Relatii internaționale Ujoc Marius Cornel [621629]

Relatii internaționale Ujoc Marius Cornel
Grupa M2

1

Organizatii le internationale și rolul lor în relațiile internaționale

Organizațiile internaționale reprezintă un element important și definitoriu al
relațiilor internaționale. Conform lui Ian Hurd "Pe măsură ce interdependența crește,
importanța organizațiilor internaționale crește cu ea. Organizațiile internaționale se găsesc
într-o formă sau alta în centrul tuturor provocărilor politice și economice ale secolului XXI "
Existența organizațiilor in ternaționale este relativ nouă , determinând la început modul în care
se desfășoară relațiile între diferiți actori, ulterior devenind ele însele actori, ca reprezentări
ale intereselor statelor membre. Organizațiile internaționale sunt organizații, compus e din
state, pentru a atinge un anumit scop sau obiectiv comun. Adesea, aceste organizații stabilesc
regulile de comportament și activitate între actorii statali și nestatali în sistemul internațional.
Pe de o parte, ele sunt propria lor entitate și sunt d eseori tratate ca atare. Pe de altă
parte, ele sunt adesea alcătuite din state, state care au propriile interese politice interne și
internaționale. Echilibrul dintre interesele lor și caracterele și obiectivele unei organizații
internaționale este esenția l în discursul de relații internaționale.
"Dilema organizației internaționale ca practică în politica mondială este, bineînțeles,
că acești actori sunt compuși din unități care sunt ei înșiși actori independenți, iar
organizațiile internaționale formale s unt întotdeauna actori colectivi, . Atunci când acționează
ca "agenți", aceștia sunt actori unitari în același mod în care guvernele naționale, alcătuite din
mai mulți indivizi și fracțiuni, sunt recunoscuți ca actori unitari în politica mondială "( Ian
Hurd). ”Din punct de vedere istoric, organizațiile internaționale timpurii au fost compuse din
actori stata li (K Pease ). Cu toate acestea, o mare parte din acest lucru se datorează faptului că,
pentru o mare parte din istoria relațiilor internaționale, mai al es după Pacea de la Westphalia
din 1648, sistemul internațional a fost în primul rând unul centralizat de stat. Cu toate acestea,
am început să vedem un rol mult mai important pentru actorii nestatali în organizațiile
internaționale.

O scurtă istorie a organizațiilor internaționale
Până la începutul anilor 1800 (1815 -1822) odată cu Consiliul Vienei, statele s -au
reunit pentru a coopera în relațiile internaționale după războaiele napoleoniene .La finalul
Primul Război Mondial, la 8 ianuarie 1918, la ini țiativa Președintelui American Wodrow
Wilson ( de altfel un exponent al teoriei liberale, pe care o vom trata ulterior) apare Liga
Națiunilor, o organizație internațională înființată să coopereze împotriva oricărei entități care
destabiliza pacea internaț ională . Sistemul a fost creat tot pentru a aduce un echilibru de forțe
prin crearea unui organism international care să asigure „pacea perpetuă” .Cu toate acestea, în
ciuda importanței sale în istoria relațiilor internaționale și a organizațiilor internațio nale, nu a
durat mult, fiind dizolvată în 1939 odată cu debutul celui de -al doilea război mondial . În
1943, URSS propune a crearea unei organizații europene din care să facă parte SUA, Anglia și
Rusia și alta mondială, iar SUA propuneau o organizație mondi ală. Ca urmare a celui de -al
doilea război mondial , în 1945 a fost înființată Organizația Națiunilor Unite considerată
precursor al Ligii Națiuniloir, pentru a aborda, de asemenea, insecuritatea în sistemul de
relații internaționale. La început au existat îndoieli privind rolul pe care ONU îl îl va avea în
afacerile internaționale . Decolonizarea, războiul rece, goana după petrol și resurse sau

Relatii internaționale
2
”diamantele sângerii” din Africa vor pune pentru mult timp Națiunile Unite în prim -planul
politicii internaționale .
Folosind ca punct de plecare Națiunile Unite au luat ființă multe alte organizații
internaționale : Organizația Internațională a Muncii, Organizația Mondială a Comerțului,
Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional (FMI) și organizații regionale precum
Uniunea Africană, Uniunea Europeană și Organizația Statelor Americane. Pe de altă parte, pe
plan european se căuta un sistem separat de securitate bazat pe aceeași concepție: alianțe între
marile puteri.. SUA și alte mari puteri occidentale au creat la 4 a prilie 1949 Tratatul
Atlanticului de Nord, iar după primirea la 9 mai 1955 a R.F.G. în Alianță, s -a creat la 14 mai
1955, Tratatul de la Varșovia. Urmarea a fost intensificarea ostilităților politice, economice și
de altă natură cunoscute sub numele de „ră zboi rece”. Gradul înalt de acumulare a
armamentelor și al armelor nucleare a făcut din politica „echilibrului de forțe” o absurditate.
Ca răspuns la cele două mari blocuri, apare la nivel mondial, Mișcarea de Nealiniere (MNA),
înființată în 1961 la Belgra d , la inițiativa Indiei, Egiptului și Republicii Socialiste Federative
Iugoslavia. Scopul organizației, conform Declarației de la Havana din 1979 este de a asigura
„independența națională, suveranitatea, integritatea teritorială a țărilor nealiniate” în „ lupta
lor împotriva imperialismului, colonialismului, neo -colonialismului, rasismului și a tuturor
formelor de agresiune, ocupație, dominație, interferență sau hegemonie străine, precum și
împotriva unei mari puteri și a unui bloc politic”. Organizația se străduia să fie o alianță la fel
de apropiată precum NATO sau Pactul de la Varșovia , însă nu era suficient de unită, iar
mulți membri ai acesteia erau destul de aliniați cu una sau cealaltă din marile puteri.
Evenimentele de la sfarșitul anilor 80 și înce putul anilor 90, respectiv căderea zidului
Berlinului și unificarea Germaniei, prabușirea blocului comunist și revoluțiile din statele fost
comuniste, desființarea Tratatului de la Varșovia , au dus la schimbarea echilibrului de putere
și la reconsiderarea securității Europei. Țarile din fostul bloc sovietic și cele aflate sub
influența acestuia și a Tratatului de la Varșovia se reorientează spre Alianța Atlanticului de
Nord, din care fac parte marea majoritate a țarilor vest europene
Despre t eoria organiza țiilor internaționale
Distingem 3 teorii care exprimă ipoteze proprii despre modul în care funcționează
sistemul internațional și rolul organizațiilor internaționale în relațiile internaționale:
realismul, liberalismul și mai nou constructivismul.
Realismu l și organizațiile internaționale
Realismul este una dintre teoriile principale în studiul relațiilor internaționale.
Realistii se concentreaza î n principal pe no țiunile de putere si securitate in rela ția dintre
statele din sistemul international. Realiști i susțin că puterea și securitatea sunt ceea ce
contează cu adevărat în relațiile internaționale. D atorită acestei atenții acordate puterii și celor
care pun accentul pe securitatea statului, pentru mulți realiști, organizațiile internaționale
servesc numa i pentru a ajuta statul să -și atingă obiectivul în această idee de securitate sau
putere sporită. ”În timp ce statul poate uneori să coopereze cu alte state pe probleme
internaționale, de îndată ce e este amenințat interes ul , organizațiile internaționale vor fi
foarte puțin probabil să exercite influență asupra acestuia” (K Pease ). Realistii nu cred ca o
organizatie internationala poate opri tarile puternice de a face ceva, mai ales daca interesele
lor nu sunt aliniate la o pr oblema mentionata ( K Pease).Acest lucru nu înseamnă că nu
contează, ci mai degrabă că organizațiile internaționale ar putea să în sensul în care s -ar părea
firesc să o facă . După cum explică Pease, "Organizațiile internaționale pot juca un rol de

Relatii internaționale
3
interven ție în favoarea intereselor marilor puteri ", oarecum în concordanță cu argumentul de
interes de stat. Ea continuă să spună că "aceste o rganizații internaționale sunt folosite de
hegemoni și marile puteri pentru a -și susține interesele în sistemul internati onal.” Alte state
care nu sunt puteri pot utiliza, de asemenea, organizații internaționale pentru a -și atinge
obiectivele și pentru a-și spori puterea în cadrul sistemului existent " În plus, în ceea ce
privește realismul, deoarece se referă la dreptul int ernațional, o piatră de temelie a
organizațiilor internaționale, asemănătoare cu organizațiile internaționale înseși, dreptul
internațional este fie "irelevant" pentru un realist, fie doar favorizează statul și obiectivele
sale de putere și securitate .
Realiștii indică adesea războaiele majore din trecut ca un exemplu de încercări eșuate
ale organizațiilor internaționale. Aceste organizații internaționale au luat ființă post factum,
după conflict, cu scopul de a opri alte războaie . Acest lucru bineînțeles nu s-a întâmplat,
organizațiile internaționale, cum ar fi Liga Națiunilor , privind Al Doilea Război Mondial ,
Organizația Națiunilor Unite ( cu referire la multitudinea de conflicte ) sau MNA ( invadarea
Afganistanului de către Rusia în 1979) nu au putut f ace nimic, daoar să condamne acțiunile.
Liberalismului și organizațiilor internaționale
Teoria relațiilor internaționale a liberalismului are o poziție foarte diferită în ceea ce
privește organizațiile internaționale și dreptul internațional. Liberalismul susține posibilitatea
cooperării în relațiile internaționale , organizațiile internaționale fiind esențiale, deoarece nu
numai că permit o platformă fizică și un spațiu pentru cooperarea statală, dar în cadrul cartei
fiecărei organizații internaționale se regăsește adesea un set de cerințe care stabilesc
cooperare a în afacerile internaționale. Organizațiile internaționale nu sunt formate pentru
interesele unui stat (numai pentru propria lor putere) Ei consideră nu este nevoie de un
hegemon pentru a exista o organizație internațională, ci mai degrabă, aceste organizații sunt
create pentru a rezolva problemele internaționale .Astfel, pentru un stat este atractiv să se
alăture unei organizații internaționale. În plus, ei contestă ideea că sistemul internațional are
legătură cu necesitatea puterii militare (Pease). Astfel, pentru liberali, orga nizațiile
internaționale sunt că i pentru diplomație, cooperare și pace internațională. Acestia indică
realizări le privind dre pturile omului, politicile de mediu și alte aspecte, cum ar fi cooperarea
economică și interdependența, pentru a ilustra rolul pozitiv al organizațiilor internaționale în
afacerile internaționale. De fapt, organizațiile internaționale nu numai că permit ac torilor să
se unească pentru a rezolva problemele, dar prezența lor ajută la eludarea problemei
"problemelor de acțiune colectivă. P rin colaborare se pot realiza mult mai multe decât dacă
fiecare sta t sau actor lucrează individual.
Liberalii susțin că țări le mai interdependente devin una cu cealaltă, cu atât mai mult
va fi nevoie ca organizațiile internaționale să contribuie la schimbul de informații și la
eforturile de coordonare și cooperare (Pease).
Spre deosebire de opiniile realiste ale dreptului inter național, " statul de drept este
temelia societății și dreptul internațional este fundamentul societății globale" (Pease). Dreptul
internațional este un element cheie în evoluția drepturilor internaționale ale omului, a
problemelor internaționale de mediu, precum și a altor teme, cum ar fi teoria războiului (cu
constituirea unor instanțe internaționale precum Curtea Internațională de Justiție și Curtea
Penală Internațională
Pentru liberaliști, organizațiile internaționale nu numai că trec peste chestiunea
problemei anarhiei "acțiunii colective", ci ajută la avansarea dezvoltării economice ,

Relatii internaționale
4
contribuie la promovarea unor norme comune, permit societăților multinaționale să aibă un
rol în a asigura coeziunea pri n intermediul pieței internaționale și, nu în ulti mul rând
asigurarea securității statului de drept.
Constructivism și organizații internaționale
Constructivismul este văzut ca una dintre noile teorii ale relațiilor internaționale, dar
și foarte influente. Constructivismul sugereaz ă că relațiile internați onale și relațiile în cadrul
organizațiilor internaționale nu sunt, în sine, neapărat pesimiste și se referă la aspecte precum
puterea și securitatea și nici nu sunt în mod pozitiv și cooperative în natură. Relațiile și
instituțiile sunt văzute într -un anu mit mod, în funcție de actori. Așa cum explică Ian Hurd,
"actorii se comportă față de lumea din jurul lor în moduri care sunt modelate de ideile pe care
le au asupra lumii și aceste idei sunt generate d e interacțiunile anterioare ”. Lumea în care
trăim es te produsul acțiunii noastre sociale.De asemenea constructivismul susține soluția
normativă pentru temele identității și cooper ării între state.
În concluzie putem afirma că Organizațiile internaționale reprezintă interacțiunea
între actori statali, sunt și ele însele actori internaționali și împreună formează societatea
internațională , structură rezultată din relații si interese comune.
Bibliografie :
Joshua S Goldstein & Jon C. Pevehouse – International relations
Kelly – Katy S Pease – Organizatii international e
Ian Hurd – International organizations: Politics, Law, Practice