Introducere … 3 [621948]

2

Cuprins
Introducere …………………………………………………………………………………… 3
Capitolul I Abordarea teoreti ca a rezultatelor financiare a le întrepr inderii
1.1 Conț inutul economic a l rezultatelor financiare a î ntreprinderii prin prisma raportării
financiare …………………………… ……………………………………………………. 5
1.2 Formarea si utilizarea profit ului la î ntreprindere ………………………………………… 8
Capitolul II: Analiza rezultatelor financiare ale întreprinderii ( în baza datelor ale
întreprinderii PROTECTASIG SRL )
2.1 A naliza rez ultatelor financiare ale activit ății întreprinerii ……………………………….. 12
2.2 Analiza eficienții economice ș i a pragului de rent abilitate al întreprinderii ………………. 18
2.3 Identificarea fact orilot de influență a rez ultatelor financiare ale activităț ii întreprinderii .. 24
2.4 Modalităț i de maximizare a profitului la î ntreprindere ………………………………….. 27
Încheiere ………………….……………………………………………………………….….. 30
Bibliografie …………………………………………………………………………………… 31
Anexe …………………………………………………………………………………………. 32

3

Introducere
Actualitatea temei. În întreaga lume de afaceri raportul privind rezultatele financiare se consideră
ca una dintre cele mai importante și esențiale părți a rapoartelor financiare, care prezintă un interes
primordial atît pentru conducerea întreprinderii, cît și pentru alți utilizatori de informații.
Dacă bilanțul contabil reflectă situația financiară a întreprinderii la un anumit moment de timp,
atunci raportul privind rezultatele f inanciare generalizează operațiunile economice efectuate într –
un interval de timp concret, numit perioadă de gestiune.
Raportul privind rezultatele financiare caracterizează situația patrimonială și financiară a
întreprinderii. În condițiile economiei de piață dificult ățile legate de stabilirea rezultatelor
financiare obținute de agenții economici este actuală, așa cum toți agenții tind spre obținerea
profitului, cît și maximizarea acestuia.
Scopul lucrării . Teza dată este scrisă în vederea atingerii anu mitor scopuri bine determinate.
Prin urmare, obiectivele prezentei lucrări sunt următoarele:
– de a cunoaște esența, rolul rezultatelor financiare ale întreprinderii
– de a caracteriza elementele fundamentale care formează rezultatele financiare
– de a descrie sarcinile rezultatelor financiare
– de a expune factorii de influență asupra rezultatelor financiare ale întreprinderii

Sarcinile de bază pentru atingerea scopului propus sînt următoarele :
– Studierea teoriilor privind rezultatele financiare a întreprinderii
– Determinarea factorilor de influență asupra rezultatelor financiare ale întreprinderii
– Analiza rezultatelor financiare ale întreprinderii
– Analiza eficienței economice
Un rol important în vederea realizării sarcinii date îi revine analizei activității eco nomico –
financiare, cu ajutorul căreia se elaborează strategiile și tacticele de dezvoltare a
unităților economice, se argumentează planurile și deciziile conducerii, se efectuează controlul
îndeplinirii lor, se evaluează rezultatele financiare a întrepri nderilor, subdiviziunilor acestora, se
determină nivelul rentabilității atins în perioada de gestiune analizată și, prin urmare, se descoperă
rezervele de sporire a eficienței activității economico -financiare a întreprinderii. Toți agenții
economici, care practică activitatea de antreprenoriat, trebuie să posede cunoștințe teoretice
profunde în domeniul analizei rezultatelor financiare obținute în urma desfășurării activității sale
și să le aplice, ulterior, în practică.

4

În baza scopului lucrării autorul a elaborat următoarea structură a tezei, care constă din:
introducere, două capitole, concluzii, bibliografie și anexe referitoare la informația utilizată din
rapoartele financiare pe anii 2015 și 2016 de la întreprinderea analizată.
Volumul lucrării c onstituie 30 pagini. În capitolul 1 al tezei, am analizat teoretic tema „ Abordarea
teoretica a rezultatelor financiare a întreprinderii ”, iar în capitolul 2 al tezei, am analizat sistemul
de indicatori ce ref lectă rezultatele financiare ale întreprinder ii și eficiența activității economico –
financiare la î ntreprinderea PROTECTASIG SRL.

5

Capitolul I. Abordarea teoreti ca a rezultatelor financiare a l întreprinderii
1.1 Conținutul economic a rezultatelor financiare a întreprinderii prin prisma
raportării financiare
Rezultatele financiare sintetizează eficienț a cu care s -a desfasurat întreaga activitate economică a
întreprin derii. Rezultatele se calculează de regulă la sfarsitul exercițiului financiar pe baza
diferenței între venituri și chel tuieli. Rezultatul poate fi o mărime valorică pozitivă denumită profit,
în situația cî nd venit urile sunt mai mari decît cheltuielile sau o mărime valorica negativă denumită
pierdere, în situația inversă .
Rezultatul financiar al întreprinderii rep rezintă acea parte din rezultatul financiar care este pusă
de o parte pentru a face față ulterior fie unei deprecieri sau pierderi a elementelor de activ, fie unor
cheltuieli care nu sunt încă efe ctive, dar care sunt probabile.
În condi țiile economiei de p iață un rol semnificativ îl au sursele de informare privind
rezultatele financiare. Conform Standardelor Na ționale de Contabilitate, începând cu 1 ianuarie
1998 s -au modificat complet atât conținutul, cît și elementele structurale ale indicatorilor care
participă la formarea acestor rezultate.
Bilan țul contabil reflectă situația financiară a întreprinderii la una anumit moment de timp,
pe când raportul privind rezultatele financiare generează operațiunile economice efectuate într -un
interval de timp concret , anumită perioadă de gestiune. În prezent raportul privind rezultatele
financiare se întocmește trimestrial cu total cumulativ de la începutul anului de gestiune.
Întreaga totalitate de indicatori prezenta ți în raportul privind rezultatele financiare poat e fi
subdivizată în trei grupe:
1. venituri;
2. cheltuieli;
3. rezultate financiare (profituri sau pierderi), care reprezint ă diferența dintre venituri și
cheltuieli.
În practica mondial ă raportul privind rezultatele financiare se întocmește sub formă de o
treaptă sau mai multe trepte. În primul caz se grupează separat toate cheltuielile și veniturile
întreprinderii, a căror sumă algebrică reflectă rezultatul financiar. A doua modalitate este bazată
pe o serie de calcule intermediare ale profitului (pierderilor) sub aspectul unor feluri distincte de
activități ale întreprinderii (operațională, de investiții, financiară) și ca urmare a evenimentelor

6
excepționale. Anume această formă de înto cmire a raportului privind rezultatele financiare este
adoptată actualmente în Republica Moldova.
Rapoartele financiare reprezintă o informație financiară sistematizată despre evenimentele care
influențează activitatea entității și operațiile economice. Sc opul rapoartelor financiare cu destinație
generală îl constituie prezentarea unei informații accesibile investitorilor și creditorilor reali și
potențiali: privind situația financiară a entității, indicatorii activității acesteia și fluxul mijloacelor
băne ști, privind resursele economice și datoriile entității, componența activelor și a surselor de
formare a acestora, precum și modificările lor, fiind necesare unui cerc larg de utilizatori în luarea
deciziilor economice. 1
Rapoartele financiare trebuie să c uprindă informații:
a) privind activele controlabile de entitate (acestea constituind surse ale unor eventuale afluxuri de
mijloace bănești sau ale altui avantaj economic în viitor);
b) privind pasivele entității (acestea constituind surse ale unor event uale refluxuri (retrageri) de
mijloace bănești sau ale altui avantaj economic în viitor);
c) privind profitul net al entității (care reprezintă modificările resurselor economice și datoriilor
entității de la o perioadă de gestiune la alta, cu excepția cot elor proprietarilor și plăților efectuate
acestora);
d) privind fluxul mijloacelor bănești în perioada de gestiune (în calitate de indicator al fluxului
eventual de mijloace bănești în viitor). 2
Această informație este utilă pentru utilizatorii rapoartelor financiare în aprecierea
capacității entității de a plăti dividende și dobînzi și a achita datoriile în termenele stabilite.
Scopul rapoartelor financiare cu destinație generală îl constituie prezentarea unei informații
accesibile investitorilo r și creditorilor reali și potențiali privind:
 situa ția financiară a întreprinderii;
 indicatorii activit ății acesteia și fluxul mijloacelor bănești;
 resursele economice și datoriile întreprinderii;
 componen ța activelor și a surselor de formare a acestora, precum și modificările lor;
 fiind necesar ă în luarea deciziilor economice.
 bilanțul contabil;
 raportul de profit și pierderi;
________________________ __________________________________________________

7
1. Standardul Național de Contabilitate ”Prezentarea situațiilor financiare” aprobat prin Ordinul Ministerului
Finanțelor nr.118 din 06.08.2013. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2013, articolul 9.
2. Standardul Național de Contabilitate ”Prezentarea situațiilor financiare” aprobat prin Ordinul Ministerului
Finanțelor nr.118 din 06.08.2013. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2013, articolul 10.

 raportul privind fluxul capitalului propriu;
 raportul privind fluxul mijloacelor bănești;
 notel e explicative, inclusiv anexele la rapoartele financiare.
Suplimentar la rapoartele financiare, entitatea va prezenta anual raportul conducerii și raportul
auditorului, în cazul în care auditul este obligatoriu.
Pînă la intrare în vigoare a Standardelor Internaționale de Raportare financiară (în continuare –
S.I.R.F.), entitățile de interes public vor prezenta și rapoarte financiare semianuale conform
formelor rapoartelor financiare anuale cu excepția anexelor la rapoartele financiare și raportul
conducer ii. 3
Raportul privind rezultatele financiare se consider ă ca una dintre cele mai importante și
esențiale părți a rapoartelor financiare, care prezintă un interes deosebit atât pentru conducerea
întreprinderii, cît și pentru alți utilizatori de informații.
Rapoartele financiare trebuie să reflecte obiectiv situația patrimonială și financiară, fluxul
mijloacelor bănești și al capitalului propriu al entității. Aplicarea standardelor naționale de
contabilitate în reflectarea operațiilor și evenimentelor econom ice cu publicarea suplimentară a
informației, asigură prezentarea unor rapoarte financiare obiective. În acest scop vor fi necesare
informații suplimentare, publicitatea cărora nu este prevăzută de standardele naționale de
contabilitate.4
În conformitate cu S.N.C. 5 „Prezentarea rapoartelor financiare” raportul privind
rezultatele financiare cuprinde 15 indicatori care reflect ă veniturile, cheltuielile și profiturile
(pierderile) realizate în cursul perioadei curente de gestiune și perioadei cores punzătoar e a anului
precedent. Primii opt indicatori componen ți ai raportului nominalizat caracterizează veniturile,
cheltuielile și rezultatele din activitatea operațională a întreprinderii, determinată de statutul
acesteia, care reprezintă în fond o activitate cu rentă, ce se reînnoiește continuu.
Apoi în raport sunt prezentate rezultatele financiare aferente activit ății întreprinderii,
care nu constituie pentru ea o activitate de bază. În special, se reflectă rezultatul din operațiunile
efectuate în domeni ile suplimentare ale activității de afaceri a întreprinderii, cum sunt activitatea
de investiții și cea financiară. În afară de aceasta, separat se înregistrează rezulta tul ap ărut ca
urmare a evenimentelor și operațiunilor excepționale.

8
3. Standardul Național de Contabilitate ”Prezentarea situațiilor financiare” aprobat prin Ordinul Ministerului
Finanțelor nr.118 din 06.08.2013. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2013, articolul 12.
4. Standardul Național de Contabilitate ”Prezentarea situațiilor financ iare” aprobat prin Ordinul Ministerului
Finanțelor nr.118 din 06.08.2013. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2013, articolul 15.

Analiza fiec ărui tip de profit al întreprinderii poartă un caracter semnificativ, deoarece
permite managerilor să aleagă direcțiile principale de desfășurare ale activității întreprinderii atât
pentru perioada curentă, cât și pentru cea previzională. Totodată, rezultatele acestei analize permit
investitorilor potențiali să -și decidă strategia îndreptată spre minimizar ea pierderilor și riscului
financiar pentru investițiile depuse în activitatea întreprinderii concrete.
Este necesar de menționat, că între informația reflectată în Bilanțul Contabil și Raportul
privind rezultatele financiare există o legătură cu o interac țiune reciprocă. Pentru a înțelege mai
bine conținutul acestei legături, ne vom opri succint asupra elementelor, care contribuie la
formarea rezultatelor financiare la nivel de întreprindere, reflectate în rapoartele sus menționate
prin următoarele două sc heme .
În prima schem ă ține de formarea indicatorului -cheie al activității de gestiune a unităților
de producție – profitabilitatea (rentabilitatea) vânz ărilor .
Modelul prezentat are un caracter complex și se bazează pe câteva compartimente cu o
intercon exiune pe verticală și orizontală. Primul compartiment cuprinde mecanismul de formare a
veniturilor din vânzări. Al doilea compartiment cuprinde mecanismul formării costului acestor
vânzări. Al treilea – formarea profitului brut și ultimul compartiment cup rinde formarea
profitabilității vânzărilor. Este necesar de men ționat că fiecare din aceste compartimente joacă un
rol semnificativ atât pentru desfășurarea procesului de producție, cît și a activității de desfacere. A
doua schem ă ține de legătura dintre i nformația reflectată în Raportul privind rezultatele financiare
și Bilanțul contabil prin conținutul indicatorului generalizator – rentabilitatea activelor
întreprinderii . Care dup ă conținut reflectă eficiența utilizării activelor investite în activitatea
întreprinderii, indiferent de sursele de proviniență a lor.

9

1.2. Formarea si utilizarea profitului la întreprindere

Indicatorul care permite caracterizarea activității realizate de întreprindere din punct de vedere
cantitativ si calitativ este profitul. El reflectă cîstigul în formă bănească obținut de cei care
desfășoară activități economice, fiind considerat o recompe nsă a factorilor de producție utilizați
de către întreprinzători.
Rezultatul financiar al activit ății întreprinderii se caracterizează prin suma pofitului (pierderilor)
și al nivelului rentabilității obținute. Profitul reprezintă depășirea veniturilor cîș tigate de
întreprindere asupra consumurilor și cheltuielilor suportate de acesta din activitatea de
întreprinzător.
Profitul constituie ra țiunea activității de producție și practic determină prosperarea
întreprinderii în perioada previzională. De regulă, toate unitățile de producție, care se dovedesc a
fi neprofitabile, și deci, nerentabile, sunt supuse falimentului.

Profitul reprezintă rezultatul pozitiv al unui agent economic și poate fi de mai multe feluri:

Profitul are destinația de a determina n ecesitatea remunerării capitalului propriu, constituirii
fondurilor pentru autofinanțare și cointeresării salariaților. întreprinderile stabilesc profitul pe
produs, pe grupe de produse, pe întreprinderi – fiice sau pe alte elemente.

Profit brut = Preț de vînzare -TVA-Costul producțieiprofit pînă
la
impozitare profit brut profit net

10

Profitul rezultat din activitatea de bază și din alte activități poate fi influențată de:
 dividendele și dobînzile încasate din cumpărarea acțiunilor și obligațiilor a altor agenți
economici;
 vînzarea ambalajelor și a altor active nemateriale;
 amenzile și penalitățile;
 anularea unor comenzi;
 surplusurile de la inventariere;
 venituri financiare;
 pierderi din calamitățile naturale;
 micșorarea datoriilor, etc.
Nivelul profitului arată gradul de eficiență a activităților, a folosirii activului și pasiv ului
economic, adică a capitalului economic și celui financiar. Orice activitate este eficientă atunci cînd
se compensează eforturile (cheltuielile) și se obține un excedent sau profit.

Profitul și rata profitului (sau rata rentabilității) reflectă capa citatea întreprinderii de a produce
profit net peste cheltuielile efectuate.
Profitul unui agent economic este format din profit normal sau ordinar, iar în unele cazuri din
supraprofit sau profit de monopol.
Profitul normal sau ordinar este acel care e r ealizat în condițiile de concurență. în cazul lipsei
de concurență unele întreprinderi obțin supraprofit sau profit suplimentar, ceea ce nu reflectă real
situația economico – financiară a întreprinderii.
Profitul îndeplinește următoarele funcții:
 este un indicator sintetic de apreciere a eficienței activității economice;
 este un mijloc de cointeresare a agenților economici
 este un instrument de control asupra modului de realizare, de repartizare și de impunere
fiscală
 stimulează inițiativa și acceptarea riscului din partea celora care au drept scop obținerea
unui profit.

11

Profitul este impozabil, el fiind disponibil numai dupa plata obligației fiscale aferente (impozitul
pe profit). Astfel, profitul efectiv se determină prin diminuarea profitului obțin ut cu impozitul pe
profit. Ceea ce r ămîne la dispoziția agentului economic reprezintă profitul admis (statul este cel
care instituie nivelul impozitului pe profit și deci partea din profitul brut ce rămîne la dispoziția
agenților economici).
În scopul orientării acțiunii lor agenții economici trebuie să dispună de informații cît mai ample ce
caracterizează activitatea desfășurată. În cadrul acestora locul cel mai important revine mărimii și
dinamicii profitului care sunt relevate de mai mulți indicatori între care masa si rata profitului sunt
cei mai importanți.
Masa profitului este suma totală dobîndită sub forma de profit d e un agent economic, de o ramură
sau de economia unei țări și se stabilește ca diferența intre prețul de vînzare și cost sau ca dif erența
între venituri ș i costuri.
Acestea se pot calcula, de asemenea, pe produs, constituind un reper foarte important pentru
selecți onarea tipurilo r de produse ce sunt sau urmează să fie realizate de î ntreprindere.

Profitul trebuie să stimuleze agenții economici în realizarea programului de producție,
îmbunătățirea calității și diversificarea sortimentului. Căile de sporire a profitului sunt:
 reducerea costului producției fără a afecta calitatea producției
 coordonarea nivelului prețului de vînzare, adi că în cazul cînd crește prețul de vînzare crește
profitul și respectiv poate crește volumul producției
 creșterea volumului producției comercializate și a serviciilor prestate
 îmbunătățirea calității producției și serviciilor
Cu cât profitul obținut este mai mare cu atât este mai ridicat nivelul rentabilității. Nivelul
rentabilității depinde de activitatea internă a agenților economici, de relațiile cu mediul extern și
de atitudinea de a se adapta la cerințele pieții.
Rentabilitatea se definește prin cap acitatea unei firme de a obține din activitatea pe care o
desfașoară un profit, în condițiile mobilizării resurselor de care dispune și reprezintă un instrument
de fundamentare a tuturor deciziilor ce privesc atât gestiunea internă a firmelor, cît și relaț iile lor
cu partenerii de afaceri, dobândind în consecin ță și calitatea de a fi un criteriu esenț ial de apreciere
a eficienț ei economice .5

12
5 Cojocaru C, Analiza economico -financiară a exploatațiilor agricole și silvice, Ed. Economică, București,
1997, pag. 236.

Rentabilitatea constituie una din formele de exprimare a eficien ței economice fiind criteriul
esențial ce stă la baza adoptării deciziilor economice -financiare. În funcție de acest criteriu,
managerii stabilesc continuitatea, extinderea, r estrângerea sau reorientarea deciziilor. Deci, putem
cert menționa că contabilitatea și analiza rezultatelor financiare și a rentabilității reprezintă un
studiu complex, cu ajutorul căruia se poate determina multitudinea influenței factorilor, care
contrib uie la modificarea acestor indicatori pe parcursul unei perioade de activitate. În baza acestui
studiu pot fi elaborate decizii necesare în domeniul economic -financiar pentru ameliorarea situației
nefavorabile și crearea unor activități noi cu facilități a dăugate pentru activitatea de producție.
Se impune pecizarea că eficiența economicp este o categorie mult mai cuprinzătoare decît
rentabilitatea. În acest sens menționez și următoarea: ,, eficiența economică reprezintă cea mai
generală categorie care carac terizează rezultatele ce decurg din diferite variante preconizate pentru
utilizarea (consum productiv, consum individual, vânzare) sau economisirea unor resurse (umane,
materiale sau financiare) intrate sau n eintrate în circuitul economic". 6
Profitul se determină prin diferența dintre profitul pînă la impozitare și cheltuielile
privind impozitul pe venit. Profitul net rămas la întreprindere se utilizează conform statutului și
conform prevederilor lui privind acumulările și consu murile. Din contul fondului de acumulare se
finanțează:
 lucrări de creare și de utilizare a tehnicii noi;
 lucrări de organizare a producției;
 de modernizare a utilajului;
 de reechipare tehnică;
 de construcții și reparare a noilor întreprinderi;
 se mă rește volumul activelor curente;
 se achită datoriile pe termen lung;
 se plătesc dobânzi aferente acestor datorii;
 se investesc noi mijloace în crearea unor întreprinderi – fiice;
 se acoperă unele cheltuieli și consumuri.
Fondul de consum este destinat pentru a îndestula necesitățile economice și pentru a acoperi
cheltuielile operaționale a obiectivelor social -culturale, pentru finanțarea construcției obiectivelor
cu destinație neproductivă; pentru finanțarea unor măsuri cu lturale și ajutoarelor materiale și
adausurilor la pensii. De asemenea din contul beneficiului net se plătesc diferite amenzi, penalități
și se acoperă alte necesități (de exemplu de binefacere).

13
6 D. Mărgulescu, coordonator, Analiza economico -financiară a întreprinderii , Ed. Tribuna Economică, București,
1994, pag. 188

Capitolul II: Analiza rezultatelor financiare ale întreprinderii
2.1 Analiza rezultatelor financiare ale activității întreprinerii
Analiza – ca metodă de cercetare – constă în descomp unerea unui fenomen în părțile sale
componente.
Analiza economică studiază activitățile sau fenomenele din punct de vedere economic, respectiv
al consumului de resurse și al rezultatelor obținute.
Analiza ec onomico -financiară reprezintă un ansamblu de c oncepte, metode, tehnici, procedee și
instrumente care asigură tratarea informațiilor interne și externe, în vederea formulării unor
aprecieri pertinente referitoare la situația economico -financiară a unei firme, identificarea
factorilor, cauzelor și cond ițiilor care au determinat -o, precum și a rezervelor interne de
îmbunătăț ire a acesteia, din punctul de vedere al utiliză rii eficiente a resurselor umane, materiale
și financiare.7

Analiza financiară are ca obiectiv evidențierea modalităților de realizare a echilibrului
financiar, a etapelor valorificării capitalului financiar și treptelor de acumulare bănească, de
formare a rezultatului financiar final.

Obiectivele de bază ale analizei financiare constau în:
– acumularea informației privind situația întreprinderii pe piața internă și externă, nivelul
competitivității acesteia;
– informarea întreprinderii despre cerințele standardelor și nivelul concurenței pe diferite piețe
– diagnozei și reglarea activității întreprinderii
– întărirea autonomiei economico -financiare
– fundamentarea deciziilor financiare
– creșterea eficienței economice.
Funcțiile analizei financiare sunt:
de informare
de evaluare a potențialului tehno -economic
de apreciere a eficienței patrimoniului întreprinderii
de realizare a relațiilor cu mediul extern

14
7 Moroșan Iosefina , Analiza economico -financiară – București, Editura Fundației România de Mâine, 2006 340
p, pag. 13.
Întreprinderea analizată în acest proiect este PROTECTASIG SRL . Compania e ste înființată în
anul 17.11.2014 cu sediul î n mun. Chișinău, s. Stauceni, șos. Dubăsarilor 14 ( Anexa 1) .
PROTECTASIG SRL este o întreprindere privată specializată în prestarea serviciilor de
intermediere în asigurări ( Anexa 2, 3 ) .

Entitatea oferă :
 Asigurare medicală de calatorie
 Asigurarea carte verde
 Asigurare RCA
 Asigurarea facultative a mijloacelor de transport ( CASCO )
 Asigurare proprietate

Evoluția întreprinderii se caracterizează prin aprecierea în dinamică a celor mai principali
indicatori ai întreprinderii. Datorită acestei analize putem constata dacă întreprinderea p rosperă,
sau din contra decade.
Analiza situației patrimoniale contribuie la formarea gândirii economice a specialiștilor, la spor irea
capacității acestora de a înțelege complexitatea fenomenelor economico -financiare,sprijinindu -i în
efortul de explicare, apreciere științifică, diagnosticare și soluționare a diverselor situații care apar
în întreprindere. Analiza situației patrimonia le este instrumentul de bază al managementului
performant dinorice domeniu de activitate și o condiție esențială în elaborarea și aplicarea unor
decizii.
În acest subcapitol voi analiza rezultatele financiare a entității PROTECTASIG SRL pentru anii
2015 -2016 ( Anexa 4).

15

– Analiza profitului din activitatea operațională
Analiza factorială a rezultatului din activitatea operațională presupune stabilirea și calculul
influenței factorilor care au contribuit la modificarea în dinamică a elementelor componente a
rezultatului din activitatea operațională.
RAO=PB + AVO – Ch.C – Ch.G.A. – Alte Ch.O.
Tabelul 1.1
Analiza factorială a profitului din activitatea operațională

Indicatori Anul
precedent Anul curent Abaterea
(+, -) Rezultatul
influenței
A 1 2 3 4
1. Profitul brut
(pierderea globală) 194044 328860 +134816 +134816
2. Alte venituri
operaționale – – – –
3. Cheltuieli comerciale – 230 +230 -230
4. Cheltuieli generale și
administrative 20026 45023 +24997 -24997
5. Alte cheltuieli
operaționale 182 447 +265 -265
6. Profitul (pierderea)
din activitatea
operațională 173836 283160 +109324 X
Sursa: Elaborat de către autor în baza rapoartelor financiare ale SRL Protectasig anii 2015 –
2016 ( Anexa 4 )

+109324= (+134816 )+(-230) +( -24997) +( -265)

16
+109324=+109324

Figura nr. 1. Analiza factorială a profitului din activitatea operațională

Concluzie:

În baza rezultatelor obținute se poate constata că la entitatea Protectasig SRL pe parcursul
perioadei de gestiune s -a majorat profitul din activitatea operațională cu 109324 lei.
Această abatere a fost cauzată de influența pozitivă a majorării profitului brut în anul precedent
fiind de 194044 lei iar în anul curent de 328860, adică cu 134816 lei mai mult.
O influență negative a avuto majorare a cheltuielilor perioadei care au determinat diminuarea
indicatorului rezultativ cu 24997 lei, 265 lei, 230 lei.
Rezultatele analizei factoriale dau posibilitatea să deducem că entitatea Potectasig SRL dispune
de rezerve interne esențiale de majorare a ind icatorului rezultativ pe viitor seama majorării
profitului brut și a reducerii cheltuielilor perioadei cel puțin până la nivelul anului precedent.
Analiza rezultatelor financiare ale întreprinderii își propune stabilirea modificării valorilor efective
față de prevederi sau față de o perioada anterioară a mărimii rezultatului, a ratelor rentabilității sau
fluxurilor de numerar, identificarea factorilor care au determinat aceste modificări, a rezervelor
interne care pot fi mobilizate pentru asigurarea nivelul ui prevăzut al acestor indicatori si stabilirea
masurilor care se impun în acest sens.
Analiza factorială a profitului din activitatea operațională
A
1. Profitul brut (pierderea globală)
2. Alte venituri operaționale
3. Cheltuieli comerciale
4. Cheltuieli generale și administrative
5. Alte cheltuieli operaționale
6. Profitul (pierderea) din activitatea operațională

17
Analiza activității societății comerciale este o disciplină științifică al carei obiect de studiu îl
constituie procesele și fenomenele economico -financiare.
Scopul ana lizei este de a descoperi caracteristicile esențiale ale părților componente ale
fenomenului cercetat, interacțiunile dintre ele, și de a oferi concluziile necesare sintezei la nivelul
fenomenului sau procesului analizat.
Rezultate financiare (profituri sa u pierderi), reprezintă diferența dintre venituri și cheltuieli .
În practică există următoarele tipuri de rezultate financiare:
1. rezultatul financiar pozitiv sau favorabil, exprimat sub formă de profit (veniturile >
cheltuielile);
2. rezultatul financiar nul (veniturile = cheltuielile);
3. rezultatul financiar negativ (veniturile < cheltuielile);

Rezultatele financiare ale entit ății Protectasig SRL

Indicatori Anul precedent Anul curent Abaterea
(+, -)
suma, mii
lei ponderea,
% suma, mii
lei ponderea, % mii lei %
A 1 2 3 4 5 6
Profit brut 194044 115,74 328860 120,52 134816 4,78
Rezult din
activitatea
operațională 173836 103,68 283160 103,77 109324 0,09
Profit ( pierdere)
pînă la impozitare 173836 103,68 10292 3,77 -163544 -99,91
Profit net
(pierdere netă) al
perioadei de
gestiune 167661 100,00 272868 100,00 105207 0,00

Sursa: Elaborat de către autor în baza rapoartelor financiare ale SRL Protectasig anii 2015 –
2016 (Anexa 4)

18

Figura nr. 2. Analiza rezultatelor financiare ale entității PROTECTASIG SRL
pentru anul 2015 -2016

Concluzie:

În baza datelor din tabel observăm că la entitatea Protectasig SRL profitul perioadei de gestiune
în anul de gestiune a avut o tendință pozitivă de majorare de la 167661 lei la 272868 lei sau c u
105207 lei.
Această abatere a fost cauzată de majorarea profitului brut cu 134816 lei și a profitului din
activitatea operațională cu 109324 lei.
Indicatoul care a contribuit la micșorarea indicatorului rezultativ a fost profitul ( pierderea ) pînă
la impozitare care s -a micșorat cu 163544 lei s -au cu 99 -91%

-200000-1000000100000200000300000400000
1 2 3 4 5 6Analiza rezultatelor financiare ale entității PROTECTASIG SRL
pentru anul 2015 -2016
Profit brut Rezult din activitatea operațională
Profit ( pierdere) pînă la impozitare Profit net ( pierdere netă) al perioadei de gestiune

19
2.2 Analiza eficienții economice și a pragului de rentabilitate a întreprinderii

Eficiența economică caracterizează activitatea economică atît din punct de vedere cantitativ
cît și calitativ:
– din punct de vedere cantitativ, rezultatele economico -financiare sunt exprimate în funcție
de consumul de muncă sau de factorii potențiali productivi.
– din punct de vedere calitativ, eficiența economică reflectă gradul de valorificare al
resurselor materiale precum și gradul de satisfacere al nevoilor sociale și in dividuale la un moment
dat, corespunzător nivelului de dezvoltare al factorilor de producție și caracterului relațiilor de
producție.
Definită în sensul cel mai larg, ca raport între efectele obținute și eforturile depuse pentru
desfășurarea unei activități, eficiența este surprinsă la nivelul firmei sub diferite laturi, într -un
sistem de indicatori cum ar fi: productivitatea, rentabilitatea, calitatea produselor, profitul,
cheltuielile totale.
Noțiunea de rentabilitate este, indubitabil, legată de cea de profit, tocmai prin faptul că
rentabilitatea reflectă capacitatea unităților de a obține profit ,, ca diferență pozitivă între încasările
obținute din activitatea proprie ( cifr a de afaceri) și cheltuielile de fabricație, de comercializare și
pentru tranzacția propriu -zisă (costuri) .8
Rentabilitatea constituie una dintre formele de exprimare a eficienței economice și anume
o forma sintetică realizată cu ajutorul categoriilo r valorice.
Mărimea rentabilității depinde de o serie de factori direcți sau indirecți. Dintre factorii
direcți o importanță deosebită prezintă nivelul prețurilor bunurilor vîndute de agenții economici și
nivelul costurilor acestora. Cu cît nivelul p rețurilor bunurilor economice vîndute este mai mare iar
costul lor de producție este mai mic, cu atît rentabilitatea este mai mare.
Mărimea rentabilității relative (rata rentabilității) depinde de mărimea capitalului utilizat și de
viteza de rotație a ace stuia. Cu cît capitalul utilizat pentru obținerea unui anumit volum de
producție este mai mic și cu cît viteza de rotație a acestuia este mai mare, cu atît este mai ridicată
rata rentabilității.
Rentabilitatea reprezintă un indicator al eficienței, care ex primă capacitatea întreprinderii de a
cîștiga profit. Rentabilitatea venitului din vînzări reflectă capacitatea întreprinderii de a obține
profit în urma vînzării produselor finite, mărfurilor și prestării serviciilor, adică caracterizează
mărimea profit ului obținut la un leu venituri din vînzări.
8 Dobrotă N., Dicționar de economie , Ed. Economică, București, 1999.

20
În practica analitică în cele mai dese cazuri se analizează rentabilitatea veniturilor din vânzări
calculată în baza profitului brut, deoarece nivelul acestei rate reflectă cât de efectiv întreprinderea
gestionează vânzările, costurile și prețurile de vânzare a produselor, mărfurilor și serviciilor
prestate. Analiza începe cu aprecierea generală a dinamicii nivelului rentabilității venit urilor din
vânzări.

Aprecierea dinamicii rentabilității veniturilor din vînzări

Indicatori Anul precedent Anul curent Abaterea
(+, -)
A 1 2 3
1. Venituri din vînzări, lei 205834 343076 +137242
2. Profitul brut, lei 194044 328860 +134816
3. Profitul din activitatea
operațională, lei 173836 283160 +109324
4. Profitul pînă la impozitare,
lei 173836 283160 +109324
5. Profitul net, lei 167661 272868 +105207
6. Rentabilitatea veniturilor din
vînzări (%), calculată în baza:
6.1. profitului brut 94,27 95,86 +1,58
6.2. profitului din activitatea
operațională 84,45 82,54 -1,92
6.3. profitului pînă la
impozitare 84,45 82,54 -1,92
6.4. profitului net 81,45 79,54 -1,92
Sursa: Elaborat de către autor în baza rapoartelor financiare ale SRL Protectasig anii 2015 –
2016 ( Anexa 4 ).
Concluzie :
Datele tabelului atestă faptul că la entitatea Protectasig SRL rentabilitatea veniturilor din vînzări
calculată în baza celor patru categorii de profituri au avut tendințe pozitive de creștere în d inamică.
Astfel, rentabilitatea veniturilor din vînzări, calculată în baza profitului brut s -a majorat de la 94,27
% la 95,86 %.

21

O tendință negativă de micșorare rentabilitatea veniturilor din vînzări, calculată în baza
profitului pînă la impozitare, c are s -a micșorat de la 84,45 % la 82,54 % sau cu 1,92 puncte
procentuale.
În general, reducerea indicatorilor de rentabilitate a veniturilor din vânzări demonstrează
micșorarea efic ienței veniturilor din vânzări.

– Analiza rentabilității activelor
În procesul desfășurării activității economico – financiare, întreprinderea utilizează și consumă
resurse economice, numite în bilanțul contabil – active. De aficiența utilizării acestora depinde
capacitatea întreprinderii de a supraviețui sub aspect financia r, de a atrage mijloace bănești de la
cumpărători și de a achita, în termenele stabilite, datoriile acesteia etc. Unul din cei mai importanți
indicatori ai utilizării eficiente a activelor este rentabilitatea activelor.
După conținutul său economic, rata r entabilității economice a activelor reflectă nivelul profitului
obținut la fiecare leu al mijloacelor investite în circuitul entității, indiferent de sursa de finanțare a
acestora.
În cazul când întreprinderea obține pierderi contabile nivelul acestui ind icator va fi negativ și v -a
reflecta nivelul pierderilor obținute de la fiecare leu al activelor întreprinderii.
% 100
TAPPI
Ra 
,
Asupra modificării rentabilității activelor influențează următorii doi factori:
a) modificarea ratei recuperabilități i activelor (r a);
b) modificarea profitabilității vînzărilor (Rv).

22
Date inițiale pentru analiza rentabilității activelor
Indicatori Semne
convenționale Anul
precedent Anul de
gestiune Abaterea
(+, -)
A 1 2 3 4
1. Profitul peri –
oadei de gestiune pînă
la impozitare, lei PPI 173836 283160 109324
2. Venitul din vînzări,
lei VV 205834 343076 137242
3. Valoarea totală a
activelor, lei TA 312226 751413 439187
4. Profitabilitatea
vînzărilor (rd.1 : rd.2 x
100), % Pv 84,45 82,54 -1,92
5. Nr. de rotații ale
activelor(rd.2 : rd.3) Nr.a 0,66 0,46 -0,20
6. Rentabilitatea
activelor (rd.1 : rd.3 x
100), % Ra 55,68 37,68 -17,99
Sursa: Elaborat de către autor în baza rapoartelor financiare ale SRL Protectasig anii 2015 –
2016 ( Anexa 4 )
Concluzie:
Din tabel rezultă că la entitatea Protectasig SRL în anul de gestiune comparativ cu anul
precedent, rentabilitatea activelor micșorat de la 55,68 % la 37,68 % sau cu 17,99 puncte
procentuale. Dacă în anul precedent entitatea obținea 55,68 lei profit din utilizarea unui leu active,
atunci în anul de gestiune ea obține 37, 68 lei profit, ceea ce se apreciază negativ , deoarece
contribuie la micșorarea eficienței utilizării activelor.

În condițiile economiei de piață, agenții economici sunt inter esați să cunoască, pe lîngă masa
profitului și rata rentabilității, acel prag de rentabilitate sau punct critic al întreprinderii, prin care
urmăresc să stabilească de la ce volum de producție întreprinderea realizează profit și devine
rentabilă. Punctul critic, denumit și prag de rentabilitate sau punct de echilibru reflectă acea

23
dimensiune a activității la care veniturile din vânzarea bunurilor, lucrărilor, serviciilor etc. sunt
egale cu cheltuielile (variabile aferente volumului de activitate și fixe to tale), profitul fiind nul.
Pragul de rentabilitate indică nivelul minim de activitate la care trebuie să se situeze întreprinderea
pentru a nu lucra în pierdere.
Analiza pragului de rentabilitate prezintă multe avantaje incontestabile, dintre care
menționăm:
– permite stabilirea nivelurilor de producție pentru care nu se mai înregistrează pierderi sau pentru
care se obține un nivel programat al profitului;
– evidențiază corelațiile dintre evoluția producției a veniturilor și a costurilor, grupate în costuri
variabile și costuri fixe;
– permite stabilirea gradului de utilizare a capacităților de producție în condițiile obținerii unui
anumit profit programat și a căilor sale de creștere;
– permite elaborarea de ipoteze și simulări privind evoluția profitului firmei;
– permite luarea un or decizii privind dimensionarea optimă a capacităților de producție și
efectuarea unor investiții pentru dezvoltarea și modernizarea fiecărei firme.

Cunoașterea pragului de rentabilitate și a intervalului de siguranță este utilă activității practice
întrucât se pot face judecăți corespunzătoare asupra comportamentului firmei, în cazul modificării
unor variabile care vor influența mecanismul de funcționare al acesteia.
Analiza rentabilității pe baza punctului critic permite aprecierea performanțelor unei întreprinderi
pornind de la separarea cheltuielilor în variabile și fixe în funcție de volumul de activitate al
acesteia.
Cheltuielile variabile sunt constante ca mărime pe unitatea de produs (suma lor crește direct
proporțional cu volumul activității), iar cheltuielile fixe sunt variabile pe unitatea de produs (suma
lor total ă fiind constant ă, înseamn ă că ele se reduc odat ă cu sporirea volumului de activitate prin
creșterea gradului de folosire a capacit ății de produc ție). C heltuielile fixe cuprind: amor tizarea,
salariile personalului de administra ție și de între ținere , cheltuielile administrative și gospod ărești,
chirii, rente, taxe, speze, asigur ări, reclame, comunica ții.
Cheltuielile variabile cuprind: materii prime ți materiale directe, material aux iliare, energie și
utilit ăți, cheltuieli cu transportul și aprovizionarea.
Pragul de rentabilitate al explotării, numit ș i punct c ritic sau punct mort, reprezintă acel nivel al
cifrei de afaceri pentru care rezultatul exploată rii este nul.
Deci, pragul de rentabilitate exprimă acel volum al activităț ii pentru care costurile efectu ate sunt
egale cu veniturile obținute di n desfacerea productiei, iar re ntabilitatea este zero. El arată punctul

24
de la care orice suplimentare a volumului producției vînd ute aduce întreprinderii beneficii și
activitatea devine profitabilă, după cum orice r educere a volumului vînzărilor generează pierderi,
iar activitatea întreprinderii devine nerentabilă .
El evidențiază nivelul minim de activitate pe care firma trebuie sa -l desfăsoare pentru a nu lucra
în pierdere. Peste acest nivel, rezultatul exploată rii devine pozitiv, activitate a de bază a
întreprinderii fiind rentabilă .
Pragul de re ntabilitate se poate determina în unită ti fizice sau valorice, pent ru un singur produs
sau pentru î ntreaga activitate a firmei.

Figura 3. Graficul pragului de rentabilitate

25

2.3 Identificarea factorilor de influență a rezultatelor financiare ale activității

Rezultatele financiare sunt influențate de anumiți factori, care pot fi grupați în:
1. Factori interni , printre care enumerăm:
 nivelul și structura costurilor; metodele de fundamentare a prețului pe bază de costuri,
direcțiile de alocare a capitalului;
 capacitatea de producție;
 gradul de tehnologizare;
 calitatea și suficiența stocurilor;
 capacitatea managerială de a elabora o strategie de dezvoltare clară, de a orienta activitatea
spre realizarea obiectivelor propuse etc.
Pentru a diminua impactul acestor factori asupra majorării profitului sunt necesare eforuri în
privința:
 reducerii costurilor vînzărilor prin: diversificarea furnizorilor de materii prime și materiale
și alegerea acestora în funcție de calitatea mărfurilor
 accelerării vitezei de rotație a activelor curente prin aplicarea metodelor adecvate de
gestiune a stocurilor și clienților;
 modi ficării sortimentului producției corespunzător cu cererea pe piață și ramificarea pieței
de desfacere;

2. Factorii externi, precum:
 dimensiunile pieței;
 puterea de cumpărare a consumatorilor;
 condițiile pieței financiare: rata dobînzii, condițiile de creditare, rata inflației;
 potențialul furnizorilor, care pot exercita influiență asupra profitului prin majorarea
prețurilor și prin calitatea mărfurilor liv rate;

3. Factori i exogeni:
 politica fiscală;
 politica de susținere de către stat, a unor anumiți agenți economici;
 locul amplasării întreprinderii; caracterul de producție al întreprinderii;
 politica de susținere, de către st at, a investitorilor străini, e tc.

26

Cel mai important factor care influentează rata profitului este masa profitului cu care este direct
proporțional, iar cu ceilalti indicatori de la numitor (costurile totale, cifra de afaceri, capitalul
folosit) este invers proporțional.
Mărimea profitului depi nde de o multitudine de factori , unii ce țin de activitatea firmei, alții fiind
independenți de aceasta.
Factorii dependenți de activitatea firmei sunt cei mai importanți, aceștia fiind intr -o oarecare
măsură controlabili:
a) costul producției, de reducer ea lui depinzînd intr -o măsură mare sporirea profitului.
b) volumul, structura și calitatea producției, care acționeaza asupra profitului atît separat, cît și în
unitatea lor
c) nivelul productivitătții factorilor de producție
d) viteza de rotație a capitalului, care are o influență direct proporțională asupra profitului (orice
sporire a numărului de rotații efectuate de capitalul unei firme va avea ca efect direct sporirea
volumului producției)
e) modul cum se împarte valoarea produsului sau serviciu lui între posesorii factorilor de producție
(cu cît salariul și/sau renta sunt mai mari, cu atît este mai mic profitul și invers).

Dintre factorii independenți de activitatea firmei menționăm:
a) prețul de achiziționare al factorilor de producție
b) prețu l de vînzare al bunurilor sau serviciilor create
c) impozitele și taxele pe care firma trebuie să le plătească

Indicatorii economico -financiari ai unei întreprinderi vor înregistra nivele s atisfăcătoare, doar dacă
volumu l vînzărilor se va ridica peste pragului de rentabilitate. Rezultă că factorul decisiv în
realizarea unei creșteri a profitului și, corespunzător, a rezultatului activității întreprinderii este
volumul vînzărilor. Creșterea vînzărilor va fi urmată de sporirea profitului doar în cazul, în care
ritmul de creștere a vînzărilor va fi superior ritmului de cr eștere a costului vînzărilor.
Rezultatele financiare ale întreprinderii sunt dependente și de rentabilitatea activelor.
Rentabilitatea se calculează ca raportul dintre profitul rezultat din activitatea e conomico -financiară
a întreprinderii și efortul exprimat prin prin cantitatea factorilor utilizați pentru obținerea acestui
rezultat:
Rentabilitatea economică = Profit / total activ

27
Rentabilitatea constituie una din formele de exprim are a eficien ței economice fiind criteriul
esențial ce stă la baza adoptării deciziilor economice – financiare. În funcție de acest criteriu,
managerii stabilesc continuitatea, extinderea, restrângerea sau reorient area deciziilor.
Deci, putem ce rt menționa că contabilitatea și analiza rezultatelor financiare și a rentabilității
reprezintă un studiu complex, cu ajutorul căruia se poate determina multitudinea influenței
factorilor, care contribuie la modificarea acestor indicatori pe parcursul une i perioade de
activitate.
În baza acestui studiu pot fi elaborate decizii necesare în domeniul economic – financiar pentru
ameliorarea situației nefavorabile și crearea unor activități noi cu facilități adăugate pentru
activitatea de producție.
Rentabilitatea economică și rentabilitatea fi nanciară sunt factori care influiențează asura
rezultatelor financiare. Re ntabilitatea economică (R e ) exprimă gradul de valorificare al
capitalului total și reflectă cîte unități monetare au fost necesare într eprinderii pentru obținerea
unei unități convenționale de profit, indiferent de sursa atragerii acestor mijloace:
R e = ( Profit pînă la impozitare / Total active) × 100%.
Rentabilitatea financiară (R f ) exprimă capacitatea întreprinderii de a r ealiza profit net prin
capitalurile proprii angajate în activitatea sa.
Un alt factor important care exercită o influiență asupra rezultatului financiar este pragul de
rentabilitate, care reprezintă momentul în care volumul consumurilor ș i cheltuielilor u nei anumite
perioade de timp, încît profitul sau pierderea sunt nule. Pragul de rentabilitate este egal cu raportul
dintre suma tuturor costurilor necesare pentru producerea întregului volum al producției fabricate
și prețul unitar al produsului minus che ltuielile care variază direct cu producer ea unei unități
suplimentare. Determinarea pragului de rentabilitate se face,după caz, în unități fizice, valorice
sau în număr de zile, pentru un singur produs sau pentru întrea ga activitate a întreprinderii.

28
2.4. Modalități de maximizare a profitului la întreprindere
În activitatea economică, profitul reprezintă sensul existenței acesteia. Profitul permite
identificarea disponibilităților și posibilităților de dezvoltare a firmei. De aceea, analiza sa sta tică
nu este suficientă, acesta trebuind comparat cu indicatorii calculați în perioada precedentă pe baza
rezultatelor firmei analizate sau ale unor firme de dimensiuni și cu activități similare.
În teoria economică contemporană se constată o divizare a o piniilor în ceea ce privește definirea
profitului, acesta reprezentând : ,,Avantajul rezultat sub formă bănească dintr -o acțiune, operațiune
sau activitate economică ” .5

Profitul reprezintă un indicator de bază al aprecierii eficienței economice, permite identificarea
disponibilităților și posibilităților de dezvoltare ale firmei.
Se determin ă ca diferență dintre suma veniturilor și suma cheltuielilor efectuate pentru
desfășurare a activității. Condiția realizării profitului este acțiunea economică.
Rolul profitului constă în:
1. asigură continuitatea și dezvoltarea activității.
2. constituie motivația obiectivă a activității pentru întreprinzător și proprietarul de capital.
3. ex primă raționalitatea: activității economice, capacitatea de competitivitate și exprimă sintetic
rezultatele.
4. este dovada utilității unei activități și măsura utilității.
5. este criteriul major al eficienței.
6. stimulează inițiativa și acceptarea riscului.
7. incită la sporirea eficienței și raționalității în economie.
8. cultivă spiritul de economie.
9. este compatibil cu raționalitatea socială întrucât datorită lui pot să existe domenii precum:
învățământul, cultura, ocrotirea sănătății, etc.
Profitul reflectă rezultatul întregii activități a întreprinderii și în plan se determină în trei direcții:
 profitul de la activitatea de producție de bază;
 profitul de la realizarea producției și serviciilor de la secțiile auxiliare, ce nu sunt incluse
în vo lumul producției realizate;
 profitul de la operațiile ce nu țin de realizarea producție.

9Iosif Gh: Analiza economico -financiară a firmei în domeniul agroalimentar, Ed. T ribuna Economică, 2000, pag. 33

29
Pe baza acestor indicatori se determină profitul brut, ce acumulează toate varietățile profitului.
 Profitul îndeplinește mai multe funcții, printre care:
 Este indicator sintetic de apreciere a eficienței activităților întreprinderii.
 Este mijloc de control asupra gestiunii economice și financiare.
 Este s ursă de autofinanțare și de autodezvoltare a firmei.
 Reprezintă pârghia de cointeresare a acționarilor sau asociaților, proprietarilor individuali
și salariaților.
 Este sursă de plată a costurilor capitalurilor împrumutate.
Maximizarea profitului și minimizarea costurilor sunt obiective le principale ale oricărei
întreprinderi .
O metodă de maximizare a profitului pentru entitatea Protectasig SRL este legată de mărime a
întreprinderii. Mărimea întreprinderii este condiționată de asigurarea desfacerii p roducției
fabricate în condițiile utilizării unor prețuri mici și realizarea unui profit maxim.
Economia de piață se caracterizează prin libera concurență în care volumul desfacerii este
influențat de următorii factori:
– volumul prod ucției fabricate,
– prețurile de vânzare,
– volumul desfacerii altor produse,
– prețurile de vî nzare ale altor produse ș i reclamă pentru alte produse
În scopul maximizării profitului se iau în calcul toți acești factori analizînd acțiunea lor pentru
fiecare întreprindere.
Creșterea eficienței economice se poate face prin două modalități:
1) Maximizarea veniturilor prin:
– creșterea cifrei de afaceri
– creșterea încasărilor
– diversificarea serviciilor
– specializarea serviciilor
– mărirea adaosului comercial etc .
2) Raționalizarea cheltuielilor prin:
– creșterea productivității
– calificarea personalului
– extinderea progresului tehnic
– organizarea mai bună a muncii
– îmbun ătățirea modului de cointeresar e.

30

O modalitate în sporire a profiturilor, întreprinderea își po ate reduce semnificativ costurile de
prestare a serviciilor prin utilizarea internetului ca principal instrument de promovare și vînzare.
Pentru a maximiza profitul întreprinderea trebuie, mai întîi, să minimizeze cos turile vînzărilor ,
deci să obțină rezultate cît mai bune și de durată. Cu cît profitul este mai mare, cu atît și
rentabilitatea agentului economic este mai ridicată, ceea ce atestă calitatea activită ții economice
desfășurată într -o anumită perioadă de timp .
O altă metodă este creșterea prețului de vînzare care poate fi determinată de ridicarea calității
produselor și serviciilor, precum și evoluția raportului dintre cerere și oferta de produse de pe piață.
Un procedeu este îmbunătățirea experienței clienților , realizînd un studiu în rîndul utilizatorilor,
sau angajînd un consultant, care sa ajute la îmbunătățirea navigabilitatea site-ului si, implicit, sa
cresteti vanzarile , satisfăcînd vizitatorii.

Alte modalități:
– incheierea de contracte comerci ale pe termen lung cu beneficiarii;
– patrunderea mai puternica pe piata interna.
– aprovizionarea acelor resurse care raspund cel mai bine caracteristicilor cererilor pentru consum;
– ridicarea calitatii fortei de munca;
– securizarea datelor ș i preocuparea pentru performa nță
– promovarea serviciilor companiei prin promoții special

31
Încheiere

În această teză am abordat o temă care este actuală și de mare interes pentru fiecare antreprenor :
rezultatele financiare ale întreprindere și factorii de influență asupra lor .
Aș dori să menționez faptul că această temă este destul de impunătoare și actuală în procesul de
tranziție de la o economie planificată la cea de piață, din motiv că analiza rezultatelor financiare
constituie controlul medical al firmei și ca rezultat este prescrisă cura pe care întreprinderea este
obligată să o urmeze, de altfel ea va fi sortită falimentului.
Analizînd situația reală a entității PROTECTASIG SRL , starea ac tuală a acesteia poate fi
caracterizată prin urmă toarele aspecte pozitive:
 Patrimoniul întreprinderii are o tendință de creștere
 Majorarea capitalului propriu
 Creșterea venitului din vînzări
 Eficiența economică a întreprinderii este în creștere;

Dar există și aspecte negative:
 Cheltuielile au cresc ut condiserabil față de anul precedent
 Rentabilitatea întreprinderii este în descreștere;

În baza raportului finaciar,al întreprinderii PROTECTASIG SRL se poate constata o tendin ță
pozitiv ă a activita ții economico – financiare a întreprinderii, reflectat ă prin majorarea
principalilor indicatorilor economici.
În cadrul cercetării am apelat și la un sistem de indicatori relativi ai profitului, cum ar fi:
rentabilitatea activelor și rentabilitatea venitului din vînzări care ne dau posibilitatea unei aprecieri
mai riguroase, sub diferite aspecte, a rezultatelor financiare obținute.
În urma analizei am depistat micșorarea rentabilității activelor de la 55,68 % la 37,68 % sau cu
17,99 puncte procentuale. Totodată am depistat că la entitatea PROTECTASIG SRL rentabilitatea
veniturilor din vînzări, calculată în baza profitului brut s -a majorat de la 94,27 % la 95,86 %, față
de anul precedent.
În lucrarea dată am examinat căile principale de obținere a profitului, cît și metodele principale de
analiză a rez ultatelor financiare și estimare a acestor rezultate.
În concluzie putem afirma, că acțiunile și direcțiile propuse dau o orientare generală managerilor
în alegerea unei decizii optime de sporire a rezultatelor financiare, dar realizarea în practică,
depinde încă de o mulțime de factori interni și externi care trebuie depistați și înlăturați, aceasta

32
fiind posibil doar în rezultatul analizei financiare a a ctivității de producție a întreprinderii cît și a
concurenței.
Putem face următoarele recomandări entității PROTECTASIG SRL în baza analizei efectuate:
1. Sporirea vînzărilor prin a cțiuni promoționale la locul vînzării (ex. promovare directă) ;
2. Sporirea rezult atului din activitatea financiară , din diferențe de curs valutar;
3. Sporirea valorii capitalului propriu;
-prin folosirea resurselor interne ale societății (autofinanțare).
4. Lăgirea gamei de oferte
5. Reinventarea ofertei
6. Discount -uri speciale pentru clientii vechi
7. Eliminarea serviciilor neprofitabile din portofoliu
Deci, în baza temei studiate în raportul respectiv aș putea conchide următoarul lucru: un rol
important în acest proces îl are profitul, care prin conținutul său economic în condițiile actuale este
sursa principală de autofinanțare entităților și a bunăstării vieții sociale în întregime.
În viziunea noilor cerințe ale economiei de piață, orice întreprinzător, în perioada derulării unei
activități, trebuie să -și determine foarte clar potențialul său de dezvoltare în ramura respectivă și
efortul propriu în obținerea unor rezultate financiare mai avantajoase.

33
Bibliografie
I. Acte legislative și normative
1. Standardul Național de Contabilitate ”Prezentarea situațiilor financiare” aprobat prin
Ordinul Ministerului Finanțelor nr.118 din 06.08.2013. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova. 2013, nr.233 -237, art.1533.

II. Manuale, monografii și lucrări didactice
2.1 Bălănuță, V. Diagnosticul financiaral activităț ii firmei. Chișinău, 2001, 56p.
2.2 Botnari, N. Analiza financiar ă – instrument de apreciere și fundamentare a strategiei
financiare a întreprinderilor industriale: spec.08.00.10 – Finanțe, monedă și credit: autoref.
tez. de dr. în șt.econom. – Chișinău: A.S.E .M., 2000 .
2.3 BOTNARI, Nadejda. Finanțele întreprinderii . Chișinău: Ed. Editerra Prim, 2008. 240 p.
2.4 Cojocaru C, Analiza economico -financiară a exploatațiilor agricole și silvice, Ed.
Economică, București, 1997, pag. 236.
2.5 Dobrotă N., Dicționar de economie , Ed. Economică, București, 1999.
2.6 Iosif Gh: Analiza economico -financiară a firmei în domeniul agroalimentar, Ed. Tribuna
Economică, 2000, pag. 33
2.7 Mărgulescu D., coordonator, Analiza economico -financiară a întreprinderii , Ed. Tribuna
Economică, București, 1 994, pag. 188.
2.8 Moro șan, Iosefina. ANALIZA ECONOMICO -FINANCIARĂ. București, Editura
Fundației România de Mâine , 2006 . 340 p.
2.9 Sârbu Vera. Analiza economico -financiară a întreprinderilor, ediția a II -a, Chișinău, 1999. –
19 p.
III. Articole din ediții periodice
3 Bălănuță, V. Diagnosticul și aprecierea eficienței utilizării factorilor de producție în contextul
restructurării întreprinderilor. // Contabilitate și audit, 1996.nr.lO,p.l9 -22.
4 Gortolomei, V., Gheorghit ă, M., Tehnici de analiză a rezultatelor financiare s ub aspectul
aplicării S.N.C. // Contabilitate și audit, 1999, nr.7 -8, p.93 -95.
5 Ișfănescu Aurel , Diagnosticul întreprinderii în dificultate. // Tribuna economică, 1997, nr.28,
p. 14 -15
6 Nederi ță, A., Tiriulnicov, N., Paladi, V., Gavriliuc, L. Recomandări practice la raportul privind
întocmii ea notei explicative la raportul financiar anual. // Contabilitate și audit, 1999, nr.4,
p.40-74.

34

Anexe