1. Care din următoarele expresii definește cel mai bine discriminarea prin preț? a) diferențierea prețurilor pentru bunuri cu costuri de producție… [621802]

1. Care din următoarele expresii definește cel mai bine discriminarea prin preț?
a) diferențierea prețurilor pentru bunuri cu costuri de producție diferite;
b) vânzarea unui anumit bun, de aceeași calitate și în aceeași cantitate, la
prețuri diferite, pentru diverși cumpărători concurenți între ei;
c) modificarea diferențiată a prețurilor bazată pe costul serviciilor oferite la
vânzarea produsului.

2. Inter venția statului în fixarea și urmărirea evoluției prețurilor este justificată de:
a) penuria de resurse de materii prime și energie;
b) scăderea excesivă a prețurilor datorită creșterii productivității muncii;
c) susținerea produselor interne care altfe l nu ar fi competitive pe piața externă;
d) oferta deficitară la unele produse prelucrate;
e) apariția unor situații de monopol sau de oligopol și utilizarea practicilor
anticoncurențiale.

3. Pentru a fi eficient, prețul prag (minim) fixat de stat tre buie să fie:
a) mai mic decât prețul de echilibru;
b) egal cu prețul de echilibru;
c) mai mare decât prețul de echilibru.

4. În fixarea prețului, următoarele date sunt endogene:
a) costul complet;
b) concurența;
c) reglementările juridice;
d) relația cost-volum de activitate -profit;
e) economiile în scară .
1. Puterea de monopol a unei întreprinderi se măsoară prin:
a) indicele Lerner;
b) elasticitatea cererii în funcție de preț;
c) elasticitatea ofertei în funcție de preț.
2. Ca pârghie economico -financiară, prețurile servesc la:
a) reglarea și restabilirea echilibrului economic al întreprinderii, al economiei
naționale în ansamblul ei;
b) asigurarea de profit pentru întreprindere;
c) la stimularea tehnicii noi;
d) la su sținerea exportului.
3. Stabiliți ordinea următoarelor etape ale procesului negocierii prețului:
a) negocierea sau renegocierea între părți și fixarea prețului;
b) antecalcularea prețului de ofertă;
c) informații privind factorii care influențează asupr a costului.
Răspuns: A(a,b,c) B(c,b,a) C(c,a,b).

1. Dintre elementele ce determică necesitatea trecerii la liberalizarea prețurilor
unul este fals. Încercuiți -l.

a) eliminarea disfuncționalităților din domeniul prețurilor;
b) racordarea nivelului și ev oluției prețurilor interne la prețurile mondiale;
c) eliminarea totală a intervenției statului în economie.

2. Care din următoarele ecuații descrie gestiunea la echilibru:

d) RT/Q=CT/Q.

3. Ciclul de viață al unui produs cuprinde următoarele etape:
a) declinul produsului: cresc costurile de producție, crește prețul;
b) cercetarea, proiectarea și asimilarea în producție;
c) maturizarea produsului: producție constantă, cerere în creștere;
d) declinul produsului: cresc costurile de producție, prețul se reduce
considerabil;
e) maturizarea produsului: crește cererea, se normalizează și se
maximizează producția.

Răspuns: A(a,b,e) B(b,d,e) C(a,b,c).

1. Asupra cărei baze se aplică TVA în vamă ?
a) val. în vamă x(1+cota taxe vamale)(1+cota accize);
b) val. în vamă x(1+cota taxe vamale+cota accize);
c) val. în vamă x(1+cota taxe vamale).

2. Marja de securitate a unei întreprinderi este dată de următoarea formulă:
a) (excedentul volumului vânzărilor previzionate în funcție de punctul
mort)/(volumul produs la punctul mort);
b) (contribuția netă la profit)/(costuri fixe specifice);
c) (marja brută unitară)/(prețul de vânzare).

3. Indicele prețurilor, calculat după formula Laspéyres, este următorul:
a) Σqi0pi1/Σqi0pi0;
b) Σqi0pi1/Σqi1pi1;
c) Σqi1pi0/Σqi0pi0;

4. Printre principalele obiective ale analizei costurilor nu se numără:
a) folosirea normelor de consum pentru materii prime, materiale, combustibil și
energie;
b) respectarea indicilor de utilizare a materiilor prime și materialelor;
c) determinarea manoperei, în funcție de profitul dorit de producător;
d) calculul scăzămintelor de materii prime și materiale, în limitele cotelor normate
de pierderi tehn ologice, de depozitare, de transport etc.

1. Principalii factori care determină modificări ale costului unitar sunt:
a) prețurile materiilor prime, ale combustibilului și energiei;
b) mărimea profitului;
c) indicii de utilizare a materiilor prime;
d) salariile și alte drepturi de personal;
e) cheltuielile fixe;
f) evoluția prețului la firmele concurente.
Răspuns: A(a,d,f) B(b,c,d) C(a,d,e) D(a,c,d) .

2. Folosirea prețului garantat, ca preț de intervenție a statului, are efecte benefice
generale dac ă nivelul lui este:
a) mai mic decât nivelul prețului format pe piață ca urmare a creșterii producției;
b) egal cu nivelul prețului format pe piață ca urmare a creșterii producției;
c) mai mare decât nivelul prețului format pe piață ca urmare a creșteri i
producției.

3. Curba cererii pentru un produs indică ce cantitate doresc consumatorii din acel
produs, la diferite:
a) momente de timp;
b) prețuri;
c) costuri.

1. În materia concurenței economice, decizia Consiliului Concurenței reprezintă:
a) procedura prin care se aduce la cunoștința autorității concurenței un
comportament pe piață pentru care Consiliul Concurenței trebuie să acorde aviz
sau să certifice nonintervenția;
b) procedura specifică de constatare a actelor și faptelor incriminate de L egea
Concurenței;
c) act emis de Consiliul Concurenței ca hotărâre în plen, în legătură cu un
anumit act sau fapt privind concurența;
d) stabilirea unei valori minime a nivelului cifrei de afaceri până la care
concentrările economice nu fac obiectul inte rvenției autorității competente;
e) acte sau fapte incriminate de Legea Concurenței datorită efectelor asupra
concurenței și a mediului concurențial.

2. În materia concurenței economice, notificarea reprezintă:
a) procedura prin care se aduce la cunoșt ința autorității concurenței un
comportament pe piață pentru care Consiliul Concurenței trebuie să
acorde aviz sau să certifice nonintervenția;
b) procedura specifică de constatare a actelor și faptelor incriminate de Legea
Concurenței;
c) act emis de Co nsiliul Concurenței ca hotărâre în plen, în legătură cu un anumit
act sau fapt privind concurența;
d) stabilirea unei valori minime a nivelului cifrei de afaceri până la care
concentrările economice nu fac obiectul intervenției autorității competente;
e) acte sau fapte incriminate de Legea Concurenței datorită efectelor asupra
concurenței și a mediului concurențial.

3. În materia concurenței economice, regula de minimis reprezintă:
a) procedura prin care se aduce la cunoștința autorității concurenței un
comportament pe piață pentru care Consiliul Concurenței trebuie să acorde aviz
sau să certifice nonintervenția;
b) procedura specifică de constatare a actelor și faptelor incriminate de Legea
Concurenței;
c) act emis de Consiliul Concurenței ca hotărâre în plen, în legătură cu un anumit
act sau privind concurența;
d) stabilirea unei valori minime a nivelului cifrei de afaceri până la care
concentrările economice nu fac obiectul inte rvenției autorității
competente;
e) acte sau fapte incriminate de Legea Concurenței datorită efectelor asupra
concurenței și mediului concurențial.

4. În materia concurenței economice, practicile anticoncurențiale reprezintă:
a) procedura prin care se aduce la cunoștința autorității concurenței un
comportament pe piață pentru care Consiliul Concurenței trebuie să acorde aviz
sau să certifice nonintervenția;
b) procedura specifică de constatare a actelor și faptelor incriminate de Legea
Concurenței;
c) act emis de Consiliul Concurenței ca hotărâre în plen, în legătură cu un anumit
act sau o faptă privind concurența;
d) stabilirea unei valori minime a nivelului cifrei de afaceri până la care
concentrările economice nu fac obiectul intervenției autorităț ii competente;
e) acte sau fapte incriminate de Legea Concurenței datorită efectelor
asupra concurenței și a mediului concurențial.

Similar Posts