în dreptul măciucilor, le adună și aleargă să le predea următorului elev.
– acesta își înoadă mai întâi coarda în jurul mijlocul ui, apoi reia execuția.
– câștigă echipa care termină prima și care execută mai corect.

26 c. ,,Ștafeta combinată”
Descriere:
– elevii sunt împărțiți în două echipe care la rândul lor sunt împărțite în două grupe,
așezate paralel.
– echipele aleargă 6m, execută două rostogoliri înainte în ghemuit pe saltea, ridică de
pe sol o minge de handbal și efectuează dribling alternativ cu mâna stângă și
dreaptă: se deplasează lateral cu sprijinul măinilor pe banca de gimnastică și
picioarele pe sol, rostogolire lun gă pe saltea și predarea ștafetei următorului elev.
– câștigă echipa care termină prima.
Stafete pentru dezvoltarea fortei si detentei
a. ,,Ștafetă cu s ărituri la capră ”
Descriere:
– colectivul de elevi se împarte în mai multe grupe
– primul elev din fiecare grupă aleargă până la un semn, unde se află un coechipier
în poziția ghemuit execută o săritură peste capră și rămâne în locul acestuia, cel care
a fost capră se întoarce la sfarș itul șirului.
– câștiga echipă care termină prima.
Ștafete pentru alergarea de vitez ă
a. ,,Stafeta cine aleargă mai repede”
Descriere:
– colectivul clasei se împarte în 2 grupe egale, așezate pe șiruri, înapoia liniei de
plecare.
– la semnal primii aleargă 10 m, alții cu palmă doboară un obstacol și se în torc în
alergare, atingand umarul coechipierilor, care urmează să execute același lucru.
– câștiga echipă care termină cursă mai repede.

27 b. ,,Micul maraton”
Descriere:
– elevii sunt împărțiți pe două grupe și așezați în șir înapoia unei linii. În față
fiecareiecipe la distante de 4 m între ele se trasează 3 linii.
– la semnal elevii aleargă până la prima linie, o ating cu piciorul, se întorc la linia de
start, aleargă p ână la linia a două pe care o ating, se întorc în alergare până la prima
linie, aleargă până la linia a treia se întorc la linia de start și se predă ștafetă prin
atingerea coechipierului.
– câștiga echipă care termină prima ștafeta.
PARCURSURI APLICATIV E PENTRU DEZVOLTAREA CAPACITATII MOTRICE
Parcursuri aplicative pentru dezvoltarea calităților motrice
Parcurs aplicativ 1
Descriere: – start din ghemuit; alergare 5 m, rostogolire înainte, ridicare prin
săritură cu extensie, mers în echilibru pe banca de g imnastică, 5 sărituri pe piciorul
stâng, 5 sărituri pe piciorul drept cu deplasare înainte, alergare sărind coarda pe
distanță de 5 m.
Parcurs aplicativ 2
Descriere: – mers în echilibru pe partea îngustă a băncii de gimnastică;
alergare printre 5 jaloane; târâre 5 m, alergare în zig -zag peste o bancă de
gimnastică; escaladarea unui aparat de gimnastică; alergare 5 m până la linia de
sosire.
Parcurs aplicativ 3
Descriere: – alergare cu ocolirea a 5 jaloane; primirea și pasarea de la un
coechipier a unei mingi de handbal; trecerea în târâre pe sub un obstacol gard;
alergare sărind coarda pe distanța de 5 m.

28 Parcurs aplicativ 4
Descriere: – transportul a două mingi medicinale 5m; deplasare în echilibru cu
mingile sub braț pe banca de gimnastică; trecerea pe sub obstacol gard; urcare și
coborâre a scării fixe; alergare pana la linia de sosire.
Parcurs aplicativ 5
Descriere: – alergare pe un plan înclinat; săritura cu extensie; rostogolire
înainte din ghemuit în ghemuit; trecerea printr -un cerc; săritură pe ste lada de
gimnastică; mers în echilibru pe partea îngustă a băncii de gimnastică; aruncare la
țintă a două mingi mici; alergare printre jaloane; alergare până la linia de sosire.
Parcurs aplicativ 6
Descriere: – alergare pe 5 m; târâs prin tracțiune alternativă pe banca de
gimnastică; trecerea peste 4 obstacole așezate orizontal; 5 sărituri la coardă;
alergare la linia de sosire.
Parcurs aplicativ 7
Descriere: – alergare 6 m, mers în echilibru pe partea îngustă a băncii de
gimnastică; săritură peste t rei obstacole joase; dribling cu mâna neândemanatică
printre 5 jaloane cu mingea de handbal; îmbrăcarea și dezbrăcarea unei bluze de
trening; alergare la linia de sosire.
Parcurs aplicativ 8
Descriere: – alergare pa banca de gimnastică; alergare pe banca d e
gimnastică așezată înclinată; săritură în adâncime cu extensie urmată de rostogolire
înainte; săritură în zig -zag în 4 cercuri așezate pe sol; târârea pe sol 6 m; săritură pe
doua picioare peste 3 obstacole joase.
Parcurs aplicativ 9
Descriere: – pășire peste mingile medicinale așezate pe banca de gimnastică;
rostogolire laterală pe salteaua așezată la capătul băncii; alergare peste 3 obstacole
joase; escaladarea lăzii de gimnastică; aruncarea a 2 mingi de oină la țintă
orizontală; sărituri la coarda până la linia de sosire.

29 Parcurs aplicativ 10
Descriere: – alergare șerpuită printre 5 jaloane; săritură peste un obstacol jos;
alergare cu pendularea gambei înapoi pe 6 m; alergare cu picioarele întinse inainte 6
m; sărituri pe un picior 6 m; aruncarea la ți ntă a 3 mingi de oină; alergarea cu spatele
la linia de sosire.
Parcurs aplicativ 11
Descriere: – mers ghemuit 8 m; pendularea gambei înapoi 10 m; mers în patru
labe 6 m; trecerea pe sub un obstacol; dribling până la linia de sosire.
Parcurs aplicativ 12
Descriere: – alergare la semnal, săritură peste o sanie așezatătransversal;
primirea unui bulgăr de zăpadă și pasarea acestuia înapoi; întoarcere și alergare
până la săniuța pe care o împinge până la linia de sosire.
Parcurs aplicativ 13
Descriere: – alergare șerpuită printre 3 sănii; săritura peste 3 obstacole;
trecerea târâș peste 2 saniuțe sprijinite (legate în partea de sus cu o sfoară); alergare
la linia de sosire.
Parcurs aplicativ 14
Descriere: – la semnal plecare în alergare cu împingerea șerpu ită a unei
săniuțe printre 6 fanioane așezare pe săniuță; urmată de deplasare prin împingere cu
picioarele până la linia de sosire.
Parcurs aplicativ 15
Descriere: – alergare în pantă (15 -20 m); coborâre șerpuită în alergare printre
5 jaloane; săritură de pe un picior pe altul pe 3 trunchiuri de copaci; mers în echilibru
pe un buștean; săritură în adâncime; alergare în săritură pentru a atinge doi clopoței
suspendați de o sfoară între doi stâlpi; aruncare a mingii de oină la țintă vertică (6 m);
alergarea c u pendularea gambei înapoi la linia de sosire.

30 Parcurs aplicativ 16
Descriere: – alergare șerpuită printre copaci; escaladarea unui obstacol înalt
de 0,60 -0,80 m; trecerea printre 3 cercuri; aruncarea mingii medicinale peste un gard
de 1,5 m înălțime; al ergare la linia de sosire.
Parcurs aplicativ 17
Descriere: – săritură peste coarda pe loc (15 secunde); alergare cu pășire în 4
cercuri așezate vertical la distanță de 1,5 m una de alta, 5 flotări cu mâinile sprijinite
pe un obstacol; deplasare în mâini al ternativ pe bara transversală a porții de handbal;
aruncarea mingii medicinale într -o țintă orizontală; alergare la linia de sosire.
Parcurs aplicativ 18
Descriere: – alergare 25 m, dribling printre 6 jaloane dus -intors; aruncare la
poartă; escaladarea unu i obiect înalt de 1 m; alergare 20 m urmată de săritură în
lungime la groapa de nisip; aruncarea mingii medicinale înainte, cu 2 mâini; aducerea
mingii înapoi; alergare pe 20 m, săritură peste un șant trasat pe sol; alergare și
trecere peste 3 obstacole; r evenire la linia de plecare.
Parcurs aplicativ 19
Descriere: – alergare 20 m, atârnat la scara fixă, ridicări ale genunchilor la
piept de 6 ori; mers în patru labe 6 m; alergare cu trecere peste 3 obstacole; alergare
la linia de sosire.
Parcurs aplicativ 20
Descriere: – rostogolirea mingii medicinale pe 10 m (este menținut permanent
contactul cu mingea); târâre cu tracțiune alternativă în brațe pe banca de gimnastică,
pe partea lată; alergare urmată de o săritură pentru atingerea unei mingi suspendate
la 1,35 –1,50 m înălțime; sărituri pe două picioare; alergare la linia de sosire.
Școala Mingii
Prin "școala mingii" se înțelege totalitatea jocurilor și exercițiilor folosite în
scopul formării deprinderilor de a manevra mingea și de a crea premisele însușiri i
mai rapide și mai ușoare a tehnicii jocului de handbal. Plasarea ei în această etapă
corespunde atât respectarii principiilor didactice, cât și perioadei de formare și
dezvoltare a deprinderilor motrice.

31 De fapt, "școala mingii" reprezintă etapa de iniți ere, în care se trece prin
,,abecedarul" handbalului, punându -se un mare accent pe însușirea corectă a
procedeelor tehnice.
Exerciții și ștafete pentru școala mingii
1. "Mingea călătoare"
Grupa de elevi este dispusă pe două rânduri cu interval de un braț între
executanți, iar distanța dintre rânduri este de minimum 3m. Jucătorii predau mingea
celui din dreapta pâna la ultimul, care aleargă prin spatele rândului și se așează în
stânga primului, predând mingea. Câștigă echipa care termină prima.
2. "Mingea r ostogolită în suveică"
Copiii sunt dispuși pe două șiruri, așezate față în față. Primii au câte o minge
în mâna și, la semnal, pleacă în alergare, rostogolind min gea pâna la șirul din față.
După predarea mingii, aceștia trec la coada șirului.
3. "Mingea ro stogolită după jalon"
Colectivul este împărțit în două sau mai multe șiruri egale. Primul din fiecare
șir are câte o minge de handbal în mâna. La semnal, aleargă cu mingea în mâna
pâna la jalon, îl ocolește și se întoarce rostogolind mingea până la următor ul care o
preia și continuă acțiunea.
4. "Mingea în val"
Elevii sunt așezați pe două sau mai multe șiruri la o distanță de 1m unul
înapoia celuilalt. Jucătorii se află în poziția stând cu picioarele departate și primii din
fiecare șir au câte o minge. Tran smiterea mingii se face alternativ pe deasupra
capului și printre picioare, la semnalul sonor, iar câstigător este șirul care termină
primul.
5. "Ștafeta cu transportul și rostogolirea mingii în echilibru"
Colectivul este împărțit în două sau mai multe șir uri egale. Primul din fiecare
șir are câte o minge în mâna. La semnal, aleargă cu mingea în mână până la o
bancă de gimnastică așezată longitudinal, rostogolind mingea pe bancă. Elevul se
întoarce pe același traseu, predând mingea la următorul. Câștigă ech ipa care termină
prima.

32 Exerciții pentru învățarea și consolidarea prinderii și pasă rii mingii
Prinderea mingii se poate e fectua de pe loc, din alergare și inclusiv din
săritură .
Aruncarea mingii în sus cu o mâna:
– prinderea și ținerea mingii cu două mâini
– prinderea mingii după că derea ei pe sol
– prind erea mingii la diferite înălțimi
Aruncarea mingii în perete:
– prinderea mingii direct
– prinderea mingii după ce cade pe sol
Pasarea mingii se execut ă de pe loc, din deplasare (din alergare, din săritură,
după efectuarea unor structuri de pași – adăugați, încrucișați sau săltaț i).
Pase cu două mâini:
– de deasupra capului
– de la nivelul pieptului
Pase cu o singură mână
– lateral de pe lâng ă umă r
– lansate de la nivelul ș oldului
Pase speciale
– cu pă mântul
– pe la spate
– voleibalate

33 Pase în doi din alergare
1. Jucătorii sunt plasați pe două ș iruri, iar elevii din mijloc sunt spate în spate,
având fiecare câte o minge. Cei din mijloc pasează jucătorului din față mingea,
execută o întoarcere de 180 grade ș i primesc mingea din partea opusă .
2. Pase în triunghi
Se fac echipe de câte 3 jucatori dispuș i în triun ghi, pasarea mingii efectuându –
se din uș or joc de glezne.
3. Jucătorii sunt dispuși în formație de suveică simplă, la distanță de 3-4 m
între ei. După ce pasează, jucă torul se va deplasa cu spatele sau cu fața la coada
propriului ș ir.
4. Jucătorii sunt dispuși în formație de suveică simplă , la distanță de 18 -10m
între ei. După ce pasează, jucătorul se va deplasa la coada ș irului o pus. Cel ce
trebuie să primească mingea aleargă sau face un pas pentru a ieș i în întâmpinarea
ei.
5. Jucătorii sunt așezați sub forma unui pătrat: se execută pase lung i pe
diagonală , iar deplasarea se va efe ctua spre dreapta, la coada următorului șir.
Pentru acest exercițiu sunt necesare două mingi.
6. Pase de pe loc, î n cerc, din om în om .
7. Pasă la căpitan din alergare ușoară în cerc .
Exerciții pentru învățarea ș i consolid area aruncării la poartă din săritură
Procedeul de aruncare la poartă din săritură este st ructurat în patru faze: elan,
bătaie -desprindere, zbor ș i aterizare.
1. Pase î n doi de pe loc, efectuate din săritură
2. Pase î n doi din alergare cu aruncare l a poart ă din săritură
3. Suveică simplă efectuată cu pase din săritură
4. Aruncare la poartă din săritură precedată de dribling
5. Aruncarea la poartă din săritură cu evitarea unui jalon (cu pasă de la
antrenor)

34 Exerciții pentru învățarea ș i consolidarea driblingului
Driblingul este elementul de tehnică, prin a cărui procedeu, jucă torul se poate
deplasa cu mingea în teren.
1. Jucătorii dispuși pe două sau mai multe șiruri vor executa dribling până la
centrul terenului, ocolin d un jalon sau un alt obstacol și întoarcere la linia de fund a
terenului.
2. Dribling șerpuit printre jaloane răspândite î n mod neregulat .
3. Jucătorii dispuși pe două sau mai multe șiruri vor executa dribling până la
centrul terenului, unde vor ocoli un jalon.
4. Jucătorii sunt dispuș i în cele patru colț uri ale terenului. La semnal, primii din
fiecare ș ir vor pleca în dribling p e diagonala terenului, spre colț ul opus.
5. Jucătorii se așează în ș ir la m ijlocul terenului. Primul pleacă în dribling până
la centrul terenului, pasează lateral la prof esor, reprimește, face dribling și aruncă de
la 8-9 metri la poa rtă.
Exerciții pentru învățarea și consolidarea tehnicii apără torului
Tehnica apărătorului cuprinde puține procedee pe care jucătorul trebuie să le
utilizeze în orice situaț ie de joc adaptându -le la acț iunile variate ale atacantului
advers și prin care să evite golurile în poarta proprie.
Poziția fundamentală a apără torului
– o poziție echilibrată, relaxată și care permite efectuarea cu ușurință a oricărei
acțiuni indusă de desfăș urarea jocului.
– demonstrarea poziției fundamentale în apă rare, acțiunea și mișcarea brațelor ș i
picioarelor
– "leapșa" în doi, față în față, în poziție joasă , cu lovire peste partea laterală a
genunchiului
– jocul în "oglindă", întreaga echipă răspândită în faț a profesorului execută identic
mișcările de apărare cu brațele ș i deplasarea
– poziția fundamentală, jocul cu brațele ș i picioarele este necesar în joc.

35 Apărătorul răspunde de atacantul care acționează în zona sa. Pentru a ști
care este acesta, fiecare apără tor își autorepartizează un adversar.
1. Apărătorul execută marcajul sau atacarea adversarului cu ming ea, atât timp cât
acesta se află în zona sa de teren. Când pătrunde într -o altă zonă este predat și
preluat de alt apără tor.
2. Depla sări laterale, urmărind mingea pasată între atacanț i.
3. Un apărător se deplasează din poziția fundamentală pe întregul semi cerc, sub
forma unei suveici, odată cu circulaț ia mingii.
4. Deplasă ri oblice efectuate lateral înainte (către jaloane) continuate cu retrageri
laterale î napoi la semicerc.

Deplasarea în teren a apără torului
Apărătorul utilezează urmatorele procedee tehnice specifice:
– deplasarea laterală spre stânga și spre dreapta cu pași adăugaț i
– deplasare înainte și înapoi cu structura de pași di feriți
– mișcări speciale ale brațelor independente de miș carea picioarelor: sus, lateral,
oblic, etc.
– sărituri pe ambele picioare
1. Deplasă ri între pun cte fixe marcate prin jaloane, în triunghi cu vârfurile înainte sau
înapoi: în pătrat, î n dreptunghi
2. Deplasare laterală cu pași adăugați, ieșire și blocarea aruncărilor din săritură
3. Apără torii ies din dispozitiv la ataca ntul cu mingea, se retrag în apă rare la
semicerc, din deplasare ating jalonul de pe partea respectivă și mai departe participă
la translaț ie.

36 III.2 PREZENTAREA RE ZULTATELOR/DATELOR O BȚINUTE ÎN
CERCETARE
Tabel nr. 1 – Rezultate testare inițială (28 octombrie 2016 )

Nr.
Crt.
Subiec ții
cercetării
Alergare viteză
30 m
(secunde) Navetă 5×5
(secunde) Aruncare la tintă (7
aruncari)
(nr. e xecuții corecte)
1 A.D. 7,09 7,32 2
2 A.D.Ș. 6,49 6,64 4
3 A.I. 6.05 6,59 2
4 A.A. 7.97 8,14 1
5 B.I. 6,41 6,70 3
6 C.Ș. 6,41 6,50 2
7 C.S.A. 7,53 7,79 1
8 C.I. 6,47 6,63 3
9 C.R. 6,35 6,85 2
10 C.E. 5,77 5,92 4
11 C.A.C. 5,61 5,83 3
12 C.L. 5.03 5,86 3
13 C.A.C. 7,39 7,48 1
14 D.A. 6,31 6,91 2
15 D.C. 7,84 8,05 1
16 D.M. 6,77 7,14 1
17 G.N. 5,98 6,27 2
18 H.E. 6,61 7,04 2
19 H.T. 5,99 6,38 3
20 I.A. 5,37 6,48 4
21 M.D. 5,99 6,33 3
22 M.B. 4,89 5,38 4
23 M.D. 6,55 7,04 2
24 N.M. 6.23 6,85 2

37 Tabel nr. 2 – Rezultate testare finală (19 mai 2017)

Nr.
Crt.
Subiec ții
cercetării
Alergare viteză
30 m
(secunde) Navetă 5×5
(secunde) Aruncare la tintă
(7 aruncari)
(nr. e xecuții
corecte)
1 A.D. 7,03 7,26 3
2 A.D.Ș. 6,42 6,59 4
3 A.I. 6.03 6,52 3
4 A.A. 7.86 8,05 2
5 B.I. 6,40 6,68 4
6 C.Ș. 6,38 6,50 3
7 C.S.A. 7,50 7,72 3
8 C.I. 6,45 6,58 4
9 C.R. 6,32 6,79 3
10 C.E. 5,76 5,90 4
11 C.A.C. 5,58 5,80 5
12 C.L. 5.03 5,80 5
13 C.A.C. 7,28 7,36 3
14 D.A. 6,30 6,87 4
15 D.C. 7,80 8,01 2
16 D.M. 6,71 7,12 2
17 G.N. 5,95 6,23 3
18 H.E. 6,58 7,01 3
19 H.T. 5,96 6,34 3
20 I.A. 5,35 6,46 5
21 M.D. 5,95 6,30 4
22 M.B. 4,82 5,36 5
23 M.D. 6,49 6,91 4
24 N.M. 6.15 6,72 3

38 III.3 INTERPRETAREA REZULTATELOR/DATELOR OBȚINUTE ÎN
CERCETARE

Tabel nr. 3 – Diferența dintre rezultatele obținute la cele două testări
Probe de
control Testare inițială
(T1) Testare finală
(T2) T1 – T2
(Progres)

Alergare de
viteză – 30 m
(secunde)

6,37

6,33

0,04

Navetă 5×5
(secunde)

6,75

6,70

0,05

Aruncare la
țintă (7 aruncări)
(nr. Execuții
corecte)

2,37

3,37

1

În urma calculării mediei aritmetice a fiecărei probe în parte și
comparării rezultatelor dintre testările inițiale și cele finale reiese o
îmbunătățire a calităților motrice, viteză și îndemănare, ca urmare a
metodelor folosite în pregătirea elevilor.

39 CONCLUZII
Rezultatele obținute în urma experimentului efectuat ne indică faptul că
ipotezele de lucru au fost confirmate în următoarele direcții:
1. Comparând rezultatele de la testarea inițială cu cele de la testarea finală se
constată o îmbunătățire a vitezei și a îndemânării. Acest fapt confirmă
influența pozitivă a metodei aplicate.
2. La elaborarea programului de pregătire s -a ținut cont de vârsta elevilor din
ciclul gimnazial care are o importanță deosebită în creșterea și dezvoltarea
elevilor în această perioadă. Volumul și intensitatea efortului au fost dozate
pentru particularitățile vârstei.
3. Lecția de educație fizică reprezintă un moment important în dezvoltarea
calităților motrice cu condiția să existe o preocupare serioasă în acest sens.
4. Metodele concepute au contribuit la dezvoltarea calităților motrice fără a
împiedica rezolvarea celorlalte obiective ale educației fizice.

40 BIBLIOGRAFIE:
1. Albu, C. (1977). Educația fizică la clasele V – VIII. Bucureș ti: Editura Sport –
Turism .
2. Badiu, T . (2001). Teoria și m etodica educației fizice și sportului . Galați :
Fundația Universitară Dunărea de Jos .
3. Bota, M., Bota, I. (1990). Handbal – 500 de exerciții pentru învățarea jocului.
Bucuresti : Editura Sport -Turism.
4. Cercel, P. (1975). Calitățile motrice în handbal . Bucure ști: Editura Sport –
Turism .
5. Cârstea, G. (2000). Teoria și metodica educ ației fizice și sportului . Bucure ști:
Editura AN -DA.
6. Demeter, A. (1972). Fiziologia Sporturilor. București: Editura Stadion.
7. Dragnea, A., Mate -Teodorescu, S. (2002). Teoria sportului. București: Editura
FEST.
8. Epuran, M. (2005). Metodologia cercetării activităților corporale. Exerciții fizice,
sport, fitness. Ediția a 2 -a, București: Editura Fest.
9. Fiedler, P. (1998). Metodica Educației fizice și sportive. Ia și: Editura Fundaț iei
Chemarea.
10. Florescu, C. (1989). Metodica dezvoltării calităților fizice . Bucure ști: Editura
Consiliului Național pentru Educație Fizică și Sport .
11. Gogâltan, V. (1974). Instruirea copiilor și juniorilor în handbal. Bucure ști:
Editura Stadion.
12. Hanțiu, I. (2002). Jocuri de mișcare. Oradea : Editura Universității din Oradea.
13. Niculescu, A., Cruli, N. (1976). Exerciții și jocuri în școală . București : Editura
Sport -Turism.
14. Popovici, I. (2006). Handbal – curs de bază. Iași: Editura Universității ,,Al. I.
Cuza ” din Iași .
15. Popovici, I. (2008). Handbalul în școală. Iași : Editura PIM.
16. http://www.frh.ro
17. http://www.qreferat.com/referate/medicina/Particularitatile -de-crestere -445.p hp

41 Declarație de autenticitate

Avizat,
Îndrumător Lucrare de Licență
Titlul, Numele și Prenumele …………………………………………………………
Data …………………………….. Semnătura ……………………………. ….

DECLARAȚIE privind originalitatea conținutului lucrării de licență

Subsemnatul …………………………………………………………………………………… domiciliat în
……………………………………………………………………………………., născut la data de …….. …….. ….., identificat prin CNP
…………………………., absolvent al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Facultatea de Educație Fizică și
Sport, specializarea ………………………………………………….., promoția ………, declar pe propria răspundere ,
cunoscând consecințele falsului în declarații în sensul art. 326 din Noul Cod Penal și dispozițiile Legii Educației
Naționale nr. 1/2011 art. 143 al. 4 și 5 referitoare la plagiat, că lucrarea de licență cu titlul:
………… …………………………………………………………………………………………………………….. ……………………………………..
…………………………………………………………………………… ………. elaborată sub îndrumarea dnei
………………………………………………………………………. pe care urmez să o susțin în fața comisiei , este originală, îmi
aparține și îmi asum conținutul său în întregime.
De asemenea, dec lar că sunt de acord ca lucrarea mea de licență să fie verificată prin orice modalitate
legală pentru confirmarea originalității, consimțind inclusiv la introducerea conținutului său într -o bază de date în
acest scop.
Am luat la cunoștință despre faptul că este interzisă comercializarea de lucrări științifice în vederea
facilitării falsificării de către cumpărător a calității de autor al unei lucrări de licență și în acest sens, declar pe
propria răspundere că lucrarea de față nu a fost copiată, ci reprez intă rodul cercetării pe care am întreprins -o.

Data Semnătura student