CAPITOLUL 1. Motivarea, definirea și obiectivele automatizării și protecției prin relee din sistemele electroenergetice 4 1.1 Scurt istoric a… [621799]

CUPRIS
INTRODUCERE 1

CAPITOLUL 1. Motivarea, definirea și obiectivele automatizării și protecției prin
relee din sistemele electroenergetice 4
1.1 Scurt istoric a realizarii și dezvoltării Sistemului Energetic Național
1.2 Obiectivele automatizării și protecției prin relee din sistemele
electroenergetice 8
1.3 Relee electrice de protecție . 14

CAPITOLUL 2 . Probleme generale ale instalațiilor de protecție utilizate în
sistemele electroenergetice 21
2.1 Performanțe impuse unei bune protecții 22
2.2 Prezentarea principalelor protectii prin relee 22
2.3. Protecti cu sectionare de curent 25
2.4. Protectii Maxumala de curent temporizata 26

CAPITOLUL 3. Protecțiile transformatoarelor electrice 30
3.1 Probleme specifice ale protecțiilor transformatorului electric 30
3.2. Principalele protecții ale traformatoarelor de putere 31
3.2.1. Protecția cu relee de gaze 31
3.2.2 Protecția diferențială longitudinală a transformatoarelor de putere 36
3.2.3. Protecția de cuvă (Chevalier) 38
3.3 Protecția maximală de curent și tensiune 40
3.3.1 Protecția maximală de tensiune de secvență homopolară 40
3.3.2 Protecția maximală de curent a transformatoarelor de putere 40
3.3.3. Protecția maximală cu secționare de curent 41
3.3.4 Protecția maximală de curent temporizată 41
3.3.5 Protecția maximală de curent cu blocaj direcțional 43
3.3.6 Protecția maximală de curent a transformatoarelor cu trei
înfășurări 44
3.3.7 Protecția maximală de curent cu blocaj de minimă tensiune 45
3.4. Protecția contra suprasarcinilor 45

CAPITOLUL 4. Studiul protectiilor electrice ale transformatorului 16MVA 47
4.1 Date nominale Caracteristicile tehnice ale echipamentelor 47
4.2 Analiza protectiilor instalate la trafo 16MVA 55
4.3 3 Supravegherea funcționării sistemului de protecție a
transformatorului realizat cu REF 542+ 63

CONCLUZII 73

BIBLIOGRAFIE 76

1
INTRODUCERE
Sistemul electroenergetic este sistemul care a sigură și menține alimentarea c u energie
electrică a consumatorilor de la nivelul întregii țări. Sistemul electroenergetic poate fi comparat
cu sistemul cardiovascular al organismului uman. De funcționareas normală și menținerea
acestui sistem la parametrii optimi de funcționare depinde viata î ntregului organism. Tot astfel și
în cazul unui sistem electroenergetic , de funcționarea normală și menținerea acestui sistem la
parametrii optimi de func ționare depinde derularea normală a tuturor activităților care se
desfășoară l a nivelul unui teritoriu sau a î ntregii țări. În secolul XX1 lumea este total dependentă
de energia electrică și implicit de producerea, tran spostul și distrib uirea acesteia l a fiecare
consumator o riune de este nevoie.
Un om de știință a afirmat la o mare con sfătuire pe tema energie electrice că un incident
major care ar duce la imposibilitatea de a produce și utiliza energie elect rică ar arunca întrega
omenire î n perioada Evului Mediu Întunecat.
Dacă am privi cu ochii minții la felul cum am trăii acea perioadă ( acum închipuită dar
cîndva reală ) am vedea oameni triști umblând cu torțe pe str ăzi întunecate, casele cu odăi î negrite
de fumul torțelor sau a lumânărilor în locul frumoaselor saloane parfumate, căruțe zgomotoase
trase de cai obosiți de drum lung în locul elegantelor autoturi sme sau trenuri de mare viteză î n
care muzica și ambianța te provoacă la că lătorii cât mai lungi. Toate acestea doar de la un
fenomen simplu cu cere ne -am obișnuit ca și cum ne -am obișn uit ca soarele să ră sară dimineața.
Din fericire energia electrică este acum disponibilă oriunde există rețele de distribuție la
consumatori, datorită dezvoltării și perfecționării unui sistem de produce transport și distribuție a
energie electrice adică sistem electroenergetic (SEN) .
Funcționarea normală a SEN și asigurarea continuității în alimentarea consumatorilor cu
energie electrică la parametrii optimi de funcționare a instalați ilor depinde in t otalitate de
integritatea scestui sistem. Pentru a asigura siguranța, menținerea funcționării la capacitatea
normală și intergritatea SEN este neaparată nevoie de asigu rarea unui sis tem complex care are
rolul de a proteja sistemul de eventuale perturbații de funcționare, incidente majore și restabilirea
funcționării în cazul unor unor astfel de evenimente . Acest sistem se numește sistem de protecție
și automatizare a SEN.

2
Sistemul de protecție și automatizare a SEN se poate compara cu sistemul nervos a
corpului uman sau sistemul senzorial care ne ajută să percepem anumite stări de pericol, să
procesăm foarte rapid gravitatea lor și să luăm imediat măsuril e cele mai optime pentru apă rare
sau contracarare. Tot astfel sistemul de protecție a sistemului elect roenergetic realizează aceste
funcții pentru asiguararea integrității și funcționării acestuiea.
Fiecare componentă a sistemului electroenergetic are un sistem propriu de protecție care
este specifi c modului în care aceste eleme nte contribuie la funcționarea și stabilitatea SEN.
Acest sistem propriu este proiectat astfel încâ t o perturbatie apărută la un unumit element
să fie procestă de sistemul propriu de protecție și acesta să aplice mă surile de contracarare
specifice elementului protejat sau efectiv izolarea acestuia de restul sistemului pentru ca
perturbația să nu se amplifice sau să se transmită și altor elemente din compone nța SEN .
Acest sis tem propriu este integrat apoi î n sistemul complex integrat de protecție și
automatizare a SEN pentru ca la funcționare incorectă sau nefuncționarea sistemlui de protecție
propriu să conducă la sesizarea perturbație de elementele de protecție integrată a SEN și să
conducă la aplicarea unor mă suri suplimentare de siguranță pentru funcționarea î n parame trii
stabiliți a SEN. Realizare unor astfel de sisteme de protecție i ntegrate și deosebit de complexe
fac obiectul unor cercetări îndelungate prin analiza unor stări de pericol, analiza unor avarii
locale sau extinse, analiza efectelor acestora asupra S EN în totali tate sau a unor porț iuni ale
acestuia.
În lucare a pe care am realizat -o am efectuat o analiză a unui sistem de protecție la nivelul
SEN și mai aprofundată asupra unui tran sformator de putere care contrib uie la distribuț ia ene rgie
electrice î ntr-o zonă de sistem .
Lucrarea este structurată pe patru capitole care prezintă componentele și anumite
particularități ale unui sistem de protecție. În capitol ul patru am realizat un studiu de caz asupra
sistemului de protecție realizat la transformatorul de putere 16MVA din stația electrică de
distribuție 20kV din CHE Remeți.
Transformatorul analizat asigură transformarea parametrilor energieie electrice prin
reducerea tensiunii de la valoarea de 110kV la tensiunea de 20kV pentru distribuția energie

3
elect rice în zonă. Funcționarea î n siguranță a acestui element al zonei de rețea din componența
SEN este deosebit de importantă pentru asigurarea alimentării neîntrerupte a consumatorilor din
zonă (servicii proprii a CHE Remeti, alimentare LEA 20kV CHE Leșu ș i Baraj Leșu, alimentare
Baraj Drăgan) precum și menținerea la parametri a energie electrice din rețeua de alimentare și
distribuție a Microhidrocentrale lor din zo na Drăgan care debitează in staț ia 20kV Remeț i.
La final am elaborat o concluzie cu priv ire la realizarea sistemelor de protecție c are
asigură funcționarea ș i menținerea parametrilor optimi ai energieie electrice furnizate
consumatorilor industriali sau casnici.

4
CAPITOLUL I
MOTIVAREA, DEFINIREA ȘI OBIECTIVELE AUTOMATIZĂRII ȘI
PROTECȚIEI PRIN RELEE DIN SISTEMELE
ELECTROENERGETICE

I.1 Scurt istoric a realiză rii și dezvoltării Sistemului Energetic Național
Sistemul Electroenergetic Național (SEN) reprezintă ansamblul instalațiilor
electroenergetice interconectate, situate pe teritoriul unei regiuni, a unei țări, sau a unei
grupări de teritorii, prin care se realizează producerea, transportul, distribuția și
utilizarea energiei electrice .
Ca urmare a accelerării procesului de dezvoltare industrială, a progresului tehnic și a
necesității dezvoltării unor surse de energie cât mai uș or de utilizat, accesibile și sigu re se
impune dezvoltarea unui sistem sigur de produce , transport și distribuție a enegiei electrice,
care s -a dovedit a fi o sursă de energie inepuizabilă, datorită deferitelor modalități de
producer e a acesteia. P rivin d prin această perspectivă, societate a românească, și industria în
plin proces de dezvoltare a înțeles necesitatea creerii și dezvoltării unor centrale de producție
a energiei electrice care să poată asigura dezvoltarea industrială și necesitățile comunităților
urbane. Administrația marile lor orașe din România trebuia să țină cont de dezvoltarea urbană
și de faptul că era necesar să se alinieze direcției urmate de orașele din vestul Europei.
Astfel p rima centrală electric ă din România a fost pusă in funcțiune la Bucureș ti în
anul 1882 . Centrala alimenta iluminatul exterior al Teatrului Naț ional și al Gră dinii Cișmigiu.
Centrala era amplasată pe Calea Victor iei, în centrul Bucureș tiului. Î n acelaș i an, a avut loc
primul transport de electricitate între centrala ș i Palatul Cotroceni. Acesta s-a realiza t printr -o
linie electrică aeriană lungă de 3 km cu conductori de cupru și izolatori de porț elan. Toate
aceste proiecte s -au realizat î n chiar anul în care Thomas Alva Edison a pus în funcț iune, la
New York, prima centrala electrică din lume.
La 18 mai 1895 s -a constituit Hermannstadter Elektrizitatswerke A. G. – Societatea
Uzinei Electrice din Sibiu, a că rei adunare generala constituantă a hotărâ t construirea uzinei
electrice Sadu 1. Proiectul pentru Uzina Sadu 1 prevedea construirea uzinei pro priu-zise, pe
valea râului Sadu, la 18 km de Sibiu și instalatii de transport ș i distributie a energiei elec trice.
Energia electrică produsă se transporta la Sibiu și Cisnă die la tensiunea de 4500 V, prin două
linii electrice aeriene.

5
Pînă in 1939, produce rea și folosirea energiei electrice s-a extins la nivelul întregii țări.
La sfârș itul anului 1939, Româ nia avea 229 de generatoare de electricitate, din care: – 113
companii private ș i concesiuni ; – 85 companii municipal; – 10 autorităț i comerciale publice ; –
14 companii cu capital mixt ; – 7 autorităț i de stat .
În 1948, au fost înființ ate intreprinderi regionale de electricitate, în urma nationaliz ării
tuturor companiilor produc ătoare de electricitate.
La Bucu resti, fosta "Societate de Gaz ș i Electricitate" a devenit "Soc ietatea de
Electricitate Bucureș ti", ulterio r fiind redenumită î n "Intreprinderea Regională de Electricitate
Bucure ști".
La Cluj, "Societatea de Gaz si Electricitate" a devenit "intreprinderea Reg ionala de
Electricitate Cluj". Întreprinderi regionale similare au fost inființate ș i în alte zone ale ță rii, de
exemplu Braș ov și Sibiu.
În paralel cu reorganizarea structurilor exist ente, au fost create noi entități regionale,
cum ar fi "I ntreprinderea de Electricitate Bacă u" (1951). La Sibiu ia ființă "Dispecerul
Ardeal", subordonat Dispecerul ui Energetic Național, (DEN ).
La data de 13 iunie 1955 a intrat in func țiune operativă Dispecerul Energetic Naț ional,
care prin ordin al M .E.E. fusese initial î nfiintat sub forma de "Serviciul dispecer național", in
cadrul Direcț iei Energiei Electrice din MEE. [12]

fig. 1.1 D ispeceratul Energetic Național [12]
Principala func ție a Dispecerului Energetic Naț ional era coordonarea activiăț ii de
producere, transport și distribuț ie a energiei elec trice din Sistemul Energetic Naț ional
interconectat, care cupri ndea Muntenia și partea centrală și de est a Transilvaniei.

6
Prin treapta imediat subordonat ă – dispecerii energotrusturilor Buc urești, Sibiu și ai
energocombinatelor Constanța, Galați, Bacău, Timișoara și IRE Oradea, se realizează
coordonarea activităț ii sistemelor din zonele respective.
Principal ele sarcini ale Dispecerului Energetic Naț ional er au legate de asigurarea
alimentă rii continue a consumatorilor, reparti ția optimă a sarcinii între central ele electrice,
reglarea frecvenței ș i a tensiunii în cadrul SEN . În autoritatea sa de decizie se afla întreaga
rețea de 110 kV.
Ritmul rapid de dezvoltare economică a impus creșterea pro ducției de energie electrică
și implicit la realizarea de centrale termoelectrice cu putere din ce în ce mai mare, echipate cu
agregate tot mai puternice, cu parametrii aburului ridicați.
Consumul de energie electrică reprezintă valoarea totală a energiei electrice absorbite
de la rețea de beneficiari, într -un timp specificat (consum zilnic, lunar, anual etc.).
Creșterea consumului de energie electrică, datorită în principal dezvoltării
industriale , a impus realizarea de noi legă turi între sursele și consumatorii de energie electrică
sau între sistemele zonale, atâ t pentru asigurarea consumatorilor din z onele deficitare ca surse,
cât ș i pentru realizarea unei siguranțe sporite în funcț ionare. În paralel s -a dezvoltat și
construcția liniilor electrice de înaltă tensiune. Sistemele energetice locale s -au interconectat
treptat, astfel că în 1959 s -a putut constitui S istemul Energetic N ațional. (SEN).
Sistemul Electroenergetic (SEN) reprezintă ansamblul instalațiilor electroenergetice
interconectate, si tuate pe teritoriul unei regiuni, a unei țări, sau a unei grupări de teritorii,
prin care se realizează producerea, transportul, distribuția și utilizarea energiei electrice.
Prima curbă de sarcină a sistemului energetic național, cu vârful d e 325 MW ș i cu minimul la
golul de noapte de 170 MW a a fost realizat ă în iunie 1955.
În 1959 a luat naș tere Sistemul Electroenergetic Naț ional, prin interconectarea
subsistemelor local e. Astfel sistemul energetic naț ional s -a dezvoltat impetuos, în anul 1960
fiind inter conectate practic toate rețelele electrice din ț ară. În anul 1963, prin construcția
liniei de 400 kV Luduș -Mukacevo, sistemul energetic al României s -a interconectat cu
sistemele energetice ale țărilor învecinate, ceea ce a condus la o creștere continuă a
schimburilor de energie. [12]
În cadrul Sistemului E nergetic Național se evidențiază principalele activității astfel:
 Producerea energiei electrice care se realizează prin intermediul generatoare lor
electrice ce transfor mă diferite forme de energie în energie electrică . Formele de
energie convertite sunt: – energia potențială sau cinetica apelor; – energia atomică; –

7
energia solară, eoliană; – energia chimică a combustibililor (hidrocarburi, combustibili
fosili).
 Transpo rtul energiei electrice care se realizează prin intermediul liniilor electrice la
tensiunea nominală 220 sau 400 kV. Transelectrica S.A . este operatorul de transport
și de sistem din Romania, (OTS) cu un rol cheie pe piața de energie electrică din
Romania, care administrează și operează sistemul electric de transport și asigură
schimburile de electricitate între țările Europei Centrale ș i de Rasarit, ca membru al
ENTSO -E (Reteaua Europeana a O peratorilor de Transport si Si stem pentru Energie
Electrica) și este responsabil pentru trans portul energiei electrice, funcționarea
sistemului și a pieței, asigurarea siguranț ei Sistemului Electroenergetic Naț ional
(SEN). De asemenea, Transelectrica S.A prin OTS reprezintă principala legă tură
dintre cererea ș i oferta de electricitate, echilibrând permanent producț ia de energie cu
cererea .
 Distribuția energiei electrice care se realizează prin intermediul liniilor electrice la
tensiuni nominale cu valori cu prinse între 0.4 și 110kV.

fig.1.2. Structura unui Sistemului Electroenergetic .

EP-energie primară; IP-instalație primară; ITr-instalație de transport; MP-mașină
primară; GS-generator sincron; CE-centrală electrică; SEV -stație de evacuare; LT-linie de
transport; SD-stație de distribuție; LD-linie de distribuție; PT-post de transformare; CMT –
consumator de medie tensiune; CMJ -consumator de joasă tensiune.

8
I.2 Obiectivele automatizării și protecției prin relee din sistemele electroenergetice

Sistemul Electroenergetic Național (SEN) este un element vital p entru derularea și
menținearea î n stare de funcționarea a tuturor ramurilor economice și sociale de la nivelul
îmtregii țări.
Siguranța în funcționare a SEN este un factor esențial pentru derularea proceselor
menționate și pentru siguranța națională a țării, fapt pentru care asigurarea funcționării în
condiții de siguranță a tuturor elementelor componente a SEN este esenț ială.
Având în vedere aceste necesități este esențială asigurarea tuturor elementelor
componente a SEN cu sisteme de protecție care să asigure funcționarea la parametrii stabiliți a
acestora pr ecum și asiguararea menținerii î n stare de funcționare a SEN î n cazul unor
perturbații în funcționarea acestuia. Sistemele de protecție trebuie să îndeplinească aceste
condiții esențiale pentru siguranța oricărui sistem electroenergetic.
Condiția principală pe care trebuie să o îndeplinească protecția reț elelor electrice este
aceea de a limita la minimum efectele unui defect sau perturbații in cadrul SEN, asupra
funcțioă arii restului sistemului, ceea ce impune în majoritatea cazurilor o funcționare rapidă
acționând astfel încâ t defectele s ă fie lichidate cu într eruperea unui numă r minim de
consumatori.
Instalațiile automate de protecție prin relee reprezintă totalitatea aparatelor și
dispozitivelor destinate să comande automat deconectarea, instalației electrice protejate, în
cazul apariției unui defect sau a un ui regim periculos și / sau să semnalizeze apariția regimului
respectiv. Pînă în ani 2000 în sistemul energetic național predomină instalațiile de protecție
cu relee cu contacte clasice dar in prezent au fost modernizate multe instalații de protecții prin
instalarea de relee digitale . Pentru realizarea în siguranță a funcțiilor sistemului de protecție se
recomandă utilizarea de echipamente numerice, integrate, (sau integrabile în viitor) sisteme
ierarhizate de protecție – comandă – control. [4]

Noțiunea d e instalație de protecție are un caracter mai larg, putând fi atribuită în mai
multe ipostaze:
 protecția – ca tip sau funcție elementară independentă de obiectul protejat; de exemplu:
protecție maximală de curent, protecție minimală de impedanță, protecție diferențială,
etc.

9
 protecția – ca instalația de automatizare destinată unui anumit tip de defect; de
exemplu: protecție împotriva scurtcircuitelor polifazate, protecție împotriva
suprasarcinilor, protecție împotriva punerilor la pământ, etc.
 protecția – ca instalație complexă cu o funcționare corelată în cadrul unui ansamblu; de
exemplu: protecția unei stații de transformare, protecția unei centrale electrice, etc.

Pentru a asigura protejarea sistemului împotriva avariilor și regimurilor anormale de
funcționare, protecția prin relee trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
a.) Selectivitatea; protecți a este selectivă atunci când asigură deconectarea numai a
elementului avariat, toate celelalte părți ale sistemului rămânând alimentate. Instalarea sa u
menținerea în funcțiune a unei protecție neselective poate crea mari probleme în funcțiunarea
SEN prin deconectarea m ai multor elemente care pot produce perturbări majore în
funcționare a interconectată a sistemelor. Utilizarea unei protecții neselective este interzisă
prin normele impuse la realizare proiectelor sistemelor de protecție . Fiecare element al
sistemului electroenergetic trebuie prevăzut cu o protecție de bază care să funcționeze select iv
la apariția unei pertirbații în zona elementului respectiv.
Metodele de asigurare a selectivității protecțiilor sunt:
 Temporizarea;
 Direcț ionarea;
 Reglajul mă rimilor de acționare a elementelor de protecți e.

b.) Rapiditatea acționării protecției ; acestă condiție se impune, tot mai mult, odată cu
dezvoltarea sist emelor energetice, având în vedere că trebuie să se asigure:
 menținerea stabilită ții funcționării în paralel a elementelor legate la sistem;
 reducerea timpului în care consumato rii sunt alimentați cu parametrii diferiți de cei
nominali ;
 reducerea defectelor provocate de curenții de scurtcircuit prin deconectarea rapidă a
părților avar iate din instalație, reducându -se astfel atât timpul, cât și cheltuielile
necesare pentru repararea elementelor avariate, prin efectul termic al curentului de
scurtcircuit;
 mărirea eficacității automatizării R.A.R ; Timpul minim de acționare al protecției, în
stadiul actual al tehnicii, este de 0,01…0,02 s, iar al întreruptorului 0,03…0,06 s.

10
c.) Fiabilitatea în funcționare . Prin această condiție se înțelege că protecția trebuie să sesizeze
defectul pentru care a fost prevăzută, să nu aibă refuzuri de acțio nare sau acționări false.
Acționarea sigură a protecției se realizează prin alegerea și exploatarea corectă a schemei de
protecție, prin realizarea schemelor de execuție simple, prin folosirea unui număr cât mai mic
de contacte ale releelor care participă succesiv la funcționarea schemei.
Schemele de protecție cu cât sunt mai simple facilitează întreținerea lor, evitându -se de
asemenea riscurile apariției de defecte la aceste instslații de baza pentru siguranța funcționării
SEN .
d.) Sensibilitatea protecției este proprietatea protecției de a acționa la defecte sau la perturbări
oricât de mici ale regimului normal de funcționare.
Sensibilitatea se apreciază cantitativ prin coeficientul de sensibilitate ksens, care
pentru protecțiile maximale reprezi ntă raportul dintre valoarea minimă a parametrului
controlat, în cazul unui defect metalic la capătul zonei protejate, Mmin, și valoarea de
pornire a protecției, Mpp:

Ksens = 𝑴𝒎𝒊𝒏
𝑴𝒑𝒑 ≥ Ksens impus

Pentru coeficientul de sensibilitate Ksens se recomandă valori cuprinse între 1,2 și 2,5
acestea fiind stabilite prin norme de proiectare . Dacă o protecție nu se încadr ează în limitele
impuse pentru Ksens, ea va fi înlocuită cu o protecție mai sensibilă.
e.) Independența față de condițiile exploatării . Protecția prin relee trebuie să
funcționeze corect independent de schema de conexiuni a sistemului electric în momentul
respectiv și independent de numărul centralelor respectiv al generatoarelo r în funcțiune. În
cazul protecției liniilor de foarte înaltă tensiune, în loc de independență față de condițiile
exploatării se urmărește adaptabilitatea protecției, adică acea calitate care -i permite
modificarea automată a parametrilor și reglajelor rele elor în cazul modificării configurației
circuitului protejat.
f.) Eficacitatea economică. Costul echipamentului de protecție este mic în comparație
cu costul echipamentului principal din sistemul electric protejat și în comparație cu
eventualele pagube pr ovocate de întreruperea alimentării consumatorilor în cazul unei avarii
greșit sau întârziat lichidată. Cunoașterea exactă a defectelor ce pot apare într -o instalație este
condiția prealabilă a conceperii unui dispozitiv de protecție rentabil economic și o ptim tehnic.

11
În calculul prețului unui dispozitiv de protecție trebuie ținut cont pe lângă costul
releelor și de costul tuturor aparatelor necesare (transformatoare de curent, baterii de
acumulatoare, etc.) proporțional cu utilizarea lor pentru protecția considerată. De asemenea,
trebuie avute în vedere cheltuielile de exploatare: întreținere, verificări periodice, dar și de
declanșările intempestive, eventuale, provocate de către protecție și care duc la lipsă de
tensiune. Nu trebuie însă neglijat prețul unitar al instalației protejate, cu cât aceasta este de
putere mai mare, costul acesteia, cât și pagubele prin întreruperea alimentării sunt mai mari și
ca urmare protecția trebuie să fie mai complexă, asigurând evitarea distrugerii instalației.
g.) Gabari t redus . În vederea reducerii spațiilor ocupate de panourile de protecție,
gabaritele releelor trebuie să fie cât mai mici. Releele electronice se pretează cel mai bine la
miniaturizare.
h.) Elasticitate în reglarea caracteristicilor de acționare este o cerință impusă în
special în cazul protecțiilor complexe pentru ca același echipament să poată fi utilizat pentru
diferite elemente protejate care ar necesita caracteristici de acționare diferite.
i.) standardizarea și tipizarea elementelor componente a instalatiei de protectie;
prezintă avantaje atât din punctul de vedere al unității produ cătoarede echipamente , cât și din
punctul de vedere al montării și exploatării și mentenanței instalațiilor de protecție,
întreținerea fiind astfel mult ușurată.

Protecția prin relee contribuie în mod direct în primul rând la asigurarea continuității
alimentării normale cu energie electrică a consumatorilor, iar în al doilea rând la menajarea
instalațiilor electroenergetice, care pot fi suprasolicitate sau chiar avari ate în cazul apariției
unor regimuri anormale de funcționare.

Sistemele de protecție prin relee pot fi clasif icate după mai multe criterii [3 ]:
a) După mărimea controlată:
 protecția de curent – acționează la depășirea unei limite stabilite pentru curentul din
circuitul protejat;
 protecția direcțională – acționează la schimbarea sensului circulației de puteri prin
elementul protejat;
 protecția de distanță – acționează la micșorarea sensibilă a impedanței circuitului
protejat;
 protecția diferențială – acționează la apariția unei diferențe între valorile curenților de la
extremitățile zonei protejate;

12
 protecția homopolară – acționează la apariția componentelor homopolare de curent sau
tensiune în cazul punerilor la pământ;
 protecția de tensiune – acționează la depășirea unei limite stabilite pentru tensiunea
circuitului protejat;
 protecția cu relee de gaze – acționează la apariția gazelor în cuva cu ulei a
transformatoarelor în cazul scurtcircuitelor;
 protecția termică – acționează la creșterea temperaturii circuitelor electrice în timpul
scurtcircuitelor sau regimurilor anormale.
b) După rolul pe care îl au în sistem:
 protecții de bază – acționează la defectele care apar în limitele zonei protejate prin
declanșarea întreruptoarelor celor mai apropiate de elementele respective avariate;
 protecții de rezervă – acționează în locul protecțiilor de bază, în cazul în care aceasta
refuză
să acționeze;
 protecții auxiliare – acționează în cazul defectelor care apar în zone în care protecția de
bază nu poate acționa (nu întotdeauna protecția de bază acoperă întreaga zonă a elementului
protejat);
c) În funcție de elementul protejat:
 pentru generatoare sincrone;
 pentru transformatoare și autotransformatoare de putere;
 pentru sisteme de bare;
 pentru linii electrice;
 pentru maș ini electrice
d) În funcție de principiul constructiv:
 protecții cu relee clasice (electromagnetice, electrodinamice, de inducție etc.);
 protecții cu relee electronice (realizate cu componente discrete – tranzistoare, tiristoare,
triacuri , diode, rezistențe, condensatoare etc.);
 protecții cu microprocesoare/relee digitale (protecții numerice de generația I);
 protecții numerice (protecții numerice de generația II).
e) În funcție de monitorizarea variațiilor parametrilor din rețea , se constată că la
apariția defectului (sau a funcționării anormale) acestea suferă modificări substanțiale care
conduc la:

13
 creșterea curenților supravegheați și micșorarea unor tensiuni de fază (ca și consecință
reducerea impedanței măsurate între punctul de măsură și locul de defect, Z=Uf/I);
 creșterea unor tensiuni pe fază la apariția unor comutații în instalație;
 variații ale frecvenței;
 creșterea temperaturii etc.
Astfel, protecțiile pot fi clasificate din acest punct de vedere în protecții maximale , respe ctiv
protecții minimale .
Echiparea sistemelor electroenergetice cu diferite dispozitive de automatizare este
impusă de o serie de particularități ale procesului de producere, transport și distribuție a
energiei electrice, care se desfășoară în cadrul acestor sisteme. Dintre particularitățile
specifice de funcționare ale sistemelor electroenergetice merită a fi amintite: tensiunea și
frecvența energiei livrate trebuie să se păstreze între anumite limite, apropiate de valorile
nominale; neexistând posibilitatea stocării energiei electrice, agregatele generatoare trebuie să
urmărească în permanență variațiile puterii cerute de consumatori; asigurarea continuității în
alimentarea cu energie electrică a consumatorilor, localizarea, separarea și remedierea
avariilor apărute trebuie să se facă c ât mai rapid pentru a se evita extinderea acestora.
În cadrul automatizării a importanță mare o are reglarea automată, care urmărește
asigurarea în exploatare a valorilor optimale pentru diferite mărimi (tensiune, frecvență,
turație etc.). Pe lângă reglare a automată, în cadrul automatizărilor în sistemele
electroenergetice se întâlnesc probleme de comandă automată: (pornire, oprire automată a
motoarelor, generatoarelor, control automat, probleme de automatizări legate de conectarea
automată a rez ervei (AAR), de reanclanșare automată rapidă (RAR) sau de descărcare
automată a sarcinii (DASf sau DASU) cât și probleme de protecție prin relee a sistemelor
electrice.
Protecția prin relee este una din principalele forme ale automatizării sisteme lor
electroenergetice având drept scop principal detectarea avariei și deconectarea elementului
avariat în vederea evitării extinderii avariei și a revenirii cât mai rapide la regimul normal de
funcționare pentru restul sistemului. [4]
Protecția prin relee este formată din ansamblul aparatelor și dispozitivelor destinate să
comande automat deconectarea instalației electrice protejate în cazul apariției unui defect sau
a unui regim anormal periculos și / sau să semnalizeze apariția regimului respectiv.adapti ve și
a tehnologiei numerice oferă numeroase soluții pentru viitor.

14

I.3 Relee electrice de protecție
Releul electric, este un aparat care execute închiderea, deschiderea sau comutarea
uneia sau mai multor contacte sub influența acțiunii electromagnetice, produse de
variația unor mărimi electrice (curenți sau / și tensiune) aplicate înfășurărilor sale. În cazul
releelor care nu au elemente mobile respectiv contac te (relee electronice .) la modificarea
parametrului controlat până la a tingerea sau depășirea valorii de pornire are loc o variație în
salt (basculare) a mărimii din circuitul de ieșire. În general, cu alte cuvinte, releul electric de
protecție este un aparat care acționează asupra mecanismului de declanșare (în sensul
desch iderii) întreruptorului atunci când condițiile o impun (cazul unei avarii, de ex.). Uneori
releele comandă numai semnalizarea de atenționare a personalului de exploatare în
eventualitatea unui regim anor mal de funcționare . [5]

fig. 1.3. Scheme ale releelor și simbolizarea lor a) Schema bloc; b) Schema
desfășurată; c)Simbol
Un releu se compune din trei părți distincte, fig.1. 3., în care s -au notat: ES – elementul
sensibil sau elementul de intrare, EC – elementul de comparație sau element ul de prelucrare
logică a informației și de decizie; EE – elementul de execuție sau elementul de ieșire.
Un releu de protecție, sau o protecție cu relee, poate fi comparat cu un calculator
elementar care realizează o anumită funcție, ținând cont de mărimil e de intrare (mărimi
electrice din sistem – curenți, tensiuni – preluate prin traductoare, transforamatoare de
măsură) în anumite condiții , cu anumite restricții . Rezultatele obținute în urma evaluării
funcției implementate sunt cuantificate prin modificar ea ieșirilor. Dezvoltarea intensă a

15
tehnologiilor în domeniul electronicii și automatizării au contribuit la evoluția și dezvoltarea
unor sisteme complexe de protecțiilor prin relee , în concordanță cu cerințele impuse acestora
în contextul dezvoltării tehnologie la momentul respective. În acest context, în figura 1.4 se
prezintă principalele elemente definitorii ale evoluției protecțiilor prin relee.

fig. 1.4. Evoluția protecțiilo r prin relee
Releele electrice sunt deci aparate automate care sub acțiunea unui parametru
electric de intrare produc variația bruscă (în salt) a parametrului de ieșire, la o anumită valoare
a parametrului de intrare. Ele funcționează pe baza ciclului “da – nu”, (închis – desch is),
făcând parte din categoria aparatelor pentru comenzi discontinue. Releele au un singur canal
de intrare și mai multe canale de ieșire. [2]
Caracteristica “intrare – ieșire”, y = f(x), a releului reprezintă legătura, cu caracter
discontinuu, între mă rimea de intrare x și mărimea de ieșire y .[fig 1.5].

fig.1.5. Caracteristica intrare – ieșire (statică) a unui releu

16

fig. 1.6. Simbolizarea diferitelor tipuri de relee

Releele de protecție pot fi clasificate după mai multe criterii, cum ar fi:
1) Principiul de construcție și funcționare:
 relee electromagnetice;
 relee electrodinamice;
 relee magnetoelectrice;
 relee de inducție;
 relee magnetice (cu circuite magnetice saturabile sau cu amplificatoare magnetice);
 relee electrotermice;
 relee electronice ;
 relee de gaze;
2) Parametrul (de natură electrică, termică etc.) supravegheat:
 relee de curent – acționează la depășirea unei limite stabilite pentru curentul din circuitul
protejat;
 relee de tensiune – acționează la depășirea unor limite stabilite (maxi -me/crescătoare sau
minime/descrescătoare) pentru tensiunea din circuitul protejat;
 relee diferențiale – acționează la apariția unei diferențe între valorile curenților de
laextremitățile zonei protejate;
 relee de putere – acționează la depăsirea une i limite prestabilite a puterii active
(saureactive) vehiculate în rețea;

17
 relee direcționale – acționarea depinde de sensul circulației puterilor din circuitul protejat,
deci sunt sensibile la modificarea defazajului dintre fazorii de tensiune și curent;
 relee de impedanță – estimează impedanța în rețea (din măsurători de tensiune și curent)
acționând ca relee minimale la scăderea ei sub valoarea reglată;
 relee de frecvență – acționează atunci când frecvența în sistem ia valori în afara limitelor
prestab ilite;
 relee de gaze – acționează la apariția gazelor în cuva cu ulei a transformatoarelor în cazul
scurtcircuitelor;
 relee termice – acționează la creșterea temperaturii circuitelor electrice în timpul
scurtcircuitelor sau regimurilor anormale.
Funcțiile releelor electrice
Releele electrice își găsesc aplicabilitatea în diverse domenii de comandă,
supraveghere și reglare a proceselor industriale. O aplicabilitate deosebită o au în alcătuirea
schemelor de protecție prin relee a sistemelor electroe nergetice.
Independent de domeniul în care se folosesc, funcțiile obișnuite ale releelor de diverse
tipuri sunt următoarele:
 Funcția de măsurare sau control întâlnită în special la releele de protecție (de
exemplu: releul maximal de curent, releul minimal de tensiune, releul de distanță de
impedanță minimă, releul direcțional, releul diferențial, etc.), acestea având rolul de a
controla anumiți parametrii (curent, tensiune, impedanță, etc.). măsurarea în
permanență a unui anum it parametru în scopul sesizării faptului că parametrul
respectiv a atins o anumită valoare – valoarea de pornire, reglată sau de consemn a
releului. Releele cu funcții de măsurare au în general precizie bună și consum redus de
putere.
 Funcția de amplificare (în putere) care permite să se alimenteze un circuit electric ce
necesită un curent (putere) mai mare cu ajutorul unui curent (putere) relativ mai mic.
De exemplu un releu intermediar absoarbe la excitare un curent de cca. 15mA (3,3 W)
și comandă prin contactu l său un circuit care necesită 5A (~ 1000W).
 Funcția de multiplicare a numărului de circuite comandate de la un singur circuit, se
realizează datorită faptului că un releu posedând mai multe contacte, poate asigura
închiderea și / sau deschiderea mai mult or circuite independente. Această funcție se
întâlnește în special la releele intermediare.

18
 Funcția de semnalizare se realizează cu ajutorul unor relee speciale, de semnalizare,
numite și relee clapetă și se materializează printr -o indicație optică sau / și acustică
atunci când clapeta (sau stegulețul indicator) cade, ceea ce se întâmplă atunci când în
circuitul de execuție al releului de semnalizare apare un curent (releul de semnalizare
tip serie) sau apare o tensiune (cazul releelor de semnalizare tip derivație).
 Funcția de temporizare permite o întârziere între momentul aplicării unui impuls
(excitării releului) și momentul comutării contactelor sale. Această funcție o
îndeplinesc releele de timp.
Principali i parametri ai releelor
Parametrii principali ai releelor, indicați în normativele de proiectare a echipamentelor
electrice din cadrul SEN sunt următorii [2]:
 Curentul și tensiunea nominală, reprezintă valorile curentului și tensiunii pe care
bobinele releului le pot suporta, î n bune condițiuni, un timp oricât de lung. De asemenea,
se precizează dacă releul trebuie să fie alimentat cu curent continuu sau cu curent
alternativ.
 Valoarea de pornire (de acționare sau de lucru) reprezintă acea valoare limită a
parametrului controlat de releu la care, în cazul releelor cu elemente mobile și contacte,
sistemul mobil al releului se pune în mișcare și închide, respectiv deschide contactele sale
(în funcție de tipul releului: cu contacte normal deschise, respectiv normal închise).Pentru
relee cu tranzistoare, care nu au elemente mobile, valoarea de pornire este valoarea
parametrului controlat la care releul comandă variația în salt a mărimii din circuitul de
ieșire.
 Valoarea de revenire este acea valoare limită a parametrului controlat de releu la care
sistemul mobil al releului începe să se deplaseze în sensul invers celui de acționare și
continuă această deplasare până la poziția inițială de repaus. Pentru releele cu comutație
statică, valoarea de revenire reprezintă valoarea par ametrului controlat la care releul
comandă variația în sens invers (în raport cu variația din momentul acționării) a mărimii
din circuitul de ieșire.
 Factorul de revenire, krev, este raportul dintre valoarea de revenire și valoarea de
pornire. Cu cât krev este mai apropiat de unitate, cu atât releul este de calitate mai bună.
La releele maximale, factorul de revenire este subunitar (0,75…0,95), iar la releele
minimale este supra unitar (krev = 1,05…1,2).

19
 Timpul propriu de acționare al releului este timpul care trece din momentul
atingerii valorii de pornire a parametrului controlat de releu până în momentul comutării
depline a contactelor sale. Pentru o protecție rapidă trebuie ca acest timp să fie cât mai
mic.
 Puterea consumată (puterea de acționare) este puterea consumată în bobinele
releului, pentru ca acesta să acționeze. Cu cât această putere este mai mare (construcție
robustă), cu atât releul este mai puțin s ensibil.
 Puterea comandată de contactele releului (puterea de rupere, capacitatea de
comutare), este puterea din circuitul pe care îl pot întrerupe sau stabili contactele releului,
fără ca acestea să se deterioreze. Este de dorit să fie câ t mai mare.
 Poziția normală a contactelor este poziția pe care o ocupă contactele releului atunci
când prin bobinele sale nu circulă curent.
 Eroarea releului este diferența dintre valoarea reală de pornire și valoarea parametrului
controlat la care rele ul a fost reglat să acționeze.
 Cursa de inerție este spațiul în care sistemul mobil al releului continuă să se deplaseze, în
virtutea inerției, după ce cauză care a provocat această deplasare a dispărut. Cursa de
inerție caracterizează calitatea releului ș i trebuie să fie cât mai mică, pentru evitarea
acționărilor greșite și pentru obținerea unei siguranțe ridicate.
 Stabilitatea termică și electrodinamică reprezintă proprietatea releului de a suporta timp
limitat (fără nici un fel de deteriorări) efectele termice și electrodinamice ale curenților de
scurtcircuit. Stabilitatea electrodinamică este definită prin valoarea de șoc a curentului de
scurtcircuit suportat de releu, iar stabilitatea termică este definită prin intervalul de
timp în care releul poate suporta, în bune condițiuni, diferite valori ale curentului de
scurtcircuit.
Condiții de calitățile impuse releelor de protecție
Un releu de performa nță trebuie să aib ă următoarele calități:
 Siguranța în funcționare ; reprezintă acea calitate a releului care asigură funcționarea
acestuia în toate condițiile pentru care a fost prevăzut să funcționeze, neexistând deci
nici refuzuri în funcționare în caz de defect în instalație, dar nici acționări false ale
releului, în absența unui defect.
 Consum mic de energie ; calitate care pe lângă aspectul economic al consumului
redus, conduce și la reducerea spațiului aferent echipamentelor.

20
 Precizie în fu ncționare; în sensul bunei fidelități se urmărește ca dispersia pragului de
funcționare să fie mică la solicitări de același mod și în aceleași condiții ale mediului
ambiant. O precizie bună implică o diferență mică între valorile extreme ale mărimii
de al imentare (sau de intrare) pentru care releul funcționează.
 Rapiditate în funcționare ; calitate necesară, având în vedere că o deconectare
rapidă a elementelor defecte prezintă o serie de avantaje, cunoscute.
 Sensibilitatea mare; reprezintă acea calitate care asigură intrarea în funcțiune a
releului la cea mai mică modificare a parametrului controlat.
 Întreținere și mentenanță simplă; se poate asigura mai ales printr -o execuție
debroșabilă permițînd înlocuirea rapidă cu echipamente similar.
 Sensibilitate redusă la infuențe externe a câmpurilor electrice, a vibrațiilor, a șocurilor
mecanice, a prafului, etc. [2]

21
CAPITOLUL II
Probleme generale ale instalațiilor de protecție utilizate în
sistemele electroenergetice

II.1 PERFORMANȚELE IMPUSE UNEI PROTECȚII ELECTRICE
Echiparea sistemelor electroenergetice cu diferite dispozitive de automatizare este
impusă de o serie de particularități ale procesului de producere, transport și distribuție a
energiei electrice, care se desfășoară în cadrul acestor sisteme.
Dintre parametri specific i de funcționare ale sistemelor electroenergetic e primordiali
sunt tensiunea și frecvența energiei electrice livrate consumatorilor. Acești parametri trebuie
să fie menținuți între anumite limite, apropiate de valorile nominale stabilite de regulamente
de exp loatare sigură și comtracte de furnizarea a energiei electrice .
Deoarece nu există posibilitatea stocării energiei electrice, agregatele generatoare
trebuie să urmărească în permanență variațiile puterii cerute de consumatori , variațiile de
tensiune și fr ecvență, trebuie să asigur e continui tatea în alimentarea cu energie electrică a
acestora. Pentru realizarea acestui obiectiv de calitate și siguranță este necesară localizarea,
separarea și remedierea avariilor apărute cât mai rapid pentru a se evita extin derea acestora.
În cadrul automatizărilor de sistem o importanță deoseită o are reglarea automată, care
urmărește asigurarea în exploatare a valorilor optim e pentru diferite mărimi caracteristice
energie electrice: (tensiune, frecvență, putere etc.).
Pe lângă reglarea automată, în cadrul automatizărilor în sistemele electroenergetice se
întâlnesc probleme de comandă automată : (pornire , oprir e automat ă a generatoarelor, a
motoarelor de mare putere, control automat al paramertilor de sistem) , probleme de
automatizări legate de conectarea automată a rezervei (AAR), de reanclanșare automată
rapidă (RAR) sau de descărcare automată a sarcinii (DASf sau DASU) cât și probleme de
protecție prin relee a sistemelor electrice. [1]
Protecția prin relee este una di n principalele forme ale automatizării sistemelor
electroenergetice având drept scop principal detectarea avariei și deconectarea elementului
avariat în vederea evitării extinderii avariei și a revenirii cât mai rapide la regimul normal de
funcționare pentru restul sistemului. Protecția prin relee este formată din ansamblul aparatelor
și dispozitivelor destinate să comande automat deconectarea instalației electrice protejate în
cazul apariției unui defect sau a unui regim anormal periculos, perturbație etc, și să
semnalize ze apariția regimului respectiv [2].

22
Instalații de protecție realizează o comandă automată discretă și se caracterizează
printr -o funcționare unidirecțională în circuit deschis.

II.2 PREZENTAREA PRINCIPALELOR PROTECTII PRIN RELEE
Clasificarea instalațiilor de protecție prin relee se p oate realiza din diferite puncte de
vedere [3] :
a) Din punct de vedere al mărimii controlate se deosebesc:
 Protecția de curent, de obicei este o protecție maximală, care acționează în cazul
creșterii curentului în circuitul protejat, situație care are loc în cazul scurtcircuitelor și
al suprasarcinilor. Protecțiile de curent se realizează cu relee de curent (de intensitate)
și pot fi protecții maximale instantanee, maximale temporizate și secționări de curent.
Foarte rar se folosesc protecții minimale de curent care acționează la scăderea
curentului prin circuitul protejat și se prevăd împotriva defectelor reprezentate de
întreruperea circuitului protejat.
 Protecția direcțională acționează când se schim bă sensul de circulație a puterii în
elementul protejat. Cu alte cuvinte, această protecție sesizează modificarea defazajului
dintre curentul și tensiunea din circuitul de protejat.
 Protecția de distanță se realizează cu relee de impedanță (mai rar de rezistență sau
reactanță), care acționează atunci când impedanța circuitului protejat se micșorează
sensibil datorită apariției unui scurtcircuit.
 Timpul de acționare al protecției de distanță fiind funcție de valoarea impedanței
măsurate, protecția de distanță poate asigura selectivitatea funcționării.
 Protecția diferențială acționează când apare o diferență între valoarea curenților de la
cele două capete ale zonei protejate. Pot exista prote cții diferențiale longitudinale și
protecții diferențiale transversale. Sunt protecții foarte sensibile și rapide.
 Protecția prin înaltă frecvență folosește curentul de frecvență înaltă, care
circulă prin conductoarele liniilor de protecție, prin canale radio sau prin fibre optice
și servește pentru transmiterea semnalelor între instalațiile de protecție de la cele două
capete ale liniei – aflate la mare distanță – pentru asigurarea simultană a declanșării
rapide și selective.
 Protecția homop olară sau protecția cu filtre prevăzută pentru sesizarea punerilor la
pământ. În cazul defectelor cu punere la pământ apare componenta de secvență
homopolară a curentului și tensiunii. Conectând releele de curent și/ sau de tensiune

23
prin intermediul unor filtre de secvență homopolară, se poate asigura funcționarea
protecțiilor numai în cazul acestor defecte.
 Protecția de tensiune este de obicei o protecție minimală (prevăzută ca blocaj de
tensiune minimă în vederea sensibilizării protecției maximale de cur ent) care
acționează la scăderea tensiunii sub valoarea reglată, scădere care se produce la
apariția scurtcircuitelor. Există și protecții maximale de tensiune care acționează la
creșterea tensiunii peste o valoare reglată și care se întâlnesc la protecția
hidrogeneratoarelor, a turbogeneratoarelor de mare putere și a liniilor de foarte înaltă
tensiune.
 Protecția cu relee de gaze folosită exclusiv la transformatoare și autotransformatoare
prevăzute cu cuvă cu ulei. Funcționarea acestei protecții se bazează pe apariția gazelor
care se degajă din ulei în timpul unui scurtcircuit în interiorul cuvei transformatorului.
 Protecția termică acționează la creșterea temperaturii conductoarelor în timpul
scurtcircuitelor sau al suprasarcinilor. Protecțiile termice se f olosesc de obicei la
motoarele electrice și se realizează cu relee termice [3].

Din punct de vedere al rolului în sistem în prevenirea și înlăturarea avariei se deosebesc:
protecții de bază, protecții de rezervă și protecții auxiliare.
 Protecția de bază este protecția prevăzută să acționeze cu rapiditate la defecte ce apar
în limitele instalației protejate.
 Protecția de rezervă este protecția care înlocuiește acțiunea protecției de bază în cazul
unui refuz de acționare al acesteia sau în cazul când ea se găsește în revizie sau
reparație. Protecțiile de rezervă, în general, trebuie să acționeze după un timp mai
mare decât timpul de acționare al protecției de bază, pentru a permite ca lichidarea
defectelor să fie făcută de către aceasta în cazul când funcți onează corect.

Protecția de rezervă se poate realiza în una din următoarele variante:

 protecție de rezervă locală este asigurată printr -o protecție suplimentară montată în
același loc cu protecția de bază a cărei rezervă o reprezintă. Schema de prote cție
trebuie completată și cu un DRRI ( dispozitiv de rezervă la refuz de declanșare
întreruptor). Este o soluție ce necesită investiții suplimentare dar acționarea ei este
selectivă. Se poate folosi pentru protecția elementelor din sistemul electroenerge tic, cu
U= (110 -750) kV;

24
 protecție de rezervă de la distanță (numită și rezervă îndepărtată); Protecția de rezervă
de la distanță se asigură de către protecția de bază a elementului din amonte. Nu
necesită investiții suplimentare dar, acționarea este nesel ectivă. Pentru corectarea
neselectivității se impune prevederea unei instalații de RAR ( reanclanșare automată
rapidă). Se recomandă folosirea acestui tip de rezervă la toate elementele cu tensiuni
sub 110 kV.
 protecție de rezervă prin întreruptor; se real izează printr -un releu suplimentar introdus
în schema obiectului vecin (în amonte) care însă comandă declanșarea întreruptorului
elementului considerat.
 protecție de rezervă alunecătoare. se utilizează în cazul sistemelor formate din
elemente identice. De exemplu, într -o stație de transformare întreruptorul de cuplă
transversală se prevede cu aceleași protecții ca cele de pe liniile ce pleacă din stație, cu
scopul de a putea înlocui oricare protecție de linie în cazul avariei acestora. Denumirea
de “alunecătoare” este datorită faptului că elementul de rezervă poate fi conectat în
locul oricăruia din elementele sistemului de bază.
 protecție de rezervă efectivă apropiată; realizată prin dublare a protecției de bază –
utilizată în stațiile de transformare de foarte înaltă tensiune. Spre deosebire de
protecția de rezervă locală care lucrează temporizat, protecția de rezervă efectivă
apropiată lucrează rapid, simultan cu protecția de b ază. Este realizată de preferință pe
alt principiu de măsură decât protecția de bază și are circuite independente de la
transformatoarele de curent și de tensiune, cât și baterie de acumulatoare diferită față
de protecția de bază.
 Protecții auxiliare; se prevăd pentru a acționa în cazul defectelor ce apar în așa
numitele “zone moarte” ale unor protecții de bază, zone în care protecția de bază nu
poate acționa (protecția de bază nu acoperă întreaga lungime a elementului protejat

Din punct de vedere al prin cipiului constructiv, se deosebesc:
 Protecții realizate cu relee electromecanice, cu contacte, (protecțiile clasice);
 Protecții realizate cu relee electronice, cu comutație statică;
 Protecții realizate cu microprocesoare; folosesc în general același princ ipiu de măsură
pentru sesizarea defectului ca și protecțiile realizate cu relee electromecanice cu
contacte sau cu relee electronice cu comutație statică, dar pot asigura performanțe mult
mai bune în privința vitezei de operare, a siguranței în funcționare și a
reproductibilității caracteristicilor.

25
Protecții numerice; folosesc alt principiu de sesizare al defectului. Aceste protecții au
integrat un soft complex dedicat cu toate scenariile posibile în care se poate afla elementul de
protejat (regim normal, suprasarcină, supratensiune, regim de scurtcircuit) Prin compararea
regimului măsurat cu scenariile existente în memoria releului acest stabilește dacă este
necesară deconectarea elementului protejat pe care a apărut o avarie sau numai semnalizare a
unui regim anormal de funcționare Orice protecție numerică este dotată cu funcții de
autotestare și autosupraveghere a funcționării, este mult mai flexibilă decât o protecție
electronică analogică putând fi realizată cu caracteristici funcționale multiple
În prezent în cadrul S.E.N. se realizează modernizarea tuturor stațiilor de transport precum și
a centralelor de producere a energiei elecrtice care cuprinde instalarea de protecții electrice
numerice avansate care să permită un înalt grad de aut omatizare și coordonare a stării
sistemului.

II.3 PROTECȚII CU SECȚIONARE DE CURENT
Liniile radiale se prevad cu protectii impotriva scurtcircuitelor p olifazate, dublelor
puneri la pământ și punerilor la pământ monofazate (în rețelele cu curenți mici de punere la
pământ), respectiv î mpotriv a scurtcircuitelor monofazate (în rețelele cu curenți mari de punere
la pămâ nt).
În majoritatea c azurilor, î mpotriva defectelor î ntre faze si a dublelor puneri la pămâ nt
se prevăd protecții maximale cu acționare rapidă (secționare de current) și cu protec ții
maximale cu acționare temporizată. Î mpotriva punerilor monofazate la pă mânt (respectiv
scurtcircuitelor) se folosesc protecții maximale homopolare rapide ș i temporizate.
Protecția cu secționare de curernt este numită și protecția prin tăiere de curent. Acestă
protecție se utilizează î n mod frecvent împotriva defectelor (scurtcircuite) interne ale
transformatoarelor , pentru completarea prote cției de gaze la transformatoare de putere
mai mică decât 56 00 kVA și la liniile electrice radiale.
Este o proteție maximală de curent reglată în fun cție de curentul de scurtcircuit la
capătul elementului protejat.
Se realizează cu releele de curent :
 elemente electromagnetice pentru secționare
 elementele de inducție pentru protecția maximal temporizată
Curentul de pornire al releelor de curent pentru secționare, Ipr se calculează astfel:

26

ncIsc KsigIpmax
în care:
K sig = 1,2…1,4 este coeficientul de siguranță , pentru releele electromagnetice care
acționează prin releu intermediar.
K sig = 1,5..1,6 , pentru releee cu caracteristica semidependentă
Isc.max – curentul de scurt circuit m axim.
nc – raportul de transformare al transformatorilor de curent.

Schema protecției este reprezentată în fig. 2.1 .

fig.2.1. Schema p rotecției prin secționare de cu rent

unde:
1 – releu de curent temporizat
2 – releu intermediar

27
II.4 PROTEȚ IA MAXIMALĂ DE CURENT TEMPORIZATĂ

Protecția folosită in general în reț elele electrice este cea maximală de curent. Aceasta
actionează în cazul creșterii peste o anumită valoare a curentului pe linia protejată .
Protecț ia maximă de curent temporizată se realizează cu ajutorul releelor maximale de
curent asociate cu relee de timp formâ nd astfel proțectia maximală temporizată .
Protecția maximală de curent temporizată poate fi o protecție de bază sau de rezervă
împotriva scurtcircuitelor între faze pe liniile radiale.
Conform normativelor de proiectare împotriva scurtcircuitelor între fazele unei li nii
radiale se prevede o protecție maximală de curent cu o singură treaptă temporizată , aceasta
fiind protec ția de ba ză a liniei. Se admite ca protecția împotriva scurtcircuitelor î ntre faz e să
fie realizată ăn doua trepte de timp î n urmatoarele cazuri:
 dacă temporizarea rezultată este atâ t de mare încât perturbă funcționarea
consumatorilor alimentaț i din alte linii vecine cu cea defectă ;
 dacă prin valoarea ridicată a temporizării se micș orează eficacitatea
reanclanșării automate sau a anclanșă rii automate a rezervei pentru
consumatori i alimentaț i de linia respectivă ;
 daca fără î ntroducerea unei trepte rapide rezult ă pentru protecțiile de rezervă
ale tra nsformatoarelor care alimentează linia (cu tensiune superioara de 1 10 kV
sau mai mult) timpi de acționare care depășesc 3 s .

fig. 2.2 Schema de principiu a protecție maximale de curent temporizată

28
În cazul unei linii ra diale cu mai multe stații coborâ toare (fig. 2.3), protecțiile
maximale trebuie însă prevă zute cu o temporizare a acționării. Î n cazul defectării liniei DE ar
trebui să declanșeze numai î ntreruptorul D. Deoarece î n asemenea caz curentul de scurtcircuit
trece prin toate por țiunile de linie este evident că numai criteriul creș terii curentului nu este
suficient pentru a asigura o declan șare selectivă corectă și este necesară ș i temporizarea
acționă rii.

fig. 2.3. Linie rad ială cu mai multe stații coborâtoare de tensiune

Alegâ ndu-se temporizarile astfel încât protecția întreruptorului D să aibă timpul de
acționare cel mai scurt și pe măsură apropierii de sursă timpul de actionare să crească, se
obține o acționare selectivă a protecț iei. (fig.2.3.)
În acest fel se realizea ză protecția maximală temporizată î n trepte. Valoarea t reptei de
timp se alege astfel încât să existe siguran ța declanșării numai a întreruptorului liniei defecte
și nu ș i a celu i dinaintea acestuia (spre sursă). În practică, în funcț ie de calitatea relee lor și a
întrerup toarelor fol osite, treapta de timp a protecț iei maxima le temporizate este de 0,4 – 0,6 s.
Protecția are dezavantajul că tocmai î n apropierea surselor, unde defectele sunt însoțite
de valori mari ale curenților de scurtcircuit, rezultă temporiză ri mari. Datorită faptulu i că
temporizarea cu care acț ionează este constantă ș i independentă de valoa rea curentului de
defect ,protecția maximală cu caracteristică independentă se compune dintr -un element de
pornire (u n releu maximal de curent cu acț ionare instantanee) și un element de temporiza re
(un releu de timp care r ealizeză temporizarea necesară) care acționează numai dacă elementul
de pornire este excitat și își menține contactele inchise. [5]
Valoarea curentului de pornire al protecției maximale se alege, astfel încât acesta să nu
conducă la declanșări nedorite, su b influența curentului de sarcină maxim posibil.
Diagrama de funcționare eșalonată în timp a protecției pent ru o rețea se prezintă in
figura urmatoare .(fig.2.4) În acest exemplu s -a considerat că timpul de acționare al protecției
cu temporizarea minimă din D este de 0,1 s, iar treapta de timp este de 0,5s.

29

fig. 2.4. diagrama privin temporizarile protectiilor pe o porțiune de re țea

Din diagram a prezentată (fig.2.4.) se pot determina temporiză rile cu care sunt
deconectate defe ctele apă rute pe diferitele porț iuni ale sectorului de re țea. S e obs ervă că un
defect apărut pe porț iunea BC este eliminat prin declanșarea întreruptorului din B in 1,1s.
Totodată deasupra caracteristicii din B trece caracterist ica de declansare din A care acț ioneaz ă
la 1,6s. [5].
Dacă dintr -o cauză nu declanș ează întrerup torul din B, def ectul este deconectat de
protecția întrerup torului din A, cu o temporizare de 1,6 s. Dacă nici ace asta nu ar funcționa, ar
declanș a întreruptorul din A1, la 2,1 s. Se constată că, în afara protecției destinate lichidării
defectelor apărute pe linie, mai există și alte protecții, care intervin atunci când prima nu
funcț ioneaz ă și care reprezint ă protecț ii de rezervă ale acesteia.

30
CAPITOLUL III
PROTECȚIILE TRANSFORMATOARELOR ELECTRICE

3.1 PROBLEME SPECIFICE ALE PROTECȚIIL OR TRANSFORMATORULUI
ELECTRIC

Transformatoarele electrice de forță utilizate in componența sistemului electroenergetic
national sunt echipamente de bază pentru funcționarea sistemului, fiind deasemenea destul de
scumpe avind in vedere construcția lor. Pentru fabricarea acestor echipamente sunt utilizate
materiale electrotehnice costis itoare și necesită un grad sporit de complexitate in cea ce privește
procesul tehnologic.
Transformatoarele de mare putere au în componentă cantități importante de material
scumpe și chiar deosebit de periculoase din punct de vedere al protecției mediului (ulei de
tranformator, izolatoare ceramice etc) cea ce implică acordarea unei atenții deosebite in procesul
de exploatare a acestora. Totodată funcționarea transformatoarelor in anumite regimuri anaormale
sau de avarie poate duce la distrugerea acestora pr ecum si la altor echipamente din apropiere.
Din experienta de exploatare se știe că intervenția factorului uman in cazul unor
perturbații ale funcționării sistemului este foarte redusă avînd în vedere timpul f oarte scur t în care
se impune intervenția pentr u contracararea efectelor asupra sistemului în anasamblu sau asupra
unui echipament in special. Astfel se impune ca transformatoarele de putere în funcței de
destinația și puterea acestora să fie echipate cu sisteme de protecție care să poată lichida în ti mpul
cel mai scurt anumite situații de funcționare anormale, periculoase pentru aceste echipamente sau
pentru sistemul electroenergetic.
Regimule periculoase de funcționare a transformatoarelor po t să apară atît ca urmare a
influnțelor unor factori externi ( suspra sarcini externe) cît șia unor factori interni (defecte în
interiorul transformatoarelor, defecte de izolație, etc).
Din acest motiv t ransformatoarele trebuie echipate cu protecții contra defectelor
interioare, cât și cu protecții contra regimurilor anormale de funcționare, cauzate de defecte
exterioare din rețea. Defecte ale transformatorului sunt considerate acelea care apar în cuva
transformatorului sau pe conductoarele de legătură dintre bornele transformatorului și
întrerupătoare. [6]
În cazul transformatoarelor, defectele cele mai frecvente sunt scurtcircuitele între faze și

31
puterile monofazate, iar regimurile periculoase sunt supraintensitățile (provocate de
scurtcircuite exterioare sau de suprasarcini) și scăderea nivelului de ulei în cuva
transformatorului.
Împotriva defectelor transformatoarelor se folosesc următoarele protecții: protecția
diferențială longitudinală, secționarea de curent și protecția cu releu de gaze. În unele cazuri
se folosește și o protecție împotriva punerilor la pământ monofazate.
Prescripțiile prevăd tipurile de protecții pentru transformatoare în funcție de puterea lor.

Pentru transfo rmatoa rele de pute re cuprinsă între 560 și 1 000 kVA se p revăd:
 protecția maximală de curent ,
 Protecția maximală cu secționarea de curent,
 protecția cu releu de gaze;
Pentru transformatoarele de p utere mai mică de 5 60 kVA sunt prevăzute : protecția maximală
și secționa rea, protecția cea cu releu de gaze montându -se numai în cazu ri speciale,
când t ransformatoarele sunt instalate în interi orul unor atelie re în ca re se găsesc în
permanență oameni. În anumite cazuri se folosește și protecția împotriva punerilor la pământ
monofazate, când transformatorul este legat la o rețea cu curenții mari de punere la pământ.

3.2. PRINCIPALELE PROTECȚII ALE TRAFORMATOARELOR DE PUTERE

3.2.1. Protecția cu relee de gaze
Protecți a cu relee de gaze este o protecție de bază a transformatoarelor de putere. Protecția este
utilizată contra defectelor interne și poate fi instalată numai la transformatoare cu ulei și cu
conservator de ulei, acționând numai în cazul defectelor în interiorul cuvei. Arcul electric
sau căldura dezvoltată de scurcircuitul din interiorul cuvei, au ca urmare descompunerea
uleiului și a materialelor organice ale pieselor izolante și formarea de gaze. Gazele rezultate
fiind mai ușoare decât uleiul, se ridică spre conservator. În cazul defectelor mai grave,
formarea g azelor poate fi abundentă, provocând un curent de ulei c are poate imprimă uleiului
o deplasare spre conservator.

32

fig. 3.1 Releu de gaze BUCHHOLZ: a) constructie; b) instalare.
Gazele servesc și ca un indiciu calitativ al defectului din transformator prin culoarea, mirosul
și inflamabilitatea lor. În scopul cercetării proprietăților gazului, acesta se colectează cu
ajutorul unei eprubete, la robinetul de evacuare special al releului de gaze.
Dacă gazele sunt neinflamabile, fără miros și incolore, rezultă că d in transformator se
elimină aerul rămas în interior, după umplerea cuvei cu ulei.
Un gaz albicios neinflamabil, cu miros înțepător este produs de deteriorarea
materialelor izolante (hârtie, izolații textile, etc.) .
Un gaz gălbui, greu inflamabil, indică deteriorarea pieselor de lemn.
Un gaz cenușiu închis sau negru și ușor inflamabil arată că s -a produs o conturnare în
ulei sau o supraîncălzire excesivă, însoțită de descompunerea acestuia.
Colectarea gazelor, pentru cercetarea proprietății lor, se face cu ajutorul unei eprubete,
la robinetul de evacuare special al releului de gaze. La instalarea transformatorului; cuvă
acestuia trebuie înclinată cu 1 -1,5 % față de orizontală, iar conducta între cuvă și buchholz să
fie înclinată, cu 2 – 4 % față de orizon tală.

33

fig. 3.2. Schema electrică a proteției de gaze
1 – releu de gaze
2 – releu de semnalizare , pentru semnalizarea acționării protecției cu impuls pentru declanșare
3,4 – relee intermediare
5,6 – relee de semnalizare
7 – comutator prin care protecția poate fi comutată pentru a comanda semnalizarea
BD – bobină de declanșare
Avantajele protecției de gaze sunt: simplitatea, sensibilitatea, rapiditatea,
comandă semnalizarea sau declanșarea, acționează pra ctic la toate defectele din
interiorul cuvei.
Dezavantajele în funcționarea acestei protecții reies din principiu de funcționare,
și anume:
a) aerul care e introdus în cuvă împreună cu uleiul, se ridică în cazul creșterii
temperaturii acestuia spre conservator, și trecând prin releu, poate determina
acționarea lui.
Pentru a se evita acest neajuns, primele trei zile după repunere în funcțiune a
transformatorului, protecția e comutată pe semnalizare ( în acest timp, aerul e evacuat din
cuvă).
b) Posibilitatea acționării releului de către fluxul de ulei care se formează în

34
transformator, în urma unor scurtcircuite exterioare violente sau în urma pornirii și opririi
pompelor din circuitul închis. Pentru a se evita aceasta insuficiență, se reduce sensibilitatea
elementului de declanșare prin reglarea paletei acesteia.
c) Protecția nu acționează la defectele exterioare ale transformator ului ș i a
cuvei acestuia și pe cblurile de legătură a transformatoarelor cu întrerupătoarelo r. Din
această cauză, protecția nu poate fi utilizată ca protecție unică împotriva
scurcircuitelo r interioare din transformator. Este necesar ca protecția să fie scoasă din
funcțiune în timpul completării uleiului din cuvă, pentr u a se evita declanșări greșite ale
transformatorului de la rețea sub acțiunea aerului amestecat cu ulei care circulă în acest caz
prin releul de gaze. În acest scop se prevede un comutator care comută legătura de la releul de
gaze spre releul intermediar, pe un circuit auxiliar de semnalizare, și astfel releul de gaze
numai poate comanda – în timpul completării uleiului – declanșări greșite ale
transformatorului protejat.

fig. 3.3 Montarea corectă a transformatorului si a releului de gaze pe transformator

35

fig. 3.4 Releu de gaze cu un flotor tip RB1 fig. 3.5 Releu de gaze cu două fIotoare tip.
RB2

Părți componente a releului de gaze de tip RB-l: RB -2.

1. Corpul releului de gaze.
2. Capacul releului de gaze.
3. Robinet pentru evacuarea gazelor, aerisire, etc.
4. Robinet pentru golirea uleiului din releul de gaze.
5. Bornele contactelor .
6. Flotoare sau palete .
7. Contact cu mercur ori contact magnetic, basculant.
8. Plan de separație parțială între flotorul superior și inferior.
9. Al doilea flotor
10. Paleta de soc [paleta mobilă cu ax orizontal].
11. Ecranul care protejează flotorul 9 împotriva fluxului de ulei sau de gaze.
12. Posibilitatea acționării flotorului inferior la scădere nivel ulei.
13. Tija pentru verificarea funcționarii flotorului inferior și superior montat adecvat.

36

3.2.2 Protecția diferențială longitudinală a transformatoarelor de putere

Ca o completare a protecției de gaze se utilizează contra scurtcircuitelor interne și la
bornele transformatoarelor, protecția diferențială longitudinală. Principiul ei de funcționare este
ca și în cazul generatoarelor, principiul comparării curenților.

fig. 3.6 a) scurtcircuit exterior; b) scurtcircuit interior

Principiul de funcționare a protecției diferențiale longitudinale a transformatoarelor
În zona de acționare a protecției diferențiale intră în anumite scheme și legăturile prin
cabluri / sau bare, între transformator și întreru pătoare.
Principiul de funcționare, este principiul comparării valorilor și sensurilor curenților
aceleiași faze din cele două sau trei înfășurări ale transformatorului protejat .
Transformatorul trebuie sa aibă instalate, pe fiecare fază a tuturor înfăș urărilor sale,
transformatoare (reductoare) de curent . Înfășurările secundare ale transformatoarelor de curent,
trebuie astfel legate, încât în funcționare normală sau în cazul scurtcircuitelor exterioare prin
releu sa circule diferența curenților: Id = i1- i2.
În cazul scurtcircuitelor în zona protejata, curenții de pe fază ce trec prin releu sunt egali
cu suma curenților de defect. Id= i1+i 2.
Daca id > ipp ( ipp fiind curentul de pornire al releului) releul diferențial acționează și comandă
deconectarea transformatorului. Protecția este realizată cu relee diferențiale cu transformator cu

37
saturație rapidă, trifazate ori monofazate, care permit pornirea protecției de la curentul nominal în
sus și chiar sub curentul nominal.
Pornirea protecției la atingerea pragului de acționare și până la transmiterea impulsului de
deconectare a întrerupătorului se face instantaneu, cât și semnalizările optice și acustice aferente.
Acționarea protecției diferențiale ind ică cl ar zona în care se afla defectul, (între reducto rii
de curent din ambele părți ale transformatorului) adică în zona protecției diferențiale. Protecția
comanda fără temporizare deconectarea întrerupătoarelor proprii (dacă transformatorul
funcționează în schema bloc, generator – transformator, comandă opr irea hidroagregatului),
pornește DRRI -ul, deschide apa de stins incendiu transformator și semnalizările optice și acustice
aferente. În cadrul hidrocentralelor schema electrică primară hidrogenerator și transformator este
realizată diferit, în acest contes t și aplicarea schemelor protecției diferențiale transformator ori
bloc generator – transformator sunt realizate, diferit. Cele mai frecvente relee diferențiale cu care
sunt echipate protecțiile diferențiale la transformatoare sunt relee de tip RDS – 3, 3a de producție
autohtonă. Sunt relee monofazate ce asigură protecția unei faze, a transformatorului pe care se
montează. Releul de tip RDS – 3, 3a este destinat pentru protecția diferențială a
transformatoarelor cu două sau trei înfășurări. Releul conține u n transformator cu saturație rapidă,
care asigură desensibilizarea protecției față de șocurile curentului de magnetizare la conectarea
transformatorului în gol sau la restabilirea tensiunii în rețea. Se asigură acțiunea selectivă la
scurtcircuite în zona protejată.

38

fig. 3.7 Legarea transformatoarelor de curent pentru compensarea diferenței de fază a curenților
în schema protecției diferențiale

3.2.3. Protecția de cuvă (Chevalier)
Marea majoritate a defectelor din transformatoare, chiar scurtcircuitul între spire, sunt
însoțite de dist rugerea izolației față de masă (cuvă sau miezul de fier) . Prin legătura stabilită
accidental între părțile conducătoare ale transformatorului și părțile metalice legate la priza de
pământ circulă un curent. Apariția acest ui curent sta la baza principiului de fu ncționare a
protecției de cuvă (Chevalier) a transformatoarelor.
Schema de principiu a pr otecției este prezentată în figura 3. 8 și constă dintr -un singur
releu maximal de curent, legat la secundarul unui transformato r de curent, montat pe legătura
dintre cuvă, care este izolată față de șinele de cale și priza de pământ. Izolarea cuvei față de

39
pământ este executată astfel încât, atât aceasta, cât și celelalte piese metalice legate organic de
ea (mantalele metalice al e cablurilor de legătură, conservatorul de ul ei, instalațiile de răcire
etc.), să fie izolate față de priza de pământ a stației sau a centralei.
Pentru izolarea cuvei și a celorlalte piese se folosesc plăcuțe, rondele etc, din textolit,
pertinax, bacheli tă etc. Singura legătură electrică a cuvei cu pământul trebuie să se facă prin
bara înseriată cu transformatorul de curent al protecției.
Protecția Chevalier constă într -un releu maximal de curent racordat la un TC,
montat pe legătura dintre cuva t ransformator ului si priza de pământ , cum este prezentat
schematic in fig.3 .8 .

fig. 3.8 Protecția de cuvă [chevalier] transformator, contra defectelor interne
1. transformator de curent ; 2. releu de protecție ; 3. flanșe electroizolante
În funcționare normală, prin legătura cu priza de pământ circulă doar curentul
determinat de capacitatea proprie a înfășurărilor transformatorului, care este foarte mic. În
cazul unui defect în transformator, curentul de circulație care apare este mai mare la
transformatoarele al căror punct neutru este legat direct la pământ sau care sunt conectate în
rețele cu punctul neutru legat la pământ, acesta fiind chiar curentul de scurtcircuit monofazat
în punctul respectiv.

40
3.3 PROTECȚII MAXIMALE DE CURENT ȘI TENSIUNE

3.3.1 Protecția maximală de tensiune de secvență homopolară

Protecția este destinată în general transformatoarele rețelelor electrice de medie tensiune care
funcționează cu punctul neutru izolat față de masă.
Releul de tensiune homopolară se leagă la înfășurarea triunghiului deschis a grupului de
măsura bare. Tensiunea de pornire a protecției este stabilita de obicei la valoarea de Un=15 v,
astfel protecția este desensibilizată față de tensiunile de dezechilibru care pot apare la bornele
filtrului de tensiune homopolara.
Protecția de tensiune homopolară este preferabil ă, deoarece, acționarea ei nu depinde de
regimul momentan de exploatare al punctului neutru al transformatorului protejat .
Protecția lucrează temporizat la declanșarea întrerupătorului, semnalizări optice și acustice.

3.3.2 Protecția maximală de curent a transformatoarelor de putere

Protecția maximală de curent trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
 să deosebească un supracurent provocat de un scurtcircuit, de o suprasarcină, care
poate fi suportată un timp mai îndelungat de către transformator;
 să fie sensibilă la orice scurtcircuit care ar avea lac pe liniile alimentate de la bornele
transformatorului;
 să fie suficient de rapidă, ținând seama ca un curent d e scurtcircuit exterior poate fi de
câteva ori mai mare decât curentul nominal al transformatorului și poate cauza căderi
mari de tensiune în rețea;
 să îndeplinească și rolul de protecție de rezervă a protecțiilor contra defectelor
interioare [protecția de gaze, protecția diferențială longitudinală] .
Protecțiile maximale de curent ale transformatoarelor pot fi:
 Maximale cu secționare de curent.
 Maximală de curent temporizată .
 Maximală de curent cu blocaj direcțional.

41
 Maximală de curent a transformatoarelor cu trei înfășurări .
 Maximală de curent cu blocaj de tensiune minimă.
3.3.3. Protecția maximală cu secționare de curent
Protecția maximala cu secționare de curent este folosită contra scurtcircuitelor interne, pentru
completarea protecției de gaze a transform atorului cu putere sub 5.600 KV A, care
funcționează singure sau în paralel cu un alt transformator. Protecția maximală cu tăiere de
curent, care este o protecție maximală de curent, reglată în funcție de curentul de scurtcircuit
la bornele transformatorului.
Protecția cu secționare de curent este instalată pe toate cele trei faze, la transformatoarele de
curent de pe partea alimentări, dacă transformat orul protejat este alimentat de la o rețea cu
punctul neutru legat la pământ și pe două faze, dacă rețeaua de alimentar e are punctul neutru
izolat [3].
Curentul de pornire t rebuie să satisfacă relația Ip > ( 3..5) In, pentru ca releele să nu fie
acționate de ș ocul curentului de magnetizare ( la punerea sub tensiune a tra nsformatorului) .
Protecția acționează instantaneu, dezavantajul ei este că zona de acționare variază în funcție de
regimul rețelei și, chiar în cazul cel mai favorabil, pro tecția nu acoperă întreaga
înfășurare.Astfel protecția va transmite declanșarea întrerupătorulu i instantaneu, fără
temporizare [3].

3.3.4 Protecția maximală de curent temporizată
Protecția este realizata cu relee de curent conectate la transformatoarele de curent de pe partea
alimentarii, releul de timp, releul de semnalizare și releul intermediar.
Transformatoarele de curent pentru protecția maximală se leagă întotdeauna în stea; aceasta
poate fi completă, când toate cele trei faze sunt echipate, sau in completă, când există
transformatoare de curent numai pe două faze.
În rețelele care funcționează cu punctul neutru legat direct la pământ, schema protecției
maximale este trifazată cu trei relee de curent, iar în rețelele cu punctul neutru izolat se
folos ește schema în stea incompletă, deci numai cu două relee de curent .
Transformatoarele de curent pentru protecția maximală se leagă întotdeauna în stea; aceasta
poate fi completă, când toate cele trei faze sunt echipate, sau incompletă, când există

42
transfo rmatoare de curent numai pe două faze. În rețelele care funcționează cu punctul neutru
legat direct la pământ, schema protecției maximale este trifazată cu trei relee de curent, iar în
rețelele cu punctul neutru izolat se folosește schema în stea incomplet ă, deci numai cu două
relee de curent .

fig. 3.8 Protecția maximală cu secționare de curent Protecția maximal ă de curent
temporizată

Curentul de pornire al protecției maximală de curent se determină în funcție de curentul de
sarcina maxima Is.max, care poate trece prin transformatorul protejat, cu formula:

ncIs
KrevKsigIpmax
în care:
k sig = 1,2…1,25 este coeficientul de siguranță ;
Krev = 0,85 coeficientul de revenire al releelor;
I s.max cuentul de sarcina maxim.
nc raportul de transformare al transformatorilor de curent.

43
Sensibilitatea protecției se verifică calculându -se coeficientului k sens pentru un scurtcircuit în
regim minim, pe bară secundară a transformatorului k sens 7 1,5 și pentru un scurtcircuit în
regim minim la capătul celei mai lungi linii alimentate de transformator, cu formula:

IpIscKsensmin k sens > 1,3

unde:
I sc min curentul de scurt. b ifazat în regim minim, la capătul elementului
considerat.
Ip = i p . n c curentul primar de pornire a protecției
Pentr u prima bară k sens > 1,5
Pentru a două bară k sens > 1,3
La transformatori cu conexiunea Y/D, prima măsură pentru mărirea k sens este
montarea protecției pe trei faze. Metoda generală pentru obținerea unei sensibilități mărite
este folosirea protecției maximale de curent cu blocaj de minimă tensiune.
Timpul de acționare al protecției maximale de curent ce se reglează după condiția de
selectivitate, cu o treaptă peste cel mai mare timp al protecțiilor elementelor alimentate de
transformator, adică tt = tl + d t. [3].

3.3.5 Protecția maximală de curent cu blocaj direcțional
Pentru mărirea selectivității protecției maximale de curent, soluția optimă este completarea
protecției maximale a transformatorului cu o a doua treaptă de timp, prevăzuta cu blocaj
direcțional, în cazul defectelor pe 20 kV, treapta cu o temporizare mai mică.
}n schema d e mai jos este prezentat modul de realizare a protecției maximale de curent cu
blocaj direcțional, a unui transformator cu dona înfășurări.
Acționarea protecției va deconecta întrerupătorul propriu, în caz de refuz va porni DRRI -ul,
respectiv semnalizăril e aferente.

44

fig. 3.9 Protecția maximală cu două trepte de timp, a unui transformator cu două înfășurări:
T2 – maximala direcțională; t4 – maximala nedirecționată
3.3.6 Protecția maximală de curent a transformatoarelor cu trei înfășurări
La transformatoarele cu trei înfășurări, protecția contra scurtcircuitelor exterioare
trebuie sa asigure deconectarea selectiva a înfășurării care alimentează direct locul defect. În
acest scop, toate cele trei înfășurări ale transformatoarelor se echipează c u protecții maximale
de curent temporizate.
Protecția maximală de pe partea sursei principale, care constituie rezerva atât contra defectelor
interioare, cât și a celor exterioare, se executa de obicei pe trei faze și comanda deconectarea
tuturor întrerupă toarelor. Înfășurările la care punctul neutru este izolat, protecțiile maximale
pot fi executate pe două faze.

fig.3.10 Protecții maximale ale transformatoarelor cu trei înfășurări
a) transformator cu o singură sursă de alimentare; b) – transformator cu două surse de
alimentare; c) schema simplificată pentru un transformator cu o sursă

45
3.3.7 Protecția maximală de curent cu blocaj de minimă tensiune
Pentru mărirea sensibilității a protecției maximale de curent la transformatoare se
aplică blocajul de minimă tensiune. Acest blocaj are totodată rolul de a împiedica acționarea
protecției maximale de curent în cazul suprasarcinilor care nu provoacă, paralel cu creșterea
curenților și o scădere însemnată a tensiunii.
Ca și la hidrogeneratoare, blocajul de tensiune minimă este realizat cu trei relee de tensiune,
relee ce sunt alimentate de la grupul de măsura de pe partea sursei

fig. 3.11 Protecția maximală cu blocaj de tensiune minimă
Dacă sensibilitatea blocajului de tensiune minimă se dovedește insuficient, pentru cazul
scurtcircuitelor pe bare ori pe liniile racordate la acestea, este prevăzută o a doua grupă de
relee de minimă tensiune, alimentate de pe barele secundare.

3.4. Protecția contra suprasarcinilor
La transformatoarele la care, datorită condițiilor de exploatare, sunt posibile
suprasarcini, pentru ca personalul operativ să fie prevenit asupra apariției acestora, pentru a
lua măsurile necesare, este prevăzută o protecție specială contra suprasarcinilor. Aceasta
constă dintr -un singur releu de curent, dat fiind ca suprasarcinile pentru care se prevede
protecția sunt simetrice. Pentru ca protecția să nu acționeze în cazul scurtcircuitelor sau al
șocurilor de curent, releul de curent comandă semnalizarea pri ntr-un releu de timp.
Releul se reglează la curentul:

46

ncIsc KsigIpmax

în care:
k sig = 1,05
k rev = 0,85

Timpul de acționare a protecției se reglează peste timpul de acționare a protecției maximale de
curent, adică t reg = 5…10 se c. Protecția produce semnalizarea optică și acustică .

47
CAPITOLUL IV
STUDIUL PROTECTIILOR ELECTRICE ALE
TRANSFORMATORULUI 16 MVA DIN CHE REMEȚI

4.1 DATE TEHNICE ALE TRANSFORMATORULUI 16 MVA DIN CHE REME ȚI

Transformatorul de putere care d eservește stația de distribuție de 20kV din CHE Remeți este
de tip TTUS -FS 16 MVA 110/20 kV , trifazat, cu două înfăș urări din aluminiu, cu circulație
forțată a uleiului ș i suflaj de aer, fiind destinat funcționării în mediu exterior, până la altituinea de
1000 m și la o temperatură a mediului ambiant de maxim 40° C . În general, aceste tipuri de
transformatoare nu necesită o întreținere specială . [10]
Transformatorul de putere trifazat TTUS -FS 16 MVA 110/20 kV asigură alimentare a staț iei
de distribuție de 20 kV, din CHE Remeț i. Stația de distribuție are in componență 12 celule de
medie tensiune și deserveș te atît instalațiile și serviciile generale din CHE Remeți cât și
instalații le de distribuție a energie electrice din zona localităților Remeți , Drăgan , Ponoare , Leșu .
– tip transformator: TTUS -FS
– puterea nominala 16 MVA
– tensiune nominala IT 121 kV
– tensiune nominala JT 22 kV
– curent nominal Inp Ît 84 A
– curent nominal Ins Jt 420 A
– frecventa 50 Hz
– grupa de conexiuni YNd-11 numar faze 3
– tip de racire – circulatie fortata de ulei si suflaj aer FS
– supratemperaturi: – infasurari 65°C – ulei 70°C
– lungime 5 750 mm
– latime 3050 mm
– inaltime 4800 mm
– masa uleiului 11 300 kg
– masa totala 37 600 kg

48

fig.4.1 transformatorul 16MVA din stația de distribuție 20KV CHE Remeți

Transformatorul electric este o mașină electrică statică care are în componență
elementele de bază caracteristice tuturor mași nillor electrice:
 Circuitul electric al transformatorului, bobinaj, comutator de ploturi, etc,
 Circuitul magnetic al transformatorului,
 Parte a mecanică pentru consolidarea și susținerea celor două circuite de bază ,

Circuitul magnetic al transform atorului este ex ecutat din tablă silicioasă laminată la rece,
izolată cu carlit, în construcție cu trei coloane în dublă ramă .

49

fig. 4.2. circuitul magnetic al transformatorului 16 MVA

Înfășură rile sunt executate din conductor p rofilat de aluminiu izolat cu hârtie. Bobinele sunt
izolate față de miez și î ntre ele pr in cilindri de carton izolant. înfășură rile sunt astfel construite și
consolidate î ncât să se comporte bine la solicitările mecanice ș i termice dator ate scurtcircuitelor
care pot să apară în exploatare.

50

Fig. 4.3 Înfășura rea de 110 kV cu prizele pentru comutatorul de ploturi.

Cuva transformatorului este de tip clopot în construcție sudată, din tablă de oțel cu centuri și
nervuri de întă rire. Între cuva clopot și platforma p ărții active se află montată garnitura de
etanșare, din cauciuc rezistent î n medii petroliere, care impiedică scurgerea uleiulu i din cuvă .
Pentru o mai bună etanșare atât la exterior, cât și la interiorul garniturii se află limitatori metalici
care nu permit int inderea acesteia spre extremități.
Rezistența cuvei este calculată pentru a suporta o suprapresiune inferioară de 0,6 atm la
fundul cuvei. Prin intermediul racordurilor cu robineți este montată bateria de răcire. R obineții
fac posibilă montarea ș i demontar ea bateriei de răcire fără scoaterea uleiului din cuvă. Între rama
cuvei și clopot se află o garnitură de etanșare din cauciuc rezistent la ulei. Cuva este prevazută cu
posibilități de sprijin a cricurilor, urechi de ridicat și tracțiune pentru manevrarea
transformatorului [10] .

51

Fig. 4 .4 Vedere interioară î n cuva transformatorului .
Cărucio arele montate pe cuva sunt prevăzute cu roți rabatabile la 90°. Cuva are prevăzută
două borne de punere la pămâ nt a transformatorului. Protecț ia cuvei î mpotriva eventualelor
suprapr esiuni periculoase se realizează cu ajutorul supapei care este montata pe cuva
transformatorului. Cănd presiunea în interiorul cuvei depășeste valoarea critică, supapa transmite
în blocul de comandă semnal pentru declanș area transformat orului [10].

fig.4.5 Supapa de suprapresiune

52
Filtrul de aer
Comunicarea, (respiraț ia) transformatorului cu mediul exterior se realizează prin intermediul
filtrului de aer cu silicagel. În stare uscată culoarea silicagelului este albastră, iar pe măsură ce
crește gradul de umidit ate, culoarea devine roz, iar când este saturat cu apă el devine alb, situație
în care silicagelul trebuie să fie înlocuit sau uscat î n etuvă regeneratorare. Când se înlocuieș te
silicagelul, uleiul din vasul filtrul ui de a er, trebuie de asemenea î nlocuit.

Comutatorul de reglaj sub sarcina
Este de tip RS III 2300 -60/L -1019.1G Kuralov cu dispozitiv de actionare MZ2.

Sistemul de ră cire
Răcirea uleiului transformatorului este asigurată de către bateriile cu ventilatoare de aer și
pompe de ulei. Indicatorul pentru circu lația uleiului, B02, transmite î n blocul de comandă un
semnal prin intermediul automatului programabil instalat î n dulapul de monitorizare a
transformatorului. Semnalul este condiționat de funcționarea pompelo r de ulei, pentru a evita
semnaliză rile false. Acest indicator est e alimentat cu tensiune continuă de 24 V de la sursa de
tensiune U1 montată î n cofret.
Sistemul de monitorizare și măsură a temperaturii uleiului .
Sistemul de măsură a temperaturii uleiului din interiorul transformatorului este asigurat prin
intermediul termocopiei montată pe cofret î n exterior . Acest sistem de monitorizarea a
temperaturii î ndepline ște urmă toarele func ții:
 măsoară temperatura uleiului și o afișează local și la distantă, în blocul de comandă ;
 comandă funcționarea bateriei de răcire î n regim automat;
 semnalizează atingerea valorii de alarma a temperaturii uleiului;
 comandă declanș area transformatorului în cazul atingerii valori maxime setate a
temperaturii uleiului din interio rul acestuia .
Afișarea temperaturii la distanță se face cu semnal analogic 4 -20 mA î ntr-un circuit ser ie
realizat cu sursa U2 (montată în cofret) ș i indicatorul IT (montat in blocul de comanda) .

53

Fig. 4.6 Sistemul de monitorizare și măsură a temperaturii uleiului.

Cofretul de automatizare si monitorizare a parametrilor transformatorului
Cofretul de automatizare si monitorizare a parametrilor transformatorului este alimentat de la
două surse de tensiune de 0,4 kV. Alegerea sursei se face prin comutatorul S 01. Pe pozitia 0 a
comutatorului S 01 cofretul nu mai este alimentat cu tensiune.
Cofretul de automatizare ș i monitorizare a parametrilor transformatorului cuprinde circuitele
de protecție și comandă pentru echipamentelor montate pe transformator (pompe recirculare ulei,
ventilatoare aer, releu Bucholtz, traductoare de nivel din conserv ator, traductoare de temperatură
ulei si înfășură ri).
În cofret se regă sesc urmatoarele echipamente:
 F11 – releu control tensiune de alime ntare 0,4 kV c.a a cofretului
 Q01, Q02, Q03 si Q04 – disjunctoar e tripolare, cu butoane start/stop, pentru protecția
împotriva scurcircuitelor și suprasarcinilor î n circuitele motoarelor aferente bateriilor de
răcire
 K01, K02, K03 si K04 – contactoare af erente circuitelor motoarelor ventilatoarelor m1,
m2, m3 respectiv m4
 F01 – întreruptor a utomat tetrapolar pentru protecț ia circuitului de ac ționare comutator de
ploturi

54
 F02 – întrerupto r automat bipolar pentru protecț ia circuitului sursei de alimentare a
dispoziti vului de transmitere la distanță a temperaturii
 F03 – întreruptor automat pentru protecția circuitului de iluminare și încălzire interioară a
cofretului
 F04 – întreruptor automat pentru protecț ia circuitului prizei monofazate, din cofret
 F05 – întreruptor automat pentru protecț ia circuitului sursei de alimentare, 230 Vca / 24
Vcc, a indicatorului de circulaț ie ulei
 F06 – întreruptor automat pentru protecția circuitelor de comandă a bateriei de r ăcire
 S11 – cheie de select are regim Automat / Manual funcționare baterie de ră cire
 Sursa U2 230 Vc. a / 24 Vc.c. / 2 A – alimentează circuitul de afișare la distanță a
temperaturii tra nsformatorului
 Sursa U1 230 Vca / 24 Vcc / 2A – alimenteaza circuitul indicatorului de circulatie ulei
 S04 – termostat
 E01 – rezistență de încă lzire cofret (90 W).
Încălzirea interioară a cofretului este asigurată de rezistența E01 (90 W). În momentul î n care
temperatura din interior scade sub pragul reglat a termostatului S04, rezistenta E01 este
alime ntată .

Conservatorul de ulei cu sac ATMOSEAL
Conservatorul de ulei este realizat din tablă de oțel, rezistent la vid, având î n interior montat
un sac elastic din cauciuc rezistent la ulei cald de transformator tip ATMOSEAL.
Acest conservator este destinat î nlocuirii conservatoar elor clas ice cu ulei rece sau cu
membrană elastică de la unităț ile mari de t ransformatoare, cu scopul de a împiedica pătrunderea
umidității și a oxigenului din atmosferă î n uleiul de transformator, determinând astfel î ncetin irea
semnificativă a procesului de îmbătrânire prin oxidare a uleiului și a izolaț iei solide din
transformator.
Dilată rile uleiului în timpul funcționă rii transformatorului sunt preluate prin varia ția
volumulu i sacului ATMOSEAL care comunică cu aerul din exterior cu ajutorul filtrului de aer cu
silicagel.
Conservatorul este de t ip cilindric, realizat din tablă de oțel groasă de 4 mm ș i capace de 10
mm. Acesta este prevă zut cu un compartiment de ulei pentru c omutatorul de reglaj sub sarcină .

55
Pe partea fronta lă a compartimentului transformator, conservatorul este prevazut cu indicator
magne tic de nivel, cutie de impurităț i cu robinet de umplere -golire, fereastra de vizitare , prin care
se introduce sacul și se agață î n clemele de prindere iar la partea superioar ă este prevăzut cu o
ferestră prin care se face conectarea filtrului de aer la sac, racord c onectare vid, buș oane aerisire
și racord conectare cuva -conservator.
Pe partea frontală a compartimentului comutator, conservatorul este prevazut cu indicator
magnet ic de nivel , robinet de umplere -golire, bușon aerisire, racord legatură comutator, racord
legătură filtru aer.
Cele două compartimente se pot interconecta pentru egalizarea presiunii interioare prin
intermediul uni robinet Dn 25 amplasat la partea inferioa ră între cele două racorduri de golire
ulei.
Pe conserv atorul de ulei sunt montate două indicatoare de nivel:
– B03 pentru uleiul din compartimentul trafo
– B04 pentru uleiul din compartimentul comutatorului.
Fiecare din cel e doua indicatoare are câ te două contacte pentru a semnaliza în blocul de
comandă nivel minim ș i nivel maxim de ulei. [7]

4.2 Analiza protecț iilor instalate la tra nsformatorul 16 MVA [8]
Transformatorul de pu tere trifazat TTUS -FS 16 MVA 121/22 kV asigură alimentarea stației
de distribuție de 20 kV, din CHE Remeți. Transformatorul este dotat cu instalaț i de monitorizare
a parametrilor energie electrice , instalație de e semnalizare și instalație de protecție pentru
prevenirea funcționării acestui a în anumite regimuri ano rmale pentru exploatarea curentă a
instalțiilor.
În acest sens în dulapul de monitorizare a transformatorului amplasat în blocul de comanda
din stația 110kV R emeț i este amplasat un analizator de rețea complex care permit e vizualizare
parametrilor transformatorului. Personalul de exploatare a stație i are astfel informații în timp real
despre parametrii energie electrice tranzitate prin transformatorul de pu tere care deservește stația
de distribuție din CHE Remeți.

56

Fig. 4.7 Analizor de rețea

Pentru asig urarea funcționării în siguranță a transformatorului 16 MVA din stația de
distribuție a CHE Remeți a fost dotat cu un releu digital complex de tip REF 542+ fabricat de
ABB. Aceste tipuri de relee sunt relee de protecție în s tructură digitală pentru protecț ia liniilor
electrice și a transformatoarelor din rețeaua de distribuție , având intrări ale tensiuii de măsură
100 V c.a. și curenți de măsură de 5A , fiind aliment at din secundarele transformatoarelor de
tensiune respectiv transformatoarelor de curent montate în structura celulelor . Ele realizează
funcțiile de protecție având la bază câte un microprocesor (partea hardware) și un program
(partea software) dedicate funcției de protecție. [11].
Instalația de protecții electrice a transformatorului este redundantă 100%, astfel î n stația
20kV in celula aferentă transformatorului mai este instalat un releu de protecție digital de tip RET
541 în care sunt implem entate funcțiile de protecție identice cu cele implementate în releul di n
blocul de comandă. [7]

57

fig. 4.8. Amplasare releu REF 542+ momat frontal în celula trafo 16MVA [11].

fig. 4.9 Releul REF 542+ montat î n celula trafo din stația 20KV (vedere spate )

58

fig. 4.10 vedere frontală releu REF 542+ [11].

59

a). Protectia de gaze a transformatorului realizata cu releu de tip Buchholz

Releul de gaze tip Buchholz (F12) montat pe transformator, asigură protec ția
transformatorului împotriva defectelor interne î n tra nsformator , defecte care au ca rezultat
degajări de gaze î n ulei.
Releul de protecț ie Buchholz a com utatorului de reglaj sub sarcină , (B06), asigură protecția
împotri va defectelor care produc degajări de gaze î n uleiul din comutator.
Gazele servesc și ca un indiciu calitativ al defectului din transformator prin culoarea,
mirosul și inflamabilitatea lor. În scopul cercetării proprietăților gazului, acesta se
colectează cu ajutorul unei eprubete, la robinetul de evacuare special al releului de gaze.
Dacă gazele sunt neinflamabile, fără miros și incolore, rezultă că din transformator se
elimină aerul rămas în interior, după umplerea cuvei cu ulei.
Un gaz albicios neinflamabil, cu miros înțepător este produs de deteriorarea materialelor
izolante (hârtie, izolații textile, etc.).
Un gaz gălbui, greu inflamabil, indică deteriorarea pieselor de lemn.
Un gaz cenușiu închis sau negru și ușor inflamabil arată că s -a produs o conturnare în ulei
sau o supraîncălzire excesivă, însoțită de descompunerea acestuia. [9].
Colectarea gazelor, pentru cercetarea proprietății lor, se face cu ajutorul unei eprubete, la
robinetul de evacuare special al releului de gaze.
Semnalizarile transmise de releul de gaze Bucholtz sunt:
 gaze treapta I (releu Bucholtz), semnalizat la releu F16 în blocul de co mandă și în
SCADA
 gaze treapta II (releu Bucholtz), semnalizat la releu F17 in blocul de comanda și in
SCADA – comandă declanșarea ambelor întreruptoare aferente transformatorului.
 gaze treapta II comutator de ploturi, semnalizată la releul 40h157 în blocul de
comanda ș i în SCADA . – comandă declanș area ambelor întreruptoare aferente
transformatorului.

60
b). protectia diferențială longitudinală trafo – (realizata in releul REF 542 ) Ca o completare
a protecției de gaze se utilizează contra scurtcircuitelor interne și la bornele transformatoarelor,
protecția diferențială longitudinală. Principiul ei de funcționare este ca și în cazul generatoarelor,
principiul comparării curenților.
Zona protejată de protecția diferențială a transformatorului (realizata in releul REF 542 +)
este zona cu prinsă între reductorii de curent de 110 kV de pe bornele de 110 kV ale trafo 16
MVA și reductorii de curent de 20 kV de pe bornele de 20 kV ale trafo 16 MVA.
Protecția acționează practic instantaneu fără nici o temporizare . Releul REF 542 transmite
comandă de declanșare instantanee a întrerupătorulor 110 kV si 20 kV aferente trafo 16 MVA,
demarare DRRI.
Pe ecranul releului s e aprinde primul LED 1 – Alarma generala si LED 2 – Diferențială , din
cele 8 din partea stângă a releului și î n partea de jos LED -ul roșu (TRIP).
Protecția acț ionează la scurtcircuit în zona protejată de red uctorii de curent de pe 110 kV ș i 20
kV, ai trafo 16 MVA, care poat e fi provocat de un defect intern la trafo 16 MVA. Curent ul de act.
în lipsa frână rii: 25% Curent dezechilibru pentru acționarea protecției este de : 30 % . Al doilea
pct. de inflexiune: 1,5 x I n
În cazul acționării protecției diferențiale longitudinale personalul operativ va informa
imediat conducerea tehnică a U.H. Oradea. Se aduce in stare separat vizibil trafo 16 MVA, se
solicită de urgență intervenția echipelor de specialitate (PRAM ) pentru efectuarea de măsu rători.
Numai după efectuarea măsurătorilor, înlăturarea defecțiunilor și numai cu aprobarea conducerii
UH Oradea se poate repune in funcțiune transformatorul.

61

fig. 4.11 Ecran alarme releu digital REF 542+
c). protectia maximală de curent, p e 20 kV (realizata in releul REF 542 )
Protecția maximală de curent, pe partea de 20 kV, inițiază comanda de declanșare
instant anee a întrerupătorului 110 kV ș i 20 kV trafo 16 MVA.
Pe ecranul releului se aprinde primul LED 1 – Alarma Generala si LED 6 – Max. 20 kV
I>>, din cele 8 din partea stângă a releului și î n partea de jos LED -ul roșu (TRIP).
Protecția acționeaz ă la scurtcircuit pe partea de 20 kV a trafo 16 MVA, gefecte în exteriorul
și/sau interiorul trafo 110/20 kV.
În lista Events: apare me sajul : I max treapta I (NOC3Inst) I>5.18xI nRC, t = 0.3 s. declansare
În lista Events: apare mesajul: I max treapta II (NOC3High) I>1.68xI nRC, t = 1.5 s . declansare
Prin reglajele realizate protecția îndeplinește următo arele condiții
 deosebește un supracurent provocat de un scurtcircuit, de o suprasarcină, care poate fi
suportată un timp mai îndelungat de către transformator;
 este sensibilă la orice scurtcircuit care ar avea lac pe liniile alimentate de la bornele
transformatorului;
 este suficient de rapidă, ținând seama că un curent de scurtcircuit exterior poate fi de
câteva ori mai mare decât curentul nominal al transformatorului și poate cauza căderi mari
de tensiune în rețea;

62
 îndeplinește și rolul de protecție de rezervă a protecțiilor contr a defectelor interioare
[protecția de gaze, protecția diferențială longitudinală] .

În cazul acț ionării protecție i personalul de explo atare anunță conducerea tehnică , se aduce î n
stare separat vizibil trafo 16 MVA, se solicită de urgență intervenția echipelor de specialitate
(PRAM ) pentru efectuarea de măsurători. Numai după efectuarea măsurătorilor, înlăturarea
defecțiunilor și numai cu aprobarea conducerii UH Oradea se poate repune in funcțiune
transformatorul. [8]

d). Protectia maximală instantanee de curent, pe 110kV (realizata in releul RET 541)
Protectia maximală de curent, pe partea de 110 kV, inițiază comanda de de clanșare
instantanee a întrerup torului 110 kV si 20 kV trafo 16 MVA.
Pe ecranul releului se aprinde primul LED 1 – Alarm a Generala și LED 3 – Maximala I>>,
din cele 8 din partea stângă a releului ș i in pa rtea de jos LED -ul roșu (TRIP).
În lista EVENTS apare mes ajul: maximală treapta I (NOC3Inst) reglaj Ir >7.056 I nRC, t =
0,5 s , Declanș are

fig. 4.12 Ecran EVENS al releului REF 542+

63
Protecția acționează în cazul unui scurtcircuit pe partea 110 kV , defecte în exteriorul ș i/sau
interiorul trafo 110/20 kV, pe partea de 110 kV.

e). Protectia maximală de curent temporizata, pe partea de 110 kV
Protecția maximală de curent temporizată, pe partea de 110 kV,inițiază comanda de de clanșare
instantanee a întrerup torului 110 kV si 20 kV a transformatorului 16 MVA.
Pe pe ecranul releului s e aprinde primul LE D – Alarma Generala și LED 4 – I max t emporiza ta I,
din cele 8 din partea stângă a releului și î n partea de jos LED -ul roșu (TRIP).
Protecția acționează la scurtcircuit pe partea 110 kV. Defecte in exteriorul si/sau interiorul
trafo 110/20 kV, pe 110 kV.
În lista evenimente apare mes ajul: Imax treapta II ( NOC3Low) , I > 1.26 InRC, t = 2 s ,
Declanșare
În cazul acț ionării protecție personalul de exploatare anunță conducerea tehnică ,se aduce in stare
separat vizibil trafo 16 MVA, se solicită de urgență intervenția echipelor de specialitate (PRAM )
pentru efectuarea de măsurători. Numai după efectuarea măsurătorilor, înlăturarea defecțiunilor și
numai cu aprobarea conducerii UH Oradea se poate repune in funcțiune transformatorul.

f). Protectia impotriva suprasarcinilor la transformatorul 16 MVA
Protectia impotriva suprasarcinilor trafo 16 MVA inițiază comanda de declanșare la î ntreruptorul
110 kV aferent tra nsformatorului .
Pe pe ecranul releului se aprinde primul LED 1 – Alarmă Generala și LED 5 – Suprasarcin a TR,
din cele 8 din partea stângă a releului și î n partea de jos LED -ul roșu (TRIP).
Protecția acționează la suprasarcina prin tra nsformatorul 16 MVA.
În lista even nimente apare mesajul : Supras arcina treapta I (NOC3LowB) I>1.05I nRC, t = 3.5 s
Declanș are
În cazul acț ionării protecție i personalul de exploatare anunță dispecerul DH, acesta stabilind
măsura care se va lua pentru reducerea consumului din sta ția 20 kV din CHE Remeți .

64
4.3 Supravegherea funcționării sistemului de protecție a transformatorului realizat cu
REF 542+ [11]
Pentru exploatarea sigură a transformatorului, sistemul de protecție realizată prin
implementarea integrală a funcțiilor de protecție în releul digital, acest tip de releu are
implementată și o funcție de autocontrol de stare. Acest ă funcție a REF 542 + informe ază
utilizatorul asupra existenței unui defect în releu sau în magistrala de comunicaț ie.
Astfel pe ecranul principal al releului i ndicatorul verde READY începe să clipească la
detectarea unui defect. În același timp releul de protecție transmite un s emnal de defect la ieș irea
de autosupraveghere a releului REF 542+. Î n plus, apare un text de ind icare a defectului în caseta
de evenimente MMI al REF 54 2=.

fig. 4.13 Ecran alarmă defect int ern releu REF 524+

Releul REF 542+ are urmată toarea configurație
Partea frontală contine:
 un LCD display grafic, cu rezolutia de 128 x 160 pixeli, consta in 19 linii impartite
o in doua ferestre
 fereastra principala (17 linii) in care sunt prevazute informatii detaliate
o asupra obiectelor, evenimentelor, masurii,alarme si parametrii releului de protectie
.
 fereastra de asistare (2 linii) pentru protectie, indicatori/alarme si mesaje de avertizare
 trei butoane pentru controlul obiectelor
 opt LEDuri pentru alarme configurabile de diferite culori in concordanta cu configuratia
 trei LEDuri de indicare a protectiei
 un buton format din patru butoane cu sageti si butoane pentru Clear si Enter
 un port serial de comunicatie izolat optic
 un buton programabil (F)
 un buton de control distanta/local (buton de control pozitie)

65

fig. 4.14. – Vedere din față a releului REF 542+.[11].

Fereastra principală informează utilizatorul de diferitele meniuri și stari ale echipamentelor :
 stare echipament
 evenimente
 masura
 alarme

fig. 4.15 Fereastra principala a REF 542 +.

66

Fereastra de asistare este vizibilă mereu, total independentă de fereastra principală .

Ferestrele releului de protecț ie
La nivel u tilizator, datele sunt primite î n patru casete diferite:
1. MIMIC
2. MASURI
3. EVENIMENTE
4. ALARME

Săgețile stânga ș i dreapta se folosesc la deschiderea meniului dorit în fereastra principală.
Utilizarea săgeților nu afectează indicaț iile, controlul sau starea echipamentelor. .

Fereastra MIMIC redă starea î n timp real a echipamentelo r. MIMIC este imaginea
predefinit ă a releului de protecț ie.

fig. 4.16 Fereastra MIMIC.
Indicarea defectelor pe MMI C are cea mai ma re prioritate. Celelalte indicaț ii pe MMI nu
se suprapun peste mesajele de defecte interne ale releului. Când este primită o indicare a
defectului, te xtul de indicare a defectului rămane pe MMI. Prin apă sarea butonului C timp de 2s
sau prin tasta F, textul de indicare a defectului este ș ters de pe ec ran, dar LED -ul verde clipeste î n

67
continuare. Acest mod de avertizare prin indicator verde READY clipind nu poate fi anulat pina
la dispariția defectului .
În cazul dispariț iei defectului intern, te xtul de indicare a defectului rămâ ne pe ecran, dacă
nu a fost ș ters prin butonul C sau F. Indic atorul verde READY nu mai clipește și ieșirea de
alarmă IRF revine la stadiul normal.

fig. 4.17 Ecran resetare alarma defect int ern releu REF 524+

Modificarea modului de control al relului se face cu ajutorul cheii electronice intrâ nd in
submeniul E -stare chei. Sunt prevă zute două chei electronice diferite. O cheie poate fi folosită
numai pentru p arametrizarea schemei de protecț ie. Ceala ltă cheie este pentru selec ția modului de
control, care p oate fi inactivat sau prevazut î n unul din cele trei moduri : local, la distanta sau
local/ distanta. Prin folosirea acestor doua chei se poate realiza o separare intre setare protecț ii și
setare control protec ții. Senzorul pentru recunoaș terea cheii electronic e folosite este localizat pe
fața interfeței unităț ii de control HMI.
Releul de protecț ie are patru moduri de control. Primul pas este intrarea in Menu,
selectarea paginii din meniu E -stare chei. Apoi prin folosirea cheii de control si prin apasarea
tastei ENTER, modificarea modului de control va fi selectabil folosind butoanele de de plasare
sus si jos. Modul selectat trebuie sa fie confirmat prin apasarea tastei ENTER. Apoi prin apasarea
tastei Menu pagina de meniu v a fi a fișată pe ecran .

68

fig. 4.18 Modificarea modului de control al releului REF 542+ .

fig. 4,19 Ecranul de resetare al releului REF 542+ .

Când modul de control al releului este ,,Local ,, se pot executa co menzi
conectare/deconectare la î ntreruptor de la butoanele comanda (I – conectare si O – deco nectare)
ale releului de protecț ie.
Când modul de control al rel eului este ,,Distanta ,, se pot executa comenzi
conectare/deconectare numai din SCADA sau camera de comandă , comenzile locale fiind
blocate. Prin meniul ALARME se afișează 68ctive 68 68ctive 68e68 LED -urilor ro șii. Ac este
pagini sunt 68ctive 68e raportă rii alarmelor. Nu mai mult de 8 alarme pot fi prezentate pe o
pagina. Alar mele sunt configurate ca autoreținute, acestea putând fi resetate numai î n meniul

69
numit “Reset Menu”. Pentru a schimba pagina de alarme se foloseste tasta de navigație UP < ↑ >
sau DOWN < ↓ > .
Prioritatea indicatiilor si mesajelor
Mesajele din fereastra de asistar e au o oarecare prioritate. Dacă sunt activate sim ultan
diferite tipuri de indicaț ii, mesajul cu cea mai mare prioritate va apare pe ecran.
Prioritatea mesajelor:
1. IRF – Defecte interne releu
2. Trip, CBFP – DRRI
3. Start, Block, Supervision
4. Mesaje de ajutor
Prima indicație 69ctive (mesajele 1 si 2) apare pe ecran în fereastra de asistență în
concordanță cu prioritatea predeterminată. Ultima indicație 69ctive (mesaje 3 și 4 ) ap are î n
fereastra de asistență în concordanță cu prioritatea predeterminată . Mesa jele de ajutor (prioritatea
4) îndruma utilizatorul prin afișarea urmatoarelor acț iuni.
O funcție de protecție pornește când parametrii depășesc valoarea reglată de demaraj.
Când una din funcțiile de protecț ie ale releului porne ște, numele funcției de protecție
corespunzatoare și textul “:START ” este afișa t în fereastra de asistare. Dacă după temporizarea
protecț iei nu sunt mai sunt atinse valorile de declanșare proteț tia nu mai declanșează, fiind afișată
în continuare „START ”. Sunt afisate fazele defecte (L1, L2 si L3) si un LED galben va clipi.

fig. 4.19 Activarea unei alarme
Dacă funcția de protecție pornită este blocată, se afișează numele func ției corespunzătoare și
textul “:BLOCK ” în fereastra de asistență .

fig. 4.20 Caseta indicație alarmă blocată
Cănd funcția de protecție declanșează, apare numele funcției și textul “TRIP ”, în fereastra de
asistare. Clipeste un LED rosu.

70

fig. 4.21 Activa rea unei alarme și declansarea echipamentului supravegheat.

Pentru a se asigura o mai buna supraveghere și exploatare a transformatorului instalațiile
de monitorizare și supraveghere a starii echipamentelor mai furnizează o serie de semnalizări
suplimentare cum sunt.
Semnalizari luminoase in cofret
 lampa S21 aprinsă – baterie pornită;
 lampa S31 aprinsă – baterie oprită,;
 LED verde aprins la releul F11 – prezență tensiune de alimentare cofret;
 LED roșu aprins la releul F11 – lipsă tensiune alimen tare cofret;
 LED verde aprins la releul K13 – circulatie ulei în bateria de răcire;
 LED verde aprins la sursa U1 220/24 V – prezență tensiune 24 Vcc
Semnalizari luminoase in blocul de comanda
 pompa de recirculare ulei în funcțiune
 ventilatoare în funcțiune
 lipsă tensiune alimentare pompă de ulei (disjunctorul Q01 declanșat)
 lipsă tensiune alimentare ventilatoare (disjunctoar ele Q02, Q03 sau Q04 declanșate )
 lipsă alimentare circuite de comandă (declanșare întruptoare automate F01, F02, F06)
 lipsă te nsiune alimentare cofret (LED roșu releu F11)
 funcționare baterie de răcire pe Automat / Manual
Semnalizari luminoase pe transformator
 LED verde aprin s la indicatorul pentru circulaț ie ulei B02 – pompa de ulei
functionează;
 LED -uri roșii aprinse permanent la indicatorul B02 (maxim 9 LED -uri) indică
circulația uleiului;
Semnalizari preventive în blocul de comandă și SCADA
 nivelul minim de ulei în trasnsformator – semnalizat la releu F11.1
 nivelul minim de ulei în comutator – semnalizat la releu F12

71
 nivelul maxim de ulei în transformator – semnalizat la releu F12
 nivelul maxim de ulei în comutator, semnalizat la releu F14
 temperatura ulei, semnalizat la releu F15
 gaze treapta I (releu Bucholtz), semnalizat la releu F16
 suprasarcina, pe partea de 110 kV, NOC3L owB (realizată in releul RET 541)

Semnalizari avarie la acționării protecțiilor electrice ale transformatorului în blocul de
comandă și SCADA
 gaze treapta II (releu Bucholtz), semnalizat la releu F17
 temperatură ulei, semnalizat la releu F116
 gaze treapta II c omutator de ploturi, semnalizată la releul 40h157
 suprapresiune cuva, semnalizată la releul 40h158
 protecția diferențiala longitudinală trafo – (realizată in releul RET 541)
 protec ția maximală instantanee de curent, pe 20 kV (realizata in releu l RET 541)
 protecția maximală instantanee de curent, pe 110kV (realizata in releul RET 541)
 protecția maximală rapidă de curent, pe 110 kV (realizata in releul RET 541)

Avînd dîn vedere sistemul avansat de protecție și monitorizate instalat la transformatorul
16MVA din stația de distribuție din CHE Remetți se poate concluziona că exploatarea acestui
echipament se realizează în optime și sigure pentru asigurarea securități i zonei sistemului
energetic din care este integrat acest echipament

72

fig.4.22 Schema generala de conectare a REF 542 plus [11].

73

fig.4.23 Schema de conectare a REF 542 + pentru
realizarea protectiei diferentiale a unui transformator [11].

Caracteristici tehnice a transformatorilor (reductorilor) care furnizează marimile de
intrare pentru releele de protecț ie aferente celulei trafo 16MVA Remeți, partea primară 110kV.
Caracteristici tehnice a reductorilor de tensiune
Tip transformator TEMUs 110kV Tensiunea nominala: 110 kV
Raport de transformare 1 10/√3 / 0.1/√3/ 0.1/3 kV
clasa de precizie, 0,5/10P1/10P , puterea in secundar 15/15/15 VA
Caracteristici tehnice a reductorilor de curent
Tipul: CESU
Tensiunea nominala: 110 kV Raportul de transformare, 100/5/5/5 A,
clasa de precizie, 0,5/10P/10P ,
puterea î n secundar 30/60VA

74

a b c
fig. 4.24 Modul e de extensie pentru REF 542+ [11].
Caracteristici tehnice a transformatorilor ( reductorilor ) de curent care furnizează mă rimile
de intrare pentru releele de protecț ie aferente celulei trafo 16MVA Remeți, pe partea secundară
20kV
Caracteristici tehnice a reductorilor de curent
Tipul: IMZ24
Tensiunea nominala: 24 kV Raportul de transformare, 300/5/5/5 A,
clasa de precizie, 0,5/10P10/10P10,
puterea in secundar Puterea in secundar: 30/60VA

Caracteristici tehnice a reductorilor de tensiune
Tipul: UMZ -24-1F si UMZ -24
Tensiunea nominala: 24 kV
Raportul de transformare: 20/√3 / 0,1/√3 / 0,1/3 kV respectiv 20/0.1/0.1 kV
Clasa de precizie: 0,5/3P
Puterea in secundar: 30/60VA

73
CONCLUZII

Funcționarea normală a SEN și asigurarea continuității în alimentarea consumatorilor cu
energie electrică la parametrii optimi de funcționare a instalați ilor depinde î n totalitate de
integri tatea a cestui sistem. Pentru a asigura siguranța, menținerea funcționării la capacitatea
normală și intergritatea SEN este neaparată nevoie de asigurarea unui sistem complex de care are
rolul de a proteja sistemul de eventuale perturbații de funcționare, incidente majore și restabilirea
funcționării în c azul unor unor astfel de evenimente. Acest sistem se numește sistem de protecție
și automatizare a SEN. Fiecare componentă a sistemului electroenergetic are un sistem propriu de
protecție care este specific modului în care aceste elemenbte contribuie la f uncționarea și
stabilitatea SEN.
Sistemul este proiectat astfel încît o perturbaț ie apărută la un unumit element să fie
proces ată de sistemul propriu de protecție și acesta să aplice măsurile de contracarare specifice
elementului protejat sau efectiv izo larea acestuia de restul sistemului pentru ca perturbația să nu
se amplifice sau să se transmită și altor elemente din compone nța SEN . Sistemul este integrat
apoi î n sistemul integrat de protecție și automatizare a SEN pentru ca la funcționare incorectă sau
nefuncționarea sistem ului de protecție propriu să conducă la sesizarea perturbație de elementele
de protecție integrată a SEN și să conducă la aplicarea unor m ăsuri suplimentare de siguranță
pentru funcționarea î n parametrii stabiliți a SEN. Realizare a unor astfel de sisteme de protecție
integrate și deosebit de complese fac obiectul unor cercetări îndelungate prin analiza unor stări de
pericol, analiza unor avarii locale sau extinse , analiza efectelor acestora asupra SEN în totali tate
sau a unor porț iuni ale acestuia. Condiția principală pe care trebuie să o îndeplinească protecția
rețelelor electrice este aceea de a limita la minimum efectele unui defect sau perturbații î n cadrul
SEN, asupra funcționă rii restului sistemului, ceea ce impune în majoritatea cazurilor o
funcționare rapidă – acționând astfel încât defectele să fie lichidate cu întreruperea unui număr
minim de consumatori. Protecția prin relee este formată din ansamblul aparatelor și
dispozitivelor destinate să comande automat deconectarea instalației electrice protejate în cazul
apariției unui defect sau a unui regim anormal periculos și / sau să semnalizeze apariția regimului
respectiv. Un releu de protecție, sau o prot ecție cu relee, poate fi comparat cu un calculator
elementar care realizează o anumită funcție, ținând cont de mărimile de intrare (mărimi electrice

74
din sistem – curenți, tensiuni – preluate prin traductoare, transfor matoare de măsură) în anumite
condiții, cu anumite restricții. Rezultatele obținute în urma evaluării funcției implementate sunt
cuantificate prin modificarea ieșirilor. Dezvoltarea intensă a tehnologiilor în domeniul
electronicii și automatizării au contribuit la evoluția și dezvoltarea unor s isteme complexe de
protecțiilor prin relee, în concordanță cu cerințele impuse acestora în contextul dezvoltării
tehnologie la momentul respective.
Transformatoarele electrice de forță utilizate in componența sistemului electroenergetic
național sunt echipamente de bază pentru funcționarea sistemului, fiind deasemenea destul de
scumpe avind in vedere construcția lor. Transformatoarele de mare putere au în componentă
cantități importante de material scumpe și chiar deosebit de periculoase din punct de v edere al
protecției mediului (ulei de tranformator, izolatoare ceramice etc) cea ce implică ac ordarea unei
atenții deosebite î n procesul de exploatare a acestora. Totodată f uncționarea transformatoarelor în
anumite regimuri an ormale sau de avarie poate duc e la distrugerea acestora precum ș i la altor
echipamente din apropiere.
Din experienț a de exploatare se știe că intervenția factorului uman î n cazul unor
perturbații ale funcționării s istemului este foarte redusă avâ nd în vedere timpul foarte scurt în
care se impune intervenția pentru contracararea efectelor asupra sistemului în anasam blu sau
asupra unui echipament î n special. Astfel se impune ca transformatoarele de putere în funcței de
destinația și puterea acestora să fie echipate cu sisteme de protecție care să poată lichida în timpul
cel mai scurt anumite situații de funcționare anormale, periculoase pentru aceste echipamente sau
pentru sistemul electroenergetic.
În lucrarea pe care am elaborate -o am realizat o analiză a sistemului de protecții cu care
este echipat un transformator de puter e din cadrul unei stații electri ce de distribuție (Stația
Remeți) care asigură distribuția energeiei ele ctrice în zona vestică a județul ui Bihor.
Astfel din analiza efectuată am concluzionat că realizarea unui sistem de protecție
complex, integrat în SCADA este acum o condiție de bază pentru asigurarea funcționării în
condiții de exploatare sigură a echipame ntelor de bază a Sistemului Electroenergetic.
Implemenatrea unui astfel de sistem de protecție la echipamentele din stația Remeți face
ca alimentare a consumatoril or din zona să fie asigurată în permanență la parametric optimi de
funcționare a echipamentelor. Sistemul de protecții care deservește transformatorul de 16MVA

75
din stația Remeți este realizat cu echipame nte de generație actuală care permit o monitorizare
permanentă și în timp real, stocarea și transmiterea informațiilor de stare la punctele de dispecer.
Astfel ,exploatarea acestor echipamente a devenit mult mai sigură și mai ușoară ,
intervenția umană fiin d mult limitată în cazul unor situații perturbatoare asupra sistemului.
Sistemul de protecție realizat cu relee digitale inteligente implementat pentru acest echipament
asigură o f iabilitate sporită și o siguranță în exploatare mult superioară vechilor sis teme de
protecții relizate cu relee clasice . În acest mod a fost ridicat nivelu l de siguranță și continuitate î n
alimentarea consumatorilor pentru toată zona deservită de stați de distribuție Remeți.
Posibilitatea acesării informațiilor stocate î n memoria releelor inteligente poate facilita
efectuarea unor analize post avarii foarte temeinice și care să ducă la posibilitatea asigurării unor
lucrări de mentenanță deosebit de obiective. În acest mod se realizează o programare pentru
asigurarea unui mentenan țe bine justificată foarte detaliată pentru echipamentele din stația
electrică Remeți.
La final pot afirma că modernizarea și asigurarea funcționării corecte a sistemelor de
protecție a echipamentelor de bază a SEN, realizată cu elemente inteligent e de pr elucrare a
informațiilor este baza realizării unor stații de distribuție a energiei electrice care să nu necesite
exploatare curentă ( sau exploatarea de la distanță) și care să asigure și o siguranță sporită a
Sistemului Electroenergetic în integritatea sa.

76
BIBLIOGRAFIE

[1]. A Buta : Instalatii de protectii si automati zare CHE revista Energetică nr.11/2015
[2]. Alexandru Vasilievici, Stelian Gal, Florin Balasiu, : Implementarea echipamentelor digitale
de protectie si comanda pentru retele electrice. Editura Tehnic ă 2007 .
[3]. Ivașcu Cornelia Elena, Automatizarea si protecția sistemelor electroenergetice. , Ed.
Orizonturi Universitare, Timisoara 1998
[4]. Radu -Adrian TȊRNOVAN : Protecții digitale în sistemele electroenergetice U.T. PRESS
Cluj-Napoca, 2019 ISBN 978-606-737.
[5]. Sergiu Stelian Iliescu :Protectii prin relee (clasice si numerice) intr -un sistem
Electroenergetic .
[6]. Sergiu Calin : Automatizari si protectii prin relee Editura didactică și pedagogică Bucuresti
[7]. Instructiune tehnică internă HE. Protecțiile transformatoarelor de putere cod: iti -cj-01-03
[8]. Instrucțiune tehnică internă HE. Statia electrica 20kV –protectii electrice cod: iti -cj-01-02
[9]. Protec ția transformatoarelor de p utere cu relee electromecanice ș i relee numerice
biblioteca.regielive.ro/proiecte/energetica/protectia -transformatoarelor -de-putere -cu-
relee -electromecanice -si-relee -numerice -114608.html
[10]. Instructiune tehnică internă HE. Transformator de putere 16MVA cod: iti -cj-01-08
[11]. https://www.se.com/ro/ro/product -category/4600 -relee -de-protectie –aplicatii/
[12]. www.Transelectrica.Ro/Web/Tel/Home