,,How hard you work , și are în vedere încurajarea cetățenilor de a merge la [621604]

Emanciparea femeilor afro – americane:
Între visul american și realitate

Cuprins
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 2
1. Clarificări conceptual e ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 5
1.1 Patriarhat ul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 6
1.2 Teoriile feministe ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 8
1.3 Valurile feministe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 12
1.4 Intersecționalismul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 14
2. Istoric ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 18
2.1 Femeile afro -americane – scurt istoric ………………………….. ………………………….. ………………… 22
2.2 Devalorizarea femeii de culoare în societatea americană ………………………….. ……………………. 25
2.3 Rasismul și feminismul ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 27
2.4 Problemele contemporane ale Americii ………………………….. ………………………….. ……………….. 30
3. Studiu de caz: Michelle Obama ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 35
3.1 Biografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 36
3.2 Analiza discursului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 39
3.3 Între Visu l American și r ealitate ………………………….. ………………………….. …………………………. 42
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 45
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 47

2
Introducere
Scopul acestui studiu este acela de a surprinde evoluția femeii de culoare de -a lungul
istoriei, poziția ei în societate de -a lungul timpului , precum și influența pe care a avut -o asupra
comunității afro -americane. Am ales tema „Emanciparea femeilor afro -americane: Între visul
american și realitate”, deoarece am vrut să evidențiez impactul pe care l -a avut emanciparea femeii
de culoare în societatea americană și , totodată , contribuția ei la crearea „visului american.” Lucrarea
este structurată în trei capitole care, la rândul lo r, sunt împărțite în mai multe subcapitole.
Astfel, în primul capitol, „Clarificări conceptuale ”, am definit feminismul ca fiind o
filosofie teoretică care se manifestă print -o mișcare socială și urmărește obținerea egalității dintre
femei și bărbați pe toate planurile. Primul subcapitol evidențiază patriarhatul în raport cu feminismul
cu scopul de a observa care a fost factorul determinant în emanciparea femeilor. Deși , mișcarea
pentru drepturile civile din anii '50 viza deopotrivă drepturile bărbaților și femeilor de culoare,
acestora din urmă le -au fost recunoscute drepturile mult mai târziu, ele fiind victime ale dublului
patriarhat, manifestat întocmai de bărbații albi și de cei de culoare. Al doilea subcapitol face referire
la teoriile feministe cu accent pe discriminare , ca fiind conceptul fondator care stă la baza teoriilor.
În acest context , se pune accent pe discriminarea de gen și rasă ca principale subiecte de dezbatere.
Următorul subcapitol este semnific ativ pentru evoluția feminismului prin clasificarea în valuri. Se
disting , astfel , trei valuri: primul val a apărut în anii '50 și a avut ca principal obiectiv obținerea de
drepturi politice de către femei ; valul al doilea se manifestă între anii '60 – '70, când feministele luptă
pentru ega litatea la scară mai largă cu accent pe discriminare în domenii precum educația, locul de
muncă și familia ; valul al treilea este specific anilor '80 – '90 și se axează pe înlăturarea discriminării
care are la bază asp ecte de ordin social, naționalitate, religie, rasă și etnie, dorindu -se obținerea
egalității cu bărbații în raport cu aceste aspecte . În ultimul subcapitol am vorbit despre
intersecționalism , un concept care a fost abordat pentru prima dată de Kimberlé Crenshaw în 1989
pentru a analiza problema rasismului în mișcarea radicală feministă. Acest concept este semnificativ
pentru femeile afro -americane deoarece ele au fost , de-a lungul timpului, dublu discriminate: odată
din cauza genului și apoi din cauza rasei . Până la apariția acestui concept, problematica femeilor de
culoare nu era acoperită în totalitate și astfel lupta lor pentru emancipare era greoaie și plină de
obstacole. Ulterior, noțiunea de intersecționalism le -a ajutat să -și definească nevoile mai bi ne și să
lupte mai eficient pentru drepturile lor.
Cel de -al doilea capitol, „Istoric”, are în vedere emanciparea femeii de culoare din punct de
vedere istoric. Astfel, este important de menționat faptul că ideea de emancipare a femeii apare după

3
Revoluția Franceză din 1789 însă , se concretizează prin obținerea de drepturi doar după nenumărate
încercări și revolte în acest sens la un secol distanță. De menționat este evoluția femeii afro –
americane surprinsă în primul subcapitol care a fost victim a discrimin ării pe tot parcursul istoriei ,
începând din perioada colonialismului când se făcea comerț cu sclavi și până în prezent când încă
mai este discriminată din punct de vedere social, politic și economic.
În al doilea subcapitol, am prezentat poziția femeii de culoare în societatea americană care,
spre deosebire de bărbații afro -americani ale căror drepturi în societatea americană au fost
recunoscute ca urmare a revoltelor din anii '60 – '70, femeile de culoare s -au confruntat cu opresiuni
atât în rândul albilo r, cât și în comunitățile de afro -americani. În prezent, stereotip ul tradițional al
mamei s clave afro-americane care, de -a lungul timpu lui, a fost lipsită de drepturi a reușit să fie
combătut și respins, femeia de culoare evoluând de la statutul de înapoia te și inferioare la femeia
model a comunității care are voce și drepturi. Cel de -al treilea subcapitol evidenț iază feminismul de
culoare prin prisma rasismului subliniind diferența de ideologii dintre feministele albe și cele de
culoare, care a dus la formarea de comunități diferite cu scopuri și manifestări diferite. Deși lupta
împotriva combaterii discriminării de gen era deopotrivă obiectivu l femeilor albe și a celor de
culoare, femeile afro -americane luptau pentru drepturi de bază precum dreptul la educație, dreptul la
un loc de muncă, ele nefiind privilegiate asemeni femeilor albe care nu se confruntau cu astfel de
probleme și considerând a desea că femeile albe nu au de ce să fie nemulțumite. Ultimul subcapitol
poziționează femeia de culoare în societatea contemporană în cadrul căreia ea este în continuare
dezavantajată din punct de vedere economic, social și cultural. Astfel, în condițiile de față, societatea
americană se confruntă cu probleme la nivel economic din punct de vedere al lo curilor de muncă și
adăpostului, probleme la nivel de sistem de sănătate din punct de vedere a lipsei de asigurare de
sănătate pentru cetățenii care fac parte din clasa socială de jos, precum și din punct de vedere al
consumului de droguri manifestat îndeosebi în rândul tinerilor . În acest scenariu contemporan, afro-
american ii și cu precadere femeile, sunt principalele victime ale sistemului social în care trăi esc.
În ultimul capitol, „Studiu de caz: Michelle Obama”, am urmărit evoluția Primei Doamne de
culoare în societatea contemporană americană , scopul studiului fiind acela de a sublinia faptul că,
deși au existat numeroase piedici în evoluția sa profesională și personală, acest lucru nu a
împiedicat -o să-și atingă scopul. În primă fază am făcut o prezentare generală a lui Michelle Obama
în care am detaliat cronologic parcursul său profesional și personal. Asemeni multor tineri de
culoare și Michelle Obama a simțit pe prop ria piele efectele discriminării și implicit a marginalizării,
însă acest lucru nu a făcut decât să o determine mai mult să demonstreze că poate și , ca urmare , a
reușit sa fie absolventă a două facultăți de renume și să ajungă Prima Doamnă de culoare. După cum

4
și ea susține, educația este cea care a stat la baza reușitelor ei la care s -a adăugat perseverența. În cel
de-al doilea subcapitol am facut o analiză a discursului ținut de Michelle Obama cu ocazia
candidaturii soțului ei pentru obținer ea celui de -al doilea mandat la președenție. Discursul este
sugestiv încă din titlu: ,,How hard you work ‟‟, și are în vedere încurajarea cetățenilor de a merge la
vot pe ntru a -și decide viitorul. D iscursul vrea să sugereze poporului că Barack Obama este cel mai
potrivit candidat pentru președenție din prisma faptului că este un om simplu care înțelege nevoile
cetățeanului de rând, accentul fiind pus pe Barack Obama ca individ și nu ca președinte dorindu -se,
astfel, ca cetățenii să dezvolte empatie și admi rație față de acesta. Discursul se dovedește a fi de
succes tocmai datorită modului deschis și personal în care Michelle Obama abordează tematica
legislativă, cuvintele simple alături de contextul de familie fiind, de fapt, armele cu care Michelle
cucereșt e publicul.
Ultimul subcapitol evidențiază concepul de “vis american” care, de -a lungul timpului , a
căpătat diverse sensuri și înțelesuri. Dacă inițial „Visul American” se baza pe concepte precum
libertate, încredere în sine, dorință de aspirație, în prezent, „Visul American” aspiră la prosperitate
ecomonică, incluziune și apartenență socială, putere, dragoste și acceptare necondiționată. „Visul
American” capătă o semnific ație proprie în contex tul vieții pe care o duce cetățeanul și astfel unii
întrevăd posibilitatea materializării lui, pe când alții îl consideră mit.
Așadar, putem observa faptul că, deși femeia afro -americană a avut , de-a lungul timpului,
parte de numeroas e obstacole în recunoașterea drepturilor, în prezent ea are un impact deosebit
asupra societății și nu este cu nimic mai prejos decât femeile albe sau bărbații de culoare, ci
dimpotrivă, ea este adesea văzută ca un exemplu de virtute, rezistență , persevere nță și evoluție
pentru comunitate.

5
1. Clarifică ri conceptual e
„Feminismul este o filosofie teoretică concretizată printr -o mișcare socială care are ca
obiectiv principal obținerea egalităț ii în drepturi și t ratament a femeii cu bărbatul în toate domeniile.
Gândindu -ne la o abordare mai detaliată, putem men ționa faptul că feminismul rep rezintă o luptă a
femeilor în scopul obținerii și validă rii drepturilor lor, o luptă pentru combaterea discriminării ,
pentru dobândirea dreptului de exprimare ș i manifestare ”.1
Termenul de feminism a început să fie folosit în vederea susținerii egalității dintre sexe cu
accent pe drepturile femeilor î n anul 1892, după prima Conferință Internațională a Femeilor care a
avut loc la Paris.
”Pentru multă vreme, femeile au fost discriminate din punct de vedere uman și social. Astfel,
a luat naștere feminismul care a apărut ca o revoltă contra inferiorității care caracteriza percepția
asupra femeii în societatea patriarhală. Primele structuri ale doctrinei feministe apar în suita
Revoluției Franceze (5 mai 1789 – 9 noiembrie 1799), însă schimbările juridice concrete care să
aducă drepturi și revendicări de ordin salarial și mai ales civic au apărut mult mai târziu .”2
Cu alte c uvinte , putem susține faptul că feminismul reprezintă lupt a împotriva inegalități i
de gen și a discrimi nării, promovând afirmarea femeii. O altă concepție ilustrează faptul că
feminismul reprezintă mișcarea pentru egalitate socială, politic ă și economică între femei și bă rbați.
Feminismul a ap ărut ca o nevoie a combaterii dezechilibrului de putere dintre sexe care
dezavantajează femeile . Ideologia feministelor se focusează pe rolul femeii în societate, locul ei în
viața pol itică, precum și sexualitatea ei. De-a lungul timpului, feminismul a îmbrăcat diverse forme
și ca urmare s -a concretizat în diverse curente. Clasificarea a fost făcută în funcție de similaritățile
dintre feminisme în ceea ce pri vește perspectiva de cercetare, scopul , obiectivul, strategii le,
revendicările și nu în ultimul rând așteptările . Așadar, putem spune că feminismul este despre
alegeri, nu despre restricții punând , totodată , accent pe recunoașterea valorii demni tății umane
individuale în toată diversitatea sa, urmărind cu precădere raporturile conceptelor de libertate,
egalitate, demnitate și diversitate.

1 Margaret Walters, Feminism , Oxford: Oxford University Press, Incorporated, 2006, p. 12.
2 https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/egalitate -feminism -si-sexism , accesat la 20 ianuarie 2019.

6
1.1 Patriarhatul

„Patriarhatul reprezintă o paradigmă a dominației fiind asociat masculinității și răspândit pe
plan social, politic și economic. Patrhiarhatul este un sistem social în care bărbații dețin puterea și
predomină în roluri de conducere politică, autoritate morală, privilegii sociale și control al
proprietății , femeile neavând niciun rol în luarea deciziilor. Într-o societate patriarhală, instituțiile,
normele și practicile abordate reflectă nevoile, logica și modul de interacțiune ale bărbaților.
Sexismul instituționalizat – adică patriarhatul – a con stituit baza structurii sociale împreună cu
imperialismul rasial ”.3
Când a început mișcarea pentru drepturi le civile în anii '50, femeile și bărbații de culoare s –
au alăturat pentru a lupta în vederea obținerii egalității rasiale, însă doar bărbaților de culoare li s -a
recunoscut calitatea de lider , în timp ce activistele de culo are nu au primit recunoștința publică .
Mișcarea pentru eliberarea afro-americanilor a marcat , pentru prima dată , faptul că afro -americanii
s-au angajat într -o luptă pentru a rezista rasismului , însă cu toate acestea au fost ridicate granițe clare
încă de la început care ave au ca scop separarea rolurilor femeilor față de cele ale bărbaților. Astfel,
femeilor de culoare li s -a cerut să își asume o poziție subordonată , să aibă grijă de gospodării și să se
supună bărbaților lor . Din păcate și fără a s e gândi la faptul că vor contribui la discriminarea propriei
rase, bărbații de culoare s-au alăturat ce lorlalți reprezentanți ai patriarh atului la asuprirea femeilor de
culoare și au încercat să le foțeze să joace un rol secundar în societate și să se supună. Ceea ce a
început ca o mișc are de a -i elibera pe toți afro -americanii de la o opresiune rasistă, a devenit o
mișcare care avea ca scop principal „stabilirea patriarhatului de sex masculin de culoare ”4. Cu alte
cuvinte, femeile de culoare nu au f ăcut decât să treacă de la domin ația patriarh atului american sub
influența patriarhatului de culoare. Atenția a fost îndreptată asupra promovării intereselor doar a
bărbaților de culoare, opresiunea sexistă și rasistă îndreptându -se către s tatutul social al femeilor de
culoare .
Atunci când vorbim de spre femei și putere, trebuie să ținem cont de faptul că , de-a lungul
istoriei , patriarhatul a fost cunoscut sub aspectul familiei aflate sub autoritatea necondiționată a
tatălui , iar modelul cel mai clar de -a lungul istoriei a fost cel al familiei evreiești descrisă în Vechiul
Testament. „Patriarhatul reprezintă , astfel , un anume tip de relații sociale , bazate pe dom inația
masculină și poziț ia de supunere a femeilor . Tatăl este capul familiei , având autoritate asupra

3 Lerner , G. 1989, The Creation of Patriarchy , Oxford: Oxford UniversityPress , Polirom, 2002.
4 Simone de Beauvoir, Le deuxieme sexe, Les faits et les Mythes, Paris: Gallimard 1949, p. 15.

7
femeilor și copiilor ”5. Filosofia feministă a preluat vechiul co ncept de patriarhat și l-a definit ca fiind
„sistemul masculin de opresiune a femeilor”6.
În analiza patriarhatului trebuie ținut cont de statutul inferior al femeii de -a lungul istoriei,
atât în relațiile sociale , cât și în r elațiile private din cadrul fa miliei. Timp de secole, femeile par să
lipsească din istorie, considerându -se că rolurile lor principale sunt de a fi mame și de a îndeplini
munci domestice pentru a -i putea , astfel , mulțumi pe bărbați. În dezvoltarea patriarhatului un rol
foarte important l -a ocupat și f aptul că , dacă bărbații aveau tot timpul posibilitatea câștigului și a
producției, relația femeilor cu aceste mijloace de supraviețuire a fost întotdeauna făcută prin
intermediul bărbaților. În utilizarea feministă , „termenul de patriarhat înglobează conotații mai
complexe ce provin din interogarea legitimității regulilor care operează în societate după logica
exclusiv masculină sau raportată la o viziune masculină. În mod implicit, o astfel de ordine socială
implică inegalitatea dintre genuri – inferi oritatea feminină și superioritatea masculină, ierarhia și
subordonarea. ”7 Feminismul urmărește să schimbe natura patriarhală a societății într -una fără
dominație și opresiune.
De-a lungul timpului, întreaga practică a patriarhatului nu a făcut altceva decât să
evidențieze statutul de subordonare al femeilor față de bărbați și dorințele lor. Acest aspect a fost
întâlnit cu preponderență în rândul femeilor de culoare pentru că ele erau dublu discriminate. Astfel,
femeile au început să -și piardă respectul de sine, să se devalorizeze și ulterior să se complacă în
starea în care se aflau, acceptând statut ul inferior, social și cultural, impus de societatea masculină.
Înainte de secolul al XIX -lea, majoritatea familiilor erau organizate conform tradiției patriarhatului,
femeile neavând dreptul de a -și spune părerea sa u de a acționa în interesul lor însă, treptat bărbații
și-au pierdut din autoritate pentru că femeile s-au revoltat și au început să lupte pentru independența
lor. Putem afirma faptul că femeile de culoare trebuie să dobândească puterea de a acționa în așa fel
încât să dea curs propriilor interese și nevoi. Este necesar pentru femei ca înainte de orice să
conștientizeze faptul că schimbarea trebuie să se producă în primul rând în mintea lor, în gândirea și
comportamentul lor atât în familie , cât și în societate. Elimi narea patriarhatului și a
gândirii patriarhale trebuie , înainte de orice , să se producă în conștiința femeilor. În acest fel , ele
vor avea forța și posibilitatea de a fi independente economic și , astfel , vor găsi puterea de a se
dezvolta și de a renunța să mai trăi ască în frică și dependență.

5 Simona Bujorianu, Stereotipurile gender: identificare și prevenire , p. 3,
https://www.scrib d.com/document/190070457/183635329 -Stereotipuri -de-Gen-Doc, accesat la 19 septembrie 2013.
6 Zillah R. Eisenstein, Capitalist Patriarchy and the case for socialist feminism, New York: Monthly Review Press,
1979, p. 38.
7 Bujorianu, op.cit ., pp. 5 -7.

8
1.2 Teoriile feministe

Teoriile feministe reprezintă o serie de mișcăr i protestatare susținut e de femei și care au ca
obiective principale : combaterea tuturor formelor de discriminare de gen (discriminarea
profesională în procesul de selecție, promovare a și stabilire a condițiilor salariale , discriminarea în
egalitatea de șanse pentru accesul la educație în sectorul învățământului superior , discriminarea în
ocuparea unor funcții publice și luarea de decizii în societate ); precum și atacul împotriva modului
de socializare tradițională raportat la sexul individului (eliminarea stereotipurilor confor m cărora
bărbatul este mai educat, mai competent și mai competitiv decâ t femeia, eliminarea metodelor
tradiționale de educare diferențiată a băieților și fetelor, eliminarea vocabularului sexist); și
totodată se urmărește înlăturarea practicilor sexismului institu ționalizat (accesul femeilor la poziții
de conducere cu putere de decizie ). Teoriile feministe stau la baza mișcărilor feministe și are la
bază două întrebări : ce se poate spune despre statutul actual al femeii în societate ? și care sunt
factorii determinanți care favorizează acest statut? De -a lungul timpului , s-au dat numeroase și
diverse răspunsuri la aceste întrebări, însă cele mai semnificative sunt: „Femeia este diferită de
bărbat; Femeia nu este egală cu bărbatul; Femeia aparține unui grup o presat iar societatea este
guvernată de un sistem patriarhal construit de bărbați. ”8
O altă categorie a teoriilor feministe vizează concep tul de inegalitate dintre femei și bărbați
aducând ca argumente inegalitatea de șanse și tratament în societate , precum și inegalitatea dintre
sexe ca urmare a exploatării fizice și sexuale a femeii. Unul dintre argumentele aduse de femei este
faptul că „bărbatul are o nevoie înnăscută de a subjuga femeia ”9 pentru a -și putea manife sta
masculinitatea . Un alt argument este faptul că , din punct de vedere fizic , bărbatul este mai puternic
decât femeia ceea ce îi conferă ava ntajul forței pe care îl folosește în scopul oprimării femeii .
În lucrarea „Al doilea sex ”10 a Simonei de Bea uvoir se încearcă pentru prima dată
stabilirea unei structuri teoretice a tematicii feministe. Cartea reușește să stârnească un interes
imens față de problematica discriminării femeilor și este considerată textul fondator al
feminismului contemporan. Raportându -se la structurile patriarhale care au acționat în defavoarea
femeii , Simone de Beauvoir analizează deopotrivă apelativele care au fost asociate cu femeia de -a
lungul timpului , precum: „mamă”, „tână ră fată”, „prostituată”, „îndrăgostită”, „femeie mistică”
etc. Simone de Beauvoir sublini ază faptul că „femeia a fost întotdeauna, dacă nu sclava bărbatului,

8 Beauvoir, op.cit., p. 3.
9 Patricia Hill Collins , Black Feminist Thought: Knowledge, Consciousness and the Politics of Empowerment , Second
Edition, Maryland: Hyman , 1990, p. 112 .
10 Beauvoir , op.cit ., p. 8.

9
în orice caz vasala lui; cele două sexe nu și -au împărțit niciodată lumea în mod egal; și astăzi,
încă, deși condiția ei e în plină evoluție, femeia este grav dezavantajată. Aproape în nici o țară
statutul ei legal nu e identic cu al bărbatului și adesea el constituie un handicap considerabil. Chiar
și când unele drepturi îi sunt, în chip abstract, recunos cute, o prea îndelungă obișnuință le
împiedică să -și găsească expresia concretă în moravuri”11.
Vorbind despre fem eile de culoare din societatea a mericană, putem remarca faptul că acestea
au fost victimele discrimin ării pe tot parcursul istoriei. În același timp, d iscriminarea de gen a
reprezentat , de-a lungul timpului , o temă de dezbatere în rândul sociologilor, deoarece
existența acesteia a generat numero ase schimbări în cadrul societății. Se observă , astfel , faptul că
femeile de culoare au o situație econom ică inferioară față de bă rbați, aceștia din urmă fiind
favorizați în obți nerea unui loc de muncă mai bine plă tit. Fiecare perspectivă expusă în mișc ările
feministe cu privire la i negalitatea dintre bărbați și femei a contribu it semnificativ la îmbunătățire a
statutul ui femeilor, însă au fost însoțite și de limitări specifice. Ce este de remarcat este faptul că
nucleul problemelor feministe era unul comun și atunci perspectivele dive rse asupra problemelor
legate de inegalitatea dintre femei și bărbați nu au fă cut decât să contureze , într-un mod cât mai
complet , diver se strategii în vedere remedierii inegalităților de gen.
Teoriile feministe emise pe tema inegalității dintre sexe au la bază diverse opin ii și acoperă
o gamă vastă de i negalități care vizează complexe despre gen, sex și sexualitatea. Prin urmare ,
soluțiile care se caută sunt sociale și nu individuale. Judith Lorber a grupat pers pectivele feministe
care reflectă strategii le lor teoretice și politice în „trei categorii ”12, astfel : reforma feministă de gen ,
reforma feministă de rezistență și reforma feministă revoluționară.
Discriminare a constituie , astfel , orice „diferențiere, excludere sau restricție bazată pe sex,
care are ca efect sau scop să compromită sau să anihileze recunoașterea, beneficiul și exercitarea de
către femei, indiferent de starea lor matrimonială, pe baza egalității dintre bărbat și femeie, a
drepturilor și libertăților fundamentale, în domeniul politic, economic, social, cultural, civil sau în
orice alt domeniu. ”13 Gândindu -ne la principalele tipuri de discrimi nare, pu tem identific a: sexismul,
rasismul și clasis mul, toate acestea fiind conectate și interdependente.

11 Beauvoir, op.cit. , p. 29.
12 Judith Lorber, The Variety of Feminisms and their Contribution to Gender Equality, Fourth Edition , Oxford: Oxford
University Press, 1998, p.27.
13 Adunarea Generala a Națiunilor Unite, The Convention on the Elimination of All Forms of Discrimination against
Women and its Optional Protocol ,Handbook for Parliamentarians, Geneva: Inter -Parlimentary Union, 1979 .

10
„Sexismul reprezintă o ideologie care face referire la societatea patriarhală , axându -se cu
precădere pe religie, structură socială și aspecte culturale sub forma unor discriminări care
disprețuiește un sex sau altul, prezentându -l într -o lumină slabă, lipsită de valoare și importanță și,
totodată, denaturând rolul și identitatea fe meilor sau, după caz, și a bărbaților în comparație cu
bărbații puternici și autoritari care își manifestă astfel masculinitatea .”14Cu toate că sexismul
afectează deopotrivă bărbații și femeile, cele care sunt supuse mai mult discriminării de gen sunt cu
precădere femeile , după cum reiese și din celebra formulă de adresare față de femei ca fiind „sexul
slab”.
„Rasismul este o teorie social -politică care susține inegalitatea intelectuală și biologică a
raselor și are scopul de a supune și înrobi anumite popoare considerate inferioare. Ideologia rasistă
se manifestă printr -un comportament discriminatoriu și abuziv. ”15
O altă formă de discriminare a femeilor este reprezentată de clasism , „un concept care
surprinde atitudinea favorizatoare, pe de o parte, ș i discriminatoare, pe de altă parte, cu accent
preponderent pus pe diferențele create de clasele sociale sau economice ”16. Raportându -ne la aceste
trei tipologii de discr iminare: rasism, sexism și cla sism ca la un întreg, identificăm o modalitate
accentuată de constrângere și dominare față de femeie, ceea ce expune identitatea femeii de culoare
și îi sporește nesiguranța și incertitudinea față de ceea ce ea reprezintă în și pentru societate.
Feminismu l pune accentul pe recunoașterea valorii demnității umane individuale în diversitatea sa,
urmărind cu precădere raporturile conceptelor de libertate, egalitate, demnitate și diversitate față de
justiție și societate. Cea mai mare extindere a feminismului c ontemporan se observă în Statele Unite
ale Americii, p rincipala fundamentare ideologică a feminismului contemporan fiind expusă de
Betty Friedan. În lucrarea sa , Betty Friedan folosește ades formularea „problema care nu are
nume”17 pentru a descrie condiția femeii în societatea americană . Bet ty Friedan surprinde dorința
femeilor de a -și exprima vocea interioară aspirând pentru mai mult decât statutul actual impus de
societate: un soț, copii și casă, „mai mult” însemnând o carieră profesională. Betty Friedan
reprezintă una dintre principalele autoare a cărei cercetare s -a bazat pe conc epțiile feministe
contemporane.

14 Annete Kihn, AnnMarie Wolpe, Feminism and Materialism: Women and Models of P roduction, London: Routledge
& Kegan Paul, 1978, p.32.
15 Beth Kiyoko Jamieson, ‟‟ Real Choices ’’, Pennsylvania în The Pennsylvania State University Press , 2001, p. 208 .
16 Rosemarie Buikema , Women’s Studies and Culture. A Feminist Introduction , New -York: Palgrave Macmillan, 1995,
p. 240.
17 Betty Friedan , The Feminine Mystique, New York: W. W. Norton and Co., 2001, p 37.

11
Una dintre principalele ideologii specifice feminismului modern se bazează pe afirmația:
„Toate femeile su nt oprimate”18. În acest context, f emeile albe au avut , de-a lungul timpului ,
tendința de a le considera infe rioare pe femeile de culoare, contribuind indirect la oprimarea
acestora din urmă. ,,De cele mai mu lte ori , acest lucru se manifestă în cadrul dezbaterilor, în sălile
de curs sau de conferințe, în mediul restrâns în care femeile de culoare se confruntau cu osti litatea
rasială manifestată de femeile albe care se considerau superioare. Recenta preocupare pentru
problema rasismului a gene rat unele discuții, dar acest lucru a avut doar un impact redus asupra
atitudinii feministelor albe față de femeile de culoare. Paradoxal este faptul că , deși femeile albe
promovează egalitatea rasială și susțin ideea de renunțare la rasism , ele manifestă o atitudine
superioară față de femeile de culoare când sunt comparate cu acestea .”19
În același timp, „femeile afro -americane reprezintă grupul marginalizat și cu o identitate
neclară, ele neputând fi nici exploatatori și nici opresori pentru că nu se pot adresa altor grupuri cu
apelativul „ ceilal ți” folosit în prez ent de către femeile albe sau bă rbații de culoare pentru a face
referire la femeile de culoare .”20 Femeile albe și bărbații de culoare au ac est „ ceilalți ” sub două
aspecte, întrucât pot acționa atât ca opresori, câ t și ca oprimați. Bărbații de culoare se identifică cu
poziția de victimă dată de rasism , pe de o parte , însă conceptul sexismul ui le permite să fie
explo atatori și opresori ai femei lor, pe de altă parte. În același timp, f emeile albe se transpun în
statutul de victimă în contextul sexism ului, însă rasismul le permite să fie exploatatori și opresori
ai populației de culoare. A tât mișcările inițiate de femeile albe, cât și manifestații le bărbaților de
culoare au avut în vedere exprimarea și promovarea intereselor proprii, contribuind la oprimarea
altor grupuri, de cele mai multe ori reprezentate tot de femeile de culoare. Astfel, femeile de
culoare nu au la dispoziție un „ ceilalți ” instituționalizat pe care să îi poată d iscrimina, exploata sau
oprima. În consecință, experiența lor este complexă și diferită față de celelalte grupuri, ele
confruntându -se concomitent cu sexism, rasism, inegalitate și dominare.
În acest context, se cree ază o viziune diferită despre lume față de celelalte grupuri care
beneficiază de unele privilegii și nu simt discriminarea la nivel acut. În vederea continuării luptei
feministe, femeile de culoare trebuie să recunoască avantajul pe care îl oferă marginali zarea
rasistă, sexistă și de clasă în vederea elaborării de noi ideologii față de supremația actuală. Femeile
de culoare au , așadar, un rol important în elaborarea teoriei feministe și pot aduce un plus de

18 Ibidem , p. 72.
19 Kihn, Wolpe, op.cit. , p.45.
20 Alana Lentin, Racism and Anti Racism: Challenging Contemporary Classifications , New York: Publisher Routledge,
2001, p 57.

12
valoare și consistență conceptului. Deci, f ormarea teorie i și practicii feministe eliberatoare este o
responsabilitate colectivă, care trebuie împărtășită , inegalitatea și discriminarea reprezintă două
principii importante care stau la baza stabilirii drepturilor omului, ele fiind garantul demnității
umane. Principiile respective au în vedere asigurarea protecției fiecarei persoane față de eventualel e
abuzuri ale autorității. Transpunerea în realitate a acestor principii a constituit una din preocup ările
majore ale forumului mondial de la New York, ideile și manifestațiile grupurilor bazându -se atât pe
instrumente juridical diplomatice, cât și pe diverse declarații date de reprezentanții oprimați.
În Declarația Universală a Drepturil or Omului din 10 decembrie 1948, este subliniată foarte
clar egalitatea și înlăturarea discriminării dintre sexe: ,,Fiecare om se poate prevala de toate
drepturile și de toate libertățile proclamate în prezenta Declarație, fără nici o deosebire, ca
de exemplu, de rasă, culoare, sex, limbă sau religie, de opinie politică sau de orice altă opinie, de
origine națională sau rasială, de avere, de naștere sau decurgând din orice altă situație .”21 Ca și
comunitate, femeile de culoare ocupă o poziție inferioară în societatea actuală datora tă, în
principal , ocupației lor care le dă un statut social inferior în raport cu celela lte grupuri oprimate . În
acest context , ele sunt nevoite să facă față impactul ui oprimării sexiste , rasiste și de clasă
manifestate în mod indirect , chiar dacă societatea contemporană are la bază legi care vin în
susținerea statutului femeii afro -americane și combaterea discriminării.
1.3 Valurile feministe22

Cel mai ră spândit model de clasificare a feminismului este reprezentat prin valurile feministe .
„Valurile feministe vizează revendicarea drepturilor femeilor , punându -se accent pe tipurile de
discriminare, întrucât se consideră că societatea are la bază sistemul patriarhal care favorizează
bărbații în detrimentul femeilor. ”23
Acest concept a fost introdus pentru prima dată de Rebecca Walker la începutul anilor '90 ,
atunci când s -a simțit nevoia diferențierii și a periodizării mișcărilor feministe în etape mari,
concludente .
1) Valul întâi a apă rut la mijlocul secolului al XIX-lea și a avut ca principal obiectiv obținerea
de drepturi politice de către femei , dreptul la vot fiind unul dintre obiectivele principale ale

21 Declarația universală a drepturil or omului din 10 decembrie 1948,
http://www.anr.gov.ro/docs/legislatie/internationala/Declaratia_Universala_a_Drepturilor_Omului.pdf , accesat la 10
decembrie 1948.
22 Rosemarie Buikema, Anneke Smelik , Women’s Studies and Culture. A Feminist Introduction , Basingstoke: Palgrave
Macmillan, 1995, p.3 .
23 Beauvoir, op.cit. , p. 39 .

13
feministelor . Scopul femeilor a fost să pledeze pentru egalitate a în care atât femeile , cât și
bărbații au dreptul la implicare în luarea deciziilor în societate și , totodată , luptă pentru
egalitatea în drepturi și tratament dintre sexe, lucru care este în concordanță cu idealul uman
principal.
2) Valul al doilea se manifestă între anii '60 – '70, când feministele luptă pentru ega litatea la
scară mai largă și în alte domenii prec um educația, locul de muncă și familia, punându -se
accent pe faptul că discriminarea este rezultatul sistemul ui patriarhal pe care feministele
doresc să îl înlăture . Totodat ă, în această perioadă apar și feministele radicale care pun
accentul pe diferența dintre sexe.
3) Valul al treilea este specific anilor '80 – '90 și se axează pe înlăturarea discriminării care are
la bază aspecte de ordin social, naționalitate, religie, rasă și etnie, dorindu -se obținerea
egalității femeilor cu bărbații în raport cu aceste aspecte. Acest val încorporează noțiuni de
postmodern ism, postcolonialism și ia seama de concluziile trase în urma numeroaselor studii
bazate pe rasă și orientare sexuală . De fapt, acest val vrea să ia în calcul și vocile femeilor
non-albe.
Cercetarea num eroaselor documente istorice atestă faptul că , odată cu declanșarea
revoluțiilor demo cratice burgheze, s-a produs schimbarea fundamentală în condiția femeii, prin
înlăturarea vechilor structuri feudale și a privilegiilor nobiliare și prin recunoașterea egalității în
drepturi a tuturor cetățenilor, indiferent de etnie, sex, religie. În curs ul secolului al X IX-lea, doar ca
urmare a generalizării noilor structuri capitaliste, au fost creat e condiții optime de răspândire în lume
a aspirațiilor femini ste în vederea obținerii de drepturi economice, politice și juridice asemeni
bărbaților. Această mișcare poate fi denumită „mișcarea de emancipare a femeii ”24, care are drept
scop modernizarea și democratizarea societății prin implicarea și participarea activă a acesteia în
procesul de luare a deciziilor. Indiferent de poziția socială sau economică pe care au avut -o, femeile
afro-americane au reprezentat „marea promisiune a emancipării”25 pentru că ele au avut cele mai
multe ș i solide motive în lupta pentru emancipare datorită numeroaselor tipuri de discrimi nări la care
au fost supuse.
Valurile feministe reprezintă, astfel, constructe intelectuale legate , în principal , de
continuitate, ținând mai puțin de o ideologie distinctă sau de o separare. Se poate asimila existența
fiecărui val femin ist cu o revendicare majoră și i mplicit cu teoretizarea asupra tipurilor de

24 Buikema, Smelik , op.cit. , p. 14.
25 Erica Armstrong Dunbar , A Fragile Freedom. African American women and emancipation in the Antebellum City,
London: Yale University Press, New Haven, 2008, p. 77.

14
discriminare. Astfel, feminismul valului I este cel al ideii de egalitate și al perceperii inechității
drepturilor ca problemă majoră a societății, feminismul valului II este cel al diferen ței și al
consolidării ideii că discriminarea este rezultatul unui sistem patriarhal nedrept și opresiv , iar
feminismul valului III este axat pe afirmarea pluralității experiențelor.
1.4 Intersecționalismul

„Intersecționalismul ”26 a fost abordat pentru prima dată de către Kimberlé Crenshaw în 1989
pentru a analiza problema rasismului în mișcarea radicală feministă. Provenind din diverse clase
sociale , orientări sex uale și voci, femeile de culoare au fost ancorate î n „intersecție”27 – un termen
dezvoltat de Kimberlé Crenshaw pentru a descrie situația persoanelor asuprite cu care se confruntă
din cauza poziției lor în societate. În teoria feministă, intersecționalitatea a devenit modul
predominant de a conceptualiza relația dintr e sis temele de opresiune pe care le construi esc
identitățile multiple și locurile lor sociale în ierarhii de putere și privilegii. Astfel,
intersecț ionalismul înseamnă că o fem eie de culoare este la intersecț ia mai multor categorii sociale:
este femeie (gen), este de culoare (etnicitate), este săracă (clasă) .
Articolele referitoare la "intersecționalism"28 redactate de Kimberlé Crenshaw au reprezentat
un element cheie în stabilirea și definirea conceptului, criticând teoria rasei și pledând pentru justiția
socială și împotriva discriminării bazate pe efectele suprapuse ale rasei și sexului. Cu metafora
intersecțiilor, a drumurilor care se intersectează, Kimberlé Crenshaw a vrut să creeze „un instrument
adecvat pentru analiză și re zistență raportat la discriminarea și excluderea femeilor de culoare. ”29
Ideea ei susține faptul că inițiativele politice fondate de puterea patriarhală reprezintă o armă
împotriva femeilor de culoare . Un exemplu în acest sens este surprins de Kimberlé Crenshaw care
face referire la un caz prezentat în instanță de către cinci femei de culoare în care se vorbește despre
„discriminarea femeii de culoare sub aspectul discriminării sexuale și de rasă din anii 1970 privind
criteriile de angajare ale General M otors.”30 Astfel , s-a prezentat în instanță următoarea situație:
femeile albe au fost angajate pentru activități de birou în timp ce bărbații afro-americani au fost

26 Kimberlé Crenshaw , Mapping the Margins: Intersectionality, Identity Politics, and Violence against Women of Color,
Stanford Law Review, Vol. 43, No. 6 (Jul., 1991).
27Ibidem , p. 5.
28Kimberlé Crenshaw , Demarginalizing the Intersection of Race and Sex: A Black Feminist Critique of
Antidiscrimination Doctrine, Feminist Theory and Antiracist Politics, University of Chicago Legal Forum, Volume
1989, Ar ticle 8.
29 Ibidem , pp.7-8.
30 Nina Lykke , Feminist Studies: A Guide to Intersectional Theory, Methodology and Writing, New York: Routledge,
2010, p. 241.

15
angajați ca muncitori în fabric i, iar femeile afro-americane nici măcar nu au fost luate în considerare
ca posibile candidate. În acest context, cele cinci femei afro-americane s-au plâns de faptul că au
fost discriminate atât sub aspectul de rasă , cât și din perspectiva de gen . Femeile nu puteau dovedi
că au fost discriminate ca femei, deoarece femeile albe erau , de fapt , angajate la birou și totodată nu
puteau dovedi că au fost discriminate din cauza culorii pielii, pentru că bărbații negri au fost angajați
la locurile de muncă industriale. Drept urmare, cazul lor a fost respins de către instanț ă. În acest
context, Kimberlé Crenshaw dorește să clarifice faptul că aceste criterii de stabilire a discriminării
trebuie să dispară pentru a nu se mai repeta la nesfârșit cazul femeilor care nu au fost angajate de
General Motors, dovada clară a încrucișă rii discriminărilor bazate pe gen și rasă care au condus la
excluderea totală a femeilor de culoare.
Imaginea intersecționalității are scopul de a arăta modul în care ideologiile politice care iau
în considerare fie genul , fie rasa vizează femeile de culoare. Se poate spune , astfel , că prin
intersecționalitate se solicită o abordare clară în înțelegerea complexității situației femeilor de
culoare. Pent ru a realiza o analiză intersect orială eficientă este necesar să abordăm, din punct de
vedere structural , modul în care diferențele de putere în ceea ce privește genul, clasa și etnia se
intersectează între ele.
Există numeroase alte interpretări ale intersecționalității date de autori diverși , însă una
dintre cele mai complete abordări contemporane o are Nina Lykke care spune că
„intersecționalitatea poate fi, în primul rând, considerată un instrument teoretic și metodologic
pentru a analiza modul în care , din punct de vedere istoric , se identi fică diferențe de putere și
constrângeri normative, bazate pe clasificări socio -culturale constru ite discursiv, instituțional și/ sau
structural, cum ar fi genul, etnia, ra sa, clasa, sexualitatea, vârsta/ generația, dizabilitatea,
naționalitatea, limba mater nă și așa mai departe, care interacționează ducând, astfel, la producerea a
diferite tipuri de inegalități sociale, economice și culturale .”31 Nina Lykke vorbește despre
intersecția dintre gen și rasă identificând conflictele generate care stau la baza acestei intersecții. Ea
arată că acest tip de intersecție menține/impactează relațiile dintre sexe generând conflicte atât în
interiorul , cât și între mișcările feministe și celelalte mișcări sociale. Ace st punct de plecare pentru
evidențierea sexului ca punct intersecțional este menit să sublinieze problema intersecțiilor , pe de o
parte și cea a categoriilor de prioritizare , pe de altă parte care este strâns legată de problemele de
putere și luptă peste granițele și agendele politice. O altă voce reprezentativă în abordarea

31 Ibidem , p. 243.

16
conceptului de intersecționalitate este Bell Hooks, o scriitoare care vorbește asumat despre
intersecția dintre identități, făcând referire la analiza și deconstrucția genului și a etn iei în cultura
contemporană.
Progresele făcute de -a lungul anilor în studiile feministe de intersecționalitate se bazează pe
dezvoltarea de noi perspective feministe, cu deosebită atenție la:
 „Intersecțiile dintre diferențele de gen și de putere”32bazate pe vârstă, clasă,
dizabilități, etnie, naționalitate, rasism, sexualitate, violență și alte diviziuni sociale;
 „Intersecțiile dimensiunilor și proceselor societății de continuitate și schimbare ”33:
cultură, economie, politologie, știință și tehnologie;
 „Imple mentarea noilor intersecții ”34: a discursului și materialității, sexului și genului;
 „Transdisciplinaritatea ”35: intersecții ale științelor umaniste, științelor sociale,
medicale, tehnice și știintelor naturii;
 „Intersecții ale diferitelor ramuri ale teoriei feministe, inclusiv ”36:feminism
materialist istoric, feminismul postcolonial și anti -rasist, feminismul radical,
diferențele sexuale, feminismul cibernetic, feminismul postuman, studiile critice
asupra bărbaților și masculinități i.
Studiile feministe repre zintă un fenomen vibrant și în curs de dezvoltare. Teoriile și
practicile feministe au arătat că genul reprezintă o structură importantă care are la bază principii de
relaționare în și între societăți și culturi, atât la nivel global, cât și la nivel local. Relațiile dintre sexe
sunt supuse schimbării în cadrul a ceea ce poate fi privit doar ca o perioadă istorică turbulentă. Mai
mult decât atâ t, în același timp, relațiile de gen au fost cercetate și analizate în detaliu la nivel de
intervenție politică și activism, noțiunea de gen devenind , de asemenea , complexă și poate chiar mai
puțin sigură. Cu ajutorul conceptului de inte rsecționa litate s -au analizat tensiuni politice din cadrul
conceptului feminist , precum și în zon ele de frontieră dintre feminism și alte mișcări social radicale
care au dat naștere la diferite idei de intersecționalitate marcate de diferențele de putere și în
discordanță cu conceptele referitoare la sex, rasă, etnie, naționalitate sau sexualitate. În alte contexte ,
s-a încercat evidențierea conflictelor și discuțiilor despre intersecții – postcoloniale și anti -rasiste

32 Berger, M. T., Guidroz, K. (Ed.) (2009), The Intersectional Approach. Transforming the Academy Through Race,
Class, and Gender , Chapel Hill: The University of North Carolina Press, 2009, p. 47.
33 Ibidem .
34 Ibidem , p. 48.
35 Ibidem , pp. 48 -49.
36 Ibidem p. 51.

17
manifestate prin provocări feministe față de feminismul alb, pe de o parte și nevoile feminismului
minoritar de culoare , pe de altă parte. Raportând conceptu l de intersecționalitate la societatea
contemporană, este important de punctat faptul că introducerea conceptului de „intersecție” a
acoperit o arie negli jată și a oferit un nume pentru diverse dezbateri feministe, care fără îndoială
„reflectă succesul conceptului .”37 O defi niție dată de către o persoană necunoscută pe un forum din
America surprinde pri ntr-o frază esențială conceptul de intersecționalitate: „Dacă sunt o femeie afro-
americană , am unele dezavantaje pentru că sunt o femeie și alte dezavantaje pentru că sunt de
culoare . Însă , unele dezavantaje le am , în specia l, pentru că sunt o femeie de culoare , cărora nici
bărbații de culoare și nici femeile a lbe nu trebuie să le facă față. Aceasta este intersecționalitatea:
rasă, gen și orice alt mod de a fi deza vantajat în raport cu celălalt .”38
Scopul feminismului intersecțional este , astfel , acela de a asculta diferite abordări ale
feministelor ca reprezentante ale diverselor grupări fără a pretinde , însă, că o anumită abordare este
corectă, ci prin recunoașterea modului în care diferite forme de discriminare se intersectează și
amplifică discriminarea bazată pe gen .

37 Kathy Davis , Intersectionality as buzzword: A sociology of science perspective on what makes a feminist theory
successful, Feminist Theory website: SAGE Publications, Article, 2008.
38 https://www.reddit.com , accesat la 31 iulie 2 017.

18
2. Istoric
Feminismul – atât ca teorie , cât și ca o mișcare politică – este cunoscut ca fiind variat și
eterogen. Obținerea egalității în drepturi este una din multele căi adoptate în încercarea de a construi
o societate mai puțin inegală. De asemenea, este important de menționat faptul că legea a fost
folosită ca instrument de emancipare pentru diferite grupuri dezavanta jate din punct de vedere
social.
Ideea de emancipare a femeii apare după Revoluția F ranceză care a avut loc î n 1789, când
femeia se revoltă și își cere drepturile, refuzând să se mulțumească doar cu preocupările femeii
tradiționale privind îngrijirea gospodăriei și creșterea copiilor. Deși, Revoluția a avut ca urmare
imediată doar dobândirea d reptului de a renunța la îm brăcămintea rigidă de către femei, aceasta a
fost doar un prim pas către dorința și acțiunea femeilor în direcția emancipării. Emanciparea fe meii
după Revoluția Franceză a fost încărcată tot de sedimentele culturii patriarhale, sedimente care nu
permiteau decât ipotetic abordare a unor ținute prea masculine, cu argumentul că revoluția era una a
schimbării ordinii politice, nu a ordinii sexelor. Revoluția s -a dovedit , într-adevăr , una în care nu era
de dorit emanciparea feminină, grijile gospodăriei și crește rea copiilor fiind singurele preocupări
pentru o femeie pioasă , fără a se lua în considerare posibilitatea apariției femeii în piața publică sau
la tribună pentru a ține discursuri.
Ca urmare a R evoluției Franceze, Mary Wollstonecraft publică în 1 782 lucrarea
,,Recunoașterea drepturilor femeii ‟‟39, o lucrare semnificativă pentru feminism și care stă la baza
formării ideologiilor feminismului britanic și american. Un alt moment semnificativ în istoria
feminismului îl reprezintă ,,Convenția Anti Sclavie ‟‟40 proclamată în anul 1840 la Londra de
feministe și care are la bază apărarea drepturilor femeii. Perioada 1860 – 1880 este semnificativă
pentru apariția primului val feminist și vizează îmbunătățirea statutului social și politic al femeilor în
majoritat ea țărilor europene. În 1888 este fondat în Washington ,,Consiliul Internațional al
femeilor ‟‟41 ce are la bază susținerea solidarității internaționale. În 1915 are loc la Haga Congresul
de pace al femeilor în urma căruia de înființează ,,Liga Femeilor internaționale ‟‟ 42care are ca
obiectiv principal menținerea păcii.

39 June Hannam, Feminism , London: Pearson Longman, 2007, p. 15.
40 Ibidem , pp.15 -16.
41 Ibidem , p. 17.
42 Ibidem , p.18.

19
Anii 1920 – 1930 sunt semnificativi pentru lupta femeilor din America La tină și Asia de a
obține drept de vot și , ca urmare , femeile din Brazilia, Unuguay, Cuba, Turcia, Filipine, El Salvador
și Puerto Rico obțin drept de v ot în 1930. Anul 1949 devine semnificativ prin apariția celui de -al
doilea val feminist, Simone de Beauvoir fiind una din figurile reprezentative ale perioadei istorice
respective care reușesete să abordeze prob lemat ica discriminării multiple a femeilor. Feministele
consideră că anii 1960 reprezintă revoluția emancipării sexuale , ele luptând pentru obținerea
dreptulu i de a-și deține propriile corpuri și de a -și revendica sexualitatea. În critica discursurilor
esențialiste de sexualitate, feministele au căutat să dezvolte perspective alternative pentru a arăta
cum asemenea discursuri (care descriu bărbații ca fiind dominanți și activi și femei le ca fiind
supus e) sunt implicate în subordona rea femeilor și pot acționa pentru a legitima violența sexuală.
Statutul legal al afro-americanilor a fost schimbat odata cu ,,Proclamația de Ema ncipare ‟‟43
dată de Lincoln în 1862 prin care sc lavia a fost abolită. Una dintre cele mai importante decizii
luate în acea perioadă a fost adoptarea unei legi neconstituționale care prevedea înlăturarea
discriminării rasiale prin desființarea sclaviei. Proclamația de emacipare s -a concretizat în două
decrete emise în perioada războiului civil american prin care L incoln declară că toți sclavii sunt
liberi.
Un impact deosebit de important asupra acestui aspect l -au avut legile de stat și locale din
SUA date între anii 1876 și 1965 care stipulau segregarea rasială în toate instituțiile publice
cunoscute sub numele de „Jim Crow Laws (n umele legilor vine de la un dans afro -american, Jump
Jim Crow, interpretat de actorul Thomas D. Rice, vopsit pe față, în 1832 cu scopul de a satiriza
politicile lui Andrew Jackson).”44 Termenul „Jim Crow” are multiple înțelesuri și un fund al
întunecat și complex. A fost folosit pentru prima dată la începu tul secolului al XIX -lea. După
Războiul C ivil s -a referit la sistemul legal, și adesea la cel extralegal, care segrega și izola afro –
americanii de viața americană. Ca răspuns la pierderea d in ce în ce mai mare a drepturilor lor de
cetățenie și a valului tot mai mare de violență, a fost înființată în 1909 Asociația Națională pentru
Progresul Persoanelor de Culoare. „O mare provocare pent ru toți a mericanii a fost inte nsificarea
luptei pentru a asigura populației de culoare egalitatea în drepturi sub toate aspectele politice,
economice, sociale și culturale. Legile Jim Crow privind segre garea și discriminarea se
concretizează pe baza intrării în vigoare a privilegi ilor Constituționale pentru asigurarea votului

43 Abraham Lincoln, Proclamation of Emancipation , 22 septembrie 1862 .
44 Leslie V. Tischauser, Jim Crow Laws. Landmarks of the American Mosaic , California: Greenwood, 2012, p. 11.

20
afro-americailor din sud. Se urmărește , totodată , respectarea deplină a egalitați i și a demnități i
afro-americanilor la nivel de nați une.”45
În 1941 , preș edintele Franklin Delano Roosevelt a interzis prin lege discriminarea în
angajare care face referire la discriminarea rasială și , astfel , în 1945, au l uat naștere primele legi
împo triva discriminării. Rosa Parks, o femeie de culoare din Alabama care a fost arestată în anul
1955 pentru că a refuzat să se ridice de pe un scaun din autobuz în f avoarea unui călător alb, a
reprezentat motivul afro -americani lor de a începe să protesteze. Rosa Parks reprezintă un model de
apărare a drepturilor inclusiv pentru Martin Luther King – pastor și activist politic, o personalitate
semnificativă în lupta pen tru drepturile civile ale afro -americanilor și înlăturarea segregației și
discriminării rasiale, care a pledat pentru manifestații non -violente.
Martin Luther King a fost organizatorul numeroaselor mișcări politice și , totodată , cel care a
organizat celebrul Marș s pre Washington care a avut loc î n data de 28 august 1963. „Revendicările
protestatarilor vizau: încetarea segregației rasiale în școlile publice, interzicerea discriminării rasiale
la angajare, protecția liderilor popul ației de culoare față de brutalitățile poliției, salariul minim pe oră
de 2$. În ciuda dezacordurilor dintre lideri, marșul a fost un succes, cu peste un sfert de milion de
participanți, unul din cele mai impresionante mișcări de protest din epocă. Partici panții s -au oprit în
fața memorialului Lincoln din Washington DC”46. La Washington , Martin Luther King a ținut
celebrul discurs „I have a dream” în care a vorbit despre egalitatea dintre rase, discursul său fiind
considerat , până în prezent , unul din cele mai bune discursuri din istoria Statelor Unite ale
Americii. Ca urmare a Marșului de la Washington însoțit de discursul lui Martin Luther King, în
1964 a fost înființat Actul Drepturilor Civile prin care a fost interzis rasismul , 25 de stat e au interzis
discriminarea în angaja re și alte 31 de state au dat legi împotriva discriminării în public. La
începutul secolului al XX -lea, femeile deveniseră parte integrantă a industrializării capitaliste . Ca
urmare, Germania și alte țări occidentale majore au in trodus votul pentru femei după Primul Război
Mondial. Cu toate acestea, în majoritatea țărilor europene, egalitatea juridică completă nu a fost
atinsă până în a doua jumătate a secolului. Chiar și așa , mișcarea femeilor din anii ‟60 și ‟70 a
subliniat faptul că egalitatea juridică a femeilor nu este , în niciun caz , același lucru cu egalitatea lor

45 https://www.scribd.com/document/86238189/Miscarea -de-Eliberarea -a-Negrilor -Din-Ani-60, accesat la 3 martie
2015.
46 Kathleen Clever, George Katsiafica , Liberation, Imagination, and the Black Panther Party: A New Look at the
Panthers and TheirLegacy , Londra: Routledge, 2001, p.48.

21
la nivel cultur al, economic și politic – o afirmație dem onstrată și impusă în continuar e de societatea
patriarhală.
Evoluția statutului femeii este specifică epocii moderne , perioadă în care femeile încep să –
și manifeste dorința de a se emancipa, de a deveni independente de bărbați și de a -și lua propriile
decizii. După cum susține Georgiana Bonea, „Emanciparea femeii constituie baza unei societăți
avansate în domeniul cultural, educațional, politic și familial. Primul Război Mondial aduce femeia
în situația de a prelua munca prestată de bărbați, precum și multitudinea responsabilitățilo r acestora
în cadrul societății .”47
Femeia secolului al XX -lea, supranumită și „noua femeie ”48 reprezintă, așadar, dovada
femeii emancipate care își pune amprenta asupra relațiilor de gen în societate în general și asupra
standardelor morale . „Noua femeie ” reprezintă femeia lipsită de prejudecăți, o femeie care are acces
la învățământul superior, care are dreptul la vot și dreptul la un trai decent, o femeie căreia i se
acceptă feminitatea și sexualitatea. Reprezentantele pentru această categorie au fost la început din
rândul femeilor educate, instruite profesional. Au luat naștere , astfel , organizații feministe care au
pledat pentru dobândirea statutului femeii ca fiind partener egal cu bărbatul în proiectul comun de
reformare a societății și de creare a un ui nou mod de viață , scopul principal al societății fiind acela
de a trata femeie ca pe o ființă umană care este independentă din punct de vedere economic, educată
și angajată într -o carieră profesională sau care desfășoară o activitate creativă. Obiectivele femeilor
au subliniat faptul că manifestarea feministă nu are ca scop distruge rea familiei și nu este împotriva
căsătoriei ca atare, însă are dreptul de a contesta poziția subordonată și lipsită de apărare a femeilor
în căsătorie. Emanciparea femeilor și -a făcut simțită prezența și pe plan intelectual . Ipoteza conform
căreia: „Dacă educi un bărbat, atunci ed uci un om; dacă educi o femeie, atunci educi o familie
întreagă”49, s-a dovedit a fi adevărată. Astfel, putem spune că emanciparea femeii a încurajat și a
susținut accesul acesteia la educație, punându -se accent pe preocupărilor sale.

47 Georgiana Virginia Bonea, Emanciparea femeii în societatea românească și violența intrafamilială. Aspecte teoretice
și viziuni socio istorice, https://www.revistacalitateavietii.ro/2018/CV -1-2018/05.pdf , 2018, p.3, accesat la 15 ianuarie
2018.
48 Ann Heilm ann și Margaret Betham, New Woman Hybridities. Femininity, Feminism, and International Consumer
Culture, 1880 -1930 , London: Routledge, Taylor & Francis Group, 2004, p.18.
49 Bonea, op.cit ., p.84.

22
2.1 Femeile afro-americane – scurt istoric

Femeile afro-americ ane au fost victimele discrimină rii pe tot parcursul istoriei , începând din
perioada colonianismului când se făcea comerț cu sclavi și până în prezent când încă mai sunt
discriminate pe plan social, politic și economic. Evoluția femeilor afro -americane de la statutul de
sclave până la momentul dobândirii drepturilor depline s -a întins pe parcursul unui secol și a
reprezentat un proces lent și anevoios care , în cele din urmă , a culminat cu obținerea de drepturi
egale cu celelalte femei din societatea americană.
Evaluând experiența sclaviei de sex feminin, observăm faptul că sexismul se manifestă cu
aceeași anvergură ca și rasismul , reprezentând posibilitatea de exprimare și ma nifestare a femeilor
de culoare . „Sexismul a fost o parte integrantă a colonianismului la nivel social și politic și a avut
un impact foarte mare asupra soartei femeilor afro-americane .‟‟50 În primele etape, comerțul cu
sclavi s -a concentrat , în primu l rând , pe importul de muncitori, accentul fiind pus la acel moment
asupra bărbatului de culoare . Femeile de culoare nu era u la fel de apreciat e ca bărbații de culoare .
În medie, costa mai mult să cumperi un sclav de sex masculin decât un sclav de sex feminin.
Scăderea numărului de muncitori asociată cu numărul relativ mic de femei de culoare din coloniile
americane a dus la încurajarea și apoi constrângerea femeilor să se angajeze în relații sexuale cu
sclavi i de sex masculin în vederea reproducerii și creșterii de muncitori. Pe de altă parte, datorită
lipsei forței de muncă, femeile afro -americane au început să fie vândute ca muncitori asemeni
bărbaților de cu loare. „La acest aspect se adaugă și faptul că femeile afro-americane trebuia u să se
supună bărbatului din toate punctele de vedere devenind , astfel , ținte sigure pentru abuzuri sexuale
și brutalitate. În acest context , femeile de culoare au fost văzute ca u n subiect ideal pentru
sclavie .”51
Imaginile sexualității femeii de culoare , care au apărut în secolul al XVI -lea, au continuat
sub diferite forme până în prezent. Deși, aceste imagini diferă în termeni de specificități istorice și
culturale, impactul acestora este similar în sensul că au structurat o realitate de subordonarea
femeilor de culoare . Faptul c ă acest proces istoric a fost în mare măsură ascuns , a contribuit în mod
inevitabil la expunerea ideilor d espre sexualitatea femeilor de culoare . Aceste aspecte au devenit o
parte centrală a ideologiilor și practicilor rasiste , imaginea predomin antă a feme ii de culoare fiind

50 Hooks , op.cit. , p. 26.
51 Ibidem , p. 28.

23
definită ca „senzuală și animalică .”52 Ideologia dominantă de a defini limitele comportamentului
feminin acceptabil din anii 1820 până la războiul civil a fost „cultul femeii adevărate”53. Barbara
Welter, istoric feminist, și -a clasificat principiile fundamentale astfel: „atributele femeii adevărate,
prin care o femeie este judecată de ea însăși și deopotrivă de soțul ei, de vecinii ei și de societate, ar
putea fi împărțită în patru virtuți cardinale – evlavie, puritate, supunere și domesticitate .”54 Ca
urmare a Războiului Civil, doar bărbații afro -americani au primit drepturi și li s -a recunoscut
egalitatea, în timp ce femeia de culoare rămâ nea, în continuare , subordonată bă rbatului , însă de
această dată responsabilitatea de a le domina îi revenea bărbatului de culoare.
Anii „80 au fost decisivi pentru mișcările afro -americane și pentru toată clasa muncitoare a
Americi i deoarece v iitorul umanității depindea de ce urma să se întâmple cu scopul de a crea o
societate liberă din punct de vedere rasial și sexual. Femeile de culoare din secolul al XIX -lea au
fost mai conștiente de opresiunea sexuală decât oricare alt grup d e femei din s ocietatea a mericană,
ele fiind cele mai victimizate din cauza discriminării sexuale și a opresiunii sexiste. Mișcarea pentru
drepturile femeilor din secolul al XIX -lea nu le -a permis femeilor de culoare să își revendice
drepturile, ele fiind considerate inferioare femeilor albe. Cu toate că o rganizațiile și cluburile
feministe înființate în secolul al XIX -lea au fost aproape întotdeauna segregate rasial , femeile afro-
americane participante la astfel de grupuri s -au implicat la fel de mult ca și femeile albe în mișcările
sociale pentru obținerea de drepturi . Deși segregarea rasială era considerată o normă în organizațiile
de femei, măsurile de reformă inițiate de grupurile de femei albe și de culoare nu erau radical
diferite. Ele se diferențiau doar prin faptul că femeile de culoare au inclus în e forturile lor de
reformă măsuri menite să rezolve problemele specifice cu care se confruntau. O astfel de problemă
cu care s -au confruntat feministele de culoare a fost tendința generală în rândul americanilor de a
spune că toate femeile de culoare sunt im orale, licențioase și dezonorante – un stereotip negativ care
își are originea în mitologia sexistă americană.
În consecință, în timp ce organizațiile de femei albe își concentrau atenția asupra măsurilor
generale de reformă, femeile de culoare au trebuit să lanseze o campanie pentru a -și apăra
„virtutea”. În cadrul campaniei lor au scris articole și discursuri car e susțineau moralitatea sexuală a
femeilor de culoare, atenția lor asupra unor aspecte precum educația, caritatea sau formarea

52 Delia Jarrett -Macauley, Reconstructing Womanhood Reconstructing Feminism, London: Taylor & Francis e -Library,
2005, p. 6.
53 Barbara Welter, The Cult of True Womanhood: 1820 -1860 , Maryland: Article in American Quarterly Vol 18, part 2,
July 1966, pp. 151 -174.
54 Ibidem , p. 153.

24
societăților literare, precum și sărăcia, îngrijirea persoanelor în vârstă și a persoanelor cu handicap
sau prostituția.
Josephin e St. Pierre Ruffin , o activistă de culoare , a încercat să colaboreze cu organizațiile
de femei albe dar a constatat că nevoile lor sunt diferite și în alianță cu acestea , femeile de culoare ar
fi suferit în cont inuare de discriminare pentru că vocea femin ină era reprezentată doar de femeile
albe. Astfel, ea a cerut femeilor de culoare să se organizeze independent pentru a aborda propriile
probleme. La prima Conferință națională a femeilor de culoare care a avut loc la Boston în 1895,
Josephine St. Pierre Ruffin a încurajat publicul astfel: „În primul rând, trebuie să simțim mândria și
inspirația de a ne întâlni unele cu altele, trebuie să câștigăm curajul și să aspirăm la o viață prosperă
care provine din amestecul sufletelor congenitale, ale celor care lu crează pentru aceleași scopuri.
Apoi, trebuie să vorbim nu doar despre acele lucruri care au o importanță vitală pentru noi ca femei,
dar și despre lucrurile care ne interesează în mod deosebit ca femei de culoare : forma rea copiilor
noștri prin accesul la educație , capacitatea noastră mental ă și fizică. Prin această mișcare nu ne
înstrăinăm sau retragem, doar venim în față, dorim să ne alăturăm celor care au aceleași scopuri ca și
noi.”55
S-au înființat cluburi ale femeilor de culoare care au fost organizate la nivel local pentru a
realiza servicii caritabile și educaționale. Un alt aspect care a contribuit la integrarea femeilor de
culoare a fost reprezentat de înființarea de spitale pentru afro -americani în cadrul cărora femeile de
culoar e au avut dreptul s ă profeseze. Treptat, s -a avut în vedere și dezvoltarea de programe de
grădiniță pentru copiii de culoare ai comunității. Un impact foarte mar e l-au avut colegiile ca o
primă formă de educație care le -a permis femeilor de culoare să aibă acces la educație. Colegiile au
reprezentat o bază critică pentru femeile afro -americane prin numeroasele programe oferite de
comunitate. S -a avut astfel în vedere , crearea de noi strategii pentru facilitarea accesului la educație
a studenților afro -americani de sex feminin. În prezent, cele mai multe dintre femeile de culoare
doresc să urmeze studii superioare care ar fi putut fi imposibil de realizat fără accesibil itatea oferită
de colegiile comunitare. Una dintre primele femei de culoare care a absolvit Colegiul Oberlin, Mary
Church Terrell, a fost un simbol reprezentativ pentru drepturile femeilor de culoare. Fiind
considerată un bun vorbitor și scriitor pentru o varietate de cauze, și -a petrecut viața lucrând pentru
libertatea femeilor afro -americane. Ea a reprezentat femeile de culoare la numeroase întâlniri
naționale și internaționale. „Ca președinte al Asociației Naționale a femeilor de culoare, Mary
Church Ter rell a muncit din greu pentru a implica femeile afro -americane în lupta pentru drepturile

55 Hooks , op.cit. , p. 34.

25
femeilor .”56 Ea era preocupată, în special, de lupta pentru obținerea egalității sociale a femeilor de
culoare în sfera educațională. În prezent, femeile de culoare se implică în marile mișcări
reformatoare ale epocii punându -și amprenta asupra societății actuale , cele mai multe dintre ele fiind
mult mai combative decât în trecut.
Doar câteva femei de culoare au reaprins spiritul luptei feministe care a agitat inimile și
mințile activistelor de culoare din secolul al XIX -lea. Epoca modernă a fost cea în care femeile din
mai multe categorii sociale au început să -și pună problema emancipării prin consolidarea im agini i
de sine, iar această imagine se putea îmbunătăți inclusiv prin constituirea unei garderobe și a unor
accesorii. Imitarea modei masculine a devenit un tribut adus eliberării și a marcat începutul luptei
pentru obținerea independenței fem inine .
2.2 Devalorizarea femeii de culoare în societatea americană

Femeile afro -americane au avut un rol foarte important în conturarea s ocietă ții americane de
astăzi, fiecare mișcare a acestora rep rezentând o dovadă a faptului că feminismul are o bază rasială
după cum afirmă și Delia Jarret -Macauley care surprinde pentru prima dată con ceptele despre
„femeie și feminism în contextul rasei și al etniei .”57 Femeile afro -americane s -au aflat întotdeauna
în prima linie în lupta pentru egalitate. Multe dintre drepturi le și recompensele pe care le avem
astăzi se datorează femeilor de culoare a căror implicare s -a dovedit a fi esențială pentru înțelegerea
feminismului și pentru lupta pentru drepturile civile. Femeile de culoare din America secolul ui al
XIX-lea au fost conștiente de faptul că adevărata libertate nu a implicat doar eliberarea de o ordine
socială sexuală (care a negat în mod sistematic toate drept urile omului ). Aceste femei afro –
americane au participat atât în lupta pentru egalitatea ra sială, cât și la mișcarea drepturilor femeilor.
Când a fost pusă întrebarea dacă participarea femeilor de culoare la mișcarea drepturilor femeilor a
reprezentat o luptă pentru egalitatea rasială, ele au susținut că orice îmbunătățire a statutului social al
femeilor de cul oare ar aduce beneficii tuturor afro -americanilor . Spre deosebire de bă rbații afro –
americani a căror drepturi în societate a americană au fost recunoscute ca urmare a revoltelor din anii
'60 – '70, drumul femeilor de culoare în dobândirea dr epturilor a fost mult mai anevoios și plin de
opresiuni atât în rândul albilor , cât și în comunitățile de afro -americani . Se vehicula ideea că femeia
afro-americană își are locul în umbra bărbatului pe care trebuie să î l pună î n lumină și că rolul ei este

56 Hooks , op.cit., p. 162.
57 Jarrett -Macauley, op.cit. , p. 18 .

26
de subordona re față de bă rbat. Femeile de culoare trebuiau, în continuar e, să își asume grija pentru
gospodărie și , totodată , să fie responsabile pentru „crearea ră zboinicilor pentru revoluție .”58
Femeilor afro-americane li s-a cerut să se estompeze în fundal , punându -se accent doar pe
drepturile bărbaților de culoare. Faptul că femeia de culoare a fost victimă a opresiunii sexuale și
rasiale a fost privit ca fiind nesemnificativ , pentru că suferința femeii, oricât de mare a fost , nu a
putut avea prioritate față de durerea masculin ă. În mod ironic, în timp ce miș carea femeilor a atras
atenția asupra faptului că femeile de culoare erau victime ale rasismului și ale sexismului,
feministele albe au avut tendinț a de a romantiz a experienț a femeilo r afro -americane , în loc să
discute impactu l negativ al acestei opresiuni. Când feministele au recunoscut că femeile de culoare
erau victimizate au susținut faptul că, deși ele erau oprimate, au reușit să evite impactul dăunător al
opresiunii prin puterea de caracter de care au dat dovadă de -a lungul timpului . Li s-a spus, astfel , că
ar trebui să găsească demnitatea , nu în eliberarea de opresiunea sexuală și rasială , ci în capacitatea
de adaptabilitate și acceptare a situației existente.
Există , așadar, o discrepanță între femeile albe și cele de culoare , în societatea americană
fiind folosiți diverși termenii contextuali precum ,,femei ” pentru femeile albe și ,,negri ‟‟ pentru
bărbații de culoare, fără a se face însă vreo referire la femeile de culoare . Până și comparațiil e și
analogiile dintre cele două entități se fă ceau prin folosirea termenilor de ,, femei ” și ,,negri ”. Cu alte
cuvinte , femeia afro -americană era invizibilă, inexistentă și dependentă bărbatului de culoare. Cea
mai not abilă încercare a femeilor de culoare de a-și articula experiențele, atitudinea lor față de rolul
femeii în societate și impactul sexismului asupra vieții lor a fost antologia „The Black Woma n”59
editată de Toni Cade, o lucrare care a introdus cititorii într-un nou val surprinzător de voci care
cereau să fie auzite. În acest volum de ese uri, poezii și povești, un grup de femei vorbesc despre
probleme abordate în jurul rasei și sexului, imaginea corpului, economia, politica, forța de muncă și
multe altele. Cuvintele lor î ncă mai rezonează cu adevărul, relevanța și perspectiva de astăzi. Acesta
a fost , în special , cazul literaturii despre femeile de culoare . Cea mai mare parte a literaturii despre
femeile de culoare a fost încărcată de ipoteze sexist -rasiste . Este semnifica tiv faptul că în societatea
noastră , femeile albe primesc bani pentru a face cercetări asupra femeilor de culoare , dar nu se
găses c situații în care femeile de culoare au primit fonduri pentru cercetarea istoriei femeilor albe.
De obicei, atunci când oamenii vorbesc despre puterea femeilor de culoare se referă la mo dul
în care le percep pe aceste femei care se confruntă cu asuprirea. Ei ignoră realitatea că a fi tare în

58 Hooks , op.cit. , p. 52.
59 Toni Cade Bambara , The Black Woman: An Anthology, Washington: Square Press, 29 mar. 2005, p. 103.

27
fața opresiunii nu este același lucru cu depășirea opresiunii, că rezistența nu tre buie confundată cu
transformarea. Frecvent , observatorii experienței feminine de culoare confundă aceste p robleme.
Tendința de a romanti za experiența femeii afro-americane care a început în mișcarea feministă a fost
reflectată în întreaga cultură.
Bell H ooks prezintă „intenția de a documenta impactul sexismului asupr a statutului social al
femeilor afro-americane .”60 Ea dorește , astfel , să vină cu dovezi concrete pentru a respinge
argumentele anti -feministelor care au proclam at că femeile de culoare nu erau victime ale opresiunii
sexiste și nu aveau nevoie de eliberare. Ipoteza a evoluat apoi într -o examinare a impactului
sexismului asupra femeii de culoare în timpul sclaviei, devalorizării femeii afro-americane , a
sexismului masculin de culoare , a r asismului în cadrul recentei mișcări feministe precum și
implicarea femeii de culoare în feminism. De-a lungul timpului , s-a încercat scoaterea din tiparele
tradiționale a femeii afro -americane a cărei imagine în film, radio și presă nu era prezentată ca având
rol de mamă și protectoare a familiei, ci ca mamă tradițională care pune a grija față de copii i și de
familii le altora mai presus de nevoile familiei sale . Acest stereotip tradițional al mamei s clave afro-
americane a reușit să fie co mbătut și respins, femeile de culoare evoluând de la statu tul de
„înapoiate, inferioare și în mod natural sclave ”61, la femeia model a comunității care are voce și
drepturi.
2.3 Rasismul și feminismul

Una dintre filosofiile feministe care stă la baza discriminării se referă la descoperirea și
evidențierea factorilor sociali și politici care au determinat crearea diferențelor dintre femei și
bărbați ca o formă de deținere a puterii. Cu toate că legislația care se află la baza societății de azi se
declară neutră există forme mascate de opresiune asupra femeii, manifestate atât în spațiul public,
cât și în sfera privată .
Discriminarea rasială ma nifestată cu precădere împotriva femeilor de culoare având
reprezen tante atât din rândul femeilor simple , cât și din sferele educaționale superioare , a însemnat ,
de-a lungul timpului , o luptă a femeilor cu societatea patriarhală pentru libertate și egalitate. Liderii
femei lor de culoare, precum Sojourner Truth și Harriet Tubman , au fost unele dintre puține le femei
care au îndrăznit să conteste avangarda masculină pentru a lupta pentru libertate. „La apariții
publice, mitinguri și mese festiv e, liderii afro -americani de sex masculin au intervenit în sprijinul

60 Hooks , op.cit. , p. 78 .
61 Claudia Jones , Citat în Johnson 1984 .

28
guvernării patriarhale și nicidecum în sprijinul femeilor de culoare . În cadrul întrevederilor lor , nu se
vorbe a direc t despre discriminarea femeilor , însă în mod indirect acestea erau automat cataloga te ca
fiind rezerve pentru profesii m ediocre în cazul î n care numă rul bărbațitor nu ar fi acoperit nevoia de
forță de muncă .”62
Rasismul a fost dintotdeauna discriminatoriu astfel încâ t femeia de culoare a trebuit să
demonstreze dublu sau poate chiar triplu ( în lupta cu bă rbații , pe de o parte și față de femeile albe ,
pe de altă parte) pentru a obține un statu t și pentru a se face auzită. „Acest lucru se datora faptului că
societatea o forța constant să lucreze în situații de muncă dificile, intensificate de rasismul persistent
în practicile de angajare, absența spriji nului public pentru îngrijirea copilului și lipsa locuinței ,
precum și indiferența publicului față de abuzurile la care era supusă de propriul soț , astfel încât
intențiile sale intelectuale se dovede au a fi constant înfrânte .”63Este imposibil să studiem sexismul
fără a studia rasismul. Feministele de culoare au luptat atât pentru egalitatea de rasă , cât și pentru
egalitatea de gen. De prea multe ori ele au fost forțate să aleagă dacă să se identifice ca ,, negri ” sau
ca femei. Din punct de vedere istoric, deși femeile albe nu au putut să dețină proprietatea sau să
,,lucreze ‟‟ pentru ele însele, ele au jucat întotdeauna rolul de angajator și șef al femeilor de culoare .
De-a lungul timpului, femeile albe au deținut poziții de putere asupra femeilor de culoare . Privind
problemele legate de ocuparea forței de muncă, femeile albe au ales aproape întotdeauna supremația
albă. Problemele femeilor afro-americane au fost diferite de c ele ale femeilor albe fiind legate în
mare parte de faptul că poziția lor socială este inferioară față de cea a femeilor albe sau a bărbaților
afro-americani . S-a constatat că , atât mișcările rasiale , cât și cele ale fem eilor de culoare aveau
nevoie de sprijin reciproc deoarece acestea nu puteau obține egalitate d ecât dacă ambele mișcări
reușeau .
Mișcarea ,,The Black Power movement ‟‟64 a apărut în a doua jumătate a anilor 1960 când
multe femei de culoare au fost profund influențate de naționalismul negru și de ideile care promovau
identitate a mândră și demnă a afro-americanilor punându -se accent pe faptul că pielea neagră ,
corpurile și cultura lor nu sunt cu nimic diferite față de cele ale albilor , ba dimpotrivă se pot defini
prin frumusețe, eleganță și rafinament. S -a recunoscut faptul că afro -americanii aveau rădăcini și o
istorie importantă și că astfel, contribuția lor la formarea vieții americane a fost semnificativă.

62 Armstrong Dunbar , op.cit. , p. 99.
63 Roxana Ng, Pat Staton și Joyce Scane, Anti-Racism, Feminism, and Critical Approaches to Education, London:
Bergin & Garvey, 1995, p. 15.
64Joshua Clark Davis, Black -Owned Bookstores: Anchors of the Black Power Movement – AAIHS,
https://www.aaihs.org/black -owned -bookstores -anchors -of-the-black -power -movement/ , accesat la 28 ianuarie 2017.

29
Traiec toriile femeilor de culoare erau diferite de cele ale femeilor albe pentru că obiectivele lor se
diferențiau semnificativ. Ca membre ale unor minorități rasiale asuprite care se confruntau cu
sexismul în mișcările și organizațiile lor , femeile de culoare nu doreau să se separ e de bărbații de
culoare pentru că știau că doar împreună au șanse mai mari de reușită. Mulți adepți ai conceptului de
,,Black Power ‟‟, bărbați și femei, au susținut faptul că, comunitatea afro -americană abia se
descoperise și nu putea u permite diviziunile de gen. Astfel, perspectivele femeilor de culoare nu au
condus direct la o mișcare feministă de culoare deoarece ele au oscilat deseori între solidaritatea
rasială și considerentele de gen .
Inspirându -se din solidaritatea rasială a mișcării ,,Black Power ‟‟, feministele de culoare care
și-au manifestat opiniile nu s -au alăturat mișcă rii femeilor albe. Mai mul t, ele erau sceptice față de
ideologiile din perioada respectivă pentru care luptau femeile albe: de manifestare a sexualității,
dobândire a dreptului la viață personal ă și legalizarea avortului. Din perspectiva lor , femeile albe se
considerau victime ale unor vieți de departe mult mai ușoare decât cele ale clasei muncitoare și ale
femeilor sărace de culoare. Femeile de culoare se confruntau cu probleme fundamentale de
supraviețuire : nevoia de locuri de muncă plătite decent, drept ul la educație, dreptul la îngri jire
medicală , recunoaștere socială. Cu toate acestea , au exi stat și feminist e de culoare care au dezvoltat
organizații feministe în care au combinat genul, rasa și clasa politică. Cea mai cunoscută din tre
aceste grupuri a fost ,, Organizația Națională Feministă N eagră (NBFO) ‟‟65, fondată în 1973 în New
York City. Organizatorii au fost , în primu l rând , profesioniști educați care au văzut nevoia înființării
unei organizații feminist e de culoare. Această organizație a reprezentat un mod activ de luptă
împotriva discriminării rasiale, sexuale, heterosexuale și de asuprirea a clasei. Exprimarea puter nică
a unei politici feministe de culoare , anticapitaliste, criticată de patriarhat ul de sex masculin de
culoare , dar loială față de comunitatea neagră , a reprezentat o piatră pusă la baza istoriei
feminismului. Ideea că femeile afro-americane erau sub apreciate în societate și că nu aveau de ales
decât să lupte pentru ele însele în lupta împotriva opresiunii pe mai multe fronturi , a reprezentat un
cadru imp ortant de referință pentru feminismul afro-american . În mod inevitabil feministele de
culoare simțeau că nu au foa rte multe lucruri în comun cu feministele albe, ele considerând că
reprezentantele acestuia sunt privilegiate .

65 Karin Schonpflug , Feminism, Economics and Utopia: Time Travelling through Paradigms .

30
Astfel, politica agresivă a identității rasiale , a mișcării puterii negre, sexismul precum și lipsa
de atenție față de probl emele femeilor afro-americane au fost unele dintre motivele pentru care
femeia de culoare a preferat să aibă propria mișcare de luptă și manifestare. Diferențele d e putere
bazate pe rasă și etnie , clasă, sex și sexualitate au divizat , de-a lungul timpului , societatea într -un
mod brutal și au secționat mișcările. Chiar și astăzi, vedem o suprareprezentare a femeilor albe în
funcții de profesori, asistenți sociali și directori non -profit, ei continuând să aibă putere asup ra
poporului de culoare . Este imperati v să recunoaștem rasismul istoric care a fost și rămâne parte din
mișcarea feministă, precum și modul în care rasismul feme ilor albe îi afectează pe negri , în special
pe femeile de culoare până în ziua de azi .
2.4 Problemele contemporane ale Americii

În primele decade ale secolului al XXI-lea au avut loc multe schimbări la nivel social,
economic și tehnologic în Statele Unite al e Americii care au preconizat schimbări la nivelul
economiei a mericane. Astfel, p opulația Statelor Unite ale Americii a îmbătrânit ș i a devenit mult
mai diversă din punct de vedere rasial și etnic. Se preconizează că populația lumii va continua s ă
crească în ritm alert , în timp ce numărul populației din SUA va avea o evoluție mai lentă . Pe de altă
parte, c omer țul m ondial va continua să se extindă rapid în condițiile comerciale actuale ceea ce va
contribui la menținerea ratelor de creștere economică și va face concurență în producția de bunuri și
servicii globale care va influența dezvoltarea economiei Statelo r Unite ale Americii . Deși, se
preconizează de către economiști faptul că exploatarea resurselor naturale va fi încetinită sau chiar
va fi stopată din cauza lipsei de rezerve , așteptările din punct de vedere tehnologic sunt ca aceste
limite să fie compensate prin descoperirea noilor tipuri de resurse .
O serie de alte națiuni au egalat rapid nivelurile de producție și venituri pe cap de locuitor
în ultimele cinci decenii ale secolului al XX-lea. Ele au făcut acest lucru prin adoptarea parțială a
tehnologii lor și a modelului de afaceri dezvoltat pentru prima dată în Statele Unite ale Americii sau
dezvoltând propriile inovații teh nologice și manageriale. Î n mare parte, aceste state au egalat
progresul Statelor Unite datorită investițiilor și a unui sistem de economis ire bine organizat , pe de o
parte , și a sistemului de educație și pregătire profesională mai bine puse la punct , pe de altă parte.
Evoluția economică și tehnologică a dus la creare a de relații interdependente între țările lumii,
extinderea comerțului mondial stând la baza economiei actuale și creând oportunități pentru călătorii
și schimburi culturale, precum și oportunități de afaceri . Pe de altă parte, interdependența globală
ridică, de asemenea, problem e majore – politice, economice și de mediu – care necesită soluții

31
internaționale. Multe dintre aceste aspecte cum ar fi poluarea, încălzi rea globală și asistența oferită
țărilor în curs de dezvoltare, au creat controverse chiar și a tunci când propunerea de soluții a fost
discutată doar la nivel național.
Unul dintre principalele aspecte care își pune amprenta asupra societății î n pre zent este
reprezentat de rasism care se dovedește a fi mai puternic decât temerile economice și vizează doar
respingere a imigranților fără a încerca să identifice posibilele av antaje ale acceptării și integră rii
acestora în societate. Atitudi nea negativă față de imigranți manifestată de americanii albi cu
precădere, este catalizată în cea mai mare măsură de prejudecățile rasiale și nu de „anxietatea
privind impactul economic”66 al imigranților după cum suprinde politologul Steven V. Miller . Cu
toate că preocuparea majoră vis a vis de imigra nți pare a fi de ordin economic atunci când se su sține
de către americani faptul că le sunt luate locurile de muncă și astfel sunt amenințați de prezența
imigranților, specialiștii susțin că oamenii răspund la aceste mesaje nu din preocupări economice, ci
din rasism. Cercetătorii au făcut numeroase studii și au aplicat sondaje la nivel național în vederea
măsurării „coeficientului de resentiment rasial”67 la nivel de societate. Unul dintre cei mai cunoscuți
politologi pre ocupat de acest aspect, Steven Miller, a extras date reprezentative la nivel național
folosind două sondaje majore pentru Statele Unite: ,,American National Election Studies (Studiile
naționale ale alegerilor americane servesc nevoilor de cercetare ale oamenilor de știință,
profesorilor, studenților, factorilor de decizie politică și jurnaliștilor. Producem date de înaltă calitate
din sondajele noastre privind votarea, opinia publică și participarea politică. Centrul ace stei misiuni
este implicarea activă a comunității de cercetare ANES în toate etapele proiectului) ‟‟68 și Voter
Study Group (,,Cercetarea Grupului de Studiu al Fondului pentru Democrație este destinată să ajute
factorii politici și liderii de opinie să ascul te mai îndeaproape și să răspundă mai puternic la opiniile
alegătorilor americani. Obiectivul nostru este acela de a avea mai multe conversații productive în
care alegătorii simt că sunt auziți cu adevărat. Sperăm că cercetarea și analiza grupului de studi u ne
ajută să ne înțelegem și să facem democrația mai funcțională) ‟‟.69 Prin intermediul acestor studii s -a
dorit identificarea reacției față de poziția imigranților , pe de o parte , și măsurarea rasismului , pe de
altă parte. Totodată , s-a avut în vedere și impactul pe care îl au aceștia asupra economi ei Statelor
Unite ale Americii. „S-a demonstrat faptul că efectul rasismului este de șase ori mai mare decât

66 https://semneletimpului.ro/international/america -de-nord/rasismul -mai-puternic -decat -temerile -economice -in-
respingerea -imigrantilor.html , accesat la 8 august 2017.
67 Maria Carla Sanchez , Reforming the World: Social Activism and the Problem of Fiction in Nineteenth -Century
America, Iowa City: University of Iowa Press, 2008, p. 66.
68 https://electionstudies.org/ , accesat la 1 martie 2018.
69 https://www.voterstudygroup.org/ , accesat la 28 mai 2019.

32
impactul imigranților asupra economiei și implicit crearea situ ațiilor tensionate și sporirea
nesiguranței date de pierderea locurilor de muncă. ”70
Experții economici susțin faptul că înlăturarea imigranților și anularea vizelor pentru
studenți nu reprezintă decât măsuri temporare și ineficiente de înlăturare a pericol ului pentru că
problema de bază nu pornește de la existența imigranților, ci de la modul de raportare a l
americanilor la aceștia și la situația economică actuală precum și lipsa de preocupare a americanilor
față de evoluția economică a societății. Un alt a spect îngrijorător este reprezentat de consumul de
droguri din cauza că ruia se înregistrează zilni c decese cu precădere în rândul tinerilor. „Conform
autorității în domeniul sănătății (CDC), drogurile fac, în medie, 91 de victime zilnic. Un raport al
Oficiului pentru controlul drogurilor (DEA) scoate la iveală faptul că, începând din 2011,
stupefiantele produc anual mai multe decese decât accidentele rutiere sau omuciderile.”71
Potrivit studiilor , dependențele se clasifică după cum urmează:
 Marijuana – 19,8 milioane de persoane ;
 Medicamentele cu prescripție – 6,5 mili oane de consumatori sănătoși;
 Cocaina – 1,5 milioane de consumatori;
 Halucinogene, inclusiv Ecstasy – 1,3 milioane de consumatori;
 Metamfetamina – aproximativ 595.000 de consuma tori;
 Heroina – aproximativ 300.000 de consumatori .
Întrucât , abuzul de medicamente cu prescripție se află în topul dependențelor , s-a acordat o
mai mare atenție vânzării, prescripției și distribuției pe piață a medicamentelor. Cercetările recente
privind epidemiologia tulb urărilor de consum de substanțe (,,Misiunea SUD este sprijinirea
strategică și efectuarea cercetărilor de bază și clinice privind consumul de droguri, consecințele
acestui a și mecanismele neurobiologice, comportamentale și sociale implicate. Accentul central este
pus pe oferirea de sprijin persoanelor dependente și susținerea cercetării biomedicale pentru a
înțelege, preveni și trata consumul de droguri și consecințele acestuia. Obiectivele stabilite pentru
materializarea acestui p lan strategic oferă o imagine de ansamblu a priorităților generale de cercetare
în acest domeniu care se referă la cercetarea științifică fundamentală, translațională, clinică , aplicată
populației americane ‟‟72) au oferit o imagine importantă asupra acestor condiții și asupra impactului

70 Alana Lentin, Race, Racism and Anti Racism: Challenging Contemporary Classifications , Publisher Routledge, 2001,
p. 96.
71 https://www.dw.com/ro/sua -opiaceele -fac-prea-multe -victime/a -41139276 , accesat la 27 octombire 2017 .
72 https://www.drugabuse.gov/about -nida/strategic -plan/strategically -supporting -conducting -basic -clinical -research ,
accesat la 1 iulie 2018.

33
lor asupra sănătății publice. În Statele Unite, anchetele anuale privind consumul de droguri în
gospodării precum și în rândul minorilor, servesc drept una dintre sursele principale de informare cu
privire la distribuția cons umului ilicit de droguri. Această cercetare a determinat schimbări continue
în tendințele consu mului de droguri în Statele Unite ale Americii și a atras atenția asupra creșterii
ratelor de utilizare abuzivă a medicamente lor pe bază de rețetă. Rezultatele au continuat să
sublinieze existența tulburări lor psihiatrice și declanșarea epidemiei HIV. Astfel, s tudiile
epidemiologice privind consumul de droguri și tulburările date de acest ea au dus la examinarea mai
atentă a interac țiunii dintre factori i de mediu , individuali și sociali . Una dintre principalele provocări
pentru epidemiologie a fost valorificarea măsurilor selectate dintr -o serie de discipline, cum ar fi
sociologia și neurobiologia, pentru a fi aplicate în cazul studi ilor la scară largă, pe bază de populație.
Scopul va fi din ce în ce mai mult să se dezvolte modele integrate care îmbunătățesc
relațiile complexe dintre factorii sociali, predispoziția genetică și alți factori individuali care
contribuie la riscul de tulburări de consum de droguri. Realizarea acestui obiectiv va necesita o
perfecționare continuă a metodelor existente și dezvoltarea de noi tehnici de înțelegere a individului
și a mediului. Cunoștințele obținute din astfel de studii vor îmbunătăți sănăta tea publică a națiunii
prin promovarea unor abordări integrate pentru prevenirea și tratarea consumului de droguri și a
dependenței de droguri. Sistemul de sănătate reprezintă o altă problemă actuală cu care se confruntă
societatea americană , sistemul actu al fiind costisitor și totodată ineficient. Cu toate că Statele Unite
ale Americii dispun de cele mai bune condiții de tratament susținute de cea mai înaltă tehnologie în
domeniu, sistemul se dovedește a fi precar deoarece se bazează pe asigurări private d e sănătate și
astfel accesul populației la serv iciile medicale este fragmentat, generând discrepanțe care , de cele
mai multe ori , se concretizează în crize la nivel de societate.
„Aproximativ 15% din populația Statelor Unite ale Americii nu este asigurată, cheltuielile
cu sănătatea fiin d cele mai mari raportate la nivel mondial .”73 Astfel, serviciile medicale se acordă în
funcție de clasa socială și , în timp ce furnizorii se preocupă de oferirea celor mai bune servicii,
tehnologii și produse în dom eniu destinate consumatorilor de clasă medie și celor bogați, asistența
medica lă destinată celor cu venituri mult mai mici revine guvernului care , în prezent , asigură servicii
minime de îngrijire.
O altă problemă contemporană este re prezentată de oamenii fără adăpost din Statele Unite
ale Americii , numărul lor crescâ nd semnificativ în ultimii ani, lucru care determină supra
aglomerarea centrelor destinate oamenilor fără adăpost.

73 Eagan Kemp este specialist pe politici de sănătate în SUA .

34
Conform statisticilor „un copil din 45 nu are adăpost ”74, ceea ce devine îngrijorator pentru
viitorul societății americane. Reducerea bugetelor sociale de către guvern și creșterea inflației au stat
la baza declinulu i înregistrat în acest domeniu . Așadar, în ciuda existenței unei piețe de capital
sporite și a un ui produs intern aflat în creștere, cei mai săraci americani încă se luptă pentru a -și
satisface nevoile de bază. Cea mai mare parte a numărului de persoane fără adăpost este reprezentată
de persoanele care locuiesc pe străzi, în corturi și în vehicule, o amenii de culoare reprezentând peste
o treime din numărul lor. Deși pare ciudat, rata sărăciei naționale a crescut ducând la lipsa de
adăpost odată cu creșterea economică. Acest lucru se explică prin faptul că perso anele cu venituri
scăzute nu și -au mai pe rmis luxul de a avea o locuință pentru că veniturile lor au crescut prea puțin
în raport cu creșterea prețurilor și , astfel , presiunea socială a fost resimțită preponderent de clasa de
jos. Observăm , așadar, faptul că societatea contemporană americană se c onfruntă cu cinci probleme
majore (evoluția tehnologiei, rasismul, consumul de droguri, instabilitatea sistemului medical,
creșterea numărului oamenilor fără adăpost) a căror impact asupra economiei este semnificativ.

74 Corina Zorzor , Cum au devenit Statele Unite o țară cu străzi pline de oameni fără adăpost,
https://adevarul.ro/international/statele -unite/cum -devenit -statele -unite -tara-strazi -pline -oameni -adapost –
1_50081560c4409d7a07326ee7/index.html , accesat la 19 iulie 2012 .

35
3. Studiu de caz: Michelle Obama
„Michelle Obama nu a fost doar Prima D oamnă de culoare, ea a fost partenerul egal al
președintelui Obama pe plan personal și profesional, un avocat care a pledat pentru drepturile
femeii, pentru educația, alimentație sănătoasă și sport. ”75 Cu stilul său specific, Michelle Obama a
reușit să transmită mesaje pline de înțeles și astfel a fost apreciată de populație la nivel global,
devenind model pentru multe femei. Michelle Obama se remarcă printr -o personalitate carismatică
care reușeste să ajungă la sufletul publicului datorită calităților sale oratorice , discursurile sal e
vizând cu precă dere femeile și tinerii. Din dorința de fi percepută ca o persoană simplă cu care se
poate identifica orice cetățean, Michelle Obama a reușit să transmită î n cadrul aparițiilor sale,
mesaje semnificative pentru femeile din într eaga lume, prin vitalitatea și jovialitatea caracterului său
alături de naturalețea gesturilor. Astfel, în timp ce b iograful prezidențial Jon Meacham furnizează o
perspectivă istorică asupra vieții primei doamne , actrița Tracee Ellis Ross sugerează faptul că
Michelle O bama ,,a oferit un antidot tuturor reprezentărilor false ale femeilor de culoare care au
reprezentat imaginea femeilor de culoare timp de secole ."76 Pe de altă parte , designerul Jason Wu o
consideră pe fosta primă doamnă un ,,model pentru moda internațională77.
Michelle Obama este Prima D oamnă din istor ia Americii care a absolvit două facultăți:
Universitat ea Princeton și Facultatea de Drept de la Harvard , ea susținând faptul că tot ce are în
prezent se datorează educației și de aceea se bucură de faptul că a avut posibilitatea să studieze. În
unul din discursurile ei chiar afirmă că educația reprezintă „cheia spre un viitor mai luminos” .
Totodată, ea este cunoscută pentru modul în care susține femeile și le motivează și pentru implicarea
activă în știință și politică. În urma studiilor sale a fost recunoscută ca Prima Doamnă cu cea mai
înaltă educație universitară și , totodată , singura ai căror strămoși sunt sclavii. Autorul Raymond
Sturgis o descrie pe Michelle Obama ca fiind un simbol remarcabil al societății contemporane care a
avut numeroase realizări cu impact social asupra comunității dintre care amintim: „lupta împotriva
obezității copiilor prin im plicarea în proiecte destinate nutriției sănătoase, promovarea unui stil de
viață sănătos prin intermediul sportului și al alimentației, militarea pentru terminarea studiilor în

75 David Colbert, Michelle Obama . An American Story , Boston: Houghton Mifflin Harcourt, 2009, p.6.
76 Tracee Ellis Ross ,
https://www.celebitchy.com/554908/tracee_ellis_ross_michelle_obama_is_an_antidote_to_the_false_representations_of
_black_women_/ , accesat la 26 octombrie 2017.
77 Jason Wu , https://www.whowhatwear.co.uk/michelle -obama -jason -wu-quotes , accesat la 31 august 2016.

36
cazul tinerilor, încurajarea serviciului național, susținerea drepturilor femeilor și a educației,
susțierea famiilor miltare .”78
3.1 Biografie

Michelle Obama s-a născut în 1964, în sudul orașului Chicago într-o familie modestă și a
locuit împreună cu părinții ș i fratele său Craig în cartierul South Shore într -o locuință modestă cu 2
camere. Tatăl ei, deși bolnav , era singurul care lucra cu normă întreagă și , astfel , locul lui de muncă
reprezenta principala sursă de venit a familiei. Mama sa s-a ocupat de creștere a și edu cația copiilor ,
reluându -și activitatea profesională doar când Michelle Obama a început liceul. Michelle Obama și-
a început studiile în cadrul școlii Bryn Mawr unde , în primii ani de școală , a avut parte de o educație
solidă însă , din cauza faptului că mulți copii, cu precădere cei albi, s -au transferat la școli private ,
nivelul educației a scăzut semnificativ. Treptat , familiile de albi și nu numai au început să plece și
din cartier. După cum surprinde Michelle Obama în lucrarea sa „Povestea Mea”, observăm faptul că
ea a fost una din victimele discriminării rasiale sp ecifice anilor 1970. Astfel, „selecția rasială și
economică a continuat în cartierul South Shore în anii 1970 , ceea ce a însemnat că populația de elevi
era de la un an la altul tot mai neagră și tot mai săracă”79. O altă situație în care Michelle Obama a
fost victima discriminării rasiale a avut loc când ea era în clasa a șaptea și a citit un articol scris în
publicația săptămânală Chicago Defender în care se susținea „pe un ton incisiv că în doar câțiva ani,
Bryn Mawr se transformase dintr -o școală de elită într -o mahala guvernată de o mentalitate de
ghetou.”80 În condițiile date, mama lui Michelle s -a implicat în st rângerea de fonduri pentru
echipamentele necesare în școală, a organizat dineuri pentru profesori și , totodată , a contribuit la
crearea unei clase de performanță destin ată elevilor de elită.
Michelle Obama și -a continuat studiile în cadru liceului Whitney Young unde , deși existau
deopotrivă elevi albi și de culoare, aceștia din urmă erau marginalizaț i și astfel grupurile s e creau în
funcție de apartenența rasială. Deși , consiliera școlară de la Whitney Young i -a spus în anul terminal
ca nu are „material de Princeton”81acest lucru nu a făcut decât să o ambiționeze pe Michelle Obama
să învețe mai mult și drept urmare a fost admisă la Princeton 6 luni mai târziu.
În perioada în care a studiat la Princeton, Michelle Obama a lucrat ca secretară a directorului
de la TWC, Czerny Brasuell, car e era cunoscută drept mentorul studenților de culoare de la

78 Paul McCaffrey, First Lady, New York: Chelsea House, 2011, p. 89.
79 Michelle Obama, Povestea mea , New York: Crown Publishing Group, p. 74 .
80 Ibidem , pp. 74-75.
81 Ibidem , p. 107.

37
Princeton , întrucât era „apărătorul ultramodern și înto tdeaua sincer al afro -americanilor”82, după
cum subliniază Michelle Obama. După ce a încheiat studiile la Princeton a urmat Facultatea de
Drept di n cadrul Universității Harvard ( unde femeile au primit dreptul de a studia doar în anul
1969 ), urmând ca la finalizarea acestora să se întoarcă în orașul natal unde a acceptat o poziție în
cadrul firmei de avocatură Sidley &Austin , loc în care ulterior l -a cunoscut pe cel care avea să -i fie
partener de viață, Barack Obama . Făcând parte dintr -o familie modestă , ea a trebuit să lucreze în
paralel cu urmarea studiilor pentru a -și putea plăti taxele către universitate. Deși , s-a lovit de
prejudecăți ale profesorilor față de studenții de culoa re, Michelle a reușit să termine a doua din cei
100 de studenți având , astfel , oportunitatea de a se angaja ca avocat oriunde în țară. David Colbert o
descrie pe Michelle Obama ca fiind „o tânără studentă care prefera în orele de clasă de la Harvard să
rămână tăcută și să nu participe activ la discuții. Atunci când ridica mâna, o făcea ca să -și exprime
dezacordul vizavi de opinia unui profesor mai curând decât cea a unui coleg. Nu era interesată de
concurența cu ceilalți colegi, în schimb ea se ridica să conteste persoane cu autoritate.”83
Michelle Obama și -a început activitatea profesională în Chicago ca asistentă a primarului
Richard Michael Dahey care avea în vedere elaborarea de planuri de dezvoltare și modernizare a
orașului. În 1993 și -a schimbat direcția profesională și s -a angajat în cadrul unei asociații non -profit
unde ulterior a devenit director. Obiectivul principal al asociației îl reprezenta susținerea tinerilor în
vederea dezvoltării de abilități necesare activării în domeniul public. În 1996 a devenit decan asociat
în cadrul universității din Chicago , iar în mai 2005 a fost numită „vice -președinte a l comunității și a
afacerilor externe”84 continuând să lucreze cu jumătate de normă la universitatea din Chicago până
cu puțin t imp î nainte de a deveni Prima Doamnă. După 2005 , Michelle a avut ca principală activitate
implicarea în campaniile electorale pentru soțul ei, ținând discursuri și însoțindu -l la întâlniri
electorale. În octombrie 1992 a avut loc căsătoria dintre Barack Obama și Michelle Obama. Șase ani
mai târziu se naște primul copil, o fetiță pe care o numesc Malia. În paralel , la nivel profesional,
Barack Obama este numit senator în Parlamentul statului Illinois . Trei ani mai târ ziu se naște cea de –
a doua fiică a cuplului pe nume Sasha . În toamna anului 2001, Barack Obama participă la o nouă
campani e electorală, pentru o poziție de senator în Parlamentul federal al SUA aflat în Washington.
Cu toate că Michelle Obama nu a fost de acord cu ace astă ca ndidatură, ea n u a încetat să -și susțină
soțul. În urm a candidaturii lui Barack Obama , acesta a câștigat alegerile parlamentare și , astfel , toată
familia s -a mutat la Washington. În februarie 2007, Barack Obama și -a anunțat public candidatura la

82 Obama, op.cit. , p. 122.
83 Colbert, op.cit. , p.18.
84 McCaffrey, op.cit. , p. 65 .

38
președ inția Statelor Unite ale Americii ca reprezentant al Partidului Democrat , iar în anul 2008
Barack Obama a devenit primul președinte de culoare al Statelor Unite ale Americii.
„Cu ocazia sărbătorii de inaugurare a statutului de Primă Doamnă, Michelle Obama a început
să-și îndeplinească îndatoririle. Având în vedere perioadele economice dificile, Michelle Obama a
refuzat bursa de 100.000 de dolari pentru a redecora Casa Albă, opt ând să plătească pentru renovări
din bugetul propriu .”85 Michelle Obama s-a remarcat prin competență și talent în campania
electorală pentru soțului ei. Unul dintre experți a declarat faptul că „Michelle a fost mai eficientă
decât oricine altcineva în a spune alegătorilor de ce ar trebui să voteze pentru Barack, iar în unele
zile a fost mai bună chiar decât Barack însuși .“86 În nenumărat ele sale discursuri, Michelle Obama
afirmă că familia se află pe primul loc în viața ei, scopul său fiind acela de a se ocupa de educația
fetelor ei și de a le ghida în vederea atingerii potențialului prefesional și de a le pregăti pentru a
deveni lideri. Cu toate acestea, Michelle Obama a avut în vederea și susținerea diverselor comunități
defavorizate, implicându -se, de-a lungul timpului , în proiecte umanitare. Astfel, în 2010 ea a inițiat
proiectul „Lets move”87prin care susține a un stil de viață sănătos și viz a obezitatea copiilor ,
încurajând exercițiile fizice regulate și o alimentație sănătoasă . În acest context , ea a plantat o
grădină în curtea Casei Albe . A fos t prima grădină de la Casa Albă, p rodusele cultivate în grădină
fiind folosite în bucătăria Casei Albe sau donate adăposturilor loc ale. Scopul principal al grădini i, a
explicat Prima D oamnă, a reprezentat educarea tinerilor cu privire la beneficiile unui mod de viață
sănătos. Un alt proiect al Primei D oamne a fost reprezentat de vizitarea regulată a familiilor militare,
dorind să atragă atenția asupra circumstanțelor adesea dificile cu care se confruntă . Ea a vizitat toate
bazele militare și spitalele pentru a înțelege mai bine preocupările bărbaților și femeilor din familiile
militare. „În ianuarie 2010, Michelle Obama a anunț at o nouă finanțare federală în vederea susținerii
familiilor militare și a încurajat d onațiile către aceste familii.”88
Un proiect de anvergură în care Michelle Obama s -a implicat a fost campania de colectare de
bani pentru a ajuta națiunea Haitiană ca urm are a cu tremu rului devastator care a avut loc în ianuarie
2010 și care s -a soldat cu mii de victime și pierderi materiale colosale . „Ea a avut o apariție
televizată în care solicita donații în vederea reconstruirii țării. În aprilie 201 0, Prima Doamnă a

85 McCaffrey, op.cit. , p. 114.
86 https://www.bbc.com/news/magazine -19431000 , accesat la 4 septembrie 2012.
87 https://letsmove.obamawhitehouse.archives.gov/ , accesat la 18 mai 2018.
88 McCaffrey, op.cit ., p. 116.

39
efectuat o vizită neanunțată în Haiti pentru a vedea eforturile de recuperare și a atrage atenția asupra
situației poporului haitian.”89
În 2011 a creat campania ,,Joining Forces ‟‟90 în colaborare cu Dr. Jill Biden pentru a se
asigura că membrii serviciului, veteranii și familiile lor dispun de susținere economică, profesională
și morală pentru a reuși în viață. În 2014 Michelle Obama a fondat proiectul ,,Reach Higher ‟‟91 în
vederea susținerii educației prin încurajar ea elevilor americani să își continue studi ile după liceu ,
indiferent dacă optează pentru studii universitare sau școli profesionale. Astfel , au fost organizate
tabere de învățare pe timpul verii și s -a oferit consiliere în carieră pentru elevii din licee. În anul
2016 , Michelle Obama a inițiat campania „Let Girls Learn”92 care vizează îndeosebi fetele din țările
Orientului Mijlociu și are ca scop susținerea educației și finalizarea studiilor de către aceste fete,
făcând apel global la cetățenii din întreaga lume pentru a înțelege importanța educației și pentru a
contribui la susținerea educației fetelor de peste tot din lume.
Michelle Obama a reușit să se facă cunoscută prin propria activitate, fără a avea doar statut
de soție a președintelui. Ea se dovedește a fi un lider înnă scut prin modul în care își spune povestea
și aju nge la sufletel e oamenilor, prin modul în care ne îndeamnă să înțelegem importanța educației, a
abordării unui mod de viață să nătos și a impactului pe care -l putem avea asupra societății prin
implicarea activă în soluționarea pr oblemelor contemporane și prin ajutorul pe care -l putem oferi
semenilor noștri.
3.2 Analiza discursului

„Michelle Obama se identifică ca fiind o prezență cochetă, marcată de simplitate , eleganț ă
și potrivită oricărei situații. Acompaniată de un discurs impecabil, Prima Doamnă este un exemplu
de tenacitate și hotărâre ieșit din comun, de multe ori fiind în fruntea clasamentului în
preferințele oamenilor, uneori situându -se chiar deasupra celebrului ei soț.”93
Discursul Primei Doamne a Statel or Unite ale Americii , Michelle Obama, denumit ,,How
hard you work ‟‟, a fost rostit cu ocazia Convenției Naționale Democrate, în Carolina de Nord, marți
seara, în data de 4 septembrie 2012. Scopul acestui discurs politic a fost acela de susținere a soțului
ei în candidatura pentru al doilea mandat la președi nția statului.

89 McCaffrey, op.cit. , p. 117.
90 https://obamawhitehouse.archives.gov/joiningforces , accesat la 30 aprilie 2013.
91 https://www.bettermakeroom.org/reach -higher/ , accesat la 30 ianuarie 2019.
92 https://obamawhitehouse.archives.gov/letgirlslearn , accesat la 19 septembrie 2018.
93 McC affrey, op.cit ., p.138.

40
În cadrul discursului voi analiza atât comunicare a verbal ă, cât și pe cea nonverbală. În primă
fază voi analiza limbajul vestimentar al Primei Doamne. Ea a purtat o rochie de mătase fără mâneci,
cu motive florale calde ceea ce a contribuit la evidențierea feminității, emanând totodată eleganță ,
transparență și credibilitate. Încă de la intr area în scenă a ridicat sala în picioare ceea ce denotă
faptul că este considerată un exemplu de urmat în societatea a mericană. Analizând limbajul corpului
nu se identifică discordanțe în tre mesajul transmis verbal si cel al corpului. Deși , gestic ulează
frecvent scopul este acela de a sublinia anumite idei și de a atrage atenția asupra aspectelor
importante. Din comunicarea non -verbală reiese faptul că Michelle Obama se simte bin e în prezența
publicului păstrându -și zâmbetul larg pe tot parcursul discursu lui care denotă optimism și încredere.
Discursul verbal mizează pe puterea exemplului care reprezintă arma oratorului în acest context .
Michelle Obama explică publicului motivele pentru care președintele a fost nevoit să ia anumite
măsuri economice, punând accent totodată pe realizările lui care au contribuit la evoluția Statelor
Unite ale Americii și amintind o calitate specifică președintelui, aceea de diplomație , care l -a ajutat
în combaterea terorismului și menținerea păcii . Astfel , ea justifică necesitatea unui nou mandat
pentru Barack Obama , subliniind devotamentul lui față de țară alături de o viziune politică bine
conturată.
Discursul Primei Doamne se adresează tuturor cetățenilor americani, cerându -le în mod
indirect să acorde votul lor președintelui în funcție. Cu toate că scopul discursului este de a -l vota pe
Barack Obama ca președinte, pentru a doua oară , cuvântul ,, votați” nu apare nici măcar o singură
dată în discurs. Michelle Obama se folosește de expresii care țin locul îndemnului la vot precum
,,aveți încredere în e l”; ,, merită încrederea țării”; ,, este nevoie să ne reunim din nou și să pledăm
pentru un om în care putem avea încredere”.
Prima D oamnă încearcă să îl facă pe soțul ei să pară cât m ai uman în așa fel încât americani i
să simtă că se pot identifica cu persoana lui Barack Obama sau chiar cu persoana ei. Faptul că
asociază funcția de președenție cu ea însăși precum și modul în care sugerează că și ea are o a numită
răspundere față de nevoi le societății dacă s oțul ei este ales ca președinte , reprezintă un mod de
apropiere față de interlocutor. Pe de altă parte, Michelle Obama aduce familia în discuție ca factor
principal în formarea individului ca om în detrimentrul statutului social: „Și lasați -mă să vă spun
ceva: spun toate aceste lucruri în ace astă seară , nu doar în calitate de Primă Doamnă și nu doar ca
soție . Vedeți , la sfârșitul zilei , rolul meu principal este acela de a fi mamă .” Michelle Obama expune
covingerile familiei sale, vorbind despre valorile morale pe care ei le respectă precum : educația,
munca, integritatea, onestitatea și recunoștința .

41
Deși, nu vorbește î n mod direct despre oponentul lui Barack Obama, ea subliniază diferența
de statut social dintre aceștia , sugerând faptul că președintele actual se pliază mai bine pe viața
cetățeanului american de rând , datorită provenienței lui dintr -o familie modestă , spre deosebire de
opone ntul să u care provine dintr -o familie î nstărită. Pe parcursul discursu lui observăm folosirea unui
element -cheie care ilustrează președenția lui Barack Obama ca un factor d e potențare prin
valorificarea următorului mandat în contextul experienței pe c are Barack Obama a dobândit -o în
primul mandat, după cum este transmisă de Prima Doamnă ,,Ei bine , astazi , după atât de multe
încercări și reușite alături de momente în care mi -am testat soțul în moduri în care nu mi -aș fi
imaginat niciodată, am descoperit pentru prima dată că fiind președinte nu schimbă ce ești , ci
dimpotrivă dezvăluie cine ești .” Michelle Obama vorbește și despre „visul american” – egalitatea
șanselor și oport unităților între cetățeni – subliniind faptul că soțul ei a trăit deja acest vis și , în
consecință , orice cetățean american se poate asemăna cu el. Ea aduce în discuție și simbolul națiunii ,
încurajând populația să -și exercite dreptul la vot în vederea evoluției societății americane : „Așadar
astazi , când provocările cu care ne confruntm încep să fie cop leșitoare sau chiar imposibile, să nu
uităm niciodată că reușind imposibilul reprezintă istoria acestei națiuni. Este ceea ce suntem ca
americani. Este modul în care această țară a fost con struită .”
În încheiere , Michelle Obama pledează pentru ideologia soțului ei, încurajând indirect
națiunea să -l voteze pe Barack Obama cu scopul menținerii justiției sociale și în vederea
materializării progresului. Discursu l se încheie în mod strategic cu sloganul campaniei : „…acum
trebuie să muncim mai mult ca niciodată, să ne reunim din nou și să rămânem împreună
pentru omul în care putem avea încredere pentru a reuși să contribuim la evoluția acestei
țări mărețe .”
Privind elementele de construcție și coeziune, se observ ă faptul c ă discursul are coerență și
coeziune textuală care se concr etizează prin formulări precum: ,,but back when”; ,,while”; ,,before”;
,,because”; ,,but when”; ,,that‟s when”; ,,after so many”; ,,that‟s how” . Totodată , ea folosește
elemente de retorică pentru a se apropia de ascultători. În esenț ă, discursul lui Michelle Obama
reprezintă , de fapt , povestea ei din copilări e până în ipostaza prezentă de Primă Doamnă , apoi
vorbește de spre experiențete soțului său făcând referire la statutul lui social alături de numeroasele
piedici pe care le -a avut în carieră. Ea reușește să expună viziunea lui Barack Obama asupra
economiei, educației și sănătății în contextul familiar. Argumentele pe care le aduce în favoarea
soțului se bazează pe experiențele trăite împreună pe care le împărtășește și publicului . Modul în
care leagă ideile po litice ale lui Barack Obama de experiențele personale face publicul să rezoneze

42
cu ceea ce transmite Prima Doamnă. De fiecare dată câ nd își manifestă încrederea pe care o are în
soțul ei întărește afirmațiile cu exemple concrete având , astfel , un impact deosebit asupra audienței.
Michelle Obama reușește să dov edească prin intermediul acestui discurs faptul că este un „om al
cuvintelor” care contribuie deosebit asupra campaniei lui Barack Obama. Prin stilul oratoric pe care
în adoptă , ea se identifică ca fiind mamă, soție, fiică, Primă Doamnă sau chiar cetățean de rând.
Datorită stilului său original precum și a calității de orator pe care o d eține , Michelle Obama
reușește să transmită un mesaj puternic emoțional prin folosirea unui vocabular simplu dar totodată
semnificativ. Concluzionând, putem remarca faptul că Michelle Obama deține o manieră inteligentă
de a transmite mesajul dorit către ce ilalți care are impact asupra populației.
„Observăm astfel câteva din multele fațete ale lui Michelle Obama, iar pe măsură ce ea
conti nuă să ne inspire, ne amintim că a locuit odată în Casa Albă fiind simbolul de femeie autentică,
incluzivă și curajoasă.”94
3.3 Între Visul American și Realitate

Conceptul de „Vis American” este preluat din Declarația de Independență , unde pentru
prima dată drepturile fiecarui american se defineau prin: „Life, Liberty and the Pursuit of
Happiness ”95 . Cel care a detaliat pentru prima dată imaginea „Visul ui American ” a fost Martin
Luther King în celebrul discu rs „I have a dream” pe care l -a ținut în fața a 250.000 de oameni la
Lincoln Memorial, cu ocazia Marșului spre Washington din 28 august 1963 : „Vă spun astăzi,
prieteni, că, în ciuda dificultăților de azi și de mâine, am un vis. Este un vis al cărui rădăcini sunt
adânc ancorate în visul american. Am un vis, și anume că într -o bună zi această națiune se va ridica
și va trăi conform adevărat ului sens al credințelor sale: acest adevăr este de la sine înțeles pentru noi:
toți oamenii sunt egali. […] Am un vis, că cei patru copii ai mei vor trăi într -o bună zi într -o națiu ne
în care nu vor mai fi judecați după culoarea pielii lor, ci după caracterul lor. Am astăzi un vi s…”96
Deși, aparent vorbește despre o lume ideală în care toți oamenii sunt egali indiferent de rasă,
naționalitate și status social, în societatea contemporană americană acest vis se apropie de realitate ,
un impact deosebit de mare avându -l alegerea d e către popor a lui Barack Obama în funcția de
președinte în ciuda faptului că este de culoare. Faptul că fami lia Obama a reprezentat statul a merican
timp de 8 ani impulsionează mulți tineri în lupta lor pentru afirmare socială și profesională sporindu –

94 Lena Dunham , Jenni Konner și Nick Haramis , Courage Is Contagious: And Other Reasons to Be Grateful for
Michelle Obama, New York: Penguin Random House Audio, 2017, p. 2.
95 United States Declaration of Independence , Pennsylvania: July 4, 1776 .
96 https://www.americanrhetoric.com/speeches/mlkihaveadream.htm , accesat la 14 februarie 2019.

43
le încrederea în forțele proprii . Însă, până la materializarea visului așa cum a fost expus de Martin
Luther King și de alți reprezentanți liberal i, drumul este lung, anevoios și deseori imposibil.
În realitate, șansele de a reuși sunt sporite de statutul socia l, inteligența și pe alocuri norocul.
Deși, mulți dintre americani susțin egalitatea și libertatea , oprimarea minorităților a existat
dintotdeauna și încă continuă să se manifeste, rasismul fiin d în continuar e o mare problemă a
societății americane. În ace st context, Michelle Obama a expus în biografia sa, „Povestea mea”,
numeroasele piedici pe care le -a avut de -a lungul timpului în ceea ce priveș te accesul la educație și
dobândirea credibilității cetățenilor, doar pentru simp lul fapt că este afro -americană și femeie. Ea
povestește despre munca asiduă pe care a depus -o în campaniil e electorale pentru a câștiga poporul
de partea ei. În ceea ce o privește pe Prima Doamnă, observăm faptul că fără educație , perseverență
și tărie de caracter șansele de reușită ar fi fost diminuate sau poate chiar inexistente. Pe de altă
parte, populația de culoare cu precădere este expusă în continuarie la pericolele societății
contemporane precum: traficul și consumul de dr oguri, violența, delicvența juvenilă și rata ridicată a
criminalității din cauza faptului ca nu a avut acele ași oportunități de dezvoltare și evoluție asemeni
populației albe.
Deși, „Visul American” se baz a inițial pe concepte precum libertate, încredere în sine,
dorință de aspirație, acesta a căpătat în timp diverse sensuri și înțelesuri variind de -a lungul istoriei.
Visul de azi aspiră la prosperitate ecomonică, incluziune și apartenență socială, putere, dragoste și
accep tare necondiționată. Visul America n capătă o semnificație proprie în contexul vieții pe care o
duce cetățeanul și , astfel , unii întrevăd posibil itatea ma terilizării lui , pe când alții îl consideră mit. În
acest context voi aminti un exemplu semnificativ al unui cetațean american: „Visul American este
deopotrivă realitate și mit. Dacă lucrezi din greu poți avea o viață prosperă, fericită și egală în șanse
oricare ar fi visul tă u. Ai nevoie doar de timp și puțin efort pentru a -ți îndeplini visul. Cu toate
acestea, majoritatea oamenil or se pierd în visul lor pentru că își setează stadarde idealiste
aștep tându -se ca lucrurile să se întâ mple repede și ușor fără prea mult efort din partea lor.”97 Cu
toate că rezonez cu această expunere a Visului American, cred totuși că minoritățile vor av ea
întotdeauna de suferit și de demonstrat dublu în scopul materializării viselor lor.
În lucrarea „The American Dream in the 21st Centur‟‟ publicată de Temple University Press
în anul 2011 este „examinat visul american din punct de vedere istoric, social și economic luându -se
în considerare intersecția visului cu politica, religia, rasa, sexul și generația. Concluziile prezentate

97 Storme, https://padlet.com/heather_foster/50jsc4smhfw8 , accesat la 5 mai 2019.

44
în acest volum oferă atât optimism pentru credința pe care majoritatea americanilor o au în
posibilitatea de a realiza visul am erican, cât și o evaluare realistă a fisurilor din vis.”98 Putem
observa faptul că „Visul American” este azi despre individ și nu despre națiune, fiecare individ
creându -și propri ul vis în raport cu propria realitate.

98 Temple University Press, The American Dream in the 21st Century , 2001 .

45
Concluzii
Lucrarea „ Emanciparea femeilor afro – americane: Între visul american și realitate” , are
scopul de a scoate în evidență rolul femeii de culoare în societatea contemporană precum și impactul
ei în comunitatea afro -americană, în multe situații comunitățile d e culoare fiind impactate
semnificativ de succesul semenilor lor. De-a lungul timpului, tema victimizării femeii a făcut
referire la inegalitatea dintre femei și bărbați bazată , în principal, pe diferențele fizice. Faptul că
femeia este considerată „sexul slab” atrage convingerea că ea este o victimă, că este slabă și
neajutorată și , prin urmare , ar avea nevoie de protecția venită din partea băr batul ui, protecție care se
manifestă însă, prin control . În consecință, s oluția împotriva discriminărilor reprezin tă o problemă
mult mai profundă decât pare la prima vedere și implică mecanisme mult mai complexe de evaluare
ale trecutului și ale prezentului, de revalorizare a identității feminine și masculine astfel încât
posibilitatea egalității să fie trasată într -o formă cât mai dezirabilă. Egalitatea legislativă este o parte
slabă în evaluarea măsurilor anti -discriminare, deoarece există cutume care funcționează în
subsidiarul atitudinilor sau a comportamentului și nu pot fi sancționate sau înlăturate imediat prin
decretarea unor sentințe.
Luând toate aceste aspecte în considerare am identificat o personalitate care a fost victimă a
sistemului în contextul discriminării rasiale și de gen, cu scopul de a evidenția evoluția femeii de
culoare. Astfel, am considerat că Michelle Obama este un exemplu viu al succesului, ea împreună cu
familia sa fiind dovada clară a materializării ,, Visului American” a lui Martin Luther King, acela de
egalitate între cetățeni în drepturi și oportunități indiferent de rasă. Prin diversele c ampanii pe care
le-a organizat, promovat sau doar susținut, precum: lupta împotriva obezității copiilor prin
implicarea în proiecte care promovează și susțin un mod de viață sănătos , proiecte pentru terminarea
studiilor în cazul tinerilor și cu precădere a fetelor din țările islamice , susținerea drepturilor femeilor
și a educației, susți nerea famiilor mil itare, organizarea de campanii pentru colectarea de fonduri în
scopuri caritabile precum catastrofa din Haiti, Michelle Obama a reușit să câștige publicul de partea
ei. Pentru mulți cetățeni, ea a fost și continuă să fie un model de femeie de succes, mulți empatizân d
cu ea doar din simplul fapt că provine dintr -o familie modestă. Un alt mod prin care Michelle
Obama a reușit să fie favorita publicului în timp record este datora t stilului său oratoric ș i persuasiv
care nu a fost atât electoral, cât mai mult sincer, ea pozând deopotrivă în postura de mam ă, soție,
fiică, femeie și Primă Doamnă. Fiind văzută în toate aceste roluri și lăsându -se vulnerabilă pe
alocuri, ea a reușit să transmită căldură și sinceritate, oamenii de rând percepând -o ca pe un om
simplu și modest cu care se pot identifica.

46
Michelle Obama este unul dintre exemplele de femei ale societății contemporane din rândul
femeilor d e culoare care a reușit să se remarce independent de statutul de Primă Doamnă, ea fiind
cunoscută prin realizările ei profesionale și nu ale soțului său. Lucrarea de față vrea să surprindă
femeia de culoare, atât în contextul evoluției și schimbării la niv el de comunitate, cât și la nivel
individual prin alegerile pe care le face. Scopul nu este acela de a sublinia faptul că lucrurile s -au
schimbat radical și femeia afro -americană nu mai are pentru ce să lupte, ci de a arăta că munca de
zeci de ani a femeil or de culoare s -a materializat. Cu toate că aceste femei se vor mai confrunta pe
alocuri cu rasism și poate u neori vor avea de muncit de două ori mai mult pentru a -și valorifica
potențialul, atingerea scopului lor nu va fi imposibil atâta timp cât educația va ocupa un loc
important în viața lor. Aș putea afirma faptul că trecutul lor tumultos le -a insuflat perseverență și
determinare și acest lucru reprezintă un atu u în lupta pentru egalitate. Un alt aspect semnificativ este
modul în care femeile reușesc să se facă auzite și aici Michelle Obama are un impact deosebit asupra
publicului pentru că ea reprezintă vocea femeilor de culoare și , totodată , devine un model de urmat.
În concluzie, putem observa faptul că femeia afro -americană sub toate aspectele ei cul turale,
rasiale și de gen reprezintă un exemplu viu al evoluției, schimbării și progresului.

47
Bibliografie

1. Adunarea Generală a Națiunilor Unite, The Convention on the Elimination of All Forms of
Discrimination against Women and its Optional Protocol , Handbook for Parliamentarians,
Geneva: Inter -Parlimentary Union, 1979.
2. Adjaye, Joseph K ., Time in the Black Experience, Westport: Greewood Press, 1994.
3. Armstrong Dunbar, Erica , A Fragile Freedom. African American women and emancipation
in the Antebellum City , London: Yale University Press, New Haven, 2008 .
4. Bambara , Toni Cade, The Black Woman: An Anthology, Washington: Square Press, 29
martie 2005 .
5. Beauvoir, Simone, Le deuxieme sexe, Les faits et les Mythes, Paris: Gallimard 1949 .
6. Beauvoir, Simone, Philosophy & Feminism , New York: Columbia University Press, 1960.
7. Buikema, Rosemarie, Women’s Studies and Culture. A Feminist Introduction , New -York:
Palgrave Macmillan, 1995 .
8. Carby, Hazel V., Reconstructing Womanhood. The Emergence of the Afo -American Woman
Novelist , New York: Oxford University Press, 1987.
9. Clever, Kathleen; Katsiafica , George, Liberation, Imagination, and the Black Panther Party:
A New Look at the Panthe rs and TheirLegacy , Londra: Routledge, 2001 .
10. Colbert, David, Michelle Obama. An American Story , Boston: Houghton Mifflin Harcourt,
2009 .
11. Crenshaw , Kimberlé, Demarginalizing the Intersection of Race and Sex: A Black Feminist
Critique of Antidiscrimination Doctrine, Feminist Theory and Antiracist Politics, University
of Chicago Legal Forum, Volume 1989, Article 8 .
12. Crenshaw , Kimberlé, Mapping the Margins: Intersectionality, Identity Politics, and Violence
against Women of Color, Stanford Law Review, Vol. 43, N o. 6 (Jul., 1991) .
13. Cortina, Regina ; San Roman, Sonsoles, Women and Teaching. Global Perspectives on the
Feminization of a Profession , New York: Palgrave Macmillan, 2006.
14. Davis , Kathy, Intersectionality as buzzword: A sociology of science perspective on what
makes a feminist theory successful, Feminist Theory website: SAGE Publications, Article .
15. Dunham , Lena; Konner , Jenni și Haramis , Nick , Courage Is Contagious: And Other Reasons
to Be Grateful for Michelle Obama, New York: Pengui n Random House Audio, 2017 .
16. Dyhouse, Carol, Women, History, Feminism , London: Carol Dyhouse, 2010.

48
17. Eisenstein, Zillah R., Capitalist Patriarchy and the case for socialist feminism, New York:
Monthly Review Press, 1979 .
18. Fredrickson, George M ., The Black Image in the White Mind , Hanover: Wesleyan University
Press, 1987.
19. Friedan , Betty, The Feminine Mystique, New York: W. W. Norton and Co., 2001 .
20. Gordon, Jacob U., Black leadership for social hange , Westport: Greenwood Press, 2000.
21. Guidroz, Berger, (Ed.) (2009), The Intersectional Approach. Transforming the Academy
Through Race, Class, and Gender , Chapel Hill: The University of North Carolina Press,
2009 .
22. Hannam, June, Feminism , London: Pearson Longman, 2007 .
23. Heilmann, Ann; Betham, Margaret, New Woman Hybridities. Femininity, Feminism, and
International Consumer Culture, 1880 -1930 , London: Routledge, Taylor & Francis Group,
2004 .
24. Hill Collins , Patricia, Black Feminist Thought: Knowledge, Consciousness and the Politics
of Empowerment , Second Edition, Maryland: Hyman , 1990 .
25. Hooks, Bell, Ain’t I a woman, Black woman and feminism, London: Billing & Sons Ltd,
Worcester, 1990 .
26. Jarrett -Macauley, Delia, Reconstructing Womanhood Reconstructing Feminism, London:
Taylor & Francis e -Library, 2005 .
27. Jones , Claudia, Citat în Johnson 1984 .
28. Kihn, Annete ; AnnMarie Wolpe, Feminism and Materialism: Women and Models of
Production, London: Routledge & Kegan Paul, 1978 .
29. Kiyoko Jamieson, Beth, ,,Real Choices’’ , Pennsylvania în The Pennsylvania State University
Press , 2001 .
30. Lentin, Alana, Race, Racism and Anti Racism: Challenging Contemporary Classifications ,
Publisher Routledge, 2001 .
31. Lerner, G. 1989, The Creation of Patriarchy, Oxford: Oxford University Press, Polirom,
2002 .
32. Lincoln, Abraham, Proclamation of Emancipation , 22 septembrie 1862 .
33. Lorber, Judith, The Variety of Feminisms and their Contribution to Gender Equality, Fourth
Edition , Oxford: Oxford University Press, 1998 .
34. Lykke , Nina , Feminist Studies: A Guide to Intersectional Theory, Methodology and Writing,
New York: Routledge, 2010 .

49
35. McCaffrey, Paul, First Lady, New York: Chelsea House, 2011 .
36. Neagu, Roxana; Staton, Pat; Scane, Joyce, Anti-Racism, Feminism, and Critical Approaches
to Education, London: Bergin & Garvey, 1995 .
37. Obama, Michelle, Povestea mea , New York: Crown Publishing Group, 2019 .
38. Patton, Venetria K, Women in Chains. The Legacy of Slavery in Black Women’s Fiction ,
New York: State University of New York Press, 2000.
39. Putney, Martha S., Black Sailors, Afro-American Merchant Seamen and Whalemen Prior to
the Civil War, New York: Greenwood Press, 1998.
40. Tischauser, Leslie, Jim Crow Laws. Landmarks of the American Mosaic , Calif ornia:
Greenwood, 2012 .
41. Truth Goodman, Robin, World, Class, Women, New York: Routledge Falmer, 2004.
42. Sanchez , Maria Carla , Reforming the World: Social Activism and the Problem of Fiction in
Nineteenth -Century America, Iowa City: University of Iowa Press, 2008 .
43. Schonpflug, Karin, Feminism, Economics and Utopia , London: Routledge Taylor & Francis
Group, 2008 .
44. Walters, Margaret, Feminism , Oxford: Oxford University Press, Incorporated, 2006 .
45. Welter, Barbara, The Cult of True Womanhood: 1820 -1860 , Maryla nd: Article in American
Quarterly Vol 18, part 2, July 1966 .

50
Site – uri
1. Bonea , Georgiana Virginia, Emanciparea femeii în societatea românească și violența
intrafamilială. Aspecte teo retice și viziuni socio istorice,
https://www.revistacalitateavietii.ro/2018/CV -1-2018/05.pdf , accesat la 15 ianuarie 2018.
2. Bujorianu , Simona, Stereotipurile gender: identificare și prevenire
https://www.scribd.com/document/190070457/183635329 -Stereotipuri -de-Gen-Doc, accesat
la 19 septembrie 2013 .
3. Clark Davis , Joshua , Black -Owned Bookstores: Anchors of the Black Power Movement –
AAIHS, https://www.aaihs.org/black -owned -bookstores -anchors -of-the-black -power –
movement/ , accesat la 28 ianuarie 2017.
4. Declarația universală a drepturil or omului din 10 decembrie 1948,
http://www.anr.gov.ro/docs/legislatie/internationala/Declaratia_Universala_a_Drepturilor_O
mului.pdf , accesat la 10 decembrie 1948.
5. Storme, https://padlet.com/heather_foster/50jsc4smhfw8 , accesat la 5 mai 2019 .
6. Tracee , Ellis Ross,
https://www.celebitchy.com/554908/tracee_ellis_ross_michelle_obama_is_an_antidote_to_t
he_false_representations_of_bl ack_women_/ , accesat la 26 octombrie 2017.
7. Wu, Jason , https://www.whowhatwear.co.uk/michelle -obama -jason -wu-quotes , accesat la 31
august 2016.
8. https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/egalitate -feminism -si-sexism , accesat la 20
ianuarie 2019 .
9. https://www.drugabuse. gov/about -nida/strategic -plan/strategically -supporting -conducting -basic –
clinical -research , accesat la 1 iulie 2018.
10. https://electionstudies.org/ , accesat la 1 martie 2018.
11. https://www.voterstudygroup.org/ , accesat la 28 mai 2019.
12. https://www.americanrhetoric.com/speeches/mlkihaveadream.htm , accesat la 14 fe bruarie
2019.
13. https://obamawhitehouse.archives.gov/joiningforces , accesat la 30 aprilie 2013.
14. https://www.bettermakeroom.org/reach -higher/ , accesat la 30 ianuarie 2019.
15. https://obamawhitehouse.archives.gov/letgirlslearn , accesat la 19 septembrie 2018.
16. https://www.bbc.com/news/magazine -19431000 , accesat la 4 septembrie 2012.
17. https://letsmove.obamawhitehouse.archives.gov/ , accesat la 18 mai 2018.
18. https://semneletimpului.ro/international/america -de-nord/rasismul -mai-puternic -decat –
temerile -economice -in-respingerea -imigrantilo r.html , accesat la 8 a ugust 2017.
19. https://www.scribd.com/document/86238189/Miscarea -de-Eliberarea -a-Negrilor -Din-Ani-
60, accesat la 3 martie 2015.
20. https://www.dw.com/ro/sua -opiaceele -fac-prea-multe -victime/a -41139276 , accesat la 27
octomb rie 2017.
21. https://www.reddit.com , accesat la 3 1 iulie 2017.