INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 4 Motivația alegerii temei… [621692]

1
CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 4
Motivația alegerii temei ………………………….. ………………………….. ………………………….. 4
Actualitatea și importanța temei ………………………….. ………………………….. ……………….. 5
Importanța teoretică și practică a lucrării ………………………….. ………………………….. …… 9
CAPITOLUL 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 10
CADRUL GENERAL DE FUNDAMENTARE TEORETICĂ A PROBLEMEI ….. 10
1.1 Sensuri ale conceptului de personalitate ………………………….. …………………………. 10
1.2 Factorii devenirii personalității ………………………….. ………………………….. …………. 13
1.2.1 Ereditatea – premisă a dezvoltării personalităț ii umane ………………………….. 14
1.2.2 Mediul – cadrul de existență și de dezvoltare al persoanei ……………………… 14
1.2.3 Educația – factor determinant al dezvoltării personalității umane ……………. 16
1.3 Particularități ale vârstei pubertății – vârsta școlară mijlocie ………………………….. 17
1.3.1 Caracterizare generală ………………………….. ………………………….. ………………. 17
1.3.2 Evoluția anatomofiziologică ………………………….. ………………………….. ……… 20
1.3.3 Dezvoltarea cognitivă ………………………….. ………………………….. ……………….. 23
1.3.3.1 Percepțiile și reprezentările la pubertate ………………………….. ……….. 23
1.3.3.2 Gândirea puberului ………………………….. ………………………….. ………… 24
1.3.3.3 Limbajul puberului ………………………….. ………………………….. ………… 25
1.3.3.4 Memoria puberului ………………………….. ………………………….. ………… 26
1.3.4 Motivația și nevoia puberului de afecțiune ………………………….. ………………. 26
1.3.4.1 Motivația puberului ………………………….. ………………………….. ……….. 26
1.3.4.2 Nevoia puberului de afecțiune ………………………….. …………………….. 27
1.3.4.3 Nevoia puberului de distracție și cu ltură ………………………….. ………. 30
1.3.5 Motricitatea copiilor cuprinși între vârsta de 10 ani și vârsta 14 ani ………… 31

2
1.4 Curriculum -ul școlar de educație fizică și sport pentru învățământul
gimnazial ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 34
1.4.1 Structura curriculumului național ………………………….. ………………………….. . 38
1.4.1.1 Planul cadru ………………………….. ………………………….. ………………….. 38
1.4.1.2 Programa școlară ………………………….. ………………………….. …………… 41
1.4.2 Programa școlară de educație fizică și sport pentru clasa a VIII-a:
competențe generale, valori și atitudini, competențe specifice, conținuturi,
sugestii metodologice ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 43
1.4.3 Lecția de educație fizică și sport – secvența didactică principală a
organizării procesului instructiv – educativ ………………………….. ………………………….. . 44
1.4.4 Activitățile sportive extrașcolare și rolul lor în dezvoltarea personalității
elevilor de gimnaziu ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 46
CAPITOLUL 2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 50
ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII ………………………….. ………. 50
2.1 Ipoteza cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 50
2.2 Scopul și obiectivele cercetării ………………………….. ………………………….. ………….. 50
2.3 Metode de cercetare folosite ………………………….. ………………………….. …………….. 51
2.3.1 Studiul bibliografic ………………………….. ………………………….. …………………… 51
2.3.2 Metoda observației ………………………….. ………………………….. …………………… 51
2.3.3 Metoda conversației ………………………….. ………………………….. …………………. 53
2.3.4 Metoda anchetei pe bază de chestionar ………………………….. ……………………. 53
2.3.5 Metoda grafică ………………………….. ………………………….. …………………………. 55
2.4 Organizarea experimentului, locul, eșantionul și etapele cercetării ………………… 55
CAPITOLUL 3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 56
CULEGEREA, CENTRALIZAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR
CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 56
3.1 Interpretarea chestionarului inițial adresat subiecților cercetării …………………….. 56

3
3.2 Interpretarea chestionarului final adresat subiecților cercetării ………………………. 60
3.3 Interpretarea chestionarului adresat părinților ………………………….. …………………. 66
3.4 Interpretarea chestionarului adresat profesorilor diriginți ………………………….. …. 69
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI ………………………….. ………………………….. …….. 70
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 73
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 76

***

4
INTRODUCERE

Motivația alegerii temei

Ca persoan ă dedicată muncii de profesor am considerat întotdeauna că
a participa permanent la formarea și dezvoltarea personalității elevilor mei este o
prioritate. De altfel munca de educa tor nu trebuie să se rezume la transmiterea
unui set de cunoștințe, abilități, competențe, etc. ci trebuie avută în veder e
finalitatea acț iunilor organizate și desfășurate . Experiența personală și
profes ională mi -a demonstrat că poți să te simți î mplinit profesional atunci când
ai avut o contribuție continuă și benefică la formarea personalității elevilor tăi, la
dezvoltarea lor din toate pu nctele de vedere: intelectual, fizic, religios, moral,
estetic etc. Și, foarte important, toate aceste aspecte într -o interdependență , într –
un tot unitar.
Societatea actuală, complexă și plină de provocări, este nevoită să
regândească rolul și importanța elementelor care conduc la o educație de calitate,
educație ce reprezintă factor determinant al formării ș i dezvoltării personalității.
Odată conștientizat faptul că educația are un rol determinant în
dezvoltarea personalității tinerilor se vor căuta metod e diverse de realiz are a
acesteia, luând u-se în calcul obiectivele, conținuturile și întreaga metodologie
specifică .
Parte a educației generale, e ducația fizică și sportul au conținuturi și
obiective proprii , ce influențează direct dezvoltarea elevului pe toate planurile:
fizic, motric, intelectual, estetic, moral . Este o greșeală să se considere c ă
educația fizică și sportul au doar finalități biologice, ce țin de organismul uman,
ci perspectiva corectă este cea care subliniază și importantele realități
psihologice și sociale ale influenței educației fizice și sportului în formarea și
dezvo ltarea personalității elevului.

5
Actualitatea și importanța temei

De fiecare dată când pornim la drum în configurarea personalității unui
copil să ne aducem aminte cuvintele lui Jean-Jacques Rousseau1 care afirma că
aceia dintre noi care doresc să aibă un copil inteligent trebuie să se asigure că
este sănătos și robust, să fie permanent obișnuit cu mișcarea pentru a avea un
corp puternic și , puternic cu trupul fiind , va deveni puternic și în plan
intelectual .2
Pentru că suntem de acord cu ceea ce afirma celebrul filosof și
pedagog elvețian și pentru că actualitatea cuvintelor lui scoate în evidență
importanța motricității într-un cadru general, considerăm că educația fizică și
sportul are un aport determinant în formarea și de zvoltarea personalității umane.
Elevul contemporan s -a izolat de mișcare și s -a refugiat într -un spațiu
virtual, în ca re aplicații pe calculator, diferite softuri care imită jocuri sportive nu
pot suplinii nevoia sa de mișcare. Dacă acestui aspect, întâlnit pe o scară din ce
în ce mai largă, i se adaugă și faptul că din ce în ce mai mulți elevi evită, prin
scutire, orele de educație fizică și sport de la școală, avem imaginea alarman tă a
unei realități ce nu va întârzia să aibă consecințe. De aceea este foarte important
să se reafirme cu tărie locul și rolul educației fizice și sportului în formarea și
dezvoltarea elevului și aducerea în actualitate a maximei lui Juvenal: „ Mens sana
in corpore sano ”3 – Minte sănătoasă în corp sănătos .

1http://www.intelepciune.ro/Jean_Jacques_Rousseau_8_citate_celebre_maxime_cugetari.html ,
accesat în data de 15.12.2016. Membru al Academiei Franceze, Jean-Jacques Rousseau este
cunoscut în special pentru activitatea sa filosofică, scriitoricească, de compozitor și pedagog.
2 http://scoalasfera.ro/filosofie/ ; accesat în data de 15.12.2016.
3 https://dictionarexpresii.wordpress.com/2010/04/11/mens -sana-in-corpore -sano/; accesat în
data de 15.12.2016.

6
Specialiștii domeniului subliniază faptul că orele de educație fizică și
sport cuprinse în schemele orare ale învățământului primar, gimnazial, liceal și
universitar, își aduc contribuția lor la formarea și dezvoltarea personalității.
Acestor ore de educație fizică și sport prevăzute în planurile cadru de învățământ
li se adaugă act ivitățile sportive extrașcolare care și ele au rol formativ în planul
motricității, în plan biolog ic, în p lan psihologic, în plan social.
Educația fizică și sportul, prin c ele trei tipuri de educație prin care pot
fi exprimate – formal, informal și non -formal , transmit elevilor cunoștințe,
aptitudini, le dezvoltă acestora motivația sub toate aspectele ei, îi îndeamnă să
depună eforturi proprii care să îi conducă la reușită, le dezvoltă calități din
spectrul social precum munca împreună și prețuirea munci i celuilalt, coeziunea,
îngăduința, sportivitatea, etc. Trebuie subliniat faptul că toate acestea se dezvoltă
ca un tot unitar și nu disparat, contribuind la creionarea personalități i.
Educația fizică și sportul pot fi practicate de -a lungul întregii vieț ii.
Acest lucru este posibil datorită multiplelor lor forme de manifestare. Practicate,
rezultatele nu vor întârzia să apară. Astfel vom putea vorbi de constituirea unui
stil de viață în care sănătatea și echilibrul sunt protejate, în care dificultățile vi eții
contemporane sunt atenuate, în care fiecare vârstă poate fi valorizată, în care
integrarea socia lă a indivizilor este protejată.
De cele mai multe ori atunci când se vorbește despre importanța
educației fizice și sportului se evidențiază rolul lor pen tru apărarea sănătății.
Este, desigur, un aspect foarte important dar nu singular. Educația fizică și
sportul vorbesc despre organismul uman și despre grija pentru apărarea sănătății.
Omul trebuie să fie conștient de bogăția numită sănătate, căci el este o ființă cu
componente structurale și funcționale ce sunt marcate prin educație fizică și
sport. Optimizarea capacității biologice este punctul de plecare al ansamblului
influențelor educației fizice și sportului.

7
Prin studii și cercetări multiple, specialiștii au probat faptul că
exercițiul fizic, executat sistematic și pe o durată mare de timp, are efecte
notabile în îmbunătățirea atât a sănătății fizice cât și a sănătății mentale,
aducându -și aportul la formarea și dezvoltarea personalității. Toto dată
practicarea exercițiului fizic este corelată cu scăderea pericolului apariției bolilor
fizice și mentale, a căror incidență este din ce în ce mai mare într -o societate în
care sedentarismul este din ce în ce mai întâlnit.
Sedentarismul duce la creșter ea în exces a greutății corporale, la
obezitate de diferite grade, la boli cronice ce influențează, în sen sul scăderii,
calitatea vieții. În sensul acestor realități vedem din ce în ce mai mulți copii
supraponderali care se izolează și care participă din c e în ce mai puțin la
activități ca re valorifică exercițiul fizic.
Nu trebuie uitat ajutorul pe care educația fizică și sportul îl oferă
educației estetice prin aspecte precum: elocvența mișcării, prin aducerea în prim
plan a splendorii trupului și de aseme nea prin legăturile dint re oameni pe care le
presupune.
Activitățile de educație fizică și sport derulate prin intermediul
unităților de învățământ au ca rezultat transmiterea de cunoștințe, de deprinderi
multiple, elevul însușindu -și valorile etice absolu t necesare acestu ia integrării în
colectivitate. Integrarea în colectivitate prefigurează integrarea ulterioară din
societate.
Împreună cu celelalte discipline de învățământ, educația fizică și
sportul își aduc contribuția lor decisivă la atingerea idealul ui educațional, la
atingerea finalităților educației, fără ca ele să f ie considerate scopuri în sine.
Fiind o structură fundamentală a educației cu caracter general, educația
fizică se exprimă printr -un tip caracteristic de activitate motrică, ce are forme și

8
reguli specifice, iar ca obiectiv principal vizează îmbunătățirea capacității
biologice, motrice și psihice ale persoanei, toate spr e optimizarea calității vieții.
La rândul său, sportul presupune o activitate care recla mă competiția.
El este alcătuit din ansamblul ramurilor care au ca țintă majoră creșterea
persoanei, atât din punct de vedere fizic cat și din punct de vedere psihic, în
vederea atingerii unor performanțe notabile î n toate tipurile de competiții.
Concluzio nând afirmăm cu convingere că atât educația fizică cât și
sportul dezvoltă un domeniu deosebit de interese, de trebuințe , de motivații.
Educația fizică și sportul formează concomitent ambiția, bărbăția, concurența ,
vigilența, hotărârea, siguranța , dârzenia, stăpânirea de sine , simplitatea , cinstea ,
numeroase însușiri de voință și caracter.

***

9
Importanța teoretică și practică a lucrării

Prezenta l ucrare de absolvire Contribuția educației fizice și a sportului
în dezvoltarea personalității elevilor din ciclul gimnazial – clasa a VIII -a,
dezvoltă aspectele esențiale teoretice și practice referitoare la aportul educației
fizice și sportului în dezvoltarea personalității elevilor din ciclul gimnazial , în
mod particular elevilor d e clasă a VIII -a.
Lucrarea oferă indicații fundamentale privitoare la sensurile
conceptului de personalitate, la factorii devenirii acesteia (ereditatea – premisă a
dezvoltării personalității umane, mediul – cadrul de existență și de dezvoltare al
persoane i, educația – factor determinant al dezvoltării personalității umane), la
particularitățile vârstei școlare mijlocii, vârstă ce cuprinde elevii din ciclul
gimnazial sau altfel spus elevii cuprinși între vârsta de 10 ani și vârsta de 14 ani,
la curriculumul școlar specific pentru învățământul gimnazial, la importanța
activităților sportive extrașcolare și a rolului lor în dezvoltarea personalității
elevilor de gimnaziu.
Așadar prezenta lucrare subliniază importanța practicării exercițiilor
fizice, a activităților motrice în general, în timpul liber, reliefând faptul că
educația fizică și sportul reprezintă o componentă de bază a educației generale cu
rol fundamental în dezvoltarea personalității umane.

***

10
CAPITOLUL 1
CADRUL GENERAL DE FUNDAMENTARE TEORETICĂ A
PROBLEMEI

1.1 Sensuri ale conceptului de personalitate

Termenului personalitate i s-au dat felurite definiții, mai mult sau mai
puțin cuprinzătoare. Aceasta datorită faptului că implică aspecte multiple ce cu
greu pot fi cuprinse în corpul unei singure definiții. Încercarea noastră de a
lămuri toate aspectele întâlnite în literatura de specialitate ar rămâne fără un
rezultat viabil, căci ar face obiectul unei cercetări stricte de specialitate. Pentru
subiectul acestei lucrări de absolvire considerăm că este util să prezentăm în
sinteză sensuri ale conceptului de personalitate relevan te pentru tema dată.
Un numitor comun al lucrărilor de specialitate în psihologie este acela
care vorbește despre personalitate ca și calitate care poate fi însușită de orice
individ, într -o anumită etapă a dezvoltării lui și care reunește caracteristici
semnificative.
Vorbind despre personalitate, Gordon Willard Allport4, psiholog ce
este considerat unul dintre fondatorii psihologiei personalității umane, o
definește ca ,,organizarea dinamică în cadrul individului a acelor sisteme
psihofizice care determină gândirea și comportamentul său caracteristic ”.5
Același Allport apreciază că personalitatea unui individ se creionează ca ceea ce

4 Gordon Willard Allport – este considerat unul dintre primii părinții ai psihologiei care s -au
axat pe studierea personalității umane. Ca urmare este amintit ca figură fondatoare a
psihologiei personalității. În scrierile sale este evidențiată unicitatea persoanei , precum și
importanța prezentul ui în devenirea personalității , față de trecut.
5 Dafinoiu, Ion, (2007), Personalitatea, Metode calitative de abordare , Editura Polirom, Iași,
Apud Allport, 1991, p. 40.

11
îl definește într -un context real , fără a ține cont de felul în care celelalte persoane
îl percep din punct de vedere al calităților lu i și de asemenea fără a ține cont de
instrumente le care stau la baza studierii.
Un alt mare psiholog și psihanalist, Norbert Sillamy6, vorbind despre
personalitate, spune ,,personalitatea este, în esență, elementul stabil al conduitei
unei persoane, modul său obișnuit de a fi, ceea ce o diferențiază de altele. Orice
om este, în același timp, asemănător cu alți indivizi din grupul său cultural și
diferit de ei prin caracterul unic al experiențelor trăite; singularitatea sa,
fracțiunea cea mai originală a eului său constituie esențialul personalității
sale”.7
Din literatura de specialitate românească , în privința conceptului de
personalitate rețin atenția psihologii Paul Popescu -Neveanu, Mihai Go lu, I.
Radu, Septimiu Chelcea.
Psihologu l român Paul Popescu -Neveanu consideră că personalitatea /
individualitatea este omul ce trebuie privit ca unitate bio logică, psiho logică și
socială, persoană deținăto are a unor funcții complexe de natură pragmatică,
axiologică și epistemică, „un microsistem al invarianților informaționali și
operaționali ce se exprimă constant în conduită și sunt definitorii sau
caracteristici pentru subiect ”.8
Structurându -se în raport cu fiecare persoană sub forma unor trăsături
psihice, oarecum caracterizate de stabilitate, personalitatea, este privită de
psihologul Mihai Golu ca un complex de factori interni ce au rol de medie re și de

6 Norbert Sillamy – psiholog și psihanalist francez.
7 Robu, Viorel (2011), Competențe sociale și personalitate , Editura Lumen, Iași, p.54, Apud
N. Sillamy (1996).
8 Ibidem, Apud P. Popescu -Neveanu (1978).

12
selectare a cererilor externe cu care omul intră în contact de la naștere și până la
moarte .9
Pentru I. Radu foarte importante sunt relațiile dintre persoane și mai
ales cele din mediul social, căci în contextul acestor relații personalitatea se
structurează, ea însăși având însușiri rezultate ale contactelor cu celălalt în cadrul
unor relații comune .10
Septimiu Chelcea privește personalitate a din dublă perspectivă:
exterioară și interioară. Exterioară – în sensul că ea cuprinde multitudinea de
trăsături și conduite care cer răspuns psihocomportamental din partea celorlalți.
Interioară – în sensul că personalitate a reclamă mai multe elemente de natură
biologică, psihică, socială și morală, toate acestea dobândite în procesul de
socializare al individul .11
Din cele expuse până aici, în privința conceptului de personalitate,
putem constata că psihologii privesc diferit acest concept, accentuând unele
aspecte în defavoarea altora. Aceasta nu înseamnă însă că nu există un numitor
comun. Numitorul comun identificat de noi se referă la caracteristici ale
personali tății, caracteri stici prezentate în majoritatea studiilor de specialitate.
Astfel, dintre caracteristicile semnificative ale personalității rețin atenție trei
dintre ele și anume: globalitatea , coerența și permanența.
Globalitatea – caracteristică ce vorbește despre perso nalitate ca set de
factori ce facilitează caracterizarea și recunoașterea unei anumite persoane,
însușiri care o definesc ca pe o entitate .
Coerența – există o anumită organizare și o anumită legătură a părților
ce compun personalitatea. Nu se p oate vorbi despre personalitate ignorând

9 Ibidem, Apud M. Golu (1993).
10 Ibidem, Apud I. Radu (1991).
11 Ibidem p.55, Apud S. Chelcea (1998).

13
coerența ca și caracteristică semnificativă a ei. Personalitatea nu trebuie privită
ca o multitudine de elemente unite ci ca un ansamblu de elemente aflate în
interdependență.
Permanența în timp – ca și consecință a celei de a doua caracteristici
semnificative a personalității – coerența, personalitatea generează legi
organizatorice permanente. Omul este conștient de propria sa existență și de
propria sa identitate, chiar dacă în decursul vieții sale apar schimbări.

1.2 Factorii devenirii personalității

De-a lungul timpului biologii, psihologii, psihanaliștii, pedagogii și -au
pus problema factorilor care au o influență majoră în formarea și dezvoltarea
personalității umane. Toate cercetările care au fost întreprinse în acest sens arată
că factorii devenirii personalității umane sunt ereditatea, mediu și educația.
Schimbarea stadiului omului de ființă bi ologică în stadiul de ființă socială s e face
sub influența celor trei factori.
Studierea materialelor de specialitate evidențiază faptul că rolul
acestor trei factori este privit diferit. Astfel unii pedagogi absolutizează rolul
unui factor în defavoarea altuia în procesul de con turare al personalității umane.
Echilibrul în ceea ce privește prezentarea rolul ui celor trei factori în
devenirea personalității umane presupune evidențierea influenței fiecăruia dintre
ei.

14
1.2.1 Ereditatea – premisă a dezvoltării personalității umane

Ereditatea se referă la caracteristicile biologice ale ființelor ce asociază
totalitatea predispoziții lor transmi se de la înaintași urmașilor pe o filieră
genetică .12
Fiecare din tre noi moștenim în mod direct de la părinți un bagaj de
trăsături genetice precum forma ochilor și culoarea acestora , forma feței, grupa
sanguină etc., dar în același timp fiecare dintre noi poartă trăsături cu caracter
general ale umanității, printre care se numără diferite categorii de reflexe,
componente anatomice și fiziologice etc. Astfel putem vorbi de ereditate c u
caracter particular și ereditate cu caracter general. Împreună ele formea ză baza
materială a eredității.
Cercetătorii domeniului au fost preocupați permanent să stabilească
care este măsura influenței eredității în procesul de formare al personalității. Ei
au ajuns la concluzia că ereditatea este foarte importantă , însă numai ca și
predispoziție genetică, ea neredând în mod automat tipuri de comportament
specific uman. Prin urmare este corect să afirmăm că eredita tea este o premis ă a
dezvoltării personalității umane .

1.2.2 Mediul – cadrul de existență și de dezvoltare al persoanei

Mediul este privit ca un ansamblu de împrejurări sociale , materiale, și
naturale care împreună formează contextul existențial al fiecărei persoane

12 I. Dumitru, C. Ungureanu , (2005), Pedagogie și elemente de psihologia educa ției, Cartea
Universitară, București, p.28.

15
capabil să -i ofere omului o multitudine de po tențialități specifice propriei
dezvoltări .13
Există în viața omului o stadialitate ce cuprinde diferite momente:
viața sa înainte de naștere sau prenatală, viața sa de după naștere sau postnatală.
Prin urmare atunci când vorbim de mediu ca și cadr u de existență și de
dezvoltare al omului trebuie să avem în vedere atât influențele ce vin din mediul
intern cât și influe nțele ce vin din mediul extern.
În mediul intern , în pântecele mamei , copilul primește fără doar și
poate influențe în mod direct . Este foarte importanță grija pe c are mama trebuie
să o acorde sarcinii.
Influențele ce vin din mediul extern însoțesc omul pe toată durata vieții
sale. De la naștere și până la moarte, influențele ce vin din exterior fac parte din
mediul extern. Putem afirma că în mediul extern există o d eosebire între mediul
fizic și mediul social. Ambele medii dezvolt ă influențe asupra individului.
Mediul fizic este mediul în care omul își trăiește existența, mediu ce
cuprinde toate condițiile de natură bio-climat ică. Aceste condiții au influență în
creșterea și atingerea pragului maturității la nivel biologic . De asemenea
influențează felul în care omul își trăiește viața. Cu toa te acestea, aceste influențe
nu sunt considerate relevante în ceea ce privește d ezvoltarea psihică a persoanei.
Nu același lucru este evidențiat de specialiști când vorbesc despre
influența mediului social. El are o influență mult mai mare asupra dezvoltării
psihice a persoanei. Mediul social subordonează omul putând fi considerat, din
perspectiva devenirii persoane i, ansamblul influențelor rezultate din

13 Ibidem, p.30.

16
interferențele cu toate condițiile de natură culturală, economică, politică. Acestea
își spun cuvântul atunci când vorbim de dezvoltarea psihică .14

1.2.3 Educația – factor determinant al dezvoltării p ersonalității u mane

Din cele mai vechi cărți de pedagogie și până la studii contemporane
aprofundate aflăm despre locul și rolul educației în formarea și dez voltarea
personalității umane. Pentru că suntem de acord cu acest postulat subscriem ideii
că educația rămâne un aspect esențial al formării și dezvoltării personalității
umane.
Cea mai mare parte a pedagogilor pledează în favoarea ideii că
educația este factorul determinant al dezvolt ării personalității umane .
Ea structurează și ordonează mediul cu toate influențele sale . Educația
îndeplinește mai multe funcții, având la bază funcția socială, fiind în același timp
un liant între individ și mediu l înconjurător .
Prin educație copilul devine om. El primește prin intermediul ei norme
și valori, care vor face parte d in comportamentul său ulterior.
Ca atare este foarte important să realizăm că a forma și dezvolta
personalitatea umană este posibil prin educație. Proces ul este unul organizat,
gândit, dirijat.
În spiritul ideilor de mai sus , E. Surdu spune : „educa ția depisteaz ă
dispozi țiile ereditare, le diferen țiază, le modific ă, le grăbește funcționarea, le
suplimenteaz ă forța, făcând din ele calități.”15 Totodat ă, „influen țele mediului,

14 I. Nicola, (1992), Pedagogie, Editura Didactică și Pedagogică , București, Apud I. Dumitru,
C. Ungureanu, op. cit ., p. 34.
15E. Surdu , (1995) , Prelegeri de pedagogie general ă. O viziune sociopedagogic ă, Editura
Didactică și Pedagogică, București, p. 46.

17
neorganizate, sunt direc ționate de educa ție, oferindu -le omului în forma
pedagogic ă, pentru a le face durabile și consecvente .”16

1.3 Particularități ale vârstei pubertății – vârsta școlară mijlocie

1.3.1 Caracterizare generală

Vârsta școlară mijlocie, cunoscută și sub denumirea de pubertate ,
cuprinde copiii între 10 -11ani și 14-15 ani, adică elevii din ciclul gimnazial –
clasele a V -a – a VIII -a.
Cunoașterea particularităților acestei vârste are o mare importanță
pentru profesorul de educație fizică și sport. Acesta pentru că profesorul trebuie
să știe în ce măsură elevilor lui le este accesibilă însușirea procedeelor tehnice,
cât de mari pot fi ef orturile susținute de elevi, care este capacitatea funcțională a
unui organism aflat în procesul creșterii, ce posibilități de adaptare la efort
specific au elevii. Alegerea exercițiilor și efortul necesar în executarea lor trebuie
să fie în concordanță cu vârsta, cu pregătirea și cu particularitățile unui organism
aflat în creștere. Acestea toate, laolaltă cu necesitatea de mișcare a elevului,
exprimată prin mare vitalitate, fac din această vârstă, vârsta ideală pentru
învățarea deprinderilor motrice varia te.
Atunci când fac referire la această vârstă, f oarte mulți autori subliniază
faptul că se caracterizează prin schimbări majore atât în ceea ce privește
organismul copiilor cât și î n ceea ce privește psihicul lor.

16 Ibidem.

18
Schimbările radicale , creștere a bruscă și dezvoltare a în ansamblul său,
au adus în dezbatere ceea ce le determină . Doi mari psihologi , Arnold Lucius
Gesell17 și Rene Zazzo18, evidențiază transformarea elevului aflat la pubertate
prin condițiile genetice . Ei sunt d e acord că fazele modificărilor decurg ca
urmare a bagaj ului genetic .
Există însă alți specialiști care afirmă că fundamentul dezvoltării
elevului aflat la pubertate este alcătuit din totalitatea factorilor externi, în special
cei culturali și sociali. În rândul acestora se află și psihologul George Herbert
Mead19 care postul ează ideea că acolo unde condițiile economice și culturale
sunt precare , însușirile vârstei pubertății par mai simple, necunoscând amploarea
însușirilor puberilor ce trăiesc în societăți umane mai avansate .
La început, l a vârsta pubertății se schimbă locul ocupat în sânul
familiei de către elev. Familia pierde din autoritate, care treptat începe să se
erodeze. Este vârsta când elevul intră în contact direct cu familiile colegilor,
unde nu de puține ori regăsește o îngăduință mai mare. Așa se face că familia lui
este criticată, acest lucru scoțând în evidență nevoia proprie de independență.
Elevul aflat la vârsta pubertății dorește să petreacă mai mult timp cu
cei care îi sunt colegi, în detrimentul petrecerii timpului liber cu membrii
propriei familii. Acest aspect este o noutate dacă se a re în vedere vârsta
anterioară.

17Arnold Lucius Gesell – psiholog american și totodată medic pediatru , profesor la Yale , este
cunoscut pentru contribuții le sale în domeniul dezvoltării copilului .
18Rene Zazzo – psiholog și profesor de psihologie franceză .
19 George Herbert Mead – filozof , sociolog și psiholog american . Este considerat unul din
pragmaticieni i de marcă, precum și unul fondatorii psihologiei sociale și ai școlii sociologice
americane .

19
Schimbări majore au loc și în viața de elev a puberului, la școală. Dacă
până în clasa a IV -a figura dominantă la școală era figura doamnei sau domnului
învățător , începând cu prima clasă din ciclul gimnazial, clasa a V -a, elevul aflat
la vârsta pubertății primește influențe educaționale din partea mai multor cadre
didactice specializate pentru predarea mai multor discipline de învățământ.
Cerințele școlare sunt din ce în ce mai mari, p rin urma re presiunea este din ce în
ce mai mare. Elevul trebuie să facă față noilor cerințe și nu de puține ori trecerea
în ciclul gimnazial este dificilă.
Învățarea se reorganizează : cunoștințele sunt din ce în ce vaste
acoperind mai multe arii ale cunoașterii și prin urmare efortul asimilării lor este
mult mai mare față de ciclul școlar anterior. Elevului i se solicită efort susținut în
asimilarea noilor cunoștințe, o mai bună sistematizare a timpului dedicat
învățării, sârguință, răspundere, temeinicie, rezultat e școlare frumoase.
Situată între vârsta școlară mică și vârsta școlară mare, perioada
pubertății va avea caracteristici psihologice ale amândurora. Pe cele ale vârstei
școlare mici puberul încearcă să le depășească, pe cele ale vârstei școlare mari
puberu l le prefigurează. Această balansare va avea în final ca rezultat
surmontarea însușirilor psihologice specifice școlarului mic și pecetluirea
însușirilor psihologic e specifice vârstei pubertății.
Puberul începe să realizeze că între el și adult distanța de vine din ce în
ce mai mică. „El își c ompară înălțimea întâi cu mama – și ziua în care constată
că este mai înalt decât ea are pentru el o importanță capitală: nu -i mai este, în
fapt, inferior! Fericit și neliniștit, totodată, el se va strădui să -i facă pe adulți să

20
admită, și să se convingă pe sine de faptul că nu numai înă lțimea, dar și
judecata lui și voința lui trebuie de acum încolo luate în considerație .”20
Concluzionând , susținem că vârsta pubertății se află între două lumi,
aceea a copilăriei și aceea a adolescenței. Ei trebuie să i se acorde o mare atenție
căci temeli a vieții copilului acum se cimentează și ulterior în funcție de ea va
evolua. Răbdarea adultului, părinte și cadru didactic, nu trebuie să lipsească în
procesul de influențare pozitivă a puberului.

1.3.2 Evoluția anatomofiziologică

În etapa care face obiectul cercetării noastre, numărul transformărilor
de natură anatomofiziologică este foarte mare.
Dintre toate, c ea mai ușor de identificat rămâne creșterea , care este
foarte intensă . Ea este diferită de la un puber la altul, cercetările reliefând că este
mai precoce la persoanele de sex feminin. Însă curba de creștere este aceeași și
pentru fete și pentru băieți: de la 10 -11 ani la fete și de la 12 -13 la băieți ea crește
vertiginos.
Înălțimea puberului este prima schimbare observabilă. Cele care cresc
primele sunt membrele, după care părțile trunchiului.
Mai puțin intensă decât creșterea în înălțime este creșterea în greutate.
Acest lucru nu rămâne fără consecințe, prima dintre ele fii nd aspectul deșirat al
copilului aflat la vârsta pubertății. Îmbrăcămintea accentuează acest aspect, căci
ea nu mai corespunde fizicului copilului aflat într -o continuă transformare.

20 Vincent, R. , (1972), Cunoașterea copilului , Editura Didacti că și Pedagogică, București,
p.75.

21
Creșterii în înălțime și creșterii în greutate li se adaugă o serie de
bulversări la nivel fiziologic concretizate cel mai adesea prin migrene și
oboseală.
Pe plan psihic se înregistrează alt tip de disconfort caracterizat cel mai
frecvent prin tulburări. El este accentuat într -o măsură considerabilă și de
nemulțumiri de natur ă biologică, ca de exemplu apariția de coșuri, sudoare
deranjantă, roșeață în formă de pete, transformarea timbrului vocal în special la
băieți, etc.
O serie de alte transformări de ordin biologic se referă la finalizarea
procesului de creștere a craniului , de stopare a creșterii dentiției finale și de
asemenea de accentuare a procesului de transformare a părților cartilaginoase în
os la nivelul membrelor superioare .
În privința relației cantitate – calitate la nivelul sistemului nervos
predomină calitatea în sensul că volumul creierului nu se dezvoltă considerabil,
însă se multiplică conexiunile între zone.
Manifestările nesăbuite ale copilului aflat la această vârst ă au la bază
dezvoltarea incompletă a inhibiției, fapt dovedit de cercetările din domeniu.
Grija puberului pentru trupul său este o altă constantă frecvent întâlnită
la această vârstă, când apare și preocuparea pentru celălalt sex. La început
curiozitatea este cea care m ărește această preocupare . Puberii de ambele sexe se
studiază unii pe ceilalți, fetele făcând parte din grupuri separate față de băieți. La
școală, intrarea într -un grup format din persoane de sex opus este foarte puțin
probabilă.

22
Psihiatrul francez Robert Lafon21accentuează faptul că toate
schimbările trupului și modificările marilor funcțiuni converg către grijă, stres,
sensibilitate pronunțată, labilitat e emoțională , lipsa capacității de atenție,
impulsivitate, angoase existențiale și nu în ultimul rând de schimbări în planul
rezultatelor obținute la școală.
Alături de alți colegi de breaslă, p sihologul și pedagogul american
Glanville Stanley Hall22, caracterizează vârsta pubertății ca pe o etapă trecătoare
critică ce se traduce prin schimbări ample pe plan psihic și biolo gic.
Discipolii freudieni, mergând în descendența acestei idei au justificat -o
doar prin atingerea vârstei de maturitate sexuală rapidă. Ei afirmă că în acest
moment, ar avea loc în subconștientul puberului, un dezaco rd între aspectele
morale, respectiv sociale și potențele sexuale.
În literatura de specialitate se pune în valoare și o altă semnificație a
caracteristicilor acestei vârste și anume aceea de instabilitate. Justificarea
acesteia nu trebuie căutată exclusiv în sexualitate, ea având la bază o
semnificație mai profundă cu referire la schimbări pe toate planurile: somatic,
intelectual, afectiv. La acestea se adaugă distanțarea dintre procesul accentuat de
creștere și organismul puberului în ansamblul său. Ceea ce caracterizează această
perioadă se datorează trecerii de la vârsta copilăriei la vârsta adolescenței. Prin
urmare este o etapă trecătoare în care sexualitatea își are rolul său.
Aminteam mai sus că transformările complexe ale puberului vizează
atât partea somatică cât și partea fiziologică.

21 Robert Lafon – profesor psihiatru francez, unul dintre fondator ii Institutului de Sănătate și
psihologie educațională Montpellier.
22 Glanville Stanley Hall – psiholog și pedagog american. Fondator al psihologiei educaționale,
Hall și -a adus aportul la dezvoltarea experimentelor pedagogice a ches tionarului ca mijloc de
investigare psihologică.

23
Aceasta din urmă reclamă schimbări ample în cadrul a două sisteme:
endocrin și nervos. În acest cadru poate fi înțeleasă mai bine tensiunea sexuală a
pube rului.
În opinia lui I. Dumitrescu atingerea pragului maturității din punct de
vedere sexual poate fi definită ca o consecință a tuturor transformărilor de natură
fiziologică din cadrul sistemul ui endocrin și sistemului nervos23.
Maurice Debesse24 pune în evidență prin scrierile sale, că deși la vârsta
pubertății dezvoltarea capătă un ritm rapid, aceasta poate fi totuși caracterizată
prin constanță bine direcționată pornită de la cea mai fragedă vârstă.
În alte studii, printre care și cele ale psih iatrului german Offer25, se
pune în evidență normalitatea crizelor puberilor, cu o incidență de 1 la 5 pe
eșantioane studiate . Acest procentaj vizează în special puberii care au manifestat
anterior dezechilibre26.

1.3.3 Dezvoltarea cognitivă

1.3.3.1 Percepțiile și reprezentările la pubertate

Percepția celui aflat la vârsta pubertății este subordonată procesului de
gândire. Ea devine carteziană, se metamorfozează în observație, ca percepție de

23 Dumitrescu, I., (1990), Adolescenții. Lumea lor spirituală și activitatea educativă , Editura
Scrisul românesc, Craiova, p.54.
24 Maurice Debesse – francez cu expertiză în domeniul dezvoltării umane.
25 Daniel Offer – psihiatru german care a negat faptul că adolescenț a este în mod inerent un
timp al furtunii și stresului.
26 Iacob, L., (1998), Repere psihogenetice. Caracterizarea vârstelor școlare, în Psihologia
școlară , Editura Polirom, Iași, p.48.

24
ordin superior, conștientizată, structurată și direcționat ă în vederea unor finalități
clare. Este momentul în care copilul începe să confere noi sensuri tuturor celor
văzute, lucru greu realizabil de către copilul aflat la o vârstă mai mică.
Puberul îți dezvoltă puterea mentală de a evalua și a analiza ceea ce îl
înconjoară.
Consecința acestei dezvoltări pe plan intelectual este vizibilă în
complexitatea reprezentărilor și a capacității de aplicare în ceea ce îl privește pe
puber. În același timp, acum, reprezentările se generalizează, cuprinzând un
număr mult m ai crescut de situații pe care le filtrează cu mai mult discernământ
prin gândire.

1.3.3.2 Gândirea puberului

Orientarea gândirii către concret rămâne în continuare o caracteristică
asemenea perioadei anterioare .
Cel aflat la pubertate manifestă încă greutate în asimilarea de noi
informații. Un exemplu în acest sens este incapacitatea copilului de 10 ani de a
evalua real viteza ca fracție dintre distanță și timp. Este foarte cunoscut
experimentul următor : Un tren merge cu viteza de 50 de kilometri pe oră, iar un
autoturism parcurge 500 de kilometr i într -un interval de zece ore; Care dintre
cele două mijloace de transport se deplasează mai repede ? Autoturismul ,
deoarece face mai mulți kilometri , acesta este răspunsul oferit de copilul care nu
dispune de capacitatea asimilării vitezei ca fracție dintre timp și spațiu27.

27 Vincent, R., (1972), Cunoașterea copilului , Editura Didactică și Pedagogică, București,
p.86.

25
Datorită faptului că procesul de gândire este încă orientat spre concret,
puberul nu po ate opera cu noțiuni abstracte.
Jean Piaget28 susține că vârsta pubertății este vârsta în care demarează
procesul operațiilor de tip formal. Odată depășită vârsta de doisprezece ani,
gândirea se îndepărtează de aspectele concrete, ea fiind susținută mai mult de
raționamente logice.
Pas cu pas se poate observa la puber puterea de a pune în relație
ipoteze și idei, de a opera cu concepte și raționamente din ce în ce mai ample,
coerente, redate printr -o exprimare variată.

1.3.3.3 Limbajul puberului

Sub influența gândirii și în același timp cu ea evaluează limbajul. El
poate fi evaluat din dublă perspectivă: cantitativă și calitativă.
Din perspectivă cantitativă, volumul de cuvinte transmise pe minut
atinge, la puber, valoarea de 1 20, comparativ cu 90 de cuvinte transmise pe
minut , valoare întâlnită la școlarul mic.
Comparativ cu școlarul mic, puberul demonstrează că este capabil să
vorbească cu lejeritate, putând depăși aspectele rigide și șabloanele întâlnite în
vorbire.
Din perspectivă calitativă, la nivelul limbajului puberului se
înregistrează o evoluție semnificativă regăsită în ușurința comunicării. Își fac
prezența în mod progresiv cuvinte noi care depășesc masa vocabularului, cuvinte
aparținând unei palete mari din sfera cunoașterii.

28 Jean Piaget – psiholog , biolog , logician și filozof elvețian , foarte cunoscut pentru
contribuțiile sale din aria epistemologiei și psihologiei dezv oltării .

26
Informațiile, atât cele scrise cât și cele verbale se transmit mai ușor,
îmbracă formule de exprimare mai complexe și mai variate, dacă sunt comparate
cu cele ce caracterizează etapa de dinainte, aceea a școlarului mic.

1.3.3.4 Memoria puberului

La vârsta pubertății memoria logică este mult mai prezentă în
defavoarea memo rării pe dinafară. Acest aspect este și rezultatul cerințelor de la
școală, puberul fiind nevoit să facă față unui conținut amplu din domenii variate
ale cunoașterii. Toceala este privită de puber ca un aspect negativ, cu toate că el
va folosi pe mai departe repetiția, însă va fi gestionată altfel. Puberul se află în
situația în care realizează neproductivitatea folosirii continue a repetiției
mecanice.
Volumul de cunoștințe asimilat de puber este din ce în ce mai mare. El
este net superior volumului de cunoștințe asimilat de școlarul mic. Între vârsta de
10 ani și vârsta de 13 ani, elevul este canalizat pe așezarea informațiilor într -un
sistem, aspect re alizabil datorită stadiului de zvoltării cognitive a acestuia.

1.3.4 Motivația și nevoia puberului de afecțiune

1.3.4.1 Motivația puberului

La puber, motivația internă câștigă treptat teren în fața motivației
externe. De la stimulii școlari externi, precum nota obținută la o anumită
disciplină de învățământ, de exemplu, puberul este mult mai interesat de plăcerea
pentru învățarea unor aspecte noi. Trebuie însă să subliniem faptul că acest lucru
presupune o trecere trept ată, graduală, o perioadă mare de timp. Sunt importante

27
de asemenea interesele puberului, aptitudinile sale, precum și deprinderile
morale și relațiile sale sociale.
Cercetările evidențiază faptul că puberul nu are echilibru motivațional
pentru activitățile pe care acesta le efectuează. Tipul dominant de învățare este
cel prin intermediul lecturii, scrisul nu se regăsește printre preferințe, activitățile
practice îl atrag, însă interesul poate fi ușor pierdut. Prin urmare, între tipurile de
învățare – auditiv, vizual și practic, se cere armonie, căci fiecare tip de învățare
are rolul său pozitiv în procesul instructiv -educativ și în pregătirea puberului
pentru viață .29

1.3.4.2 Nevoia puberului de afecțiune

Nevoia puberului de afecțiune este indubitabilă.
Această vârstă se caracterizează prin trăiri intense care reclamă
afecțiune, mai ales din partea membrilor familiei. Situațiile calme alternează cu
cele pline de tensiune. Puberul care astăzi spune cu ușurință nu vreau să t e mai
văd, mâine va spune aceleiași persoane te iubesc .
Fetele se simt deseori copleșite de emoții, ceea ce are ca rezultat stări
trecătoare de depresi e, vizibile prin accese de plâns, ele considerându -se
neînțelese de către ceilalț i.30

29 Dan-Spânoiu, G., Moțescu, M., (1981), Motivația pentru învățătură la preadolescenți, în
Cunoașterea person alității elevului preadolescent , Editura Didactică și Pedagogică, București,
p.42.
30 Vincent, R., (1972), Cunoașterea copilului , Editura Didacti că și Pedagogică, București,
p.94.

28
Depășind, în sensul acceptării, statutul de copil, puberul dorește să fie
considerat adult. Precum adultului, puberul vrea să i se recunoască drepturile.
Acesta este unul din izvoarele conflictului din zona emoțională.
Persoanele adulte, cunoscând faptul că puberul este încă departe de
maturitate, cer în continuare copilului aflat la pubertate ascultare, bună cuviință,
atitudine respectuoasă în relație cu ei. Însă, în contrast, este afirmat, de către
puber, statutul de om mare. El dorește să fie acceptat așa cum este el și se
exprimă inconsecvent, cu toane, provocator, scopul fiind ca asupra lui ceilalți să –
și îndrepte atenția. Nu de puține ori puberul sfidează iritând adulții din jurul său.
Persoanele cele mai interesate de formarea puberului sunt și cele mai
expuse criticilor din partea sa. În această categorie intră membrii familiei și
cadrele didactice.
Alex Mucchielli31, specialist în domeniul comunicării , spunea despre
copilul aflat la vârsta pubertății că nu mai prezintă interes pentru procesul
învățării, nu mai este obedient , dorește să preia inițiativa . Tocmai cea care a
petrecut cel mai mult timp cu puberul, mama, este prima și cel mai aspru
judecată. Mama devine subiectul descărcărilor lui, în încercarea de eliberare.
Desigur că mama suferă și de foarte multe ori culpa și vinovăția sunt resimțite de
către puber.
Alături de mamă, aspru criticați sunt și ceilalți membri al familiei. Cu
toate acestea pub erul dorește să se bucure în continuare de afecțiune. El crede că
nimeni din familie nu mai are voie să -și spună punctul de vedere cu privire la
viața sa.

31 Alex Mucchielli – expert în științele comunicării. Scrierile sale sunt de real interes atât
pentru psihologi, cât și pentru cei ce se ocupă cu științele umaniste.

29
Un aspect important pentru viața puberului este cel ce ține de secrete.
Față de membrii familiei, secretele sunt apărate cu fermitate, ceea ce de multe ori
atrage mânia părinților.
Problemele apar și la școală. Uneori agresivitatea puberului îi vizează
pe profesori. Acestora le răspunde obraznic, manifestând desconsiderare față de
consecințe. Deși apar ent nu este mișcat de sancțiunile școlare, puberul este
sensibil și afectat de acestea.
Lupta pentru independență este dusă de puber pe toate fronturile, deși
acesta este la o distanță apreciabilă față de maturitate afectivă.
Trăite cu mare intensitate, ne reușitele și dezamăgirile produc puberului
stări melancolice și uneori stări depresive.
Prieteniile la vârsta pubertății sunt fundamentate pe încredere deplină.
Acum apar și primii fiori ai dragostei. Dragostea, la această vârstă, este înțeleasă
ca senzual itate. De abia mult mai târziu, la maturitate, puberul va înțelege
legătura dintre ele.
Imediat după punctul maxim al pubertății băieții arată prin
comportament o oarecare energie în sfera sexualității. „Sexologii menționează
faptul că, în genere, conduita față de fete capătă un conținut mai agresiv și
uneori impertinent. Evoluția sexualității este brutală și senzuală ”32.
Răspunsul fetelor este unul de protest față de comportamentul uneori
agresiv al băieților. Fetele se simt nesigure, având o nevoie accent uată de
afecțiune și de respect.

32 Șchiopu, U., (1967), Psihologia copilului , Editura Didactică și Pedagogică, București,
p.287.

30
Atât fetele cât și băieții aflați la pubertate însuflețesc prima taină ce se
referă la sentimente în plan fictiv, ireal. Acum este și perioada în care apar
pasiunile afective.

1.3.4.3 Nevoia puberului de distracție și cultură

Creșterea este procesul pe care se fundamentează trebuința puberului
de a -și întrebuința energia pe care acesta o are. Nevoia sa de mișcare este
evidentă. La vârsta școlarului mic nevoia aceasta era îndeplinită prin intermediul
jocului. Acum apare o nouă nevoie, nevoia de distracție. Ea se caracterizează
prin evadarea din cotidian, prin destindere, prin plăcere, prin stare de fericire.
Mijloacele prin care puberul poate să -și satisfacă această nevoie sunt
foarte multe. Cu referire la activitățile s portive amintim fotbalul – pentru băieți în
special, voleiul, handbalul, baschetul, înotul etc. Plimbările în aer liber,
drumețiile, vizitele, excursiile întregesc mijloacele prin care copilul aflat la
vârsta pubertății poate să -și îndeplinească nevoia de distracție.
Alături de nevoia de distracție stă și nevoia puberului de cultură.
Mijloacele prin care această nevoie poate fi satisfăcută pot fi împărțite în două:
mijloace prin care puberul creează cultură și mijloace prin care puberul o
consumă. Din prima categorie fac parte versurile, compunerile, creațiile
muzicale, creațiile picturale etc., iar din a doua categorie fac parte cărțile,
revistele, teatrul, cinematograful etc.
Vârsta pubertății este vârsta câ nd subiectele filmelor de aventuri,
filmelor polițiste, filmelor de acțiune sunt trăite cu mare intensitate. Puberul
caută modele, de aceea este recomandat să fie apărați de influența celor care
produc rău.

31
1.3.5 Motricitatea copiilor cuprinși între vârs ta de 10 ani și vârsta 14 ani

A vorbi despre mișcare înseamnă a vorbi despre viață, căci mișcarea
înseamnă viață. Din pântecele mamei și până la sfârșitul vieții, ființa umană se
mișcă, fiind creată pentru mișcare.
Mișcarea cuprinde un ansamblu amplu de aspecte. Ne mișcăm în
spațiu, căci spuneam, că suntem creați pentru mișcare. În privința structurii
interne a organismului uman vorbim de asemenea de mișcare prin toate
activitățile de la nivel celular, prin mișcarea existentă la nivelul tuturor
sistemelo r și aparatelor.
În privința adaptării la mediul social, fa ctorii acesteia se regăsesc sub
influența mișcării. Altfel spus, mișcarea este funcție indispensabilă a ființei
umane.
Ca și în privința termenului personalitate , termenului motricitate i s-au
dat mai multe definiții. Sintetizându -le afirmăm că motricitatea nu se rezumă
strict la mișcare, ea reprezentând, in extenso „ansamblu de procese și mecanisme
prin care corpul uman sau segmentele sale se deplasează, detașându -se față de
un reper, p rin contracții musculare ”33.
Motricitatea este concepută de Mihai Epuran ca multitudinea de funcții
care garantează păstrarea atitudinii, precum și realizarea de mișcări ce
caracterizează ființa vie. Tot Mihai Epuran este cel care vorbește despre
motricitate sub aspectul ei psihologic. Astfel ea reprezintă „funcția care asigură

33 A. Dragnea și colab., (2006), Educație fizică și sport – teorie și didactică, Editura FEST,
București, p. 3.

32
relațiile cu ambianța materială și socială și care are ca suport periferic
musculatura striată ”.34
Fiind vitală, motricitatea este alcătuită din structuri motrice multiple,
clasificate în trepte, ce respectă principiul de la simplu la complex. Acest
principiu, la care se adaugă și principiul ierarhizării logice, se regăsește și în
privința modului de funcționare și ordonare.
Structurile motric e amintite sunt: actul motric, acțiunea motrică și
activitatea motrică.
Actul motric reprezintă baza sau fundamentul motricității ființei
umane. El este un gest simplu ce se realizează cu sprijinul mușchilor scheletici și
prin care efectuează adaptarea imediată la circumstanțe. De asemenea actul
motric intră în componența acțiunii motrice.
Acțiunea motrică reprezintă o sumă de acte motrice efectuate în
vederea atingerii unui obiectiv de primă necesitate.
Din cele trei structuri amintite cea mai amplă este activitatea motrică.
Activitate a motrică reprezintă suma acțiunilor motrice armonizate într –
un tot unitar, coerent, ce are ca rezultat corelarea structurilor morfologice și a
celor f uncționale ale organismului uman cu mediul.
Un alt termen din sfera motricității este cel de capacitate motrică. Ea
este un sistem al potențialităților motrice ale persoanei, pe care le are prin naștere
sau pe care le -a cultivat. Prin acest sistem omul poate efectua eforturi diverse.35
Posibilitatea motrică a omului se preface în necesitatea adaptării la mediu.

34 M. Epuran, (2011), Motricitate și psihism în activitățile corporale, Editura FEST, București,
p.15.
35 Dragnea, A. și colab., (2006), Educație fizică și sport – teorie și didactică, Editura FEST,
București, p. 4.

33
În studiile de specialitate este pusă în evidență și noțiunea de psiho –
motricitate.36Aceasta se află într -o relație strânsă , de interdependență , cu
noțiunea de motricitate. Psiho -motricitatea reliefează interdependența dintre
psihic și motric. Ea este interpretată și prin adaptarea motricității omului la
cererile din spațiul social.
Psiho -motricitatea cup rinde elemente centrale precum: lateralitate a37 –
înțeleasă ca deosebire de tip funcțional a trunchiului și a părților care îl compun ;
schema corporală38 – înțeleasă ca reprezentare posibilă a trupului , ca ansamblu
sau ca parte ; inteligența motrică39- înțeleasă drept o consecință a interconectării
motricității persoanei cu gândirea sa carteziană . Ea este redată prin capacitatea
de a descoperi în mod spontan esența problemelor, prin anticiparea problemelor,
prin iuțeala formulării răspunsurilor ce vin ca și consecință a acțiunilor motrice,
prin puterea creatoare, prin modalitatea de a prelucra rapid informațiile.
În privința activității motrice a copiilor aflați între vârsta de 10 ani și
vârsta de 14 ani, aceasta se regăsește sub imperiul perioadei școlare mijlocii,
când personalitatea elevilor se consolidează.
Corpul puberului se dezvoltă cu rapiditate și în mod diferit la băieți
față de fete. Mobilitatea articulară nu cunoaște valori foarte mari nici în cazul
băieților și nici în cazul fetelor. La această vârstă motricitatea este pusă în

36 Mihai Epuran și V. Horghidan înțeleg psihomotricitatea ca rezultat al integrării interacțiunii
educației și maturizării sinergiei și conjugării funcțiilor motrice și psihice, nu doar în ceea ce
privește mișcarea, ci și în ceea ce o determină și o însoțește – voința , afectivitatea, trebuințele
etc.
37 A. Dragnea și colab., (2 006), Educație fizică și sport – teorie și didactică, Editura FEST,
București, p. 5.
38 Ibidem.
39 Ibidem, p.6.

34
valoare prin faptul că puberii devin conștienți de propria schemă corporală și
desfășoară acțiuni motrice în funcție de ea. Acestui aspect i se adaugă și
posibilitatea de înv ățare a deprinderilor și priceperilor motrice precum și
posibilitatea de dezvol tare a calităților sau aptitudinilor motrice.
Așadar, a studia motricitatea puberilor este foarte important căci prin
ea se poate înțelege complexitatea relațiilor din spațiul social. Această necesitate
își are originea în lumea materială în care oamenii v iețuiesc, în obligația de a
cunoaște și înțelege semenii și propria persoană în contextul celorlalți.
În concluzie, i nteresul acordat înțelegerii condiționării reciproce dintre
fizic și psihic ne ajută să recunoaștem importanța motricității.

1.4 Curriculum -ul școlar de educație fizică și sport pentru învățământul
gimnazial

Legea E ducaț iei N aționale Nr.1 / 2011 stipulează foarte clar care este
idealul educațional al școlii românești. Astfel în articolul 2 aliniatul 3 se vorbește
despre “dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a individualității umane, în
formarea personalității autonome și în asumarea unui sistem de valori care sunt
necesare pentru împlinirea și dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea
spiritului antreprenorial, pent ru participarea cetățenească activă în societate,
pentru incluziune socială și pentru angajare pe piața muncii ”.40
Urmarea a acestui ideal educațional, ansamblul experiențelor de
predare – învățare – evaluare din gimnaziu se fundamentează pe competențe

40 Legea Educației Naționale Nr.1/2011, Art. 2(3) .
http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_educatiei_nationale_lege_1_2011.php , accesat în
data de 15.02.2017.

35
cheie, ce sunt definite ca totalitatea cunoștințelor, abilităților și atitudinilor de
care omul are nevoie în întreaga sa existență. Ele sunt: comunicare a în limba
maternă, comunicare a în limbi străine, competențe matematice, competențe
fundamentale în ști ințe și tehnologii, competențe digitale, a învăța să înveți,
competențe sociale și civice, spirit de iniți ativă și de antreprenor, sensibilizare și
exprimare culturală.
Aceste competențe trebuie înțelese ca un tot unitar, în ansamblu , căci
reprezintă o st ructură complexă în cadrul căreia sunt foarte multe interconectări.
Aria curriculară Educație fizică, sport și sănătate are contribuția ei
majoră în obținerea competențelor amintite mai sus. Ea vizează dezvoltarea
aptitudinilor biologice, psihice și motrice ale elevului, constituirea capacității
elevului de a acționa asupra lor, pentru asigurarea stării de bine și sănătate. De
asemenea ea trebuie să asigure dezv oltarea fizică armonioasă și evidențierea
capacității motrice care avantajează inserția socioprofesională.41
Scopul educației fizice vizează atingerea de obiective care sunt clar
formulate. Fiind o activitate motrică, educația fizică se alătură celorlalte t ipuri de
educație: intelectuală, tehnică, estetică, morală etc. Ea are propriile sale legi după
care se conduce și propria sa metodologie.
Conform terminologiei educației fizice și sportului, educația fizică
poate fi privită drept o activitate ce pune în evidență în mod constant toate
modalitățile de a practica exercițiile fizice, cu scopul precis de a dezvolta
potențialul de natură biologică al individului pentru a răspunde cerințelor
sociale .42

41 Dragomir Petrică și Scarlat Eugeniu, (2004), Educația fizică școlară , Editura Didactică și
Pedagogică R.A, București, p.7.
42 Terminologia educației fizice și sportului , (1974), Editura Stadion, București, p.5.

36
Legea Educației F izice și Sportului, în articolul 1 aliniatul 2, stipulează
că „prin educ ație fizică și sport se înțeleg toate formele de activitate fizică
menite, printr -o participare organizată sau independentă, să exprime sau să
amelioreze condiția fizică și confortul spiritu al, să stabilească relații sociale
civilizate și să conducă la obținerea de rezulta te în competiții de orice nivel ”.43
Aceeași lege amintește faptul că atât educația fizică cât și sportul se
bucură de sprijin din partea statului român, fiind considerate de interes național.
Starea de bine, fiz ică și psihică, este rezultatul practicării exercițiilor
fizice prin intermediul educației fizice și sportului. Ele favorizează exprimarea
liberă, confrun tarea cu sinele și cu celălalt.
Țelul educației fizice și sportul ui este omul armonios dezvoltat, ce
posedă cunoștințe, priceperi și deprinderi de mișcare care să îi ușureze integrarea
în societate.
Întregul organism uman este avut în vedere de către educația fizică și
anume aptitudinile motrice ale acestuia, deprinderile motrice de bază, utilitar
aplicative și cele specifice unor ramuri de sport. Caracterul dominant al educației
fizice este cel formativ căci îl pregătește pe om pentru depășirea problemelor ce
pot apărea în existența sa.
Accesul la educație fizică și sport este deschis tuturor, independent de
gen, vârstă, statut social.
În rândul principalelor obiective generale a le educației fizice se
regăsesc :
 menținerea unei sănătăți optime a celor ce practică în mod constant
exerciții fizice, mărirea randamentului lor de muncă; ușurarea creșterii și

43 Legea Educației Fizice și S portului Nr. 69 / 2000. Art.1(2).
http://www.fssu.ro/wp -content/uploads/2016/03/Legea -69-2000 -actualizată.pdf , accesat în
data de 15.02 .2017.

37
optimizării dezvoltării organismului pentru persoanele care practică exerciții
fizice cu regularitate în mod organizat ;
 dezvoltarea aptitudinilor sau calit ăților motrice de bază (viteză,
îndemânare, rezistență, forță) precum și a celor specifice unor ramuri de sport ;
 crearea unui obicei de a practica în timpul liber exerciții fizice ;
 formarea caracteristicilor intelectuale, morale , volitive, estetice, etc.44
Vorbind despre educație fizică putem reliefa două aspecte ale sale:
primul se referă la educația fizică organizată în cadrul unităților școlare, ce este
componentă a procesului instructiv – educativ, iar cel de al doilea se referă la
educația fizică practi cată în timpul liber.
În școală, educația fizică se desfășoară sub îndrumarea unui cadru
didactic de specialitate , profesorul de educație fizică și sport, după reguli clare ,
după o metodologie specifică.
Literatura de specialitate evidențiază și funcții le exercitate de educația
fizică. O parte dintre ele sunt proprii educației fizice căci se referă la dezvoltarea
corpului și a motricității sale, iar o altă parte sunt asociate educației fizice și
sportului căci completează rezultatele asupra corpului, ca urmare a practicării
exercițiului fizic. O enumerare a acestor funcții ar cuprinde: funcția de
perfecționare a dezvoltării fizice , funcția de perfecționare a capa cității motrice
generale , funcția igienică , funcția recreativă , funcția de emulație , funcția
educativă .45
Educația fizică și sportul a fost, este și sperăm că va rămâne una din
cele mai iubite discipline de învățământ de către elevi prezente în curriculum
școlar . Atractivitatea educației fizice și sportului este direct proporțională cu

44 Cârstea Gheorghe , (1999), Educația fizică , Casa de edit ură Petru Maior, București, p .14.
45 Ibidem .

38
dăruirea cad rului didactic, cu tactul său pedagogic, cu pregătirea sa științifică,
pedagogică și metodică , cu activitatea sa de perfecționare continuă.

1.4.1 Structura curriculumului național

Legea Educației Naționale Nr.1/2011 vorbește despre curriculum -ul
național ca totalitatea planurilor cadru, a planurilor de învățământ și a
programelor școlare în vigoare pentru învățământul preuniversitar.

1.4.1.1 Planul cadru

Document curricular o bligatoriu emis de ministerul de resort, de a
cărui aplicare sunt responsabili conducătorii structurilor acestuia, planul cadru ne
arată traseul educațional al unui elev, din punct de vedere al finalităților, al
informațiilor ce trebuie transmise, al exper iențelor de învățare, de -a lungul unei
etape din școlaritatea elevului. Planul cadru cuprinde disciplinele de învățământ
ce se studiază pe durata unui an de studiu, precum și numărul de ore aferent
fiecărei discipline.
Parte componentă a curriculum -ului na țional, planul cadru pune în
practică aspecte ce țin de politica educațională. La elaborarea sa iau parte, pe
lângă reprezentanții ministerului de resort, instituții și organisme abilitate
precum Institutul de Științe ale Educației, care are menirea oferir ii suportului
științific abordărilor moderne ale educației.

39
Planul cadru este proiectat pe baza unor principii46 și este evaluat pe
baza unor criterii de calitate47.
Principiile care stau la baza elaborării planului cadru sunt: cel al
selecție i și al ierarhizării culturale; cel al îmbinării abordărilor di sciplinare cu
cele de tip mult idisciplinar , plur idisciplinar , interdisciplinar și trans -disciplinar;
cel al coerenței; cel al individualizării curriculumului; cel al corelării la
particula ritățile de vârstă ale elevilor; cel al respectării diversității ; cel al
raționalității efortului intelectual și al distribuț iei sarcinilor de învățare.48
Disciplinele de învățământ / modulele de specialitate sunt grupate în
planurile cadru pe domenii de învățare, în învățământul preșcolar și pe arii
curriculare, în învățământul primar, gimnazial și liceal.
Potrivit articolului 66, aliniatele 4 și 5 din Legea Educației Naționale
Nr.1/2011, planul cadru oferă posibilitatea adaptării cur riculum -ului prin
revalorificarea opționalelor și prin ore la dispoziția cadrului didactic.
Adaptarea prin revalorificarea opționalelor se referă la:
– alcătuirea ofertei de CDȘ ( curriculum la decizia școlii ) / CDL ( curriculum în
dezvoltare locală – pentru unitățile de învățământ preuniversitar profesional și
tehnic) . În această situație este nevoie de avizul Inspectoratului Ș colar Județean ;
– întocmirea C.D.Ș. și C.D.L. care să susțină trebuințele de învățare ale elevilor,
să respecte specificul unității de învățământ, să vină în întâmpinarea cerințelor
nevoilor corect identificate privind pregătirea elevilor în vederea integrării lor pe
piața forței de muncă.

46 Potolea, D, Toma, S., Borza, A., (2012), Coordonate ale unui nou cadru de referință al
curriculumului național , Centrul Național de Evaluare și Examinare , București, p. 192.
47 Ibidem, p p. 194 -195.
48 Ibidem , pp. 183 -189.

40
Orele la dispoziția cadrului didactic vizează învățarea remedială,
consolidarea celor însușite sau pregătirea elevilor pentru performanțe înalte.
În învățământul primar, în cel gimnazial și în cel liceal disciplinele de
învățământ sunt grupate în arii curricular e, în număr de șapte. Printre ele se află
și aria curriculară Educație fizică, sport și sănătate, alături de: aria curriculară
Limbă și comunicare, aria curriculară Matematică și Științe ale naturii, aria
curriculară Om și societate, aria curriculară Arte, aria curriculară Tehnologii, aria
curriculară Orientare și consiliere.
Disciplinele care fac parte dintr -o arie curriculară au obiective
comune. Gruparea lor se face având în vedere competențele viitoare necesare
absolventului.
Stabilirea ariilor c urriculare s -a făcut avându -se în vedere finalitățile
educației precum și domeniile care intervin în formarea și dezvoltarea
personalității umane.
Există mai multe atuuri în existența ariilor curriculare din planul cadru.
Dintre aceste atuuri amintim: cadrul didactic are posibilitatea să-și organizeze
demersul didactic într-un context cu caracter interdisciplinar; se poate realiza o
conexiune cu teoriile învățării, se poate continua demersul de -a lungul perioadei
de școlarizarea a elevului, se poate pune la dispoziție o imagine integrată a
disciplinelor școlare cuprinse în aceeași arie, prezența mai multor axe ale
cunoașterii și ale culturii ca domenii ale curriculumului școlar.49

49 Definirea ariilor curriculare se face de către Potolea, D, Toma, S., Borza, A., în lucrarea
Coordonate ale unui nou cadru de referință al curriculumului național , Centrul Național de
Evaluare și Examinare , București, p p. 122 -180. Această definire vizează : identitatea ariei
curriculare, caracterul ei legitim, co nexiunea ei cu competențele generale , competențele spre
care aspiră .

41
În învățământul primar și gimnazial planul cadru conține trunch iul
comun, care se referă la disciplinele școlare obligatorii și cu același număr de ore
pentru toți elevii sistemului de învățământ, precum și curriculum -ul la decizia
școlii care se referă la acele ore care dezvoltă oferta curriculară ce aparține
fiecăre i școli.

1.4.1.2 Programa școlar ă

Unul din primele documente curriculare reglatoare studiate de către
cadrul didactic este programa școlară. Obligativitatea parcurgerii conținuturilor
cuprinse în programa școlară fac din acest document unul de maximă importanță.
Programa școlară cuprinde într -o înlănțuire coerentă oferta unei
discipline de învățământ conform statutului pe care ea îl are în planul cadru sau
în planul de învățământ .50 Ea formulează modelul didactic al disciplinei de
învățământ, pune bazele activității profesorului care predă acea disciplină,
înlesnește abordările interdisciplinare, pluridisciplinare și trans -disciplinare, este
punctul zero al activității de proiectare a cadrului didactic, este documentul ce stă
la baza realizării de manuale școlare.
Ca pentru orice document de tip reglator, construcția programei
școlare reclamă respectarea mai multor principii. Cele mai importante dintre
acestea sunt : principiul centrării pe activitatea elevului , principiul asocierii
abordărilor discipli nare cu cele multidisciplinar e, plur idisciplinar e,
interdisciplinar e și trans -disciplinar e, principiul coerenței, principiul
descongestionării , principiul flexibilizării curriculumului , principiul corelării la

50 Ibidem , p.180.

42
particula ritățile de vârstă ale elevilor , principiul respectării diversității , principiul
echilibrului etc.51
Structura programei școlare pentru orice disciplină de învățământ,
deci și pentru disciplina educație fizică și sport es te următoarea:
1. Nota de prezentare – este o scurtă descriere privind disciplina respectivă,
descriere care evidențiază statutul și numărul de ore alocat ei. Cuprinde de
asemenea referiri la studii și lucrări care accentuează importanța studierii
disciplinei în cauză, precum și recomandări care scot în evidență finalitatea
studierii sale. Tot în nota de prezentare vom regăsi caracteristici ale ofertei
curriculare ale disciplinei respective, structura programei, termenii cheie folosiți.
2. Competențe le generale – pe disciplină de învățământ studiată care se
formează pe durata unui ciclu.
3. Competențe le specifice și activități le de învățare:
– Competențele specifice – decurg din cele generale formându -se pe durata unui
an școlar. Ele sunt de fapt etape în formarea competențelor generale.
– Activitățile de învățare – sunt recomandări care orientează cadrul didactic în
activitatea sa de dezvoltare a competențelor elevului prin mijlocirea
conținuturilor indicate.
4. Conținuturi le învățării – sunt acele conținuturi atent selecționate care prin
parcurgere duc la formarea competențelor specifice.
5. Sugestii le metodologice – îndrumă profesorul în vederea interpretării, în
sensul înțelegerii programei școlare, în vederea proiectării didactice, în vederea
realizării celor mai eficiente activități de predare – învățare – evaluare. Sugestiile
respectă specificul materiei de învăță mânt și particularitățile educabililor . Ele
includ și indicații de strategii ce odată utilizate converg spre formarea

51 Ibidem, pp. 183 -189.

43
competențelor, precum și propuneri de tratare integrată a conținuturilor. De
asemenea regăsim orientări de adaptare a programei școlare pe ntru elevii cu
cerințe educaționale speciale.

1.4.2 Programa școlară de educație fizică și sport pentru clasa a VIII -a:
competențe generale, valori și atitudini, competențe specifice, conținuturi ,
sugestii metodologice

Programa școlară pentru disciplina educație fizică și sport52 țintește cu
precădere fructificarea celor opt competențe cheie amintite în corpul acestei
lucrări .
În învățământul românesc disciplina Educație fizică și sport se
regăsește în toți anii de studii, în toate ciclurile curriculare: al achizițiilor
fundamentale, cel de dezvoltare, cel de observare și orientare, cel de
aprofundare, cel de specializare .
La clasele gimnaziale , clasele a V -a – a VIII -a, disciplina Educație
fizică și sport este cuprinsă, așa cum ne arată planul cadru, în aria curriculară
Educație fizică, sport și sănătate aducându -și aportul la formarea și dezvoltarea
complexă a personalității autonome și creative a elevului. Acest deziderat este
stipulat ca finalitat e prevăzută de Legea Educației Naționale .
Foarte important de precizat este faptul că programa de Educație fizică
și sport are un pronunțat caracter concentric. Pentru consolidarea deprinderilor
motrice , conținuturile se reiau fiind astfel favorizat transferul în învățarea
deprinderilor noi, precum și dezvoltarea capacității motrice. Altfel spus, ceea ce

52http://programe.ise.ro/Portals/1/Curriculum/Progr_Gim/EF/Educatie%20fizica_clasele%20a
%20V -a%20 -%20a%20VIII -a.pdf , accesat în data de 20.02 .2017.

44
se predă într -un an de studiu se reia în anul următor, ca fundament în predarea
conținuturilor noi.
Există în programa școlară și conținuturi marcate c u o singură steluță,
respectiv cu două steluțe. Cele marcate cu o singură steluță sunt conținuturi pe
care cadru l didactic le poate preda în orele de extindere, pentru pregătirea acelor
elevi capabili de performanțe. Cele marcate cu două steluțe sunt conținuturi ce
alcătuiesc o alternativă oferită elevilor cu probleme de vedere de diferite grade.
Prin urmare, programa școlară actuală de educație fizică și sport are
cadrul potrivit ca profesorul să poată părăsi tiparu l tradițional, putând ridica la un
nivel superior exercițiul fizic. Este însă nevoie de preocuparea sa continuă pentru
selecția celor mai eficiente metode și mijloace în vederea realizării sarcinilor
prevăzute în programa școlară.
Competențele generale, va lorile și atitudinile, competențele specifice,
conținuturile învățării și sugestiile metodologice cuprinse în programa de
educație fizică și sport pentru clasa a VIII -a sunt prezentate anexa nr. 1, parte
integrantă a acestei lucrări de absolvire.

1.4.3 Lecția de educație fizică și sport – secvența didactică principală a
organizării procesului instructiv – educativ

Lecția reprezintă secvența didactică principală a organizării procesului
instructiv -educativ .
Didactica contemporană pune la dispoziția profesorului o mulțime de
exemple de bună practică care reliefează mobilitatea structurală și adaptabilitatea
la împrejurările palpabile în care se poate desfășura principala formă de
organizare a procesului instructiv – educativ și anume lecția. Această secvență
didactică are următoarele însușiri:

45
 are caracter obligatoriu, căci este prevăzută în planul cadru ;
 se organizează cu elevi aparținând aceleiași clase, echipe sau grupe, elevi
care au aproximativ aceeași vârstă și aceeași pregătire ;
 este cuprinsă în schema orară a unității de învățământ;
 durata ei este bine determinată;
 se desfășoară sub coordonarea unui cadru didactic de specialitate;
 are la bază programa școlară elaborată de ministerul de resort;
 asigură formarea unitară a competențelor prevăzute în programa școlară;
 se desfășoară în baza unei proiectări prealabile ;
 eficiența ei depinde în mare măsură de măiestria cadrului didactic.
Instituindu -se în sisteme sau cicluri de lecții, l ecția de educație fizică și
sport este eficientă dacă sunt îndepli nite cerințe precum: asigurarea permanentă a
conținutului educativ, realizarea integrală și calitativă a cerințelor prevăzute în
programa școlară, conceperea și derularea ei în conformitate cu cerințele
metodice, asigurarea densității, a varietății și a at ractivității, realizarea optimă a
aspectelor pedagogice privitoare la relația profesor – elev și elev – elev.
Numărul de tipuri de lecții de educație fizică și sport este mare . Acest
lucru este direct proporțional cu specificul temelor și al obiectivelor. Există lecții
de învățare, lecții de consolidare, lecții de perfecționare, lecții de verificare și
evaluare și de asemenea lecții mixte rezultate din combinarea celorlalte tipuri.
Tipul de lecție poate fi privit atât din punct de vedere al elevului cât și
din punct de vedere al cadrului didactic. Elevul percepe lecția ca fiind mereu
mixtă, căci în ea se regăsesc mai multe teme, cadrul didactic are o altă
perspectivă asupra ei, căci o poate considera pură, ca de exemplu lecția de
verificare și evaluare.
O altă clasificare a lecțiilor de educație fizică și sport evidențiază lecția
mono -sport, respectiv bi -sport, și lecția introductivă, respect lecția de bilanț.

46
Despre orice tip de lecție de educație fizică și sport am vorbi ea are
conținut și structură. Conț inutul face referire la totalitatea metodelor, procedeelor
metodice și mijloacelor de învățământ, iar structura ei face referire la
succesiunea logică și coerentă a părților sale, numite verigi, care conduc la
realizarea temelor și obiectivelor propuse.
În contemporaneitate se folosește structura lecției pe verigi. În număr
de opt acestea sunt, în succesiune , următoarele:
1. Organizarea colectivului de elevi;
2. Pregătirea organismului pentru efort;
3. Influențarea selectivă a aparatului locomotor;
4. Dezvo ltarea sau educarea calităților sau aptitudinilor motrice: viteza sau
îndemânare a;
5. Învățarea, consolidarea, perfecționarea sau verificarea deprinderilor și sau a
priceperilor motrice;
6. Dezvoltarea sau educarea calităților sau aptitudinilor motrice: forța sau
rezistența;
7. Revenirea organismului după efort;
8. Concluzii, a precieri și recomandări.
Amintim faptul că în mod real, în aceeași lecție, nu pot fi parcurse
toate cele opt verigi enumerate mai sus. O parte dintre ele sunt obligatorii, o altă
parte exist ă în raport cu temele și obiectivele lecției.

1.4.4 Activi tățile sportive extrașcolare și rolul lor în dezvoltarea
personalității elevilor de gimnaziu

Toate persoanele implicate în actul de educație subscriu ideii de
determinare a elevului pentru utilizarea exercițiului fizic, la modul generic pentru

47
utilizarea mișcării, ca mijloc eficient pentru păstrarea sănătății, pentru crearea de
bună dispoziție, pen tru creșterea stabilității organismului în fața acțiunilor
negative ale factorilor de mediu, pentru dezvoltarea unitară a acestuia.
Din punct de vedere didactic activitățile extrașcolare se adaugă
activităților formale și informale , fiind componentă a educației cu caracter non –
formal. Prin desfășurarea unor astfel de activități se asigură dezvoltarea
personalității elevilor prin mijloace elementare, prin educarea voluntariatului,
prin asumarea consecințelor faptelor.
Prezența ramuri lor de sport în activitățile extrașcolare dezvoltă elevilor
atât motivația intrinsecă cât și pe cea extrinsecă, cultivând spiritul competiției.
Respectul de sine, respectul pentru ceilalți, susținerea coechipierului,
respectarea unor principii cu puternic caracter formativ sunt rezultate ale
practicării activităților sportive extrașcolare. Acestora li de adăugă beneficii
multiple în planul dezvoltării fizice și psihice al elevului.
Din punct de vedere al formării și dezvoltării personalității la vârsta
pube rtății, câștigarea elevului pentru participarea la activități sportive
extrașcolare conduce la construcția Eu -lui. Elevul își identifică situațiile care fac
dificilă îndeplinirea aspirațiilor, încearcă să le învingă sau să le admită, începe să
dea valoare capacităților sale. Elevul ia contact cu provocări multiple, ce odată
acceptate îi aduc acestuia recunoaștere din partea celorlalți, colegi și profesori.
Relațiile de tip elev – elev, elev – elevi, elev – cadru didactic exercită
influență asupra puberului practicant de activități sportive extrașcolare. Ele
izvorăsc din natura relațiilor de grup, din necesitatea existenței unității acestuia.
Comunicarea, c hemarea, colaborarea, acceptarea sau refuzul, corijarea,
recunoașterea, trăirea victori ei, acceptarea înfrângerii sunt doar câteva dintre
dominantele activităților sportive extrașcolare la vârsta pubertății care creează
starea afectivă. Acum emoț ia și imaginația sunt puternice, rânduielilor morale

48
înalte substituindu -se modele de urmat, pe c are puberul le imită. Este foarte
important ca aceste modele să aibă o influență pozitivă asupra personalității sale
încă instabile.
Organizarea și desfășurarea activităților sportive extrașcolare cu
precădere în aer liber sunt aspecte de bază ale păstrăr ii și întăririi sănătății
puberilor.
Soarele, aerul și apa, factorii naturali de călire, ajută la întărirea
organismului elevilor aflați la vârsta pubertății.
Soarele influențează pozitiv și profund mecanismul producerii
sângelui, contribuie la înmulțirea eritrocitelor, la distrugerea bacteriilor, la
formarea vitaminei D, foarte importantă în dezvoltarea sistemului osos, în
special în timpul creșterii și dezvoltării organismului. Razele lui amplifică
activitatea la nivel celular, activează funcțiunile majo re ale organismului și de
asemenea întărește sistemu l nervos și psihicul puberului.
Aerul acționează în special în mecanismele de termoreglare. Baia de
aer duce la obișnuirea graduală a organismului puberilor la variațiile
meteorologice. Ei ajung astfel să tolereze variațiile meteorologice fără dificultăți
de adaptare.
Apa este factorul de călire a l organismului cu o deosebită influență
profilactică și practică. Călirea cu ajutorul ei este recomandată datorită în special
acțiunii asupra terminațiilor nervo ase de la nivelul pielii.
Partea care presupune organizarea unei activități sportive extrașcolare
trebuie să îl cuprindă pe puber căci acesta își poate afirma creativitatea, își poate
dovedi calitatea de lider, de bun organizator, de facilitator al comunic ării.
Psihicul puberului este influențat de participarea la activități sportive
extrașcolare. Percepțiile, în special cele chinestezice, se dezvoltă. Participarea
sistematic ă la acest gen de activități are și un alt rezultat: formarea de percepții

49
speciali zate precum simțul orientării, al echilibrului etc . Simultan dezvoltării
percepțiilor crește capacitatea de observație , ea fiind legată de spațiu și de timp.
Numărul activităților sportive extrașcolare care pot contribui la
formarea și dezvoltarea personalității elevilor de gimnaziu este foarte mare.
Dintre ele rețin atenția: jocurile sportive, jocurile de perspicacitate, jocurile de
mișcare, drumețiile, excursiile, șahul, înotul, schiul, activități de orientare
turistică, diferite ramuri de sport p recum gimnastica, voleiul, fo tbalul, handbalul,
tenisul etc.
Așadar, subliniind importanța participărilor elevilor la activități
sportive extrașcolare de fapt evidențiem importanța practicării exercițiului fizic,
a activității motrice în general, în timpul liber. Rezultatele acestor activități nu
vor întârzia să apară. Ele fac parte atât din zona psihicului cât și din zona
organismului uman. În rândul lor se regăsesc: întreținerea sănătății corporale ,
asumarea unei existențe igienice, cultivarea intelectului, a voinței, a inteligenței,
echilibru emoțional, dezvoltarea gândirii, a motivației, a atenției, a concentrării, a
toleranței, a competitivității, a cooperării, a curajului, a respectului reciproc, a
ambiției, a gândirii tactice, a pe rseverenț ei, a autocontrolului, a fair-play-ului.
Acestea și multe altele conturează tabloul unei personalități integrale, creative și
autonome, așa cum ne dorim pentru elevii noștri.

***

50
CAPITOLUL 2
ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

2.1 Ipoteza cercetării

În cercetarea noastră am plecat de la ipoteza că participarea elev ilor
aflați la vârsta pubertății, elevii din ciclul gimnazial din clasa a VIII -a, la
organizarea și desfășurarea de activități sportive extrașcolare, va aduce o
contribuție mare dezvoltării personalității lor prin optimizarea potențialului
psihic și motric , prin formarea trăsăturilor de personalitate.

2.2 Scopul și obiectivele cercetării

Pornind de la idealul educației – formarea integrală, creativă și
autonomă a personalității elevului dar și de la scopul principal al educației fizice
și sportului , acela de a aduce o contribuție fundamentală la întărirea sănătății
elevului , la asigurarea dezvoltă rii fizice armonioase a sa , la însușirea priceperilor
și deprinderilor motrice utile în activitatea uzuală și nu numai , scopul cercetării
noastre este acela de a demonstra că practicarea activit ăților sportive extrașcolare
are un rol pozitiv în dezvoltarea personalității elevilor de gimnaziu.
În vederea atingerii scopului propus cercetarea noastră a presupus
obiective intermediare care au fost formulat e și împlinit e. Între ele se numără :
1. studierea literaturii și a documentelor de specialitate privind dezvoltarea
personalității elevilor de vârstă școlară mijlocie, grupa de vârs tă 10 -14 ani;
2. monitorizarea schimbări lor de personalitate a membrilor unui grup
format din elevi din ciclul gimnazial, clasa a VIII -a, în plan psihic, motric și
social, în urma participării la activități sportive extrașcolare .

51
2.3 Metode de cercetare folosite

2.3.1 Studiul bibliografic

O cercetare cu caracter științific nu poate fi făcută fără studierea
literaturii de specialitate. Aceasta ne arată care este stadiul cunoașterii problemei
supuse cercetării. Ea reprezintă punctul de plecare al cercetării. Necesitatea ei
rezidă în formularea ipotezei cercetării.
Am studiat cărți și lucrări de specialitate care dezvoltă aspecte
teoretice și practice cuprinse în tema lucrării de absolvire. Acest lucru a presupus
parcurgerea materialelor relevante existente în fondul de carte al mai multor
biblioteci. Acestor materia le li s -au adăugat studii de specialitate prezente în
spațiul virtual , conform sitografiei prezentate la finalul lucrării .
Având în vedere profesia de cadru didactic evident că studiul
programelor școlare, al planurilor cadru, al planurilor de învățământ, al legislației
școlare în vigoare, al metodologiile specifice, al documentelor curriculare de tip
reglator a întregit activitatea mea de cercetare bibliografică.
Toate acestea au făcut posibilă conturarea propriei mele opinii în
legătură cu tema dată și fundamentarea teoretică a prezentei lucrări de absolvire.

2.3.2 Metoda observației

Această metodă de cercetare a fost folosită pentru a determina
ambianța socială, conexiunile interpersonale precum și felul în care se
exteriorizează trăsăturile de personalitate ale puberilor cuprinși în sistemul de
învățământ, în clasa a VIII -a.

52
În cercetarea întrepri nsă am folosit observația intenționată, cu scopul
culegerii de date a căror analiză științifică să permită generalizarea. Au fost atent
și sistematic observate manifestările elevilor astfel încât să existe o înregistrare
fidelă a datelor culese, fără a vic ia cercetare a.
Foarte important este și faptul că observația nu s -a concentrat doar
asupra motricității puberilor ci și asupra psihicului lor. Am observat reacții,
gesturi, stări care au întregit tabloul dezvoltării personalității elevilor de
gimnaziu.
A fost necesar să acord atenție sporită următoarelor aspecte ce apar în
momentul folosirii observației ca metodă de cercetare:
 Pe cine trebuie să observ?
 Ce aspecte trebuie să observ?
 Ce aspecte influențează elevul aflat la vârsta pubertății atunci când
practică activități sportive extrașcolare?
Răspunzând acestor întrebări am stabilit: că trebuie să -i observ pe
elevii care fac obiectul cercetării noastre, elevi aflați la vârsta pubertății, în clasa
a VIII -a, care sub coordonarea mea au participat la activit ăți sportive
extrașcolare, că aspectele care se cer observate sunt: felul în care elevul
abordează situația, cum stabilește el relațiile cu colegii și cu profesorul, cum
reacționează la sarcini, cum își organizează activitatea, cum se exprimă verbal,
non-verbal și para -verbal, cum se poziționează în raport cu adversarii, ce reacții
are în fața reușitei și a eșecului, ce preocupări sunt relevante pentru el, cât este de
deschis împărtășirii dorințelor și temerilor, ce impact au activitățile sportive
extrașcolare în dezvoltarea personalității elevului.

53
2.3.3 Metoda conversației

Comunicarea este cheia succesului. Ea ne oferă posibilitatea
dezvoltării de relații umane benefice pentru toți cei angrenați în ea.
O formă particulară a comunicării este conversația. Conversația constă
în discuția pe o temă dată dintre cel ce cercetează și subiectul cercetării.
Întrebările se pun anumită ordine și trebuie și fie în concordanță cu nivelul de
înțele gere al subiectului. Formularea clară și coerentă reprezintă condiție
obligatorie pentru formularea unei întrebări.
Pentru tema dată am folosit metoda conversației care a fost aplicată
subiecților cercetați, elevi din clasa a VIII -a, dar și altor persoane implicate în
viața școlii – părinți, cadre didactice, profesori diriginți, cadre medicale ale
școlii, director.

2.3.4 Metoda anchetei pe bază de chestionar

În scopul obținerii unor informații obiective legate de importanța și
rolul activităților sportive extrașcolare în formarea personalității elevilor de
gimnaziu de clasă a VIII -a am folosit și metoda anchetei pe bază de chestionar.
Am conceput și aplicat chestionare subiecților cercetării, colegilor mei,
cadre didactice, părinților elevilor din grupul țintă, conducerii unității de
învățământ .
Fiecare chestionar a cuprins itemi închiși și deschiși ce au vizat mai
multe aspecte.
Primul chestionar aplicat subiecților cercetării a urmărit cunoașterea
acestora, identificarea preferințelor lor pentru petrecerea timpului liber,
cunoașterea disciplinei școlare foarte îndrăgite de elevi, identificarea unei

54
posibile profesi i, felul în care elevul se raportează la activități sportive
extrașcolare.
Cel de al doilea chestionar a fost aplicat elevilor la finalul cercetării,
după desfășurarea de activități sportive extrașcolare. Aceștia au fost rugați să
aprecieze prin evaluare pe o scară de la 1 la 5 impactul activităților sportive
extrașcolare la care ei au participat. Scara de la 1 la 5 a însemnat:
1- Nu sunt de acord
2- În foarte mică măsura
3- În mică măsură
4- În mare măsură
5- În foarte mare măsură
Ambele chestionare au fost aplicate unui număr de 25 de elevi cu care
am desfășurat act ivități sportive extrașcolare, elevi din clasa a VIII -a A de la
Școala Gimnazială “Mircea Eliade” Pitești.
Chestionarul aplicat părinților a vizat identificarea disponibilității
acestora de a-și lăsa copi i să participe la activități sportive extrașcolare.
Chestionarul aplicat cadrelor didactice care îndeplinesc funcția de
diriginți a vizat identificarea nevoii ca școala să organizeze și să deruleze
activități sportive extrașcolare prin care să se dezvolte armonios personalitatea
elevilor de gimnaziu.
Chestionarul aplicat conducerii unității de învățământ a avut ca
obiectiv identificarea disponibilității managementului de a oferi suport material,
financiar și organizatoric pentru activități sportive extrașcolare.

55
2.3.5 Metoda grafică

Pentru o vizualizare rapidă și pentru evidențierea rezultatelor obținute
în urma aplicării și interpretării datelor mai multor chestionare , am utilizat
metoda grafică.

2.4 Organizarea experimentului, locul, eșantionul și etapele cercetării

Cercetarea s -a efectuat la Școala Gimnazială “Mircea Eliade” Pitești,
la clasa a VIII -a A în anul școlar 2016 -2017 . Colectivul clasei este format dintr –
un număr de 25 de elevi dintre care 14 fete și 11 băieți.
Cercetarea a cuprins următoarele etape:
 stabilirea subiecților;
 aplicarea primului chestionar subiecților în luna februarie 2017;
 organizarea unei prime ac tivități sportive extrașcolare: drumeție în
pădurea Trivale ce a cuprins și jocuri cu caracter sportiv ;
 organizarea celei de a doua activități sportive extrașcolare: ex cursie
tematică ce a cuprins și un concurs de orientare turistică ;
 aplicarea celui de al doilea chestionar subiecților în luna mai 2017;
 aplicarea chestionarelor adresate cadrelor didactice și conducerii unității
de învățământ;
 prelucrarea și interpretarea datelor cercetării;
 formularea de concluzii și recomandări .

***

56
CAPITOLUL 3
CULEGEREA, CENTRALIZAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR
CERCETĂRII

Culegerea și centralizarea datelor cercetării au făcut posibilă
interpretarea lor conducându -ne la rezultate ce sunt prezentate în continuare.

3.1 Interp retarea chestionarului inițial adresat subiecților cercetării

Primul chestionar aplicat subiecților cercetării a avut ca scop
cunoașterea acestora, a intereselor lor, a felului în care își petrec timpul liber și
de asemenea a urmărit identificarea practicării de activități extrașcolare cu
caracter sportiv.
La prima întrebare subiecții au descris succint o zi obișnuită din viața
lor. Au menționat aspecte obișnuite cotidiene precum: trezirea și toaleta
personală, micul dejun, programul de la școală, timpul petrecut alături de prieteni
și membrii familiei , timpul petrecut pe calculator, telefon și în fața televizorului.
S-a constatat că, în descrierea unei zile obișnuite, doar în cazul a trei elevi se
regăsesc activități sportive extrașcolare .
La întrebarea legată de disciplina școlară favorită se constată
următoarea reprezentare grafică:

57

2
1 3 5 5
2 4
1 1 1

Argumentele aduse în nominalizarea disciplinei școlare favorite au
gravitat în jurul apropierii cadrului didactic de elev , a metodelor folosite de
acesta și a conținuturilor predate.
Referitor la timpul alocat studiului zilnic, subiecții cercetării au
răspuns conform central izării din graficul de mai jos:

Se observă că cea mai mare parte dintre subiecți acordă studiului în
medie două ore în fiecare zi. Există și elevi care nu sunt preocupați de studiul
individual dar și elevi care depășesc media menționată mai sus.
Privitor la media numărul de ore de timpul liber de care se bucură într –
o zi elevii grupului chestionat, răspunsurile sunt repartizare astfe l:
Deloc 1 Oră 2 Ore 3 Ore 4 Ore3 6 12
3
1

58

7 23
20 24
16
9 16 22
13
9
6 4

Cu privire la a ctivitățile preferate de elevii chestionați , acestea au fost
selectate dintr -o listă prestabilită. Fiecare elev a avut libertatea să selecteze mai
multe răspunsuri și de asemenea să evidențieze activități care nu se regăseau în
enumerare. Răspunsurile lor au fo st centralizate, repartiția lor fiind următoarea:

Deloc 1 Oră 2 Ore 3 Ore 4 Ore2 3 8 9
3

59

9
6
1 3
1 2 1 2
Din analiza răspunsurilor oferite de către elevii chestionați se poate
constata faptul că navigarea pe internet, urmărirea de emisiuni TV și ascultarea
de muzică sunt activități selectate ca fiind preferate de cei mai mulți dintre elevii
chestionați. Deși activitățile sportive se regăsesc în opțiunile elevilor, numărul
celor care au optat pent ru ele este mic.
Timpul petrecut cu familia nu este mulțumitor pentru elevii care au
făcut parte din grupul țintă. Activitățile desfășurate împreună cu membrii
familiei sunt, de regulă, activități cotidiene. Doar în cazul a patru elevi, între
activitățil e desfășurate în comun cu ceilalți membri ai familiei regăsim activități
care valorizează mișcarea.
La întrebarea dacă practică în mod regulat o activitate sportivă, din 25
de elevi doar 4 au răspuns afirmativ. Doi băieți practică fotbalul, o fată tenis d e
câmp și o fată înot.
Disponibilitatea subiecților chestionați pentru participarea la activități
sportive extrașcolare este foarte mare. La întrebarea specifică din chestionar, din
25 de elevi 24 au răspuns afirmativ, unul nu a răspuns deloc.
Cât privește felul în care sunt percepuți de colegii de clasă,
răspunsurile subiecților sunt redate în reprezentarea următoare :

60

1 2
1 1 5
1 2 2
1 2
1 1 5
În dorința de a afla cum își proiectează preadolescentul viitorul
profesional , ultima întrebare a chestionarului inițial a vizat identificarea
preferinței pentru profesi e. Răspunsurile elevilor sunt redate mai jos:

3.2 Interpretarea chestionarului final adresat subiecților cercetării

Subiecților cercetării li s -a administrat la finalul participării la
activitățile sportive extrașcolare un al doilea chestionar . Acesta a urmărit
măsurarea impactul ui activităților sportive extrașcolare la care ei au participat
asupra dezvoltării personali tății.
Chestionarul a cuprins zece afirmații pe care subiecții le-au evaluat
având la bază o scară de valori (Nu sunt de acord / În foar te mică măsură / În
mică măsură / În mare măsură / În foarte mare măsură) .
Răspunsurilor elevilor sunt prezentate mai jos.

61

Nu sunt de
acordÎn foarte
mică
măsurăÎn mică
măsurăÎn mare
măsurăÎn foarte
mare
măsură0 0 0 6 19
Nu sunt de
acordÎn foarte
mică
măsurăÎn mică
măsurăÎn mare
măsurăÎn foarte
mare
măsură0 0 0 12 13
Afirmație : Participarea la activitățile sportive extrașcolare a fost
benefică pentru mine

Afirmație : Jocurile sportive m -au încărcat cu energie

62

Nu sunt de
acordÎn foarte
mică
măsurăÎn mică
măsurăÎn mare
măsurăÎn foarte
mare
măsură0 0 0 14
11
Nu sunt de
acordÎn foarte
mică
măsurăÎn mică
măsurăÎn mare
măsurăÎn foarte
mare
măsură0 0 2 13
10
Afirmație : Activitățile la care am participat mi -au dezvoltat spiritul de
echipă și dorința de colaborare

Afirmație : Datorită activităților la care am participat am devenit mai
tolerant

63

Nu sunt de
acordÎn foarte
mică
măsurăÎn mică
măsurăÎn mare
măsurăÎn foarte
mare
măsură0 0 1 8 16
Nu sunt de
acordÎn foarte
mică
măsurăÎn mică
măsurăÎn mare
măsurăÎn foarte
mare
măsură1 0 3 12
9
Afirmație : Participarea la activități m -a ajutat să mă cunosc mai bine

Afirmație : Am învățat să -i cunosc și să -i respect mai mult pe colegi

64

Nu sunt de
acordÎn foarte
mică
măsurăÎn mică
măsurăÎn mare
măsurăÎn foarte
mare
măsură0 1 4 10 10
Nu sunt de
acordÎn foarte
mică
măsurăÎn mică
măsurăÎn mare
măsurăÎn foarte
mare
măsură0 0 0 3 22
Afirmație : Prin intermediul activităților desfășurate mi-am dezvoltat
spiritul de fairplay

Afirmație : Am simțit un efect pozitiv asupra sănătății mele

65

Nu sunt de
acordÎn foarte
mică
măsurăÎn mică
măsurăÎn mare
măsurăÎn foarte
mare
măsură0 0 0 0 25
Nu sunt de
acordÎn foarte
mică
măsurăÎn mică
măsurăÎn mare
măsurăÎn foarte
mare
măsură0 0 0 0 25
Afirmație : Activitățile sportive extrașcolare au fost mobilizatoare și au
creat bună dispoziție

Afirmație : Aș participa cu plăcere și la alte activități sportive
extrașcolare

Din reprezentările grafice de mai sus se poate observa că activitățile
sportive extrașcolare desfășurate au avut ca rezultat dezvoltarea elevilor pe plan
psihic, moral și fizic.

66
Elevii și -au dezvoltat respectul de sine, respectul față de ceilalți,
capacitatea de autocunoaștere, spiritul de echipă și de fairpl ay. Ei au devenit mai
toleranți, mai atenți la nevoile colegilor, reușind să se mobilizeze și să creeze o
atmosferă plăcută și o stare de bună dispoziție. În plus ei au resimțit o stare de
bine pe plan fizic.
Este îmbucurător faptul că toți elevii ar parti cipa și în viitor la activități
similare.
În concluzie se poate afirma cu tărie că practicarea activităților
sportive extrașcolare a influențat pozitiv dezvoltarea personalității elevilor aflați
la vârsta pubertății.

3.3 Interpretarea chestionarului adresat părinților

În perioada preadolescenței, în dezvoltarea personalității elevului, un
rol foarte important îl are părintele. De aceea c olaborarea școlii cu părinții
preadolescenților este esențială în evoluția acestor a.
O etapă a cercetării mele a constituit -o aplicarea unui chestionar
părinților elevilor participanți la activitățile sportive extrașcolare. Prin
intermediul lui am urmărit identificarea disponibilității acestora de a -și lăsa copii
să participe la activități sportive extrașcolare. Chestionarul a cuprins zece
întrebări, șapte dintre ele cu răspuns Da / Nu, iar trei cu răspuns deschis, pentru a
le da posibilitatea părinților să descrie influența pe care a avut -o practicarea
activităților cu caracter sportiv asu pra copiilor și de asemenea pentru a -și
exprima punctul de vedere asupra viitoarelor activități sportive extrașcolare
desfășurate de către școală.
Răspunsurile părinților sunt interpretate grafic în cele ce urmează.

67
La întrebarea Copilul dumneavoastră pra ctică în timpul liber activități
sportive? părinții au răspuns astfel:

Se observă o tendință spre sedentarism a preadolescenților, părinții
subliniind, în cadrul unor discuții ulterioare, îngrijorarea față de timpul excesiv
petrecut de copiii lor în fața calculatorului, tabletei sau telefonului mobil.
Fiind întrebați Cât de importantă credeți ca este practicarea unui
sport de către copilul dumneavoastră ? părinții au făcut următoarele afirmații:

Da Nu10 15
024681012141618
Nu este importantă
Este importantă
Este foarte
importantă

68
Răspunsurile oferite întrebării Vă încurajați copilul să desfășoare
activități cu caracter sportiv? , arată faptul că părinții sunt deschiși în a -și
încuraja copiii spre practicarea unor activități sportive în timpul liber, așa cum
reiese din graficul de mai jos.

În unanimitate părinții apreciază afirmativ impactul benefic al mișcării
asupra sănătății copiilor lor. Întrebării Considerați că este benefic pentru
sănătatea copilului dumneavoastră vă valorizeze mișcarea? îi corespunde
următorul grafic:

Da Nu21
4
Da Nu25
0

69
Din răspunsurile părinților reiese că aceștia cunosc preferințele
copiilor lor pentru un anumit sport.
De asemenea ei consideră că implicarea copilului lor în activități
sportive ar putea influența pozitiv relația acestuia cu membrii familiei .
În ceea ce privește factorii care au cea mai influență asupra copilului
pentru practicarea activităților cu caracter sportiv, părinții au identificat: grupul
de prieteni ai copilului, personalitățile sportive, profesorul de educație fizică,
frații mai mari .
Părinții sunt de acord că participarea la activități sportive extrașcolare
influențează pozitiv evoluția copilului. Ei consideră că școala este primul factor
care îi poate atrage pe copii în această direcție.

3.4 Interpretarea chestionarului adresat profesorilor diriginți

Profesorii diriginți chestionați cunosc parțial modelul de petrecere al
timpului liber al elevilor lor. Conform răspunsurilor oferite întrebărilor
chestionarului, ei afirmă că, în cadrul orelor de consiliere și orientare, le
sugerează elevilor cum să -și petreacă benefic timpul liber și î i orientează către
mișcare punând în evidență influența pe care aceasta o are asupra sănătății.
În lectoratele cu părinții profesorii diriginți le recomandă acestora o
atentă supraveghere a timpului liber de care dispun copiii lor. Integrarea
activitățilo r fizice în timpul liber contribuie la dezvoltarea fizică armonioasă, cu
impact asupra dezvoltării globale a elevului la pubertate.
De asemenea profesorii diriginți susțin că primesc sprijinul
profesorului de educație fizică și sport în organizarea și des fășurarea de activități
cu caracter sportiv.
***

70
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

A modela personalitatea elevilor aflați la vârsta pubertății trebuie să
constituite o preocupare permanentă a tuturor factorilor educaționali decizionali.
Primul dintre aceștia este profesorul.
Societatea educațională actuală este pusă în situația de a reconfigura
rolul și importanța factorilor care stau la baza unei educații de calitate ce
reprezintă factor de cisiv al formării și dezvoltării personalității.
În urma conștientizăr ii rolului determinant al educației în dezvoltarea
personalității preadolescenților, se vor găsi metode moderne de realizare a
acesteia, fără să se omită obiectivele, conținuturile și întreaga metodologie
specifică.
Educația fizică și sportul influențează în mod direct dezvoltarea
puberului. Planurile dezvoltării sunt multiple : fizic, motric, intelectual, estetic,
moral. Este o greșeală să se considere c ă educația fizică și sportul au doar
finalități biologice, ce țin de organismul uman, ci perspectiva core ctă este cea
care subliniază și importantele realități psihologice și sociale ale influenței
educației fizice și sportului în formarea și dezvoltarea personalității elevului.
Prin c ele trei tipuri de educație prin care pot fi exprimate – formal,
informal și nonformal, educația fizică și sportul transmit elevilor cunoștințe,
aptitudini, le dezvoltă acestora motivația sub toate aspectele ei, îi îndeamnă să
depună eforturi proprii care să îi conducă la reușită, le dezvoltă calități din
spectrul social precum munca împreună și prețuirea muncii celuilalt, coeziunea,
îngăduința, sportivitatea, etc. Toate acestea se dezvoltă ca un tot unitar și nu
disparat, contribuind la creionarea unei personalități conform năzuințel or
societății.

71
Implicarea elevilor în activități sportive cu caracter extrașcolar, în
activități ce valorize ază mișcarea în timpul liber, are dincolo d e efecte benefice
pe plan fizic, un caracter mobilizator și recreativ, ajutând totodată la crearea
stării de bine. Acestea contribuie la dezvoltarea personalității elevului de
gimnaziu și reprezintă o completare a procesului instructiv – educativ formal.
Aceste activități îl ajută pe elev să -și dezvo lte simțul responsabilității, dorința de
a coopera și de a d esfășura acte cu caracter voluntar.
Ambiția, bărbăția, vigilența, hotărârea, siguranța, dârzenia, stăpânirea
de sine, simplitatea, cinstea, fairplay -ul sunt tot atâtea însușiri de voință și
caracter dezvoltate prin educație fizică și sport.
În urma cercetă rilor efectuate se poate afirma cu tărie că practicarea
activit ăților sportive extrașcolare a influențat pozitiv dezvoltarea perso nalității
elevilor de gimnaziu.
Recomandările pentru factorii de decizie din sistemul de învățământ
românesc sunt:
 suplimentarea numărului de ore de educație fizică și sport pentru elevii
claselor gimnaziale și liceale;
 îmbunătățirea bazelor materiale sportive și facilitarea accesului în cadrul
acestora;
 încurajarea echipelor manageriale, a cadrelor didactice, a elevil or și a
părinților acestora în organizarea și desfășurarea de activități sportive cu
caracter extrașcolar;
 organizarea de lectorate, mese rotunde, simpozioane care să ducă la
conștientizarea importanței activităților sportive cu caracter extrașcolar pentr u
sănătatea fizică și mentală a elevilor, cu contribuție deosebită la procesul de
învățare și de dezvoltare a personalității;

72
 facilitarea formalităților necesare organizării activităților sportive
extrașcolare ;
 recompensarea elevilor participanți la activi tățile sportive extrașcolare.

***

73
BIBLIOGRAFIE

Cârstea, Gheorghe, (1999), Educația fizică, Casa de editură Petru Maior,
București;
Cârstea, Gheorghe, (1995), Metodica educației fizice , A.N.E.F.S.,
București;
Chiriță, G., (1983), Educația prin jocuri de mișcare, Editura Sport –
Turism, București;
Dafinoiu, Ion, (2007), Personalitatea, Metode calitative de abordare ,
Editura Polirom, Iași;
Dan-Spânoiu, G., Moțescu, M., (1981), Motivația pentru învățătură la
preadolescenți, în Cunoașterea personalității elevului preadolescent (coord.
Georgeta Dan -Spânoiu), Editura Didactică și Pedagogică, București;
Dragnea, Adrian, (2002), Măsurarea și evaluarea în educație fizică și
sport , Editura Universității din Pitești;
Dragnea, A. și cola b., (2006), Educație fizică și sport – teorie și didactică,
Editura FEST, București;
Dragomir, Petrică; Scarlat, Eugeniu, (2004), Educația fizică școlară ,
Editura Didactică și Pedagogică R.A, București;
Dumitrescu, I., (1990), Adolescenții. Lumea lor spiri tuală și activitatea
educativă , Editura Scrisul românesc, Craiova;
Dumitru, I.; Ungureanu, C. (2005), Pedagogie și elemente de psihologia
educa ției, Cartea Universitară, București;
Epuran, M. (2011), Motricitate și psihism în activitățile corporale, Editura
FEST, București;
Epuran, M., (1984), Reglarea psihică , Institutul de Educație fizică și sport,
București;

74
Epuran, M., (1976 ), Psihologia educației fizice , Editura Sport – Turism ,
București;
Iacob, L., (1998), Repere psihogenetice . Caracterizarea vârstelor școlare,
în Psihologia școlară (coord. Cosmovici, A, Iacob, L), Editura Polirom, Iași;
Mazilu, V., (1970), Revista de educație fizică și sport , nr. 3, I.P.III,
Oradea;
Nicola, I. (1992), Pedagogie, Editura Didactică și Pedagogic ă, București;
Potolea, D, Toma, S., Borza, A. (coord.), (2012), Coordonate ale unui nou
cadru de referință al curriculumului național , CNEE, București;
Radu, N., (1995), Adolescența: Schiță de psihologie istorică , Editura
Fundației „România de Mâine”, Bucu rești;
Robu, Viorel (2011), Competențe sociale și personalitate , Editura Lumen,
Iași;
Surdu, E. , (1995) , Prelegeri de pedagogie general ă. O viziune
sociopedagogic ă, Editura Didactică și Pedagogică, București;
Șchiopu, U., (1967), Psihologia copilului , Edit ura Didactică și
Pedagogică, București;
Șchiopu, U., (1970), Probleme psihologice ale jocului și distracțiilor ,
Editura Didactică și Pedagogică, București;
Șiclovan, I. (1979), Teoria educației fizice și sportului , Editura Sport –
Turism, București;
Turcu, I., (2007), Metodologia cercetării în educație fizică și sport ,
Editura Universității Transilvania, Brașov;
Turcu, F., Turcu, A. (1999), Fundamente ale psihologiei școlare , Editura
Eficient, București;
Vincent, R., (1972), Cunoașterea copilului , Edi tura Didactică și
Pedagogică, București;

75
***Terminologia educației fizice și sportului , (1974), Editura Stadion,
București;
***Curriculum național – Ghid metodologic de aplicare a programei de
educație fizică și sport, învățământ gimnazial, E ditura Aramis Print, București;
***Programe școlare pentru clasele a V -a – a VIII -a – Aria curriculară
educație fizică, sport și sănătate ;
***Legea Educației Naționale Nr.1/2011;
***Legea educației fizice și sportului Nr. 69/2000;

SITOGRAFIE

http://www.edu.ro

Acasa

http://programe.ise.ro
http://www.intelepciune.ro
http://scoalasfera.ro
https://dictionarexpresii.wordpress.com

***

76

ANEXE