2017 Academia de Studii Economice din București Facultatea de Administrație și Management Public Violența în Spitalul Universitar de Urgență din… [621967]

Bucure ști
2017 Academia de Studii Economice din București
Facultatea de Administrație și Management Public

Violența în Spitalul Universitar de
Urgență din București

Coordonatori: Lect.univ.dr. Sorin Burlacu
Dr. Ștefania Matei

Student: –

2
Cuprins:

1. Rezumat ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 3
2. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 4
3. Cadru teoretic ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 6
4. Cadru metodologic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 9
5. Prezentarea și discutarea rezultatelor ………………………….. ………………………….. ……………….. 10
6. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 14
7. Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 15
8. Anexa 1: Instrumentul de cercetare ………………………….. ………………………….. ………………….. 16

3
1. Rezumat

În această lucrare de cercetare mi -am propus să explorez, din punct de vedere sociologic,
fenomenul violenței în domeniul medical. Ca atare, mi -am concentrat atenția as upra Spitalului
Universitar de Urgență din București în direcția studierii diferitelor aspecte ce descriu situațiile
de violență ce apar la nivelul instituției.
Pe parcursul cercetării am încercat, pe de o parte, să pun în evidență factorii care conduc la
apariția actelor de violență, cum sunt gestionate situațiile respective, care sunt consecințele
asupra actorilor implicați , dar mai ales, care este motivul pe ntru care oamenii ajung să se
manifeste violent în contextul unor instituții medicale. Pe de altă parte, am studiat gradul de
acceptare socială a actelor de violență și poziționarea persoanelor în raport cu diferite măsuri de
gestionare a situațiilor ce implică diferite forme concrete sau simbolice de manifestare a
agresivității.
Am realizat o anchetă sociologică pe bază de chestionar. Studiul a fost realizat pe un lot de
32 de persoane, atât femei, cât și bărbați, cadre medicale, dar și pacienți ai Spitalului Universitar
de Urgență din București. Persoanele care au participat la studiu au fost selecta te pe baza unei
proceduri de eșantionare non -probabilistice. Datele au pus în evidență o diversitate a factorilor
care generează situații de violență, aceștia având deopotrivă un caracter intrinsec (de natură
individuală) sau extrinsec (de natură socială). De asemenea, tot din răspuns urile oferite de
participanții la studiu, se poate constata că unele situații sunt rezolvate la nivelul spitalulu i, iar
altele rămân nerezolvate. Situațiile rămase nerezolvate se datorează faptului că victima nu
vorbește despre accident cu superiorii spitalului, dar mai ales cu poliția, astfel că pentru agresor
nu există nici o consecință juridică, psihică sau fizică, în timp ce pentru victimă, consecințele
psihice sunt cele mai întâlnite. Un alt aspect care poate fi subliniat e ste cel potrivit căruia, în cea
mai mare parte a cazurilor, persoanele care au fost martore unor acte de violență nu au intervenit
ceea ce face ca agresorii să nu primească o sancțiune formală, din partea autorităților, sau
informală, din partea membrilor societății sau comunității.

4
2. Introducere

Violența în domeniul socio -medical este o problemă complexă, reală și din ce în ce mai
actuală. Diferite forme de agresiune au un impact negativ atât asupra personalului, cât și asupra
pacienților, dar mai ales asupra întregului serviciu medical. La nivel național, numărul
incidentelor de violență și agresiune din sectorul medical a crescut , iar acest lucru este
determinat de mai mulți factori. În principal, fenomenul violenței este posibil să se fi multiplicat
pentru că medicii acceptă agresiunea din partea pacienților sau a însoțitorilor deoarece consideră
că face parte din slu jbă, iar pacienții este posibil să accepte agresiunea din partea medicilor,
considerând că aceștia sunt singurii care îi pot trata. Consi der că aceasta este o temă importantă
deoarece frecvența actelor de viol ență ar trebui redusă semnificativ. Pentru a putea realiza acest
lucru, în primul rând este necesară identificarea factorilor care contribuie la dezvoltarea actelor
de violență din sec torul medical.
Obiectivul acestei cercetări este de a identifica semnificațiile sociale atribuite fenomenului
violenței, factorii declanșatori ai acelor de agresiune în sectorul medical și modurile formale și
informale de gestionare a acestora. Prin aceas ta, am urmărit să pun în evidență sistemul de norme
sociale articulate în legătură cu fenomenul violenței și poziționarea membrilor societății în raport
cu actele de violență experimentate direct sau indirect.
Pentru realizarea cercetării , am ales Spitalul Universitar de Urgență din București. Situat în
sectorul 4 al Bucureștiului, Spitalul Universitar de Urgență este o instituție publică în care actele
de violență sunt foarte dese, tocmai de aceea am și ales această instituție pentru cercetarea mea.
Confor m unui Raport Mass -Media al Colegiului Medicilor din data de 11 martie 2009, u n caz de
violență întâlnit în această instituție medicală este cazul unui doctor ginecolog care a fost agresat
de un polițist pentru că acesta nu i -a consultat soția înaintea tut uror pacientel or. Medicul a
refuzat, iar poliț istul a răbufnit, l -a insul tat și apoi l -a lovit. După acest incident, a fost se sizată
poliția, iar oamenii legii au început o anchetă. Acest caz nu este singurul, deoarece orice
instituție medicală de urgențe se confruntă și cu agresiuni verbale. Un alt caz menționat se referă
la experința prin care a trecut un medic de gardă, care a fost înjurat ”ca la ușa cortului” pentru că
nu i-a oferit unui cetățean o ambulanță care să îl ducă acasă.

5
Această cercetare își propune să studieze experien ța violenței în relație cu obiectivele
profesionale, prestigiul perceput al profesiei și statutul profesional, având la bază conținutul
Schemei 1.

Schema 1. Relația dintre violența asupra cadrel or medicale și caracteristicil e mediului
profesional

Conceptele din modelul explicativ sunt reflectate în instrumentul de cercetare astfel:
”Violența în domeniul socio -medical” este examinată prin intermediul întrebării 11 (Ați trăit
personal situații de violență în această unitate ?) , ”Obiectivele profesionale” sunt reflectat e prin
intermediul întrebării 22 (Care sunt obiectivele dumneavoastră profesionale?) , ”Prestigiul
perceput al profesiei” este exprima t prin intermediul întrebării 23 (În societatea de astăzi , credeți
că profesi a dumneavoastră este:) iar ”Statutul profesional” este urmărit prin intermediul
întrebării 24 (Care este statutul dumneavoastră?) .
Pe baza schemei de mai sus, am formulat o serie de ipoteze după cum urmează:
Ipoteza 1. Persoanele ale căror obiective profes ionale implică un atașament față de
instituția medicală sunt supuse mai rar unor situații de violență, co mparativ cu persoanele ale
căror obiective profesionale sunt mai slab fundamentate.
Ipoteza 2. Persoanele care consideră că profesia lor este slab apre ciată sunt mai predispuse
la trăire a situațiilor de violență, compa rativ cu persoanele care percep un grad ridicat de
apreciere socială a profesiei medicale.
Ipoteza 3. Persoan ele care au statutul profesional mai scăzut (infirmiere/asistente medi cale)
sunt supuse mai des situaț iilor de violență comparativ cu persoanele a căror ocupație este mai
prestigioasă (medici). Violența în
domeniul socio –
medical Obiectivele profesionale
Prestigiul perceput al
profesiei
Statutul profesional

6
3. Cadru teoretic

De-a lungul timpului mai multe instituții, dicționare, legi și organizaț ii au definit violența .
Astfel că, în sens general, în Dicționarul Explicativ al Limbii Române violența este definită ca
fiind ” lipsa de stăpânire în vorbe sau în fapte; faptul de a întrebuința forța brutală; constrângere,
violentare, siluire, încălcare a ordinii legale ”.
Organizația Mondială a Sănătății defi nește violența ca fiind ” folosirea intenționată a forței
sau a puterii, reală sau sub formă de amenințări, împotriva propriei persoane, împotriva unei alte
persoane sau împotriva unui grup sau comunități, care rezultă sau are o probabilitate ridicată de a
rezulta în rănirea, moartea, afectarea psihologică, afe ctarea dezvoltării sau deprivare”.
Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în muncă definește violența ca fiind ”orice
incident în care personalul care lucrează în sectorul asistenței medicale este abuzat verbal,
amenințat sau atacat de către o persoană care beneficiază de servicii, membru al public ului sau al
personalului, care apare în cursul activității sale”.
În Legea 217/2003, art. 4 sunt menționate formele prin care se manifestă violența
domestică, și anume: violența verbală, violența psihologică, violența fizică, violența sexuală,
violența economică, violența socială și violența spirituală.
Violența verbală se realizează printr -un limbaj jignitor, brutal, limbaj ce se caracterizează
prin insulte, amenințări, cuvinte jignitoare etc.
Violența psihologică reprezintă impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea
de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violența
demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a
armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum
și alte acțiuni cu efect similar (Legea nr. 217/2003, art. 4) .
Violența fizică reprezintă vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire ,
trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, ștrangulare, mușcare, în orice formă și de orice
intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, pre cum
și alte acțiuni cu efect similar (Legea nr. 217/2003, art. 4) .
Violența sexuală este exprimată prin agresiune sexuală, impunere de acte degradante,
hărțuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate, viol
conjugal (Legea nr. 217/2003, art. 4) .

7
Violența economică se manifestă prin intezicerea activității profesionale, privare de
mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană,
medicamente, obiecte de primă necesitate, acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor
persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control
inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de
munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum ș i
alte acțiuni cu efect similar (Legea nr. 217/2003, art. 4) .
Violența socială semnifică impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate și de
prieteni, interzicerea frecventă rii instituției de învățământ, impunerea izolării prin detenție,
inclusiv în locuința familială, privare intenționată de acces la informație, precum ș i alte acțiuni
cu efect similar (Legea nr. 217/2003, art. 4) .
Violența spirituală este caracterizată prin subestimarea sau diminuarea importanței
satisfacerii necesităților moral -spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a
aspirațiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori
religioase, impunerea a derării la credințe și practici spirituale și religioase inacceptabile, precum
și alte acțiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare (Legea nr. 217/2003, art. 4) .
Fiind o problemă foarte des întâlnită în toate domeniile, violența a reprezentat obie ctul
multor studii și rapoarte de cercetare. Direcția de Sănătate P ublică Vâlcea, menționează că nici o
țară nu este imună la acest fenomen. Violența și comportamentele violente sunt probleme majore
ale societății cotidiene care afectează toate categoriile de vârstă, indiferent de vârsta sau de
statutul social ale celor i mplicați (Direcția Generală de Sănătate Vâlcea, 2017) .
Deși există atât de multe tipuri de violență, atât cadrele medical e, cât și pacienții s -au
confruntat fo arte des cu violența fizică și verbală. Un studiu realizat de Fundația Colegiul
Medicilor din București a oferit următoarele rezultate: 86% din persoanele chestionate au fost
expuse în cel puțin o circumsta nță la agresiune verbală; 10,2% s -au confruntat cu incidente de
agresiune fizică; 56,7% din cei intervievați consideră că incidentele de agresiune sunt în creștere.
În ceea ce privește agresorul, 77,8% din personalul medical intervievat a fost agresat de unul sau
mai mulți însoțitori, 45,7% de pacienți, i ar 34,8% atât de pacienți, cât și de însotițori. Dintre cei
care au fost supuși anumitor tipuri de violență, doar 51% din personalul medical au raportat
incidentele managerului de spital, iar 47,3% din cei agresați fizic au spus că au raportat
incidente le la poliție. De asemenea, 58,9% dintre respondenți au declarat că agresiunile verbale

8
fizice sau de altă natură produse în timpul exercitării profesiei le -au afectat sănătatea, calitatea
vieții sau activitatea (Fundația Colegiu lui Medicilor din București, martie 2015) .
Deși în majoritatea unităților medicale își desfășoară activitatea un serviciu de intervenție
în cazul unor incidente care generează agresiuni la adresa personalului me dical, unii medici
precizează că acest serv iciu de intervenție nu este eficient pentru intervenții deoarece se
limitează doar la servicii de pază, iar în cazul în care sunt solicitați, angajații acelui serviciu
refuză să intervină, cei aflați în dificultate fiind îndrumați să ape leze la poliție sau jandarmerie
(Beliș & Ionescu) .
Această situație după cum spuneam nu este actuală, dar până acum nimeni nu a făcut
anumite demersuri pentru a diminua aceste situații. Astfel că, reprezentanții Federației Sanitas
au decis să ia atitudine și să declanșeze o campanie națională ”Nu agresați cadrele medicale!”,
pentru a pune bazele unui document legislativ care să protejeze cadrul medical împotriva
agresiunilor la care este supus la locul de muncă. Reprezentanții aceste federații vo r organiza o
serie de dezbateri cu reprezentanții autorităților statului, manageri de spitale și angajați din
sistem pentru a indentifica problemele care conduc la acte de violență și posibile soluții pentru a
preveni aceste acte de violenț ă. Pe lângă pune rea bazelor unui document legislativ, Federația
Sanitos dorește să implementeze și o linie telefonică la care personalul medical care a fost supus
unor acte de violență în timpul exercitării profesiei, să poată suna pentru a beneficia de
consiliere. De ase menea, președintele Comisiei de Sănătate din Camera Deputaților a declarat că
ar fi util să fie modificat Codul Penal pentru agresorii cadrelor medicale , pentru a fi dublate
pedepsele (Țînțăreanu, 2016) .
Un studiu transversal p rivind violența la locul de muncă împotriva asistentelor consideră că
violența la locul de muncă reprezintă o problemă serioasă pentru asistente pentru că duce la o
serie de consecințe negative. Studiul a fost realizat în China și avea ca obiectiv determin area
prevalenței violenței la locul de muncă împotriva asistenților chinezi și a factorilor de influență ai
acesteia. Rezultatele acestui studiu au arătat că 25,77% dintre respondenți au raportat violențe
fizice, 63,65% violență non -fizică, 2,76% hărțuire sexuală, iar 11,72% probleme în sistemul de
sănătate. O analiză a acestor rezultate a scos în evidență faptul că asistenții care au mai puțină
experiență, lucrează în rotație, lucrează în saloane de urgență și departamente de pediatrie, au
niveluri scăzute de empatie și cei care lucrează în medii de îngrijire sărace au șanse mai mari să
se confrunte cu tipuri de violență (Zhang, și alții, 2017) .

9
4. Cadru metodologic

Prezenta cercetare urmează o abordare cantitativă, având un cara cter explicativ întrucât îmi
propun să studiez modul în care fenomenul violenței este relaționat cu diferite aspecte ale
mediului profesional, încercând prin aceasta să răspund la principala întrebare, și anume ”De
ce?”.
Tehnic a sondajului realizat prin mi jloace online are avantaje și dezavantaje. ”Avantajele
acestei tehnici sunt evidente: costurile sunt mult reduse, viteza poate să fie destul de mare (în
general se răspunde rapid la comunicările prin e -amil, mesajele la care nu s -a răspuns tind să
rămână f ără răspuns în continuare). Există însă și probleme. Nu putem contacta toată populația –
există categorii de populație care nu au acces la internet și nu știu cum să -l folosească (în general
populația mai în vârstă, sau cei cu mai puțină educație sau cei d in zona rurală). Selectarea
cazurilor este foarte dificilă – nu știm care sunt adresele respondenților și ce caracteristici au
persoanele cu o anumită adresă, dacă fac din populația vizată sau nu.” (Șandor, p. 114)
Chesti onarul a fost distribuit prin intermediul unor site-uri astfel încât orice persoană să îl
poată accesa și completa. Pe măsură ce a fost completat, răspunsurile au fost salvate automat în
baza de date . De asemenea, am ales să optez pentru un chestionar onli ne deoarece printre
cunoștințele mele se află și persoane care lucrea ză în domeniul medical și care au putut distribui
chestionarul la nivelul unor persoane cheie din instituția medicală ce a reprezentat obiectul
studiului.
Eșantionul chestionarului a fost de 32 de persoane, dintre care 17 femei și 15 bărbați, cu
vârste cuprinse între intervalele: mai puțin de 20 ani (8 persoane) , între 21 – 30 ani (13
persoane) , între 31 – 40 ani (5 persoane) și între 40 – 50 ani (6 persoane) . De asemenea,
chestionarul a f ost completat atât de pacienți sau rude ale acestora, cât și de persoane care ocupă
funcții distincte, precum medici, asistenți medicali sau personal administrativ.

10
5. Prezentarea și discutarea rezultatelor

Conform chestionarului realizat în cadrul cercetă rii de față , 11 (34,4%) respondenți
consideră că în acest spital nu există violență, în timp ce 15 (46,9%) consideră că există.
Din 32 de responde nți, 9 (28,1%) au răspuns că au observat des acte de violență în acest
spital, 9 (28,1%) au răspuns că au ob servat rar acte de violență în acest spital, 7 (21,9%) au
răspuns că au văzut foarte rar acte de violență în acest spital, iar 5 (15,6%) dintre respondenți au
spus că nu au observat acte de violență în această unitate medicală.
Conform chestionarului, 16 o ameni din 32 au spus că nu au fost martorii unor acte de
violență petrecute în unitatea medicală, în timp ce 14 au răspuns afirmativ, spunând că au fost
martorii unor acte de violență care s -au petrecut în spital.
Întrebați dacă au trăit personal situații de violență în această unitate medicală, din 32 de
persoane, 24 (75%) au răspuns negativ, în timp ce 8 (25%) au răspuns afirmativ.
Persoanele care au trecut prin experiența unui act de violență au fost rugate să povestească
ce s-a întâmplat și de c ătre ci ne au fost agresate , astfel că 11,8% au răspuns că au fost agresați de
către pacienți, 11,8% au fost agresați de către rudele pacientului, iar 17,6% au fost agresați de
către cadrele medicale.
Situațiile de violență descrise s -au întâmplat în unitatea med icală într -un procent de 31,3%.
Persoanele care au răspuns că au trăit personal situații de violen ță în acest spital, într -un
procent de 6,3% au răspuns că în situațiile descrise de ei au intervenit al te cadre medicale să le
ajute, 12,5% au spus că au inte rvenit alți pacienți să îi ajute, 3,1% au răspuns că au intervenit
rudele pacienților, iar 25% au răspuns că în momentul în care s -au petrecut faptele nu a intervenit
nimeni să îi ajute.
Chestionarul privind violența în instituțiile medicale a fost comple tat de 17 fe mei și 15
bărbați. În cadrul prezentului studiu , a fost în registrat un număr de 4 femei și 4 bărbați care au
experimentat acte de violență . Numărul femeilor care nu au trăit personal situații de violență este
de 13, în comparație cu bărbații, c are în această situație au fost doar 11.
În ceea ce privește vârsta, chestionarul a fost completat de 8 femei cu o vârstă mai mică
sau egală cu 20 ani, de 7 femei și 6 bărbați cu vârsta între 21 – 30 de ani, de 5 bărbați cu vârsta
între 31 – 40 ani și de 2 femei și 4 bărbați cu vârsta între 40 – 50 de ani. Astfel că, persoanele cu
o vârstă mai mică sau egală cu 20 de ani sunt cele mai des supuse actelor de violență, în

11
comparație cu persoanele vârstnice, cu vârsta peste 51 de ani, care nu au fost supuse de loc unor
acte de violență. Persoanele care au răspuns că nu sunt supuse actelor de violență au o vârstă
cuprinsă între 21 și 30 de ani, iar dintre acestea, 7 sunt femei, iar 5 sunt bărbați.
Conform datelor din Tabelul 1 reiese că persoanele care doresc să rămână în același
serviciu au trăit personal situații de violență în această unitate într -un procent de 27%. Procentul
este asemănător celui regăsit în cazul persoanelor care doresc să evolueze în profesie. Datele
astfel rezultate nu au permis testarea ip otezei întrucât a fost obținută o variabilitate slabă a
tipurilor de răspunsuri la întrebarea prin care s -a urmărit identificarea obiectivelor profesionale.

Tabelul 1. Asocierea dintre experiența personală a situații lor de violență și obiectivele
profesionale .
Sursa datelor: Anchetă pe bază de chestionar: eșantion format din cadre medicale
(prelucrări proprii) Care sunt obiectivele dumeavoastră profesionale?
Să rămân
în același
serviciu Să plec
din
serviciu Să rămân
în aceeași
unitate Să plec
din
unitate Să
evoluez în
profesie Să schimb
profesia
Ați trăit
personal
situații de
violență
în această
unitate? DA 4 (27%) – – – 2 (25%) –
NU 11 (73%) – 1 (100%) 1 (100%) 6 (75%) –
TOTAL 15
(100%) – 1 (100%) 1 (100%) 8 (100%) –

12
Conform datelor din Tabelul 2 reiese că persoanele care consideră că profesia lor este slab
apreciată au trăit personal situații de violență în această unitate într -un procent de 30%. Acest
procent este similar celui rezultat în rândul categoriei de respondenți care consideră profesia ca
fiind bine apreciată. În concluzie, cea de -a doua ipoteză nu este confirmată de date.

Tabelul 2. Asocierea dintre experiența personală a situații lor de violență și percepția asupra
profesiilor medicale.

În societatea de astăzi, credeți că profesia d umneavoastră este:

Foarte bine
apreciată Bine apreciată Slab apreciată Deloc apreciată
Ați trăit
personal
situații de
violență în
această
unitate? DA – 3 (23%) 3 (30%) –
NU 1 (100%) 10 (77%) 7 (70%) 2 (100%)
TOTAL 1 (100%) 13 (100%) 10 (100%) 2 (10 0%)
Sursa datelor: Anchetă pe bază de chestionar: eșantion format din cadre medicale
(prelucrări proprii)

Conform datelor din Tabelul 3 reiese că persoanele care au statutul de asistent medical au
trăit personal situații de violență în această unitate î ntr-un procent de 19%. În schimb, ponderea
medicilor care au trăit personal situații de violență este mai ridicată. În concluzie, nici cea de -a
treia ipoteză nu se confirmă.

13
Tabelul 3 . Asocierea dintre experiența personală a situații lor de violență și statutul
profesional
Care este statutul dumneavoastră?
Manager/
Director/ Șef
de serviciu Personal
administrativ Medic Asistent
medical Infirmier
Ați trăit
personal
situații de
violență în
această
unitate? DA – 1 (25%) 2 (50%) 3 (19%) –
NU – 3 (75%) 2 (50%) 13 (81 %) –
TOTAL – 4 (100%) 4 (100%) 16 (100%) –
Sursa datelor: Anchetă pe bază de chestionar: eșantion format din cadre medicale
(prelucrări proprii)

14
6. Concluzii

Din cauza faptului că am auzit foarte multe cazuri de violență în spitale, l a începutul
cercetării am plecat de la premisa că în instituțiile medicale, dar mai ales în Spitalul Universitar
de Urgență din București se desfășoară fapte de violență, indiferent că aceasta este verba lă,
fizică, psihică, socială etc.
În urma rezultatelo r obținute în cadrul acestei cercetări , am aflat că respondenții fie au fost
martori la săvârșirea unei fapte de violență, fie au trăit personal acest lucru. Tipul de violență
întâlnită în toate cazurile menționate de participanții la studiu era violența v erbală. Acest tip de
violență este utilizat și afectează oamenii de toate vârstele, indiferent de gen, ocupați e sau alte
criterii. Cel mai grav este că cei care aleg să utilizeze această ”armă” nu se gândesc și la urmări,
deoarece acest tip de violență pen tru unele persoane poate provoca depresie sau alte boli legate
de stres.
Tot în urma prezentului studiu , am ajuns la concluzia că violența există în orice instituție,
iar cel mai întâlnit tip de violență este violența verbală. În urma rezultatelor anchete i sociologice
pe bază de chestionar elaborate în cadrul acestui studiu , dar și î n urma rezultatelor altor cercetări ,
am înțeles că violența, fie că este la un nivel mic, mediu sau avansat, persistă pentru că victimele
acesteia nu denunță agresorul. Aceste situații s -ar putea diminua doar dacă cei care au fost supuși
anumitor tipuri de violență ar denunța faptele, astfel încât atât autoritățile statului, cât și cele ale
spitalului să poată lua măsuri , oferindu -i agresorului, indiferent că este cadru medical, pacient
sau rudă a pacientului, o sancțiune formală (de către autorități) sau informală (de către membrii
societății / comunității).

15
7. Bibliografie

Beliș, V., & Ionescu, G. E. (fără an). Latodis – aparatura medicală, apar atură veterinară. Preluat pe mai
17, 2017, de pe http://latodis -med.com: http://latodis -med.com/stiri -medicale/cauzele -violentei –
din-spitale.html
Burlacu, S. (fără an). ANTEC – Asociația Națională a Tehnicienilor, Experților și Cercetătorilor în
Serviciile Publice de Interes General. Preluat pe mai 23, 2017, de pe http://www.antec.org.ro:
http://antec.org.ro/sondaje/index.php/274692?lang=ro&encode=
Chelcea, S. (2001). Cursul: Tehnici de cercetare sociologică. București.
Colegiul Teritorial Harghita al Medic ilor. (2009, martie 3). Preluat pe mai 27, 2017, de pe
http://www.cmhr.ro: http://www.cmhr.ro/html/print.php?almenu=2&pressid=135&lang=ro
Direcția Generală de Sănătate Vâlcea. (2017). Preluat pe mai 17, 2017, de pe http://www.aspjvalcea.ro:
http://www.aspj valcea.ro/site/index.php?option=com_content&view=article&id=407:despre –
violenta -&catid=43:promovarea -sanatatii&Itemid=74
Fundația Colegiului Medicilor din București. (martie 2015). Studiu pilot privind expunerea la agresiune a
medicilor în exercitarea prof esiei. București.
Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată în MO, partea I nr.
205 din 24 martie 2014.

Șandor, S. D. Metode și tehnici de cercetare în științele sociale.
Țînțăreanu, C. (2016, ianuarie 25). Sănă tatea Buzoiană. Fii sănătos, informează -te! Preluat pe mai 17,
2017, de pe http://www.sanatateabuzoiana.ro: http://www.sanatateabuzoiana.ro/campanie –
nationala -pentru -protejarea -corpului -medical -impotriva -actelor -de-violenta/
Zhang, L., Wang, A., Xie, X., Z hou, Y., Li, J., Yang, L., și alții. (2017, aprilie 7). Workplace violence
against nurses: A cross -sectional study. International Journal of Nursing Studies .

16
8. Anexa 1: I nstrumentul de cercetare

Violența în domeniul socio -medical
Bună ziua! Numele meu este …… și sunt studentă la Facultatea de Administrație și Management Public
din Academia de Studii Economice din București, specializarea Administrație Publică. Prezentul
chestionar este folosit pentru o cercetare privind violența în domeniul socio -medical, iar ca punct de
referință am luat Spitalul Universitar de Urgență din București. Răspunsurile sunt confidențiale și v -aș
ruga, dacă doriți, să completați acest chestionar pentru a mă ajuta. Completarea acestuia durează între 5 –
10 minute. Vă mulțume sc anticipat!
*Obligatoriu
1. Ce vârstă aveți? *
Până în 20 de ani
Între 21 și 30 de ani
Între 31 și 40 de ani
Între 40 și 50 de ani
Peste 50 de ani
Nu răspund
2. Care este genul dumneavoastră? *
Feminin
Masculin
Nu răspund
3. În ce calitate completați ace st chestionar? *
Medic
Asistent medical
Personal administrativ
Pacient
Însoțitor
Rudă a unui pacient
Altele:

4. Cum ați descrie atmosfera din această unitatea medicală ? *
Foarte bună
Bună
Proastă
Foarte proastă
Nu răspu nd
5. Cum ați descrie organizarea muncii în acest spital? *
Foarte bună
Bună
Proastă

17
Foarte proastă
Nu răspund
6. Credeți că există violență în această unitate medicală? *
Da
Nu
Nu răspund
7. Cât de des ați observat acte de violență în unitatea medicală? *
Foarte des
Des
Rar
Foarte rar
Nu răspund
Nu am observat
8. Ați fost martorul unor acte de violență petrecute în unitatea medicală? *
(Dacă răspunsul este nu, vă rog să treceți la întrebarea 10)
Da
Nu
Nu răspund
9. Ați intervenit pentru a calma situația ca re a condus la exercitarea violenței?
Dacă da, cum?
Răspunsul dvs.

10. Vă simțiți în siguranță când sunteți în acest spital? *
Da
Nu
Nu răspund
11. Ați trăit personal situații de violență în această unitate medicală? (Dacă
răspunsul este nu, vă rog să treceți la întrebarea 22) *
Da
Nu
Nu răspund
12. Ce s -a întamplat?
Răspunsul dvs.

18
13. În situația pe care ați descris -o la întrebarea precedentă, de către cine ați
fost agresat?
Pacient
Rudele pacientului
Alte cadre medicale
Rudele pacientului
Nu răspund
14. Unde s -a întâmplat agresiunea?
În unitatea medicală
În afara unității medicale
La domiciului pacientului
Nu mai știu
Nu răspund
15. Acest lucru s -a întâmplat în public?
Da
Nu
Nu mai știu
Nu răspund
16. În momentul în care s -au petrecut faptele de violență, a intervenit cineva
să vă ajute? Dacă da, cine?
Alte cadre medicale
Poliția
Alți pacienți
Rude ale pacienților
Nu a intervenit nimeni
Nu răspund
Altele:

17. Cum ați reacționat la situație?
Răspunsul dvs.

18. Ați informat pe cineva despre ce s -a întâmplat? Dacă da, pe cine?
Alte cadre medicale
Poliția
Rude
Nu am informat pe nimeni
Nu răspund
Altele:

19

19. Care au fost urmările?
Răspunsul dvs.

20. Cum a fost abordat cazul dumneavoastră?
Satisfăcător
Nesatisfăcător
Nu răspund
Altele:

21. Au existat c onsecințe personale? Dacă da, ce fel de consecințe?
Consecințe fizice
Consecințe psihice
Consecințe juridice
Nu au existat consecințe
Nu răspund
Altele:

22. Care sunt obiectivele dumneavoastră profesionale? *
Să rămân în același serviciu
Să plec din serviciu
Să rămân în aceeași unitate
Să plec din unitate
Să evoluez în profesie
Să schimb profesia
Nu știu
Nu răspund
Altele:

23. În societatea de astăzi, credeți că profesia dumneavoastră e ste: *
Foarte bine apreciată
Bine apreciată
Slab apreciată
Deloc apreciată
Nu răspund
Altele:

20
24. Care este statutul dumneavoastră? *
Manager/Director/Șef de serviciu
Personal administrativ
Medic
Asistent medical
Infirm ier
Nu răspund
Altele:

25. Care este vechimea în funcția ocupată? *
Mai puțin de 1 an
Între 1 și 10 ani
Între 11 și 30 de ani
Peste 31 de ani
Nu răspund
26. Doriți să adăugați altceva care credeți că este important? *
Răspunsul dvs.