Managementul Securității în Societatea Contemporană [621775]

UNIVERSITATEA BABEȘ BOLYAI
FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOSOFIE
Departamentul de Studii Internaționale și Istorie Contemporan ă
Managementul Securității în Societatea Contemporană

RĂZBOAIELE DIN FOSTA IUGOSLAVIE
INDEPENDENȚA SLOVENIEI ȘI CROAȚIEI

Masterand: [anonimizat]

1.Introducere :

Republica Socialistă Federală I ugoslavia a fost creată dupa Primul Razboi Mondial și
era alcatuită din Bosnia și Herțegovina, Croația, Macedonia, Muntenegru, Serbia si
Slovenia.
In 1980, dictatorul iugoslav Iosip Broz Tito a murit lasand in urma lui o luptă apriga
pentru putere. Pana în 1982, datoria Iugoslaviei atingea 20 de miliarde de dola ri, încat
ambasadorul american din Belgrad, Lauwrence Eagleburger, a înființat un grup numit
“Prietenii Iugoslaviei” care au mijlocit “împrumuturi salvatoare” din partea Fondului Monetar
International si a Bancii Mondiale. Dar in același an, FMI SI Banca Mondiala au stabilit
termenii unui nou imprumut, numit “Structural Adjustement Programs” (SAPs), care a cedat
in mâinile acestor Foruri economia țarii, influențând multe decizii politice. Efectul SAPs -ului
a fost acela că a “condus la haos economic si poli tic… Criza economică afecta stabilitatea
politica… amenința, de asemenea, să agraveze tensiunile etnice” .1
In 1989, Slobodan Milosevici ajunge președintele Serbiei, cea mai mare si mai
puternică republică iugoslavă. Tot in 1989, prim -ministrul iugoslav că latorea in America
pentru a se intalni cu George Bus Sr., pentru a discuta posibilitatea acordarii unui nou ajutor
financiar. In 1990 începe derulalrea programului FMI/Banca Mondiala, iar balanța
cheltuielilor Iugoslaviei înclina spre minus. Ca rezultat, a u fost abandonate programele
sociale, moneda s -a devalorizat, salariile au ramas aceleași, dar preturile au crescut.
“Reformele au alimentat tendințele secesioniste care se hrăneau atât de pe urma factorilor
economici cât și a diviziunilor etnice, asiguran d practic secesiunea de factor a republicii”,
culminând cu independența Croației și Sloveniei, in 1991.2
Germania a fost prima țară care a recunoscut independența Sloveniei si Croației,
exercitând presiuni, prin aceasta, și asupra altor țări.. Acest lucru a condus la Razboiul de 10

1 https://andreivocila.wordpress.com/2010/09/17/contributia -romaniei -la-indeplinirea -obiectivelor -de-securitate –
ale-nato-si-ue/, accesat la data de 15.05.2018.
2 Ibidem.

Zile din Slovenia, când armata iugoslava a patruns pe teritoriul acesteia, la sfarsitul lui iunie
19913. După Razboi, Comunitatea Europeana a recunoscut independența Sloveniei, pe 15
ianuarie 1992, iar Națiunile Unite pe 22 mai.4
În 1991 izbucnește un conflict între Iugoslavia si Croația, când și aceasta își declară
independența. Încetarea focului s -a înfaptuit in 1992. Cu toate acestea, Croația a continuat
operațiuni militare de mică amploare până in 1995, participând activ și l a războiul din
Bosnia. In 1995, Croația interprinde Operațiunea Furtuna, cu scopul de a cuceri regiunea
Krajina. Un general croat a fost acuzat de catre Tribunalul din Haga pentru crime de razboi,
în timp ce bătălia a fost esențiala pentru “cimentarea inde pendenței croate”. Statele Unite au
sprijinit Operațiunea, iar CIA a oferit informatii militare croaților, care au “scapat” de
aproape 200 000 de sârbi, mai ales prin crime, jefuiri, incendierea satelor, intr -un cuvant,
prin genocide.5

2.Independeța Croației și Sloveniei :

În 1990, Serviciile Secrete Americane au emis o notă estimativă în care preziceau
dezmembrarea Iugoslaviei, războaie civile, aratând cu degetul spre Milosevic.
Armata croată a fost sprijinită de americani, iar generalul croat judecat la Haga a fost
sprijint de CIA in mod personal.6
Este logic de presupus că dupa 1989, când războiul afgano -sovietic a luat sfârsit, iar mai
apoi cel din Golf (1991), Al -Qaeda nu mai avea nici o legatura cu guvernul american. Totuși, in
1991, Osama bin Laden a sprijinit crearea unui front de caritate in Croatia. Ramura din Brooklyn
a forntului, cunoscută ca Al -Kifah, avea legaturi extinse cu ramura croată.
Principala problemă rămane : zona ce poate fi etichetată drept „călcâiul lui Ahile”, din
cauza considerării ei drept posibil punct generator al unei înlănțuiri de crize, cu implicații radiale
(Serbia și Albania emit pretenții în problema Kosovo, etnia de origine albaneză în Macedonia,

3 C.I. Cristian, Sângeroasa destrămare Iugoslavia , București, Editura Sylvy, 1994, p.298
4 Ibidem, p.300.
5 Radu Ciobotea, Război fără învingători , Timișoara, Tipografia Timișoara, 1998, p.31
6 Ibidem, pp .33-34.

Ungaria își îndreaptă atenția către minoritatea maghiară din Voi evodina, acestea sunt doar câteva
exemple ce s -ar putea constitui în conflicte). 7
De curând ieșit dintr -o perioadă de frământări, spațiul balcanic resimte încă efectele
acestora, tendința generală fiind, în momentul actual, de stabilizare la nivelul între gii regiuni,
prin eforturile unite ale comunității internaționale, cu implicarea principalelor organizații de
securitate europene și euro -atlantice. Se remarcă în această tendință câteva aspecte:
8
• principalele instituții ale statelor trec prin procesu l de reformă, dispariția vechilor
instituții are loc în același timp cu stabilirea unui nou cadru instituțional compatibil cu cel al
oricărei societăți democratice;
• cadrul legal suferă de asemenea transformări majore menite să asigure limitarea
riscuril or de orice natură;
• din punct de vedere economic, se remarcă existența unor dificultăți capabile de a genera
tensiuni la nivel societal.
Cu toate acestea, există încă factori ce pot duce la alterarea tendinței de stabilizare. După
natura lor, aceștia pot fi de origine:
• istorică;
• politică;
• economică. 9
Factorii sunt generați, în principal, de existența a două viziuni diferite în acest spațiu.
Prima este concretizată prin exprimarea sentimentelor naționaliste și apelul la istorie pentru a
justif ica nevoia de îndreptare a greșelilor politice sau sociale din trecut. Cea de -a doua viziune
implică cooperarea, ce face apel la tragerea cortinei asupra trecutului, invocând nevoia de acțiuni
și instituții de cooperare cum ar fi Inițiativa de Cooperare Su d-Est Europeană (SECI).
Viziunile naționaliste, ca și tensiunile etnico -religioase prezente în regiune, sunt
exacerbate de lipsurile de natură economică. Din nefericire, un alt element care a contribuit la
această stare de fapt a fost impunerea sancțiunil or survenite ca urmare a crizei iugoslave.
Dovada faptului că viziunea naționalistă se manifestă încă, favorizată în plus și de desele
redesenări ale granițelor, este ilustrată elocvent de încercarea recentă de formare a unei Albanii
Mari. 10

7 Centru de Analiză și Documentare al Fundației Națioanele pentru Românii de Pretutindeni, Război în Balcani:
Iugoslavia, primăvara sângerooasă la sfărșit de secol, București, Aldo Press, 1999, pp.421 -423.
8 Barry Buzan, Securitatea -un nou cadru de anaiză , Cluj -Napoca, Editura CA Publishing, 2011, pp.188 -189.
9 Ibidem, pp.191 -192.

Este cunoscut faptul că etnia albaneză are o arie de răspândire vastă în regiune.
Existența acestei etnii în Kosovo, Serbia, Muntenegru, Macedonia și Grecia a folosit
drept suport pentru mișcările naționaliste (de tipul Armatei de Eliberare din Kosovo, sau Armatei
de Eliberare Națională) în inițierea unor acțiuni violente, acțiuni justificate de dorința căpătării
unor drepturi pentru etnicii albanezi. În decursul anului 2003 manifestările militante în sprijinul
ideii de formare a unei Albanii Mari au cunoscut o reînnoi re prin apariția unei noi organizații,
Armata 11
Națională Albaneză (ANA), ale cărei obiective sunt îndreptate spre realizarea uniunii
tuturor albanezilor într -un singur teritoriu. Organizația nu a căpătat suport popular masiv în nici
o regiune locuită de a lbanezi (datorită faptului că, în fiecare dintre acestea, situația etnicilor
albanezi este reglementată legal, ceea ce a creat o stare care, deși fragilă, dispune de o oarecare
stabilitate). Dar apariția ei pune în discuție o problemă majoră, și anume că î n spațiul balcanic ar
putea apărea o stare de conflict generată de ambiții naționaliste precum: „Albania Mare”,
„Croația Mare”, „Serbia Mare”. Sau, poate, apariția unei asemenea mișcări este încurajată de
viitorul statut, încă nereglementat, al provinciei Kosovo.12
Slovenia este prima țară care și -a declarat independența față de Iugoslavia, pe cale
pașnica. . La 23 decembrie 1990, 88 % dintre sloveni s -au pronunțat prin referendum pentru
independența care a fost proclamată la 25 iunie 1991. După zece zile ( între 27 iunie și 6 iulie
1991) după mici ciocniri cu forțele slovene, Armata populară iugoslavă (JNA) se retrage din
Slovenia.
Ambele țări iși declară independența față de Iugoslavia la data de 25 iunie 1991.13
2.1 Pregatirea din timp a Independenței Croa ției și Sloveniei:

Liderul croat din 1988, Franjo Tudjman, s -a întalnit în secret cu cancelarul german
Helmut Kohl, pentru a cădea de acord “asupra unei politici comune pentru dezmembrarea
Iugoslaviei”, Croația si Slovenia fiind aduse in “sfera de influe nța a economiei Germane”. Ofițeri
ai armatei americane au fost repartizați in Croația, Bosnia, Albania si Macedonia, drept
“consilieri”, aducând cu ei si trupe speciale de intervenție pentru a -i ajuta . Pe timpul războiului
din Bosnia, SUA antrena armatel e Croației si Bosniei, organizând si masive livrări de arme in
regiune. Pe timpul celor 9 luni de încetare a focului, 6 generali americani s -au intalnit cu liderii
armatei bosniace pentru a pune la punct ofensiva ce va întrerupe acordul pentru încetarea
focului.14

10 Nicolae Nițu, Iulian Nițu, Destrămarea Iugoslaviei , București 2006, Editura Top form, p.119.
11 Ibidem p.125.
12 Ibidem, p.132.
13 Ibidem, pp. 133 -134.
14 Daniel Diaconescu, ,, Experiența unei tări desprinsă din fosta Iugoslavie, candidată la aderarea la Uniunea
Europeană ”, În Consiliul concurenței, nr. 4. 2009. P.8.

2.2 Adevaratul motiv al dezmembrarii Iugoslaviei?

În anul 2000, Departamentul de Stat American, in colaborare cu American Enterprise
Institute (AEI) au ținut o conferință în Slovacia pe tema integrarii euro -atlantice. Printre
participanți, lideri ai multor state si diverse oficialități de prim rang . O notă de corespondența
dintre un politician german si cancelarul german a dezvaluit adevăratul motiv al campaniei
NATO din Kosovo. N -a fost pentru împiedicarea niciunui genocid, nici pentru emanciparea
vreunei minorități oprimate, ci pentru largirea NATO ca opozitie față de Rusia, precum si
motivul incontestabil al prezenței trupelor NATO în regiune, prezență justificată de ei prin
“instabilitatea” zonei. Așadar motiv de natură imperialistă, concretizat prin activități criminale.15

2.3 Implicarea organizațiilor internaționale de securitate
în crizele europene:

Pornind de la ONU, al cărui instrument, rezoluția, autorizează acțiunile
destinate stopării crizelor și conflictelor, fiecare organizație și instituție de securitate deține
mijloace specifice pentru astfel de situații.
Anul 1991 este cel care marchează transformarea crizei din Iugoslavia într -un conflict
deschis. ONU a făcut eforturi r emarcabile pentru a rezolva conflictul și, în septembrie 1991,
prin Rezoluția nr. 713 a Consiliului de Securitate, impune un embargou complet și general
asupra armelor în Fosta Iugoslavie. Urmează Rezoluția nr. 749 (aprilie 1992) ce autorizează
desfășurare a Forței ONU de Protecție (UNPROFOR). Acesta a fost începutul unei perioade
de peste patru ani de activități militare ale ONU în fosta Iugoslavie cu scopul încetării focului
și furnizării de ajutor umanitar populației. Aceste activități au inclus: UNPROFOR ,
Operațiunea „Provide Promise” (ajutor umanitar furnizat pe calea aerului), Forța de
Desfășurare Preventivă a ONU în Macedonia (UNPREDEP), Administrația de Tranziție a
ONU pentru Slovenia de Est (UNTAES) și Organizația ONU pentru Reinstaurarea Încrederii
în Croația (UNCRO).
În Bosnia nu a acționat numai ONU, ci și NATO, UEO și OSCE.16

Analiza documentelor politice relevă faptul că bazele politice pentru rolul
NATO în Fosta Iugoslavie au fost stabilite în iunie 1992, când miniștrii de Externe ai NATO
au anunțat că sunt gata să sprijine activitățile de menținere a păcii sub egida Conferinței
pentru Securitate și Cooperare în Europa (CSCE), redenumită OSCE. În decembrie 1992,
miniștrii de Externe ai NATO au declarat că sunt pregătiți să sprijine operațiunile
UNPROFOR sub autoritatea ONU. Alianța a inițiat o serie de operații maritime de către
forțele navale ale NATO, în conjuncție cu UEO pentru a monitoriza și a aplica embargoul
ONU în Marea Adriatică (Operațiunea „Sharp Guard”). Forțele aeriene ale NATO au f ost
desfășurate cu scopul monitorizării și aplicării interdicției de zbor ONU asupra Bosniei –

15 https://andreivocila.wordpress.com/2010/09/17/contributia -romaniei -la-indeplinirea -obiectivelor -de-
securitate -ale-nato -si-ue/, accesat la data de 15.05.2018.
16 Barry Buzan, op. cit . pp. 165 -166.

Herțegovina (Operația „Deny Flight”). De asemenea, NATO a furnizat și sprijin aerian
pentru UNPROFOR în cursul desfășurărilor sale de trupe în Croația și Bosnia, i ar ca răspuns
la atacurile sârbe cu mitraliere în Sarajevo, NATO a lansat o serie de lovituri aeriene
împotriva sârbilor bosniaci (Operațiunea „Deliberate Force”). 17
În plus față de participarea la Operațiunea „Sharp Guard”, Uniunea Europei
Occidentale a condus două operații în Fosta Iugoslavie: una pe Dunăre și una în
Mostar, Bosnia. Operația UEO pe Dunăre a oferit suport logistic pentru embargoul ONU. În
ansamblu, mai mult de 300 de ofițeri de poliție și vamali și 11 patrule navale au fost
activați/act ivate în astfel de activitățile pe Dunăre.
Coordonarea strânsă a fost menținută de statele riverane Bulgaria, România și Ungaria
(parteneri asociați la UEO), iar Centrul pentru Coordonare și Sprijin a fost plasat la Calafat,
România.
Începând cu iulie 19 94, UEO a asistat și Uniunea Europeană în administrarea orașului
Mostar prin înființarea Forței Unite de Poliție (Unified Police Force), ce a fost condusă la
nivel întrunit de croații și musulmanii din Bosnia -Herțegovina și de către ofițerii de poliție
desfășurați de țările UEO.
Se observă că fiecare dintre aceste organizații de securitate acționează în
strânsă cooperare cu cele implicate în teatrul de operații, fără a altera voința politică specifică
și fără a eluda normele internaționale. Astfel, NATO a demonstrat că poate fi flexibilă și
adaptabilă, iar cu o ghidare politică clară, partea militară poate realize cu succes sarcinile ce i
s-au dat de către autoritatea politică. Succesul desfășurării IFOR ține nu numai de presiunea
opiniei publice de a lua măsuri vis -à-vis de masacrul din țară și oportunitatea de a realiza un
acord permanent oferit de Acordul de Pace de la Dayton, ci și de structura militară și politică
eficientă a celorlalte organizații.18

Studiind evenimentele desfășurate în cadrul operațiilor NATO și cele
ulterioare, se poate afirma că prima operație a Alianței în afara spațiului său a fost un succes
militar, dar au existat o serie de probleme -cheie cărora IFOR a trebuit să se adreseze pe ntru a
preveni producerea lor:
– în primul rând, Acordul de la Dayton nu a desemnat o singură autoritate care să
sincronizeze aspectele militare, politice, economice și umanitare ale misiunii.
Aranjamentele ad -hoc au fost folosite inițial pentru a facili ta colaborarea și cooperarea,
iar acordurile formale au fost introduse mai târziu;
– activitățile civil -militare în sprijinul operațiilor de pace au fost noi pentru NATO. Nu a
existat o viziune comună a comandanților și a personalului la toate nivelurile IFOR asupra
capabilităților, rolurilor și misunilor, în special cele ale CIMIC. În plus, aspectul civil -militar
nu a primit suficientă atenție în timpul planificării și fazei inițiale de execuție din cauza
accentuărilor grave ale itemilor e impunere milita ră a Acordului de la Dayton și a protecției
forței;
– operația a fost solicitată la momentul când NATO și țările își reduceau tructura de forțe.
Statele nemembre și cele PfP, dar și Federația Rusă au fost implicate cu NATO într -o
operație reală pentru pri ma dată, în condițiile în care nu exista o experiență anterioară
similară. Operația nu numai că a fost prima în afara zonei Alianței, ci prima operație terestră

17 Ibidem , p.168.
18 https://andreivocila.wordpress.com/2010/09/17/contributia -romaniei -la-indeplinirea -obiectivelor -de-
secur itate -ale-nato -si-ue/, accesat la data de 15.05.2018.

majoră. NATO a preluat -o de la ONU și alte structuri de menținere a păcii ceea ce a dat
naștere la câteva probleme.19
Prevenirea ostilităților a fost o preocupare majoră din cauza fragilității aranjamentelor de
pace din Bosnia. Au existat și probleme morale asociate cu desfășurarea trupelor în perioada
Crăciunului. Din aceste motive, nu a trebuit să fie subestimat gradul de dificultate cu care s –
au confruntat națiunile și Alianța în întregul proces de pregătire și desfășurare de trupe în
Bosnia. În Bosnia, mijloacele diplomației preventive și desfășurării preventive de forțe
internaționale nu au fost folosite în totalitate înainte de escaladarea conflictului, implicarea
ONU fiind graduală, în timp ce, în Macedonia, au fost desfășurate preventiv trupe de
menținere a păcii la granițele cu Albania și Serbia în baza Rezoluției nr. 795 a Consiliului de
Secu ritate. Mandatul viza monitorizarea și raportarea situațiilor critice care ar putea afecta
stabilitatea Macedoniei. De asemenea, OSCE (CSCE în acea perioadă) s -a implicat, folosind
două dintre mecanismele sale de prevenire a conflcitelor: stabilirea unei m isiuni permanente
la Skopje și analiza periodică a situației de către Înaltul Comisar pe Probleme de
Minorități Naționale. În prezent, Uniunea Europeană a preluat de la NATO operația „Amber
Fox”, punând bazele unui important proces de cooperare în interes ul păcii și stabilității în
Europa.20

Acțiunile preventive ce au avut loc în Macedonia au arătat că, deși nu a exista nici un
conflict violent, un număr de actori internaționali au asistat la implementarea unei abordări
non-violente a managementului confl ictului. Aceasta a implicat nu numai organizații
internaționale și regionale, ci și ONG -uri.

3.După aproape trei decenii de la independența Sloveniei și a Croației :

Într-un final, la data de 15 ianuarie 1992, Germania a reușit să determine recunoașterea
internațională, ca state independente, a Sloveniei și Croației. Acest lucru nu a oprit însă și
războiul. La acea vreme, o treime din Croația era ocupată de sârbi – susținuți de puternica armată
iugoslavă – care nu doreau să trăiască într -o Croație independ entă, ci împreună cu sârbii din
celelalte republici iugoslave, într -o singură țară. În pofida încetării recunoașterii independenței
Croației și a încetării temporare a tensiunilor ca urmare a acestei decizii, teritoriile ocupate de
sârbi nu intrau sub juri sdicția guvernului de la Zagreb.
21

3.1 Democrație solidă :

19 Ibidem .
20 Daniel Diaconescu, op. cit . pp.11 -12.
21 Ibidem p.13.

Croația a devenit "un stat cu o democrație bine sedimentată", spune Hannes Svoboda,
observator pentru Croația în Parlamentul European. Nu puțini oficiali de la Bruxelles speră ca
"experiența croată" să servească drept exemplu și altor țări din sud -estul Europei, care vor de
asemenea să adere la UE. "Europa nu este o casă la cheie. Veniți să o construim împreună",
îndeamnă britanicul și l iberalul Graham Watson, parlamentar european.
Alături de alți observatori, Watson se va afla la Zagreb cu ocazia referendumului privind
aderarea la UE. Înainte de intrarea în Uniune, Croația organizează un referendum pe această
temă. Abia după încheierea acestuia, tratatul de aderare va fi ratificat de către Zagreb și de către
celelalte state membre ale UE. Aderarea propriu -zisă a Croației va avea loc iunie 2013. Sondaje
recente relevă însă faptul că și în Croația, numărul euro -scepticilor este în creștere, doar 51 la
sută dintre croați fiind de acord cu intrarea în Uniunea Europeană.

În loc de concluzii:
În cazul Iugoslaviei, Comunitatea Internațională, prin organismele direct implicate, a
încercat să impu nă, în același timp, atât principiul inviolabilităților frontierelor interne dintre
republici, cât și cel al autodeterminării. Evoluția evenimentelor a demonstrat că acest lucru este
extrem de greu de realizat, unul dintre aceste principii a trebuit să ced eze, cel puțin ca urmare a
militare. 22
Se pare că mai degraba este sacrificat principiul inviolabilităților frontierelor, decât cel al
autodeterminării. Pentru ca tragedia din Iugoslavia să nu se mai repeteși în alte zone ale Europei,
este necesar să exist e poziții clare din partea Comunității Internaționale față de conflictele etnice
potențiale. Prevenirea conflictului a fost, în mod cert, cel mai lab capitol al reacțiilor C.E.,
C.S.C.E., O.N.U, etc, fațp de evenimentele din Fosta Iugoslavie.
Aproape nimi c din ceea ce a întreprins Comunitatea Internațională în problemele crizei
Iugoslave, nu a fost de natură să ducă la aplanarea conflictelor, ci dimpotrivă. Prin suita de
acțiuni și măsuri adoptate atât de Comunitatea Europeană, cât și de O.N.U., se fac tot mai
vizibile rolul și influența N.A.T.O.23
Statele s -au refăcut treptat, dar bineînțeles că imginea trecutului nu o să se poată sterge
prea curând, având în vedere cum au decurs toate evenimentele.
Croația este ultimul membru care a aderat la Uniunea Eur opeană, la 1 iulie 2013, după ce
initial era programată să adere în anul 2009.

22 Florin Gârz , Iugoslavia în flăcări , București , 1993, Casa editoriala ODEON, P.154.

23 Ibidem, p. 156.

Bibliografie
Buzan , Barry , Securitatea -un nou cadru de anaiză , Cluj -Napoca, Editura CA Publishing, 2011 .
C.I. Cristian, Sângeroasa destrămare Iugoslavia , București, Editura Sylvy, 1994 .
Ciobotea, Radu, Război fără învingători , Timișoara, Tipografia Timișoara, 1998 .
Diaconescu, Daniel, ,, Experiența unei tări desprinsă din fosta Iugoslavie, candidată la aderarea
la Uniunea Europeană ”, În Consiliul concurenței, nr. 4. 2 009 .
Gârz , Florin , Iugoslavia în flăcări , București , 199 3, Casa editoriala ODEON.
Nițu, Nicolae , Nițu, Iulian , Destrămarea Iugoslaviei , București 2006, Editura Top form .
Centru de Analiză și Documentare al Fundației Națioanele pentru Românii de Pretutindeni,
Război în Balcani: Iugoslavia, primăvara sângerooasă la sfărșit de secol, București, Aldo Press,
1999.
https://andreivocila.wordpress.com/2010/09/17/contributia -romaniei -la-indeplinirea -obiectivelor -de-securitate –
ale-nato -si-ue/, accesat la data de 15.05.2018.