1 UNIVERSITATEA „ANDREI ȘAGUNA” CONSTAN ȚA FACULTATEA DE PSIHOSOCIOLOGIE Masterat Psihologie Clinic ă – Evaluare și Interven ție Terapeutic ă… [621868]

1 UNIVERSITATEA „ANDREI ȘAGUNA” CONSTAN ȚA
FACULTATEA DE PSIHOSOCIOLOGIE

Masterat Psihologie Clinic ă – Evaluare și Interven ție
Terapeutic ă

EVALUAREA ȘI CONSILIEREA FAMILIEI
CARE ARE ÎN GRIJ Ă
BOLNAVI DIAGNOSTICA ȚI CU DEMEN ȚE

LUCRARE DE DISERTA ȚIE

Coordonator știin țific
Lector Universitar Dr. Aurelia MORARU

Masterand: [anonimizat]

2017 T
a
b
e
l

2
.
C T
a
b
e
l

2
.
C T
a
b
e
l

2
.
C •
a
c
ț
i
o
n
e
z
i
A
u
t
o
–
c
u
n
o c
ț
i
o
n
e
z
i

2 C U P R I N S

ARGUMENT …………………………………………… …………………………………………… ……5
CAPITOLUL I DEMEN ȚA – FACTOR PERTURBATOR ÎN SISTEMUL
FAMILIAL
I.1. Definirea conceptului „Demen ță ”………………………………………6
I.2. Tipuri de demen ță ……………………………………………….………9
I.3.Particularit ăți ale bolnavilor diagnostica ți cu demen țe ………………….11
I.4. Definirea conceptului „Evaluare” și metode de evaluare psihologic ă a
demen ței ……………………………………………………………………13
CAPITOLUL II INTERVEN ȚIA SPECIALIZAT Ă ÎN ECHILIBRAREA
RELA ȚIILOR FAMILIALE
II.1. Drama familiei cu bolnavi diagnostica ți cu demen țe………………………..21
II.2. Factori socio-economici care stau la baza asi gur ării îngrijirii persoanelor
afectate de demen ță …………………………………………………………..24
II.3.Aspecte metodologice în evaluarea și consilierea persoanelor care
îngrijesc bolnavi diagnostica ți cu demen țe …………………………………………26
CAPITOLUL III METODOLOGIA CERCET ĂRII
III.1. Obiectivele cercet ării……………………………………………………….33
III.2. Ipotezele cercet ării…………………………………………………………..34
III.3. Participan ții la studiu (Lotul de cercetare)…….…………….. ………………34
III.4 .Metode și instrumentele cercet ării…………………………………………..35
III.5. Analiza datelor și verificarea ipotezelor.……………………………… …….41
CONCLUZII …………………………………………………………….……….66
ANEXE ……………………………………………………………………………69
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………77

3 LISTA FIGURILOR

FiguraIII.5.1.Histograma pentru variabila„Inteligen ța emo țional ă preinterven ție”.43
Figura III.5.2 Histograma pentru variabila „nivelul de adaptare la stres
preinterven ție”……………………………………………………………………45
Figura III.5.3. Nivel inteligen ță emo țional ă – nr. persoane, apar țin ători ai bolnavilor
diagnostica ți cu demen ță – înainte de participarea la un program de consili ere
suportiv ă……………………………………………………………………………..47
Figura III.5.4. Nivel de adaptare la stres – nr. p ersoane, apar țin ători ai bolnavilor
diagnostica ți cu demen ță – înainte de participarea la un program de consili ere
suportiv ă ………………………………………………………………………..47
Figura III.5.5. Nivel degradare global ă a s ănătății – nr. persoane diagnosticate cu
demen ță ………………………………………………………………………….48
Figura III.5.6. Histograma pentru variabila „Inteli gen ța emo țional ă
postinterven ție”………………………………………… …………………………………………… …..50
Figura III.5.7. Nivel inteligen ță emo țional ă – nr. persoane, apar țin ători ai
bolnavilor diagnostica ți cu demen ță – dup ă participarea la un program de consiliere
suportiv ă………………………………………………………………………..….52
Figura III.5.8.Nivel de adaptare la stres – nr. per soane, apar țin ători ai bolnavilor
diagnostica ți cu demen ță–dup ă participarea la un program de consiliere
suportiv ă…………………………………………… …………………………………………… ………….52
Figura III.5.9. Nivel degradare global ă a s ănătății – nr. persoane diagnosticate cu
demen ță ………………………………………………………………………….53

LISTA TABELELOR
Tabelul III.5.1. Tabelul cu date descriptive pentru variabila „ Inteligen ța emo țional ă
preinterven ție”…………………………………………………………………….42
Tabelul III.5.2. Tabelul cu date descriptive pentru variabila „ Nivel de adaptare la
stres preinterven ție”………………………………………………………………44

4 Tabelul III.5.3. Corela ția dintre „Nivelul inteligen ței emo ționale” și „nivelul de
adaptare la stres” înainte de consiliere…………………………… .……………45
Tabelul III.5.4. Tabelul cu date descriptive prezen tate înainte de participarea la
programe de consiliere psihologic ă ………………………………………………46
Tabelul III.5.5. Tabelul cu date descriptive pentru variabila „Inteligen ța emo țional ă
postinterven ție”………………………………………… …………………………………………… …..49
Tabelul III.5.6. Media scorurilor pentru „ Intelige n ța emo țional ă” înainte și dup ă
interven ția psihoterapeutic ă…………………………………………… …………………………….51
Tabelul III.5.7. Tabelul cu date descriptive prezen tate dup ă participarea la
programe de consiliere psihologic ă………………………………………………51

5 ”B ătrâne țea începe ca toamna. Cu melancolii, cu umbre care s e lungesc, cu
reverii și doruri vagi.“
Octavian Paler

ARGUMENT

Demen ța a devenit în lume una dintre cele mai arz ătoare probleme de interes
socio-politic, a șa cum nu a fost pân ă acum. Studiile recente coordonate de EBC
(European Brain Council) asupra bolilor psihiatrice și neurologice, au demonstrat
faptul c ă ele au costuri foarte mari. Dintre cele 19 grupe m ajore de boli, cele mai
costisitoare sunt bolile afective, demen ța, bolile psihotice și accidentele vasculare.
România se afl ă pe penultimul loc între țările europene privind fondurile alocate
pentru îngrijirea bolilor creierului, fenomen expl icabil în cea mai mare parte prin
absen ța serviciilor de îngrijire.
Datorit ă cre șterii speran ței de via ță și tendin țelor de evolu ție demografic ă, se
estimeaz ă ca num ărul persoanelor diagnosticate cu demen ță s ă creasc ă și s ă se
dubleze în urm ătorii 30 de ani.
” Boala Alzheimer nu este numai o problem ă medical ă. Procesul îngrijirii în
care, de obicei, sunt implicate 3-4 persoane, presu pune o interac țiune complex ă de
probleme de natur ă emo țional ă, social ă și economic ă. Îngrijirea unei persoane cu
demen ță este asociat ă cu riscuri mari de îmboln ăvire fizic ă și psihic ă a
îngrijitorului. Cel mai adesea are loc un impact ne gativ asupra continu ării și
men ținerii unei activit ăți profesionale a acestuia, asupra venitului familie i și a
securit ății financiare a îngrijitorului. Peste 1 500 000 oam eni au nevoie de ajutor
în România, adic ă de solu ționarea acestor probleme printr-o abordare coerent ă,
integrativ ă.”1

1. Http://www.alz.ro/noutati/societatearomanaalzhe imer/dementa-problema-majora/

6 CAPITOLUL I

DEMEN ȚA – FACTOR PERTURBATOR ÎN
SISTEMUL FAMILIAL

I.1. DEFINIREA CONCEPTULUI „DEMEN ȚĂ ”

Demen ța senil ă (senilitate) reprezint ă o afec țiune neurologic ă cronic ă, cu
evolu ție progresiv ă, caracterizat ă printr-o regresie global ă a activit ății intelectuale
și a personalit ății bolnavului, ca urmare a procesului de atrofiere cortical ă. Este o
stare de alterare intelectual ă profund ă, global ă și progresiv ă, cu evolu ție cronic ă, ce
intereseaz ă, în primul rând, memoria, dar și ansamblul func țiilor cognitive cu
repercursiuni asupra comportamentului și echilibrului emo țional.
Cauzele pentru demen ța senil ă (senilitate) nu sunt cunoscute cu exactitate
îns ă, se pare c ă un rol important îl de țin traumele suferite în copil ărie. Acestea ar
diminua capacitatea de adaptare la vârsta adult ă și ar constitui o stare predispozant ă
la îmboln ăvire în perioada de maturitate a vie ții. Este recunoscut faptul c ă stresul,
împreun ă cu alte boli (cerebrale sau extracerebrale), precu m și anumite
caracteristici genetice, constituie factori declan șatori ai demen ței senile .
Demen ța senil ă debuteaz ă obi șnuit între 65 și 70 de ani, mai rar și
neobi șnuit sub aceast ă vârst ă (considerat ă uzual ă pentru demen țele presenile) și
evolueaz ă spre o regresie global ă a activit ății intelectuale și a personalit ății
bolnavului, ca urmare a procesului de atrofie corti cal ă, cu pl ăci senile și
degenerescente neurofibrilare. Este mai frecvent ă la femei decât la b ărba ți (1,5 – 2
la 1), de multe ori debutul fiind greu de stabilit, deoarece boala se instaleaz ă
insidios și treptat. Debutul se caracterizeaz ă printr-o diminuare progresiv ă a

7 func țiilor cerebrale, în special a memoriei și orient ării. Un alt semnal este apari ția
de confabula ții, la început se observ ă unele mici erori (gre șeli ocazionale)
referitoare la unele detalii ale evenimentelor sau ac țiunilor, pentru ca, mai apoi, cu
timpul, însu și evenimentul în sine s ă fie uitat. Gândirea devine lent ă, pacientul
începe s ă se încadreze în anumite șabloane de mult însu șite, se îngusteaz ă cercul
preocup ărilor, se constat ă o schimbare a comportamentului afectivo-emo țional,
ținuta neîngrijit ă, neglijen ță în general, activitate stereotip ă, întâlnindu-se frecvent
colec ționarismul de obiecte inutile, episoade psihotice d e furie, irascibilitate.
În cea de-a doua faz ă de demen ță senil ă (senilitate) – numit ă „de stare” –
sindromul predominant devine amnezia progresiv ă, ini țial manifestat ă doar în ceea
ce prive ște evenimentele recente, cele din trecutul îndep ărtat men ținându-se, înc ă,
bine conservate. Din moment ce tot ceea ce ajunge s ă-și mai aminteasc ă bolnavul
sunt evenimente din copil ărie, adolescen ță, tinere țe, acesta ajunge adesea s ă se
considere copil sau tân ăr și s ă se comporte în consecin ță. Dezorientarea este mai
intâi temporal ă și ulterior spa țial ă, bolnavii uitându- și numele, adresa, rat ăcindu-se
pe strad ă, în curte, în cas ă sau în spital. Pe lâng ă aceste simptome majore, apar
tulbur ări de gândire și limbaj, acestea devenind dezordonate, cu pierdere a șirului
ideilor, cu repeti ții de cuvinte și expresii, uneori f ără leg ătur ă între ele. Bolnavii de
demen ță senil ă (senilitate) pot prezenta anumite accese depresive, maniacale sa u
paranoide și halucina ții.
În stadiul final de demen ță senil ă (senilitate) , când via ța psihic ă abia mai
pâlpâie în organismul bolnavului, se instaleaz ă o stare de apatie, deteriorare intens ă
psihic ă și somatic ă, ajungându-se la o existen ță mai mult vegetativ ă care duce, într-
un timp mai lung sau mai scurt (în medie 3-5 ani) l a moarte, în urma unor
complica ții de tip pulmonar, renal, cardiovascular etc.
Semnele bolii numite demen ță senil ă (senilitate) – din punct de vedere al
modific ărilor neurologice – nu sunt evidente, constatându-s e, uneori, reflexe
pupilare lente, un tremur al degetelor mâinii, u șoar ă deformare a mersului – cu pa și

8 mici și cu lipsa ridic ării piciorului de pe sol. Electro-encefalograma evi den țiaz ă
trasee plate, cu ritmuri lente, difuze. Pneumo-ence falograma arat ă dilatarea
ventricular ă, cu atrofie cerebral ă în grade diferite.
„Demen ța este un sindrom datorit bolii creierului, de obic ei de natur ă
cronic ă sau progresiv ă, în care exist ă alterarea func țiilor multiple corticale
superioare, incluzând memoria, gândirea, orientarea , în țelegerea, calculul,
capacitatea de înv ățare, limba și judecata. Con știin ța nu este obnubilat ă.
Deficien țele func ției cognitive sunt înso țite, de obicei, și precedate, ocaziona,l de o
deteriorare a controlului emo țional, comportamentului social sau motiv ării. Acest
sindrom apare în boala Alzheimer, în boala cerebrov ascular ă și în alte afec țiuni
primare sau secundare care ating creierul . ”2
În patologia vârstei a treia, nu pot fi neglija ți factorii psihogeni rezulta ți din
procesul de involu ție profesional ă, șocul pension ării, de îngustare social ă, prin
plecarea copiilor, pierderea rudelor, prietenilor, neglijarea din partea celor tineri și
a societ ății. Un stil de via ță static, f ără mi șcare și contacte sociale, reprezint ă un
factor de îmb ătrânire a corpului, favorizând apari ția depresiei, a st ărilor nevrotice,
mai ales a celor hipocondrice. Unele psihotraume, l uate în seam ă abia în ultimii
ani, sunt agresiune asupra b ătrânilor deveni ți neputincio și.
„În etiologia st ărilor se află, în bun ă măsur ă, deteriorarea biologic ă și
reflec țiile asupra mor ții. Frica fundamental ă descris ă la b ătrâni se caracterizeaz ă
prin zguduirea structurilor stabile, insecuritatea, grija fa ță de posibilitatea
pierderii suportului, a stabilit ății, conturarea probabilit ății de „a nu mai fi” și se
manifest ă în atitudini de pruden ță, nesiguran ță difuz ă fa ță de orice stimul.”3

2 http://www.hosptm.ro/files/drg/icd-10-am/cap05.p df
3 Dana Broca; Elena Br ănaru, Manual de Nursing Psihiatric; Editura Vanila Edinf SRL,Bucure ști, 2004 (pag. 630-
631)

9 I.2. TIPURI DE DEMEN ȚĂ

Criterii de diagnostic: Sunt utilizate criteriile Asocia ției Americane de
Psihiatrie (DSM-IV), Ghidul de diagnostic descris î n Clasificarea Interna țional ă a
bolilor (ICD – 10) și criteriile grupului de lucru al Institutului Na țional pentru
tulbur ări neurologice și stroke și Asocia ția bolii Alzheimer – USA (NINCDS-
ADRDA).
Demen ța poate fi un sindrom de sine st ătător sau poate ap ărea în cadrul unor
alte boli ca manifestare specific ă.
Criterii utilizate în diagnosticul diferen țial al demen țelor: Istoricul
pacientului, antecedentele personale și patologice, debutul și caracterul tulbur ărilor
cognitive, precum și simptomele asociate variaz ă în diferitele tipuri de demen ță.
Criteriile diagnostice ale Demen ței conform DSM IV sunt: deteriorarea
memoriei; cel pu țin unul din urm ătoarele criterii: agnozia (dificult ăți în
identificarea obiectelor, în ciuda func țiunilor senzoriale intacte), apraxia (dificult ăți
în efectuarea unor mi șcări înv ățate, în ciuda func țiunilor motrice intacte), afazia
(tulbur ări de limbaj), perturbarea func țiilor executive; deficitele cognitive sunt
suficient de severe pentru a interfera cu via ța social ă și ocupa țional ă; deficitele
cognitive sunt în declin fa ță de nivelul anterior evaluat; evolu ția bolii este
caracterizat ă printr-un debut progresiv și un declin cognitiv continuu; deficien țele
cognitive nu se datoreaz ă: altor afec țiuni ale sistemului nervos central care pot
antrena deficien țe progresive ale memoriei și a func țiilor cognitive (ex: boli
cerebrovasculare, maladia Parkinson, maladia Huntig ton, hematom sub-dural,
hidrocefalie la presiune normal ă, tumoare cerebral ă); unor afec țiuni generale care
pot antrena demen ța (ex: hipotiroidie, lips ă a vitaminei B12, pelagr ă,
hipercalcemie, neurosifilis, infec ție cu virusul HIV), infec țiilor determinate de o
substan ță ; deficien țele nu survin exclusiv în cursul evolu ției unui delir; perturbarea

10 nu se explic ă mai bine printr-o tulburare a axei 1 (ex: tulburar e depresiv ă major ă,
schizofrenie).
Demen ța în boala Alzheimer: Boala Alzheimer este o boal ă cerebral ă
degenerativ ă primar ă, de etiologie necunoscut ă, cu tr ăsături caracteristice
neuropatologice și neurochimice. Tulburarea este, de obicei, insidio as ă la debut și
se dezvolt ă încet, dar progresiv, pe o perioad ă de mai mul ți ani.
− Demen ța în boala Alzheimer, cu debut precoce, înainte de 65 de ani, cu o
evolu ție a deterior ării relativ rapid ă și cu tulbur ări multiple marcate ale
func țiilor corticale superioare.
− Demen ța în boala Alzheimer, cu debut tardiv, dup ă vârsta de 65 de ani, de
obicei la finele deceniului al 7-lea sau peste, cu un progres lent și cu
deficien țe de memorie ca tr ăsătur ă principal ă.
− Demența în boala Alzheimer, forma atipic ă sau mixt ă.
− Demența în boala Alzheimer, nespecificat ă.
− Demen ța vascular ă este rezultatul infarctului creierului datorit bol ii
vasculare, incluzând boala cerebrovascular ă hipertensiv ă. Infarcturile sunt de
obicei mici, dar cu efect cumulativ.
− Demen ța în alte boli clasificate altundeva – cazuri de de men ță datorite sau
presupuse a fi datorite altor cauze decât boala Alz heimer sau boala
cerebrovascular ă. Debutul se poate produce în orice moment al vie ții, dar
rareori survine la o vârst ă înaintat ă. Aici se încadreaz ă: demen ța în boala
Pick; demen ța în boala Creutzfeldt-Jakob; demen ța în boala Huntington;
demen ța în boala Parkinson; demen ța în boala cu virusul imunodeficien ței
umane (HIV); demen ța în: lipidoza cerebral ă; epilepsie; degenerescen ța
hepatolenticular ă; hipercalcemie; hipotiroidism dobândit; intoxica ții;
scleroza multipl ă; neurosifilis; caren ța în acid nicotinic (pelagra); poliarterita
nodoas ă; lupus eritematos sistemic; tripanosomiaza; caren ța în vitamina B12.

11 − Demen ța nespecificat ă: Presenil ă: demen ța NOS, psihoza NOS, demen ța
degenerativ ă primar ă NOS; Senil ă: demen ța: depresiv ă sau de tip paranoid
NOS, psihoza NOS. 4

I.3. PARTICULARIT ĂȚ I ALE BOLNAVILOR
DIAGNOSTICA ȚI CU DEMEN ȚE

Patologia psihiatric ă a b ătrâne ții este dominat ă de urm ătoarele tipuri de
manifest ări: reac ții psihopatologice, frecvent cele de dezadaptare, m ai ales forma
depresiv ă; tulbur ări de intensitate și model nevrotic, condi ționate frecvent de
factorii de teren, factorii anergizan ți, dezadaptativ – reactivi, tipic ă fiind
hipocondria; psihoze endogene; sindroame psihorgani ce cerebrale; st ări
psihopatologice cronice, cu debut în copil ărie sau la adultul tân ăr.
Tulbur ările mentale organice determinate de îmb ătrânirea creierului, sunt
reprezentate de demen țele ce survin fie înaintea vârstei cronologice de 6 5 de ani,
caz în care se numesc presenile, fie dup ă 65 de ani, caz în care sunt cunoscute sub
numele de demen țe senile. Unele demen țe degenerative, numite tradi țional demen țe
presenile sau senile, în func ție de data debutului, sunt asociate cu leziuni
histopatologice de maladie Alzheimer.
Criteriile pentru diagnosticul clinic al maladiei A lzheimer sunt: demen ță
diagnosticat ă din datele clinice și documentat ă de c ătre Mini Mental State
Examination (MMSE); alter ări a cel pu țin 2 func ții cognitive; diminuare progresiv ă
a memoriei și a altor func țiuni cognitive; absen ța tulbur ărilor de con știen ță ; debut
între 40 și 90 de ani.
Diagnosticul probabil al maladiei Alzheimer se baze az ă pe: prezen ța unei
afazii, apraxii, agnozii; diminuare a activit ăților cotidiene și o perturbare a schemei

4 . Http://www.hosptm.ro/files/drg/icd-10-am/cap05. pdf

12 comportamentale; antecedente familiale ale tulbur ărilor similare; rezultatul
examenelor paraclinice: LCR normal, EEG normal sau prezint ă anomalii
nespecifice, atrofie cerebral ă cu scanner X, cu documentarea progresivit ății acestei
evolu ții prin multiple examene consecutive; prezen ța platourilor în progresia
maladiei; simptome asociate: depresie, insomnie, in continen ță , delir, iluzii,
halucina ții, reac ții panicarde, tulbur ări sexuale, pierdere în greutate; crize epileptice
posibile într-un stadiu avansat; scanner X normal p entru vârsta pacientului; debut
între 40 și 90 de ani.
Elemente care pledeaz ă contra diagnosticului maladiei Alzheimer
probabil ă: debut brusc, semne neurologice focale, tulbur ări ale coordon ării
survenind repede în cursul evolu ției, crize de epilepsie sau tulbur ări ale mersului
chiar de la începutul maladiei.
Diagnosticul de maladie Alzheimer probabil ă poate fi pus: în cazul unui
sindrom demen țial, în absen ța altor afec țiuni sistemice, neurologice, psihiatrice și
în prezen ța formelor atipice în felul lor de debut, a prezent ării clinice sau a
evolu ției lor; în prezen ța altei afec țiuni sistemice sau neurologice care ar putea
cauza demen ța, dar care nu este considerat ă responsabil ă de demen ță ; în cadrul
cercet ării clinice, acest diagnostic trebuie stabilit atun ci când un deficit cognitiv
este izolat și se agraveaz ă progresiv în absen ța unor cauze identificabile.
Criteriile pentru diagnosticul sigur de maladie Alz heimer sunt: criteriile
clinice pentru diagnosticul de maladie Alzheimer pr obabil; punerea în eviden ță a
alter ărilor histopatologice caracteristi cel ob ținute prin biopsie sau autopsie.
În psihopatologie „demen ța este o dezorganizare a Eu-lui care merge pân ă la
infrastructura fiin ței ra ționale”, Eul demen țial caracterizându-se, în primul rând,
printr-o afectare a intelectului, manifestat ă prin tulbur ări de judecat ă (ra ționament),
pierderea sim țului critic și autocritic. Ele sunt legate de aspectul sau de la tura
opera țional ă a inteligen ței, ori de activitatea sintetic ă mintal ă. Corelat acestor
aspecte, se noteaz ă în plus urm ătoarele: dispari ția sau pierderea valorilor etice;

13 indiferen ță fa ță de valorile logice; regresiunea la un nivel de „vi a ță animal ă” sau
„vegetativ ă”; sărăcirea Eu-lui pân ă la golirea sa de orice con ținut.
În aprecierea st ărilor demențiale și a b ătrâne ții propriu-zise, trebuie f ăcut ă
diferen ța dintre senilitate și involu ție. Senilitatea este procesul de alterare
fiziopatologic ă și psihopatologic ă a creierului, pe când involu ția este procesul
natural de declin fiziologic și psihologic al vie ții psihice.
„ Ch. Muller insist ă asupra rela ției care trebuie foarte bine precizat ă dintre
îmb ătrânirea fiziologic ă și senilitate. Când se transform ă „bătrâne țea” în boal ă?
De obicei, membrii familiei bolnavului sunt cei car e observ ă și pot indica primii,
cu o siguran ță uimitoare, în ce moment au ap ărut primele simptome ale
demen ței.”5

I.4. DEFINIREA CONCEPTULUI „EVALUARE”
ȘI METODE DE EVALUARE PSIHOLOGIC Ă
A DEMEN ȚEI

Evaluarea psihologic ă reprezint ă investigarea și evaluarea felului în care
func ționeaz ă psihicul unei persoane. Acest proces cuprinde: eva luare cognitiv ă și
neuropsihologic ă (aten ția, memoria, concentrarea etc.); evaluare comportam ental ă;
evaluare bio-fiziologic ă (reac ții); evaluare subiectiv-emo țional ă (felul specific în
care reac ționeaz ă o persoan ă în func ție de anumi ți stimuli, situa ții etc.); evaluarea
personalit ății și a mecanismelor de adaptare/ap ărare; evaluarea unor aspecte
psihologice specifice cuplului, familiei sau altor grupuri; evaluarea contextului
familial, profesional, social, economic, cultural î n care se manifest ă problemele
psihologice; evaluarea gradului de discern ământ al persoanelor; evaluarea

5 Constantin En ăchescu, Tratat de psihopatologie, Editura Polirom, Bucure ști, 2007 (pag. 398-399)

14 dezvolt ării intelectuale și psihologice; alte evalu ări în situa ții care implic ă
componente psihologice.
Scopul const ă în evaluarea felului în care func ționeaz ă o persoan ă,
caracteristicile și mecanismele psihologice ale acesteia (profil de p ersonalitate).
Dac ă aceast ă evaluare indic ă existen ța unei patologii (se identific ă simptome
specifice), pasul urm ător este de a stabili despre ce patologie este vorb a (diagnostic
clinic). Scopul evalu ării poate fi și determinarea capacit ăților unei persoane de a
depune sau a face o anume activitate, de a fi apt p entru o anume activitate
(conducere auto, profesori, port arm ă etc.).
Diagnosticul diferen țial al demen țelor se bazeaz ă pe examenul clinic și pe
investiga ții suplimentare. Ar fi de dorit s ă se poat ă realiza abordarea
multidisciplinar ă a oric ărui pacient cu tulbur ări cognitive la nivelul unor servicii
specializate – centre ale memoriei, în cadrul c ărora o echip ă multidisciplinar ă s ă
realizeze o evaluare complex ă în vederea stabilirii corecte a diagnosticului.
Stabilirea diagnosticului pozitiv și ini țierea tratamentului trebuie s ă fie f ăcut ă
de c ătre un medic specialist cu capacitate de expertiz ă în diagnostic (medici
neuorologi, psihiatri, psihogeriatri).
În func ție de tabloul clinic dominant, de faza evolutiv ă și de specialitatea
medicului curant, examin ările se pot face într-o ordine diferit ă, dar, în final,
evaluarea diagnostic ă a unui pacient cu sindrom demen țial trebuie s ă cuprind ă:
− Istoricul și anamneza – cu insisten ță asupra modalit ății de debut,
antecedente, eviden țierea factorilor de risc; obligatoriu trebuie s ă includ ă, pe
lâng ă interviul cu pacientul respectiv, discu ția cu familia acestuia, eventual
cu alte persoane care pot furniza date comparative despre nivelul premorbid
de func ționare cognitiv ă ca și evolu ția în timp a simptomelor acestuia.
− Examinarea cognitiv ă clinic ă și a st ării de s ănătate mintal ă, care trebuie
să cuprind ă examinarea aten ției și a capacit ății de concentrare, evaluarea

15 capacit ății de orientare, a memoriei de scurt ă și lung ă durat ă, a praxiei,
limbajului și func țiilor de execu ție.
− Examenul clinic general este obligatoriu, poate pune în eviden ță semne
care s ă orienteze c ătre diagnosticul unei afec țiuni generale care se înso țește
de demen ță (de exemplu: o tumor ă malign ă, o afec țiune metabolic ă, SIDA,
hipotiroidism, anemie sever ă etc.).
− Examenul neurologic este obligatoriu, poate decela semne neurologice
specifice care s ă orienteze diagnosticul c ătre boli neurologice primare care
se asociaz ă cu demen ță (de exemplu boala Wilson, boala Creutzfeldt-Jakob) .
De asemenea, examenul neurologic este foarte import ant pentru a deosebi o
demen ță de tip Alzheimer de o demen ță vascular ă.
− Examenul psihiatric poate depista tulbur ări non cognitive: simptome
psihiatrice și de comportament, adeseori prezente din primele st adii
evolutive, incluzând depresia și fenomene psihotice, st ări confuzionale,
episoade obsesive, anxietate, iritabilitate, dezinh ibi ție, agita ție, în scopul
asigur ării unui management optim al bolii.
− Examenul neuropsihologic , trebuie s ă fac ă parte din examinare în mod
obligatoriu în cazurile de demen ță u șoar ă sau probabil ă, cu aplicarea de teste
pentru aprecierea deficitului cognitiv ca și scale specifice pentru evaluarea
depresiei (uneori depresia poate mima o demen ță sau se poate asocia unei
demen țe). Dintre aceste teste, este recomandabil s ă se efectueze MMSE
(Mini Mental State Examination), ca și testul de desenare a ceasului de c ătre
medicul care stabile ște diagnosticul.
− Analize de laborator , și anume obligatoriu cele uzuale, cum sunt
hemoleucogram ă, uree, creatinin ă, VSH, glicemie, transaminaze; se
recomand ă, de asemenea, efectuarea ionogramei și investigarea func ției
tiroidiene (TSH). Acestea au, în principal, rolul d e a identifica afec țiunile
metabolice.

16 − Examenul lichidului cefalorahidian (biochimic și al celularit ății) este
indicat în cazuri selec ționate de diagnostic diferen țial. În boala Alzheimer
peptidul A β42 are un nivel sc ăzut, iar proteina tau, un nivel crescut în LCR
comparativ cu subiec ții non-demen ți de aceea și vârst ă.
− Examenul electroencefalografic (EEG) poate fi necesar în cazuri
selec ționate, aducând informa ții necesare diagnosticului etiologic al
demen ței (în suspiciunea de boal ă Creutzfeldt-Jakob sau de encefalite).
− Biopsia cerebral ă poate fi necesar ă numai în cazuri rare, selec ționate cu
mare grij ă, în care diagnosticul etiologic nu poate fi stabil it prin alte
proceduri. Aceasta trebuie s ă se efectueze în centre de neurochirurgie cu
experien ță , numai la recomandarea neurologului sau psihiatrul ui curant și cu
acordul scris al familiei sau reprezentantului lega l al bolnavului.

ETAPE ÎN INVESTIGAREA PSIHOLOGIC Ă A DEMEN ȚEI: 6
1. Anamneza trebuie s ă se concentreze pe stabilirea prezen ței sau absen ței
simptomelor unei boli cerebrale organice, descriere a comportamentului și
capacit ății func ționale premorbide a individului, starea general ă medical ă și
tratamentele prezente și trecute. Este important s ă se exclud ă o stare acut ă
confuzional ă sau o boal ă psihiatric ă func țional ă primar ă. Informa țiile se vor ob ține
atât de la pacient, cât și de la anturaj, de obicei o rud ă apropiat ă sau un prieten;
fiecare va povesti medicului propria versiune, sepa rat (astfel încât unul s ă nu aud ă
versiunea celuilalt).
Investigatorul trebuie s ă-și r ăspund ă unei serii de întreb ări, ale c ăror
răspunsuri devin în acela și timp elemente de anamnez ă: Exist ă în cabinet surse de
stimulare care ar putea distrage aten ția pacientului? Auzul și v ăzul pacientului sunt
bune? St ă el confortabil? Se va acorda aten ție comunic ării nonverbale a
pacientului. Prive ște el unde trebuie? Comportarea lui sugereaz ă depresie sau

6 http://www.creeaza.com/referate/psihologie-psihia trie/evaluarea-psihologica-si-consi937.php

17 anxietate? Este el îmbr ăcat și aranjat corespunz ător? De asemenea, se va acorda
aten ție st ării emo ționale și fizice a persoanelor apropiate afectiv de bolnav,
întreb ările ale c ăror r ăspunsuri sunt c ăutate de la aceștia fiind: Cât ă grij ă și ce fel de
supraveghere i și asum ă ace știa? Cât în țeleg despre natura condi ției pacientului?
Care sunt nevoile și speran țele lor pentru viitor? Ce efort depun pentru pacien t?
Analiza antecedentelor patologice ale pacientului trebuie f ăcut ă sistematic
în urm ătoarele direc ții: trasarea unui arbore familial, notând vârsta fi ec ărui
membru, cauzele deceselor și st ările de s ănătate ale fiec ăruia; se vor nota separat:
Boala Parkinson; Sindrom Down; boli cardiovasculare /cerebrovasculare,
hipertensiune; depresia, demen ța, senilitatea, și alte boli psihiatrice; intern ările
psihiatrice. Pentru fiecare din simptomele prezente , anamneza va încerca s ă
eviden țieze felul în care acestea au ap ărut (acut sau progresiv), remisiunile sau
exacerb ările acestor simptome, modul de evolu ție al acestora.
2. Examinarea somatic ă general ă va respecta regulile generale, punând un accent
special pe modific ările func țion ării aparatului cardiovascular.
3. Examinarea medical ă va c ăuta o serie de semne și simptome care ar putea s ă
fie relevante pentru diagnosticul de demen ță. Va fi urm ărit ă cu aten ție întreaga
istorie medical ă a pacientului, notându-se existen ța oric ăror semne privind:
– Simptome ale tulbur ărilor cerebrale organice: tulbur ări de memorie; tulbur ări
de vorbire (capacitate de conversa ție s ărac ă, probleme în a g ăsi cuvintele,
neîn țelegere, repeti ție); tulbur ări la scris, citit, calcul matematic; tulbur ări ale
aten ției; apraxie, agnozie; judecat ă greoaie.
– Simptome de comportament sau psihiatrice: halucina ții; depresie; anxietate;
agresiune; tulbur ări de somn; vagabondaj; obsesii.
– Posibilitatea de a- și desf ășura activit ățile de zi cu zi : îngrijirea personal ă (baie,
îmbr ăcare, aranjare); mobilitate; cump ărături; finan țe; călătorii; conducere auto.
– Stare medical ă prezent ă și trecut ă : boli sistemice sau neurologice;
traumatisme craniene; depresii în antecedente sau b oli psihiatrice.

18 – Medica ție curent ă : Ce i s-a prescris? Ce ia pacientul în momentul de fa ță? Ce
efecte (bune sau rele) are terapia curent ă?
– Probleme educa ționale și ocupa ționale : varsta la care a p ărăsit școala; studii
medii sau superioare; natura meseriei; probleme la locul de munc ă; împrejurarile
pension ării.
– Mediul social : structura familial ă; contactele sociale curente; cererile emo ționale
și fizice ale persoanelor apropiate din punct de ved ere afectiv; implicare în
conven țiile vie ții sociale; împrejurarile financiare.
– Personalitate anterioar ă (și schimb ările de dat ă recent ă) : puncte de interes și
hobby-uri; canalizarea energiei în anumite direc ții; grija pentru al ții; relatiile cu
prietenii și familia.
Examinarea medical ă va respecta criteriile obi șnuite ale examenului
medical, subliniind unele modific ări care ar putea sugera existen ța demen ței sau a
unei posibile etiologii a acesteia. Ținuta și mersul reprezint ă o surs ă important ă de
informa ții diagnostice. În demen țe, s-au înregistrat urm ătoarele tulbur ări
psihologice și de comportament în ordine descresc ătoare: agita ție – mai mult de
75%; r ătăcire – mai mult de 60%; depresie – mai mult de 50%; tulbur ări psihotice –
mai mult de 30%; țipete – mai mult de 25%; violen ță – mai mult de 20%; tulbur ări
de comportament sexual – mai mult de 10%.
Examinarea neuropsihologic ă este, în opinia multor autori, prima etap ă de
investigare a demen ței, deoarece ofer ă posibilitatea evalu ării unor variate domenii
ale func ției cognitive. Evaluarea neuropsihologic ă implic ă observarea
comportamentului unui individ legat ă de stimuli aplica ți, selec ționa ți dup ă
probabilitatea provoc ării unui r ăspuns anormal în cazul unor leziuni ale unor
structuri neuroanatomice specifice.
Cel mai cunoscut instrument de acest tip este MMSE (Mini Mintal State
Examination) care, practic, ar trebui s ă fie un instrument la îndemâna oric ărui

19 medic sau psiholog clinician. Testul MMSE este, pro babil, cel mai folosit
instrument pe plan mondial pentru evaluarea func ției cognitive.
Testul orologiului reflect ă func țiile cortexului frontal și temporo-parietal și
este un instrument diagnostic util și facil de realizat. Examinatorul va cere
pacientului s ă deseneze cadranul unui ceas (cu toate orele) și apoi s ă indice o or ă
precis ă (de exemplu, ,,trei f ără un sfert”), desenând limba mare și limba mic ă a
ceasului. Criterii de evaluare a desenelor (pe o sc al ă de la 1 la 10, în care cu 10 sunt
notate cele mai bune desene).
Global Dementia Scale (GDS, Reisberg et al, 1982) gradeaz ă demen ța în
șapte nivele, de la absen ța declinului cognitiv (Stadiul 1) la demen ța foarte sever ă
(Stadiul 7) pe plan cognitiv, fizic și comportamental. GDS este evaluat ă de un
medic care are acces la toate sursele de informare despre pacient. Fiecare etap ă este
ușor de recunoscut și m ăsurat, și poate dura între doi și șapte ani, astfel încât
evolu ția lent ă spre stadiul final, al imobilismului și al pierderii complete a ra țiunii
și a înțelegerii, poate dura mai mult de dou ăzeci de ani.
Stadiul 1 reprezint ă normalitatea func țion ării creierului și a vie ții. În stadiul
2, pacien ții se plâng de dificult ăți cognitive moderate – analiza și înțelegerea
problemelor complexe (de ex. Intelectual de 80 ani care lucreaz ă înc ă cu
îndemânare și succes în domeniul s ău, dar este exasperat c ă nu reu șește s ă înțeleag ă
problemele și tehnologiile noi). Acest stadiu define ște b ătrâne țea normal ă.
Majoritatea persoanelor ajunse în stadiul 2 nu trec la stadiul 3. Dintre cei care ajung
acolo, prima dificultate survenit ă este aceea de a rezolva sarcini complexe la
serviciu – de obicei, sarcini cu care erau familiar iza ți, astfel încât colegii observ ă că
eficien ța lor las ă de dorit – pot lucra mai încet sau cu mai multe gr e șeli decât
înainte. Stadiul 3 este etapa incipient ă a bolii Alzheimer. Doar jum ătate din
pacien ții afla ți în stadiul 3 ajung în stadiul 4. De obicei, stadi ul 3 dureaz ă cam șapte
ani, dar poate lipsi complet. În stadiul 3 oamenii se plâng c ă iși pierd min țile.
Îngrijorarea dispare în stadiile ulterioare – negar ea bolii fiind o problem ă serioas ă.

20 În stadiul 4, bolnavii sufer ă de Alzheimer incipient sau u șor – le e greu s ă fac ă fa ță
unora dintre domeniile mai complexe ale vie ții de zi cu zi, cum ar fi administrarea
finan țelor – uit ă să-și plateasc ă facturile, au nevoie de ajutor ca s ă se organizeze,
dar înc ă mai pot locui acas ă, sub supravegherea și îngrijirea familiei și a altora.
Durez ă, de obicei, cam doi ani, dup ă care majoritatea bolnavilor ajung în stadiul 5.
Acesta este sindromul Alzheimer moderat. De-acum pa cien ții nu mai pot lua nici
cele mai simple decizii în via ța de zi cu zi. Nu reu șesc s ă fac ă cump ărături, s ă se
orienteze f ără ajutor. De și pot p ărea normali cuno știn țelor trec ătoare, nu-și mai
amintesc școlile unde au inv ățat, numele șefului statului, sau propria adres ă. Stadiul
5 dureaz ă cam optsprezece luni. În stadiul 6, bolnavii nu se mai pot îmbr ăca f ără
ajutor, nu se mai pot sp ăla, au nevoie de o persoan ă care s ă-i ajute la toalet ă.
Stadiul 6 este perioada când povara începe s ă fie insuportabil ă pentru familie. Spre
sfârșitul stadiului 6, bolnavii devin incontinen ți. Schimb ările emo ționale variaz ă de
la un pacient la altul. Scenariile tipice bolii sun t „Oamenii fur ă lucruri”, „Asta nu e
casa mea”. Etapa 6 dureaz ă între doi și trei ani, apoi se continu ă cu etapa 7. În
aceast ă faza final ă, începe s ă se piard ă capacitatea de a vorbi. Pierderea capacit ății
de a vorbi este urmat ă de dispari ția celei de a merge, î și pierd expresiile faciale,
ultima fiind capacitatea de a zâmbi. Aptitudinile p e care pacientul le-a dobândit la
începutul vie ții se pierd exact în ordinea invers ă înv ăță rii lor, cam în acela și timp.
Majoritatea pacien ților sucomb ă în al doilea sau al treilea an al stadiului 7, dar
uneori poate dura opt ani sau mai mult. Stadiile GD S se pot corela aproximativ cu
scorurile MMSE.
Scalele schimb ărilor globale identific ă o modificare destul de important ă ca
să fie semnificativ ă spre a putea ar ăta ce șanse are tratamentul de a ameliora
calitatea vie ții celor ce sufer ă de demen ță . Totu și, ele r ămân aproximative și, de
aceea, sunt necesare scale care s ă măsoare comportamentul și activit ățile vie ții
cotidiene. Principalul motiv al existen ței tuturor scalelor este ca demen ța s ă poata fi
măsurat ă.

21 CAPITOLUL II

INTERVEN ȚIA SPECIALIZAT Ă ÎN
ECHILIBRAREA RELA ȚIILOR FAMILIALE

II.1. DRAMA FAMILIEI CU BOLNAVI DIAGNOSTICA ȚI
CU DEMEN ȚE

Un subiect evitat de cele mai multe ori, un fenomen despre care nu ne face
pl ăcere s ă discutăm. Un termen medical folosit abuziv și peiorativ în limbajul
curent, pân ă la pierderea substan țialit ății. O situa ție în care, din p ăcate, medicina nu
poate face, în acest moment, destul, dar în care d ragostea și devotamentul celor
apropia ți sunt menite să suplineasc ă aceast ă caren ță .
Demen ța nu este o afec țiune în sine, ci un grup de manifest ări care tr ădeaz ă
declinul func țiilor mentale (de exemplu: tulbur ări de memorie, gândire, limbaj,
comportament), care poate fi produs de un grup eter ogen de maladii și condi ții
patologice. De cele mai multe ori acestea sunt incu rabile, evolu ția lor agravându-se
în timp, ea putând fi doar încetinit ă pentru o perioad ă limitat ă.
” Trebuie precizat, înc ă de la început, c ă nu orice astfel de modificare – de
exemplu, o sc ădere a memoriei sau a vitezei sale de derulare – es te semnul unei
demen țe, ci numai atunci când tulbur ările mentale respective prejudiciaz ă via ța
zilnic ă, pân ă la nivelul pierderii independen ței personale.” 7
Atunci când nu se mai pot îngriji singuri, b ătrânii ofer ă mai multe indicii
care sunt adesea ignorate de cei din jurul lor. Sem nele trebuie depistate din timp,

7 http://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/medicul-de-fam ilie/dementa-se-trateaza-cu-abnegatie-si-afectiune- 564625.html

22 pentru a preveni incidente nepl ăcute sau chiar tragice, care pot afecta toate
persoanele implicate. B ătrânii sunt mai predispu și la depresie, mai ales dup ă
pierderea partenerului de via ță. Starea psihic ă precar ă poate avea efecte grave în
modul în care b ătrânii se îngrijesc singuri.
Indiciile care arat ă că situa ția unui b ătrân se înr ăut ățește sunt:
1. Igiena: primul semn al unei st ări îngrijor ătoare a b ătrânilor este faptul c ă acord ă
mai pu țin ă aten ție igienei personale. Sl ăbirea sim țurilor, odat ă cu înaintarea în
vârst ă, îi poate împiedica pe unii b ătrâni s ă-și men țin ă singuri igiena, chiar dac ă î și
doresc s ă fac ă acest lucru.
2. Nutri ția: scăderea în greutate este cel mai clar semnal de alarm ă al unei diete
necorespunz ătoare.
3. Cur ățenia: o cas ă care este mai murdar ă sau mai aglomerat ă este un alt indiciu
important. Lipsa de interes pentru cur ățenia locuin ței este, adesea, un semn al
problemelor de s ănătate sau al depresiei.
4. Sănătatea: atunci când nu sufer ă de afec țiuni cronice, lipsa de energie a
bătrânilor este un semnal de alarm ă pentru starea s ănătății lor.
5. Medicamentele: dac ă b ătrânii exprim ă confuzie legat ă de modul în care ar trebui
luate medicamentele, au nevoie de ajutorul cuiva. C antit ățile mari de medicamente
nefolosite sau expirate sunt un alt indiciu care ar at ă că bătrânii nu se mai pot îngriji
singuri.
6. Vânătăile: unii b ătrâni prefer ă să păstreze t ăcerea asupra c ăzăturilor. Cu fiecare
căzătur ă, riscul unor accidente mai grave cre ște pentru persoanele în vârst ă.
7. Dezorientarea: lipsa capacit ății de orientare, fie c ă e vorba de spa țiu sau de timp,
este un semn r ău pentru b ătrâni. Chiar dac ă se descurc ă bine în propria locuin ță,
mul ți b ătrâni au probleme de orientare atunci când se afl ă într-un mediu nou.
8. Vecinii: pot observa cu mai mult ă ușurin ță schimb ări comportamentale. Fie c ă e
vorba despre faptul c ă ies din ce în ce mai rar din cas ă, sau c ă cer ajutorul celor din

23 jur pentru lucruri simple, semnalele venite din par tea apropia ților sunt foarte
importante.
9. Situa ția financiar ă: cele mai multe facturi pot fi pl ătite acum prin transfer direct
din orice cont bancar, îns ă atunci când b ătrânii au probleme în administrarea
banilor, acest lucru poate ascunde ceva mai grav. D ac ă persoana în vârst ă nu își
mai poate administra singur ă banii, este posibil ca acesta s ă fie un simptom al
instal ării senilit ății.
10. Postura de victim ă: b ătrânii, mai ales cei care locuiesc singuri, sunt ma i
vulnerabili în fa ța infractorilor.
Din p ăcate, nu exist ă metode specifice de prevenire a demen ței. Încerca ți,
totu și, s ă stimula ți activitatea mental ă, chiar în anii dup ă încheierea activit ății
profesionale, prin diferite pasiuni și hobby-uri: citit, scris, înv ățare de limbi str ăine,
desen, muzic ă, dans, bricolaj, broderie, dezlegare de integrame, jocuri etc.
Activit ățile fizice zilnice, f ără exager ări, în limitele proprii de efort și interac țiunile
sociale au și ele un rol important. Men ține ți la valori normale glicemia,
colesterolemia, tensiunea arterial ă, renun țați la fumat și consumul exagerat de
alcool, adopta ți o diet ă s ănătoas ă și p ăstra ți o greutate normal ă.
Îngrijirile acordate bolnavului sunt labo rioase, dar esen țiale. Astfel, el
trebuie supravegheat pentru a nu se r ătăci sau a-și pune via ța în pericol. Pe cât
posibil trebuie încercat s ă se comunice cu el, prin propozi ții simple, scurte,
men ținând contactul vizual sau eventual folosind imagin i dac ă nu mai în țelege
cuvintele.
Pentru a se evita confuzia este bine s ă se eticheteze înc ăperile și chiar
obiectele pe care le folose ște. Pentru a nu-l dezorienta, activit ățile trebuie s ă se
desf ăș oare dup ă o rutin ă bine stabilit ă, care nu trebuie schimbat ă, decât dac ă e
absolut necesar. În camer ă, pe holuri, lucrurile trebuie a șezate în ordine, pentru a
preveni c ăderea și, de asemenea, în acela și scop toate obiectele trebuie men ținute
la locul lor, evitându-se mutarea lor nejustificat ă. Obiectele sau substan țele

24 periculoase trebuie ascunse. Cât timp este posibil, este bine ca bolnavul s ă
îndeplineasc ă activit ățile care îi sunt accesibile, îns ă f ără a-l presa și fiind gata de a
interveni pentru a-l ajuta.
El trebuie bine hr ănit, cu o diet ă echilibrat ă, bine hidratat, ajutat la mas ă
pentru c ă, în stadiile avansate, afectarea mastica ției și a înghi țirii favorizeaz ă
pătrunderea accidental ă a hranei în c ăile respiratorii, ducând la blocaje sau la
pneumonie de aspira ție. Pe de alt ă parte, bolnavii nu mai prezint ă senza ția de foame
și sete. Și activit ățile dedicate igienei trebuie desf ăș urate consecvent, mai ales dup ă
instalarea incontinen ței.

II.2. FACTORI SOCIO-ECONOMICI CARE STAU LA
BAZA ASIGUR ĂRII ÎNGRIJIRII PERSOANELOR
AFECTATE DE DEMEN ȚĂ

Procesele demografice din țara noastr ă încep s ă se înscrie în modelul tranzi ției
demografice, înregistrat în ultimele decenii în ță rile dezvoltate, și caracterizat de
speciali ști prin trecerea de la niveluri înalte ale mortalit ății și natalit ății la niveluri
sc ăzute. Se accept ă c ă tranzi ția demografic ă comport ă particularit ăți na ționale, dar
ea are un caracter inexorabil, fiind legat ă de tendin ța general ă de „Calitatea vie ții
persoanelor vârstnice din România”, modernizarea so ciet ății. În tranzi ția structurii
popula ției pe vârste, caracteristica principal ă este îmb ătrânirea demografic ă.
Îmb ătrânirea demografic ă și reducerea num ărului locurilor de munc ă produc
modific ări structurale, din punct de vedere socio-economic, asupra popula ției active
și inactive. În anul 2013, num ărul mediu al pensionarilor a fost de 5.251.800
persoane, mai redus cu 1,2% fa ță de anul anterior. Pensionarii de asigur ări sociale
de stat au înregistrat o sc ădere cu 0,4% fa ță de anul anterior.

25 Societatea actual ă î și pune aceast ă întrebare: „Este vârstnicul, o problem ă
social ă?”.
Având în vedere c ă, atât îngrijirea vârstnicului, cât mai ales calita tea acestei
îngrijiri sunt p ărți integrante ale politicii de bun ăstare și de s ănătate a fiec ărei ță ri,
ar trebui ca, în acest context, profesioni știi chema ți a se ocupa de aceast ă categorie
de vârst ă, să con știentizeze c ă nu sunt suficiente doar cuno știn țele, ci c ă acestea ar
trebui s ă fie dublate de o forma ție caritabil ă, umanist ă, asociat ă cu sentimente de
respect și afec țiune, c ă nu este suficient s ă-l aliment ăm sau s ă-i punem o perfuzie
vârstnicului, dac ă uit ăm s ă empatiz ăm cu el, dac ă uit ăm s ă-l respect ăm și s ă-l
accept ăm cu toate valorile lui. Privit ă în ansamblul s ău, persoana vârstnic ă este o
persoan ă de cele mai multe ori multiplu dezavantajat ă, prin sc ăderea resurselor
fizice, care nu înseamn ă totdeauna boal ă, prin sc ăderea resurselor financiare sau
prin prezen ța unui handicap mental.
No țiunea de dependen ță este integrat ă gerontologic. Ea are specific geriatric
și, de și nu este o boal ă, ea poate fi determinat ă de boal ă, de accident, de o anomalie
înn ăscut ă sau câ știgat ă, la care se adaug ă, în cazul vârstnicilor, procesul de
involu ție.
Problema dependen ței persoanelor vârstnice este o problem ă major ă de
sănătate public ă. Ea determin ă dimensiunile nevoilor, și serviciile care sunt
necesare, ea impune alocarea de resurse în domeniul asisten ței medicale și sociale,
sprijinirea familiilor și alte forme de ajutor.
Adeseori, sunt necesare numeroase interven ții: medicale și chirurgicale;
servicii sociale; servicii de ajutor pentru men ținerea la domiciliu; institu ții de
găzduire (centre de zi, aziluri de noapte). Este impo rtant, așadar, buna cunoa ștere a
cazului pentru a da r ăspuns situa ției întotdeauna aparte a pacientului. 8

8 http://www.cnpv.ro/pdf/analize2014/studiu_calitat ea_vietii_2014.pdf

26 II.3. ASPECTE METODOLOGICE ÎN EVALUAREA ȘI
CONSILIEREA PERSOANELOR CARE ÎNGRIJESC
BOLNAVI DIAGNOSTICA ȚI CU DEMEN ȚE

Pentru b ătrân, familia se constituie într-un factor vital es en țial, conduita
acesteia influen țându-i în mod apreciabil starea de s ănătate, calitatea s ănătății,
speran ța de via ță . Niciun alt grup social nefamilial nu poate crea a tmosfera de
dragoste și împlinire pe care o ofer ă familia. Solidaritatea familial ă se încheag ă prin
rudenie și convie țuire în acela și c ămin. Retragerea persoanei vârstnice din
activitatea profesional ă și din circuitele aferente acesteia, îi impune restr ângerea și
pierderea de responsabilit ăți sociale, ceea ce îl determin ă la centrare accentuat ă pe
rela țiile de familie. Deficitele vârstnicului, atât în p lan somatic, cât și în plan psihic,
influen țeaz ă, în primul rând, rela ția sa cu lumea, prin modificarea atitudinii acestei a
fa ță de el. Restrângerea câmpului de activitate implic ă restrângerea câmpului
rela țional și, ca urmare, vârstnicul, în general, și vârstnicul bolnav, în special, se
centreaz ă ca motiva ție (afectiv și rela țional) pe familie. Astfel, este necesar ă
armonizarea rela țiilor prin adaptarea celorlal ți membri ai familiei la modific ările de
conduit ă ale vârstnicului și nu invers, o atitudine comprehensiv ă fa ță de notele
negative ale îmb ătrânirii, știind c ă îmb ătrânirea este greu suportat ă și de c ătre
subiectul care îmb ătrâne ște, nu doar de cei din jurul s ău. În majoritatea cazurilor,
rela țiile cu b ătrânul tind s ă devin ă conflictuale, cu rezonan țe afective negative
asupra b ătrânului, determinându-l la izolare. Însingurarea s ocio-familial ă,
abandonul și semiabandonul sunt situa ții frecvente ale existen ței b ătrânului cu risc
morbigenetic. Familia trebuie s ă ofere un climat protector, de echilibru, prin
evitarea conflictelor, a traumelor psihoafective, a caren țelor și frustr ărilor afective,
a factorilor de sub și suprasolicitare. Studiind un indicator numit „sat isfac ția de
via ță” a vârstnicului (tonusul vital) – parametru import ant al calit ății vie ții
vârstnicului – Moris și Medley l-au g ăsit condi ționat în cel mai mare grad de

27 „satisfac ția în familie”, înaintea altor determinan ți (s ănătate, socio-economici,
materiali). Moralul b ătrânului este cu atât mai bun, s ănătatea la fel, cu cât este mai
aproape de copii. Tompson și Streib afirm ă că rela țiile familiale sunt cele mai
importante ca suport emo țional pentru persoanele în vârst ă, cu atât mai mult cu cât
investi ția lor net ă extrafamilial ă diminueaz ă cu vârsta. Izolarea fizic ă și afectiv ă
constituie un factor cauzator sau precipitant al in volu ției. R ămânerea b ătrânului pe
cât este posibil în familie sau cât mai aproape de aceasta, cu contacte strânse, este o
premis ă de baz ă pentru men ținerea s ănătății sale; la acestea se adaug ă păstrarea
afectivit ății și respectului, efortul de valorificare a însu șirilor pozitive ale vârstei
înaintate, concomitent cu o atitudine de în țelegere fa ță de deficien țele inerente
bătrâne ții. Spitalizarea vârstnicului se înso țeste în multe cazuri, paradoxal, de
reac ții nefavorabile s ănătății acestuia. Neavând mijloacele unei readapt ări prompte,
intervine o degradare sau, în cazul institu ționaliz ării, consecin țe mai grave. La
fragilitatea psihologic ă și fizic ă a vârstnicului ad ăugarea stresului schimb ării
mediului ambiant determin ă epuizarea rezervelor func ționale și perturbarea brutal ă
a psihicului persoanei. Admiterea unei persoane vâr stnice într-o institu ție pe termen
lung înseamn ă o priva țiune multipl ă cu efecte negative asupra s ănătății psihice a
acesteia: pivare fizic ă, privare informa țional ă, cultural ă, afectiv ă. Cunoa șterea
acestor aspecte permite organizarea ambientului și activit ăților pentru ca sejurul s ă
fie eficace, bine tolerat și s ă contribuie la cre șterea calit ății vie ții celor asista ți.
Rolul psihologului este esen țial în terapia demen țelor, ținând cont de faptul c ă
aceste boli îi afecteaz ă pe to ți membrii familiei prin presiunea material ă și
psihologic ă pe care o implic ă. Prin consiliere psihologic ă se urm ăre ște
îmbun ătățirea calit ății vie ții familiilor în cadrul c ărora exist ă bolnavi cu demen ță
degenerativ ă de tip Alzheimer.
Lucrul cu familia pacientului cu demen ță implic ă un poten țial imens.
Psihologii care trateaz ă membrii acestor familii trebuie s ă cunosc ă îmb ătrânirea
normal ă, demen ța și impactul acestora asupra familiilor. Adesea, prim ul contact cu

28 familia nu este rezervat terapiei, ci evalu ării a ce știe familia despre situa ția
pacientului și despre prognosticul bolii. Aceast ă evaluare ajut ă familia s ă-și
clarifice scopurile, s ă observe modific ările survenite, s ă identifice poten țiale
probleme sau situa ții din istoricul familial. Adesea ajut ă la clarificarea rela țiilor și
sentimentelor inter si intragenera ții.
Comunicarea trebuie abordat ă în func ție de etnie, cultur ă, experien ța rasial ă a
familiei sau de alte caracteristici. Întâlnirile nu sunt foarte frecvente, dar se între ține
un contact telefonic regulat și mai frecvent în momentele de criz ă sau când trebuie
luate anumite decizii. Psihologul e bine s ă afle ce și cât anume cunosc membrii
familiei și prietenii despre problema pacientului. Unele fami lii sunt secretoase și au
pactizat s ă nu spun ă pacientului sau prietenilor nimic despre ce se înt âmpl ă. Exist ă
și situa ții în care membrii familiei pacientului cu demen ță sunt distan ți sau tr ăiesc
separat și, de aceea, pot ap ărea conflicte, deoarece fiecare vede altfel dizabil itatea
pacientului. Dac ă boala este familial ă, familia va fi influen țat ă de experien ța
anterioar ă avut ă.
Este delicat, dar relevant ca psihologul s ă afle dac ă în familie exist ă probleme
legate de alcool, boli mintale acute/cronice, presc rip ții de medicamente, sau
probleme cu legea. Scopul psihologului este s ă ajute familia s ă fac ă fa ță situa ției,
să înve țe cum s ă dep ăș easc ă momentele grele și nu s ă cerceteze obiceiurile
familiale gre șite, care exist ă de mult ă vreme. Nu exist ă solu ții ideale, de aceea
psihologului îi sunt necesare flexibilitate și creativitate în rezolvarea problemelor.
Scopul este de a preveni dizabilitatea excesiv ă a pacientului și apoi cea a
îngrijitorului. Strategiile terapeutice includ: ind ividualizarea informa ției necesare;
încurajarea adapt ării la noua situa ție; catarsisul; încurajarea membrilor familiei s ă-
și împart ă responsabilit ățile și s ă apeleze la servicii; ajutorarea familiilor s ă fac ă
fa ță durerii suflete ști și eventual pierderii membrului bolnav în familie.
Dac ă în familie exist ă o persoan ă în vârst ă care: folose ște noti țe pentru
reamintire; nu mai recunoa ște valoarea banilor; uit ă nume, numere de telefon,

29 discu ții; se r ătăce ște frecvent; are probleme de memorie ce-i afecteaz ă activit ățile
de zi cu zi; are dificult ăți în învățarea informa țiilor noi; tulbur ări de vorbire și de
gândire; este dezorientat în timp și spa țiu; se închide în sine; ezit ă în r ăspunsuri, se
pot practica activit ăți de training mental precum: stimulare cognitiv ă prin jocuri și
exerci ții logice; prevenirea marginaliz ării și stigmatiz ării vârstnicului;
îmbun ătățirea nivelului de cuno știn țe despre boal ă și îngrijire.
„ Apar țin ătorii persoanelor vârstnice bolnave psihic, se sper ie în general
destul de profund, atunci când o persoan ă apropiat ă lor devine brusc confuz ă sau
se simte persecutat ă și amenin țat ă. Indiferent dac ă exist ă sau nu o rela ție de
încredere sau dac ă apar țin ătorul are deja o atitudine de distan țare fa ță de ruda sa
care îmb ătrâne ște, trebuie re ținut faptul c ă, în oricare dintre cazuri, apar țin ătorii
sunt exonera ți de orice vin ă. Ace știa pot ac ționa în mod liber abia când au avut
posibilitatea de a o face ( și, astfel, putând verifica leg ăturile fa ță de țțudele în
vârst ă). Deseori, e difícil de transformat o rela ție p ărinte – copil, aflat ă în impas
deja de o perioad ă îndelungat ă, într-o rela ție calm ă, deta șat ă și binevoitoare,
chiar dac ă, în cel mai bun caz, aceasta este asociat ă unei invers ări a fostei rela ții
de responsabilitate .”9
Consilierea reprezint ă un serviciu de sprijin și ajutor acordat persoanelor
aflate într-o situa ție de criz ă sau momente de schimbare care necesit ă o adaptare a
acestora la condi ții de via ță cu care nu sunt familiariza ți. Consilierea î și propune
urm ătoarele obiective: dezvoltarea con știin ței de sine; autoacceptare;
autodezvoltare și individualizare; rezolvarea problemelor; educa ție psihologic ă;
dezvoltarea de abilit ăți sociale; modificare comportamental ă.
Indiferent de concep ția teoretic ă a consilierului și de strategia abordat ă,
consilierea se poate realiza individual sau în grup . Consilierea individual ă este o
interac țiune personal ă între consilier și client, în cadrul c ăreia consilierul asist ă
clientul în rezolvarea problemelor sale mentale, em o ționale sau sociale. Consilierea

9 Klaus Dorner; Ursula Plog, Manual de Psihiatrie, Editura Trei, Bucure ști, 2014 (pag. 396-397)

30 de grup presupune stabilirea unei rela ții între consilier și un grup ai c ăror membri
au o problem ă comun ă. În asisten ța social ă se formeaz ă numeroase tipuri de
grupuri, în func ție de scopul urm ărit: grupuri de suport și de autoajutorare, grupuri
terapeutice, de socializare, recreative, educative și de formare a abilit ăților, pentru
rezolvarea de probleme, grupuri de „întâlnire” etc. Activitatea de grup are
numeroase func ții: în cadrul grupului participan ții înva ță să-și exprime verbal și
nonverbal problemele, con știentizeaz ă că și al ții au greut ăți asem ănătoare cu ale
lor, își formeaz ă deprinderi de a comunica cu cei din jur, deprinder i de a acorda
sprijin, ajutor altora etc.
Complexitatea aceastei metode de interven ție este dat ă de faptul c ă procesul
de ajutorare a individului se desf ăș oar ă pe parcursul mai multor ședinte (num ărul îl
stabile ște psihologul în func ție de dificultatea cazului), în cadrul c ărora, împreun ă
cu clientul, profesionistul parcurge sistematic mai multe etape. În cadrul acestui
demers, psihologul, împreun ă cu clientul, va analiza, mai întâi, care este natu ra
problemei, apoi se vor explora care sunt resursele individului/familiei/comunit ății
(calit ăți, credin țe sau valori ale individului, persoane din familia l ărgit ă care îi pot
oferi suport, serviciile unei institu ții). Ulterior, clientul va alege o solu ție pentru
rezolvarea situa ției sale și va realiza schimbarea dorit ă cu sprijinul profesionistului.
Pentru a atinge scopul vizat de metoda consilierii, de ajutorare a clientului în
procesul de schimbare și de dezvoltare personal ă în concordan ță cu valorile și
aștept ările individului, specialistul trebuie s ă uzeze de toate calit ățile unui bun
profesionist, al ături de tehnici specifice ale consilierii. Astfel, urm ărind schema
general ă de interven ție în procesul de consiliere, psihologul trebuie s ă probeze:
empatie și în țelegere pentru a cunoa ște cât mai obiectiv realitatea vie ții clientului;
manifestarea încrederii în capacitatea clientului d e a-și rezolva dificult ățile; tact în
orientarea clientului c ătre centrul problemei, direc ționând discu ția de la general la
particular și ajutând individul s ă-și exprime gândurile și sentimentele; suport pentru
identificarea unor posibile solu ții și în con știentizarea riscurilor alternativelor

31 prezentate; motivarea pozitiv ă a clientului pentru fiecare ac țiune reu șit ă; sus ținerea
clientului în dep ăș irea obstacolelor și atingerea scopului propus de c ătre acesta.
Pe parcursul ședin țelor de consiliere, discu țiile cu clientul trebuie îndreptate
către determinarea individului de a ajunge la auto-cu noa ștere, auto-con știentizare și
auto-determinare. Dificultatea consilierii const ă tocmai în capacitatea
profesionistului de a determina ca individul, singu r, s ă con știentizeze dificult ățile,
dar și propriile resurse pentru ca apoi, s ă aplice modele de rezolvare a problemei
confom cu ceea ce dore ște s ă realizeze.
Urm ărind etapele de instrumentare a unui caz se observ ă că, în etapa de
evaluare, profesionistul î și sistematizeaz ă ac țiunile c ătre strângerea cât mai multor
informa ții despre sistemul client, date care îl ajut ă să stabileasc ă, împreun ă cu
clientul, planul de interven ție permanent ă. Odat ă ce au fost stabilite scopul și
obiectivele interven ției, psihologul va utiliza o serie de metode și tehnici care s ă-l
sus țin ă în demersul vizat.
Astfel, consilierea, prin scopul și caracteristicile sale, se încadreaz ă în
categoria metodelor de interven ție. Rolul și tehnicile consilierului sunt centrate pe
sprijinirea persoanelor ce se afl ă în procesul de schimbare, cre ștere și dezvoltare
personal ă.
Abilit ățile persoanelor care au în grij ă vârstnici diagnostica ți cu demen ță, pot fi
grupate în ceea ce Goleman nume ște inteligen ță emo țional ă. EQ – Inteligen ța
emo țional ă reprezint ă un ansamblu de abilit ăți, competen țe, și aptitudini care
influen țeaz ă capacitatea unei persoane de a face fa ță cu succes presiunilor și
cerin țelor mediului . Pentru a putea dezvolta aceast ă inteligen ță , sunt importante
dou ă etape: simpatia si empatia. Prima etap ă, simpatia, este capacitatea de a ne
identifica atât cu experien ța, cât și cu emo ția pe care le tr ăie ște persoana din fa ța
noastr ă, ca și cum am fi acea persoan ă: a plânge, a râde, a-i sim ți frica. Dar
niciodat ă nu trebuie uitat acest „ca și cum“. A doua etap ă este empatia propriu-zis ă,
care este capacitatea de a te deta șa de cel ălalt, de a nu ne identifica pentru a evita

32 amestecul emo ției noastre cu a celuilalt sau a problemei noastre cu a celuilalt și
pentru a fi, astfel, și mai capabili de a-l ghici, a-l în țelege și de a-l ajuta pe cel ălalt.
Conform cercet ărilor statistice, competen ța emo țional ă este de două ori mai
important ă decât abilit ățile tehnice sau intelectuale. Dezvoltarea inteligen ței
emo ționale reprezint ă în țelegerea și gestionarea emo țiilor pentru a crea rela ții
armonioase cu cei din jur.
Fiecare experien ță implic ă o reac ție emo țional ă, iar pentru a trata mai
eficient emo țiile, o persoan ă trebuie: să remarce emo țiile, s ă simt ă emo țiile, s ă
sesizeze ce transmite emo ția, s ă dezvolte și s ă urmăreasc ă un nou fir al ac țiunii.
”Inteligen ța emo țional ă este capacitatea de a sim ți sentimente (fric ă,
bucurie, furie, triste țe) și senza ții corporale (tensiune, destindere, prospe țime,
căldur ă, culoare, zgomote, contactul pielii etc.). Intelig en ța emo țional ă mai
înseamn ă faptul de a fi con știent de toate aceste senza ții și sentimente, de a le
exprima, de a le identifica, de a le comunica, de a controla și de a amâna
impulsurile pentru un beneficiu, de a recunoa ște ce depinde de sine și ce apar ține
celuilalt, de a integra nevoile sale în comportamen te coerente, adaptându-le
realit ății exterioare, și, în sfâr șit, de a observa și a ghici sentimentele și nevoile
celorlal ți (intui ție) pentru a dezvolta rela ții mai armonioase în recunoa șterea
reciproc ă.”10
Practicând cele de mai sus cu regularitate și sârguin ță se poate îmbun ătăți
nivelul de Inteligen ță Emo țional ă. Pân ă recent, activit ățile și procesele mentale au
fost apreciate mai sus de cele emo ționale. În realitate, ambele au o importan ță
egală. Inteligen ța Emo țional ă stabile ște importan ța emo țiilor în via ța de zi cu zi.

10 Daniel Goleman, Inteligen ța Emo țional ă, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2001 (pag. 130)

33 CAPITOLUL III

METODOLOGIA CERCET ĂRII

III.1. OBIECTIVELE CERCET ĂRII

Prin abordarea temei „Evaluarea și consilierea familiei care are în grij ă
bolnavi diagnostica ți cu demen țe”, mi-am propus s ă identific leg ătura de cauzalitate
dintre degradarea global ă a bolnavilor diagnostica ți cu demen ță și abilit ățile de
îngrijire a acestora pe care le au apar țin ătorii lor.
Obiectivul general
Evaluarea familiei care are în grij ă bolnavi diagnostica ți cu demen țe, pentru a
determina impactul pe care îl are asupra familiei e xisten ța unui astfel de bolnav,
precum și consilierea familiei, pentru a determina felul în care familia faciliteaz ă
utilizarea resurselor cognitive ale bolnavului diag nosticat cu demen ță.
Obiectivele specifice
Pornind de la acest obiectiv general, am stabilit u rm ătoarele obiective specifice:
1. Identificarea rela ției dintre nivelul inteligen ței emo ționale și cel al capacit ății
de adaptabilitate la stres a apar țin ătorilor bolnavilor cu demen ță și func ționarea
cognitiv ă a acestora din urm ă;
2. Identificarea transform ărilor la nivelul abilit ăților de abordare a bolnavilor cu
demen ță, însu șite/îmbun ătățite dup ă parcurgerea unui program de consiliere
psihologic ă de c ătre apar țin ătorii acestora.

34 III.2. IPOTEZELE CERCET ĂRII

1. Se prezum ă c ă, cu cât este mai sc ăzut nivelul inteligen ței emo ționale și cel
al capacit ății de adaptabilitate la stres al unui apar țin ător al bolnavului cu demen ță,
cu atât nivelul deterior ării globale a acestuia din urm ă este mai ridicat;
2. Se prezum ă c ă, dac ă un apar țin ător al unui bolnav cu demen ță urmeaz ă un
program de consiliere psihologic ă, atunci cre ște capacitatea sa de a face fa ță
situa țiilor de criză care apar în acest context (cre ște nivelul adaptabilit ății la stres).

III.3. PARTICIPAN ȚII LA STUDIU (LOTUL DE
CERCETARE)

Cercetarea am efectuat-o în cadrul unui cabinet individual de psi hologie, în
perioada ianuarie 2017 – mai 2017, pe un lot de cer cetare (aleatoriu stratificat)
format din 30 de familii – din mediul urban – care au în îngrijire o persoan ă
diagnosticat ă cu demență. Am ales câte un apar țin ător din fiecare familie și câte un
vârstnic de care acesta are grij ă. Am aplicat instrumentele de cercetare pe un grup
de apar țin ători format din 30 femei cu vârsta cuprins ă între 40 și 55 ani și pe un
grup de 30 persoane vârstnice diagnosticate cu deme n ță.
La baza alegerii acestui segment social a stat com plexitatea situa ției medico-
sociale în care se afl ă aceste familii și permanenta necesitate de adaptare la situa ții
noi a persoanelor care au în îngrijire bolnavi cu d emen ță. De remarcat este faptul c ă
grupa de vârst ă din care fac parte apar țin ătorii este dominat ă de activitatea
profesional ă, care, de cele mai multe ori, îi pune în dificulta tea de a putea asigura o
permanent ă supraveghere și îngrijire a vârstnicului bolnav.
În prealabil subiec ții au fost informa ți cu privire la motiva ția efectu ării
cercet ării și la efectele benefice pe care le poate avea pentru ei implicarea în acest
studiu (îmbun ătățirea propriei st ări psiho-afective și a rezisten ței la stres). De

35 asemenea, li s-au prezentat și metodele care vor fi utilizate. Astfel, am ob ținut
acordul persoanelor.

III.4. METODELE ȘI INSTRUMENTELE DE
CERCETARE

În vederea test ării ipotezelor formulate, am recurs la urm ătoarele metode și
tehnici de cercetare: observa ția, convorbirea, metoda documentelor, metoda
studiului de caz. Ca și instrumente ale cercet ării, am aplicat: Testul elaborat
de Daniel Goleman (pentru a evalua nivelul de dezvo ltare a inteligen ței
emo ționale), chestionarul pentru evaluarea nivelului d e stres a lui Langner, scalele
MMSE și Reisberg.

Observa ția: ac țiune planificat ă, ghidat ă de scopuri și ipoteze, desf ăș urat ă
dup ă reguli practice și îndelung verificate.

Analiza documentelor a constat în consultarea înscr isurilor medicale
(referate medicale, ie șiri din spital), certificate de încadrare în grad d e
handicap etc., care atest ă starea de degradare global ă a persoanei la un
anumit moment.

Testul elaborat de Daniel Goleman (ANEXA I), autoru l c ărții „Inteligen ța
emo țional ă”, ap ărut ă în 1995, este adaptat de Mihaela Rocco și const ă în 10
întreb ări ce prezint ă unele situa ții (scenarii) în care se poate afla o
persoan ă. Completarea testului are în vedere, pe de o part e, asigurarea, pe
cât posibil, a transpunerii individului în situa ția respectiv ă, iar pe alt ă parte,
alegerea uneia dintre variantele de r ăspuns din cele patru posibile, care
reprezint ă unele modalit ăți concrete de a reac ționa în situa țiile indicate de
întreb ări. Abilit ățile care alc ătuiesc IE testate prin acest instrument sunt:
Auto–Con știentizarea; Managementul Emotiilor; Imaginea propr ie și Auto–
motivarea; Abilit ăți sociale.

36
Test pentru evaluarea nivelului de stres (ANEXA II) : Stresul reflect ă
discrepan ța între solicit ările la care este supus ă o persoan ă și capacitatea
persoanei de a r ăspunde cu succes acestora. Psihologul T.S. Langner a
imaginat o scal ă compus ă din 22 de itemi, cu ajutorul c ăreia se poate afla cât
de bine un individ r ăspunde situa țiilor stresante.

Global Deterioration Scale for Assessment of Primar y Degenerative
Dementia (Scala Reisberg): este un instrument care descrie cât de mult este
degradat ă starea unei persoane afectat ă de demen ță, oferind apar țin ătorilor o
imagine global ă a func țiilor psihice și a nivelului de autonomie personal ă a
vârstnicului pe care îl îngrije ște (se pleac ă de la stadiul I și se ajunge la
stadiul VII în care deteriorarea este profund ă, iar dependen ța este maxim ă).

MMSE (Mini Mental State Examination): Cel mai utili zat examen clinic
standardizat de evaluare a deterior ării cognitive. Valori pân ă la 30 de puncte,
unde 0 – 10 – deteriorare sever ă, 10 -20 – demen ță moderat ă, 20 – 25 –
medie, 25 – 30 – u șoar ă.
Abilit ățile de rela ționare ale individului sunt cele care stau la baza gestion ării
tuturor problemelor ap ărute în existen ța sa, fie c ă sunt profesionale sau familiale.
Unele din cele mai importante metode folosite în te rapie sunt tehnicile de
interven ție la nivel cognitiv, de identificare a gândurilor ira ționale,disfunc ționale
(tehnici de restructurare cognitiv ă, tehnica rezolv ării de probleme și antrenamentul
asertiv și tehnici de inoculare a stresului), precum și tehnicile experien țiale,
utilizate de Carl Rogers (convorbirea nondirectiv ă, centrarea pe client), unele dintre
acestea utilizându-se și în consiliere.
Principala modalitate de realizare a consilierii es te reprezentat ă de
comunicare, utilizându-se o serie de tehnici de opt imizare a comunic ării:
• Ascultarea activ ă – este o tehnic ă care îmbin ă comunicarea verbal ă cu cea
nonverbal ă, cu scopul de a demonstra clientului interes și aten ție fa ță de

37 problemele lui, îndep ărtând blocajele în rela ția de ajutorare și stimulând
deschiderea acestuia;
• Parafrazarea – este o modalitate de confirmare, de c ătre psiholog, a
în țelegerii mesajului clientului, prin reformularea co n ținutului utilizându-se
expresii proprii;
• Clarificarea – prin adresarea unei întreb ări, clientul este determinat s ă fie
mai explicit și s ă detalieze ceea ce a vrut s ă spun ă;
• Încurajarea – Folosirea unor cuvinte sau propozi ții precum, „Continua ți”
sau „Spune ți-mi mai mult despre aceasta”, în vederea încuraj ării clientului
să nu întrerup ă comunicarea;
• Reflectarea – determinarea con ținutului afectiv fa ță de situa ția clientului,
prin încurajarea individului s ă-și exprime emo țiile, sentimentele;
• Sumarizarea – sistematizarea afirma țiilor clientului prin a șezarea lor într-o
structur ă logic ă, exprimând concret întreaga situa ție a acestuia și con ținutul
discu ției;
• Explorarea t ăcerii – concentrarea aten ției pe momentele în care clientul
tace;
• Comunicarea nonverbal ă – utilizarea gesturilor, expresiilor faciale și
limbajului corpului pentru a transmite un mesaj cli entului. Psihologul trebuie
tot timpul s ă men țin ă contactul vizual cu clientul, s ă foloseasc ă un ton calm
care s ă exprime empatie și compasiune, s ă dovedeasc ă interes și s ă evite
expresiile faciale de dezaprobare fa ță de afirma țiile clientului. 11
Consilierea de grup a familiilor
O modalitate eficient ă de reducere a nivelului de stres și de însu șire a noi
modalit ăți de gestionare a situa țiilor limit ă generate de îngrijirea unei persoane
diagnosticate cu demen ță , o constituie consilierea de grup a familiilor ace stor
persoane.

11 http://www.qreferat.com/referate/asistenta-socia la/consilierea-in-asistenta-socia819.php

38 Consilierea de grup ac ționeaz ă prin mecanisme specifice: accesul la o
cantitate mai mare de informa ție terapeutic ă, instalarea speran ței, înv ățarea prin
modelare și imita ție, suportul social al grupului, universalitatea pr oblemei.
Avantajele consilierii de grup îi ajut ă pe participan ți s ă-și rezolve mai bine
problemele de via ță , percepând mai realist realitatea extern ă, îi ajut ă s ă se accepte
mai bine ca persoane, le creeaz ă posibilitatea de a fi ei în șiși.
Grupul de consiliere cuprinde 6-8 apar țin ători, iar ședin ța de consiliere a
durat între 75-90 minute.
Interviul preliminar are menirea de a eviden ția problematica apar țin ătorilor
și de a-i orienta spre grupul care li se potrive ște mai bine. Se explic ă clientului c ă
grupul reprezint ă o structur ă bine pus ă la punct, al c ărei obiectiv este de tip
didactic, și anume formarea unor deprinderi. Interviul prelimi nar mai are menirea
de a elimina acei clien ți care pot perturba activitatea grupului.
În cadrul grupului, un client are posibilitatea s ă observe modul în care
terapeutul sau ceilal ți membri ai grupului utilizeaz ă deprinderile de via ță pe care le-
au înv ățat – a înv ăța din experien ța altora reprezint ă un ajutor serios în cadrul
procesului de înv ățare. Grupul ofer ă sprijin clientului în cadrul demersului
terapeutic pentru c ă acesta se poate baza pe alte persoane pentru supor t și ghidare.
Grupul ofer ă o ambian ță de interdependen ță reciproc ă, rela țiile dintre membrii
grupului fiind mai pu țin înc ărcate afectiv, mai degajate, se poate trece mai u șor la
ob ținerea independen ței și autonomiei subiectului. Membrii grupului care se
confrunt ă cu aceea și problem ă reprezint ă un ajutor deosebit pentru consilier,
deoarece clien ții se influen țeaz ă și se ajut ă reciproc. Consilierea de grup d ă
posibilitatea subiectului s ă ofere sprijin și ajutor celorlal ți – altruismul reprezint ă
unul din principalii factori curativi care ac ționeaz ă în cadrul grupului. Prin
intermediul acestuia, clien ții primesc afec țiune și sprijin, creându-se o ambian ță
terapeutic ă propice schimb ării. A avea aceea și problem ă și a tr ăi acela și tip de
experien țe reprezint ă un factor terapeutic foarte important, pentru c ă reduce

39 sentimentul de izolare și disperare al clientului. În plus, clientul se sim te încurajat
de succesele celorlal ți, înt ărindu-i expecta țiile pozitive în direc ția schimb ării. Se
pot stabili contacte unu la unu în func ție de similaritatea problemelor, nivelul
intelectual și statutul social – se stabile ște, astfel, un sentiment de camaraderie cu
cel pu țin un membru al grupului, fapt ce-i confer ă clientului un sentiment
suplimentar de siguran ță și îi furnizeaz ă informa ții suplimentare cu privire la
deprinderile de a face fa ță diverselor probleme.
Prezentarea programului pentru consiliere

Ședin ța 1 – Exprimarea emo țiilor și sentimentelor într-o atmosfer ă
securizant ă.
Discutarea în grup a obiectivelor personale ale con silierii care va contribui la
cre șterea coeziunii grupului, f ăcându-i pe membrii acestuia s ă-și dea seama de
faptul c ă nu au fost plasa ți la întâmplare în grup, ci c ă prezint ă probleme
asem ănătoare. La sfârșitul ședin ței, membrii grupului sunt interoga ți cu privire la
reac țiile lor fa ță de experien țele pe care le-au tr ăit în cadrul grupului. Li se cere s ă
sublinieze ce anume le-a folosit și s ă fac ă sugestii pentru ședin țele viitoare. În
această etap ă se clarific ă neînțelegerile și percep țiile eronate cu privire la persoane
sau situa ții.
Ședin ța 2 – Se utilizeaz ă strategii de consiliere cognitiv comportamental ă și
ra țional emotiv ă, care au drept scop s ă-l înve țe pe client s ă-și controleze st ările
afective prin intermediul identific ării și modific ării modelelor negative de gândire.
Li se explic ă clien ților c ă st ările afective disfunc ționale sunt produse mai mult de
gândurile negative generate de subiectul însu și și mai pu țin de împrejur ările
exterioare. Participan ții se familiarizeaz ă cu conceptele de gânduri negative
disfunc ționale sau cogni ție ira țional ă care genereaz ă st ări afective dezadaptative,
cum ar fi furia, disperarea sau vinov ăția. Se realizeaz ă o identificare a gândurilor
negative a membrilor grupului și consilierul îi înva ță pe ace știa s ă găseasc ă gânduri
alternative ra ționale, care s ă le înlocuiasc ă pe cele ira ționale. Se realizeaz ă o list ă a

40 situa țiilor care declan șeaz ă gânduri negative și care îi fac pe membrii grupului s ă se
simtă deprima ți sau anxio și. Li se explic ă faptul c ă tehnicile cognitiv-
comportamentale reprezint ă tehnici de autoajutorare ce pot fi utilizate de c ătre orice
individ care dore ște s ă scape de st ările emo ționale nedorite. Subiectul trebuie s ă se
întrebe ce anume î și spune în gând atunci când este trist, furios sau speriat – este
vorba, de obicei, de gânduri pesimiste în leg ătur ă cu propria persoan ă, cu viitorul
sau cu via ța, în general. Se precizeaz ă faptul c ă se produce o anumit ă condi ționare
a unui stil negativ de gândire. Se aplic ă tehnica invers ării rolurilor (tehnici
experien țiale), în cadrul c ăreia persoana care a exprimat gândurile ira ționale este
solicitat ă acum s ă aduc ă replici ra ționale la propriile sale gânduri automate, precum
și la cele enun țate de cel cu care se afl ă în dialog sau de c ătre un alt membru al
grupului.
Ședin ța 3 – Se trece la jocul de rol, în cadrul c ăruia unul din membrii
grupului exprim ă cu voce tare gânduri negative automate, în timp ce terapeutul va
adresa replicile ra ționale, încurajându-i pe ceilal ți membri ai grupului s ă procedeze
în acela și mod. Terapeutul alege 8-10 gânduri negative autom ate produse de clien ți
în cadrul temelor pentru acas ă și le noteaz ă pe tabl ă. Apoi clien ții primesc o list ă a
principalelor tipuri de distorsion ări cognitive, alc ătuit ă de Burns, dup ă o list ă mai
veche a lui Beck (Totul sau nimic, Suprageneralizar ea, Concentrarea asupra
negativului, Descalificarea pozitivului, Desprinder ea unor concluzii pripite,
Catastrofizarea, Judecata afectiv ă, Cerin țele absolutiste, Etichetarea, Raportarea la
propria persoan ă). Consilierul cere membrilor grupului s ă evalueze gândurile
negative automate scrise pe tabl ă în raport cu lista prezentat ă distorsionat –
clasificarea prezentat ă îi ajut ă pe membrii grupului s ă recunoasc ă și apoi s ă-și
modifice propriul stil de gândire.
Ședinta 4 – Înt ărirea deprinderilor de restructurare cognitiv ă – în cursul
acestei ședin țe, terapeutul caut ă să se asigure în ce masur ă fiecare membru al
grupului și-a însu șit corect tehnica de identificare, combatere și înlocuire a

41 gândurilor negative automate, generatoare de st ări afective disfunc ționale.
Obiectivul acestei ședin țe const ă în a-i determina pe clien ți s ă aplice în mod
independent tehnicile cognitiv-comportamentale pent ru restructurarea propriului
sistem de gândire. În aceast ă ședin ță sunt solicita ți s ă discute în grup temele pentru
acas ă.
Ședin ța 5 – Fiecare membru al grupului are o întâlnire individu al ă cu
consilierul care a realizat interviul preliminar. O biectivul acestei ședin țe îl
reprezint ă verificarea progreselor pe care le-au realizat cli en ții în cursul ședin țelor
anterioare. Întâlnirea cu fiecare client dureaz ă între 30 și 60 minute. Se rev ăd
obiectivele terapeutice.
Ședin țele 6 –10 – Au drept obiectiv principal dezvoltarea comportamen tului
asertiv prin jocuri de rol și educarea în legatur ă cu deficien țele demen ței și a
modului în care pot face fa ță situa țiilor de via ță cu care sunt confrunta ți. Se
consider ă că obiectivele consilierii au fost indeplinite atunci când clien ții au
dobândit capacitatea de a face fa ță diferitelor situa ții cu care se confrunt ă, când au
reu șit s ă devin ă propriii lor terapeu ți. 12

III.5. ANALIZA DATELOR ȘI VERIFICAREA
IPOTEZELOR

Pentru testarea ipotezelor și verificarea lor, în activitatea propriu-zis ă de
cercetare am urm ărit evolu ția adapt ării la stres a tuturor acestor persoane într-o
perioad ă de 4 luni. Atât la începutul, cât și la finalul acestei perioade am aplicat
testul lui Goleman de evaluare a nivelului intelige n ței emo țional ă și pe cel de
adaptare la stres, elaborat de Langner. Scalele de evaluare a deterior ării globale a
st ării de s ănătate a bolnavilor cu demen ță au fost aplicate la începutul cercet ării.

12 http://www.rasfoiesc.com/educatie/psihologie/con silierea-de-grup-a-familiil63.php

42 Scorurile ob ținute de la cele dou ă instrumente (Test Goleman și Test pentru
evaluarea nivelului de stres) aplicate au fost prel ucrate statistic cu ajutorul
programului SPSS 20.0. A șadar, corelând rezultatele ob ținute la teste, datele se
prezint ă dup ă cum urmeaz ă:

PREZENTAREA DATELOR ÎNAINTE DE CONSILIERE

Ipoteza nr. 1: Se prezum ă c ă, cu cât este mai sc ăzut nivelul inteligen ței
emo ționale și cel al capacit ății de adaptabilitate la stres al unui apar țin ător al
bolnavului cu demen ță, cu atât nivelul deterior ării globale a acestuia din urm ă este
mai ridicat.
Tabelul III.5.1. Tabelul cu date descriptive pentru variabila „ Inteligen ța emo țional ă
preinterven ție”

Statistics
Inteligen ța emo țional ă preinterven ție
N Valid 30
Lipsa 0
Medie 50,06
Mediana 49,50
Mod 46
Abatere standard 4,925
Skewness ,437
Eroarea standard a coeficientului Skewness ,414
Kurtosis -,726
Eroarea standard a coeficientului Kurtosis ,809
Amplitudinea 18
Minim 42
Maxim 60

Referindu-ne la indicatorii tendin ței centrale, observ ăm în tabelul III.5.1. c ă
mediana (Me = 49,5) este pozi ționat ă între medie (M = 50,06) și mod (Mo = 46),
modul fiind mai mic ca valoare și decât median ă și decât medie indic ă o distribu ție
unde predomin ă scorurile mici. Distribu ția datelor este unimodal ă, scorul cu

43 frecven ța cea mai mare este scorul 46. Indicatorii împr ăștierii arat ă o abatere
standard de 4,92, ceea ce indic ă o eterogenitate a datelor și o amplitudine de 18
scoruri, diferen ța dintre scorul minim 42 și scorul maxim 60.

Figura III.5.1. Histograma pentru variabila „ Intel igen ța emo țional ă preinterven ție”
Indicatorul numeric al simetriei are valoare poziti v ă (Skewness = 0,437) ceea
ce indic ă o asimetrie pozitiv ă a distribu ției datelor, cum am mai spus, predomin ă
scorurile mici. Indicatorul numeric al aplatiz ării indic ă o aplatizare negativ ă
(Kurtosis = – 0,726), forma distribu ției fiind platikurtic ă, existând valori medii
relativ pu ține.

44 Tabelul III.5.2. Tabelul cu date descriptive pentru variabila „ Nivel de adaptare la
stres preinterven ție”
Statistics
Nivel de stress preinterventie
N Valid 30
Lipsa 0
Medie 20,75
Mediana 18,50
Mod 17
Abatere standard 6,545
Skewness ,760
Eroarea standard a coeficientului Skewness ,414
Kurtosis -,349
Eroarea standard a coeficientului Kurtosis ,809
Amplitudinea 25
Minim 12
Maxim 37

Referindu-ne la indicatorii tendin ței centrale, observ ăm în tabelul III.5.2. c ă
mediana (Me = 18,5) este pozi ționat ă între medie (M = 20,75) și mod (Mo = 17),
modul fiind mai mic ca valoare și decât median ă și decât medie indic ă o distribu ție
unde predomin ă scorurile mici. Distribu ția datelor este unimodal ă, scorul cu
frecven ța cea mai mare este scorul 17. Indicatorii împr ăștierii arat ă o abatere
standard de 6,54, ceea ce indic ă o eterogenitate a datelor și o amplitudine de 25 de
scoruri, diferen ța dintre scorul minim 12 și scorul maxim 37.

45

Figura III.5.2. Histograma pentru variabila „nivelu l de adaptare la stres
preinterven ție”
Indicatorul numeric al simetriei are valoare poziti v ă (Skewness = 0,760) ceea
ce indic ă o asimetrie pozitiv ă a distribu ției datelor, cum am mai spus, predomin ă
scorurile mici. Indicatorul numeric al aplatiz ării indic ă o aplatizare negativ ă
(Kurtosis = – 0,349), forma distribu ției fiind platikurtic ă, existând valori medii
relativ pu ține.

Tabelul III.5.3. Corela ția dintre „nivelul inteligen ței emo ționale” și „nivelul de
adaptare la stres” înainte de consiliere
Correlations
Nivel
inteligen ță
emo țional ă
preinterventie Nivel de
adaptare la
stres
preinterven ție
Nivel inteligen ță
emo țional ă preinterventie Pearson
Correlation 1 -,471 **
Sig. (2-tailed) ,007

46 N 32 32
Nivel de adaptare stres
preinterven ție Pearson
Correlation -,471 ** 1
Sig. (2-tailed) ,007
N 32 32
**. Corelatia este semnificativa la un prag de 0.01 (2-tailed).

În tabelul III.5.3. este prezentat rezultatul ob ținut în urma corela ției dintre
„nivelul inteligen ței emo ționale preinterven ție” și „nivelul de adaptare la stres”
înainte de consiliere. Se observ ă c ă exist ă o corela ție negativ ă semnificativ ă
statistic între inteligen ța emo țional ă și nivelul de stres (r = – 0,471, p ˂ 0,01).

Tabelul III.5.4. – Tabelul cu date descriptive prez entate înainte de participarea la
programe de consiliere psihologic ă
Nivel inteligen ță emo țional ă – nr.
persoane Nivel de adaptare la stres – nr.
persoane Nivel degradare
global ă a s ănătății –
nr. persoane
Valid Sub medie 15 Discrepan ță sever ă
între solicit ări și
capacit ățile personale 21 Grav ă 20
Medie 10 Limita normalului 8 Accentuat ă 8
Peste medie 5 Normal 1 U șoar ă 2
Total 30 30 30

47 15
10
5

Figura III.5.3 – Nivel inteligen ță emo țional ă – nr. persoane, apar țin ători ai
bolnavilor diagnostica ți cu demen ță – înainte de participarea la un program de
consiliere suportiv ă

Series1
Discrepanță severă
între solicitări și
capacitățile
personale Limita normalului Normal 21
8
1

Figura III.5.4. – Nivel de adaptare la stres – nr. persoane, apar țin ători ai bolnavilor
diagnostica ți cu demen ță – înainte de participarea la un program de consili ere
suportiv ă

48 Series1
Gravă Accentuată Ușoară 20
8
2

Figura III.5.5. – Nivel degradare global ă a s ănătății – nr. persoane diagnosticate cu
demen ță

Ipoteza nr.1 se confirm ă; astfel c ă, f ăcându-se, inițial, o evaluare atât a
apar țin ătorilor, cât și a bolnavilor de demen ță, s-a putut identifica o corela ție între
abilit ățile de rela ționare, de con știentizare a propriilor tr ăiri pozitive și negative, de
a reac ționa la diver și factori de stres de c ătre aparțin ători și profunzimea
deterior ării neuro-psihice a rudelor lor diagnosticate cu de men ță, pe care le au în
îngrijire. Astfel c ă, nivelul sc ăzut de autocunoa ștere, capacitatea diminuat ă de a
rela ționa și empatiza a apar țin ătorilor unei persoane diagnosticate cu demen ță, pot
conduce la accelerarea ritmului de deteriorare a fu nc țiilor globale de dezvoltare
neuro-psihic ă, degradare ce survine odat ă cu vârsta în cazul acestora din urm ă.
Se poate observa c ă nivelul de adaptare la stres este în strâns ă corela ție cu
nivelul inteligen ței emo ționale, determinându-se reciproc. De asemenea, se r emarc ă
si aspectul leg ăturii dintre gradul de afectare func țional ă al bolnavului cu demen ță
și nivelul de dezvoltare al inteligen ței emo ționale a apar țin ătorilor, constatându-se,
astfel, că o capacitate sc ăzut ă de rela ționare și de abordare corespunz ătoare a
situa țiilor de criz ă din partea apar țin ătorului, conduce la o deteriorare a func țiilor
neuropsihice ale vârstnicului.

49 În urma acestor rezultate, am inclus în programe de consiliere individual ă și
de grup pe cei 30 de apar țin ători, timp de 4 luni. Obiectivul general al consili erii a
fost reducerea nivelului de stres cauzat de îngriji rea bolnavilor diagnostica ți cu
demen ță, precum și însu șirea unor abilit ăți de gestionare a situa țiilor de criz ă care
se ivesc pe parcursul procesului de asistare de c ătre familie a acestei categorii de
persoane. S-a pus acentul pe con știentizarea, de c ătre apar țin ători, a faptului c ă
raportarea pozitiv ă, relaxat ă la persoana bolnav ă este un beneficiu de ambele p ărți.
O abordare tensionat ă, cu nivel ridicat al expectan țelor în recuperare din partea
apar țin ătorului, nu face decât s ă sporeasc ă starea de încordare rela țional ă și s ă
conduc ă la o accelerare a ritmului de degradare neuro-psih ic ă a persoanelor pe care
le au în îngrijire. Frecven ța ședin țelor a fost s ăpt ămânal ă (primele dou ă luni au fost
ședin țe individuale, urm ătoarele dou ă, întâlniri de grup).
Respectând aceea și prezentare ca aceea f ăcut ă înainte de parcurgerea
programului de consiliere psihologic ă timp de 4 luni de c ătre participan ții la studiu,
rezultatele ob ținute se prezint ă în felul urm ător:

PREZENTAREA DATELOR DUP Ă CONSILIERE

Ipoteza nr. 2: Se prezum ă c ă, dac ă un apar țin ător al unui bolnav cu demen ță
urmeaz ă un program de consiliere psihologic ă, atunci cre ște capacitatea sa de a face
fa ță situa țiilor de criz ă care apar în acest context (cre ște nivelul adaptabilit ății la
stres).

Tabelul III.5.5. Tabelul cu date descriptive pentru variabila „Inteligen ța emo țional ă
postinterven ție”
Statistics
Inteligen ța emo țional ă postinterventie
N Valid 30
Lipsa 0

50 Medie 28,72
Mediana 29,50
Mod 31
Abatere standard 5,737
Skewness -,542
Eroarea standard a coeficientului Skewness ,414
Kurtosis -,453
Eroarea standard a coeficientului Kurtosis ,809
Amplitudinea 20
Minim 17
Maxim 37

Figura III.5.6. Histograma pentru variabila „Inteli gen ța emo țional ă postinterven ție”

Indicatorul numeric al simetriei are valoare negati v ă (Skewness = – 0,542)
ceea ce indic ă o asimetrie negativ ă a distribuției datelor, cum am mai spus,
predomin ă scorurile mari. Indicatorul numeric al aplatiz ării indic ă o aplatizare
negativ ă (Kurtosis = – 0,453), forma distribu ției fiind platikurtic ă, existând valori
medii relativ pu ține.

51
Tabelul III.5.6. Media scorurilor pentru „ Intelig en ța emo țional ă” înainte și dup ă
interven ția psihoterapeutic ă
Paired Samples Statistics
Media N Abaterea
standard Eroarea
standard a
mediei
Pair 1 Inteligen ța
emo țional ă
preinterventie 20,75 30 6,545 1,157
Inteligen ța
emo țional ă
postinterventie 28,56 30 5,741 1,015

Tabelul III.5.7. – Tabelul cu date descriptive prez entate dup ă participarea la
programe de consiliere psihologic ă
Nivel inteligen ță emo țional ă – nr.
persoane Nivel de adaptare la stres – nr.
persoane Nivel degradare
global ă a s ănătății –
nr. persoane
Valid Sub medie 6 Discrepan ță sever ă
între solicit ări și
capacit ățile
personale 4 Grav ă 21
Medie 17 Limita normalului 16 Accentuat ă 7
Peste medie 7 Normal 10 U șoar ă 2
Total 30 30 30

52 Series1
Sub medie Medie Peste medie 617
7

Figura III.5.7. – Nivel inteligen ță emo țional ă – nr. persoane, apar țin ători ai
bolnavilor diagnostica ți cu demen ță – dup ă participarea la un program de consiliere
psihologic ă suportiv ă

Figura III.5.8. – Nivel de adaptare la stres – nr. persoane, apar țin ători ai bolnavilor
diagnostica ți cu demen ță – dup ă participarea la un program de consiliere suportiv ă

53

Figura III.5.9. – Nivel degradare global ă a s ănătății – nr. persoane diagnosticate cu
demen ță
Ipoteza nr. 2 se confirm ă; astfel c ă, un bolnav diagnosticat cu demen ță, dat
fiind specificul afec țiunii, necesit ă nu doar asigurarea nevoilor bazale, ci și o
apropiere afectiv ă care s ă îi confere siguran ță, s ă îi înl ăture dispozi ția afectiv ă
predominant depresiv ă, sentimente care se accentueaz ă odat ă cu vârsta și cu toate
celelalte disfunc ționalit ăți neuro-psihice.
Se constat ă c ă parcurgerea programului de consiliere a condus la
îmbun ătățirea abilit ăților de a face fa ță situa țiilor de stres, precum și la cre șterea
nivelului inteligen ței emo ționale, ca set de abilit ăți necesare în men ținerea unui
climat relaxat și suportiv în cadrul familiei.
S-a putut, îns ă, constata o u șoar ă cre ștere a num ărului bolnavilor cu
degradare sever ă a func țiilor neuro-psihice, acest lucru fiind generat de c aracterul
progresiv al bolii, care nu este determinat în excl usivitate doar de rela țiile
intrafamiliale.
TESTAREA IPOTEZELOR

Ipotezele de la care am pornit ca baz ă a cercet ării s-au confirmat în urma
corobor ării tuturor informa țiilor culese prin metodele mai sus-men ționate.

54 Analizând comparativ graficele dinainte și dup ă perioada consilierii, efectele
acesteia sunt pozitiv evidente. Subiec ții, în urma discu țiilor purtate pe parcursul
cercet ării, au afirmat c ă via ța lor s-a modificat semnificativ în sensul unui mai bun
autocontrol al pulsiunilor emo ționale, au înv ățat cât este de util ă introspec ția,
ajungând ca, la finalul programului, s ă-și poat ă gestiona eficient atât emo țiile
pozitive, cât și pe cele negative.

Dificult ăți întâmpinate pe parcursul cercet ării:
Singura dificultate întâmpinat ă pe parcursul cercet ării a constat în aceea c ă,
ini țial, o parte semnificativ ă a apar țin ătorilor persoanelor diagnosticate cu demen ță
au manifestat tendin țe deja structurate de abandon fa ță de persoana pe care trebuia
să o îngrijeasc ă, demarând proceduri de internare în centre de asis ten ță. În acele
cazuri, consilierea a avut și obiectivul de a înl ătura aceste tendin țe și de a determina
păstrarea în familie a vârstnicului.

PREZENTAREA STUDIILOR DE CAZ

Persoanele care au f ăcut obiectul studiilor de caz, sunt 9 femei, cu re ședin ța
în mediul urban și care s-au adresat unui cabinet psihologic, în ved erea includerii în
grad de handicap sau a reînnoirii certificatului de handicap al persoanei pe care o
are îngrijire fiecare dintre cele 9 persoane aminti te.
Latura comun ă a persoanelor avute în vedere este reprezentat ă de nivelul
sc ăzut al inteligen ței emo ționale și a capacit ăților de adaptare la stresul generat de
îngrijirea unei persoane diagnosticate cu demen ță.

Cazul nr.1 :
Anamnez ă
P. L. este o persoan ă de sex masculin în vârst ă de 75 ani, diagnosticat ă cu
demen ță senil ă, încadrat ă în gradul II de handicap. Este în eviden țe medicale cu

55 aceast ă afec țiune de 3 ani. Se afl ă în familia fiicei sale, care se ocup ă personal de
îngrijirea sa. La rândul s ău, aceasta este c ăsătorit ă și are un copil de vârst ă școlar ă.
Evaluare
La evaluarea ini țial ă a domnului P. L., prin aplicarea scalelor de deter iorare
global ă, s-au putut constata urm ătoarele aspecte: episoade de dezorientare spa țio-
temporal ă, comunicare incoerent ă, for ță muscular ă slab ă, deeplasare autonom ă dar
pe distan țe scurte, în interiorul locuin ței, tulbur ări de reactivitate, nervozitate,
episoade confuzionale, deprinderi de autoservire și autoîngrijire simple p ăstrate,
control fecal și sfincterian par țial eficient. MMSE – 12 puncte, Testul Ceasului – 1
punct, Scala Reisberg – stadiul IV-V.
Fiica sa, în urma evalu ării ini țiale prin aplicarea chestionarelor de eviden țiere
a nivelului de stres și a celui de dezvoltare a inteligen ței emo ționale, a ob ținut
rezultate sc ăzute la cele dou ă scale, eviden țiind o capacitate foarte diminuat ă de a
face fa ță situa țiilor de criz ă, de gestionare a stresului prelungit. De asemenea, a dat
dovad ă de o neacceptare a st ării de degradare global ă în care se afl ă tat ăl s ău. Din
aceste motive, rela țiile intrafamiliale s-au deteriorat foarte mult, aj ungând la certuri
dese între cei doi so ți, la rele tratamente aplicate copilului lor minor, dar și la
neglijarea pacientului diagnosticat cu demen ță.
Concluzii
Apar țin ătoarea bolnavului a fost inclus ă într-un program de consiliere
psihologic ă suportiv ă pe o perioad ă de șase luni ale c ărui obiective au fost:
con știentizarea, de c ătre apar țin ător, a specificului bolii de care sufer ă tat ăl s ău;
formarea unor deprinderi de comunicare eficient ă între membrii familiei;
gestionarea st ărilor sale de furie, tehnicile de baz ă utilizate fiind ascultarea activ ă,
parafrazarea, rezumarea.
Pe parcursul programului, apar țin ătoarea domnului P. L. a dat dovad ă, ini țial,
de o rezisten ță crescut ă la sugestii, iritabilitate, bariere care au fost d ep ășite în
primele trei ședin țe. Ulterior, a devenit cooperant ă, interesat ă în a afla noi
informa ții despre boala de care sufer ă tat ăl s ău. Și-a însu șit, în urma interven ției de

56 specialitate, o serie de modalit ăți de a-și comunica eficient nemul țumirile în
familie, de a-și stabili priorit ățile și de a-și gestiona resursa timp. În acest mod,
rela țiile cu so țul și fiul s ău au devenit mai relaxate, iar îngrijirea tat ălui s ău bolnav
de demen ță, s-a îmbun ătățit, astfel c ă tensiunea psiho-emo țional ă a acestuia s-a
diminuat considerabil în intensitate, r ăspunsul la tratamentul medicamentos fiind
mai eficient.

Cazul nr.2 :
Anamnez ă
R. A. este un pacient în vârst ă de 67 ani, diagnosticat cu demen ță senil ă în
urm ă cu un an, încadrat în gradul accentuat de handicap , a suferit un AVC în urm ă
cu 6 luni. Este îngrijit la domiciliu de c ătre so ția sa, R. E. în vârst ă de 65 ani, care
este f ără probleme semnificative de s ănătate.
Evaluare
Aplicând cele dou ă scale de identificare a gradului de degradare glob al ă, în
faza de evaluare ini țial ă, domnul R.A. prezenta un tablou clinic format din:
elemente de dezorientare spa țial ă și temporal ă, vertij, cefalee, teama de situa ții și de
persoane noi, deplasare doar cu sus ținere bilateral ă, afazie. Din punct de vedere
afectiv, prezint ă tendin țe depresive, îns ă f ără tulbur ări de reactivitate sau de
comportament. Deprinderile de autoservire și autoîngrijire sunt limitate foarte mult
din cauza deficitului motor (semiparez ă stâng ă). MMSE – 14 puncte, Testul
Ceasului – 1 punct, Scala Reisberg – stadiul IV.
Doamna R. E. manifest ă o atitudine de compasiune fa ță de so țul s ău, se
str ăduie ște s ă îl sprijine în tot ceea ce acesta are nevoie, îns ă de câteva luni, acuz ă
insomnii, st ări de oboseal ă cronic ă aparent inexplicabile, sc ăderea eficien ței în
activit ăți, cefalee, sc ăderea poftei de mâncare.
Concluzii
Obiectivele programului de consiliere au vizat con știentizarea, de c ătre
apar țin ătoare, a perspectivelor de evolu ție a bolii so țului s ău, formarea unor

57 mecanisme de ap ărare la factorii de stres care decurg din îngrijire a unui bolnav
cronic total sau par țial dependent.
Doamna R. E. a realizat c ă starea sa era cauzat ă de lipsa comunic ării cu alte
persoane, renun țarea la sine și centrarea în exclusivitate pe problemele de s ănătate
ale so țului, intrând, astfel într-o faz ă incipient ă a depresiei. La finalizarea
consilierii, domana sus-numit ă a afirmat c ă resimte o îmbun ătățire a calității
somnului, cefalea s-a diminuat considerabil în inte nsitate, a legat rela ții de amici ție
cu o parte a membrelor grupului de suport, comunicâ nd cu acestea și în afara
programului terapeutic. Tehnicile de baz ă utilizate au fost ascultarea activ ă,
parafrazarea, rezumarea.

Cazul nr.3 :
Anamnez ă
M. A. este o pacint ă în vârst ă de 80 ani, diagnosticat ă cu demen ță mixt ă în
urm ă cu 5 ani, încadrat ă în gradul I (grav) de handicap și aflat ă în grija familiei
fiului s ău. Doamna M. A. este imobilizat ă la pat din cauza multiplelor AVC-uri
făcute în ultimii doi ani.
Evaluare
Este total dezorientat ă auto și allopsihic, comunicarea verbal ă este incoerent ă
și lipsit ă de sens, nu î și semnaleaz ă necesit ățile deloc, manifest ă tulbur ări de
reactivitate ( țip ă f ără motiv și indiferent de momentul zilei sau al nop ții), are
somnul agitat, ritm somn-veghe modificat. Deprinder i de autoservire și
autoîngrijire pierdute în totalitate, f ără control fecal și sfincterian. MMSE – nu se
poate aplica, Testul Ceasului – nu se poate concent ra pentru a-l realiza, Scala
Reisberg – stadiul VI.
Fiul s ău, M. S. este plecat din țar ă în majoritatea timpului, de îngrijirea
pacientei ocupându-se nora sa, M. O. Aceasta din ur m ă afirm ă c ă nu mai are
resurse interioare s ă se ocupe de îngrijirea soacrei sale și c ă dore ște internarea

58 acesteia într-un centru de îngrijire și asisten ță pentru astfel de personae. Din acest
motiv, între cei doi so ți au ap ărut conflicte majore, st ări tensionate, certuri
frecvente.
Concluzii
Ambii so ți au fost inclu și într-un program de consiliere psihologic ă, având ca
obiectiv detensionarea rela ției dintre ace știa și identificarea celei mai eficiente
solu ții pentru p ăstrarea în familie a pacientei.
Parcurgerea ședin țelor de consiliere psihologic ă a avut ca rezultate
urm ătoarele aspecte: ambii so ți au con știentizat gravitatea st ării de s ănătate în care
se afl ă pacienta, precum și necesitatea ca aceasta s ă beneficieze de un mediu afectiv
lini știt, de îngrijiri medicale adecvate. În acest sens, cei doi so ți au luat decizia de a
o p ăstra în familie pe doamna M. A. și de a apela la servicii medicale specializate
pentru asisten ța la domiciliu a persoanelor diagnosticate cu demen ță senil ă.
Rela țiile intrafamiliale s-au detensionat, cei doi so ți reu șind s ă coopereze eficient în
asigurarea unei mai bune îngrijiri a pacientei diag nosticat ă cu demen ță, cu ajutorul
utiliz ării câtorva tehnici, cum ar fi ascultarea activ ă, parafrazarea, rezumarea. Prin
apelarea la serviciile medicale men ționate anterior, o serie de responsabilit ăți ale
nurorii doamnei M. A. au fost redistribuite, situa ția devenind mai u șor de gestionat,
resursele diversificându-se, iar calitatea îngrijir ii prsoanei diagnosticat ă cu
demen ță, crescând considerabil prin aportul persoanelor sp ecializate.
Sentimentul apar țin ătorului c ă este dep ășit de situa ție, s-a diminuat foarte
mult, mediul afectiv familial devenind mai lini știt.

Cazul nr.4 :
Anamnez ă
Domnul S. I., pacient în vârst ă de 72 ani, diagnosticat cu demen ță senil ă de
doi ani, încadrat în gradul mediu de handicap, este îngrijit de c ătre fiica sa, doamna
O. N. Aceasta din urm ă are un loc de munc ă stabil, cu norm ă întreag ă, ceea ce nu îi

59 permite s ă stea în permanen ță cu tat ăl s ău. Din acest motiv, domnul S. I. manifest ă
o serie de nemul țumiri, repro șându-i fiicei sale c ă nu îi acord ă suficient ă aten ție și
îngrijire.
Doamna O. N. a devenit irascibil ă, conflictual ă, nu mai face fa ță sarcinilor de
serviciu și nici termenelor limit ă de realizare a acestora, i-a sc ăzut capacitatea de
concentrare și rezisten ța la stres (conform rezultatelor ob ținute la testele de
inteligen ță emo țional ă și la cel de evaluare a abilit ăților de gestionare a stresului).
Evaluare
În urma evalu ării st ării de deteriorare psihic ă, domnul S. I. se prezint ă dup ă
cum urmeaz ă: MMSE – 16 puncte, Testul Ceasului – 3 puncte, Sca la Reisberg –
stadiul III; prezint ă amnezie, în special în privin ța evenimentelor din trecutul
apropiat, tulbur ări de comportament (heteroagresivitate fizic ă și verbal ă), agita ție
psiho-motorie accentuate, tendin ța de a pleca de la domiciliu și de a se r ătăci,
dispozi ție afectiv ă labil ă, deprinderi de autoservire și autoîngrijire p ăstrate în mare
parte, tendin ța de retragere din via ța social ă.
Concluzii
Doamna O.N. a fost inclus ă într-un program de consiliere psihologic ă
suportiv ă, de grup, al c ărui obiective principale au fost: dezvoltarea abili t ăților
personale de a face fa ță situa țiilor de stres prelungit, gestionarea eficient ă a
timpului, însu șirea unor modalit ăți de comunicare eficient ă cu persoane dificile,
fără a genera st ări conflictuale. Identificarea alternativelor de pe trecere a timpului
liber. Tehnicile de baz ă utilizate au fost ascultarea activ ă, parafrazarea, rezumarea.
Evaluarea post-consiliere a doamnei O.N. a scos în eiden ță o cre ștere a
rezisten ței sale la stres, remedierea performan țelor profesionale, îmbun ătățirea
capacit ăților sale de raportare la st ările de iritare ale persoanei diagnosticat ă cu
demen ță pe care o are în grij ă, o mai bun ă în țelegere și acceptare necritic ă a
specificului de manifestare a demen ței senile. În acest mod s-a observat, în cazul
pacientului S.I., o diminuare a st ărilor de irascibilitate, o mai bun ă implicare a

60 acestuia în activit ăți casnice simple (conform poten țialului), o sc ădere considerabil ă
a anxiet ății generate de sentimentul abandonului.

Cazul nr.5 :
Anamnez ă
J.O. este o pacient ă în vârst ă de 86 ani diagnosticat ă cu demen ță senil ă de 6
ani și încadrat ă în gradul I (grav) de handicap. Este îngrijit ă de c ătre nepoata sa,
J.L., în vârst ă de 35 ani. Aceasta din urm ă a fost nevoit ă s ă renun țe la serviciu
pentru a se ocupa de bunica sa.
Evaluare
Evaluarea pacientei a condus la formarea urm ătorului tablou clinic: MMSE –
7 puncte, Test Ceas – nu îl realizeaz ă din cauza deficitului cognitiv, Scala Reisberg
– stadiul V-VI, episoade frecvente de dezorientare auto și allopsihic ă, nu se
orienteaz ă în timp și spa țiu (afirm ă c ă locuin ța în care st ă nu este a ei și are tendin ța
de a p ărăsi domiciliul), deplasare autonom ă, dar foarte greoaie, autoservire numai
sub supraveghere, incapacitate de autoîngrijire, f ără control fecal și sfincterian,
palet ă emo țional ă sumar ă, predominant depresiv ă, comunicare verbal ă limitat ă și
ineficient ă, somn neodihnitor, predominant diurn, în eviden ță cu probleme
cardiace, diabet tip II.
Evaluarea apar țin ătoarei, doamna J.L. relev ă o structur ă psiho-emo țional ă
altruist ă, pe cale, îns ă, de a dezvolta tendin țe nevrotice și de a se izola social pentru
a putea acorda cât mai mult ă aten ție și timp îngrijirii bunicii sale. Retragerea sa din
via ța profesional ă în urm ă cu un an, a generat o îngustare prematur ă a câmpului
aspira țional și o afectare în sens negativ a stimei de sine.
Concluzii
Doamna J.L. a fost inclus ă timp de 3 luni într-un program de consiliere
psihologic ă, tehnicile de baz ă utilizate fiind ascultarea activ ă, parafrazarea,
rezumarea, programul de consiliere având o frecven ță s ăpt ămânal ă a ședin țelor, iar
obiectivul a constat în prevenirea izol ării sale socio-profesionale și identificarea

61 unei solu ții eficiente pentru îngrijirea bunicii sale. În urm a parcurgerii programului,
doamna J.L. a con știentizat necesitatea reintegr ării sale în via ța profesional ă,
optând pentru varianta angaj ării unui asistent personal pentru bunica sa.
Reevaluarea persoanei cu demen ță dup ă cele trei luni de consiliere a nepoatei
sale, nu a relevat modific ări în starea sa de s ănătate psiho-emo țional ă.
Reevaluarea nepoatei a eviden țiat o cre ștere a nivelului inteligen ței
emo ționale, a încrederii în sine, a abilit ăților de a lua decizii potrivite în situa ții
limit ă. Convie țuirea cu bunica sa diagnosticat ă cu demen ță senil ă a devenit mai
ușor de gestionat.

Cazul nr.6 :
Anamnez ă
Familia I.R . și I.L. are în grij ă o persoan ă diagnosticat ă cu demen ță senil ă și
anume pe domnul B.G., care este tat ăl doamnei I.L. De asemenea, în familie se mai
afl ă și doi copii minori în vârst ă de 8, respectiv 14 ani. I.R. este angajat, iar I.L . a
renun țat la serviciu pentru a se putea ocupa de tat ăl s ău.
Evaluare
Evaluarea pacientului a condus la formarea urm ătorului tablou clinic: pacient
în vârst ă de 82 ani, diagnosticat cu demen ță senil ă din anul 2014, încadrat în gradul
grav de handicap; MMSE – 2 puncte, Test Ceas – nu î l realizeaz ă din cauza
deficitului cognitiv, Scala Reisberg – stadiul VI, dezorientare total ă auto și
allopsihic ă, nu se orienteaz ă în timp și spa țiu, nu se deplaseaz ă, lipsa deprinderilor
de autoservire și de autoîngrijire, f ără control fecal și sfincterian, dispozi ție
emo țional ă trist ă, comunicare verbal ă inexistent ă, doar mimico-gestual, somn
sumar, în eviden ță cu probleme cardiace, și neurologice (boala Parkinson și un
accident vascular cerebral).
Evaluarea apar țin ătoarei, doamna I.L. s-a realizat prin aplicarea
chestionarelor de eviden țiere a nivelului de stres și a identific ării capacit ăților
specifice inteligen ței emo ționale. La aceste date s-au ad ăugat alte informa ții

62 ob ținute prin metoda observa ției, a interviului. Concluziile evalu ării: resimte
factorii de stres la un nivel foarte ridicat, afirm ă c ă se afl ă în imposibilitatea de a
face fa ță tuturor responsabilit ăților din familie, nu mai are timp suficient pentru
copii, irascibilitate și tendin țe conflictuale accentuate.
Concluzii
Doamna I.L. a fost inclus ă timp de 4 luni într-un program de consiliere
psihologic ă de grup, având o frecven ță s ăpt ămânal ă a ședin țelor, utilizându-se
ascultarea activ ă, parafrazarea, rezumarea, ca tehnici de baz ă, iar obiectivele au
constat în identificarea unei solu ții eficiente pentru îngrijirea tat ălui s ău,
detensionarea rela țiilor din familie, cre șterea rezisten ței la stres. În urma parcurgerii
programului, doamna I.L. a con știentizat necesitatea intern ării tat ălui s ău într-un
centru de îngrijire și asisten ță pentru persoane adulte cu handicap pentru a primi
îngrijiri corespunz ătoare de specialitate. S-a constatat o cre ștere a rezisten ței la
stres și a capacit ăților de rela ționare cu to ți membrii familiei sale.

Cazul nr.7 :
Anamnez ă
C.M. este o pacient ă în vârst ă de 70 ani, diagnosticat ă cu demen ță Alzheimer
de un an, încadrat ă în gradul mediu de handicap. Se afl ă în familia fiicei sale –
doamna O.S., compus ă din trei persoane (doi adul ți și un copil în vârst ă de 12 ani).
Evaluare
Evaluarea pacientei a generat urm ătoarele concluzii: pacienta este
diagnosticat ă cu demen ță senil ă din anul 2016, MMSE – 18 puncte, Test Ceas – 4
puncte (din 5), Scala Reisberg – stadiul III, episo ade de dezorientare în timp și
spa țiu, este orientat ă auto și allopsihic, se deplaseaz ă autonom, deprinderi de
autoservire și de autoîngrijire p ăstrate în mare parte, control fecal și sfincterian
eficient, dispozi ție emo țional ă labil ă, rezisten ță sc ăzut ă la frustr ări minore, tulbur ări
de comportament (devine agresiv ă verbal când ceva nu îi convine), comunicare

63 verbal ă u șor incoerent ă și marcat ă de episoade confuzionale, modificarea ritmului
somn-veghe, în eviden ță și tratament medical pentru probleme cardiace.
Evaluarea apar țin ătoarei, doamna O.S. s-a realizat prin aplicarea
chestionarelor de eviden țiere a nivelului de stres și a identific ării capacit ăților
specifice inteligen ței emo ționale. La aceste date s-au ad ăugat alte informna ții
ob ținute prin metoda observa ției, a interviului. Concluziile evalu ării: rezisten ță
sc ăzut ă la stres, capacitate slab ă de empatie, restrângerea sferei de comunicare cu
so țul s ău și, implicit, deteriorarea rela țiilor dintre cei doi, incapacitatea de a stabili
corespunz ător priorit ățile în cadrul familiei.
Concluzii
Perturbarea complex ă a sferei rela ționale intrafamiliale, a condus la identificarea
necesit ății ca doamna O.S. s ă fie inclus ă timp de 4 luni într-un program de
consiliere psihologic ă individual ă, având o frecven ță s ăpt ămânal ă a ședin țelor.
Obiectivele au constat în: con știentizarea de c ătre apar țin ătoare a specificului de
manifestare a demen ței senile, detensionarea rela țiilor din familie, cre șterea
rezisten ței la stres. Tehnicile de baz ă utilizate au fost ascultarea activ ă,
parafrazarea, rezumarea.
În urma parcurgerii programului, doamna O.S. a con știentizat faptul c ă
tulbur ările de conduit ă ale mamei sale sunt consecin ța deterior ării st ării sale de
sănătate pe fondul afec țiunii de care sufer ă, a apelat la o reevaluare psihiatric ă a
pacientei pentru o nou ă schem ă de tratament, a în țeles necesitatea implic ării mamei
sale în cât mai multe activit ăți în vederea men ținerii restantului func țional al
acesteia pentru o perioad ă de timp cât mai lung ă, și-a regândit priorit ățile propriei
sale familii, oferind mai mult timp de calitate atâ t copilului, cât și so țului s ău.

64 Cazul nr.8 :
Anamnez ă
Familia C. are în îngrijire pe C. P., persoan ă de sex feminin, diagnosticat ă cu
demen ță senil ă, în vârst ă de 78 ani. Aceasta este mama doamnei C.I., care se
îngrije ște constant și corespunz ător de pacienta men ționat ă.
Evaluare
Dup ă evaluarea pacientei C.P., se pot trage urm ătoarele concluzii: aceasta
este diagnosticat ă cu demen ță senil ă din anul 2013, este încadrat ă în gradul
accentuat de handicap, MMSE – 10 puncte, Test Ceas – 1 punct (din 5), Scala
Reisberg – stadiul IV-V, episoade frecvente de dezo rientare spa țio-temporal ă,
precum și allopsihic ă (uneori nu î și recunoa ște fiica), se deplaseaz ă greoi numai cu
sus ținere unilateral ă (în urm ă cu doi ani a suferit un AVC pe partea dreapt ă),
deprinderi de autoservire și de autoîngrijire limitate de deficitul motor, con trol fecal
și sfincterian par țial p ăstrate, dispozi ție emo țional ă depresiv ă, comunicare verbal ă
greu inteligibil ă, deficit sever de fixare și evocare, modificarea ritmului somn-
veghe, somn agitat, neodihnitor, în eviden ță și tratament medical pentru probleme
cardiace și neurologice.
Evaluarea apar țin ătoarei, doamna C.I. s-a realizat prin aplicarea
chestionarelor de eviden țiere a nivelului de stres și a identific ării capacit ăților
specifice inteligen ței emo ționale. La aceste date s-au ad ăugat alte informna ții
ob ținute prin metoda observa ției, a interviului. Concluziile evalu ării: rezisten ță
sc ăzut ă la stres, capacitate bun ă de identificare și rezolvare a nevoilor pacientei,
tendin țe depresive concretizate în predominarea gândirii n egative, plâns facil,
cefalee, co șmaruri nocturne.
Concluzii
Doamna C.I. a fost inclus ă timp de 3 luni într-un program de consiliere
psihologic ă de grup, având o frecven ță s ăpt ămânal ă a ședin țelor, ca și tehnici de
baz ă utilizate fiind ascultarea activ ă, parafrazarea, rezumarea. Obiectivele au

65 constat în: con știentizarea, de c ătre apar țin ătoare, a specificului de manifestare a
demen ței senile, diminuarea tendin țelor depresive, cre șterea rezisten ței la stres.
În urma parcurgerii programului, doamna C.I. a con știentizat specificul de
manifestare a demen ței senile, a solicitat și sprijinul surorii sale în îngrijirea pe
timpul zilei a mamei, în acest mod având mai mult t imp și pentru sine, și-a
diversificat sfera preocup ărilor care îi fac pl ăcere, diminuându-se considerabil
astfel gândirea negativ ă.

Cazul nr.9 :
Anamnez ă
G.T. este un pacient în vârst ă de 81 ani, diagnosticat cu demen ță senil ă din
anul 2012. Se afl ă în grija unei rude de gradul al II-lea, doamna P.R ..
Evaluare
Dup ă evaluarea pacientului G.T., se pot trage urm ătoarele concluzii: acesta
este diagnosticat cu demen ță senil ă și este încadrat în gradul grav de handicap,
MMSE – 8 puncte, Test Ceas – nu îl poate realiza, S cala Reisberg – stadiul V,
dezorientare spa țio-temporal ă, precum și allopsihic ă (nu recunoa ște persoanele
familiare), se deplaseaz ă numai cu sus ținere bilateral ă, deprinderi de autoservire și
de autoîngrijire diminuate foarte mult (m ănânc ă hran ă solid ă singur), control fecal
și sfincterian ineficiente, dispozi ție emo țional ă depresiv ă, plâns facil cu și f ără
motiv, comunicare verbal ă greu inteligibil ă, deficit de fixare și evocare, ritm somn-
veghe modificat, în eviden ță și tratament medical și pentru probleme cardiace.
Evaluarea apar țin ătoarei, doamna P.R. s-a realizat prin aplicarea
chestionarelor de eviden țiere a nivelului de stres și a identific ării capacit ăților
specifice inteligen ței emo ționale. La aceste date s-au ad ăugat alte informna ții
ob ținute prin metoda observa ției, a interviului. Concluziile evalu ării: nivel sc ăzut
de rezisten ță la stres, stare de tensiune psiho-emo țional ă, capacitate bun ă de
empatizare și de stabilire a priorit ăților.

66 Concluzii
Doamna P.R. a fost inclus ă timp de 3 luni într-un program de consiliere
psihologic ă de grup, având o frecven ță s ăpt ămânal ă a ședin țelor, tehnicile de baz ă
utilizate fiind ascultarea activ ă, parafrazarea,rezumarea. Obiectivele au constat în :
con știentizarea, de c ătre apar țin ătoare, a specificului de manifestare a demen ței
senile, diminuarea intensit ății st ărilor de tensiune psiho-emo țional ă și cre șterea
rezisten ței la stres.
În urma parcurgerii programului, doamna P.R. a con știentizat care sunt
manifest ările specifice demen ței senile, a apelat la serviciile unui ONG care ofe rea
produse necesare în facilitarea îngrijirii persoane lor imobilizate la pat, diminuând,
astfel, considerabil efortul fizic pe care era nevo it ă s ă îl fac ă și care ducea inevitabil
la epuizarea apar țin ătorului.
De asemenea, în cadrul grupului de suport, doamna P .R. a repezentat o
persoan ă resurs ă și pentru celelalte participante la consiliere, avân d o bun ă
capacitate de introspec ție și de identificare a unor solu ții originale și foarte eficiente
în îngrijirea unui bolnav diagnosticat cu demen ță senil ă.

CONCLUZII

În urma cercet ării realizate, obiectivele au fost atinse prin veri ficarea
ipotezelor, atât în mod calitativ, cât și cantitativ. Astfel, am putut ajunge la
concluzia c ă inteligen ța emo țional ă și, în primul rând, abilit ățile sociale ale
apar țin ătorilor unei persoane cu demen ță, sunt esen țiale în men ținerea restantului
func țional al acestora din urm ă, dar și în gestionarea eficient ă a întregii vie ți de
familie. Limitele cercet ării constau în faptul c ă ea s-a desf ășurat pe o perioad ă
scurt ă de timp, neputându-se urm ări evolu ția rela țiilor familiale și dup ă o degradare
mai accentuat ă a st ării de s ănătate a bolnavilor avu ți în grij ă.

67 E important ca pacientul s ă-și poat ă păstra autonomia cât mai mult timp
posibil. Aceasta evit ă sentimentul de depreciere si u șureaz ă sarcina celor care îi
îngrijesc. Pacientul de acest fel este o fiin ță uman ă care d ă dovad ă de sentimente.
Prin activitatea apar țin ătorului i se poate da un sentiment de insecuritate sau,
dimpotriv ă, de încredere și sus ținere. Sunt inevitabile st ările de tensiune psihic ă
intrafamilial ă, generate de comportamentele bizare și greu de acceptat, pe care le
manifest ă o persoan ă diagnosticat ă cu demen ță, îns ă rolul psihologului este acela
de a-i determina pe apar țin ători s ă con știentizeze c ă aceste manifest ări neobi șnuite
sunt cauzate strict de boal ă, fiind efecte directe ale deterior ării cognitive specifice
afec țiunii. Astfel, prin aceast ă interven ție specializat ă nu doar c ă se urm ăre ște
cre șterea nivelului de rezisten ță, însu șirea sau perfec ționarea abilit ăților de îngrijire
a acestor bolnavi, dar pot preveni chiar abandonul vârstnicilor în institu ții de
îngrijire și asisten ță.
Pentru tratamentul la domiciliu a unei persoane cu demen ță, este necesar ă o
munc ă de echip ă, în care s ă se implice profesioni ști din domeniul medical și
persoanele de îngrijire, care trebuie s ă creeze un mediu sigur și confortabil și s ă
fac ă astfel încât activit ățile vie ții cotidiene s ă fie cât mai u șoare cu putin ță. Punerea
unui diagnostic de demen ță poate duce la apari ția unor tr ăiri de mânie, de team ă sau
de anxietate. O persoan ă aflat ă într-un stadiu timpuriu al afec țiunii ar trebui s ă
caute un suport emo țional din partea membrilor familiei, a prietenilor și a unei
persoane cu experien ță în consilierea și tratarea oamenilor cu demen ță. Consilierea
profesional ă poate ajuta persoana respectiv ă s ă accepte diagnosticul și s ă
construiasc ă strategii de a face fa ță situa ției.
În cazul în care afec țiunea este diagnosticat ă devreme, persoanele cu o form ă
ușoar ă de demen ță pot fi implicate, al ături de doctorul curant și de persoanele de
îngrijire, la elaborarea unor planuri de viitor și în organizarea activit ăților
domestice și a celor din via ța de zi cu zi. Demen ța are un ritm de progresie care
difer ă de la o persoan ă la alta, astfel c ă func ționarea persoanei în cauz ă poate fi

68 stabil ă mai multe luni și chiar mai mul ți ani. Persoanele cu demen ță pot fi capabile
să r ămân ă active din punct de vedere mental și fizic o perioad ă de mai mul ți ani.
Simptomelor ce apar țin deterior ării organice li se pot ad ăuga unele
manifest ări mentale asociate, ca: depresiile sau st ările depresiv-anxioase reactive,
unele manifest ări delirante sau paranoide, st ări de violen ță sau de euforie
nejustificate, dezinhib ări instinctuale (agresivitate sexual ă, bulimie etc),
confabula ții compensatoare și altele. Bolnavii cu demen ță, în afara problemelor de
asisten ță medical ă (nursing, terapie paleativ ă sau rar terapie curativ ă și
recuperatorie) ridic ă și numeroase probleme de medicin ă legal ă, ca de exemplu:
stabilirea discern ământului, punerea sub curatel ă, validitatea testamentelor sau
dona țiilor etc.
Multe persoane cu demen ță sunt îngrijite la domiciliu de partenerii de via ță
sau de al ți membri ai familiei și de prieteni. Îngrijirea unei persoane cu demen ță
poate fi epuizant ă din punct de vedere fizic și emo țional, dar urmarea unor sfaturi și
alte ajutoare pot s ă fac ă totul mai u șor:
– se recomand ă s ă se asigure un mediu familial sigur;
– se recomand ă men ținerea unei bune st ări de nutri ție;
– mangementul tulbur ărilor de somn;
– managementul problemelor de control sfincterian.
În ceea ce prive ște persoanele de îngrijire, acestea trebuie s ă solicite
susținerea din partea membrilor familiei sau a prieteni lor, s ă apeleze la consiliere
profesional ă, pentru a putea s ă dep ășeasc ă momentele de suprasolicitare
fizic ă/psihic ă sau perioadele stresante. Este nevoie de evaluare, interven ție și sprijin
practic pentru persoanele de îngrijire.

69 ANEXA I – CHESTIONARUL DE TESTARE A INTELIGEN ȚEI
EMO ȚIONALE ELABORAT DE GOLEMAN

Alege ți r ăspunsul care descrie cel mai bine reac ția dvs. la urm ătoarele
scenarii. R ăspunde ți pe baza a ceea ce a ți fi vrut s ă face ți în realitate, nu cum
crede ți dvs. c ă trebuie s ă fie r ăspunsul.
1. Sunte ți într-un avion care e lovit brusc de turbulen ța și începe s ă se
balanseze într-o parte și în alta. Ce face ți?
a.Continua ți s ă citi ți sau s ă v ă uita ți la film dând pu țin ă aten ție turbulen ței.
b.Deveni ți plin de grij ă fa ță de pericol urm ărind stewardesa și citind fi șa cu
instruc țiuni în caz de pericol.
c. Câte pu țin din a. si b.
d. N-am observat nimic.
2. A ți luat în parc un grup de copii de 4 ani. O feti ță începe s ă plâng ă
deoarece ceilal ți nu vor s ă se joace cu ea. Ce face ți?
a. Nu v ă amesteca ți, l ăsa ți copiii s ă rezolve singuri problema.
b. Vorbi ți cu ea și o ajuta ți s ă g ăseasc ă o modalitate de a-i face pe ceilal ți s ă se
joace cu ea.
c.Îi spune ți cu o voce blând ă s ă nu plâng ă.
d. Încerca ți s ă-i distrage ți aten ția și s ă-i ar ăta ți câteva lucruri cu care se poate juca.
3. Inchipui ți-va c ă sunte ți student la un colegiu și spera ți s ă ob ține ți o not ă
mare la un concurs, dar a ți descoperit c ă a ți luat o not ă proast ă la mijlocul
semestrului. Ce face ți?
a. V ă face ți un plan special pentru a imbun ătăți nota, hot ărându-vă să urma ți planul.
b. Hot ărâ ți s ă fi ți mai buni în viitor.
c. V ă spune ți c ă nu conteaz ă mult ce a ți f ăcut la curs și v ă concentra ți asupra altor
cursuri la care notele dvs. sunt mai mari.

70 d. Merge ți la profesor și încerca ți s ă discuta ți cu el în scopul ob ținerii unei note mai
bune.
4. Imagina ți-vă c ă sunte ți agent de asigur ări și telefona ți la clien ți pentru
prospectare. 15 persoane la rând au închis telefonu l și sunte ți descurajat. Ce face ți?
a. Ajunge pentru ast ăzi – sperând s ă ave ți mai mult noroc mâine.
b. Evalua ți calit ățile dvs. care poate submineaz ă abilitatea de a face vânz ări.
c. Încerca ți ceva nou la urm ătorul telefon și încerca ți s ă nu v ă bloca ți.
d. G ăsi ți altceva de lucru.
5. Sunte ți managerul unei organiza ții care încearc ă s ă încurajeze respectul
pentru diversitatea etnic ă și rasial ă. Surprinde ți pe cineva spunând un banc rasist.
Ce face ți?
a. Nu-l lua ți în seam ă – e numai o glum ă.
b. Chema ți persoana în biroul dvs. pentru a o admonesta.
c. Vorbi ți direct și pe loc, spunând c ă asemenea glume sunt nepotrivite și nu vor fi
tolerate în organiza ția dvs.
d. Îi sugera ți persoanei care a spus gluma s ă urmeze programul de școlarizare
privind diversitatea.
6. Încerca ți s ă calma ți un prieten înfuriat pe un șofer care i-a t ăiat calea în
mod periculos prin fa ță . Ce face ți?
a. Îi spune ți s ă uite pentru c ă totul e OK acum și ce s-a întâmplat nu e mare lucru.
b. Pune ți una din casetele lui favorite și încerca ți s ă-l distra ți.
c. Îi da ți dreptate considerând la fel, c ă și el, și cel ălalt șofer s-au dat în spectacol.
d. Îi relata ți c ă mai demult vi s-a intâmplat și dvs. ceva asem ănător și c ă v-ați sim țit
la fel de furios ca și el, dar dup ă aceea v-ați dat seama c ă, dup ă stilul în care gonea
cel ălalt șofer, va ajunge curând la spitalul de urgen ță .
7. Dvs. și partenerul de via ță a ți intrat într-o discu ție aprins ă care a escaladat
într-un meci de țipete. Sunte ți amândoi furio și și recurge ți la atacuri personale pe
care nu le în țelege ți și în care nu crede ți, dar le continua ți. Ce face ți?

71 a. Lua ți o pauz ă de 20 minute și apoi relua ți discu ția.
b. Opri ți cearta în acel moment, t ăce ți, nu conteaz ă ce spune partenerul dvs.
c. Spune ți c ă v ă pare r ău și îi cere ți partenerului s ă-și cear ă și el iertare.
d. V ă opri ți la un moment, v ă aduna ți gândurile, apoi v ă preciza ți punctul de vedere
asupra problemei.
8. Închipui ți-vă că a ți fost numit șeful unei echipe noi de lucru care încearc ă
să g ăseasc ă o solu ție creativ ă la o problem ă de serviciu. Care este primul lucru pe
care îl face ți?
a. Face ți o agend ă și aloca ți timp pentru discu ții asupra fiec ărui aspect al problemei,
așa veti realiza cea mai bun ă folosire a timpului.
b. Cere ți oamenilor s ă-și fac ă timp pentru a se cunoa ște mai bine între ei.
c. Începe ți prin a solicita fiec ărei persoane idei privind rezolvarea problemei, cât
timp ideile sunt proaspete.
d. Începe ți printr-o ședin ță de „brainstorming” (dezl ănțuirea ideilor), încurajând pe
fiecare s ă spun ă ce idee îi vine în minte, indiferent cât de „fanta stic ă” este.
9. Fiul dvs. de 3 ani este extrem de timid și a fost hipersensibil și putin
infrico șat de locurile și oamenii str ăini, de când s-a n ăscut. Ce face ți?
a. Acceptați c ă are un temperament sfios, timid și c ăuta ți modalit ăți de a-l proteja
de situa ții care l-ar putea tulbura;
b. Îl duce ți la un psihiatru pentru copii pentru a-l încuraja;
c. Îl expune ți cu premeditare la mai mul ți oameni și locuri str ăine, astfel încât s ă-și
poat ă înfrânge frica;
d. Aranja ți o serie neîntrerupt ă de experien țe competitive, dar u șor de realizat, care-
l vor înv ăța c ă poate rela ționa cu oamenii și poate umbla din nou prin locuri noi.
10. Considera ți c ă de mai mul ți ani a ți dorit să reîncepe ți s ă înv ățați s ă cânta ți
la un instrument la care a ți încercat și în copil ărie, iar acum, pentru distrac ție, v-ați
hot ărât, în sfâr șit, să începe ți din nou. Dori ți s ă v ă folosi ți cât mai eficient timpul
dvs. Ce face ți?

72 a. V ă limita ți la timpul strict de exerci țiu în fiecare zi;
b. Alege ți piese muzicale care v ă solicit ă mai mult abilitatea (care vi se par mai
grele);
c. Exersa ți numai când în mod real ave ți dispozi ție;
d. Încerca ți piese care sunt mult peste abilit ățile dvs., dar pe care le pute ți st ăpâni
cu un efort sârguincios.
COTAREA TESTULUI
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
a. 20p 0 20p 0 0 0 20p 0 0 0
b. 20p 20p 0 0 0 5p 0 20p 5p 20p
c. 20p 0 0 20p 0 5p 0 0 0 0
d. 0 0 0 0 20p 20p 0 0 20p 0

Pân ă la 100p – punctaj sub medie

100p-125p – punctaj mediu

125p-175p – punctaj peste medie

200p – excep țional.
Scenariile con ținute de itemi sunt urm ătoarele:
Itemul 1. Persoana se afl ă într-o situa ție critic ă ce îi amenin ță via ța. Trei
dintre variantele de r ăspuns privesc capacitatea de a fi con știent de emo țiile
personale, de a cunoa ște situa ția din punct de vedere afectiv și de a r ăspunde
adecvat, echilibrat la situa țiile neobi șnuite, critice sau stresante.
Itemul 2. Un copil este foarte sup ărat, iar adul ții care se afl ă în preajma lui
încearc ă s ă-l ajute s ă dep ăș easc ă aceast ă stare emo țional ă negativ ă. P ărin ții,
educatorii sau adul ții, în general, cei care au nivel ridicat al inteli gen ței emo ționale,
folosesc aceast ă situa ție pentru a-i antrena emo țional pe copii, ajutându-i s ă
în țeleag ă de unde provine starea emo țional ă negativ ă (sup ărarea), ce anume îi

73 determin ă s ă fie sup ăra ți, s ă în țeleag ă ceea ce simt, s ă observe alternativele pe care
le pot încerca pentru a g ăsi solu țiile adecvate.
Itemul 3. Un subiect adult se afl ă într-o situa ție care trebuie s ă fie modificat ă,
în vederea ob ținerii unor beneficii. Acest item al testului se re fer ă la motiva ția
proprie, intrinsec ă, la capacitatea de a elabora un plan pentru a trec e peste
obstacole, frustr ări și capacitatea de a urm ări un scop. Este vizat ă „speran ța” ca
dimensiune a inteligen ței emo ționale.
Itemul 4. Scenariul prezentat se refer ă la o persoan ă care are e șecuri repetate
într-o anumit ă direc ție. Doar una dintre variantele de r ăspuns se refer ă la gradul de
optimism al persoanei, care o ajut ă s ă treac ă peste piedici, s ă continue, s ă
persevereze f ără a se blama pe sine sau a se demoraliza.
Itemul 5. În situa ția prezentat ă de test se urm ăre ște comportarea persoanei
fa ță de minorit ăți, atitudinea ei cu privire la diversitatea etnic ă, cultural ă etc, doar
una dintre variantele de r ăspuns indic ă modul optim de a crea o atmosfer ă deschis ă
diversit ății. Este vizat ă schimbarea prejudec ăților prin ac țiune asupra lor și prin
adoptarea unui model democratic de st ăpânire a furiei.
Itemul 6. Acest item se refer ă la modul în care se poate calma o persoan ă
furioas ă. Varianta corect ă de r ăspuns se refer ă la capacitatea empatic ă a persoanei,
la modalit ățile de st ăpânire a furiei.
Itemul 7. Reprezint ă o situa ție în care unul dintre personaje este st ăpânit de
agresivitate, este mânios. Cel mai indicat r ăspuns în cazul unei dispute puternice
este s ă ia o pauz ă, interval în care persoana se poate calma, și astfel nu mai
distorsioneaz ă percep ția situa ției în care se afl ă, nu se mai lanseaz ă în atacuri
violente pe care le regret ă ulterior. Dup ă aceast ă perioad ă de relaxare, persoana
respectiv ă poate fi mult mai bine preg ătit ă pentru o discu ție util ă, productiv ă.
Itemul 8. Într-un colectiv de munc ă trebuie g ăsit ă o solu ție pentru o problem ă
delicat ă sau plicticoas ă. Prin r ăspunsul dat se arat ă c ă membrilor unei echipe

74 trebuie s ă li se asigure rela ții armonioase, un climat psihic confortabil care s ă le
permit ă exprimarea ideilor personale într-un mod natural d egajat și creativ.
Itemul 9. Un copil, un tân ăr sau un adult se pot afla în situa ții relativ
stresante datorit ă, pe de o parte, timidit ății lor personale, iar pe de alt ă parte,
situa țiilor relativ noi, neobi șnuite, care le accentueaz ă starea de team ă. R ăspunsul
corect vizeaz ă implicarea persoanelor respective în situa ții noi, atragerea lor în mod
progresiv in rela ții interpersonale.
Itemul 10. Se arat ă c ă o persoan ă care are ini țiativa schimb ărilor în
activitatea ei este mult mai pregatit ă s ă se angajeze cu pl ăcere într-un nou gen de
ac țiune, înva ță mai repede cum s ă ob țin ă performan țe superioare. Este important ca
cineva s ă fie capabil s ă încerce și altceva decât ceea ce face în mod curent,
dezvoltându-și, astfel, unele talente ascunse.

ANEXA II – TESTUL PENTRU EVALUAREA NIVELULUI DE
STRES ELABORAT DE LANGNER

Alege ți varianta de r ăspuns adev ărat ă în cazul dvs.
1.De mai mult timp m ă simt peste m ăsur ă de sl ăbit.
a) Da b) Nu
2.Am avut perioade în care m ă sim țeam dep ăsit de situa ție.
a) Da b) Nu
3.Care este în general starea dvs psihica?
a) Excelent ă b) Bun ă c) Proast ă d) Foarte proast ă
4.Adesea simt c ă „mă ia cu c ălduri”
a) Da b) Nu
5.A ți suferit de palpita ții?
a) Adesea b) Uneori c) Niciodat ă
6.Ave ți poft ă de mâncare?

75 a) Slab ă b) Normal ă c) Bun ă d) Prea bun ă
7.Sunt atât de obosit încât nu pot sta nici m ăcar pe scaun.
a) Da b) Nu
8.Sunte ți tipul de om care î și face griji din orice?
a) Da b) Nu
9.A ți avut dificult ăți de respira ție (f ără a face o munc ă grea)?
a)Adesea b)Uneori c)Niciodat ă
10.A ți avut accese de nervozitate (iritare, tensiune psi hic ă)?
a) Adesea b) Uneori c) Niciodat ă
11.A ți avut st ări de le șin?
a) Niciodat ă b) Foarte rar c) Rar
12.Întâmpina ți dificult ăți când încerca ți s ă adormi ți sau s ă r ămâne ți treaz?
a) Adesea b) Uneori c) Niciodat ă
13.V ă deranjeaz ă aciditatea gastric ă (concomitent mai multe zile)?
a) Da b) Nu
14.Ave ți memorie bun ă?
a) Da b) Nu
15.S-a întâmplat s ă ave ți „transpira ții reci”?
a) Adesea b) Uneori c) Niciodat ă
16.V ă tremur ă vizibil mâinile?
a) Adesea b) Uneori c) Niciodat ă
17.Aud zgomote în cap tot timpul.
a) Da b) Nu
18.Am spaime personale care îmi provoac ă pr ăbu șirea psihic ă.
a) Da b) Nu
19.V ă sim țiți izolat chiar și între prieteni?
a) Da b) Nu
20.Nimic nu mi se întâmpl ă dup ă cum îmi doresc

76 a) Da b) Nu
21.Suferi ți de dureri de cap?
a) Adesea b) Uneori c) Niciodat ă
22.Uneori nici nu mai știu dac ă ceva mai are pre ț, dac ă mai merit ă s ă dore ști ceva.
a) Da b) Nu
Calcularea scorului și interpretarea rezultatelor: Se acord ă câte un punct dac ă s-a
ales r ăspunsul 3 sau 4 de la itemul 3, dac ă s-a ales 3 la itemul 11 si 2 la itemul 14.
Pentru fiecare din ceilal ți itemi se acord ă câte un punct dac ă s-a ales cifra 1 (primul
răspuns).
0 – 3 puncte = r ăspuns normal la stres
4 – 6 puncte = limita normalului
peste 7 puncte = discrepan ță serioas ă între solicit ările și capacit ățile personale.

77 BIBLIOGRAFIE

1. BROCA Dana, BR ĂNARU Elena, (2004 ), Manual de nursing psihiatric , Editura
Vanila Edinf SRL, Bucure ști;
2. GOLEMAN Daniel, (2001), Inteligen ța Emo țional ă, Editura Curtea Veche,
Bucuresti;
3. CHIRI ȚĂ Vasile, PAPARI Aurel, CHIRI ȚĂ Roxana, (2009), Tratat de
Psihiatrie (vol.II), Editura Funda ției “Andrei Șaguna”, Constan ța;
4. DORNE Klaus R, PLOG Ursula, (2014), Manual de psihiatrie , Editura Trei,
Bucure ști;
5. FONTAINE Roger, (2008), Psihologia îmb ătrânirii , Polirom, Ia și;
6.EN ĂCHESCU Constantin, (2007), Tratat de psihopatologie , Editura Polirom,
Bucure ști;
7. EN ĂCHESCU Constantin, (2008), Tratat de igien ă mintal ă, Editura Polirom,
Bucure ști;
8. STANCIU C., (2008), No țiuni introductive în asisten ță social ă gerontologic ă,
Bucure ști;
9. MULLER Fabian, Andrea, (2007), Asisten ța social ă în perspectiva integr ării
Europene: Identitate și Procesualitate , Bucure ști;
Alte surse bibliografice:
1. http://www.alz.ro/noutati/societatearomanaalzheimer /dementa-problema-
majora/ ;
2. http://www.creeaza.com/referate/psihologie-psihiatr ie/EVALUAREA-
PSIHOLOGICA-SI-CONSI937.php ;
3. http://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/medicul-de-famil ie/dementa-se-trateaza-
cu-abnegatie-si-afectiune-564625.html ;
4. http://www.alz.ro/traind-cu-dementa/cum-ingrijim-un -pacient/;
5. http://www.cnpv.ro/pdf/analize2014/studiu_calitatea _vietii_2014.pdf;

78 6. http://www.qreferat.com/referate/asistenta-sociala/ CONSILIEREA-IN-
ASISTENTA-SOCIA819.php;
7. http://www.rasfoiesc.com/educatie/psihologie/Consil ierea-de-grup-a-
familiil63.php;
8. https://www.nice.org.uk/guidance/cg42.