ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA APARATULUI GENITAL FEMININ [621746]

CAPITOLUL I

ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA APARATULUI GENITAL FEMININ

Fig.1
Reproducerea este o caracteristică fundamentală a oricarei ființe și se realizează prin
participarea a două organisme de sex diferit. Ea este rezultatul fecundării gametului feminin
(ovul) de către gametul masculin (spermatozoid). Oul rezultat se grefează în cavitatea uterină,
unde continuă să crească și să se dezvolte până ce fatul devenit viabil este expulzat din uter prin
actul nașterii.
Organizarea morfofuncțională a sistemului reproducător la ambele sexe este extrem de
complexă, gonadele având atât functia de a produce gameti (ovule și spermatozoizi) cât și pe cea
de a secreta hormoni sexuali, care prin diferitele lor activitati asupra organelor genitale și asupra
întregului organism, asigură condiții optime pentru reproducere.

Aparatul genital feminin este format dintr-o parte externă – vulva – și un grup de organe
interne localizate în pelvis:
 vaginul,
 uterul,
 trompele Faloppe (salpinge)
 ovarele.
Glandele mamare constituie anexe ale aparatului genital.
Evoluția și starea morfologică a organelor genitale sunt în strânsă interdependența cu starea
hormonală, diferită în fiecare din perioadele de dezvoltare.
VULVA – reprezintă deschiderea în afara organelor genitale .
Este constituită din:
 muntele lui Venus
 labiile mari
 labiile mici
 clitorisul
 himenul
 glandele Bertholin
 glandele Skene
 bulbii vestibulari
 glandele anexe regionale
 perineul
La nivelul vulvei se află și orificiul extern al uretrei (meatul urinar) cu glandele Skene.
Muntele lui Venus : Regiunea anatomică dinaintea simfizei puluiene, acoperită, de la pubertate
cu păr. Este bogat în țesut grasos, fibroconjuctiv, oferindu-i un relief ușor proeminent și o
consistență moale de "perinita".

Labiile mari : Sunt pliuri cutaneo-mucoase constituite din fibre musculare și tesut grasos și
conjunctiv. Ele sunt acoperite pe fața externă de piele, iar pe partea internă de o mucoasă
prevazută cu un epiteliu pavimentos. Prezinta foliculi polisebatici pe fața externă și glande
sudoripare a căror funcție debutează la pubertate.
Anatomic se unesc și formează comisura anterioară, extremitățile posterioare se unesc, la fel
între ele și formează comisura posterioară (furculița). Conțin un bogat plex venos care în cazuri
de traumatisme produce hemoragie profuza și hematoame extinse.
Labiile mici : Sunt formate din țesut conjunctiv și fibre musculare, printre care se găsesc rare
fibre de tip erectil. Sunt acoperite de o mucoasă prevăzută cu un epiteliu pavimentos. Prezintă
glande sebacee și eventual glande sudoripare.
Clitorisul : Este constituit din doi corpi cavernosi, separați printr-un sept incomplet. Se termină
cu o extremitate proeminentă denumită gland, prevazută cu un fren.
Himenul: Obliterează parțial orificiul vaginal și este format din țesut conjunctiv bine
vascularizat, fiind acoperit de un epiteliu pavimentos.Forma orificiului himenal poate fi:
 semilunară
 circulară
 cribiforma
 septata
 fibriata
Glandele Bertholin : Sunt situate pe cele două laturi ale extremității inferioare a vaginului în
grosimea labiilor mari. Sunt glande tubulare ramificate, alcătuite din lobi formați la rândul lor
din acini glandulari cu funcție muco-secretorie.
Glandele Skene :Sunt așezate parauretral și se deschid pe părțile laterale ale orificiului uretral.
Bulbii vestibulari : Sunt organe erectile incomplet dezvoltate.

Limfaticele vulvei : Sunt drenate de ganglionii limfatici inghinali superficiali și profunzi și de
ganglionii femurali superficiali și profunzi.
Perineul : Este o formațiune musculo-aponevrotica, care închide în jos excavatia osoasă a
bazinului.
Organele genitale externe :
 Vaginul
 uterul
 corp
 istm
 col (cervixul)
 trompe
 portțunea interstițională
 porțiunea istmică
 porțiune ampulară
 ovarele
Organele genitale interne

Fig.2

Vaginul: Este un organ fibro-muscular cu lumenul turtit în sensul antero-posterior. Vaginul are
rol în copulație (depunerea spermatozoizilor) și serveste drept canal – trecerea fătului și anexele.
Datorită elasticității are posibilitatea de a se deschide în special în cursul nașterii, când pereții săi
pot veni în contact cu pereții bazinului, pentru ca după aceea să revină la dimensiunile
obișnuite. La femeile în varstă înaintata vaginul îți pierde suplețea transformându-se într-un
conduct foarte rigid. Vaginul are o direcție oblică de sus în jos și dinapoi, înainte având o
lungime aproximativ de 12 cm și diametrul de 2 cm.În drumul său oblic, străbate o serie de
planuri musculare care închid bazinul în partea de jos a trunchiului. Mușchii din această regiune
denumită perineu sunt susținătorii vaginului și în bună parte a tuturor organelor bazinului.
Pe fața internă a vaginului se află mucoasa vaginală alcatuită din mai multe straturi de
celule suprapuse. Suprafața mucoasei este neregulată, cu cute transversale, care pornesc de o
parte și de alta a unor formațiuni mai îngroșate. Aceste cute au un rol important în mărirea
suprafeței de contact în timpul actului sexual și în menținerea lichidului spermatic depus în
vagin. Mucoasa vaginală se modifica în raport cu secrețiile de hormoni sexuali din organism, în
special cu secreția de estrogeni.Vaginul în partea de sus se continua cu colul uterin iar în partea
de jos se deschide în vulva. În partea dinapoi vine în raport cu rectul, iar în parte dinainte în
raport cu vezica și uretra.
UTERUL
Este organul în care nidează și se dezvoltă produsul de conceptie și care produce expulzia
acestuia dupa dezvoltarea la termen. Este situat în regiunea pelviană, pe linia mediana și
reprezintă raporturi anatomice:
 anterior – cu vezica urinară
 posterior – cu rectul
 inferior – se continuă cu vaginul
 superior – cu organele intestinale si colonul
 lateral – cu ligamentele largi

Uterul este un organ cavitar, care masoară la nulipare 6,5 cm lungime, iar la multipare 7,8 cm
lungime, are un diametru transvers de 5 cm la baza si 3 cm în porțiunea medie a colului și un
diametru antero-posterior de 2,5 – 3 cm.Este format din trei porțiuni: corpul, istmul și colul.
Corpul uterin – are aspectul unui con turtit antero-posterior căruia i se descriu doua fețe și două
margini.
Fata anterioara – ușor convexă este acoperită de peritoneu până la istm, unde acesta se reflectă
pe vezica formând fundul de sac vezico-uterin.
Fata posterioara – mai convexă, cu o creastă mediana este acoperită de peritoneu care coboară
pe istm și pe primii centimetri ai peretelui vaginal posterior, apoi se reflectă pe rect formând
fundul de sac vagino-rectal (Douglas). Este în raport cu ansele intestinale și colonul ileo-pelvin.
Marginile laterale sunt rotunjite și în raport cu ligamentele largi. Pe marginile uterului se găsesc
vasele uterine și se pot afla vistigii ale canalului Wolff cum este canalul Malpighi – Gartner.
Marginea superioară sau fundul uterului este îngroșata și rotunjită, concava sau rectilinie la fetite
și net convexa la multipare. Prin intermediul peritonelui este în contact cu ansele intestinale și
colonul pelvian. Unghiurile laterale denumite coarne uterine se continuă cu istmul tubar și sunt
sediul de insertie al ligamentelor rotunde și utero-tubare.
ISTMUL – continuă corpul uterin și reprezintă o zona retractila a acestuia.
COLUL UTERIN – este mai îngust și mai puțin voluminos decât corpul și are forma unui
butoiaș cu doua fețe convexe și două margini groase și rotunjite. Vaginul se însera pe col după o
linie oblică ce urca posterior, inserția sa divizând colul în porțiune supra și subvaginala.
Porțiunea supravaginală vine anterior în contact cu peretele postero-inferior al vezicii prin
intermediul unui țesut celular puțin dens, care decolează ușor pe linia mediana. Fața posterioară,
acoperită de peritoneu corespunde fundului de sac Douglas. Marginile laterale sunt în raport cu
baza ligamentelor largi și spațiul pelvio-rectal superior.

Porțiunea vaginală a colului este delimitată de suprafața de inserție a vaginului ce se face pe o
înalțime de 0,5 cm și este la nivelul unirii treimei superioare cu două treimi inferioare posterior,
iar anterior la unirea treimii cu treimea inferioară.
Porțiunea intravaginală proemina în vagin ca un con cu vârful rotunjit și centrat de orificiul
extern care la nulipare este circular sau în fanta transversală îngustă, fanta care la multipare se
lungește până la 1,5 cm. Buza anterioară mai proeminentă și rotunjită, cea posterioară mai lungă
creează asemanarea cu botul de linx cu care este comparat. Colul este separat de pereții vaginului
prin cele patru funduri de sac.
Mijloace de fixare si sustinere. : Mijoacele de fixare și susținere al organelor genitale feminine
sunt reprezentate de aparatul ligamentar, care este reprezentat prin:
 ligamente largi
 ligamente rotunde
 ligamente utero-sacrate
Ligamentele largi – se prezintă ca două repliuri peritoneale pornind de la marginile laterale ale
uterului la peretii excavatiei pelviene.
Fața anterioară – este ridicată de ligamentul rotund, cordon rotunjit de 15 cm, care de la corpul
uterin se îndreaptă antero-posterior determinând formarea aripioarei anterioare a ligamentului
larg, apoise angajează în canalul înghinal, terminându-se prin numeroase fascicule fibroase în
țesutul celulo-grasos al muntelui lui Venus și al labiilor mari.
Fața posterioară – a ligamentului este ridicată însă porțiunea mijlocie de către ovar și
ligamentele utero și tubo-ovariene formând aripioară posterioară .
Marginea superioară a ligamentului larg este locul unde cele doua foițe se continuă una pe alta,
fiind strabătute de trompa căreia îi formează mezosalpingele sau aripioara superioara. Baza
ligamentului larg cu o grosime de 2.5 cm în plan sagital reprezintă hilul principal prin care
penetrează vasele și nervii uterului și vaginului. Țesutul celular din partea inferioară a
ligamentului alcătuiește parametrele.

Ligamente utero-sacrate: Sunt doua fascicole conjunctivo-musculare, pornind de la fata
posterioara a regiunii cervico-istmice indreptandu-se postero-superior la sacru pana la nivelul
celei de a doua sau a primei gauri sacrate. Sunt alcatuite din fibre musculare netede (muschiul
recto-uterin), tesut conjunctiv condensat si fibre conjunctive elastice proprii. Dar adevarata
sustinere a uterului o realizeaza perineul prin intermediul pereților vaginali.
Vascularizatia și inervația
Artera uterină ram a iliecei interne (hipogastrica) din care se desprinde cel mai frecvent în
trunchi comun cu artera ombilicală la nivelul festei ovariene.Artera ovariana trimite un ram
terminal care pătrunde prin ligamentul utero-ovarian, se anastomozează cu uterina participând la
irigarea uterului.
Venele uterului se formează din toate tunicile și confluează într-un sistem de sinusuri cu
peretele endoterial la nivelul statului plexiform. De la aceasta se formează marginile uterului,
veritabile plexuri venoase uterine de unde sângele drenează prin venele tubare și ovariene în
vena ovariană. În jos, se formează venele uterine ce se varsă în venele iliace interne. O mică
parte din sângele venos urmează calea ligamentului rotund.
Limfaticele: Pornite din endometru și miometru, formează sub seros o bogată rețea mai
abundentă posterior. De aici pornesc trunchiurile colectoare care de pe marginile uterului se
îndreaptă spre diferite grupe ganglionare. O parte urmează calea ligamentului rotund și ajuns în
ganglionii înghinali superficiali, iar alta prin ligamentul larg la cei iliaci externi. Limfaticele
colului împreuna cu alte părți inferioare ale corpului și superioare a vaginului colectează la
nivelul a trei staii ganglionare.
Este formată din ganglionul arterei uterine si ganglionul obturator iliac intern și extern, din
ganglionii iliaci primitivi și laterosocrati, ganglionii lombo-aortici.
Inervația : Inervatia uterului este asigurată de plexul utero-vaginal, emanatie a plexului
hipogastric inferior cu predominenta simpatică.

Plexul utero-vaginal se prezintă ca o textura densă de fibre și ganglioni plasat în parametre ce
anastomează contralateralele și cu plexurile vezicale și uterine.
Trompele uterine: Sau salpingele sunt cele două conducte musculo-membranoase situate în
partea superioara a ligamentelor largi. Ele se întind de la coarnele uterine până la fața superioară
a ovarelor.La nivelul trompei are loc întalnirea ovulului cu spermatozoizii și constituirea inițială
a oului. Trompele au o lungime de 10-12 cm cu diametre care variază pe traiectul lor intră 2 – 4
cm pana la 6 – 8 cm, în partea terminală .
Fiecare trompa prezinta 4 părti:
 Partea interstițială situata în grosimea peretelui uterin.
 Istmul care continuă partea internă și are o lungime de 3 – 4 cm.
 Ampula cu o lungime de 7 – 8 cm – mai dilatată.
 Pavilionul, portiunea terminala, cu o forma de palnie care este dotată cu câte 10 – 15
franjuri pe margine (fiimbrii)
Trompele sunt dotate cu o mare capacitate de mobilitate. Poziția lor este asigurată de ligamente
largi, ligamente ovariene, precum și mezosalpinx. Vascularizația arterială este asigurată de
ramuri din arterele ovariene și arterele uterine.
Ovarele:Sunt organe pereche. Ele constituie glanda sexuala feminina, cu funcție endocrina și în
acelasi timp producatoare a ovulelor. Sunt situate in cavitatea in cavitatea pelviana, pe peretele
sau posterior.Au o forma ovoidala, cu diametru longitudinal de 3 cm, latimea de 2 cm si
grosimea de 1 cm. Suprafata este neteda pana la pubertate, iar dupa aceea usor neregulate. Fata
superioara a ovarelor este in raport anatomic cu pavilionul trompei. Hilul ovarian se gaseste pe
marginea lor. Ovarul este fixat prin ligamentul otero-ovarian, tubo-ovarian si lombo-ovarian,
precum si prin mezo-ovarian. Arterele ovarului provin din arcada vasculara formata din artera
ovarian cu o ramura a arterei uterine și din care se desprind 10 – 12 arteriole care pătrund în ovar
la nivelul hilului.
Functii ovariene: Ovarul, gonada feminina are functia de a forma si elibera in fiecare lună un
ovul și de a secreta hormonii care favorizează fecundarea ovulului și pregatesc organismul
feminin pentru graviditate.

Ovogeneza : Constă dintr-o serie de transformări pe care le suferă celula germinativa fuliculară
(primordiala) până la stadiul de ovul matur. Celula germinativa primordială are un numar
complet (diploid) de cromozomi (44 somatici si 2 sexuali XX). Ea se divide formând ovogonii,
iar prin diviziune mitotica a acestora rezultă ovocitele de ordinul I.În momentul ovulatiie se
produce prima diviziune meiotică din care rezultă o celula mare – ovocitul II și primul globul
polar. Ovocitul II este expulzat prin ruperea foliculului, în trompas uterină, unde are loc a două
diviziune, rezultând preovulul, care nu se divid și devine oul fecundabil cu numărul de
cromozomi redus la jumatate (22 + x) și al doilea globul polar. Ovulul ajunge prin trompele
uterine prin uter și dacă nu a fost fecundat este eliminat cu secrețiile uterine. Daca ovulul nu este
fecundat, corpul galben în aproximativ a douazeci și patra zi a ciclului începe să degenereze, se
cicatrizează. Daca ovulul a fost fecundat, corpul galben persistă, are o activitate endocrină
intensă în primul trimestru al sarcinii.
Secreția de hormoni ovarieni: Constă din estrogen și progesteron. Hormonii estrogeni sunt
sintetizați de celule foliculare în timpul maturării foliculului, de celulele corpului galben, în
timpul sarcinii de placenta, iar în cantitati mai mici de către corticosuparenale și testiculi.
Estrogenii actionează în primul rând asupra organelor genitale feminine, simulând proliferarea
mucoasei și a musculaturii uterine.
Progesteronul este secretat de către celulele corpului galben, de corticosuprarenale și în timpul
sarcinii de către placentă. Acțiunile sale constau în modificarea secretorie a mucoasei uterine.
Secreția hormonală ovariană este controlată de către hormonii gonadotropi hipofizari.
Glanda mamară: Este glanda pereche situată în regiunea antero-posterioară a toracelui, lateral
de stern, la nivelul spatiului delimitat de coastă a III-a și a IV-a, anterior mușchiului pectoral și
dințat. Poate prezenta anomalii numerice în plus sau minus; anomalii de formă sau volum. Forma
este aproximativ a unei emisfere cu tendința spre conicizare sau aplatizare discoidală, cu fața
plana spre torace, iar convexă liberă, centrată pe mamelon.
Dimensiunile sunt de 12 – 13 cm, diametrul, înalțimea de 10 -12 cm și greutatea de
aproximativ 150 – 200 grame. Consistența este formata dar elastică.

Tegumentele – sunt netede, centrate de areola cu diametrul de 15 – 25 mm, pigmentată și cu 10-
12 tuberculi Morgagni (glande sebacee). În centrul areolei proemina mamelonul cilindric sau
conic, rugos si 10 – 12 orificii galactofore. Tesutul celular subcutanat, bine reprezentat, se
desparte în lama preglandulara care lipsește la nivelul mamelonului și lama retromamară, ce
asigură mobilitatea fața de marele pectoral.
FIZIOLOGIA APARATULUI GENITAL FEMININ
Menstruația : consecința coloratiilor neuro-hormonale la femeie, este reprezentată de o
hemoragie asociată cu necroza superficială a mucoasei uterine, care se produce ciclic, începand
cu pubertatea și sfârșind cu menopauza, constituind expresia activității genitale feminine.În
realitate sunt mai multe cicluri, care converg și se conditioneaza reciproc: ciclul hiptalmo-
hipofizar, ciclul ovarian cu ciclul exocrin și endocrin, ciclul uterin (endometrial), ciclul vaginal,
ciclul mamar și ciclul genital.
Ciclul endometrial
Modificări ciclice ale endometrului. Mucoasa uterină este divizată în două straturi cu
caracteristici anatomice și evolutive diferite:
 Startul profund sau bazal, ce nu suferă nici o modificare de-a lungul ciclului menstrual,
este format din partea profundă a tubilor glandulari și a corionului.
 Stratul superficial, numit și functional, care prezintă importante modificări în cursul
ciclului menstrual.
Ciclul menstrual se poate împarți în 3 faze:
 proliferativa
 secretorie
 menstrual
Faza proliferative: Spre a 10-a zi a ciclului, glandele care au fost îngustate rectilinii, devin
treptat hipotrofice, iar lumenul lor se lărgeste. În celule nu se mai gasesc nici mucus, nici

glicogen. Spre ziua 13 – 14, glandele sunt mai mari, epiteliul lor este mai ondulat, sub influența
mucoasei F.S.H.-ului se secretă estrogeni cu acțiune proliferativă asupra mucoasei.
Faza secretorie (progesteronica sau pregravidica)
In cea de-a 15 -17-a zi, la baza celulelor apar vacuole de glicogen, glandele devin
dantelete, glicogenul de deplasează spre partea apicala a celulei, pentru a excreta către ziua a 25-
a. În acest moment partea spicală a celulei se încarcă cu mucus. Arterele spiralate se diferentiază
în zilele 25 – 27, tot acum stroma se micsorează în grosime prin resorbția edemului.
Determinismul fazei secretorie este: L.H. – progesteron – faza secretorie.
Faza menstruală:durează în medie 4 zile. Stratul superficial masoară 8 – 10 cm în grosime și se
elimină. Menstruația apare ca un clivaj hemoragic al mucoasei uterine, realizat prin jocul
modificărilor vasculare .
Ciclul vaginului: În mod normal mucoasa vaginala, la femei în plină activitate sexuală are patru
zone de celule care se modifică în cursul ciclului menstrual.
Acestea sunt:
 zona superficiala
 zona intermediara
 zona parabazala
 zona bazala
În timpul fazei estrigenice, epiteliul marginal crește și atinge maximum de dezvoltare
înainte de evoluție. Celulele zonei parabazale devin cilindrice, de asemenea și cele din zona
intermediară, care se stratifică și cresc în volum. Aceasta creștere rezultă din dezvoltarea
celulelor și proliferarea lor.
Continutul celular în glicogen crește în aceasta fază. Spre sfârsitul fazei estrogenice
(avansata), straturile zonei superficială se multiplică (conificare).

Ovulația se caracterizeazaă prin debutul modificarilor regresive care se manifestă prin
oprirea dezvoltării epiteliului vaginal. Celulele se turtesc și sunt eliminate în placarde. Pe măsură
ce faz estrogenica avansează, activitatea epiteliului înceteaza iar descuamarea lui se continuă.
Faza estrogenică se caracterizează printr-o proliferare a celulelor și o creștere a acidofilei
și aindicelui picnotic.
Faza progesteronică se caracterizeaza prin descuamarea celulelor care se plicaturizează și
se elimină în cantitate foarte mare.
Ciclul mamar: În cursul unui ciclu menstrual la nivelul glandelor mamare se produc
modificări morfofiziologice sub acțiunea celor 2 hormoni ovarieni: foliculina și progesteronul.
Foliculina, în prima faza a ciclului ovarian determină hiperplazia țesutului conjunctiv și a
canalelor galacto-fore. În faza a doua sub acțiunea progesteronului are loc dezvoltarea țesutului
lobulo-alveolar.
În timpul sarcinii, sub acțiunea foliculinei, glandele mamare se măresc și sunt dureroase. La
examinarea mamelonului chiar în primele luni, va apărea colostrul. Mamelonul și areola se
pigmenteaza mai intens. De asemenea, circulatia devine mai intensa, venele superficiale se dilata
și devin foarte evidente prin transpirația pielii, constituind rețeaua Haller.
Dupa naștere, se declansează lactația, in ziua a 3-a – a 4-a datorita începerii secreției de
proladina, precum și datorita excitării mamelonului prin actul suptului, intervenind și o cale
neuroflexa.

CAPITOLUL II
NAȘTEREA FIZIOLOGICĂ

Fig.3

DEFINIȚIE
Nașterea sau travaliul reprezintă totalitatea fenomenelor mecanice, biochimice și
biofizice care stau la baza procesului de expulzie a fătului și a anexelor sale din uter prin filiera
pelvigenitală, fenomene dominate de dinamica uterină.
CLASIFICAREA NAȘTERILOR

Travaliile pot fi clasificate în felul următor:
 Travaliul normal sau eutocic reprezintă nașterea pe căi normale, în prezentație
longitudinală a unui făt la termen (38 – 42 SG), viabil, cu greutate medie statistică specifică de
populație dat (pentru țara noastră 3000g), în timp optim, fără complicații materno – fetale și fără
intervenție farmacodinamică, obstetricală sau chirurgicală.
 Travaliul anormal sau distocic este travaliul care datorită viciilor de prezentație, distociile
mecanice, dinamice necesită intervenție de dirijare farmacodinamică, obstetricală sau
chirurgicală pentru terminarea nașterii.
 Travaliul prematur reprezintă declanșarea nașterii înainte ca fătul să ajungă la termen, dar
după ce aceasta depasește limita de viabilitate. Deci nașterea se desfasoară între 29 – 36 SG.
 Travaliul postmatur reprezintă nașterea declanșată după data teoretică la care ar fi trebuit
să se desfășoare, deci dupa 42 SG.
Viabilitatea reprezintă capacitatea nou-născutului de a supraviețui în afara organismului
matern prin mijloace adaptive- funcționale proprii. Aceasta presupune atingerea unei maturități
corespunzatoare a principalelor aparate și sisteme, în măsură să asigure existența autonomă, după
întreruperea conexiunilor cu organismul matern. Limita inferioară a viabilității fetale este în jur
de 24 – 28 SG.
După Organizația Mondială a Sănătății, nașterea de definește ca expulzarea unui făt viabil,
după 28 SG sau cu greutate mai mare de 1000 g. În țara noastră criteriile de înregistrare a nașterii
prevăd greutatea mai mare de 1000g și/sau vârsta gestațională de peste 28 SG, dacă nou –
născutul prezintă semne certe de adaptare la viața extrauterină.

CLASIFICAREA MODALITĂȚILOR DE REALIZARE A NAȘTERII
 Nașterea spontană naturală reprezintă expulzarea fătului pe căi naturale prin resurse
proprii ale mamei (deci fără intervenție farmacodinamică, obstetricală sau chirurgicală).
 Nașterea artificială reprezintă nașterea realizată prin intervenție de dirijare
farmacodinamică, obsteticală sau chirurgicală. La rândul ei, nașterea artificială poate fi realizată
în mai multe moduri:
1.nașterea prin dirijare farmacodinamică;

2.nașterea prin intervenție obstreticală;
3.nașterea prin operație cezariană este modalitatea de naștere în care fătul este extras din uter
pe cale abdominală prin intervenție chirurgicală.
Dinamica uterină se referă la contractilitatea uterină pe parcursul primelor trei perioade ale
nașterii (dilatație, expulzie, delivrență).
STUDIUL ACTIVITĂȚII CONTRACȚIILOR UTERINE
Clinic sunt urmărite prin palpare și mai puțin prin inspecție: consistența peretelui uterin
(creșterea în contracție), durata contracțiilor, intensitatea, frecvența, tonusul între contracții.
Caracteristici:
 sunt involuntare, intermitente și ritmice;
 sunt progresive intensificându-se odată cu progresivitatea travaliului;
 sunt totale– interesează uterul în totalitate;
 sunt dureroase.
Parametrii activității contracțiilor uterine sunt:
 tonusul bazal, este presiunea intramiometrială și intramiotică dintre contracții;
 intensitatea și amplitudinea contracțiilor;
 frecvența fiind egală cu numărul contracțiilor realizată în aproximativ 10 minute;
 ritmicitate;
 durata;
În primele 30SG activitatea uterină este scăzută și constă din contracții care au intensitate
redusă, localizate la zone mici ale uterului, limitate la teritoriul uterin în care s-au format.
MECANISMUL NAȘTERII
Nașterea se desfășoară de-a lungul unor fenomene succesive numite ,,perioadele ” sau
,,fazele” nașterii. Travaliul normal pentru primipare este de 8 – 10 ore iar pentru multipare este
de 6 – 8 ore.

Fig.4
Travaliul propriu – zis este precedat de un pretravaliu ce reprezintă următoarele simptome:
 contracții uterine dureroase, neregulate mai ales noaptea;
 scade presiunea în etajul abdominal superior și crește în pelvis;
 eliminarea, uneori a dopului gelatinos pătat de sânge;
 colul moale se scurtează și devine permeabil la deget.
Travaliul cuprinde 4 perioade :
Perioada întâi sau de dilatație cervicală. Durează 8 – 10 ore la primipare și 6- 8 ore la
secundipare, această perioadă nu trebuie să depășească 11 – 12 ore, contracțiile uterine dureroase
inițial la 10- 15 minute cresc progresiv în frecvență, durată și intensitate, producând neliniște,
anxietate, agitație, fiind greu suportate de gravida nevrotică sau fricoasă. În urma contracțiilor
uterine dureroase, colul se înmoaie, se scurtează apoi se șterge, iar dopul gelatinos cu striuri
sangvine se elimină. Pereții colului sunt înglobați în segmentul inferior, formând canalul
segmento-cervical, ce se destind pasiv în urma contracțiilor uterine dureroase, puternice.
Marginile orificiului uterin se subțiază, se întind iar dilatația orificiului crește până la 10 cm.
formând dilatația completă. Punga apelor bombează și membranele se rup la o dilatație de 6 – 7
cm. Membranele se pot rupe spontan sau artificial. Spontan se pot rupe prematur, înainte ca

gravida să intre în travaliu, la o dilatație a orificiului uterin de 6 cm. Artificial, membranele se
pot rupe de către medic la o dilatație de peste 6 cm., după 6 ore de membrane rupte, infecția
amniotică este probabilă iar la 24 ore este una sigură. După ruperea spontană a membranelor,
prezentația fătului coboară, luând contact cu canalul segmento-cervical, pe care îl desprinde iar
ca reflex se produce descărcarea unei noi cantități de ocitocină.
Perioada a doua sau de expulzie a fătului, durează 30-45 minute la primipare și 15- 20
minute la multiplare. Începe odată cu dilatația completă când prezentația este coborâtă pe
planșeul pelviperineal cu sau fără ruptura membranelor. Contracțiile uterine, la 2-3 minute
durează 40 -50 secunde, devin puternice și cu eficiență mai mare. După un timp ele se însoțesc și
de contracții reflexe ale mușchilor abdominali și diafragmei apărând astfel contracțiile unterine
expulsive. Fătul este împins prin canalul de naștere, caudal până la interiorul vulvar.
Presiunea exercitată pe planșeul pelviperinal induce reflexul de screamăt, ducând la expulzia
fătului în afara canalului de naștere .
Perioada a treia sau de expulzie a placentei și a anexelor fetale
care durează 30 minute în medie.
Perioada a patra sau postpartum imediat cuprinde primele 24 de ore după naștere și
delivrență când se consolidează hemostaza.
Supravegherea lăuzei este obligatorie. Travaliul se încheie odată cu expulzia placentei și
consolidarea hemostazei.
Filiera pelvigenitală, ce trebuie străbătută de produsul de concepție, prezintă: strâmtoarea
superioară sau intrarea în pelvisul mic, excavația sau conductul, strâmtoarea inferioară sau
ieșirea din pelvis.
MECANISMUL NAȘTERII ÎN PREZENTAȚIA CRANIANĂ FLECTATĂ
Pentru a trece prin aceasta filiera osoasă, prezentația execută trei timpi principali sau
timpii nașterii: angajarea, coborârea și degajarea prezentației. Fătul execută și unele mișcări
suplimentare de orientare, flexie, rotație internă și externă și inclinare laterală. Mișcările

craniului și ale trunchiului sunt asociate, trunchiul repetând mișcările craniului. Cea mai
frecventă prezentație este cea longitudinală craniană (96% din cazuri).
 Timpul 1 – Angajarea
Marea circumferință a craniului fetal trece prin strâmtoarea superioară. Craniul se
flectează progresiv, diametrele mari înlocuindu-se cu cele mici, ușurând angajarea. Angajarea
este simetrică – sinclitism adică sutura sagitală este situată la egală distanță de cele două jumătăți
ale diametrului promontosubpubian.
Putem spune că un craniu este angajat atunci când:
 la palparea adbominală craniul nu se mai palpează;
 bătăile cordului fetal se ascultă mai jos de jumătatea liniei spinoombilicale;
 între craniu și sacrum la tact vaginal nu mai pătrund două degete.
 Timpul 2 – Coborârea
Reprezintă progresiunea prezentației de la strâmtoarea superioară până la cea inferioară.
Din diametrul de angajare oblic se ajunge în diametrul anteroposterior, printr-o mișcare de rotație
internă a craniului.
 Timpul 3 – Degajarea
Reprezintă momentul de trecere a craniului prin strâmtoarea inferioară și părțile moi
perineale. Contracțiile expulzive împing craniul fetal degajându-l prin flexie. După degajare,
craniul efectuează o mișcare de rotație externă. Umerii urmează și ei aceeași cale. Ei coboară și
execută rotația internă după care urmează degajarea. Întâi se degajează umărul anterior apoi cel
posterior după care restul trunchiului se degajează ușor. Complicațiile sunt legate de dinamica și
de mecanismul nașterii.

Fig.5

CONDUITA ÎN CURSUL TRAVALIULUI NORMAL
 Conduita în perioada de dilatație:
În sala de naștere se urmărește evoluția travaliului după:
 situația dilatației colului uterin;
 starea membrelor amniotice;
 evoluția prezentației;
 aspectul lichidului amniotic;
 dinamica uterină;
 bătăile cordului fetal;
Totul se consemnează în foaia specială de evoluție a travaliului. Abaterile de la
parametrii normali constituie capitolul de intervenție activă a medicului.

 Conduita în perioada de expulzie:
Începe când prezentația apare la vulvă. La apariția primelor contracții expulsive,
parturienta se transportă în sala de expulzie așezându-se pe masa ginecologică. În expulzie se
urmăresc: dinamica uterină, progresiunea dilatației, starea fătului (BCF).
Se face toaleta vulvoperineală și se pregătește câmpul operator, printr-o dezinfecție largă
suprapubiană, vulvoperineală și a feței posterioare a coapselor, prin badijonare cu alcool iodat,
septozol etc. Se izolează zona vulvoperineală, cu câmpuri și ciorapi sterili.Se dezinfectează
mâinile și medicul se îmbracă steril cu halat, mască și mănuși. Se explică gravidei modul de
coordonare a efortului expulziv, folosirea presei abdominale, relexarea între contracții. La
apariția contracțiilor uterine, parturienta va inspira profund de 2 – 3 ori, urmărindu-i un efort
expulziv de 15 – 30 secunde.Va repeta aceasta de 2 – 3 ori în cursul fiecărei contracții. În
pauzele dintre contracții i se administrează oxigen. Expulzia va fi moderată pentru a se cruța
integritatea țesuturilor moi. Craniul apare lent la orificiul vulvar, degajându-se ușor, după
prealabila infiltrare cu novocaine 1 % (60 – 80 ml) a perineului. Dacă este indicată epiziotomia,
se deconorează craniul de perineu.
La apariția feței, aspirăm sau ștergem secrețiile bucofaringiene pentru a prevenii
aspirariția lor. Ne asigurăm dacă nu există o circulară de cordon pericervicală, iar dacă există, se
secționează rapid între două pense sau dacă este largă se dă peste cap. Palmele se fixează pe
termpoparietalele craniului fetal și se face rotația externă a craniului către partea în care a fost
occiputul. Tragem în jos, degajând umărul anterior, apoi în sus și înainte, degajând umărul
posterior.
După extragerea umerilor, trunchiul și membrele se degajează ușor. Se așează fătul pe
masa pregatită special în imediata apropiere; se acordă primele îngrijiri fătului, dezobturând cu o
sondă NELATON căile respiratorii superioare. Se pensează și se liganturează cordonul
ombilical. Ața de nylon sau de mătase care trebuie să fie groasă pentru a nu tăia cordonul
ombilical, se leagă la 1,5 cm de inserția pe peretele abdominal. Se face un nod dublu sau un nod
cu o ansă deasupra, făcând un fel de capișon.
Controlăm dacă nou-născutul nu prezintă malformații. Se apreciază starea nou-născutului
prin indicele APGAR . Se face profilaxia oftalmologiei gonococice iar la fetițe și a vulviței cu 2 –

3 picături de nitrat de argint soluție 1 %. Se cântărește nou – născutul, după care se trimite în
secția de neonatalogie.
CONDUITA ÎN DELIVRENȚA PLACENTEI
După nașterea fătului, cordonul ombilical secționat, prins în pensa Kocher, se pune pe un
câmp steril pe abdomenul mamei. Se așteaptă dezlipirea placentei 15- 20 minute.
Expulzia placentei poate fi normală (fiziologică) sau anormală (patologică) când apar
complicații. Expulzia normală a placentei se face în trei timpi: dezlipirea placentei, alunecarea
placentei, expulzia placentei din vagin.
Expulzia placentei din vagin poate fi:
 spontană, cu decolorarea și expulzia spontană a placentei și anexelor sale în afara căilor
genitale;
 naturală, cu decolorare și expulzia spontana pana in regiunea cervicovaginală de unde se
trage prin ajutor manual;
 artificială, când nu se dezlipește apare hemoragia impunându-se o intervenție activă de
decolorare și extracție manuală a placentei;
 naturală dirijată, prin administrarea de ocitocice care decolează rapid placenta.
Dacă nu apare sângerarea, expulzia placentei poate fi așteptată între 45 min – 1 oră. Placenta
eliminată se examinează cu atenție. Ne interesează forma, culoarea, integritatea lobilor și a
membrelor, locul de inserție a cordonului ombilical etc.
CONDUITA ÎN PERIOADA DE CONSOLIDARE A HEMOSTAZEI
Se urmărește integritatea colului, vaginului, perineului. Se observă dacă s-a contractat
uterul. Se face toaleta externă a lăuzei. Se pune un pansament vulvar steril și se ține lăuza în sală
24 ore, fiind atent supravegheată. Când cauza pierderilor de sânge este atonia uterină, se
administrează ocitocice. Dacă hemoragia nu încetează, ne gândim la eventualele resturi în uter
sau soluții de continuitate nesuturate.

CAPITOLUL III
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN NAȘTEREA FIZIOLOGICĂ
Pentru ca sarcina sa se dezvolte normal, să se nasca un copil sanatos, este necesară o bună
colaborare între gravida și asistenta medicală, comunicarea facându-se în ambele sensuri: prima
să furnizeze permanent informații despre starea sa și să-si formeze anumite comportamente, a
doua să știe sa selecționeze informațiile, sa desprindă problemele, pe care sa le rezolve împreună
cu femeia și la nevoie cu medicul. Explicațiile și sfaturile nu vor putea fi recepționate de
viitoarea mama, decât dacă asistenta medicală va ști să se facă înteleasă, va găsi răspuns la toate
întrebările.
Între profesia de asistent medical și societate este o relație reciprocă: asistenții medicali
dăruiesc îngrijire continuă tuturor ființelor umane fără a avea în vedere boala sau statutul social,
iar societatea recunoaște profesia în care membrii acționează responsabil și conform unui cod al
eticii.
Codul internațional de etică pentru asistentele medicale de obstetrică ginecologie respectă
dreptul femeilor de a lua o decizie, favorizează acceptarea responsabilității pentru consecințele
deciziilor lor și le sprijină dreptul de a participa la luarea deciziilor privind propria persoană,
încurajându-le să vorbească în interesul lor despre problemele care le afectează sănătatea.
În același timp acordă îngrijiri femeilor și familiilor care așteaptă copii, încurajându-le
speranțele realiste legate de naștere astfel ca nici o femeie să nu fie lezată prin concepție sau
naștere, răspunzând nevoilor psihologice, fizice, emoționale și spirituale ale femeilor.
Problemele sarcinii sunt relatate a fi: facilitarea, prevenirea și normalitatea. Facilitarea a
prezentat interes pentru cercetătorii în domeniu, știința modernă rezolvând situații de sterilitate
cauzate de căsătoria și nașterea târzie la femeile independente, active sau cu carieră. Unele femei
amână încercarea de a rămâne însârcinate până la vârsta când fertilitatea este scazută. Multe
femei nu realizeaza posibilele implicații la luarea acestor decizii, dorința de a-și controla viața,
de a fi independente le fac să creadă ca infertilitatea este o problemă a altora. În timp ce știința a
făcut mari progrese în facilitarea sarcinii, în abilitatea de a induce sarcina prin fertilizarea în

vitro, fără a putea însă controla posibilitatea unor nașteri multiple, tehnica de fertilizare a
ovarelor în vitro ridică probleme etice ca, acceptarea metodei de către femei sau abilitatea mamei
cu disfuncții ovariene de a accepta un ovar donat, etc.
Unul din rolurile asistentei medicale în această problemă este cel de educator, educația
ajutând cuplurile să depășească starea de anxietate și dificultățile emoționale. Consilierea în
această sensibilă și unică problemă: educație, raport emoțional, asistenta și responsabilitățile
clinice, ridică multiple probleme etice asistentelor medicale.
Problema prevenirii este centrată în jurul evitării concepției pentru prevenirea sarcinilor
nedorite. Controlul reproducerii este o problema atât socială cât și una personală, care variaza de
la sterilizare permanenta, contraceptive temporare, la avort. Aceste metode au creat dileme etice
asistenților medicali cu ocazia consilierilor, în situații când sarcina deși era dorită, situația
financiară, familiară, socială etc. nu o permitea. Sterilizarea crează, de asemenea, dileme etice
privind autonomia femeii, situația ei socială, până la falsificarea genetică a omului.
Datorită contraceptivelor tradiționale, femeile au fost responsabile de controlul nașterii.
De curând în controlul sarcinii sunt implicați și bărbații, prin recent acceptata vasectomie. Acum
sterilizarea masculină este o procedură simplă dar care ridică probleme legate de
responsabilitatea contracepției. Deși metoda este greu acceptată de bărbați, sterilizarea masculină
le dă șansa de a participa vizibil și permanent în controlul sarcinii. Introducerea unor
contraceptive ca spirală uterină a pus o barieră între problemele contraceptive și avort, asemenea
unui mecanism de interferare cu sarcina.
Inițierea cu valorile profesionale pentru cele mai multe asistente medicale de obstetrică
ginecologie se produce în timpul adolescenței târzii sau la începuturile maturizării.
În acest moment multe persoane s-ar putea să nu aibă un moral dezvoltat. Având însă
responsabilități profesionale se pot forma, dezvolta etic, atâta timp cât realizarea profesională
este înțeleasă ca un proces de dezvoltare de-a lungul vieții. Responsabilitatea începe cu cuplul
conjugal, cu problemele sterilității și fertilității și se termină cu lăuzia, perioada în care de
asemenea pot apărea complicații față de care este necesară o conduită etică. Asistenta medicală
de obstetrică ginecologie va trebui să respecte cu strictețe indicațiile terapeutice, cuplul ca
existență, calitatea vieții mamei, care include, de regulă și fătul, chiar dacă prin educașie, vârstă,

situație familială, femeia se comportă diferit față de concepție și sarcină. Obiectivele din cadrul
menținerii sănătății femeii includ informarea ei despre importanța controlului ginecologic regulat
pentru a putea promova sănătatea și a detecta orice problemă în timp util.
Rolul asistentei medicale este să asigure asistența în problemele ginecologice și funcțiile
reproductive, să lămurească pacienta în legătură cu întrebările și îngrijorările ei referitoare la
funcțiile sexuale și sexualitate. Pe lângă problemele de etică cu care se confruntă asistentele
medicale, acestea susțin, prin munca lor, condiția umană în lupta cu eșecul, boala sau moartea,
nu numai prin multă pricepere, prudență, devotament pentru om, ci și prin multă omenie, pasiune
de a se dedica sănătății oamenilor.
Asigurarea condițiilor de spitalizare
Pacienta este condusă de către asistentă în salonul prealabil hotărât de către medic.
Salonul se alege în funcție de starea pacientei (diagnostic, gravitatea și stadiul bolii) și sex.
Asistenta conduce bolnavul în salon, îl ajută să-și aranjeze obiectele personale pe noptieră și să
se instaleze comod și în poziția indicată de medic în pat.
Pacientei i se aduce la cunoștință regulamentul de ordine interioară a secției precum și
indicațiile medicului referitoare la alimentație, poziția pacientului indicată si dacă este cazul și
scopul acestuia.
Asemenea i se explică necesitatea și modul recoltării de produse biologice.
Se vor asigura condițiile de mediu necesare ameliorării stării pacientei..Pentru a crea un
mediu de securitate și confort și pentru a diminua factorii de stres este indicat ca saloanele să
aibăo capacitate de 4 paturi maxim 6 paturi cu o temperatura de 18-200C să fie curate, liniștite și
bine aerisite cu aer umidificat.
Asistenta va completa o anexă cu o foaie de alimentație pe care o va trimite la blocul
alimentar,astfel pacienta va primi alimentația necesară încă din prima zi de internare.Pacientei i
se v-a acorda o pregătire preoperatorie și postoperatorie în vederea condițiilor optime necesare
intervenției și a procesului de vindecare.

Pentru ca sarcina sa se dezvolte normal, sa se nască
colaborare între gravida și asis tenta medicala, comunicarea facându
să furnizeze permanent informa
doua să știe să selecționeze informațiile, să desprindă
cu femeia și la nevoie cu medicul. Explicațiile ș
viitoarea mama, decât daca asistenta medicala va
întrebarile.

Nașterea trebuie să se desfășoare într
scopul prevenirii complicațiilor ce se pot ivi pe parcursul ei. Aici există posibilitatea respectării
condițiilor de asepsie și antisepsie cât și de efectuarea unor mici intervenții chirurgicale
necesare.
În maternitate blocul obstetrical cuprinde:
se dezvolte normal, sa se nască un copil sanatos, este necesara o bună
tenta medicala, comunicarea facându -se în ambele sensuri:
să furnizeze permanent informa ții despre starea sa și să-și formeze anumite comportamente, a
știe să selecționeze informațiile, să desprindă problemele, pe care sa le rezolve împreună
și la nevoie cu medicul. Explicațiile ș i sfaturile n u vor putea fi recep
viitoarea mama, decât daca asistenta medicala va ști să se faca înțeleasă, va găsi raspuns la toate

Fig.6
Nașterea trebuie să se desfășoare într -o unitate specializată, cu personal calificat, în
revenirii complicațiilor ce se pot ivi pe parcursul ei. Aici există posibilitatea respectării
condițiilor de asepsie și antisepsie cât și de efectuarea unor mici intervenții chirurgicale
În maternitate blocul obstetrical cuprinde:
il sanatos, este necesara o bună
n ambele sensuri: prima
anumite comportamente, a
blemele, pe care sa le rezolve împreună
u vor putea fi recep ționate de
ști să se faca înțeleasă, va găsi raspuns la toate

o unitate specializată, cu personal calificat, în
revenirii complicațiilor ce se pot ivi pe parcursul ei. Aici există posibilitatea respectării
condițiilor de asepsie și antisepsie cât și de efectuarea unor mici intervenții chirurgicale

 sala de travaliu, unde pacienta stă pe perioada dilatației;
 sala de expulzie cu masa ginecologică;
 sala de operație pentru intervenții chirurgicale obstetricale;
 sala pentru sterilizarea materialului moale și a instrumentarului;
 trusa de farmacie, ce conține medicamente necesare gravidei în dirijarea travaliului și a
expulziei;
 sala de reaminare fetală, în care se găsesc: sonda de cauciuc și aspirator pentru
dezobstrurarea căilor respiratorii superioare, oxigen, medicamente;
Sora medicală pregătește trusa cu instrumente de asistent care cuprinde: valve late, sonda
vezicală, două pense KOCHER, o foarfecă, pensa anatomică cu dinți, ace curbe HERGEDORN,
port ac, ață sterilă groasă pentru legarea cordonului ombilical, ață sterilă subțire sau medie, șorț
de cauciuc. În sală trebuie să mai existe: stetoscop obstetrical, plosca plată, irigator prevăzut cu
un tub de cauciuc și canule sterile, trei perii sterile pentru aseptizarea mâinilor operatorului,
sonda de cauciuc pentru aspirația mucozităților din căile respiratorii superioare ale fătului, sistem
de aspirație în funcțiune.
Dulapul pentru medicamente trebuie să conțină: antispastice (Papaverină, Scobutil),
tranchilizante (Diazepam), opiacee (Morfină), Glucoză 33% și 5 %, ser fiziologic. Venită în
camera de gardă, gravidei i se întocmesc formele legale de internare, se va interna și gravida ce
se încadrează în categoria urgențe.Se anunță medicul de gardă, care va examina gravida și va
stabili diagnosticul de internare. La camera de gardă se face pregătirea gravidei pentru a merge în
sala de naștere. Se dezbracă, i se face un duș călduț, se face o clismă evacuatoare și se golește
vezica urinară, se îmbracă în ținuta de spital. Se realizează o toaletă riguroasă a organelor
genitale (se rade regiunea pubo- vulvară și se tamponează cu o soluție antiseptică).

Atribuțiile asistentei medicale în perioada de dilatație:

Fig.7
 Stă lângă gravidă asigurându-i confortul psihoafectiv, oferindu-i siguranță;
 Asigură toaleta și igiena gravidelor care nu se pot ajuta singure;
 Supreveghează și ajută bolnavele grave și pe cele agitate;
 Urmărește tensiunea arterială, temperatura, contracțiile uterine dureroase, bătăile cordului
fetal și în general evoluția travaliului;
 Execută examenul sumar general și obstetrical în lipsa medicului (exceptând tușeul vaginal);
 Urmărește cu precizie dinamica uterină, notând ritmul, durata și intensitatea contracțiilor
uterine dureroase;
 Semnalează imediat medicului anomaliile de dinamică uterină sau modificările bătăilor
cordului fetal;
Atribuțiile asistentei medicale în perioada expulziei fătului:
 Când partea prezentată începe să întindă perineul, așează gravida pe masa ginecologică;
 Pregatește câmpul operator după care se face o dezinfecție largă suprapubiană,
valvoperineală și a fețelor posterointerne ale coapselor, cu o soluție de alcool iodat, septozol
etc.;
 Așează câmpurile sterilizate, izolând regiunea valvoperineală;

 Explică gravidei modul de execuție a efortului susținut;
 Îl ajută pe medic la nașterea pe care o asistă;
 Dacă i se va incredința să asiste o naștere, va respecta întocmai regulile de asepsie; își spală
mâinile cu trei perii sterile, cu apă sterilă și săpun timp de 5 min pentru fiecare perie. Va avea
grijă să nu atingă de obiectele din jur (care sunt nesterile). După aceasta, mâinile se freacă cu
o soluție diluată de alcool iodat, septozol și alcool de 70ș. Va îmbrăca bluza și masca sterilă.
Atribuțiile asistentei medicale în delivrența placentei:
 În momentul care așteaptă dezlipirea placentei supraveghează atent parturienta, urmărind
starea generală, cantitatea de sânge pierdută, fiind pregatită pentru o eventuală extracție
manuală a placentei;
 Urmărește dacă uterul este bine contractat;
 Verifică dacă s-a dezlipit placenta, prin apăsare cu mâna deasupra simfizei pubiene;
 Extracția placentei se face numai după ce avem certitudinea decolării placentei (prin tracțiune
ușoară)
Atribuțiile asistentei medicale în perioada de consoliodare a hemostazei:
 Supraveghează lăuza îndeaproape în perioada de post partum imediat – 2 ore;
În cazul prezenței unei hemoragii, anunță imediat medicul.
Atribuțiile asistentei medicale în primele două ore după naștere:
 Asistenta efectuează masaj uterin transabdominal pentru favorizarea retracției și formării
globului de siguranță ;
 Controlează sângerarea, anunțând medicul în cazul în care este crescută, nu apare globul de
siguranță;
 Supraveghează faciesul și comportamentul lăuzei;
 Antrenează lăuza în discuții pentru a nu adormi;
 Administrează ceai, limonadă;
 Controlează funcțiile vitale, depistează semnele șocului hipovolemic;
 Transportă lăuza în salon.
Atribuțiile asistentei medicale în următoarele șase săptămâni după naștere:
 Asistenta explică lăuzei importanța îngrijirilor igienice pentru prevenirea infecțiilor puerperale;
 Efectuează toaleta locală, schimbarea tampoanelor, urmărește aspectul lohiilor și al plăgii
perineale;
 Controlează involuția uterină (scade cu 1-1,5 cm./zi);

 Măsoară tensiunea arterială, temperature, pulsul;
 Explică modul de instalare a secreției lactate, a ,, furiei laptelui’’;
 Instruiește lăuza să-și spele măinile și sânii înainte și după supt; să evite prelungirea suptului
pentru a nu favoriza apariția ragadelor;
 Stimulează mobilizarea precoce a lăuzei pentru prevenirea complicațiilor;
 Atenționează lăuza să crească cantitatea de lichide din alimentație; să nu consume băuturi
alcoolice, excitante, (cafea, ciocolată, cacao, ceai negru), să evite alimentele flatulente, să evite
constipațiile;
 Efectuează sondaj vezical în caz de retenție urinară în primele ore;
 Instruiește lăuza la externare să-și mențină o bună igienă locală; să evite raporturile sexuale
șase- opt săptămâni; să nu ia medicamente fără recomandare medicală;
 Sfătuiește familia să ajute mama în îngrijirea copilului, precum și în plan emoțional, pentru a se
adapta noului rol.

Fig.8

În postpartum imediat, după teminarea nașterii aspectul lăuziei este caracterizat prin
oboseală evidentă, pulsul este plin, bradicardic, revenind la normal după 2 – 3 zile. Temperatura
este normală în decursul travaliului corect condus, crescând cu 0,2 – 0,5 șC în cursul travaliilor
laborioase.
Frisonul fiziologic apărut imediat postpartum se deosebește de cel patologic prin lipsa
creșterii termice și a altor manifestări care arată o stare septică. În cursul primelor 3 – 5 zile de
lăuzie pot apărea creșteri termice în jurul la 38șC, datorate tulburărilor de tranzit sau instalării
lactației, dacă nu se deceleaza manifestări septice, orice creștere termică în jurul la 38șC
persistentă peste 24 ore apărute în primele 14 zile ale lăuziei trebuie interpretate ca ,,febra
puerperală” și trebuie elucidată etiologia ei.
Diureza: În primele 24 – 48 ore variațiile diurezei sunt mici, pe primul plan se situează
tulburări micționale consecutive traumatizării vezicii urinare în timpul travaliului. Urina lăuzei
are un conținut crescut în pectoză și lactoză mai ales în timpul alăptării. În primele 7 zile
postpartum în urină se pot găsi urme fine de albumină sau acetonă.
Scăderea ponderală este mai evidentă în cursul primelor zile mai ales la femeile care nu
alaptează.
Transpirația este mai abundentă în cursul primelor două săptămâni după naștere în special
la femeile care alaptează.
Tranzitul intestinal se reia după un interval de 48 – 96 ore în funcție de starea părților
moi, alimentație, intervenții chirurgicale etc.
Colicile uterine pot apărea în cursul lăuziei imediate mai ales la multipare și constau în
dureri lomboabdominale cu caracter colicativ și sunt mai intense în timpul alăptării. Sunt
datorate contracților uterine și cedează de obicei la analgezice și sedative. Uneori pot fi datorate
efectului unor droguri sau prezenței resturilor placentare în cavitatea uterină.
Elementele clinice care trebuiesc urmărite cu deosebită atenție în lăuzie sunt:
a) cantitatea de sânge pierdut în ultimele 24 ore;
b) involuția uterină;

c) cicatrizarea colului uterin și diferitelor suture;
d) cantitatea și aspectul lohiilor;
e) temperatura;
f) diureza;
g) scăderea ponderală;
h) starea generală a lăuziei;
Un alt aspect deosebit de important este mobilizarea lăuzei care trebuie făcută cât mai
precoce în primele 24 ore. Acest lucru prezintă o serie de avantaje, lăuza resimțind ameliorarea
stării generale.
Involuția uterină va fi supravegheată zilnic. În fiecare zi înălțimea fundului uterin va
trebui să scadă cu 1 – 1,5 cm. După expulzie, fundul uterului se află la nivelul ombilicului. În
ziua a 6-a după naștere se află la jumătatea distanței dintre ombilic și simfiza pubiană, la 10- 12
zile devine organ pelvian. Lipsa involuției uterine normale poate arăta o retenție de lohii, fie o
infecție puerperală.
Aspectul și cantitatea lohiilor: Lohiile reprezintă secrețiile organelor genitale care apar
după naștere fiind caracteristice acestei perioade. Ele sunt formate din resturi de deciduă, apă,
hematii, albumine, grăsimi, clorură de sodiu, produse de secreție și descuamarea din canalul
cervical și vagin, ser, vermix, cazeoza, lichid amniotic, germeni saprofiți și patogeni. Aspectul și
cantitatea lohiilor se schimbă în timp. Mirosul lohiilor este fad. Orice schimbare a mirosului și a
aspectului lohiilor în sensul că ele devin cremoase sau purulente poate semnifica prezența unei
infecții puerperale, împreună cu subinvoluția uterină pot avea semnificația unor resturi placentare
în cavitatea uterină.
Emonctoriile: În lăuzie apare în primele zile poliuria, dar uneori și retenția urinară prin
traumatizarea vezicii în timpul nașterii. Micțiunile vor trebui să se reia spontan la câteva ore
după naștere. În caz de retenție urinară se sondează vezica pentru câteva zile (se pune în repaus),
se administrează dezinfectante urinare pentru evitarea infecției și miostimulentele (Miostin)
pentru combaterea parezei vezicii.
Supravegherea pulsului: În lăuzie este un puls bine bătut, în primele zile dar bradicardic,
ca urmare a vagotoniei din sarcina care se menține și în primele zile ale lăuziei. O accelerare

temporară a pulsului nu are semnificație patologică în primele zile după naștere. În schimb o
accelerare persistentă poate indica fie o anemie, fie o stare septică dacă se asociază cu creșteri ale
temperaturii.
Temperatura: Senzația de frig și ,,frisonul fiziologic” apărute imediat după naștere nu au
semnificație patologică dacă nu sunt însoțite de febră și starea generală alterată. Se datorează
oboselii în urma travaliului, pierderii de caldură, hemoragiei și activității musculare intense din
timpul nașterii.
Colicile uterine: Sunt dureri apărute în primele zile după naștere în etajul abdominal
inferior. Apar mai frecvent la multiplare și sunt mai accentuate în timpul suptului. Se combat
prin antialergice și sedative. Nu are semnificație patologică.
Alimentația și realimentația
În unele cazuri simple se va ține cont de urmatoarele principii:
Pacienta va bea cand nu vomita.
Va manca după ce a avut scaun precoce sau dupa emisia de gaze.
Nu va consuma fructe crude sau glucide în exces.

CAPITOLUL III
PREZENTAREA CAZURILOR CLINICE
CAZUL CLINIC NR.1

F.O. 36166
NUMELE –PRENUME A.M.
DATA NAȘTERII 22.09.1972, 41 ani
RELIGIA Ortodoxă
ADRESA Loc.Piatra-Neamț, județul Neamț
NIVEL DE INSTRUIRE Studii medii
OCUPAȚIA Infirmieră
STAREA CIVILĂ Căsătorită
SITUAȚIA ECONOMICĂ Bună ,sotul salariat la Transmoldavia
NAȚIONALITATEA Română
CONDIȚII DE VIAȚĂ Locuiește cu soțul și cei doi copii într-un apartament cu 3

OBIȘNUIȚE DE VIAȚĂ:
 Alimentatia-Normală
 Cafea– Nu,
 Alcool – Nu,
 Tutun – Nu,
 Droguri – Nu.
 Miscare– Normală,
 Recreere–Normală
 Somn–Corespunzator
DATA INTERNĂRII 05.04.2018, ora 16:15
DATA EXTERNĂRII 04.04.2018, ora 13:00
GRUP SANGUIN 0I, RH . pozitiv
ALERGII Nu se știe

AHC Mama –diabet zaharat tip II
APP Neagă boli infecto-contagioase
APF Menarha la 14 ani, cicluri regulate nedureroase.
N–2–2001- femeiesc= 3000g și în 2004- femeiesc= 3200g
Avorturi=0,
DIAGNOSTIC MEDICAL : IIIG. IIIP. Sarcină 39 săptămâni,făt viu unic
MOTIVELE INTERNĂRII : Pacienta se internează pentru asistență medicală la naștere,
pentru că i s-au instalat C.U.D si MRS la internare.
ISTORIC : U.M. –17.09.2017 P.M.F.– 06-11-2017
D.P.N– 24.05.2017
C.P–10
A fost luată în evidență în luna a- 2 -a. A efectuat analize specifice sarcinii.
A efectuat tratament pe timpul sarcinii cu Feretab.
EXAMENUL CLINIC GENERAL
ÎNĂLȚIME : 1, 70 cm;
GREUTATE : ( înainte de sarcină 60 kg; pretravaliu: 73 kg)
TALIE: medie
TEGUMENTE ȘI MUCOASE : normal colorate
ȚESUT CELULO-ADIPOS : normal reprezentat
SISTEM OSEO-ARTICULAR : integru, mobil
APARAT CARDIO-VASCULAR : cord în limite normale, zgomote cardiace ritmice
APARAT RESPIRATOR : torace normal conformat, la auscultație: murmur vezicular prezent;
APARAT DIGESTIV : abdomen destins prin uter gravid în luna a 9- a, ficatul și splina în limite
normale
APARAT URO-GENITAL : loje renale libere, micțiuni spontane;
SISTEM NERVOS CENTRAL : orientate tempero – spațial

EXAMEN OBSTETRICAL: – fundul uterin la 3 cm sub apendicele xifoid
 așezare longitudinală
 tușeu vaginal: col scurtat, dilatat 10 cm.
 craniu mobil
 membrane fisurate
 B.C.F = 130/ min
 C.U.D. ritmice ,normale
R.O.T. prezente
EXAMENE BIOLOGICE
Hemoleucograma Leucocite:5500/mm2
Hematii :4,5 mil/mm3
Hemoglobina: 13,5 g/dl
Hematocrit 43%
T.S 3 min
T.C 5 min , 25 sec
Grupul sanguin 0I
Rh Pozitiv
V.D.R.L

Examen de urina Negativ

A.P.Z- negative

PLAN DE NURSING
Nevoi fundamentale Problema+sursa
de dificultate Obiective
Vizate Intervenții
Delegate și proprii Evaluare
1.Nevoia de a respira Modificarea formei
și a amplitudini
respirației , 22
resp/min ,
inspirație
zgomotoasă
expiratie lungă Combaterea
pulsului bradicardic
Pacienta să aibă o
respirație bună Am urmărit contracțiile
uterine, durata.
Am urmărit funcțiile vitale
Am colaborat permanent cu
gravida sfătuind-o cum să
respire.
Am sfătuit gravida să
incerce să se odihnească
pentru a avea energie în
momentul expulziei.
Monitorizarea funcțiilor
vitale.
Se face bilanțul
hidroelectolitic al lichidelor
Pacienta încă mai prezintă puls
bradicardic
A invățat mișcările corecte de
respirație.
Administrez medicația prescrisa
de medic
2.Nevoia de a se alimenta, a se
hidrata Inapetență Pacienta să
consume alimente
și lichide puțin și
des Am informat pacienta în
legătură cu alimentația
adegvată stării sale Pacienta respectă informațiile
primate cu privire la alimentele
benefice stării sale ți să le
consume

3.Nevoia de a dormi și de a
dormi Somn insuficient
datorat contracțiilor
dureroase Pacienta să
beneficieze de
somn corespunzător
din punct de vedere
cantitativ și
calitativ Am învățat pacienta
exerciții de relaxare pentru
a avea somn satisfăcător și
pentru a fi odihnită în
momentul expulziei Pacienta știe exercițiile de
relaxare și încearcă să se
odihnească
4.Nevoia de a evita pericolele Imposibilitatea de a
evita pericolele din
cauza durerii,
anxietății și
amețelii Pacienta să fie
capabilă ca în
decurs de 4 zile să
evite singură
pericolele Pozitionez pacienta într-o
poziție confortabilă
Notez funcțiile vitale
Pregătesc instrumentele și
materialele pentru
administrarea
medicamentelor Pacienta este agitată
Nu mai acuză dureri mari
5.nevoia de a elimina Eliminarea
lichidului amniotic
, disconfort Observarea
aspectului și
cantității lichidului
amniotic Protejez patul cu musama și
aleză
Efectuez masaj uterin
transabdominal
Controlez sângerarea,
aspectul și culoarea lohiilor
Aplic pansament absorbant
, schimb pansamentul des
Asigur o ambiantă în care
să fie respectată intimitatea
pacientei Pacienta prezintă o eliminare
adegvată din punct de vedere
calitativ și cantitativ

6.Nevoia de a se îmbrăca și
dezbrăca Dificultate de a se
îmbrăca și dezbracă
Diminuarea
mobilității Pacienta să se
îmbrace și sp se
dezbrace singură în
termen de cateva
zile Asistenta îi recomanda
pacientei să-și aleagă
îmbrăcămintea și
încățămintea
corespunzătoare
temperaturii, stării și
mediului înconjurător
Sugerez aparținătorilo să-i
procure haine largi, usor de
îmbrăcat cu mod
deîncheiere simplu,
încălțăminte fără șiret
Îî acord timp suficient și o
ajut să se îmbrace și să se
dezbrace.
Se educă pacienta privind
importanța vestimentației Pacienta se îmbracă și se
dezbracă singură
7.Nevoia de a se misca și a
avea postura Dificultate de
imobilizare datorită
stări generale Pacienta să aibă o
mobilitate
corespunzătoare
Prevenirea
accidentelor ca
urmare a
imobilizării -Explic pacientei cauzele
dureriii : localizare
intensitate, durată,
fregvență, factorii care
cresc intensitatea
-evaluez caracteristicile de
întelegere empatică care Administrez medicatia prescrisa
de medic

cresc intensitatea
-Asigur un climat de
intelegere empatică și un
climat de liniște, căldură,
umiditate.
-Stimulez pacienta să se
exprime asupra experienței
dureroase pe care o trăiește
-Utilizez mijloace
suplimentare pentru
reducerea durerii
-determin pacienta sa
practice o respirație
abdominal 5-10 după
administrarea medicației(
algolcalmin o fiola la
indicația medicului).
Informez pacienta asupra
evoluției durerii, a
diminuarii și a toleranței și
acțiunii

CAZUL CLINIC NR 2

NUME: S
PRENUME: I
ADRESA: Bucuresti
OCUPATIE: contabilă
VÂRSTA: 30
SEX: F
NAȚIONALITATE : română
ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE ȘI PATOLOGICE:
Menarha -11 ani,
Cicluri menstruale , neregulate,
Ultima menstruație – 4 septembrie
Nasterii 0
Contraceptie : neagă
Internări anterioare – în luna a IV sarcină pentru amenințare avort.
DIAGNOSTIC INTERNARE: Sarcina 36 de săptămani, făt viu, membrane rupte, bazin
eutocic, debut de travaliu.
Sarcina a fost depistată la 10 săptămâni. Controale prenatale lunare , cu evoluție fiziologică.

MOTIVELE INTERNĂRII: Pacienta S.I în vârstă de 30 de ani se internează cu modificări de
sarcină în 36 de săptămăni . Fără CUD, Col sters, nedilatat, scurgere de LA, circumferință
abdominal 111 cm, IFU 37 săptămâni
EXAMENE DE LABORATOR
EXAMEN CERUT REZULTATE VALORI NORMALE
VSH 16 6-20mm
TGP 31 42-49u./l
LDH 512 235-470
TGO 39 37u/l
HLG 4,2 4-4,5 milioane/mm3
RBC 3,6 3,5-4 milioane/mm3
WBC 6000 4000-8000/mm3
VLDL 40 25-50%
Creatinină 1,10 0,60-1,20mg%
PLT 200.000 150.000-400.000/mm3
T.C 9 6-8min
T.S 5 2-4 min
Fosfatazaalcalină 483 40-4008
Rezervaalcalina 26,31 22-26

SUPRAVEGHEREA FUNȚIILOR VITALE

TRATAMENT
MEDICAMENTE MOD DE ADMINISTRARE
ALGOLCALMIN 1,4 mg iv
FENOBARBITAL 100 mg p.o
SER FIZIOLOGIC 1 FL

Timpul Quick 19,8 13-17”
DATA T.A PULS RESP T
05.05.2018 150/65mm Hg 63 /min 16 r/min 350C
06.06.2018 115/70mm hg 71 p/’ 18 r/min 370C
07.06.2018 130/80mm Hg 75 p/’ 15 r/min 380C
08.06.2018 145/75mm Hg 80 p/’ 17 r/min 380C
09.06.2018 110/80mm Hg 65 p/’ 19 r/min 390C

PLAN DE ÎNGRIJIRE
Nevoi Problema+sursa Obiective
vizate Intervenții
Autonome și delegate Evaluare
1.Nevoia de a
respira Alterarea circulației
manifestată prin tahicardie Obtinerea unui ritm
cardiac normal Monitorizarea
funcțiilor vitale
temperatura, T.A,
Măsurarea pulsului la
fiecare 4 ore
Se linișteste pacienta
Se face bilanțul
hidroelectrolitic al
lichididelor
Se observa faciesul Se admistrează medicația
prescrisă de medic
2.Nevoia dea fi
curat și îngrijit Deficit de cunoștinte privind
autoingrijirea Pacienta să fie
capabilă să se
îngrijească singură Asistenta explica
gravidei importanța
îngrijirilor igienice
pentru prevenirea
infecțiilor, efectuează
toaleta locală ,
schimbarea
tampoanelor, obervă Administrez medicația
prescrisă de medic
Efectuarea sondajului se
face în condiții de
asepsie

lohiile ( miros,
culoare, aspect
3.Nevoia de a
evita pericolele Imposibilitatea de a evita
pericolele din cauza dureri Pacienta să fie
capabilă ca în
decurs de câteva
zile să evite
pericolele Poziționez pacienta
într-o poziție
confortabilă.
O conving să nu facă
nici un fel de efort
înafară de ce
recomandă medicul
Pacienta nu mai acuză
dureri mari
4.Nevoia de a
comunica
Teamă, neliniște, izolare
Comunicare ineficientă la
nivel afectiv legat de lipsa de
cunoștințe Pacienta să fie
liniștită și să
prezinte o
comunicare
adecvată am purtat discuții cu
pacienta despre
nașterea fiziologică
la indicația medicului
administrează
medicație;
BCF = 135/min
CUD – ritmice,
normale
T.A. = 130/80 mm Hg
P = 58 bătăi/min
pacienta prezintă o
comunicare eficace

5.nevoia de a
acționa după
credințele și
valorile sale Dificultate de a participa la
activități relegioase
Durere, anxietate, spitalizare Să i se faciliteze
accesul la religie Încurajeză pacienta
să-și exprime
sentimetele făță de
problema sa
Facilitează
satisfacerea
convingerilor sale
Acționează pentru
recâștigarea
convingerilor sale
Pacienta săia legătură
cu persoanele dorite
apropiate Constantele fiziologice:
TA=100/70 mmHg și
P=80min
Se mențin la limite
normale
Pacienta primește de la
aparținători o carte de
rugăciuni cre să îi creeze
o stare de bine
6. Nevoia de a
dormi și a se
odihni Alterarea calității somnului
datorită dificultății în a dormi
și a se odihnii Pacienta să aibă un
somn odihnitor , să
nu prezinte dureri ,
și să aibă o stare
de bine fizic și
psihic Ii explic gravidei să
evite oboseală,
eficiența somnului și a
odihnei,
Aerisesc salonul-
Asigur condiții de
microclimat în salon
pentru ca gravida să se
poată odihnii La indicația medicului se
administrează anxiolitice

Îi recomand activități
necreative .

CAZUL CLINIC NR 3

CULEGEREA DE DATE
NUME: L
PRENUME : S
GRUP SANGUIN : 0I
SEX: feminin
VÂRSTA : 30 ani
OCUPAȚIA : învățătoare
STATUTUL SOCIAL : căsătorită
ADRESA : loc. Orlat, jud. Sibiu
RELIGIA : ortodoxă
NIVELUL DE ȘCOLARIZARE : studii superioare
DATA INTERNĂRII : 11.02.2018 ora 08.00
TIPUL INTERNĂRII : trimitere medic specialist ambulator
DATA EXTERNĂRII : 16.02.2018 ora 12.00
DIAGNOSTICUL LA INTERNARE : sarcină 39 săptămâni, făt viu, prezentație craniană,
membrane fisurate
DIAGNOSTIC LA EXTERNARE : naștere spontană, epiozotomie – rafie

MOTIVELE INTERNĂRII : gravida prezintă contracții uterine dureroase, pierdeamniotic.

ANAMNEZA
ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE : familie sănătoasă
ANTECEDENTE PERSONALE : PM -14 ani, cicluri regulate, durata 3 – 4 zile, flux
moderat, nașteri=0, avorturi=1
PATOLOGIE : neagă boli infecțio-contagioase
CONDIȚII DE VIAȚĂ ȘI DE MUNCĂ : corespunzătoare
COMPORTAMENT FAȚĂ DE MEDIU : prezență tempo-spațială
EVOLUȚIA SARCINII ACTUALE ȘI TRATAMENT : gravida în vârstă de 30 ani a fost
luată în evidență la 3 luni, urmează tratament cu vitamine și-a efectuat analizele necesare.
ISTORICUL BOLII
Ultima menstruație: 10.05.2017
Primele mișcări fetale : 20.09.2017
Gravida a fost luață în evidență din luna a 3-a fiind vitaminizată și vaccinată. Sarcina a evoluat
fiziologic. Se internează pentru asistență la naștere și îngrijire post partum.
EXAMENUL CLINIC GENERAL
ÎNĂLȚIME : 1,53cm, greutate –(înainte de sarcină = 53 kg, pretravaliul = 62 kg)
TALIE: medie
TEGUMENTE ȘI MUCOASE : normal colorate
ȚESUT CELULO-ADIPOS : normal reprezentat
SISTEM OSEO-ARTICULAR: integru, mobil

APARAT CARDIO-VASCULAR : cord în limite normale, zgomote cardiace ritmice
APARAT RESPIRATOR : torace normal conformat; la ascultație: murmur vezicular
APARAT DIGESTIV : abdomen destins prin uter gravid în luna a 9-a, ficatul și splina în limite
normale
APARAT URO-GENITAL : loje renale libere, micțiuni spontane
Sistem nervos central: orientată tempo-spațial
Examen obstetrical:
 fundul uterin la 3 cm de apendicele xifoid
 așezare longitudinală
 tușeu vaginal: col scurtat, dilatat 9 cm.
 craniu mobil
 membrane fisurate
 B.C.F = 130/min
 C.U.D.: ritmice, normale
EXAMENE DE LABORATOR
HEMOGRAMA Hematii:-5500/mm2
Hematiii :-4,5 mil/mm3
Hemoglobina:- 13, 5 g/dl
Hematocrit: 43%
GRUP SANGUIN 01
RH Pozitiv
V.D.R.L Negativ
EXAMEN URINĂ A.P.Z- negativ

T.S 3 min
T.C 5 min, 25 sec

SUPRAVEGHEREA FUNCȚIILOR VITALE

DATA T.A PULS RESP T
11.02.2018 150/65mm Hg 63 /min 16 r/min 350C
12.02.2018 115/70mm hg 71 p/’ 18 r/min 370C
13.02.2018 130/80mm Hg 75 p/’ 15 r/min 380C
14.02.2018 145/75mm Hg 80 p/’ 17 r/min 380C
15.02.2018 110/80mm Hg 65 p/’ 19 r/min 390C

PLAN DE NURSING

Nevoi
Fundamentale problema+ sursa Obiective
Vizate
Intervenții
Autonome și delegate Evaluare
1.Nevoia de a
evita pericolele Durere lombară și
pelviană, facies crispat,
gemete, solicită ajutor,
anxietate Pacienta să înțeleagă
că durerea nu poate fi
calmată ci doar
controlată prin tehnici
de relaxare –
respirație.
Pacienta sa nu mai
prezinte anxietate Explic pacientei
necesitatea C.U.D
Determin pacienta să
asculte și să urmezi
sfaturile medicale.
Aleg proceduri de
investigație și tratament
cu risc minim de infecție
Pregatesc materialele
necesare nasterii.
Pregătesc instrumentarul
steril.
Iau măsuri sporite de
evitare a transmiterii
infecției prin respectarea
circuitelor măsurii de Starea pacientei este favorabilă,
nu prezintă complicații sau
infecții nosocomiale

igienă intra-spitalicești ,
respectarea antisepsiei și
asepsiei în efectuarea
tehnicilor
Manifest întelegere făță
de suferința sa
Administrez perfuzie 5%
glucoză 250 ml,iv
Administrez algolcalmin
1fl i.m
2.Nevoia de a
respira și a avea o
bună circulație Alterarea respirației
Respirație inadegvată 24
respirații/min
Superficială cu expiruri
forțate Pacienta să prezinte o
expirație adegvată
actului nașterii Urmăresc și monitorizez
funcțiile vitale
Învăt pacienta tehnici
respiratorii inspir profund
și expir prelung
Cer pacientei ca atunci
cand simte că începe
contracția uterină să facă
un inspir amplu. În urmma intervențiilor cu rol
propriu și delegat, pacienta
prezintă o respirație adegvată și
a înteles modulde dozare a
efortului
3.Nevoia de a se
alimenta Alimentație și hidratare
inadegvată cantitativ și
calitativ,
Deficit alimentar,
slăbiciune oboseală. Pacienta să se
alimenteze potspartum Asigur un microclimat
corespunzător fără
mirosuri dezagreabile
Explorez gusturile și
obiceiurile alimetare ale În urma intervențiilor asistentei
pacienta se hidrateaza și
alimentează corespunzător

pacientei și inlesnesc
vizitele aparținatorilor
pentru ai aduce alimente
proaspete,
Urmăresc gravida să
consume alimente
cuprinse în regim , să
evite alimentele flatulente
( varză, ceapă, usturoi,
fasole) să nu consume
băuturi alcoolice
Administrez un flacon de
glucoză 250 ml , iv
4. Nevoia de a
comunica Comunica ineficient cu
echipa de îngrijire Pacienta să comunice
la nivel afectiv Incurajez pacienta
permanent fiind tot timpul
lângă ea
Ajut pacienta să înțeleagă
necesitatea tehnicilor ce
se efectuează ,
explicându-i în ce
constau.
Dau posibilitatea
pacientei să își exprime
nevoile, sentimentele și În urma intervențiilor cu
rolpropriu , pacienta comunică
eficient la nivel afectiv și cu
echipa de îngrijire ,starea de
teama s-a diminuat.

dorintele si am manifestat
empatie fata de starea in
care se află pentru a-i fi
mai ușor să comunice.
Incurajez pacienta să
participe la sedinte
organizate de psihologul
secției
5.nevoia de a se
îmbrăca și
dezbrăca singura Dificultate de a se
îmbrăca și dezbracă
Diminuarea mobilității Pacienta să se îmbrace
și să se dezbrace
singură Asistenta ii recomanda
pacientei să-și aleagă
îmbrăcămintea și
încățămintea
corespunzătoare
temperaturii, stării și
mediului înconjurător
Sugerez aparținătorilo să-
i procure haine largi, usor
de îmbrăcat cu mod
deîncheiere simplu,
încălțăminte fără șiret
Îî acord timp suficient și o
ajut să se îmbrace și să se
dezbrace.
Se educă pacienta privind s-a supravegheat pacienta pe
parcurs.

importanța vestimentației
.
6. Nevoia de a
Elimina Eliminarea lichidului
amniotic , disconfort Observarea aspectului
și cantității lichidului
amniotic Protejez patul cu musama
și aleză
Efectuez masaj uterin
transabdominal
Controlez sângerarea,
aspectul și culoarea
lohiilor
Aplic pansament
absorbant , schimb
pansamentul des
Asigur o ambiantă în care
să fie respectată
intimitatea pacientei Pacienta prezintă o eliminare
adegvată din punct de vedere
calitativ și cantitativ

CONCLUZII

A lucra cu omul , cu viața și sănătatea sa nu este un lucru ușor , ci implică mai multă
responsabilitate decât oricare alt domeniu. Deci cele trei cazuri care le-am acordat îngrijiri
treceau prin stări asemănatoare și cu diagnostic identice, ele faceau față situației în mod diferit.
Nașterea fiziologică presupune în primul rând durere, dilatația în sine nu se face fără
durere. Dar puține gravide conștentizează acest lucru, iar atunci când ajung la finalul celor 9 luni
și intră în travaliu se dovedeste că nu sunt suficient de informație despre cum decurge nașterea
naturală. Chiar dacă au mai trecut prin această experiență, în perioada travaliului majoritatea
gravidelor sunt neliniștite , anxioase, chiar panicate și încrezătoare. Depinde de noi ca asistenți
medicali să ajutăm tânăra mamă, nu numai prin intervenții cu rol delegat, să o încurajăm, să-i fim
alături în acest moment deosebit care este actul nașterii.
Totuși cu încredere, cu răbdare și cu desfârsită dragoste față de viața nouă care urmează
să se nască cele trei gravide au reusit a fi receptive și cooperante, contribuind la apariția
rezultatelor pozitive, nașterile decurgând normal, fără probleme., aceasta fiind și scopul propus
de echipa medicală.

BIBLIOGRAFIE
1. Cristina A.- Noțiuni practice de obstetrică- Editura medicală, 1960
2. Anatomia și fiziologia omului – Editura Universul, București 2001
3. ALEXANDRESCU D., Biologia reproducerii umane, Editura Medicală București 1996
4. ALEXANDRESCU V., LUCA V., GHEORGHIU D., DUMITRESCU A., Probleme de practică și
tehnică obstetricală, Editura Medicală, București 1965
5. ANGELESCU N., Patologie chirurgicală, Editura Medicală, București 2003
6. CIORTOLOMAN H., Actualități în obstetrică și ginecologie, Editura Medicală 1985
7. CRIȘAN N., Obstetrică (manual pentru studenți), Editura Metropol București 1995
8. DOBRE A., Anestezia în obstetrică, Editura Medicală București 1983
8. LUCA V., Diagnostic și conduită în sarcină cu risc crescut, Editura Medicală, București 1989
9. LUPEA I., Neomatologie, Editura Dacia, Cluj Napoca 1994
10. LUCREȚIA TITIRCĂ, Ghid de nursing – Ed. Viața Medicală Românească, București 2008
11. LUCREȚIA TITIRCĂ, Îngrijiri speciale acordate pacienților către asistenții medicali–Ed.
Viața Medicală Românească, București 2008
12. LUCREȚIA TITIRCĂ, Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții medicali – Ed.
Viața Medicală Românească, București 2008
13. REBEDEAC T., Genitologia, IMF București 1981
14.VIRGIL ANCA, Obstetrică/Ginecologie, Editura Național, București 1999
15. VASILE NIȚESCU, Obstetrică și Ginecologie, Manual pentru școli Sanitare Postliceale,
Editura didactică și Pedagogică, București 1994