SPAȚIUL DOMESTIC. VIAȚA SOCIALĂ A CASELOR [621751]

FACULTATEA DE ISTORIE

SPAȚIUL DOMESTIC. VIAȚA SOCIALĂ A CASELOR
Studiu de caz privind casele tradiționale țărănești versus casele nou construite

Măriuța Mihaela căs. Blagocin
Master, Anul I

Iași, 2019

2

Obiectul , scopul și obiectivele antropologiei

Antropologia este domeniul de cercetare care studiază cultura umană și aspectele
evolutive ale biologiei umane. Antropologia este derivată din cuv intele grecești, anthropos, care
înseamnă om și logos, adică cuvânt sau studiu. Conform dicționarului explicativ al limbii
române provine din cuvântul francez „anthropologie” și este știința care studiază originea,
evoluția și diversele tipuri fizice ale o mului, în corelație cu condițiile naturale și social –
culturale.1
Thomas Hylland Eriksen afirmă că: ,,antropologia se distinge de celelalte științe sociale prin
marele accent pus pe cercetarea etnografică, ca cea mai importanta sursa de noi cunoștințe
despre societate și cultură ” (2001, p.25).
„Antropologia culturală, înț eleasă ca o antropologie generală, are o vocație holistă,
atorcuprinză toare2” Prin natura însăși, antropologia este holistică și comparativă. Holistică,
deoarece oferă un studiu complet al tuturor aspectelor culturii și societății într -o manieră
constitutivă și adecvată. Toate aspectele culturii, de exemplu, viața socială, familia, rudenia,
religia, sănătatea, economia, politica, tehnologia etc, sunt reunite într -un întreg. Se spune că
antropologia este comparativă, deoarece ține cont de toate grupurile umane, toate tipurile de
cultură și societate din întreaga lume pentru a rezolva similitudinile și diferențele din corpul,
comportamentul și valorile umane. Scopul final este să evolueze anumite generalizări, care pot
fi aplicate mai mult sau mai puțin la toate tipurile umane.
Antropologii examinează subiecte precum modul în care oamenii trăiesc, gândesc, produc și
cum interacționează în mediul lor. Termenul cultură se referă la modul total de viață al oricărei
societăți, și nu numai la acele părți ale acestui m od pe care societatea le consideră superioare
sau dezirabile3.
Cultura se referă la modurile de viață care sunt învățate și împărtășite de la o generație la
alta. De obicei, oamenii din aceeași societate împărtășesc aceeași cultură, astfel încât
antropolog ii folosesc termenii societate și cultură în mod interschimbabil. Antropologia s -a
recomandat ca „discurs despre unitatea Omului, în diversitatea aparențelor sale (fizice, sociale,

1 Catalin Zamfir ,Lazar Vlasceanu Dictionar de Sociologie București 1998 , p.38
2 Achim Mihu , Viziunea holistă în antropologia culturală în Antropologie culturală, Ed. Napoca Star, Cluj, 2000, p.
26
3 Linton, R alph, Fundamentul cultural al personalității , București, Ed. Științifică, 1968, p.69

3
culturale)”4 Putem defini în mare antropologia ca o disciplină umbrelă care cuprinde atât
subdiscipline din arealul științelor naturii precum antropologia fizică, cât și din cel al
domeniului științelor sociale și umane, ca de exemplu antropologia culturală.
Antropologia fizică studiază Homo sapiens ca organism fizic, în timp ce antropologia culturală
este preocupată de culturile umane ș i modur ile de viață, atât în prezent cât ș i în trecut.
Antropologia culturală poate fi subdivizată în trei ramuri principale: lingvistică, etnologie și
arheologie.” 5
Antropologia culturală este denumită și antropologie socială, în Marea Britanie sau etnologie în
Franța, Italia și în multe alte țări. Term enul de etnologie este folosit ș i cu sensul de știința
culturilor populare, folclorice6, însă din punct de vedere et imologic, etnologia este știința
etniilor
Antropologia culturală se concentrează asupra caracteris ticilor comportamentului
uman. Interesul este pentru oamenii din zilele noastre și pentru societățile în care trăiesc.
Începutul antropologiei culturale se constată că a început în secolul al XIX -lea, cân d europenii
au devenit observanț i a ceea ce ei numeau societăți primitive din Africa și Asia.
Ca obiect de studiu am ales problema caselor tradiționale țărănești vs. casele noi construite,
stadiului avansat al evoluției de transformare a formelor de cultură rurală, dispunerea unui fond
remarcabil de monumente de arhitectură populară, a căror conservare pe loc sau în muzee ar
îmbogăți patrimoniul cultural. Cultura tradițională românească a suferit influențe no tabile,
datorită schimbărilor culturale, schimbării mentalității și a dezvoltării economice.
Antropologii culturali studiază subiecte precum: interacțiunea dintre oameni, idealurile pe care
le dețin, felul în care își fac locuințele și organizarea unitățil or în care trăiesc.
Pe de altă parte, arheologia este studiul trecutului, mai degrabă decât al societăților și culturii
umane vii. Preocuparea p rincipală a arheologilor este cultura; se bazează pe artefacte lăsate de
societățile trecute. S-a descoperit că există o legătură între artefactele rămase dintr -o societate
străveche cu natura acelei societăți. Un alt accent este pus pe mediile din trecut, ceea ce oferă o
înțelegere a modului în care forțele de mediu au modelat creșterea culturii umane.

4 (Mihăilescu, 2007, p. 9)
5 (Barnou w, 1987, apud Mihăilescu, 2007, p. 13)
6 Géraud et alii 2001, p. 11-12, 14 -16

.

4

CASELE ȚĂRĂNEȘTI TRADIȚIONALE VS. CASELE NOI CONSTRUITE
Studiu de caz în comuna Grințieș, jud. Neamț

,,Satul roman esc tradiț ional a fost, pe ansamblu, un model optim de
funcționalitate sociala, iar cunoaș terea acestuia ar putea reprezenta o sursă de optimizare
funcționala pentru satul actual”
D. Stan

Casele tradiționale țărănești sunt o concretizare a obiceiurilor, mentalităț ilor și
valorilor comunității rurale, ce variază în funcție de cultură, epocă și zona geografică căreia îi
aparțin.
Într-adevăr, componentele gospodăriei (casa, acareturile, ograda, grădina, etc.) ce formează un
,,mediu material al vieții de familie ” (Herseni, 1999: 150) pot fi privite ca o obiectivare a
modului de viață a acesteia, deoarece ,, Structura casei țărănești reflectă organiza rea și viața
grupului domestic ” (Stahl, 1978 :115).
Clădirile din trecut sunt prețioase pentru că reprezintă existența strămoșilor noștri, abilitatea lor
de a construi și modul în care am evoluat. Dacă nu ar dă inui mărturii ale trecutului, nu am putea
ști cine suntem astăzi.
Casele tradiționale țărănești au avut și încă mai au rolul de garantare a adă postului permanent și
durabil a oamenilor, ele au fost concepute ca parte integrantă din spațiul public . Momentan,
locuințele țărănești se afla sub cercetarea etnografilor, arheo logilor, istoricilor si arhitecț ilor ele
fiind de la o zi la alta pe cale de dispariț ie.
Am pornit de la premisa conform căreia căutarea propriei identităț i este ajutată de cu noașterea
celuilalt, iar cunoașterea celuilalt este facilitată de comunicarea verbală.

5
Plan de lucru : utilizarea surselor, precum evidențele etnografice și etnologice, arheologice și
istorice, dar și al opiniilor personale.
Metode și tehnici de cercetare Cercetarea se bazează pe colectarea de date referitoare la
migrația locuitorilor din comuna Grințieș, jud. Neamț – cât și pe o anchetă de ter en desfășurată în
intervalele 2 8.11.2019 -02.12.2019, în comuna Grințieș, folosind metoda observației
(participative și non -participative) și tehnica interviului calitativ – informal. Cercetarea de teren
s-a concentrat asupra locuinței rurale: arhitectură, tehnici de construcții, metode, materiale și
practici de locuire.

Metoda observației: Observația structurată a urmărit o tematică aleasă conform faptelor de
observat (Stahl, 1999), pentru a reține detaliile semnificative pentru cercetarea mea pentru a
evalua ipoteza de studiu. În plus, aceasta mi -a permis să completez datele culese prin te hnica
interviului. I ntervievarea unor persoane de vârste diferite în vederea obținerii unor informații ,
opinii diferite. Din acestea am introdus esențialul conținutului într -o bază de date, care poate fi
analizată mai ușor, astfel încât să ajung la o imagi ne mai ampl ă. Interviurile s -au axat pe teme
menite a lămuri întrebarea centrală a cercetării, dar și pe măsurile menționate în cadrul ipotezei
de studiu (,,urme ale trecutului” și ,, urme ale migrației” ).
Noi mijloace de înregistrare, atât sonore cât și v izuale, devin familiare. Prin aceste tehnici
dispunem de întregul proces de construire a secvențelor observate. Ușurarea sarcinilor de
recopiere, prin utilizarea unor programe informatice permite tratarea unui număr mult mai mare
de date7.

Cercetarea cali tativă de teren detaliată în ace st periplu ca urmare a unei anchete de t eren de
tip exploratoriu ce are ca scop observarea locuințelor tradiționale țărănești si locuințele nou
construite în mediul rural. Prin urmare, pentru a studia modul în care locuința rurală s -a
transformat sub impactul migrației internaț ionale, am folosit un studiu de caz realizat în comuna
Grințieș, județul Neamț, localitate marcată de noi construcții arhitecturale ale tinerilor migranți
în țări precum Italia, Franța și Spania

Între barea centrală și ipotezele cercetării
Întrebarea centrală a cercetării este : Cum influențează migrația internațională locuința rurală în
raport cu modelele de locuire conturate în secolul trecut ? Pentru a răspunde la aceasta întrebare,

7 Martine Segalen ETNOLOGIE CONCEPTE ȘI ARII CULTURALE, Amarcord 2002, p.168

6
am optat pentru o abordare ant ropologică a locuințelor migranț ilor, corelând (Herseni,1982)
datele culese pe teren , în plus, am recurs la tehnica comparării prezentului – locuința rurală de
după 1989 – cu trecutul – locuința rurală înainte de 1989 (Herseni,1982).
Operaționalizarea conceptelor Pentru a analiza locuința rurală în contextul migrației
internaționale a locuitorilor din com. Grințieș , am studia t două măsuri esențiale ale locuinț ei
rurale, pe care le voi numi ,,urme ale trecutului” și ,,urme ale migrație i”. Influența as upra noilor
locuințe ale migranț ilor, cu trimite la elementele de noutate sau inovație introduse în
proiectarea, construcția și utilizarea acestor case. În acest sens, am conceput o ser ie de indicatori
de măsurare a ,,urmelor”, elaborați în funcție de categoria de analiză vizată. Nivelul de măsurare
ales este cel nominal (Babbie, 2010).

Domeniul de analiză Indicatori Urme ale trecutului (valori ale
indicatorului care indică
influența modelelor locale) Urme ale migrației
(valori ale
indicatorului care
indică influența
migrației)
Configurația
locuinței,
amenajare și
folosire a spațiului Tipul locuinței Locuință tradițională Locuință nouă
Dimensiunile locuinței Locuințe mici, de tip P Locuințe mari, de tip
P+M sau P+1E+M
Distanță între clădirile
învecinate Mare Mică
Forma acoperișului În patru ape În două ape
Tipul învelitorii Șindrilă Țiglă metalică sau țiglă
ceramică
Tipul fațadelor Cărămidă
aparentă/balcoane cu
balustradă din fier forjat
sau inox
Relația între încăperi Încăperi comandate Încăperi decomandate
Număr camere de
locuit Două -trei Multe
Tip camere de locuit Multifuncționale/fără
destinație precisă Cu o funcție unică
Număr băi și grupuri
sanitare în locuință Fără baie în locuință Două sau mai multe
Număr bucătării Două sau mai multe bucătării O singură bucătărie
Dispozitive de
preparare a hranei Sobă cu plită Plită electrică/Cuptor
electric

7
Sisteme de încălzire a
locuinței Cu sobe și încăperi neîncălzit Cu șemineu/Prin
pardoseală
Tipul mobilierului Din zestrea soției sau
mamei/modest/ mobilă veche Adus din
străinătate/realizat după
modele văzute în
străinătate
Tipul finisajelor
pardoselilor
___________ Gresie în
salon/Marmură sau
grani t
Dispunerea în plan a
anexelor După modelul tradițional Fără a respecta modelul
tradițional
Funcții ale anexelor Șura, grajd/ bucătărie Garaj, depozit, cameră
centrala termică
Tipul porților și
împrejmuirilor Porți drănițite Soclu și stâlpișori
cărămidă aparenta și
gard din fier forjat
Elemente ornamentale
la porți și garduri Motive simbolice tradiționale Ornamente zoomorfe
Practici de
construcție Cine a conceput
proiectul Meșterul/Proprietarul sau
părinții acestuia Arhitectul
Cine a construit
locuința Meșterul/Proprietarul/Rude ale
proprietarulu i O firmă de construcții
Tehnici și utilaje
folosite în construcție Vechi De ultima oră/Aduse
din țara gazdă
Tipul materialelor de
construcție Aduse din țara -gazdă Lemn prelucrat
Surse de inspirație și
de informare După modele văzute în sat După proiecte/fotografii
realizate în țara -gazdă
Reprezentări ale
locuințe Reprezentări ale
locuințe Locuința ca datorie Locuința ca
investiție/Locuința ca
obiect de status/
Locuința ca semn al
reușitei
Raportarea la
tradiție Utilizarea vechilor
locuințe Remodelarea vechilor locuințe Demolarea vechilor
locuințe
Reciclarea vechilor
locuințe Lemn pentru foc/material de
construcție Case de
vacanță/Locuințe
sociale

8
Utilizarea obiectelor
tradiționale Expunerea unor lucruri din
zestre Nu, dar folosesc obiecte
decorative aduse din
țările de destinație

Comuna Grințieș

Fig. 1 .Grințieș, jud. Neamț , captură satelitară Google Earth
,,Comuna Grințieș este o așezare situată în mijlocul Carpaților Moldo -Transilvani,
de-a lungul râului Bistricioara, fiind timp de mai multe secole o localitate de graniță, la hotarul
nedrept dintre Moldova și Ardeal. Este o microdepresiune pe cursul inferior al Bistricioarei, cu
satele întinse de o parte și alta a râul ui și a afluenților săi: Grințieșul Mare, Bradu, Grințieșul
Mic. Încă este acoperită în majoritate de păduri, în special de brad și fag, dar și de amestec.
Teritoriul ei face parte din Munții Bistriței, care are vârful Grințieșul Mare la hotarul ei nordic,
cu 1758 de metri și, de asemenea, vârful Măgura, cu 1548 m, iar la sud, dincolo de apa

9
Bistricioarei, teritoriul este cuprins geografic în cadrul Masivului Ceahlău.( prof. Monica
Dieaconu în lucrarea sa desp re monografia comunei Grințies)
Comunitatea stud iată în context istoric
Urmele arheologice aparținând neoliticului, epocii bronzului, epocii fierului, nu s-au
descoperit pe teritoriul comunei Grințieș, dar au fost aflate în alte localități vecine de pe valea
Bistricioarei și menționăm vârfurile de săgeți de piatră aparținând unor vânătorii tineranți
swiderieni de la locul numit „La Scaune”, 1350 m pe Ceahlău (cea mai înaltă stațiune
epipaleolitică din Europa) sau armele și uneltele descoperite la Tulgheș datând din epoca
bronzului (ast ăzi județul Harghita).
Epoca dacică nu este reprezentată arheologic pe teritoriul comunei noastre, dar, acest fapt se
poate datora unor insuficiente cercetări; în localități învecinate (Hangu -Cetățica și Cetățuia) s -au
aflat urme ale locuirii carpice (arhe ozoologice, specifice unor comunități de vânători)8.
„Evul Mediu întunecat” a oferit puține informații privind devenirea istorică a românilor la
nivelul întregului teritoriu locuit de către ei, cu atât mai puține sunt ele pentru o regiune
montană situată d eparte de marile căi de comunicație (în spe cial comerciale) ale timpului.
Primul toponim de pe teritoriul comunei Grințieș prezent într -un document medieval este
oronimul Hurduga, consemnat într -un document de la 1437, din timpul lui Ilie -Mușat, o
hotărni cie a mănăstirii Neamț9 . Preotul arheolog Constantin Matasă, un fiu al acestor locuri (era
originar din satul Răpciuni, la poalele Ceahlăului), sublinia faptul că regiunea montană a
județului Neamț, aflată în partea de apus, nu a fost locuită intens din v echime, totuși a înflorit și
aici, ca peste tot întinsul Carpaților „o intensă viață pastorală”, continuată de băștinași din neam
în neam. Ciobanii și sihaștrii au fost cei care au constituit elementul uman, care, legat de aceste
locuri, a dat bogăția de n umiri ce nis -a păstrat10 .
Pe harta lui Dimitrie Cantemir realizată în 1717, dar oglindind realități anterioare anului 1711,
apar doar satele Hangu și Schit11 . În catagrafiile și hărțile ridicate de către statele majore ruse
sau austriece la sfârșitul seco lului al XVIII -lea nu apare numele comunei Grințieș, fiind încă
parte a comunei Hangu. Catagrafia din anul 1774, primul mare recensământ al Moldovei
menționează locuitorii birnici ai comunei Hangu, 232 la număr în care sunt incluși și locuitorii

8 Gh. Bichir, Cultura carpică , Ed. Academiei, București, 1976, p. 19
9 Catalogul Documentelor Moldovenești , vol. I, București, 1957, p. 24
10 C. Matasă, Câmpul lui Dragoș.Toponimie veche și nouă din județul Neamț , Ed. Casa Școalelor, Bu curești, 1943,
p. 8
11 D. Cantemir, Descrierea Moldovei , Ed. I.V. Socecu, București, 1909, Anexe

10
de pe vale a Bistricioarei, din Grințieș. Și următoarele catagrafii consemnează apartenența
satelor Grințieșului la moșia Hangu, astfel în 1803 ele aparțineau vornicului Toderașcu
Cantacuzino, iar în 1816, domniței Ralu Cantacuzino12. Primele sate ale comunei au fost
Bistricioara și Grințieșul Mare. Tradiția spune că pe la 1710, după războiul „curuților”, 16
familii de ardeleni au trecut munții în Moldova și s -au stabilit pe o vale laterală, un afluent al
Bistricioarei și au ocupat la învoială cu mănăstirile și mai apo i cu cnejii, locuri necesare
gospodăriei, prestând în schimb unele munci sau slujind ca apărători în caz de primejdie. Ca o
mărturie a creșterii numărului și puterii economice a locuitorilor din Grințieșu Mare este
construirea bisericii cu hramul „Duminica tuturor sfinților”, încheiată la 1794 și în pomelnicul
ctitoricesc sunt amintiți birnici prezenți și în catagrafia anului 1774. Harta lui F.G. Bauer din
1774 menționează primul sat al așezării – Grințieșu Mare, locuit de ardeleni13. Cele mai multe
dintre așezările din regiune s -au format la început pe văi laterale sau culmile mai domoale, de
aceea și primele sate ale Grințieșului au fost situate mai departe de căile principale de
comunicație și de unde se putea trece mai ușor granița (spre exemplu, din cap ătul satului
Grințieșu Mare, în amonte, se putea trece foarte ușor în Barasău, comuna Corbu, astăzi județul
Harghita, în mai puțin de trei ore). La început erau sub forma unor cătune, cu casele risipite
printre fânațuri. Colectivizarea și naționalizarea în ființat de regimul comunist nu a afectat într -o
măsură diferită pe locuitorii comunei Grințieș, acest fapt datorându -se suprafețelor mici deținute
de țărani, regiunea nu oferea condiții avantajoase pentru agricultură. Odată cu revenirea la
democrație, locu itorii din Grințieș au devenit proprietari ai suprafețelor de pădure pe care le -au
deținut ei sau înaintașii lor înainte de 1948, care au generat mutații semnificative, lemnul,
exploatarea și prelucrarea lui devenind cea mai importantă activitate economică a așezării. .

Tradiționalul în arhitectură caselor țărănești ține de arhitectura vernaculară – adică
proprie locului. Termenul de arhitectură vernaculară derivă din latinescul vernaculus, care
înseamnă „domestic, nativ , indigen”, adică local.
Arhitectura populară e ste creată fără aportu l arhitecților acei profesioniști în construcții,
arhitectura vernaculară poate apela la meșteri specializați în procesul de construire și se bazează

C. Cihodaru, Satele din regiunea Hangu -Bicaz, secolele XIV -XVIII, în „Analele Științifice al e Universității
Alexandru Ioan Cuza din Iași, tom XII1966, pp. 14 -20
13 D. Dieaconu, La poale de Ceahlău, oameni, locuri, fapte între istorie și legendă , Ed. Cetatea Doamnei, Piatra –
Neamț, 2006, pp. 34 -56

11
pe tehnici și materiale locale. A rhitectura tradițională denotă modul de transmitere, din
generație în generație și pe cale orală .
În demersul meu a m remarca t faptul că majoritate construcț iilor din teritoriul în studiu
au fost făcute din lemn, material folosit în mod curent, atât pentru elementele structurale, cât și
pentru acoperiș, sub formă șindrilă sau draniță . Suntem o cultură a lemnului și nu a pietrei
(Mihăilescu, 2009). Viața cotidiană a ț ăranului este înconjurată de lemn. Nu este astfel de
mirare că lemnul este investit cu valenț e identitare.
Ca tehnică de construcție, este menționat sistemul dispunerii bârnelor de lemn , rotunde sau
cioplite, în secțiune pătrată, încheiate la capete prin puternice îmbinări cu sau fără cuie:
,,Trebuia material mu lt și bun”(interviu meșter T.I., Grințieș, 2019). Aici materialul de
construcț ie a fost la îndemâna oricui, în timp ce în zonele joase de câmpie apare un alt model
constructiv , folosindu -se materiale mai puțin durabile în faț a intemperiilor (nuiele, lut, s tuf, paie
sau chirpici din pământ). Locuințele vechi din Grințieș , au puține încăperi, iar cele mai vechi
erau monocamerale. De obicei, casa era compusă din tindă, odaie și cămară. Accesul în casă se
făcea prin prispă, după care se intra în tindă, și din t indă se intra în odaie. Dispunerea spațiului
era același, doar dimensiunile încăperilor erau diferențiate. Prispa este spațiul deschis ș i acoperit
care intermedi ază relația interior -exterior, ș i zona cea mai ornată a casei. Accesul în casă se
făcea prin pr ispă, după care se intra în tindă, și din tindă se intra în odaie. Odată cu apariția
foișorului, acestea devin un element decorativ, el fiind conceput pen tru apărarea intrării în
locuinț ă de intemperii, ca loc de desfășurare a unor activități gospodărești . Foișorul face corp
comun cu casa, ca o structură unitară de construcție. Atât la foișor cât și la restul prispei,
întâlnim stâlpi frumos decorați , motivele predominante sunt cele geometrice, insa apar si
elemente florale, și alte numeroase simboluri legate de credințele trecutului. De cele mai multe
ori, odaia era locul în care se afla vatra și locul în care se prepara, se servea masa și se dormea.
Pentru că focul se folosea și la prepararea buca telor și la încălzirea locuinței. Ferestrele caselor
românești vechi aveau forme reduse și erau prevăzute cu gratii din lemn .
Construcțiile rurale din lemn sunt opera unor meșteri locali, specializați în lucrările de
dulgherie. Aceștia, pe l ângă meșteșugul în sine, pe care îl stăpâneau cu multă dibăcie erau și
cunoscători ai unor practici tradiționale, privitoare la cunoașterea calității esențelor lemnoase:
alegerea materialului lemnos în perioade optime de tăiere . Poziționarea lângă poalele Muntelui
Ceah lau s -a folosit cu preponderenț ă lemnul de brad , stejar și fag ca material de construcție al
caselor și a anexelor. Cele mai multe gospodării țărănești au fost plasate de -a lungul drumului,
păstrând un spațiu verde intre drum și casă.

12
Orientarea casei este, de asemenea, semnificativă. Casa avea o orientare precisă, având fața spre
miazăzi și odaia de locuit spre răsărit. Vorbind despre orientarea calitativă a lucrurilor în spațiu,
Ernest Bernea arată că, pentru țăranul român, răsăritul și miază ziua sunt rodnice și generatoare
de bine, în timp ce apusul și miază noaptea erau considerate nerodnice, aducătoare de rău14.
Acoperișurile înalte ale caselor erau acoperite cu șindrilă și au un rol important în păstrarea la
îndemână a proviziilor și a celor folositoare familiei pe toată durata anului.
Porțile si gardul, uimesc prin frumusețea decoraților din lemn cu diverse simboluri cu caracter
protector, iar pe toata suprafața stâlpilor apar ornamente , solare, geometrice antropomorfe , și
vegetale. Înțelegerea simbolurilor solare din arta populară necesită și unele precizări cu privire
la cultul soarelui. Vladimir Dumitrescu arăta că pe teritoriul României se poate vorbi mai pe
larg de un cult al soarelui care provine din epoca bronzulu i, cult care se concretizează mai
pregnant în bronzul mijlociu15.
La construcția gardurilor se foloseau ca materiale de construcție lemnul sau piatra. În fiecare
gospodărie exista un mic atelier unde se crea, cioplea, fasona ș i dispunea frumosului în
ornamentația case. Arta decorativă a meș terilor locali au ca dorinț a conservarea unor
simbolistici tradi ționale, ce ne trimite la meditație asupra civilizației societății
tradiț ionale. Adevăratele lucrări de artă populară sunt tot mai rare, de multe ori n u mai pot
aduce la viață valoarea artistică din trecut. Una din categoriile importante, deși foarte puțin
cunoscută, este aceea a produselor de fier legate de construcții și de arhitectură, cel mai simplu
obiect de fier lucrat de meșteri făurari de la sate este cuiul de fier. Cuiele de fier formau un
punct decorativ ce atrage privirea în construcția casei16. Pardoseala de tip dușumea, cu lamele
late și lungi din lemn de brad sau stejar adaugă autenticitate locuinței
Plafonul este construit din grinzile apare nte și sunt de mare efect, spațiul dintre grinzi este puțin
lăsat pentru a fi observată diferențierea dintre plafon și pardoseală.
Principalele elemente componente ale odăilor vechilor case românești au fost17: vatra, patul,
lavițele , masa, scaunele, lada de zestre, culmea sau ruda, blidarul, dulapul scund, scoarțele,
lăicerele, piesele ornamentale (ceramică, sculpturi, cusături etc.), icoanele. Toate acestea erau
dispuse în așa fel încât locuința avea o structură unitară și, implicit , o funcționalitate sistemică.
Lavițele confecționate din scâ ndură de stejar sau nuc, sunt cele mai vechi piese de mobilier,
lipsite de cele mai multe ori de de corații, lavițele se fixau in bârnele pereț ilor. Patul în casele

14 Ernest Bernea, Spațiu, timp și cauzalitate la poporul român , Editura Humanitas, București, 1997, p. 73
15 Vladimir Dumitrescu, Necropola de incineraț ie din epoca bronzului de la Cârna , Bucureș ti, 1961, p. 315.
16 Paul Petrescu, Georgeta Stoica, Arta populară românească Meridiane, 1981, p.86
17 I. Vlăduțiu, Etnografia românească , Editura Științifică, București, 1973, p. 179

13
tradiționale, locul cel mai im portant din punct de vedere decorativ era coltul in care era așezat
patul (coltul opus vetrei), datorita țesăturilor și nu neapă rat a mobilierului. Masa, cu forme,
dimensiuni și decorații diferite, aici se întâlnește masa înaltă , dreptunghiulara, cu patru picioare,
săracă în ornamentate cu crestă turi. Blidare (mici du lapuri confecț ionate din lemn de stejar sau
nuc, de obicei deschise, cu rafturi, decorate cu crestături) sunt păstrate vasele de uz
gospodă resc. Colțarul este un dulap cu o formă deosebită, cu secțiune triunghiulară, fixat într -un
colt al încăperii. Lada d e zestre a î ndeplinit mult timp funcția dulapului, pă strând hainele și
decorațiunile casei. Ocupă un loc de cinste, fiind aș ezată la capul patului. Lada de zestre era
piesa cea mai fin decorată a mobilierului, fiind împodobită cu crestături obținute prin combinații
de linii, semicercuri, rețele de romburi, triunghiuri , având capac plan sau bombat. Lăicerele,
cergile ce acoperă pereții, ștergarele și năframele de un puternic efect decorativ, dau acestor
încăperi un aer festiv. Modestă cum este, casa țărănească ascunde elemente de o splendoare
artistică incomparabilă .

Configurația și amplasarea noilor locuințe

Migranții români din Italia, Spania, Franța sunt reprezentați de cupluri tinere cu copii
mici, de obicei din mediul rural . Motivația tinerilor ,,strânge în câțiva ani o sumă frumușică, de
a construi o casă în sat grație acesto r economii….și de a reveni”18
.Migranții reveneau în satul de origine în timp ul verii, cu scopul supraveghea lucrările de
construcție la propria casa. Noile locuințe erau construite fie de proprietari – ajutați de familia
lărgită – fie cu ajutorul unor meșteri locali, ei înșiși migranți.
Noile locuințe sunt construite pe terenul p ărinților sau pe terenurile cumpărate de la localnic i.
Cele mai multe locuințe noi din Grințieș sunt realizate în sistem P+M sau P+1E.
Materialele de construcție sunt procurate de pe piața locală, pereții fiind de obicei realizați din
BCA, cărămidă iar ac operișul din Lindab sau tablă ceramică, doar finisajele, anumite utilaje și
instalații sunt aduse din afara țării.
Schema planimetrică a noilor locuințe este de obicei aceeași: la parter găsim camera de zi,
bucătăria, o baie și un dormitor, iar la etaj mai multe dormitoare și o singură baie.

18 (Cordeiro, 2002, p. 64).

14
În ceea ce privește fațadele noilor locuințe se evidențiau prin culori deschise ale fațadelor (de
obicei alb sau crem), sau și zugrăveli viu colorate, cărămidă aparentă (de fațadă), ferestrele
largi, în unele cazuri , prin utilizarea logiilor cu arcade și parapete pline.
Noile case au mai multe camere, contrastând puternic cu locuințele tradiționale din comună
care sunt compuse de obicei din două – trei camere și un hol. Este o influență a migrației în
Italia? Un loc alnic care a muncit in Italia îmi răspunde la întrebare:,, Italienii au mai puține
camere față de noi, pentru ca noi avem mai mulți copii, românii se gândesc să lase moștenire,
italienii nu se gândesc la așa ceva”(interviu, Grințieș, 2019). În Italia casel e sunt foarte scumpe
de aceea româ nii au convieț uit cu mulți la un loc pentru a plăti o chirie mai mică: ,,Toți își
doresc acum o casă mare și frumoasă”(interviu Mihai Roșu, Grințieș, 2019). Dispunerea
încăperilor, așa cum apare ea în locuințele noi pe care le -am vizitat, se depărtează de casa
tradițională. În majoritatea cazurilor, organizarea interioară a casei nu atinge rafinamentul
locuințelor urbane, proiectate de un arhitect. Camera de z i și bucătăria nu comunicau direct sau
prin intermediul unui spațiu ,,tampon”, bucătăria fiind amplasată în spate, în relație cu anexele.
În această situație, bucătăria cuprindea un loc de luat masa sau era amplasată lângă o sufragerie
situată și ea în spate, fără a fi însă în relație cu salonul. Am observat și legături între camera de
zi, bucătărie, dormitoare și băi, camerele nefiind comandate ca înainte, și apar funcții noi
nemaiîntâlnite în spațiul domestic din ruralul românesc, precum biroul, crama , saună, dressing –
room, spălătorie -uscătorie, sală de gimnastică, importate de migran ii unde și -au desfășurat
activitatea. Odinioară , bucătăria forma nucleul gospodăriei unde me mbrii familiei petrecea o
bună part e din zi. în trecut gospodăria ț ărănească trăia în jurul unui foc, în jurul unei strachine și
într-o cameră19. Spațiul bucătăriei este împărțit în două zone cu ajutorul unei arcade – după
model italian.
Migranț ii prefer ă să locuiască tot într -o singură cameră, deși beneficiază de o vilă spațioasă. În
acest caz, întreaga cameră preia funcția bucătăriei cu scopul de a păstra casa. ,,Că la noi la
Grințieș se mai spune o vorbă: fac oamenii niște case, da’, zice, până nu face un coteț lângă
casă, acolo, nu se lasă. Casa o ține goală și el doarme în coteț” (interviu meșter D.D., Grințieș,
2019).
În cazul unor familii , funcția de reprezentare și recepție este preluată de întreg spațiul de la
parter. Atât salonul, sufrageria, bucătaria, holul și dormitorul contribuie la ambianța luxoasă,
extrasă parcă din reviste, a parterului, salonul conține și un șemineu. Baia devine încăperea ce
atrage atenția prin calitatea finisajelor și accesoriilor, un simbol al bunăstării și civilizați ei. În

19 (Stahl, 1978:121).

15
toate cazurile analizate, numărul dormitoarelor era mai mare decât cel al membrilor familiei.
Stilistic, ceea ce au toate aceste case în comun este excesul: de volum, de came re, de
vizibilitate, de influenț e. Se poate spune că, din acest punct de ve dere, locuințele româneș ti
recente, rurale, urmează adesea ,,logica kitsch -ului” , înțeles nu ca o caracteristică intrinsecă a
obiectului, ci ca o strategie de imagine (Broch, 2001).
În ce privește mobilierul, acesta este trimis din noua țară de adopție. Tinerii trimit fie mobilă
nouă, fie mobilier clasic uzat, recuperat de la italieni sau cumpărat de la anticari. O serie de case
au camerele amenajare cu mobilier confecționat din lemn masiv lucrat in Grințieș. Unele
locuințe au incorporate motive rustice, u nii oamenii țineau să precizeze că lemnul este specific
pentru zona lor și că prin această folosire a lemnului ei nu fac decât să se întoarcă la tradițiile
locului. În cazul rusticului, această tentație a modernității este însă una aparent contradictorie și
evident hibridă: ,,Suntem în pas cu moda și în urmă la vechea tradiție. Ne -am întors tot la lemn,
tot ce a fost în trecut copiem, iar un tânăr din Grințieș rezumă: ,,rusticul e tradițional și e
modern în același timp,,. Formulările de acest gen, abundă în interviurile luate. Pe lângă
mobilier ei aduc din țările unde muncesc, perdele, covoare, obiecte de decor și alte bunuri de uz
casnic. Încălzirea se face print -un sistem de î ncălzire cu aer cald, ce folosesc canale de ventilație
atașate la un șemineu am plasat în living sau încă lzire centrală cu lemne. Impresionant este
faptul că multe generații de 4 până la 12 au locuit într -o casă cu una sau două camere, încălzite
pe timp de iarnă, la utilizarea unei locuințe 6 camere locuite de familie de cel mult 4 p ersoane:
Este important construirea unui n umăr mare de camere când famili a este compusă din 3 -4
membrii? ,,Își construiesc f el de fel de saloane, fel de fel de balcoane, fel de fe l de spații care nu
le folosesc decât poate doar o lună pe an ”(interviu T., Grințieș, 2019).
Curțile sunt pavate cu dale din piatră sau cu pavele de beton aduse din țara de destinație. ,,Și
ambiț ia asta, care mai de care să -ți facă gard mai frumos ș i cât mai aproape de stradă” (D.H, 66
ani, Grințieș). Materiale și ornamente îmb racă diverse forme și au dat naștere unei adevărate
,,mode” pentru porți și garduri, design -ul gardului și al porț ii este foarte important. Datorită
migrației anumite zone din Români au s-au ,,italienizat”. Unele locuințe sunt inspirate din tr-un
repertoriu cultural sau revistele de arhitectură din Italia .
Fenomenul ,,casele migranților”, care înlocuiește vechile locuințe cu unele integral noi și a căror
menire este în primul rând de a pune în scenă reușita socială. Ele trebuiau să fie, mai presus de
toate, vizibile: să fie mari, colorate, să sară în ochi, cum să zic eu… (L. R., 28 ani, Grințieș).
În unele cazurile analizate femeile expuneau sau doreau sa expună zestrea lor ori a mamei într –
unul dintre spațiile noii case

16
Alte două migranțe și-au exprimau intenția de a amenaja o cameră de tip tradițional –
,,muzeu” – în noua lor casă .

Concluzie

Cercetarea antropologică și sociologică constă în analiza relației multidimensionale
locuință tradițională – locuința nouă , sublinii nd înțelegerea locuinței migranților ca loc de
întâlnire a diferitelor culturi , în care elementele noi sunt asociate referințelor locale. Observând
cum modelele și valorile reflectate în societatea de destinație a condus la transformarea
peisajului tradiți onal din țara de origine . Într-adevăr, casa trebuie analizată ca un produs social
și în relație cu viața socială și privată a familiei ce o locuiește . Migrația a condus la schimbarea
stilului de viață, transformare vizibilă la nivelul gospodăriilor din med iul rural, fiind o practică
socială de imitare și diferențiere în spațiul peisajului din țara de origine.
În urma demersului meu am introdus dou ă măsuri esenț iale în an aliza conceptului de locuință:
,, urmel e trecutului” și ,,urmele migraț iei ”. Prima măsură se referă la influențele vechilor
forme, mo dele, practici, mentalități și am notat utilizarea unei bucătării duble sau localizarea
bucătăriei în cuhne, încălzirea selectivă a încăperilor, anexe le tradiț ionale din lemn. În cea de-a
doua măsură sunt indic ate elementele noi și inovați ile ce au pătru ns în proiectarea, construirea și
utilizarea acestor case.
Într-un mod asumat ostentatoriu, o ruptură față de trecutul și localul tradițional țărănesc,
gospodăria practic dispare pentru a face loc unei locui ri declarativ ,,moderne” .
Arhitectura noilor case construite sunt de regulă copii fidele a celor din țara de destinație, cu
materiale care imitat originalul, mult mai ieftine calitativ . Au considerat rolul locuinței ca
instrument de diferențiere, subordona t logicii modei, precum și diversele sale reprezentări, în
timp ce unii o concep ca un mijloc de validare a noului statut social, alții o percep ca o
investiție . Casa este văzută ca un cămin legat de locul de origine. O practică care a supraviețuit

17
în com una Grințieș este obiceiul de a ridica o casă nouă pe terenul părinților sau pe terenul
situat in apropierea rudelor acestora.
În încheiere subliniez faptul că in pofida stadiului avansat al evoluției de transformare a
formelor de viață ș i cultură rurală, dispunem încă de un remarcabil fond de monumente de
arhitectură populară, a căror conservar e pe loc sau în muzee ar îmbogăț i patrimoniul cultural.
,,Clădirea umbroasă cu ferești mici, pridvor pe stâlpi și cu bogată grădină împrejur20” – adică
locuinț a tradiț ională a săteanului român – era nu numai un spaț iu de locuit, ci și un adevărat
centru din care ț ăranul român se îndrepta spre lume. Arta populară românească este interesantă
prin varietatea produselor sale. O casă, o poartă, un covor sau port tradi țional, reprezintă o
frumusețe tipic locală care aproape paradoxal ne atrag. Un loc nu înseamnă obligatoriu clădiri ci
și istoria lor, modul în care au evoluat păstrând caracteristici remarcabile ale trecutului.
Sprijinirea conservării patrimoniului local și a tradițiilor ar încuraja activități de turism rural,
precum și menținerea tradițiilor și a moștenirii spirituale.
Casa la români este nu numai simbol al socialităț ii, ea este un obiect cultural de valoare
inestimabilă, putând fi apreciată ca o matrice originală a neamului fapt remarcat prin denumirea
de „casă părintească”.

Bibliografie:
1. Achim Mihu , Viziunea holistă în antropologia culturală în Antropologie culturală, Ed.
Napoca Star, Cluj, 2000, p. 26
2. Barnouw, Victor. O introducere în antropologie Publicat de Wadsworth Publishing
Company 1987p. 28
3. Babbie, Earl (2010). Practica cercetării sociale. Iași: Polirom
4. Broch, H. (2001) Quelques remarques à propos du kitsch. Paris: Editions Allia
5. Cătălin Zamfir ,Lazar Vlasceanu Dictionar de Sociologie București 1998 , p.38
6. Catalogul Documentelor Moldovenești , vol. I, București, 1957, p. 24
7. C. Matasă, Câmpul lui Dragoș.Toponimie veche și nouă din județul Neamț , Ed. Casa
Școalelor, București, 1943, p. 8
8. C. Cihodaru, Satele din regiunea Hangu -Bicaz , secolele XIV -XVIII, în „Analele Științifice al
e Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, tom XII1966, p. 14 -20

20 N. Iorga, Istoria românilor în chipuri și icoane, Editura “Ramuri”, S.A., Craiova, 1921, p.51.

18
9. Cordeiro, Albano (2002), « Le va -et-vient des Portugais en Europe «, Projet, 2002/4 n° 272 ,
63-68
10. D. Dieaconu, La poale de Ceahlău, oameni, locuri, fapte între istorie și legendă , Ed.
Cetatea Doamnei, Piatra -Neamț, 2006, pp. 34 -56
11. Ernest Bernea, Spațiu, timp și cauzalitate la poporul român , Editura Humanitas, București,
1997, p. 73
12. Géraud et alii 2001: Géraud, Marie -Odile, Leservoisier, Olivier – Pottier, Richard,
Noțiunile -cheie ale etnologiei. Analize și texte. Traducere de Dana Ligia Ilin. Polirom,
București, 2001.
13. Georgeta Stoica, Arta populară românească Meridiane, 1981, p.8 6
14. Gh. Bichir, Cultura carpică , Ed. Academiei, București, 1976, p. 19
15. Herseni,Traian, Sociologie EDITURA ȘTIINȚIFICĂ ȘI ENCICLOPEDICĂ 1982
16. Herseni, Traian (1982). Sociologie. Teoria generală a vieții sociale . București: Editura
stiintifică și en ciclopedică
17. Herseni, Traian Teoria monografiei sociologice . În D. Gusti, T. Herseni & H.H. Stahl (Eds)
Monografia – Teorie și metodă București :1999, p75 -174
18. I. Vlăduțiu, Etnografia românească , Editura Științifică, București, 1973, p. 179
19. Linto n, Ralph, Fundamentul cultural al personalității , București, Ed. Științifică, 1968, p.69
20. Martine Segalen ETNOLOGIE CONCEPTE ȘI ARII CULTURALE, Amarcord 2002, p.168
Mihăilescu, V. (2009) Locuința țărănească și metamorfozele lemnului. Secolul 21, 166 -171.
21. Mihăilescu, Vintilă, Antropologie. Cinci introduceri. Ediția a II -a revăzută și adăugită.
Polirom, Iași, 2009
22. N. Iorga, Istoria românilor în chipuri și icoane, Editura “Ramuri”, S.A., Craiova, 1921,
p.51.
23. Paul Petrescu, Georgeta Stoica, Arta populară românească Meridiane, 1981, p.86
24. Stahl, H (1978). La maisnie (gospodăria) du paysan roumain. Freiburg: Biblioteca Română
1978. P 121
25. Stahl, Henri, Tehnica monografiei sociologice. În D. Gusti, T. Herseni & H. H. Stahl
Monografia – Teorie și metodă. (p175 -387). București, 1999, p. 175 -387
26. Thomas Hylland Eriksen ,Finn Sivert Nielsen A History of Anthropology (Anthropology,
Culture and Society) Publisher: Pluto Press 2001, p.25
27. Vladimir Dumitrescu, Necropola de incinerație din epoca bronzului de la Cârna , București,
1961, p. 315.

19
Imagini din com. Grințieș

Figura 1: Locuință veche tradițională cu fațada ten cuită doar în jurul ferestrelor (foto, Grințieș 2019)

Figura 2: Îmbinarea bârnelor orizontale în cheotori (foto, Grințieș 2019)

20

Figura 3 : Locuință veche tradițională (foto, Grințieș 2019)

Figura 4 : Locuință nouă cu elemente rustice tradițională (foto, Grințieș 2019)

21

Figura 5 : Locuință veche tradițională (foto, Grințieș 2019)

Figura 6: Casa familiei F.M. (foto, Grințieș 2019)

22

Figura 7: Locuința familiei Marcoci, inspirată după un catalog din Italia (foto, Grințieș 2019)

Planșa 1: Case noi și anexele lor

Planșa 2: Zestrea și lăzile de zestre

24

Planșa 3: Interiorul caselor noi

25

Planșa 4: Interior cu accent rustic