Secția : Teologie Ortodoxă Asistență Socială [621593]

1
Universitatea Al. I. Cuza Iași
Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” Iași
Secția : Teologie Ortodoxă Asistență Socială

Lucrare de licență

Coordonator: Lect. Dr. Polixenia Nistor

Studentă: Bacinschi Ana -Maria

2017
Iași

2
Universitatea Al. I. Cuza Iași
Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” Iași
Secția : Teologie Ortodoxă Asistență Socială

Asistența socială a copilului cu risc de abandon școlar

3
Cuprins
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 4
Capitolul I Abandonul școlar – delimitări conceptuale ………………………….. ………………………….. …… 6
I.2 Cauzele abandonului școlar ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 11
I.2.1 Cauze economice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 12
I.2.2Cauze socio – culturale și religioase ………………………….. ………………………….. ……………………… 13
I.2.3 Cauze psihologice și pedagogice ………………………….. ………………………….. ………………………….. 14
Capitolul II Abandonul școlar și absenteismul școlar ………………………….. ………………………….. ….. 18
II.1 Tipuri de absenteism școlar ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 19
II.1.1 Absenteismul selectiv ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 19
II.1.2 Absenteismul generalizat ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 21
II.2 D ate statistice privind abandonul școlar ………………………….. ………………………….. ……………….. 21
II.2.1 Rata abandonului școlar la nivel național 2010/2015 ………………………….. ……………………….. 23
II.2.2 Rata abandonului școlar la nivel internațional 2013/2014 ………………………….. ……………….. 24
Capitolul III ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 26
Modalități de intervenție în cazul abandonului școlar ………………………….. ………………………….. ….. 26
III.1 Asistența socială a copilului cu risc de abandon școlar ………………………….. ……………………… 29
III.1.1 Copilul și personalitatea lui ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 31
III.1.2 Familia – prima școală a copilului ………………………….. ………………………….. ……………………. 35
III.2 Rolul asistentului social în prevenirea abandonului școlar ………………………….. ……………….. 38
III.2.1 Intervenția școlii în prevenirea abandonului școlar ………………………….. ……………………….. 44
III.2.2 Parteneriat între Asistența socială și familie în prevenirea abandonului școlar ……………. 49
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 50
Introducere la par tea practică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 51
Studii de caz ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 52
Studiul de caz Nr. 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 52
Studiul de caz Nr. 2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 57
Studiu de caz Nr. 3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 61
Studiu d e caz Nr. 4 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 65
Studiu de caz Nr. 5 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 69
Studiu de caz Nr. 6 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 74
Studiu de caz Nr. 7 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 78
Observații la partea practică: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 81
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 82
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 83

4
Introducere

O scurtă analiză a ziarelor de astăzi are darul de a ne pune pe gânduri: într -adevăr, în
România, abandonul școlar a crescut foarte mult.
Dar, dincolo de aceste imagini apocaliptice menite să stabilească un rating cât mai
mare, adevărații specialiști sunt conștienți că abandonul școlar nu este o problemă pe care o
are doar România și nici nu tratează această stare de fapt ca pe o problemă în sine , ci ca pe un
simptom al mai multor probleme. Din această cauză este nevoie de o analiză mai profundă
care să deceleze cauzele reale ale abandonului școlar cu care se confruntă școala românească
pentru a putea elimina acest simptom. Ca în orice domeniu car e își propune să descopere
ceva, informația este vitală iar lucrarea de față încearcă să aibă un aport cât mai important
pentru realizarea acestui scop.
Lucrarea este structurată în două părți principale interdependente: fundamentarea
teoretică și cercetar e.
Prima parte este dedicată demersului de natură cognitivă și reflectivă care, în primul
rând, își propune să facă o analiză cât mai exactă a fenomenului actual al abandonului școlar
în familiile în care părinții lucrează în alte țări. Acest lucru se ba zează în primul rând pe date
statistice pentru evaluarea cantitativă a acestui fenomen și pe analiza informațiilor din presă
care descriu această stare de fapt prezentă în societatea românească actuală.
La nivelul țării, abandonul școlar reprezintă una dintre problemele principale, care
trebuie să fie rezolvată cel mai repede. În România rata abandonului școlar este în creștere,
însă natalitatea este în scădere, ceea ce înseamnă o pierdere imensă pentru b ugetul statului.
Prin abandonul școlar, individul pierde bătălia cea mai importantă, pentru viitorul său.
În primul rând locurile de muncă sunt mai puține și cu salarii mai mici, iar în al doilea rând
integrarea lui în societate este mai dificilă și uneor i este marginalizat, doar prin simplu fapt că
nu poate interacționa corect cu cei din jur.
Un alt lucru, care se întâmplă din cauza abandonului școlar este acela al nepregătirii
părinților, ce pun accent mai mult pe munca fizică, decât pe cea intelectuală (care ajută la
progresul și dezvoltarea ambelor) . Nepregătirea părinților se accentuează în educația copiilor,
deoarece aceștea nu sunt capabili să își ajute copiii în diferite activități intelectuale. Însă cel
mai grav este faptul că unii își încurajează copiii să părăsească școala.

5
Prin urmare, lucrarea aceasta propune un studiu mai clar al situațiilor de risc de
abandon școlar, al cauzelor abandonului școlar și explicarea rolului, ce îl are asistentul social,
în astfel de situații.
Asistentul social ar e rolul cel mai important. El identifică indivizii cu astfel de riscuri,
caută cauzele și integrează pe aceștia în proiecte, stabilind relații cu familiile în situații de risc,
incluzându -le în diferite proiecte de ajutorare și restabilizare financiară sau psihologică.
Această lucrare este structurată în trei capitole, care prezintă cauze, tipuri și modalități
de intervenție, în situații de risc de abandon școlar.
În primul capitol se definesc termenii, care se folosesc în prevenirea părăsirii timpurie
a școlii și prezintă totodată cauzele principale ale abandonului : cauze economice, cauze
socio -culturale și religioase și cauze psihologice și pedagogice. Nu se poate omite faptul că,
abandonul școlar are la baza sa cauze concrete, care țin de la partea finan ciară, până la tehnica
folosită de cadrul didactic în procesul de predare -învățare.
Al doilea capitol prezintă date statistice ale abandonului școlar, care arată că la nivel
național, abandonul școlar este în creștere (fiind una dintre țările Uniunii Euro pe cu rata cea
mai mare a abandonului școlar), iar la nivelul Uniunii Europe rata abandonului școlar este în
scădere și se dorește să scădă și mai mult până în anul 2020.
În ultimul capitol sunt prezentate modalități de intervenție ale asistentului social și
rolul lui în prevenirea abandonului școlar. Asistentul social, cu ajutorul școlii, trebuie să -l
motiveze pe individul predispus riscului de abandon școlar să nu renunțe la educație,
implicându -l în diverse proiecte și activități. Tot în astfel de proie cte trebuie inclusă și familia.
Așadar lucrarea această prezintă una dintre situațiile cele mai defavorabile care se
desfășoară, atât la nivel național, cât și la nivel european.

6

Capitolul I Abandonul școlar – delimitări conceptuale

Abandonul școlar reprezintă problema cea mai acută, care este prezentă la nivelul țării
noastre, și chiar și la nivelul Uniunii Europene. Ceea ce este îngrijorător se referă la faptul că,
societatea încetinește în a se dezvolta cultural, dar și social.
Conform cu Enciclopedia asistenței sociale, unde se explică termenul de asistent
social, care provine din engleza britanică, înse amnă:„ o persoană care lucrează pentru
serviciile sociale pentru organizația privată, furnizând ajutor și sprijin celor care au nevoie de
acestea. Sunt persoane care ajută sau servesc oameni i în mod profesionist. În varianta
americană a limbii engleze, aceiași sursă bibliografică traduce sintagma cu înțe lesul de:
persoană care este pregătită (calificată) să ajute oamenii afectați de un dezavantaj menta l,
fizic, economic sau social”1
Tot în această enciclop edie găsim următoarele: „potrivit unei definiții globale,
profesia de asistent social promovează sch imbarea și dezvoltarea socială, coeziunea socială și
abilitarea/împuternicirea și eliberarea oamenilor. Principiile focalizate pe justiție socială,
drepturile omului, responsabilitate colectivă și respect pentru diversitate constituie
centru/inima asistenț ei sociale. Construită pe temelia teoriilor de asistență socială, a știi nțelor
sociale, umaniste și cunoștințelor indigene, asistența socială implică oameni și structuri pentr u
a adresa provocări ale vieții și a întări bunăstarea socială subiectivă.”2
Asistentul social reprezintă individul profesionist, care are soluții la problemele
sociale, ce apar din diferite motive (sărăcie, abandon școlar, lipsa financiară, etc.). Legea nr.
466/2004 privind statutul profesiei de asistent social, dar și de regulamente, norme sau coduri
emise de Colegiul Național al Asistenților Sociali, în calitate de autoritate națională
competentă să organizeze profesia , potrivit prevederilor acestei legi profesia de asistent social
poate fi exercitată de persoana care îndeplinește cu mulativ următoarele condiții: este cetățean
român sau cetățean al altui stat, conform celor prevăzute la art. 2, alin. 1; are studii de
specialitate în asistența socială; este înregistrată în Registrul Național al Asistenților Sociali
din România și nu se regăsește în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de
Legea nr. 466/2004, art. 15. 3

1 George Neamțu, Enciclopedia asistenței sociale, Editura Polirom , Iași, 2016, p.119.
2 Ibidem, p.120.
3 Ibidem, p. 128.

7
După cum este scris și în art.3 din aceiași lege, asistentul social pune în practică
normele, cunoștințele și valorile asistenței sociale pentru a interveni și a acorda asistență
persoanelor sau comunităților, la cererea acestora sau ori de câte ori situația o impune.
Asistentul s ocial participă activ la elaborarea și aplicarea politicilor sociale în domeniu, a
strategiilor și planurilor de acțiune la nivel local, județean, național și internațional,
promovând bunăstarea socială.4
Scopul asistentului social este acela de a asista p ersoanele sau comunitățile aflate în
nevoie, implicându -se în identificarea, înțelegerea, evaluarea corectă și soluționarea
problemelor social .5
Asistența socială -„prin măsurile și acțiunile specifice, are drept scop dezvoltarea
capacităților individuale, de grup sau colective pentru asigurarea nevoilor sociale, creșterea
calității vieții și promovare a principiilor de coeziune și incluziune socială.”6
În Dicționarul de Sociologie de la Oxford găsim definiția asistenței sociale care
reprezintă „termenul generic aplicat diferitelor metode organizate de promovare a bunăstării
oamenilor prin intermediul prevenirii și alinării suferințelor. Asistența socială contemporană
are tendința de a acuza lipsă de diferențiere față de alte servicii sociale, c are alcătuiesc statutul
modern al bunăstării. De exemplu, în Marea Britanie asistenții sociali nu au nici o o bligație
legală de a se ocupa de problemele precum șomajul, locuințele și sărăcia, toate acestea fiind
responsabilitatea altor servicii sociale.”7
Urmărind Dicționarul de politici sociale, am constatat că asistența socială, „se referă la
orice beneficiu financiar sau serviciu social noncontributoriu, finanțat din taxele și impozitele
generale sau din fondurile sociale speciale”. Pe de altă parte „conc eptul de asistență socială nu
include ansamblul de beneficii și servicii sociale universalist -categoriale, definind doar acel
ansamblu de instituții, programe, măsuri, activități profesionalizate și servicii specializate de
protejare a persoanelor, grupuri lor sau comunităților cu probleme speciale, aflate temporar în
dificultate.”8
Potrivit Dicționarului Explicativ al Limbi române , asistența socială este un sistem de
ajutorare materială a persoanelor care nu sunt apte de muncă și nu dispun de mijloacele
necesare traiului.9

4 Ibidem , p. 120.
5 Ibidem, p.128
6Legea nr. 292 din 20 decembrie 2011, art. 1, al. 3
7 Barthel Diane, Oxford Dicționar de sociologie, Editura Univers Enciclopedic,București 2003, p.54.
8 Luana Miruna Pop, Dicționar de politici sociale, Editura Expert, București, 2002, p.116.
9 Academia Română Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan DEX Dicționar explicativ al limbii române, Editura
Univers Enciclopedic, București 1999, p. 65

8

Abandonul școlar – reprezintă renunțarea individului la dreptul de a învăța. El mai
reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării școlii, părăsirea
sistemului educativ indiferent de nivelul la care s -a ajuns, înaintea obținerii unei calificări sau
pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii actului de studii început.
Potrivit Dicționarului de Sociologie rurală, termenul risc este o noțiune relativ recentă
și provine din spaniolă, anume din vocabularul navigației și înseamnă a parcurge un pericol
sau a fi percutat de un recif; în franceză el pare a fi fost importat din limbajul folosit de
societățile italiene de asigurare maritim, astfel că o prezentare a diferențelor dintre risc și
primejdie presupune o implicită analiză a caractristicilor modernității.10
Urmărind definiția Dicționarului de Sociologie rurală riscul este o anticipare a
posibilității unei pagube. Este o speculație construită în imaginar. Cu alte cuvinte, riscul nu
este un fapt, fiindcă atunci când se realizează, nu mai este vorba de un risc, ci de un accident
sau de o pagubă.11
Potrivit cu Dicționarul de sociologie termenul de copil poate fi folosit pentru a
desemna fie un descedent, fie o persoană care nu a atins un statut economic și juridic ca adult
în societate.12
Copilul reprezintă „omul, în evoluția sa de la naștere la pubertate. Diviziuni obișnuite
în cadrul acestei etape de dezvoltare: sugar, copil mic, preșcolar, școlar. Modul de
comportament, atitudinile specifice vâ rstei, felul prin care își explică lumea , gradul încrederii
în sine, curiozitatea, abordarea conflictelor sunt rezultatul rec iprocității dintre procesele de
dezvoltare fizică și psihică.”13
Pe la mijlocul secolului XVIII, literatura, arta, pedagogia practică și științele au arătat
un interes mai larg pentru copil. Spre sfârșitul secolului al XIX -lea și începutul secolului al
XX-lea interesul acesta a atins punctul culminant. Naturalețea, puritatea, inocența,
originalitatea, libertatea fac din copil o ființă ce aduce vindecarea, învierea.14
„În prezent, viața copilului a câștigat siguranță și calitate, fiind totodată mai bine
organizată. Totuși, problemele sociale și ecologice ale lumii moderne îi afectează și pe copii.

10 Ilie Bădescu, Dicționar de sociologie rurală, Editura Tipo Moldova, Iași 2015, p.438.
11 Ibidem , p.438.
12 Gordon Marshall, Dicționar de sociologie, Editura All, 2014, București, p. 153.
13 Horst Schaub, Dicționar de pedagogie, Editura Polirom, 2001, Iași, pp.51 -52
14 Ibidem, p.52.

9
Contextul cotidian de viață este d eterminat de școală. Situația copilului trebuie privită
diferențiat, relațiile sociale și emoționale având o importanță decisivă.15
Termenul de f amilie este definit ca un grup social al cărei membri sunt legați prin
raporturi de vârstă, căsătorie sau adopție și care trăiesc împreună, cooperează sub raport
economic și au grijă de copii.16
Ea reprezintă „forma socială de bază, întemeiată prin căsătorie, ș i care constă din soț,
soție și din descedenții acestora .”17
Conform cu Enciclopedia asistenței sociale, acest termen provine din latinescul familia
care înseamnă totalitatea sclavilor unei case. De -a lungul timpului, înțelesul conceptului de
familie își schimbă semnificația inițială, aju ngând să desemneze stăpânul cu soția, copii,
slavii, servitorii; mai târziu, toți cei care au fost sub autoritatea tatălui până la moartea sa .
Astăzi familia este un obiect pe care fiecare este capabil să îl recunoască și să -l identifice în
realitatea cotidiană, numai că, de cum vrea să îl definească, își dă seama că orice definiție a
acestuia este parțială, insuficien tă și relativă.
Familia este un termen insidios, care la prima vedere pare să indice o realitate
naturală, indiscutabilă și chiar familiară, și în schimb se relevă a fi plină de ambiguități.”18
În articolul 16 din Declarația Universală a Drepturilo r Omului din 10 decembrie 1948,
familia constituie elementul natura l și fundamental al societății și are dreptul la ocrotire din
partea societății și a statului. Constituția României(art. 48, alin.1) precizează: familia se
întemeiază pe căsătoria liber cons imțită între soți pe egalitatea acestora și pe dreptul și
îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.19
Familia se prezintă sub forma unei rețele de relații. Sau a unui sistem relațional, adică
un întreg de persoane care sunt protagoniste ale unei relații de interacțiune prin intermediul
căreia se formează un întreg, o unitate, totuși fără a -și pierde identitatea. Familia dezvoltă o
gamă largă de relații atât între membrii săi cât și în exteriorul său, cu suprasistemele na turale
și sociale din care face parte.20
„În cadrul fiecărei familii, membrii acesteia îndeplinesc diferite roluri, prin
intermediul cărora se bucură de anumite privilegii/drepturi, dar își asumă în același timp o

15 Ibidem.
16 Gabriela Irimescu, Asistența socială a familiei și copilului, Editura Universității Al. I. Cuza Iași, 2004, p. 6.
17 Iorgu Iordan , op. cit., p.366.
18 George Neamțu, o p. cit., p.393.
19 Ibidem.
20 Ibidem, p.396.

10
serie de obligații și responsabilități. Rol urile diferă de la o familie la alta. Chia r și în cadrul
aceleiași familii , rolurile se pot schimba în timp, în funcție de evoluția familiei respective.21
Familia este mai exact, „un grup de persoane, legate nemijlocit prin înrudire de sânge
sau prin căsătorie. Nucleul social al familiei îl formează legătura mamă -copil; în unele culturi,
nucleul este completat cu rolul de tată. Căsătoria constituie familia, dar și un părinte cu unul
sau mai mulți copii formează o familie. Pentru ambele situații există reglementări legale care
precizează aspecte legate de grija paternală, întreținere, moștenire.”22
Educația – Influențare sistematică și conștientă a dezvoltării intelectuale, morale sau
fizice a copiilor și a tineretului; totalitatea metodelor folosite în vederea acestei activități
pedagogice; creștere, bună creștere .23
În Dicționarul Explicativ al Limbi române , educația reprezintă „ansamblul de măsuri
aplicate în mod sistematic, în vederea formării și dezvoltării însușirilor intelectuale, morale
sau fizice ale copiilor și ale tineretului sau ale oamenilor, ale societății, etc; rezultatul acestei
activități pedagogice; buna creștere, comportare civilizată în societate.”24
Prin educație înțelegem și forma de învățare continuă, pe tot parcursul vieții. Prin
abandonarea școlii se înțelege faptul că educația formală a copilului este întreruptă, el
bazându -se pe educația nonformală. Datorită conceptului lansat de Consiliul Europei la
începutul anilor *70 și susținut ulterior de OECD (Organizația pentru Cooperar ea și
Dezvoltare Economică) , indivizii care renunță la școală pot reveni pe parcursul vieții să își
reia studiile. Acestă posibilitate fiind numită educație recurentă.25
Noțiunea de educație, potrivit Dicționarului de pedagogie, a apărut pe la mijlocul
secolului al XVIII -lea. În sensuri mai vechi, educația însemna creație, formare, rafinare,
civilizare, cultivare. Cu secole în urmă ea era folosită și în teologie, cu sensul de aspirație
spre desăvârșirea divină. 26 „Ca ființă rațională, omul este chemat la li bertate și maturitate,
scop suprem care există în el însuși.”27
„Educația reprezintă activitatea psihosocială proiectată la nivelul finalităților
pedagogice care vizează realizarea funcției centrale, de formare -dezvoltare permanentă a
personalității umane prin intermediul unor acțiuni pedagogice.”28

21 Ibidem, p.397.
22 Horst Schaub, op. cit. , 2001, p.107.
23 https://dexonline.ro/definitie/educa%C8%9Bie , 04.03.2017, 20:12.
24 Iorgu Iordan , op. cit., p.331.
25 Luana Miruna, o p. cit p. 298.
26 Horst Schaub, op. cit. , p.83.
27 Ibidem.
28 Sorin Cristea, Dicționar de pedagogie, Editura Litera Internațional, Chișinău -București, 2000, p.107.

11
Conform Dicționarului de pedagogie, etimologic cuvântul educație, este de origine
latină și sugerează complexitatea fenomenului educației la nivelul a trei semnificații primare:
• Educatio = creștere, hrănire, form are;
• Educo -educare = a crește, a hrăni, a forma, a instrui;
• Educo -educere = a scoate din, a ridica, a înălța.
Aceste trei semnificații reflectă în mod gradual, per cepția socială a fenomenului educație.
„Educația ca produs reflectă o necesitate de natură s ocială, care orientează activitatea
de formare -dezvoltare a personalității umane. Din această perspectivă trebuie înțeles
caracterul istoric și de clasă al educației, dar și accentul său național. Sunt trăsături obiectivate
social, în diferite ipostaze par ticulare, desfășurate în timp și spațiu. Educația apare astfel ca un
produs al relațiilor sociale. Dinamica acestor relații condiționează rezultatele educației de la
nivelul continuității și al discontinuității între generații până la nivelul reproducerii ierarhiilor
sociale, care nu a fost eradicat nici chiar în societatea democratică, de tip informatizat.”29
Educația luată ca proces delimitează drumul psihologic, dar și social, al personalității,
spre umanizare, spre (auto)dezvoltarea sa continuă.30
Ea mai reprezintă și acțiuni ale părinților, profesorilor, formatorilor, educatorilor,
pedagogilor, menite să îmbunătățească în mod conștient, prin adoptarea unor măsuri
educaționale, capacitățile, cunoștințele, atitudinile, orientările valorice, voința de a munci, cu
alte cuvinte maturizarea copiilor și tinerilor, în scopul participării competente a acestora la
viața socială.31
Astfel educația încearcă să modifice anumite elemente din comportamentul
individului, în contextul istoriei socializării, căci viața formează personalitatea în devenire
într-un cadru mai larg.32

I.2 Cauzele abandonului școlar

Una dintre cele mai acute proble me ale învățământului românesc o reprezintă
abandonul școlar. Se pare că situația economică precară reprezintă cauza principală a
abandonului școlar, mai ales că rata celor care sunt în șomaj sau iau ajutor social este destul
de ridicată. Dar abandonul școlar nu este doar o problemă a învățământului românesc, ci

29 Ibidem , p.108.
30 Ibidem , p.109.
31 Horst Schaub, op. cit. , p. 84.
32 Ibidem.

12
reprezintă și o problemă majoră la nivel național. Cu toate că economia este în creștere,
abandonul școlar poate fi o sursă de scurgere a banilor. Deci acesta trebuie prevenit și
combătut.
Cauzele abandonului școlar sunt multiple, poate fi vorba, pe de o parte de inadaptare a
elevului la activitatea de î nvățare realizată în mediul școlar, dar și extrașcolar sau, pe de altă
parte, inadaptarea școlii la factorii interni (biologici, psihologici) și externi (socioeconomici și
socioculturali). Părăsirea timpuri e a școlii este rezultanta unei combinații de cauze interne,
(psihologice, cum ar fi: imaturitatea școlară, instabilitatea psiho -afectivă, tulburări de
comportament ) și externe (de natură socioeconomică: situația economico -financ iară a
familiei, lips a îmb răcămintei și încălțămintei, condiții le de locuit, dezagregarea familiei, lipsa
ajutorului la învățătură).33
Dezorganizarea familiei atrage după sine dificultăți materiale. Divorțul, alcolismul,
violența în familie sunt semne ce preced adesea decizia de abandon .34
Pe de altă parte și celelalte cauze ale abandonului școlar încă sunt prezente în
instituțiile de învățământ. Discriminarea de orice fel sau ura dintre familii pot determina
abandonul școlar. Pregătirea slabă a părinților, dar și incapacitatea ca drelor didactice de a
interveni la timp în situații de genul acesta, duc la abandon.

I.2.1 Cauze economice

Un mare impediment în educația copilului este partea economică. Mulți co pii
abandonează școala din cauza banilor. Gravitatea lucrurilor provin din partea părinților, care
sunt șomeri sau zilieri. Acest lucru însemnând că nu au un venit constant în fiecare lună.
Veniturile familiei influențează, în mod fundamental, participarea la educație.35
Tot din cauza părți economice, mulți părinți aleg să p lece în străinătate, conform
statisticii făcute de Autoritatea Națională de Protecție a Drepturilor copilului, la data 30 iunie
2016 s -au înregistrat 94.66236 de copii care au unul sau pe ambii părinți plecați în străinătate.
Lucrul acesta este îngrijorăt or, deoarece copiii nu au afecțiunea ambilor părinți și nici atenția
lor, ei fiind prea mici ca să distingă adevărul de minciună și se aventurează în anumite acțiuni/
anturaje, care îi determină să părăsească școala înainte de finalizarea ei.

33 Revista Ecomomie teoretică și aplicată, volumul XVIII (2011), nr. 11(564), p.40.

34 Ibidem , p. 42.
35Anuarul grupurilor de risc . Anul II, 2012, p.51.
36http://www.copii.ro/statistici/ , 12.03.2017, 20:43.

13
În cauzele economice intră și următorii factori:
• Situația materială precară generată de șomajul părinților și de numărul mare de
membri , însă acest lucru este frecvent cel mai mult în familiile de rromi ;
• familii dezorganizate;
• lipsa mijloacelor de subzistență;
• scăderea încrederii în plasamentul social al copiilor proveniți din medii
defavorizate;
• lipsa normativelor riguroase și a legislației stimulative pentru educația copiilor
proveniți din medii defavorizate;
• nomadismul în căutarea unui loc de muncă;
• exploatar ea copiilor prin muncă.37
Unii copii din dorința de a avea „bani i lor”, abandonează școala și încep să caute un
loc de muncă, astfel având o copilărie mai dezordonată .
În concluzie, cauzele financiare reprezintă primul punct de plecare în abandonarea
școlii. Starea financiară decăzută a familiilor, din care provin copiii cu risc de abandon
școlar, încetinește frecvența școlară și tot odată progresul individului.

I.2.2Cauze socio – culturale și religioase

Referindu -mă la indivizii de diferite etnii și culturi, care sunt integrați în sistemul de
învățământ românesc, sau lunâd, spre exemplu copii plecați cu familia în străinătate, vom
observa că ei abandonează școala pe motiv cultural, deoarece nu înțeleg și nici nu reușeșc să
se deprindă cu obiceiurile și tradițiile respectivei comunități, dar și pe motiv religios, aici
luând în considerare marginalizarea individului față de grup, din motiv că este diferit și crede
în ceva anume, sau nu crede în nimic, fiind ateu.
„În această categorie se includ indicatorii de putere și sta tut social: apartenența la clasa
socială, apartenența etnică, rasială, sexul, mediul urban/rural. S -a demonstrat că diferite
grupuri dezavantajate social sunt discriminate atât în cadrul sistemului școlar, cât și pe piața
muncii. ”38
Anumite perceptii religioase care le interzic celor doi soți să viețuiască împreună.
După cum se știe, de -a lungul timpului religia a jucat un rol important în viața colectivității

37FONDUL SOCIAL EUROPEAN, Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 –
2013, p.20.
38 Zamfir Mioara Boca, Mapa de intervenție, Rămâi la școală, Ministrul Educației, Cercetării și Tineretului
Centrul Județului de Resurse și Asistență educațională Galați, 2011, p.11.

14
umane. Bazate pe convingerea că învățăturile lor provin din descoperirea supranaturală,
majo ritatea sistemelor religioase au susținut că adevărurile pe care le propovăduiesc sunt
infailibile și de aceea legile care au fost formulate pe baza acestor revelații nu suportă
derogări sau modificări. Din această cauză, unele principii au întâmpinat de -a lungul timpului
dificultăți în a fi acceptate de marea majoritate a credincioșilor fără a fi puse în discuție. Cu
toate acestea, unele dintre astfel de legi au rămas în vigoare până astăzi și continuă să producă
consecințe.
Un exemplu în acest sens îl c onstituie i nterdicția prezentă la majoritatea religiilor și
confesiunilor de a contracta căsătorii cu cei din afara comunității religioase proprii. Deși
pentru majoritatea contemporanilor noștri pare absurd să le interzici unor persoane care se
iubesc să î ntemeieze o familie datorită convingerilor religioase, acest lucru este perfect valabil
și poate duce la destrămarea familiilor. Un exemplu în acest sens se întâlnește în creștinism
când Sf. Ap. Pavel consideră că în afară de adulter unul dintre extrem de puținele motive
pentru care este îngăduit divorțul religios îl constituie faptul că unul dintre soți nu este creștin
și nu permite partenerului de viață să educe copiii după învățătura Evangheliei.
La musulmani este permisă căsătoria unui bărbat cu o feme ie de altă religie dar nu și a
unei femei musulmane cu un bărbat de altă credință iar la evrei se întâlneșt e același lucru
numai că se precizează ca urmașii care rezultă din acea căsătorie să fie evrei. Dacă ținem
seama că, la un moment dat, familiile din care provin cei doi parteneri, cunoștințele și
mentorii lor religioși vor face unele presiuni, putem să ne explicăm de ce unele cupluri care se
bucurau de armonie conjugală ajung să se destrame și unul dintre parteneri să -l părăsească pe
celălalt. Efectele asupra copiilor pot fi devastatoare, aceasta cu atât mai mult cu cât părintele
care și -a abandonat familia consideră că a făcut un lucru care îi va asigura răsplata divină.
Concluzionând, statul individului, ce ține de cultură și orientarea religioasă, îl poate
determina să absenteze sau să -și piardă curajul de a mai frecventa școala, și în final de a
abandona definit.

I.2.3 Cauze psihologice și pedagogice

Din punct de vedere pedagogic, stilul de predare a cadrului didactic, dar și starea
psihică a elevu lui sunt foarte importante, în prevenirea abandonului școlar, dar și felul lui de a
fi și unele caracteristici moștenite de la părinți îl pot aduce pe copil în situația aceasta.
Cel mai adesea, riscul de abandon școlar este asociat cu factori care țin fie de
caracteristicile elevului (stare de sănătate, nivel de inteligență, nivelul achizițiilor anterioare,

15
atitudini și comportamente specifice etc.), fie de mediul socio -economic ș i cultural al familiei
de proveniență.39
Conform unui studiu40 se pare că și notele mici date elevilor reprezintă un motiv de a
abandona școala înainte de finalizare. „R ezultatele școlare slabe par a fi un factor de risc
important în ecuația abandonului școl ar, indiferent de sexul elevilor sau de mediul de
rezidență. Cu toate acestea, asocierea cea mai ridicată între rezultate școlare slabe și situația
de risc de abandon școlar se constată în cazul băieților din mediul rural și cea mai scăzută în
cazul fetelo r din mediul urban .”41
Un alt factor este nefrecventarea grădiniței42, acesta ridicând un risc major în
abandonul școlar. În perioada preșcolară, copiilor li se pun bazele formării unei imagini de
viitor, a dorinței pentru cunoaștere.
Din punct de vedere psi hologic putem vorbi despre lipsa de maturitate afectivă a celor
doi parteneri care nu au fost pregătiți pentru a avea copii. Lipsa unei educații sexuale adecvate
face ca tinerii din ziua de astăzi să confunde de cele mai multe ori sexualitatea cu o simplă
distracție fără a lua măsuri de protecție. În cazul în care din aceste relații rezultă o sarcină,
unii dintre ei se panichează și își dau seama că o parte din planurile lor pentru viitor au fost
compromise în eventualitatea acceptării responsabilității cre șterii unui copil și de aceea,
preferă să -și abandoneze partenera însărcinată sau și mai grav, nu se mai regăsesc în rolul de
părinte și își părăsesc și partenerul(a) împreună cu copiii. Acest lucru este facilitat și de faptul
că în societatea relativizat ă de astăzi, omul nu se mai pune atât de ușor sub autoritatea unei
instanțe morale sau sociale care să -l ajute să conștientizeze consecințele faptelor sale și să -l
oblige să -și asume consecințele.
Un alt fapt este dorința de a -și dezvolta o carieră , care reprezintă pentru unii indivizi o
motivație suficientă pentru a -și abandona familia și copiii. Dacă ar fi să ne uităm pe scara
nevoilor lui Maslow43, vedem că situația este cu atât mai complicată cu cât o parte dintre
nevoile bazale sunt satisfăcute. Astfel, din punct de vedere al necesităților fiziologice (apă,
hrană, somn, etc.) se constată că acestea sunt îndeplinite iar în ceea ce privește securitatea,
aceasta este și ea asigurată pentru faptul că are un loc de muncă care să -i asigure cele necesare
și are și urmași care să -i ducă genele mai departe.

39UNICF, Copiii care nu merg la școală , O analiză a participării la educație în învățământul primar și
gimnazial , București, 2012, p.64.
40Ibidem, p.66.
41Ibidem, p.68.
42Ibidem, p.75.
43Abraham Maslow (1908 -1970), psiholog, umanist, a realizat piram ida nevoilor umane.

16
Această dorință a părintelui de a -și abandona copiii și familia pentru carieră distruge și
viitorul copiilor.
Pe a treia treaptă a acestei piramide, se află nevoia de a fi iubit și acceptat. Aici situa ția
este oarecum paradoxală pentru că cel care își abandonează familia, cel puțin în prima fază,
știe că este așteptat „acasă” și deci aceasta nu mai devine o nevoie presantă sau, oricum el este
„cineva” în cadrul colectivului unde activează și, în conseci nță, nu se pune problema ca o
astfel de nevoie să se mai manifeste.
Pe treapta a patra, penultima, a piramidei nevoilor, Maslow a poziționat nevoia care
ține pe de o parte de respectul celorlalți față de individ și apoi, cea mai importantă achiziție
psihologică la acest nivel, respectul individului față de sine însuși. În cazul nostru, individul
care își abandonează familia conștientizează că o carieră profesională de succes îi va asigura
respectul celor implicați în domeniul în care activează și odată cu cerit, acest respect va fi
temelia pe care se va construi puțin câte puțin respectul față de sine.
Consumul de alcool și droguri a rămas în continuare un pericol pentru integritatea
familiei. Atunci când unul dintre soți este cuprins de acest flagel famili a încearcă sub
presiunea rușinii, să mușamalizeze acest comportament deviant și nu apelează din timp la
specialiști. În consecință, starea de dependență se va stabiliza afectând întreaga familie care,
în prima fază, va lupta din răsputeri pentru a preveni apariția dependenței. În cea de -a doua
fază, când viața de familie este afectată iremediabil, apar momentele de îndoială și
sentimentul că bătălia este pierdută. Acesta este momentul în care asistența de specialitate mai
poate totuși face ceva fără ca daun ele să fie prea mari. Dacă nu se întâmplă acest lucru,
situația se agravează ajungându -se până la abandon care, în acest caz, nu are loc din partea
celui cu comportamentul deviant, ci ceilalți membri ai familiei ajung să -l părăsească pe
acesta. De cele mai multe ori acest gest survine ca o reacție de autoconservare și de
responsabilitate din partea părintelui față de copii. În aceste condiții, recuperarea celui bolnav
nu mai poate fi atât de ușoară pentru că serviciile sociale nu au cum să intervină din ca uza
lipsei de informații.
Adesea cei care au șansa să fie totuși recuperați sunt identificați în adăpost uri sociale
sau în urma controalelor forțelor de ordine care încearcă să -i predea serviciilor de asistență
socială. Urmează o perioadă foarte dificilă în care pacientul este ajutat să depășească faza de
dependență mai întâi fizică și apoi psihică și se pregătește inserția lui socială. De bună seamă
că sprijinul familiei contează enorm în aceste situații și este de dorit să se lucreze cu acești
pacienți t ot pe baza satisfacerii nevoilor personale si conștientizarea cauzelor și efectelor

17
comportamentului deviant. Din fericire, în ciuda părerii generale răspândite în cadrul
„folclorului social”, aceste persoane pot fi în marea lor majoritate recuperate .
Alcoolici i, de multe ori determină și pe copiii lor la această formă inumană de viețuire,
iar acești copii nu mai reușesc să se mai mențină în sistemul de educație, deoarece prioritatea
lor nu mai este educația.
În concluzie , cauzele abandonului școlar (părăsirea timpurie a școlii) sunt mult iple, și
produc situații de criză în rândul indivizilor ce părăsesc școala. Însă, cauza cu cel mai mare
impact este reprezentată de lipsurile economice ale familiei, din care provine indiv idul.
Nu putem exlude, nici celelalte cauze, care determină pe individ în a părăsi timpuriu
școala.

18

Capitolul II Abandonul școlar și absenteismul școlar

Unul dintre factorii școlari care reprezintă un risc al ab andonului școlar, îl constituie
absenteismul. Acest tip d e factor facilitează renunțarea la școală, deoarece el reprezintă o
autoexcludere tacită și sistematică , a elevului, de la participarea activităților școlare.
Absenteismul alimentează insuccesul școlar și reprezintă un prim pas spre abandonul
școlar și părărsirea timpurie a sistemului de educație. Ca urmare, absenteismul trebuie
monitorizat, prevenit și redus .44
Absenteismul școlar repr ezintă un tip de conduită evazionistă, stabilă, permanentă a
elvului (fuga de la școală), ce reflectă o atitudine lipsită de respect, motivație, interes și
încredere în educația școlară. 45
O problemă majoră care facilitează absenteismul o reprezintă notele mici. Copiii, care
au note mici renunță să mai participe la or e și activitățile școlare. De aic i și până la
abandonarea școlară a elevului mai este un singur pas.
Practica arată că absenteismul este o fază premergătoare abandonului școlar, motiv
pentru care trebuie găsite mijloacele eficiente de combatere a acestui f enomen. Condiționarea
copiilor pentru a beneficia de diferite drepturi ale lor (alocația nu este decât un exemplu), nu
are întotdeauna efectele așteptate sau are efecte pe termen scurt, fără a fi unele sustenabile.
Creșterea participării școlare este direc t dependentă de creativitatea cadrelor didactice,
singurele care pot găsi acele mijloace eficiente de limitare a absențelor și apoi de implicare
progresivă a elevilor în activități școlare și extrașcolare.
Participarea scăzută la activități le extrașcolare este un alt factor important pentru
abandonul școlar, motiv pentru care implicarea cât mai multor copii în activități extrașcolare,
cât mai variate este una dintre soluțiile eficiente pentru combaterea abandonului școlar.
Important în acest d emers este ca elevii să fie luați parteneri în stabilirea temelor, specificul
activităților extrașcolare, astfel încât copiii să se implice din interes și să se simtă valorizați în
întreg demersul î ntreprins.46
„Absenteismul și abandonul pot fi cauzate de n umeroși factori: managementul
autoritar, deficitar sau improvizat, condițiile precare de muncă, nivelul scăzut al tehnologiei

44 Procedura operațională, Prevenirea absenteismului și a abandonului școlar , Nr. 728/22 din 12.02.2015, p.4
45 Ibidem.
46 Anuarul grupurilor de risc , Anul II, 2012, p. 54.

19
utilizate, nivelul scăzut al salarizării, lipsa facilităților, lipsa programelor de dezvoltare
profesională, evaluarea și promovar ea subiectivă, discriminările, absența comunicării.”47
Se pare că absenteismul îmbracă numeroase forme: concediile de boală, concediile
datorate bolilor profesionale și accidentelor de muncă, concediile de maternitate și pentru
îngrijirea copiilor, concedii le de studii, zilele libere destinate sărbătorilor legale, detașările și
delegațiile, absențele autorizate în interes personal și absențele voluntare.48
În concluzie abandonul șco lar este anunțat de absenteism. Absenteismul indică dorința
scăzută pentru pa rticipare la activitățile de predare – învățare, desfășurate la nivelul școlii.

II.1 Tipuri de absenteism școlar

Vorbind de absenteism, spunem că elevul ori nu vine absolut de loc zile întregi la
școală ori nu vrea să vină la anumite ore. Acest lucru îns eamnă că elevul este selectiv în ceea
ce vrea să studieze sau nu dorește să participe la ore, datorită cadrului didactic, iar motivele
pot continua. Ceea ce trebuie scos în evidență este faptul că absenteismul este împărți: în
absenteism selectiv – cum spu neam, copilul este selectiv și renunță de bună voie la anumite
activități școlare sau extra școlare (uneori părinții necunoscând această situație); și în
absenteismul generalizat – iar acest lucru se întâmplă din alte motive, care țin de familie sau
starea fizică și psihică a individului.

II.1.1 Absenteismul selectiv

Asigurarea unui învățământ de calitate pentru oricare indivizi reprezintă partea cea mai
importantă a învățământului românesc, dar și a învățământului în general. Acest lucru atrage
și falicitează progresul și captează copiii într -o lumea a cunoașteri îmbinată cu plăcutul și
frumosul.
Studiile realizate la nivelul sistemului nostru de învățământ, de către Metro Media
Transilvania (2007), relevă faptul că majoritatea cadrelor didactice apreciază conținutul
programei școlare a disciplinei pe care o predau ca fiind foarte încărcată . Potrivit aceluiași
studiu, informația cuprinsă în programele școlare este pentru majoritatea cadrelor didactice
din învățământul preuniversitar prost structurată (18,5%), nefolositoare (7,2%), dificil de

47 Georgescu Ileana Lavinia, Fenomene legate de personal: demotivarea, absenteismul și abandonul, Craiova
2010, p.17.
48 Ibidem.

20
recuperat (8,2%), greu de înțeles de către elevi (12,6%), plictisitoare, neatractivă (7,7%). Nici
în ceea ce privește utilitatea cunoștințelor î nsușite de către elev în școală cadrele didactice nu
sunt mai optimiste: mai mult de o treime dintre ele sunt de părere că ceea ce se predă elevilor
în școală mai degrabă nu le folosește în viață (32,8%) sau nu le folosește deloc (4,8%).49
O analiză detaliată a datelor cercetării, realizată de către Metro Media Transilvania,
evidențiază faptul că opiniile cadrelor didactice sunt diferite în funcție de vechimea în
muncă, mediul rezidențial în care -și desfășoară activitatea sau locuiește, disciplina de
învățământ pe care o predă etc.
Indiferent însă de factorii care influențează atitudinile, comportamentele, percepțiile
celor implicați în procesul instructiv -educativ, un lucru este sigur: ceea ce cred cadrele
didactice, dar și părinții despre conținutul învățământului este foarte important pentru evoluția
școlară a elevilor datorită faptului că o percepție pozitivă atrage după sine mobilizarea,
implicarea, pe când o percepție negativă conduce la dificultăți în desfășurarea procesului
educațional, la lipsa susținerii elevului de către personalul didactic și familie.
Pentru a înțelege mai bine percepțiile cadrelor didactice din școlile participante
la cercetarea noastră asupra conținutului învățământului, pe lângă analiza datelor din
interviuri, am soli citat completarea unei fișe a școlii care să includă și o caracterizare a
corpului profesoral.50
În cele relatate mai sus se observă faptul că elevul, în funcție de cum se pregătește
profesorul și cât de atractiv face conținutul lecției, rămâne sau nu la a ctivitatea prestată de el.
Însă un alt motiv, pentru care elevul nu participă la o activitate școlară o reprezintă și lipsa lui
de pregătire pentru activitatea lui, ceea ce îl pune în postura să absenteze.
Un alt motiv pentru absentarea de la o activitate școlară a copilului, poate fi și lipsa
acestuia de motivare, în acest caz, cadrul didactic nu acordă și nu motivează într -un mod mai
explicit elevul, iar acesta absentează.
Însă această cauză are un risc major, iar acela este că individul renunță și la c elelalte
activități, într -un mod mai lent, negăsind motivare în ele.

49 Neagu Gabriela, „Efectul școală” asupra performanțelor educaționale ale elevilor, 2011, p. 7
50 Ibidem.

21
II.1.2 Absenteismul generalizat

În cazul absenteismului generalizat, cauzele sunt altele, dar și lipsa de motivare din
partea cadrelor didactice reprezintă un impediment. Atractivitatea spațiului în care se
desfășoară activitățile școlare reprezită o cauză a acestui fel de absenteism.
Însă și partea financiară, reprezintă o cauză a acestui fel de absenteism. Dar în acest
proces de absentare a elevului un factor principal îl reprezintă mediul din care face parte .
Familia este foarte importantă în inițierea unei hotărâri, prin care copilu l lipsește de la
anumite activități pe perioade mai lungi. Uneori un copil absentează și câte două luni, i ar
acest lucru se întâmplă din cauza sărăcie, dar și a sclavie copiilor. Părinții în astfel de situații
uită sau nici măcar nu -și dau seama că viitoru l copilului lor trebuie format prin școală.
Astfel că absenteismul poate fi definit ca lipsa de la școală pe o perioadă îndelugată de
timp a elevilor, care urmează învățământul formal sau non -formal, unde prezența este
obligatorie. Elevul primește absenț e atunci când lipsește de la oră, chiar dacă se află în incinta
școlii. Absențele sunt înregistrate într -un document școlar numit catalog. Absențele
nemotivate sunt asociate conceptului de absenteism. Absenteismul este folosit de elevi ca o
formă de agresi une pasivă împotriva școlii, fără ale mai fi frică de posibibele pedepse ce ar
surveni, atât din partea conducerii instituției, cât și a părinților. Absenteismul este primul
factor asociat în mod direct cu abandonul școlar.51
„Absenteismul este principalul factor asociat cu abandonul școlar, având o înaltă
valoare predictivă în raport cu acesta; numeroși autori care au studiat conduitele elevilor ce se
corelează cu decizia lor de a abandona școala au fost de acord că cea mai mare probalitate de
a abandona s e înregistrează la cei care lipsesc excesiv de la școală și au probleme de
disciplină; variabila cheie în etiologia inadaptării școlare este atitudinea părinților față de
școală; prin consiliere individuală, atât a elevilor cât și a părinților se poate aju nge la o mai
bună adaptare școlară.”52

II.2 Date statistice privind abandonul școlar

Educația reprezintă un drept primordial al copilului, iar conform cu cele relatate în
Drepturile Omului, familia este cea care alege cum și unde să -și educe copilul, însă acest

51 Bindea Rodovica, Bindea Ovidiu, Evaluarea psihologică și consilierea absenteismului școlar, Editura StudIS,
2012, p. 11.
52 Ibidem, p. 10.

22
drept, familia, sau chiar copilul (dar tot din motive familiale, deoarece părin ții nu au destulă
autoritate) îl încalcă, iar acest lucr u nu duce decât la o abandonare a școlii.
Una dintre cele mai acute probleme cu care se confruntă învățământul din țara noastră
este abandonul școlar, fenomen care generează efecte negative la nivel de individ și asupra
întregii societăți. Motivația acestuia, potrivit cercetărilor st atistice în domeniu, o reprezintă,
cel mai frecvent, situația economică precară, mediul familial dezorganizat, numărul mare a
părinților plecați în străinătate și lipsa lo curilor de muncă atractive pentru tineri.
Conform statisticilor, 6 milioane de tineri renunță anual la studii (ceea ce înseamnă
aproximativ 14% din numărul total de elevi). Pentru aceștia, viitorul este sumbru: somaj,
sărăcie sau marginalizare. Tinerii ca re renunță prematur la studii sunt considerați a fi cei care
deși au vârstele cuprinse între 18 și 24 de ani, au terminat cel mult învățământul gimnazial la
data la care abandonează școala.

Rata abandonului școlar: 2014, vârsta 18 -20 ani

Dacă înainte de 1989 rata abandonului școlar era foarte scăzută, imediat după
schimbarea regimului și trecerea la democrație s -a constatat că elevii tind tot mai mult să
părăsească băncile școlii. Ei au fost încurajați și de atitudinea părinților pentru care cartea nu
mai reprezintă o prioritate, nici garanția unui loc de muncă. Mai mult, emigrarea forței de
muncă îi afectează tot mai tare pe elevi, care fie că își urmează părinții, fie sunt lăsați unor
rude sau cunoștințe apropiate, care se ocupă doar superficial de si tuația școlară a copiilor.53
Institutul de statistică al UNESCO (UIS), care reprezintă ramura Organizației
Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO), arăta în 2009, că 793,1

53 www.imparte.ro , 15.04.2017, 21:40. 18%
12.90%11.40%2.70%Total
România
Bulgaria
Ungaria
Croația

23
milioane de persoane de peste 15 ani erau analfabeți, însumân d 16, 3% din totalul populației.
Dintre aceștia, 64, 1% dintre persoanele adulte analfabete sunt femei.54
În anul 2009, rata de analfabetizare a României era de 97,6%, fără mari variații în
ultimii 10 ani.

II.2.1 Rata abandonului școlar la nivel național 2010/2015

Conform Raportului privind starea învățământului preuniversitar în România , în
perioada 2010 -2014, rata de părăsire timpurie a sistemului de educație și formare profesională
a înregistrat o tendință lentă, dar con stantă de scădere, de la 19,3%, în 2010, la 18,1%, în
2014, dar în creștere față de anul anterior cu 0,8 puncte procentuale. Datele arată că România
are încă dificultăți în a recupera efectele produse de criza economică și financiară din
perioada 2008 -2010, asupra părăsirii ti mpurii a școlii. Din acest punct de vedere, România se
află între țările europene, în care efectele situației economice a familiilor au avut un impact
direct asupra participării la educație precum Spania, Portugalia sau Italia. Totodată decalajul
din Român ia și media țărilor europene s -a accentuat în ultimii ani, de la 1,3 puncte
procentuale în 2008, la 6,9 puncte procentuale în 2014. În aceste condiții, România mai are la
dispoziție 5 ani pentru a ajunge la ținta pentru 2010, de 11,3 %, preconizată prin Pla nul
Național de Reformă .55
Potrivit site -ului adevărul.ro (15.04.2017, 22:00) , populația școlară în anul școlar
2015/2016, era de 3,64 milioane de copii.

54 Liviu Nicolae Țiulescu, Abandonul școlar în România, Editura Pro Universitaria, București, 2013, p.42.
55 Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, Raport privind starea învățământului preuniversitar în
România, 2015, p. 64.

24
Rata abandonului școlar în învățământul preuniversitar 2010 -2015

Rata abandonului în Județul Iași 2010/2014

II.2.2 Rata abandonului școlar la nivel internațional 2013/2014

La nivelul Uniunii Europene s -a format o strategie prin care țările membre trebuie să
stabilească formule de scădere a abandonului școlar, iar cum spune am și mai sus, până în
2010/2
0112011/2
0122012/2
0132013/2
0142014/2
015
Învățământul primar și gimnazial 1.80% 1.80% 1.40% 1.50% 2.00%
Învățământ primar 1.60% 1.60% 1.10% 1.30% 1.80%
Învățământ gimnazial 2.00% 1.90% 1.70% 1.90% 2.10%
Învățământul liceal și profesional 4.20% 4.20% 2.90% 2.90% 3.50%
Învățământul postliceal și de maiștri 6.30% 6.10% 8.90% 7.90% 10.70%4.20% 4.20%2.90% 2.90%3.50%
0.00%2.00%4.00%6.00%8.00%10.00%12.00%
Învățământul primar și gimnazial
Învățământ primar
Învățământ gimnazial
Învățământul liceal și profesional
Învățământul postliceal și de maiștri
Învățământul primarÎnvățământul primar și gimnazial0.00%0.50%1.00%1.50%2.00%2.50%
20102011201220132014Axis Title
Axis Title2010 2011 2012 2013 2014
Învățământul primar 1.10% 0.70% 0.90% 0.80% 1.20%
Învățământul gimnazial 1.60% 1% 2.20% 1.60% 1.40%
Învățământul primar și
gimnazial1.40% 0 1.50% 1.30% 1.30%

25
2020 rata abandonului nu trebuie să depășească 11%. Însă, acum România este a 26 a țară, din
28 de țări membre, care înregistrează o rată a abandonului foarte ridicată, 18%.
Rata abandonului școlar la nivelul Uniunii Europene 2013 -2014

0510152025
Croația
Slovenia
Polonia
Cehia
Lituania
Luxemburg
Slovacia
Suedia
Cipru
Irlanda
Austria
Danemarca
Letonia
Franța
Olanda
Grecia
Finlanda
Germania
Belgia
Estonia
Ungaria
Marea Britanie
Bulgaria
Italia
Portugalia
România
Malta
Spania2014
2013

26
Capitolul III
Modalități de intervenție în cazul abandonului școlar

Intervenția asupra abandonului școlar este foarte dificilă, dar importantă, deoarece ea
previne acest risc. Mult mai grea și solicitantă este reintegrarea, celor ce au abandonat școala,
în sistemul de învățământ preuniversitar, de aceea este mult mai bine să fie prevenit prin
strategii de tot felul, dar care să opună rezistență maximă acțiunii de abandon școlar.
Astfel putem urmări câteva strategii de prevenire:
1. Sporirea rolului învățământului preșcolar. Se pare că, anumiți copiii, care nu au
fost întru totul satisfăcuți de această etapă a învățământului, adică nu au fost
motivați și nu au găsit atractivă activitatea, care se desfășoară la nivel preșcolar,
pe parc urs în perioada învățământului primar, gimnazial sau liceal au încercat și
unii au reușit să abandoneze școala. Important este și faptul că învățământul la
fiecare etapă a sa, trebuie să devină cât mai atractiv și cât mai complex
formându -i copilului dorin ța de a realiza ceva special pe viitor, cu ajutorul lui.
2. Stabilirea unor relații strânse între școală și familie. Pentru mulți copiii, eșecul
acesta se află în familie, deoarece familia îl demotivează sau nu -l ajută
substanțial, cu resurse financiare sau e moționale. Pentru o bună funcționare a
relației școală -familie, este necesar ca părinții să acorde importanță școlii , să
manifeste interes pentru studiile copiilor lor, să se arate preocupați de f ormarea
profesională a copiilor și de perspectivele lor soci ale. Importantă este și
asigurarea în familie a unui cadru cultural adecvat, deoarece s -a constatat că
precaritatea culturală a familiei poate provoca un retard al dezvoltării
intelectuale generale a copilului.
3. Școala trebuie să asigure resurse materiale ș i umane corespunzătoare unui
învățământ de calitate: dotarea cu laboratoare și echipamente moderne; cadre
didactice calificate și motivate în activitatea lor; programe școlare de calitate,
periodic revizuite și îmbunătățite; un climat școlar tonifiant, sti mulator.
4. Profesorul reprezintă piesa de bază în acțiunea de asigurare a reușitei școlare.
Astfel acesta trebuie să aibă o bună pregătire, să fie motivat și să motiveze, să
aibă tot timpul metode diverse, atractive și coerente, să fie un bun organizator a
spațiului școlar, etc. Prin toate acestea, el ajută copilul să se dezvolte armonios
și îi creeaz, acestuia perspective, care să -l determine să termine studiile complet

27
și să nu abandoneze școala. (chiar dacă ace sta provine dintr -o familie cu
probleme diver se și poate și fără școală).
5. Proiectarea unor acțiuni de orientare școlară și profesională adecvate, care să se
desfășoare pe tot parcursul școlarizării, dar mai ales la sfârșit de cicluri și la
trecerea în viața activă.56
La nivel național s -a încercat prin diferite metode eliminarea acestui fenomen, al
abandonului școlar, astfel că la nivelul Ministerului Educației Cercetării și Tineretului s -au
emis anumite programe prin care se alocă bani pentru îmbunătățirea școlilor, construirea
unora, îmbunătățirea sălilor de geografie, fizică, informatică și sport , astfel copiii fiind
motivați. Un alt program este cel așa numit al „cornului și laptelui”, prin care se urmărește ca
pe parcursul orelor de studiu elevii să beneficieze de un „pachețel” gratuit, acest l ucru venind
în ajutorul părinților și mai ales a elevilor ce provin din familii nevoiașe (defavorizate).
Însă la nivelul asistenței sociale copiii, care nu frecventează cursurile nu beneficiază
de alocație de stat și nici de bursa socială (care evident est e dată copiilor ce provin din familii
sărace). Toate acestea vin, de fapt, în ajutorul copiilor, deoarece îi determină pe părinți să -și
ducă copiii la școală.
Acest fenomen la abandonului școlar, dar și al absenteismului (prin care se produce
abandonul șc olar), trebuie privit și analizat în contextul apariției lui. „A elabora strategii și
proiecte de prevenire înseamnă a lua în considerație toți factorii ( sociali, familiali, școlari, de
personalitate, etc.), ce pot determina absenteismul”57 și mai apoi aba ndonul școlar.
Din partea școlii ca și instituție, „e xistă trei tipuri de prev enție pe care le asigură și
care se completează reciproc:
 O prevenție primară, care se poate realiza ușor de către fiecare profesor și se
referă la dezvoltarea unei atitudini poz itive față de fiecare elev, exprimarea
încrederii în capacitatea lui de a reuși, valorizarea efortului elevului;
 O prevenție secundară, ce pleacă de la faptul că școala, prin profesorii ei,
observă dezvoltarea intelectuală și afectivă a elevului, și poate repera efectele
negative la care a fost supus acesta în afara mediului școlar, solicitând sprijinul
specialiștilor și a autorităților competente pentru a fi luate măsuri, care să
înlăture cauzele și să reducă efectele;

56 Liviu Nicolae Țiulescu, op. cit., pp. 71 -72.
57 Iuroaia Felicia, Măgureanu Liviu Adrian, Abando nul școlar în România și Republica Moldova, Iași 2012, p.
136.

28
 O prevenție terțiară, ce are în veder e sprijinul direct adus elevilor, care
absentează sau chiar au abandonat școala, aceasta urmărind adaptarea unor
măsuri eficiente. și în cazul acestor elevi, menționarea unor așteptări pozitive
față de ei, exprimarea preocupării față de situația lor, integ rarea în activitățile
grupului, sunt factori de protecție ce pot fi exercitați în cadrul școlii.”58
Pentru elevul, în a cărei familie există anumite tensiuni și neîmpliniri, școala trebuie să
fie a doua șansă, de aceea aceasta trebuie să aibă cadre competente, dar și motivate, care să
ofere cu multă precizie și responsabilitate această a doua șansă. Dar și spațiu unde se
desfășoară activitățile școlare trebuie să fie unul atrăgător, care să ofere copilului lipsurile pe
care le are.
În ceea ce priveșt e rolul asistenței sociale în prevenirea abandonului școlar, este nevoie
de o legătură foarte strânsă între școală și asistentul social și între asistentul social și familie,
deoarece acesta îl poate îndruma pe copil spre echipa interdisciplinară cu care l ucrează el, în
funcție de problemele elevului.
„Pentru a putea elimina o serie dintre cauzele ce determină absenteismul și ca o
consecință, abandonul școlar, trebuie să se ia în calcul timpul liber al elevului. O definiție
simplă a timpului liber arată că acesta reprezintă „timp aflat la dispoziția individului și în care
acesta poate decide ce să facă, dincolo de constrângerile profesionale, familiale și sociale”.
Copiii, elevii și tinerii evit situațiile creative, nu -și mai petrec timpul liber citind o car te sau
construind un joc. Mai mult, actorii educaționali – elevii și cadrele didactice – își petrec o
mare parte a timpului liber în zone de muncă aducătoare de venituri suplimentare. Absența
unei balanțe echilibrate între cei trei de 8 (muncă, odihnă și t imp liber), are efecte negative
nebănuite. Cel mai grav este cel de a irosi întregul beneficiu al timpului liber prin
supradimensionarea efectelor de risc – oboseala, frustrarea, epuizarea, absenteismul, abandon,
care duc la rândul lor la alte efecte negat ive: consum de alcool și tutun, violență,
marginalizare, etc”.59
După cum se observă, timpul liber îl determină pe copil să aleagă între a abandona
școala sau a rămâne, iar acest lucru se întâmplă doar dacă acest timp nu este folosit
corespunzător, spre dezvolt area copilului (individului). Pentru a se dezvolta individul este
nevoie de educație, dar o educație ce -i oferă posibilitatea unei maturiză ri intelectuale și fizice.
Copilul are nevoie și de un timp de recreație, dar nu unul exagerat, ci îmbinat cu jocuri ce îi
aduc un beneficiu asupra sănătății și dezvoltării lui.

58 Ibidem.
59 Bindea Rodovica, Bindea Ovidiu , op. cit., pp. 22 -23.

29
„Motivarea intrinsecă a muncii, prin care munca nu mai este doar un mijloc de
dobândire a unor beneficii și devine un scop al existenței omului, o valoare care motivează
potențialul uman. ”60
În concluzie, c u toate că, familiile nevoiașe sau în diferite situații precare, aduc un
minus pentru dezvoltarea totală a copilului (individului), școala și diverse instituții, aflate în
parteneriate cu școala, pot motiva și elimina acest minus, dându -i copilului o posibilitate, un
scop de a progresa și de a -și crea un viitor stabil.

III.1 Asistența socială a copilului cu risc de abandon școlar

Asistența socială este menită să acorde sprijin social familiilor, grupurilor de indivizi
sau anumitor comunități. Cei care beneficiază de asistența socială pot fi:
• Familiile sărace;
• Persoanele lipsite de locuințe, în incapacitatea de a obține;
• Copiii care trăiesc într -un mediu familial/social advers, abandonați și
instituționalizați;
• Minorii delicvenți;
• Tineri neintegrați social;
• Persoane d ependente de drog, alcool;
• Persoanele abuzate fizic, sexual;
• Persoanele cu handicap fizic sau mintal;
• Persoanele cu boli cronice, fără susținători legali;
• Persoanele bătrâne neajutorate.61
În ceea ce privește asistența copilului, și aici se aplică aceleași reguli ale asistenței
sociale, dar vizând nevoia acelui copil, grup de copiii sau o comunitate de copiii. Un scop al
acestor ser vicii de asistență socială este acela de a veni în întâmpinarea nevoilor de bază:
hrană, adăpost, se curitate, ale indivizilor (c opiilor).
După cum relatează și Ioana Rosetti : „în decursul vremii Biserica s -a îngrijit în
permanență de problemele de asistență socială, nu numai pentru credincioșii săi, ci și pentru
întreaga făptură, contribuind la alinarea suferințelor morale și fiz ice care pot lovi oamenii.”62

60 Georgescu Ileana Lavinia , op. cit., p. 21.
61 Ioana Rosetti, Fundamentele practice în asistența socială, Editura Mirton, Timișoara, 2001, pp. 6 -7.
62 Ibidem, p. 9.

30
Este foarte important de precizat faptul că asistența socială încearcă să protejeze
copilul dându -i funcția principală ce o are într -o comunitate, acela de viitor al comunității.
Rostul asistenței copilului este înțelegerea val orii copilului.63 Copilul este o valoare naturală,
este un bun a lui Dumnezeu.64
Copilul are nevoie de afecțiune, are personalitatea lui, trebuie înțeles, iar de multe ori
nici cadrul didactic nu reușește să -i înțeleagă nevoile, dar nici părintele, iar acest e lucruri au
repercusiuni pe viitor în viața copilului.
„S-a afirmat despre asistența socială că este artă și știință”65, astfel fiind denumită ea
trebuie să fie cât mai facilă la nevoile copilului, care în momentul de față este determinat să -și
pună întreb area : Ce rost are școala, dacă tehnologia ne oferă totul? Ceea ce trebuie să -și
dezvolte asistentul social este priceperea cu care observă, analizează și rezolvă astfel de
cazuri, în care copilul sau individul este determinat să abandoneze școala (studiil e).
În situații de genul acesta „asistentul social este un profesionist care, prin natura
activităților sale, se integrează într -o structură birocratică formală. El aplică proceduri,
algoritmi, care trebuie urmați și care ușurează și asigură rezolvarea cor ectă a diferitelor
probleme. ”66
În rezolvarea cazului de abandon a unui copil se aplică etapele procesului:
• Selectarea și colectarea informațiilor;
• Analiza informațiilor disponibile;
• Identificarea cât mai precis posibil a problemei sau problemelor;
• Găsirea soluțiilor alternative posibile;
• Evaluarea soluțiilor alternative;
• Selectarea soluțiilor de utilizat cu scopurile aferente;
• Elaborarea unui plan;
• Implementarea planului;
• Evaluarea planului.67
Scopul oricărei societăți este de a -și menține echilibru, ordine a socială și normativă.
Acest deziderat se poate atinge prin funcționarea optimă a elementelor structurii sociale, a
grupurilor, a colectivităților și instituțiilor și prin integrarea armonioasă a indivizilor în

63 Ionescu -Doran, Asistența copilului, Imprimeriile Cooperativei „ȘCOALA POPORULUI”, București, 1944,
p.5.
64 Ibidem, p.7.
65 Viorel Prelici, Asistența socială: idee, demers, profesie, Editura Mirton, Timișoara, 20 01, p. 48.
66 Ibidem, p.56.
67 Ibidem, pp.61 -62.

31
diverse sfere ale societății. Pentru realiza rea acestor scopuri funcționale, societatea și -a creat
și perfecționat mecanisme specifice de socializare și integrare socială. Conceptul de
socializare definește procesele, mecanismele și instituțiile , prin care societatea se reproduce
în fizionomia pers onalității umane care este specifică, în anumite structuri de comportament
ce răspund așteptărilor și prescrițiilor sociale. Socializarea este un proces fundamental prin
care se transmite moștenirea culturală, normele și valorile perene, un mecanism prin c are
cultura unei societăți formează personalitățile umane.68

III.1.1 Copilul și personalitatea lui

Cel mai important lucru pe care îl face asistentul social, după cum am observat, este
acela de a căuta cauzele și rezolvarea lor. În ceea ce privește abandonul școlar, o primă
investigație trebuie să o facem personalității individului (copilului sau adolescentului care s -a
hotărât să abandoneze școala). Personalitatea este definitorie pentru individ, deoarece ea ajută
la descoperirea unei strategii apli cabile și care aduce rezultate imediate.
De subliniat este faptul că personalitatea copilului trebuie dezvoltată, iar acest lucru se
realizează cu ajutorul cadrului didactic, al părinților, a familiei, a mediului din care face parte,
etc. Toți acești fac tori pot influiența în bine sau rău personalitatea copilului. Iar rolul
asistentului social este activat în momentul în care ceva din comportamentul copilului nu este
normal sau chiar comportamentul familiei este împotriva dezvoltării și a drepturilor copi lului.
Personalitatea fiecărei persoane reprezintă rezultanta unei serii întregi de circumstanțe
de ordin biologic și social. În psihologia fiecărei persoane se disting o serie de particularități
cauzate, pe de o parte, de factorii biologici, ereditari, c are determină un anumit temperament
al fiecărui individ, iar pe de altă parte, contribuie la formarea caracterului. Între temperament
și caracter se stabilesc relații reciproce, complexe, în cadrul cărora predomină, condiționările
sociale, care formează ca racterul. Prin condiționările sociale înțelegem relațiile sociale ale
fiecărei persoane cu semenii săi.69
Educația copiilor este factorul cel mai important de care depinde și influențează
viitorul lor. Educația copiilor este o obligație a ambilor părinți, dar mai ales a mamei și
aceasta începe odată cu ieșirea unghilor nou-născutului. Ba chiar foarte mulți oameni de

68 Bulgaru M., Dilion M., Concepte fundamentale ale asistenței sociale, Chișinău, 2000, p.109.
69 Ibidem, p.114.

32
știință au spus că fătul poate diferenția vocea mamei până și atunci când se află în pântecele ei
și se bucură când o aude. 70
„Teoreticienii avansează ideea că personalitatea sau comportamentul copilului se
dezvoltă ca urmare a interacțiunii social e – prin recompense și pedepse, imitare, identificarea
cu anumite modele de rol și conformarea la expectanțe.
În cursul dezvoltării copilului intră în joc toate procesele sociale: percepția socială și
înțelegerea comportamentului oamenilor, rolurile socia le, comportamentele asociate și
comunicarea, atât verbală cât și non -verbală. Primul contact al copilului cu lumea exterioară
are loc, în mare masură, prin gesturile, mimica și vorbele persoanei care are grijă de el. Toate
acestea îi pot oferi copilului o experiență destul de variată: ridicarea și strângerea în brațe sunt
diferite de mesajul verbal, iar zâmbetul părinților constituie un tip de stimulare diferit de
zâmbetul afișat de copil atunci când este gâdilat. Din această diversitate de comportamente pe
care le manifestă părinții (nu trebuie neapărat ca părintele să fie principala persoana care are
grijă de copil), copilul începe să își formeze cunoștințele asupra lumii.
După cum au arătat mulți cercetători, în special Schaffer (1971), copilul are o ten dință
mult mai puternică de a reacționa la oameni, decât la alți stimuli din mediul său, cum ar fi
licăririle de lumină sau zgomotele. La copil pare să existe o tendință de sociabilitate foarte
puternică și foarte bine conturată. O altă modalitate importan tă de interacțiune între adulți și
copii este imitarea. S -a dovedit că până și copiii foarte mici imită expresiile mamelor lor, iar
mamele afișează deseori expresii faciale exagerate atunci când le vorbesc copiilor. Stern
(1977) a arătat că bebeluși de cât eva săptămâni se angajează în interacțiuni cu mamele lor, în
care imită expresiile acestora. ”71 Oprindu -mă la „imitare”, vom observa că acest lucru îl fac
foarte ușor copiii. De fapt imitarea o includ în dezvoltarea lor cognitivă, dar și fizică. Însă din
punct de vedere al „imitării”, părinții care au abandonat școala, pot influența și pe copiilor s ă
facă același lucru. De aceea este necesar ca, individul să -și formeze o imagine clară și corectă
despre educația formală și autoeducație.
Privind din unghi social, copilul poate fi influențat de societatea în care trăiește sau de
grupurile pe care le fre cventează sau face parte, ceea ce poate fi pozitiv sau negativ. Pozitiv,
deoarece îl poate influența s ă facă lucrurile corecte, ajută l a dezvoltarea societății și îl
integrează în societate. N egativ, influențându -l să ia decizii incorecte, deoarece grupuri le
respective au părăsit timpuriu școala sau au avut anumite nerealizări.

70 https://ro.scribd.com/doc/24131692/PERSONALITATEA -COPILULUI , 20.05.2017, 20:17.
71 Luca Cătălin, Teorii psihologice privind dezvoltarea copilului, apud. www.singuracasa.ro , 20.05.2017, 20:32,
p. 2.

33
Personalitatea reprezintă însușirea, calitatea pe care un individ o are. Caracteristicile
personalității sunt:
• „Globalitatea – personalitatea cuiva este constituită din ansamblul de
caracteristici, care permite descrierea acestei persoane, identificarea ei
printre ceilalți.
• Coerența – când în comportamentul cuiva apar acte neobișnite, ele
surprind, deoarece contravin acestui principiu; încercând să explicăm,
să înțelegem acțiunile cu rajoase ale unei persoane timide, nu facem
altceva decât să reducem incoerența inițială utilizând modelele propuse
de o anume teorie a personalității.
• Permanența temporală – dacă personalitatea este un sistem fucțional, în
virtutea coerenței sale, aceasta generează legi de organizare a căror
acțiune este permanentă. Deși o persoană se transformă, se dezvoltă, ea
își păstrează identitatea sa psihică.”72
„Trăsătura psihică este conceptul ce evidențiază aceste însușiri sau particularități
relativ stabile ale un ei persoane sau ale unui proces psihic. În plan comportamental, o
trăsătură este indicată de predispoziția de a răspunde în același fel la o varietate de stimuli.
Trăsăturile sunt în primul rând, noțiuni descriptive, dar ele dobândesc în practică și o valo are
explicativă.”73
Subliniază Dafinoiu că „ nevoia de explicație și predicție i -a făcut pe diverși
cercetători să caute indici constanți și ușori observabili, asociați unor manifestări de ordin
psihologic. Una dintre cele mai cunoscute tipologii este cea p ropusă de E. Kretschmer, care
descrie următoarele tipuri:
a. Tipul picnic – statură mijlocie, exces ponderal, față plină, mâini și picioare
scurte, abdomen și torace bine dezvoltate – căruia îi sunt asociate următoarele
trăsături psihice, grupate într -un prof il numit ciclotimic: vioiciune, mobilitate,
optimism, umor, spontaneitate, sociabilitate, dar și superficialitate în relațiile
sociale, înclinație către concesii și compromisuri, spirit mai practic;
b. Tipul astenic – cu corpul slab, alungit, mâini și picioar e lungi și subțiri – căruia
i se asociază un profil psihologic numit schizotimic: înclinație spre
abstractizare, interiorizare, sensibilitate, meticulozitate dusă uneori până la

72 Ion Dafinoiu, Psihopedagogie, Editura Polirom, Iași, 2005, p.75.
73 Ibidem, p.76.

34
pendanterie, un simț acut al onoarei, manifestări de ambiție ascunzând adesea
un complex de inferioritate;
c. Tipul atletic – tipul cu o dezvoltare fizică și psihică echilibrată.
Aceste asocieri statistice între caracteristicile fizice și psihice s -au dovedit a fi
semnificative pentru cazurile patologice, mai degrabă decât pentru pers onalitatea normală.”74
O trăsătură a personalității copilului este dată de temperamentul său. Acesta poate fi
diferit și poate fi o cauză în ceea ce privește abandonul școlar. Temperamentul se referă la
dimensiunea energetico -dinamică a personalității și se exprimă atât în particularități ale
activității intelectuale și afectivității, cât și în comportamentul exterior (motricitate, și mai
ales, vorbire).
Dafinoiu enumeră patru tipuri clasice de temperament:
a. „Colericul – este o persoană emotivă, irascibilă, o scilează între entuziasm și
decepție, cu tendință de exagerare în tot ceea ce face; foarte expresivă, ușor de
citit, gândurile și emoțiile i se succed cu repeziciune.
b. Sangvinicul – se caracterizează prin ritmicitate și echilibru. Persoanele cu acest
temper ament în general se adaptează ușor și economic.
c. Flegmaticul – este o persoană impertubabilă, inexpresivă și lentă, calmă. Puțin
comunicativă, greu adaptabilă, poate obține performanțe deosebită în muncile
de lungă durată.
d. Melancolicul – este la fel de le nt și inexpresiv ca și flegmaticul, dar îi lipsesc
forța și vigoarea acestuia; emotiv și sensibil, are o viață interioară agitată
datorită unor exigențe exagerate față de sine și unei încrederi în forțele
proprii.”75
Cu ajutorul acestor tipuri de temperamen t, asistetul social poate distige și clasifica
temperamentul fiecărui individ care a abandonat școala, găsind și motivele acestei abandonări.
Spun acestea, deoarece sunt copiii, care din motive temperamentale și din cauză că
personalitatea lor este inferio ară sau superioară nu s -au adaptat grupului, astfel de indivizi
necesită să fie integrați în centre speciale unde se pot acomoda și își continuă studiile.
O altă trăsătură a personalității o dă caracterul, el vizează îndeosebi suprastructura
socio -morală a personalității, calitatea de fiiință socială a omului. „Caracterul este acea
structură care exprimă ierarhia motivelor esențiale ale unei pesoane, cât și posibilitatea de a

74 Ibidem, pp. 76 -77.
75 Ibidem, p.79.

35
traduce în fapt hotărârile luate în conformitate cu ele”76, spune A. Cosmovici, cit at de
Dafinoiu.
„Caracterul este gradul de organizare etică efectivă a tuturor forțelor individului, o
dispoziție psiho -fizică durabilă de a inhiba impulsurile conform unui principiu reglator sau o
voință moralicește organizată”.77 Acestea toate arată faptu l că cracterul unui individ poate fi
modelat în funcție de conștiința cu care face lucrurile. Tot datorită caracterului individul
abandonează școala.
O altă trăsătură a personalității este determinată de aptitudinele pe care individul le
are. Copilul poa te avea anumite aptitudini în domnii diferite, iar colectivul din care face parte
să nu -i poată satisface această dorință de a activa în domeniul respectiv, de aceea el
abandonează sau nu dorește să mai mergă în locul respectiv.
Toate aceste trăsături de p ersonalitate, asistentul social trebuie să le descopere ca să
poată demara un plan de reintegrare în sistemul de învățământ a copilului. Trebuie să -i
înlăture, frica sau obstacolul care îi stă în cale și să ajute la o reintegrare cât mai rapidă și mai
ușoară pentru copil.
În concluzie personalitatea individului trebuie bine cunoscută de către asistentul social,
deoarece îi va fi mult mai ușor în înțelegerea problemei, care la determinat pe copil să
abandoneze școala.

III.1.2 Familia – prima școală a copilului

Familia reprezintă primul centru de formare a viitorului adult. În familie copilul învață
primele cuvinte, și tot aici el primește primele învățături.
După cum subliniază C.G. Mîndrilă „supus unui complex de influențe, pozitive și
negative, ale mediului în care trăiește și interacțiunilor multiple stabilite între aceste influențe,
copilul are nevoie, pentru a se dezvolta armonios și pentru a se integra, ca adult, în societatea
în care va trăi, de o protecție continuă.”78 În continuare ea susține că : „ această protecție care
vine din mediul său cel mai apropiat este oferit de familie, bineînțeles în condițiile în care
această instituție funcționează după principii normale. În lipsa unei familii închegate, funcția
de protecție este preluată de dife rite instituții, create special în acest scop, existente în întreaga

76 Ibidem, p. 81.
77 Ibidem, p.81.
78 Analele științifice ale Universității Al. I. Cuza Iași, Teologie, (TOM. IV) Editura Universității Al. I. Cuza Iași,
2001, p. 181.

36
lume și purtând, în mod firesc, amprenta condițiilor sociale, economice și politice ale țărilor
respective.”79
În ceea ce privește asistența socială a familiei, ea constituie forma cea mai veche,
tradițională a serviciului social, cât și cea mai importantă activitate în acest domeniu.80
Miftode conturează rolul asistententului social spunând: „ asistentul social este reprezentantul
societății în aplicarea propriului sistem de îngrijire umană : în repartizarea resurselor alocate
până la nivelul „clientului individualizat”, în evaluarea cazurilor luate spre îngrijire și
exercitarea controlului soluțiilor și eficienței activităților finanțate, în dezvoltarea capacităților
de autoîngrijire și de r eușită individuală, prin forțele proprii ale clientului.”81
Astfel rolul asistentului nu este doar de a clarifica anumite dezordi ni care s -au
întâmplat într -o familie, ci și reintegrarea familiei la nivelul societății. Iar odată cu
reintegrarea familiei în societate, se dăruiește societății noi indivizi capabili de a aduce un
progres societății și de a forma noi familii.
Asigurarea creșterii normale a copiilor constituie prima etapă strategică a sistemului de
îngrijire umană, domeniu complex, diversificat și nuanțat, datorită multiplelor cazuri concrete
de copii și, în general de indivizi, care au nevoie de ajutor, de protecție și de îngrijire.82
C. G. Mîndrilă enumeră principalele patru funcții ale familiei:
1. Funcția biologică a familiei – care include trei subfuncții de bază:
sexuală, reproductivă și de îngrijire (protecție fizică).
Această latură sexuală exista și înainte în societate, dar în cadrul familie, însă acum ea
este prezentă și în afara familiei, cu relații intime al unui cup lu înainte de căsătorie.
Al doilea rol al funcției biologice a familiei îl constituie funcția de reproducere.
Această funcție depinde foarte mult de momentul căsătoriei mai ales la femei (fecunditatea
maximă fiind înregistrată între 20 -24 ani), însă mai ar e în vedere și divorțul sau recăsătoria
femeilor divorțate sau rămase văduve, bineînțeles în perioada de maximă fecunditate.
Ultima latură a acestei funcții, funcția de protecție a indivizilor, care constă în
asigurarea cerințelor de igienă și de sănătate pentru toți membrii familiei. Nerespectarea
acestor cerințe generează o continuă stare de stres în cadrul cuplului, cu repercusiuni negative
asupra copiilor.83

79 Ibidem, p. 181.
80 Vasile Miftode, Tratat de asistență socială (vol.I), Editura Fundației AXIS, 2003, p.230.
81 Ibidem, p. 230.
82 Ibidem,p. 232.
83 Analele științifice ale Universității Al. I. Cuza Iași, Teologie, (TOM. IV) Editura Universităț ii Al. I. Cuza Iași,
2001, pp. 190 -191.

37
2. Funcția economică a familiei – reprezintă indicatorul principal de
echilibru în cadrul unei famil ii, întrucât rezolvarea problemelor de
ordin economic contribuie, implicit, la menținerea unei familii
organizate, cu posibilități reale de rezolvare a tuturor obligațiilor, atât
față de ea însăși cât și față de societate.84
Această funcție are rolul de a a sigura cadrul necesar de formare profesională a
tinerilor. Starea financiară a familiei contează foarte mult ea indicând posibilitatea de formare
normală a viitorilor indivizi. Din perspectivă creștină familia trebuie înțeleasă ca o
comunitatea indispensa bilă de viață, având sarcini majore de îndeplinit, și anume grija față de
necesitățile trupești și materiale ale membrilor ei cât și promovarea valorilor spirituale, morale
și religioase.85
Prezența unei locuințe adecvate, în care se va desfășura întreaga a ctivitate a familiei,
este printre cele mai importante, deoarece lipsa acesteia, adesea, conduce la destrămarea
familiei.
3. Funcția de solidaritate a familiei – familia, în calitatea ei de unitate
socială, presupune un sistem complex de relații între membri, cu
drepturi și obligații reciproce.86
Structura de autoritate presupune relații de subordonare, exercitate pe verticală – între
generații diferite – sau pe orizontală, între partenerii cuplului conjugal sau între copii. În
funcție de modul de exercitarea a autorității, întâlnim două tipuri de familie: autoritar –
absolutistă cu tată dominator, care își exercită autoritatea asupra tuturor membrilor; familia
autoritar – egalitară (democratică), bazată pe cooperare și pe o diviziune a autorității pe mai
mulți membri ai familiei.
Solidaritatea familiei presupune, pe lângă solidaritate conjugală și solidaritate între
generații.87
4. Funcția pedagogică, educativă și morală a familiei – familia este
chemată, împreună cu ceilalți factori sociali, „să contribuie la realizarea
obiectivelor acțiunii educațional -formativă, desfășurată cu copiii, care
reprezintă cureaua de transmisiune a normelor culturale, din generație
în generație”88

84 Ibidem, p. 191.
85 Ibidem.
86 Ibidem, p. 192.
87 Ibidem pp. 192 -193.
88 Ibidem, p. 193.

38
Famil ia constituie un cadru prop rice transmiterii unor valori, norme și atitudini
educative. Valorile educaționale sunt transmise diferențiat, în funcției de statutul ocupațional,
și în mod diferențiat copiilor. Funcția educativă este exercitată , uneori și de familia lărgită.89
Funcția familiei, de cultivare a valorilor spirituale, morale și religioase creștine se
desfășoară normal în familiile constituite pe baze solide, pe încredere și respect reciproc și pe
frica de Dumnezeu. „Cea mai bună educație o reprezin tă o viață fericită și plină de armonie în
familie”, îl citează C. G. Mîndrilă pe Sfântul Ioan Gură de Aur.90
Dezvoltarea armonioasă a familiei reprezintă o influența pozitivă asupra copilului, și
mai ales e a elimină riscul de abandon școlar. Însă depinde f oarte mult și de influența pe care o
are părintele și toată familia asupra copilului, deoarece o familie armonioasă, care are ca
prioritate educare copilului, determină dezvoltarea unui individ disciplinat și pregătit pentru o
societate, care este într -o continuă dezvoltare.

III.2 Rolul asistentului social în prevenirea abandonului școlar

Asistentul social are un rol foarte mare, în ceea ce privește prevenirea abandonul
școlar (părăsirea timpurie a școlii) , el poate veni cu soluții eficiente și de durată, împreună cu
echipa interdisciplinară.
Părăsirea timpurie a școlii are implicații sociale ș i economice importante. Acest
fenomen este un factor major care contribuie la excluziunea socială ulterioară în viață. Tinerii
care părăsesc prematur ș coala sunt mai predisp uși riscului asociat somajului sau al celui de a
câștiga mai puțin odată ce găsesc un loc de muncă. Estimările legate de competențe necesare
în Europa sugerează că, pe viitor, doar 1 din 10 locuri de muncă va putea fi accesat de o
persoană care a părăsit t impuriu ș coala. Iar această problemă genere ază o serie de costuri
publice ș i sociale, sub forma unor venituri și a unei creș teri economice mai mici, a un or
venituri fiscale mai reduse ș i a unor costuri mai ridicate pentru serviciile publice , cum su nt
cele din sănătate, justiție ș i plata prestațiilor sociale.
În contextul declinului rapid al po pulației, părăsirea timpurie a ș colii va compromite
perspectivele de creș tere pe viitor ale României. România se confruntă cu provocări la nivelul
populației, care necesită un echilibru între ref ormele de politică în educație ș i în economie.
Populația României a scăzut semnificativ în ultimele două deceni i, din cauza ratei scăzute a

89 Ibidem, p. 194.
90 Ibidem, p. 195.

39
nașterilor și a emigrării, și îmbătrâneș te rapid. Dacă se mențin pre viziunile actuale, număr ul
total al copiilor de vârstă școlară ș i al tinerilor va scădea cu 40% până în 2025.
În contextul declinului demog rafic, amploarea fenomenului părăsirii timpurie a școlii,
în România , relevă faptul că mulț i tineri din rândul popul ației ș colare părăsesc sistemul de
învăță mânt fără a deține abilitățile ș i formarea , solicitate pe piața muncii. O dată aflați în
incapacitatea de a se angaja, mulți tineri abandonează piața muncii, ceea ce determină
scăder ea contribuției acestora la creș terea economică a țării. Mesajul este c lar: o țară a cărei
rată de părăsire timpurie a școlii este ridicată se va confrunta cu probleme legate de forța de
muncă și somaj, de coeziune socială ș i de competitivitate în general.
Reducerea părăsirii timpurie a școlii este esențială pentru atingerea mai multor
obiective europene si naționale cheie. Este important să fie luate în considerare obiectivele
identificate de strategia Europa 2020:
a) creștere inteligentă, prin îmbunăt ățirea nivelurilor de educație ș i formare ;
b) creștere incluzivă , prin sublinierea părăsirii timpurie a școlii, ca factor de ri sc major
pentru somaj, sărăcie ș i excluziune socială.
c) Inclusiv obiectivul de creștere susținută , care pune accent pe eficienț a resurselor,
sustenabilitatea ș i compe titivita tea mediului este afectat de părăsirea timpurie a școlii ,
care va compromite competitivitatea oricărei economii , dacă nu este ținută sub control.
Îmbunătă țirea abilităților cetățenilor ș i reducerea părăsirii timpurii a ș colii continuă să fie
prioritățile cheie ale României.91
Accesul tuturor copiilor la educație în sistemul de învățământ este, din punct de vedere
juridic, unul dintre drepturile fundamentale de dezvoltare ale copilului stipulat în Convenția
ONU (Organizația Națiunilor Unite) și în legislația românească. Dincolo de semnificația
juridică și de atribuțiile, pe care le implică, a avea grijă ca fiecare copil din comunitate să
meargă la grădiniță, și la școală, să învețe și să -și finalizeze studiile, înseamnă a avea grijă de
viitorul co munității.
Astfel, atât din perspectivă responsabilității juridice, cât și din perspectiva responsabilității
pentru dezvoltarea și bună starea comunității, autoritățile administrației publice locale are un
rol esențial în promovarea dreptului la educație al tuturor copiilor, fără nici o discriminare.92
Legea nr 272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului , în art. 102,
prevede următoarele, că autoritățile administrației publice locale au obligația să garanteze și

91 Făiniși Florin, Bune practici. Combaterea abandonului școlar, Proiect cofinanțat din Fondul Social European
prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 -2013 Investește în oameni, p. 1.
92 Turcu Mirela, Bagoll Cristina și Costache Luminița, Mobilizarea comunitară pentru prevenirea și combaterea
abandonului școlar, UNICEF București, 2012, p.6.

40
să promoveze respectarea d repturilor copiilor din unitățile administrativ -teritoriale, asigurând
prevenirea separării copilului de părinții săi, precum și protecția specială a copilului lipsit,
temporar sau definitiv, de îngrijirea părinților săi.
În art. 103, aliniatul 1, al acel eiași legi, se relatează că, autoritățile administrației publice
locale au obligația de a implica colectivitatea locală în procesul de identificare a nevoilor
comunității și de soluționare la nivel local a problemelor sociale, care privesc copiii. În
conti nuare aliniatul 2 completează, precizând: în acest scop pot fi create structuri comunitare
consultative cuprinzând, dar fără a se limita, oameni de afaceri locali, preoți, cadre didactice,
medici, consilieri locali, polițiști. Rolul acestor structuri este atât de soluționare a unor cazuri
concrete, cât și de a răspunde nevoilor globale ale respectivei colectivități. 93
Asistentul social, în prevenirea abandonului școlar, trebuie să urmeze următorii pași:
a) Evaluarea situației existente, în care trebuie să se aibă în vedere: identificarea
problemei și identificarea resurselor și oportunităților;
b) Stabilirea obiectivelor operaționale/ direcțiile de acțiune (în legătură cu problemele
identificate, vizând ameliorarea sau soluționarea lor într -o perioadă de timp
determinată);
c) Planificarea activității – menționând la fiecare activitate: instituția și persoana
responsabilă, calendarul de implementare, resursele materiale, financiare și umane;
d) Evaluarea periodică a rezultatelor obținute.94
A fi asistent social într -o com unitate rurală sau urbană presupune a îmbina
profesionalismul specific ocupației de asistent social, cu calitățile cetățeanului responsabil,
atent la viața de zi cu zi din localitate, disponibil să intervină când observă o problemă și
dornic să -și ajute co ncetățenii de toate vârstele.
Dacă un asistent social dintr -un serviciu de protecție lucrează cu cazuri deja identificate
asistentul social din Serviciul Public de Asistență Socială trebuie, în plus, să identifice cât mai
timpuriu copiii și familiile în si tuație de risc din aria teritorială de care răspunde. Cu cât
identificarea riscului se face mai devreme cu atât șansele de reușită sunt mai mari, iar
„costurile” intervenției sunt mai mici. Astfel, a nu rămâne indiferent la problemele care apar
în comunita te devene o trăsătură de conștiință a profesionalismului responsabil de prevenire și
implicit un fundament al calității muncii asistentului social.95

93 Legea nr.272 / 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
94Turcu Mirela, Bagoll Cristina și Costache Luminița, op. cit., 2012, p. 7.
95 Ibidem, p.12.

41
Monitorizarea sistematică a copiilor în risc are rolul de a urmări situ ația acestora pe
parcursul anu lui școlar, cât și de a evalua contribuția (pozitivă sau negativă), pe care măsurile
întreprinse de școală le au asupra ameliorării și prevenirii absenteismului și abandonului
școlar. Cu alte cuvinte, prin procesul de monitorizare, școala poate vedea care măsu ri
funcționează/ dau rezultate scontate și poate decide ce anume trebuie schimbat, astfel încât
intervenția să ducă la rezultatele dorite.96
Abandonul școlar este, în fapt, culminarea unui proces pe parcursul căreia elevul, din
diferite motive, se îndepărte ază de școală, și în cele din urmă o părăsește. Am văzut deja că
principalele cauze pentru producerea acestui fenomen se referă la factori externi școlii (în
principal nivelul socio -economic scăzut al familiei) sau la factorii interni (lipsa de adecvare a
ofertei școlii la nevoile și interesele elevilor din grupul țintă.97
Asistentul social poate interveni prin consiliere a copilului cu risc de abandon școlar.
Consilierea fiind un proces complex ce cuprinde o arie foarte largă de intervenții, care impun
și o anumită pregătire.
Un aistent social nu poate oferi toate tipurile de consiliere. De exemplu în consilierea de
criză se apelează la un psiholog sau chiar psihiatru, iar consilierea pastorală o poate oferi
preotul din comunitate. Totuși asistentul social p oate descoperi situațiile grave și poate
îndruma clientul într -un anumit loc, pentru a putea fi ajutat clientul cât mai bine. Ideal ar fi ca
într-o școală, asistentul social să lucreze în echipă cu alți specialiști.
Succesul consilierii este asigurat de im plicarea activă și rsponsabilă a ambelor părți
(consilierul și persoanele consiliate), în realizarea unei alianțe autentice, bazată pe respect și
încredere reciprocă. A ajuta și a credita persoana ca fiind capabilă să -și asume propria
dezvoltare personală, să prevină diverse tulburări și disfuncții, să găsească soluții la
problemele cu care se confruntă, să se simtă bine cu sine, cu ceilalți și în lumea în care
trăiește, reprezintă valorile umaniste ale consilierii.98
Obiectivele procesului de consiliere sunt:
a) Promovarea sănătății și a stării de bine – funcționare optimă din punct de vedere
somatic, fiziologic, mental, emoțional, social și spiritual;

96 Fartușnic Ciprian, Ghid de lucru pentru prevenirea și combaterea abandonului școlar, UNICEF, București
2012, p.12.
97 Ibidem, p. 6.
98 Benea Gabriela Rolul și intervenția asistentului social în vederea reducerii eșecului la învățătură al elevilor,
Editura Ornella Studio Design, Timișoara, 2010,p.47.

42
b) Dezvoltarea personală – cunoaștere de sine, imagine de sine, capacitate de decizie
responsabilă, relaționar e interpersonală armonioasă, controlul stresului, tehnici de
învățare eficiente, atitudini creative, opțiuni vocaționale realiste;
c) Prevenție – a dispoziției afective negative, a încrederii în sine, a comportamentelor
de risc, a conflictelor interpersonale, a dificultăților de învățare, a dezadaptării
sociale, a disfuncțiilor psihosomatice.99
Principalele atitudini pe care trebuie să le dețină asistentul social, în consiliere sunt:
• Acceptarea necondiționată – ea fiind o atitudine de recunoaștere a
demnității și valorii personale ale elevilor, cu punctele lor tari sau slabe;
• Empatia – reprezintă abilitatea de a te traspune în locul unei alte persoane;
• Congruența – se referă la concordanța dintre comportamentul consilierului
și convingerile, emoțiile și valorile sale personale;
• Colaborarea – reprezintă abilitatea consilierului de a implica persoana sau
grupul de persoane în deciziile de dezvoltare personală;
• Gândirea pozitivă – omul, ca ființă pozitivă poate fi ajutat să -și
îmbunătățească aspectele sale mai puțin dezvoltate.
• Responsabilitatea – atitudinea de bază a asistentului social în consiliere.100
Serviciul Public de Asistență socială și asistenții sociali au o misiune foarte importantă
la nivelul comunității cu privire la identificarea și soluționarea problemelor sociale, cu privire
la protecția și promovarea drepturilor copiilor.
Principiile de acțiune a asistenților sociali din cadrul Serviciului Public de Asistență
socială sunt:
a) Principiul nedescriminării – aceștia nu trebuie să facă nici o dicrimi nare între
copii din cauza rasei, culorii, sexului, limbii, religiei, opiniei politice sau altei
opinii, naționalității, apartenenței etnice sau originii sociale, situației materiale,
deficiențe;
b) Principiul participării – se vor asigura că, în conformitate cu legea, copilul
capabil de discernământ are posibilitatea de a -și exprim liber opinia și că
aceasta îi este luată în considerare;
c) Principiul respectării interesului superior al copilului – asistenții sociali trebuie
să aibă în vedere că orice decizie lu ată sau acțiune propusă respectă interesul
superior al copilului, asigurând un echilibru între respectul față de viața privată

99 Ibidem, p .48.
100 Ibidem, pp. 49 -50.

43
a familiei și dreptul copilului de a fi protejat împotriva abuzului, neglijării și
exploatării. 101
Axele principale ale strategiil or educationale de combatere a parasirii timpurii a scolii
sunt: prevenirea, interventia si masurile compensatorii.
a) Prevenirea are ca scop evitarea condițiilor de instaurare a condițiilor susceptibile să
favorizeze declanșarea procesului care duce la părăsirea timpurie a școlii. Consolidarea
participării la o educație și la servicii de îngrijire de bună calitate a fost recunoscută ca fiind
una dintre cele mai eficiente măsuri pentru a asigura un început favorabil în educație și pentru
a le dezvolta rez istența. Totuși, este necesară îmbunătățirea accesului la educație și la
serviciile de îngrijire de calitate destinate preșcolarilor.
Alte obstacole potențiale pentru reușita parcursului școlar pot fi eliminate prin sporirea
permeabilității parcursului edu cativ și prin ameliorarea calității și statutului filierelor de
învățământ profesional.
b) Intervenția se adresează dificultăților care apar într -un stadiu precoce și vizează să
le împiedice să provoace o părăsire timpurie a școlii. Măsurile de intervenție pot fi axate pe
ansamblul școlii sau instituției de formare sau se pot adresa individual elevilor care sunt
expuși riscului de a abandona educația sau formarea.
Măsurile la nivelul întregii școli, vizează să îmbunătățească climatul școlar și crearea
de me dii de învățare care oferă sprijin. Sisteme de alertă rapidă și o mai bună cooperare cu
părinții pot constitui o formă eficientă de a -i ajuta pe elevii expuși riscurilor.
Măsurile axate pe elevi se concentrează pe consiliere și meditații, abordări de învăț are
personalizate, o mai bună orientare și un sprijin financiar, cum ar fi alocațiile școlare.
Autoritățile care ră spund de piaț a muncii ar trebui să se ocupe mai mult de orientarea
profesională a tinerilor.
Modalități de intervenție la nivelul comunități i sunt:
– Implicarea factorilor de decizie, autoritățile locale, servicii sociale, ONG -urile, firme,
în acțiunea de prevenire și combatere a abandonului școlar.
Acțiunile pot viza:
– Informarea comunității cu privire la starea de fapt;
– Atragerea atenției asupra gravității și consecințelor în plan socio -econimic la nivelul
județului, dat fiind faptul că abandonul datorat sărăciei generează la rândul său sărăcie;

101 Turcu Mirela, Bagoll Cristina și Costache Luminița, op. cit., pp. 12 -13.

44
– Pregatirea școlară și profesională deficitară creează premise pentru rata ridicată a
șomajulu i și a situației financiare precare;
– Cei care abandonează școala nu vor avea formația morală și civică necesară rolului
de părinte și a celui de cetățean al comunității.102
În concluzie rolul asistentului social este acela de a consilia, de a preveni și d e a
identifica situațiile de abandon școlar. Un îl reprezintă, includelea individului aflat într -o
astfel de situație în proiecte de reabilitare sau acordarea de soluții pe termen lung. Dar cel mai
important lucru, pe care îl realizează asistentul social î n prevenirea părăsirii timpurie a școlii,
îl reprezintă conștientizarea individului că pierdea oportunitatea integrării lui sigure în
societate.

III.2.1 Intervenția școlii în prevenirea abandonului școlar

Înainte de a interveni Asistența socială, va interveni școala (profesorul – diriginte le,
învățătorul, directoru școlar ), pentru a previni și a împiedica abandonul școlar. Tot școala îl
poate implica pe respectivul individ în proiecte speciale, sau îi poate crea un climat benefic și
atrăgător, pentru al stimula în a lua decizia corectă.
Deoarece una dintre cauzele abandonului școlar este constituită de absenteism,
strategiile de intervenție trebuie să vizeze și școala, în principal în ceea ce privește calitatea
intervenției instructiv -educative, pertin ența conținuturilor în raport cu trebuințele de învățare
ale elevilor, relevanța metodelor și stilurilor didactice pentru situațiile cognitive ale elevilor,
sistemul de evaluare, etc.
Având în vedere strategiile de intervenție care se impun la nivel de șco ală, de maximă
importanță este consilierea psihopedagogică a profesorilor cu privire la această categorie de
elevi, precum și cursuri de formare care vizează cunoașterea și utilizarea proiectării unor
planuri de intervenție individualizată și personalizată a elevilor.
– Familiarizarea profesorilor cu tehnici de învățare activă și interactivă;
– Consiliere vocațională;
– Managementul clasei de elevi.
Școala poate interveni prin modalitățile de intervenție la nivel elevilor :

102 Proiect: „Educația, șansa noastră pentru un viitor mai bun! ”, cofinanțat din Fondul Social European prin
Programul Operațional
Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013, pp. 23 – 24.

45
– Consiliere psihopedagogică indi viduală și de grup;
-Testarea prin teste psihologice în scopul cunoașterii nivelului de dezvoltare
intelectuală a profilului aptitudinal și de personalitate a elevilor;
– Organizarea unor activități de pregătire suplimentară ,,scoala dupa scoala” pentru cei
care manifestă dificultăți de asimilare, precum și în cazul celor cu lacune în pregătire, datorită
absenteismului.
Considerăm că este necesară o cunoaștere mai amanunțită, atât a elevilor, cât și a
familiilor acestora.103
Din multitudinea condițiilor de care depinde reușita școlară se desprind câteva cu caracter
general:
➢Calitatea instrucției și educației din primii ani de școală – esențială este formarea
deprinderilor intelectuale, trezirea interesului pentru muncă, adaptarea la cerințele învățăturii, ale
activității și vieții școlare și cultivarea aptitudinilor și atitudinilor școlare ;
➢Activizarea elevului în procesul însușirii cunoștințelor, intensificarea participării lor la
realizarea obiectivelor și sarcinilor școlare – prin participarea elevu lui se realizează angajarea
efectivă a potențialului sau, a resurselor intelectuale și a într egii energii spirituale de care dispune
pentru înfăptuirea optimă a sarcinilor școlare;
➢ Evaluarea corespunzătoare a activității de învățare – importanța evaluării este maximă mai
ales dacă progresul la învățătură al elevilor se oglindește și în faptul că ,, aprecierea făcută de
profesor , interiorizată de elev , devine autoapreciere,, ; 104
• Asigurarea unui climat afectiv corespunzător – este condiție necesară pentru crearea
unei stări necesare învățării, a stării psihice de pregătire și mobilizare a elevilor, atât
în realizarea cerințelor firești ale muncii instructiv -educative, cât și în depăși rea
dificultăților întâmpinate.
• Sporirea rolului cadrelor didactice în conducerea procesului învățării – creșterii
rolului elevilor în procesul învățării îi corespunde implicit sporirea rolului și funcțiilor
didactico -educative ale cadrelor didactice;
• Sporirea rolului învățământului preșcolar;
• Stabilirea unor relații strânse de parteneriat între școala și familie, deoarece pentru
mulți elevi factorii eșecului școlar se situează în familie și nu în contextul școlar ;

103 Ibidem, p. 26
104 Cristea Marcela Revista Convorbiri didatice, nr. 14, ianuarie 2017, p.5

46
• Sprijinirea școlii, care trebuie să a sigure resursele materiale și umane corespunzătoare
unui învățământ de calitate : dotare cu laboratoare și echipamente moderne, cadre
didactice calificate și motivate în activitatea lor;
• Programe școlare de calitate, periodic revăzute și îmbunătățite, un climat școlar
stimulator;
• Proie ctarea unei acțiuni de orientare școlar -profesionale adecvate, care să se
desfășoare pe tot parcursul școlarizării, dar mai ales la sfârșit de cicluri și la trecerea
în viața activa. In realizarea acestor acțiuni trebuie să primeze interesele elevilor dar și
cele de pe piață muncii.105
Rolul profesorului în prevenirea și combaterea abandonului școlar – se referă la
conlucrarea cu ceilalți factori educativi, iar pe de alta parte la autoperfecționarea activității de
predare. Avân d mai multe cauze la bază, eșecul școlar poate fi prevenit, ameliorat și depășit
numai prin cooperarea dintre toți factorii educaționali.
Profesorul este acela care trebuie să coordoneze și să asigure consensul dintre acești
factori. Valențele interne ale acestei sarcini sunt: de natură pedagogică (ierarhizarea și
diferențierea sarcinilor, identificarea dificultăților întâmpinate de elevi, alternarea predării
unitare cu a celei diferențiate, organizarea recapitulării și sistematizării, evaluarea corectă,
folosirea mijloacelor didactice în acord cu noile conținuturi, modalități de ajutorare a elevilor
care întâmpină dificultăți) sau de natură predominant psihologică (diagnosticarea capacității
de învățare care să permită o discriminare corectă dintre elevi, asigurarea unui nivel optim al
motivării, stimularea și încurajarea elevilor prin cristalizarea sentimentului de succes,
respectarea ritmului individual al învățării etc.)106
Procesul de urmărire a evoluției școlare a elevilor nu ar trebui să se limiteze însă
numai la această categorie, ci ar fi necesar să se extindă la întregul efectiv de elevi ai școlii.
Există cel puțin două argumente care recomandă includerea urmăririi evol uției școlare a
tuturor elevilor, pe baza unor instrumente specifice, în practica unităților de învățământ:
– pe parcursul anilor școlari pot apărea diferite incidente care determină plasarea în
categoria risc școlar și altor elevi decât cei identificați inițial;
– datele statistice obținute prin urmărirea evoluției școlare a tuturor elevilor din școală
permit o diagnoză asupra participării școlare și rezultatelor elevilor, utilă pentru evaluarea
eficienței și eficacității procesului de instruire din școa lă și a calității acestuia, pentru

105 Ibidem, pp.5 -6.
106 Ibidem, p.6.

47
stabilirea obiectivelor planurilor de dezvoltare ale școlii, precum și ale unor strategii specifice
de intervenție etc.
În legătură cu ultimul argument, trebuie menționat faptul că, pe baza datelor statistice
obținute pr in urmărirea evoluției școlare a tuturor elevilor, pot fi calculați o serie de indicatori
relevanți pentru evaluarea participării, eficienței și rezultatelor școlare și anume:
– rata de promovare;
– rata repetenției;
– rata absenteismului;
– rata de ab andon.107
Datele obținute prin intermediul instrumentelor de monitorizare a elevilor în situație
de risc și de urmărire a fluxurilor de elevi din școală ne ajută să avem o imagine de ansamblu
și de detaliu asupra fenomenelor de absenteism și abandon școlar, atât la un moment dat, cât
și în evoluție, pe parcursul mai multor ani școlari.
Datele colectate și analizate pot ajuta școala în mai multe direcții de acțiune:
– cunoașterea situației din propria școală în comparație cu a altor școli din zone mai
apropi ate sau mai îndepărtate ale județului;
– posibilitatea de a urmări realizarea unor obiective din planul de dezvoltare a școlii și
de a putea implementa, la timp, măsuri corective;
– posibilitatea de raportare a situației către diverse foruri de decizie, în orice moment al
anului școlar;
– posibilitatea de a cunoaște mai bine elevii și familiile din care provin aceștia, în
vederea unei mai bune colaborări și a unei abordări educative cât mai adaptată specificului
acestora.
Există cel puțin patru arii gen erale în care activitățile de combatere și prevenire a
absenteismului și abandonului pot fi sprijinite de datele statistice obținute cu ajutorul
informațiilor colectate la final de semestru / an:
– realizarea unei fotografii privind starea de fapt în dome niul participării la educație la
nivelul propriei unități de învățământ; o diagnoză bazată pe date cantitative elimină
aprecierile subiective cu privire la incidența fenomenelor de absenteism și abandon;
– realizarea unor analize comparative ale situației înregistrate în propria școală cu cele
înregistrate în celelalte unități de învățământ din județ / la nivel național; fiind o abordare

107 Fartușnic Ciprian, op. cit., p.19.

48
metodologică unitară la nivelul întregii țări, aceste comparații vor putea fi realizate în mod
sistematic / științific;
– elaborarea de prognoze privind evoluțiile viitoare ale fenomenelor de absenteism și
abandon monitorizate, cât și a frecvenței cu care se manifestă anumite cauze; aceste prognoze
se pot elabora pe baza unor serii de date pe mai mulți ani școlari (3 – 5 ani sau mai mulți);
– evaluarea impactului intervențiilor inițiate de școală în scopul diminuării
fenomenelor de absenteism și abandon școlar prin utilizarea unor ținte și rezultate
cuantificabile .108
Prin intermediul acestor instrumente / resurse, școala va putea proiecta activități mai
specifice legate de procesul de informare și formare a actorilor din sistemul de educație cu
privire la dezvoltarea de strategii eficiente de prevenire și combatere a f enomenelor de
abandon și absenteism, orientate de date credibile, verificabile și comparabile.
Punctele de reper propuse acoperă toate etapele principale de elaborare a strategiilor
de intervenție – planificare, analiza opțiunilor de intervenție, implemen tarea planului de
acțiune, monitorizarea, evaluarea și dezvoltarea unor măsuri corective – precum și niveluri
diferite de intervenție (școală, comunitate).109
Directorii instituțiilor tind, în general, să spună că profesorii și elevii școlii sunt mulțumiți și
atrași de mediul în care își desfășoară activitatea. Principalele puncte pozitive care atrag sunt
condițiile bune din școli, relațiile bune cu profesorii în cazul elevilor și siguranța unei surse de
venit în cazul profesorilor.
Deși faptul că au un loc de muncă și, deci, un venit, dascălii par că sunt nemulțumiți
de politica salarială, respectiv de reducerile financiare aplicate de Guvern. În anumite cazuri,
profesorilor nu le sunt decontate cheltuielile de transport pentru navetă, fapt care contribuie la
nemulțumirea acestora în ceea ce privește viața profesională.
În ceea ce privește nemulțumirile elevilor față de instituția în care învață acestea se
rezumă, cel mai adesea, la programa prea încărcată pe care trebuie să o urmeze și, în anumite
cazuri, la condițiile improprii din școală.
În concluzie la nivel de școală, cadrele didactice pot sesiza din timp indivizii, care sunt
predispuși abandonului școlar și pot aplica metode diverse de prevenire și reint egrare a
indivizilor predispuși.
Privind educația românească, în mare parte copiii, dar și părinții sunt nemulțumiți de
programa încărcată. Ceea ce face pe copil să clacheze din cauza ideii de „prea mult”. În cazul

108 Ibidem, pp.22 -23.
109 Ibidem, p.23.

49
acesta, cadrele didactice au rolul de a ușura aceast impediment, prin intr oducerea de metode
diverse și atractive, motivând copilul să participe la activitățile didactice.

III.2.2 Parteneriat între A sistența socială și familie în prevenirea
abandonului școlar

Familia reprezintă prima școală pentru individ. Problemele (de mult e ori) vin din
interiorul familiei, de aceea este necesar ca aceste probleme, imediat după apariția lor să fie
rezolvate. Bine, ar fi dacă toate problemele familie i s-ar sesiza înainte de apariția lor, însă
familia are nevoie și de o anumită intimitate.
Principala sarcină a familiei este creșterea viitorului unei societăți prin calitatea
pregătirii indivizilor, care vin din acea familie. Însă nu se poate realiza acest lucru fără o
educație continuă, pe care individul trebuie să o conștientizeze încă de la o vârstă fragedă (în
familie, societate sau școală).
Ca o familie să aibă baze sănătoase, viitorii indivizi ce vor forma familia trebuie să
aibă o educație temeinică. De aceea Asistenței sociale îi revine rolul de a informa despre acest
lucru, pe indiviz ii ce sunt în pragul de a abandona școalar.
Însă, ca aceste lucru ri să se realizeze, consider că ar fi nevoie de un parteneriat între
Asistența socială și Familiei. Un astfel de parteneriat trebuie să aibă niște obiective temeinice,
ce să vizeze nu doar re ducerea abandonului școlar, ci și reintegrarea părinților, care nu au
absolvit sistemul obligatoriu de învățământ (care în momentul de față este de 10 clase
obligatoriu).
Un astfel de parteneriat ar putea cuprinde:
• Obiective clare, în vederea restabilirii indivizilor în școală, sau prevenirea
abandonului;
• Strategii productive – ce dau rezultate clare în rezolvarea prevenirii sau
includerii;
• Proiecte – includerea celor în risc, în diverse proiecte, ce accentuează nevoia
de educație, și o susține;
• Consultare a persoanelor de un psiholog;
• Consilierea indivizilor;

50
Concluzii

Abandonul școlar reprezintă problema cea mai importantă , atât la nivel național, cât și
european. Fenomenul de abandon este prezent în orice regiune (oraș sau sat).
În general indivizii ce au tendința de abandon școlar absentează foarte des și provin
din familii cu situații financiare deosebit de slabe.
La nivel național se înregistrează o ușoară creștere a abandonului școlar, după ce
acesta începuse să scadă, acest lucru întâmplându -se și din cauza plecării părinților în
străinătate. Părinții care pleacă în străinătate, în majoritatea cazurilor îș i lasă copiii cu rudele
sau singuri. Acest lucru determină o instabilitate a familiei, care va preceda o părăsire
timpurie a școlii.
Educația pă rinților, mediul de viață , cultura sau religia unei familii, contribuie foarte
mult la dezvoltarea individului. Însă, în situații de abandon școlar, majoritatea indivizilor
provin din familii cu părinți, ce au o educație slabă sau sunt din medii dezordona te. Religia
individului poate determina foarte ușor riscul de abandon școlar, deoarece acesta se află într -o
situație problematică, în care intervine marginalizarea.
În astfel de situații persoana publică ce poate lua atitudine maximă este asistentul
social. El poate realiza un studiu amănunțit a situației individului și îl poate indroduce în
diferite programe de reabilitare, reintegrându -l în normalitatea societății.
Asitentul social poate colabora cu diverse surse de reabilitate (psiholog, școală,
instituții publice) și poate iniția proiecte de înbunătățire a situaților de abandon școlar.
Pregătirea cadrului didactic poate fi o cauză a abandonului școlar, deoarece copiii nu
găsesc atractivitate, motivare și utilă învățarea, iar profesorul nu -i oferă oportunitatea de a -și
folosi corect deprinderile dobândite și în viața de zi cu zi. De acee a asistentul social trebuie să
scoată în evidență importanța majoră a educației și viitorul celui ce renunță timpuriu la școală.
Prin urmare, observând impactul negativ ce îl are părăsirea școlii de timpuriu și
dezavantajele ce provin din această acțiune, asistentul social are rolul de a stopa, pe cât este
posibil, prin orice fel de metode productive, care să îl determine pe individ la revenirea în
școală și tot odată în societate.

51
Introducere la parte a practică

Pentru această microcercetare am ales la partea practică, comuna Lungani, din Județul
Iași, mai exact satele: Crucea și Zmeu.
Aceste informații au fost adunate în urma vizitelor în satele numite, luând legătura cu
diriginta, familia, asistentul social și mediatorul școlilor.
Cauza principală a riscului de abandon școlar, în această localitate o reprezintă
absentarea copiilor de la școală, pe motiv că părinții îi solicită în diverse activități
gospodărești.
O altă problemă o reprezintă lipsa educației părinților, ce determină descur ajarea
copiilor pentru educație.
Căsătoria la o vârstă foarte fragedă reprezintă o altă cauză a riscului de abandon școlar,
deoarece fetele devin mame și nu mai frecventează școala.
Dorința de dominare a unora dintre familii și consumul de alcool conduc la o creștere
defectuasă a copiilor, care va produce riscul de părăsire timpurie a școlii.
Astfel de situații conduc la o maturitate timpurie a copilului și dorința de a fi
independenți financiar.

52
Studii de caz
Studiul de caz Nr. 1

Informații de identificare a subiectului:
Numele și prenumele: L. A. N;
Vârsta: 13 ani;
Sex: feminin;
Data și locul nașterii: 10.10.2004, Tg. Frumos;
Domiciliu: Sat Zmeu, Com Lungani, Județul Iași;
Religie: ortodoxă;
Mediu de proveniență: rural;
Naționalitate: română:
Stare civilă : nec ăsătorită
Motivele întocmirii studiului de caz:
Studiul de caz a fost întocmit în vederea documentării, pentru lucrarea de licență;
Prezentarea succintă a problemelor subiectului:
Risc de abandon școlar, deoarece nu are un suport familial bun;
Părinții sunt despărțiți, mama a plecat în Județul Prahova, pentru a lucra, tatăl este la
închisoare – Penitenciarul Botoșani, pentru 2 ani și 8 luni;
Fetița nu ține legătura cu niciunul dintre părinți ;
Prezentar ea familiei:
Familia fetiței A. N. Este formată din 5 membri: mama N., tata A, sora P. și bunica I.
(care are grijă de fete acum);
Mama lucrează fără contract de muncă la o familie de bătrâni, iar tatăl este la
închisoare. Mama locuiește cu concubinul său.
Nu ține legătura cu rudele, deoarece nu sunt din aceiași localitate.
Are o relație bună cu prietenii, dar nu petrece foarte mult timp cu ei.
Bunica are grijă de f ete, însă afirmă că situația financiară este dificilă, iar vârsta ei este
înaintată (74 ani), astfel nu se pot descurca toate trei.
Date privind starea sănătății fizice a beneficiarului:
Fetița nu este în evidență medicilor cunoscută cu boli cronice sau alte afecțiuni grave.
Date despre educația subiectului sau al nivelului superior, diplome:
Studiază la școala din sat, având rezultate bune, media generală fiind pe ste 7.
Probleme emoționale:

53
Fetița este depresivă pentru că bunica este bolnavă și în vârst ă. Ea o sprijină pe bunică,
în toate treburile gospodărești.
Prezentarea condițiilor de locuit și venit:
Locuința copiilor este casa bunicii. Ea este compusă din două camere decomandate,
îngrijite, însă modes mobilate. Dispun de curent electric, dețin un frigider și un televizor.
Venitul este alcătuit din alocația de stat a fetelor și pensia bătrânei.
Prezentarea impresiilor asistentului social :
Asistentul social constată faptul că f etița are nevoi de o consiliere a unui psiholog,
deoarece trăiește un sentiment de frică, declanșat din cauza abandonări de către mamă, care o
determină să nu mai dorească să participe la școală și de o reabilitare a clădirii în care locuiesc
cele trei persoane.
Analiza punctelor tari (L.A.N.):
Puncte tari:
– Este o fetiță muncitoare și cuminte;
– Conștientizează că bătrâna este bolnavă și se gândește că ar putea rămâne singură
(maturitate);
– Își dorește să studieze mai departe, dar nu are posibilitate;
– Are o pasiune pentru citit.
Puncte sl abe:
– Vârsta prea mică în raport cu responsabilitățile;
– Stima de sine scăzută;
Plan de intervenție
Obiective operaționale:
Includerea fetiței într -un program psihologic de reabilitare socială;
Integrarea familiei într -un proiect, cofinanțat din fonduri e uropene, ce aduc un venit
substanțial acesteia;
Contactarea celor doi părinți.
Introducerea celor două fetițe într -un grup de reabilitare socială.
Evaluare finală:
Monitorizarea de -a lungul intervenției;
Se integrează ușor și participă constant la toat e activitățile propuse;
Agenți ai schimbării:
-psihologul,
-familia,

54
-biserica,
-asistentul social.

Ecomapa

55

56

57
Studiul de caz Nr. 2

Informații de identificare a subiectului:
Numele și prenumele: A. I;
Vârsta: 14 ani;
Sex: masculin;
Data și locul nașterii: 03.03.2003, Tg. Frumos;
Domiciliu: Sat. Crucea, Com. Lungani,Județul Iași ;
Religie: ortodoxă;
Mediu de proveniență: rural;
Naționalitate: rromă :
Stare civilă : necăsătorit
Motivele întocmirii studiului de caz:
Studiul de caz a fost întocmit în vederea documentării, pentru lucrarea de licență;
Prezentarea succintă a problemelor subiectului:
– risc de abandon școlar;
– implicarea copilului în activități sezoniere;
– părinții îl trimit la păscut oile p entru a nu plăti alt om;
– spațiul în care locuiește este mult prea mic în raport cu numărul persoanelor care
locuiesc acolo.
Prezentarea familiei:
Familia lui I. este formată din 9 membrii: mama Z, tata T și ceilalți 6 frați, dintre care
3 surori și 4 băie ți. Atât mama cât și tatăl sunt casnici. Ocupația lor de bază este agricultura.
Primii doi copii sunt căsătoriți și au familiile lor în același sat. Relația cu rudele și prietenii
este bună.
Date privind starea sănătății fizice a beneficiarului:
Copilul este perfect sănătos din punct de vedere medical. Nu este cunoscut cu boli
cronice.
Date despre educația subiectului sau al nivelului superior, diplome.
– I este elev în clasa a VIII – a la școala din sat;
– situația școlară este precară;
– media generală este 6,55;
– după ce am discutat cu diriginta, am constatat că atât copilul cât și părinții nu -și mai doresc
să termine băiatul studiile;

58
Prezentarea condițiilor de locuit și venit:
Locuință/proprietăți: Locuiește împreună cu părinții și ceilalți frați ai săi, casa având 4
camere, două sunt finalizate, iar celelalte două nu pot fi terminate din cauză că nu au bani.
Într-o cameră locuiesc părinții și frate le mai mic, iar în cea de a doua , ceilalți copiii. Aceștia
sunt dotați cu frigider, curent electric și o fântână personală. Venitul pricipal sunt oile și
alocația de stat a copiilor.
Prezentarea impresiilor asistentului social:
Asistentul social a constat că A.I are nevoie de consiliere pentru că, copilul prezintă un
comportament dezorganizat, deseori este n ervos și gândește la fel ca părinții săi, școala este
suficientă și de acum are nevoie de bani pentru a -și întemeia propria familie.
Analiza punctelor tari:
– este conștient de ceea ce face;
– este matur, deoarece este capabil să ia o decizie;
– îi place să fie independent;
– este muncitor și consideră că nicio muncă nu este grea pentru el.
Puncte slabe:
– comportament antisocial;
– vârstă prea mică în raport cu responsabilitățile;
– se enervează repede și uneori este violent;
Plan de intervenție:
– aplicarea unor strat egii de schimbare a competențelor elevului;
– schimbarea rezultatelor școlare și a percep ției despre școală;
– includerea copilului într -un program de formare a competențelor lingvistice;
– îmbunătățirea condițiilor de locuit;
– gestionarea activităților î n așa fel în cât copii să meargă la școală cu toții;
Agenți ai schimbării:
-Biserica;
-Școala;
-Familia;
-Psihologul

59

60

61
Studiu de caz Nr. 3

Informații de identificare a subiectului:
Numele și prenumele: Ș. M;
Vârsta: 14 ani;
Sex: feminin;
Data și locul nașterii: 17.02.2003, Tg. Frumos;
Domiciliu: Sat. Crucea, Com. Lungani,Județul Iași ;
Religie: ortodoxă;
Mediu de proveniență: rural;
Naționalitate: rromă;
Stare civilă : necăsătorită ;
Motivele întocmirii studiu lui de caz:
Studiul de caz a fost întocmit în vederea documentării, pentru lucrarea de licență;
Prezentarea succintă a problemelor subiectului:
– Fetița este în risc de abandon școlar;
– Nu frecventează în mod regulat școala și manifestă un interes slab pentr u școlă;
– Fetița și cei doi frați ai săi care sunt mai mari merg la lucru prin sat, pentru a
asigura hrana fraților mai mici.
Prezentarea familiei:
Familia lui M. este formată din 8 membrii: mama E, tata M și cei 6 copii, dintre care 3
surori și 3 băieți. Atât mama cât și tatăl sunt casnici. Părinții lucrează și ei prin sat doar atunci
când nu consumă alcool. Din lipsa banilor ei au ajuns să fie depresivi, iar alocoolul fiind
singura soluție pentru rezolvarea problemelor financiare. Relația copiilor cu ve cinii este
bună. Uneori vecinii le mai oferă copiilor hrană, pentru că își fac milă de ei când văd că
părinții lor sunt în stare de ebrietate.
Date privind starea sănătății fizice a beneficiarului:
Starea se sănătate a fetiței este bună din punct de vedere medical. În urmă cu 5 luni, a avut -o
mână în ghips pentru că a fost împinsă de un copil la joacă.
Date despre educația subiectului sau al nivelului superior, diplome.
În urmă discuțiilor avute cu d -na profesor dirigine a clasei a VIII – a, am constat că el eva este
intr-o situație dificilă, deoarece nu îi place să citească, are note foarte mici, vine foarte rar la
școală.

62
Copila este corigentă pe primul semestru la două obiecte, matematică și franceză, iar notele
obținute la obiectele respective cât și la ce le de pe semestrul al doilea sunt foarte slabe.
Rezultatele slabe ale elevei împiedică participarea elevei la examenul de capacitate, evaluarea
națională.
Probleme emoționale:
– probleme de relaționare;
– depresia;
– tulburări de anxietate.
Prezentarea condițiilor de locuit și venit:
Locuință/proprietăți: Fetița locuiește împreună cu părinții, dar din start se observă lipsa
spațiului de locuit, este mult mai mică în raport cu numărul de persoane existente. Casa este
alcătuită din 3 camere, au frigider, a ragaz, curent electric și mașină de spălat.
Venitul este alcătuit din alocația de satat și banii proveniți din munca prin sat.
Prezentarea impresiilor asistentului social:
Ș.M, a participat la activitățile desfășurate și coordonatede asistentul social în c are au avut
obiectivul fundamental de formare și dezvoltare a capacită ților intelectuale. Relația se bazează
pe încrederea reciprocă, confidențialitate și cooperare.
Analiza punctelor tari:
– maturitate;
– simșul responsabilității;
– fermitatea în luarea deciziilor;
– situația financiară nefavorabilă.
Puncte slabe:
– indiferența în efectuarea sarcinilor școlare;
– vârsta prea mică în raport cu responsabilitățile;
– stima de sine scăzută;
Plan de intervenție:
– îmbunătățirea situației școlare a elevului;
– gestionarea eficientă a venitului financiar;
– dezvolatrea abilităților intelectuale;
– asistentul social va organiza o activiate la care vor participa tineri, care se confruntă cu
probleme de relaționare și a căror părinți consumă alcool.
Evaluarea final ă:

63
Au fost organizate ore de pregătire sup limentare la care a participat și eleva Ș.M, prezentând
un grad de implicare major, datorită intervenției asistentului social și al doamnei profesor
diriginte care au determinat -o să conștientizeze situația în care se afla.
Agenți ai schimbării:
-Biserica;
-Școala;
-Familia;
-Psihologul;

64

65
Studiu de caz Nr. 4

Informații de identificare a subiectului:
Numele și prenumele: D.A. M;
Vârsta: 13 ani;
Sex: feminin;
Data și locul nașterii: 05.07.2004, Tg. Frumos;
Domiciliu: Sat. Zmeu , Com. Lungani,Județul Iași ;
Religie: ortodoxă;
Mediu de proveniență: rural;
Naționalitate: rromă:
Stare civilă : necăsătorită
Motivele întocmirii studiului de caz:
Studiul de caz a fost întocmit în vederea documentării, pentru lucrarea de licență;
Prezentarea succintă a problemelor subiectului:
– risc de abandon școlar, deoarece a rămas însărcinată la vârsta de 13 ani;
– momentan locuiește la tatăl copilului, care are vârsta de 18 ani;
– aceștia locuies c împreună cu părinții băiatului;
– A.M păstrează legătura cu părinții ei, dar îi vizitează foarte rar.
Prezentarea familiei:
A.M are o familie formată din 6 membrii. Mama M, tatăl A și cei trei frași ai săi.
Mama fetei afirmă că și -ar primi fata acasă, dar nu-i place de băiat, deoarece nu are un loc de
muncă( nu are din ce să se întrețină, atât pe el, cât și familia).
Date privind starea sănătății fizice a beneficiarului:
Starea de sănătate bună.
Date despre educația subiectului sau al nivelului superior, d iplome.
Cât timp A.M era în grija părinților săi aveau o situație școlară bună, dar de când are o relație
cu băiatul respectiv absentează foarte mult, iar situația școlară este precară, notele ei sunt
majoriatea de 5 și 6.
Probleme emoționale:
– probleme d epresive;
– irascibilitatea ridicată;
– tulburări de comportament.
Prezentarea condițiilor de locuit și venit:

66
Locuință/proprietăți:
A.M locuiește în casa băiatului, împreună cu părinții și frații acestuia. Casa nu este foarte
mare, dar locuiesc destule persoane în puține camere. După ce A.M va naște va fi nevoie de
mai mult spațiu și liniște necesară petru copil.
Venitul lor este asigurat de banii părinților, mai exact de tată care este plecat în Germania.
Prezentarea impresiilor asistentului social:
D.A.M a participat la activitățile desfășurate și coordonate de asistentul social în care au avut
obiectivul fundamental instruirea și pregătirea tinerelor minore care vor deveni mame.
Analiza punctelor tari:
– încrezătoare;
– sociabilă;
– optimistă;
– sinceră.
Puncte slabe:
– indiferența în efectuarea sarcinilor școlare;
– vârsta prea mică pentru acestă etapă a vieții;
Plan de intervenție:
– îmbunătățirea situației școlare a elevului;
– gestionarea eficientă a venitului financiar;
– dezvolatrea abilități lor pentru a deveni mamă;
– asistentul social va organiza o activiate la care vor participa tinere, care vor deveni mame.
Evaluarea finală:
Concubinul fetei A.M acum are un loc de muncă stabil, își iubește soția și copilul. Este
conștient că a devenit tată și trebuie să asigure echilibrul familiei.
Relația dintre părinții fetei și concubinul acesteia s -a îmbunătățit, datorită faptului că băiatul
are un loc de muncă stabil.
Ajutor din partea unei fundații cu haine pentru copil, hrană și medicamente.
Agenți ai schimbării:
-Biserica;
-Școala;
-Familia;
-Psihologul;

67

68

69
Studiu de caz Nr. 5

Informații de identificare a subiectului:
Numele și prenumele: C.D. M;
Vârsta: 14ani;
Sex: masculin;
Data și locul nașterii: 24.05.2003, Tg. Frumos;
Domiciliu: Sat. Crucea, Com. Lungani, Județul Iași ;
Religie: ortodoxă;
Mediu de proveniență: rural;
Naționalitate: rromă:
Stare civilă : necăsătorit
Motivele întocmirii studiului de caz:
Studiul de caz a fost întocmit în vederea doc umentării, pentru lucrarea de licență;
Prezentarea succintă a problemelor subiectului:
– C.D.M este în situație de abandon școlar, deoarece tatăl său a murit, din cauză că avea
probleme cu inima;
– momentan băiatul este responsabil de tot, împreună cu mama sa;
– mama afirmă că nu are bani să își țină copilul la școala din comuna din care fac parte;
– mama spune că dacă ar pleca băiatul la școală, pe ea nu ar mai avea cine să o ajute la treabă;
– după ce tatăl a murit, mama și copilul sunt cei care aduc ban i în casă;
Prezentarea familiei:
C.D.M are o famile formată din 5 membrii. Mama A, două fete și doi băieți. Bunicii de pe
mamă sunt cei care îi mai ajută cu bani din când în când după moarte tatălui.
Date privind starea sănătății fizice a beneficiarului:
Starea de sănătate bună.
Date despre educația subiectului sau al nivelului superior, diplome:
În urma discuțiilor avute cu mediatorul școlar și dirigintele clasei, am constatat că C.D.M era
un copil bun la învățătură, iar după pierderea tatălui acesta a de venit depresiv și grijuliu.
Probleme emoționale:
– probleme depresive;
– anxietate;
– tulburări de comportament.
Prezentarea condițiilor de locuit și venit:

70
Locuință/proprietăți:
Locuința este a părinților lui C.D.M este alcătuită din două camere, dețin curent electric,
frigider, găini, o vacă și un cal. C.D.M merge prin sat la oamenii care îl solicită și îi ajută la
treabă împreună cu calul său. Nu primesc alocație pentru orfani, deoarece mama nu are bani
să poată face actele.
Venitul familiei sunt anim alele și alocația de stat a copiilor.
Prezentarea impresiilor asistentului social:
C.D.M este un copil optimist, își dorește să muncească, să își ajute mama și frații mai mici.
Principala ocupație a sa este aducerea venitului în casă. Se observă urmele l ăsate după
moartea tatălui atât la copii, cât și la mamă.
Analiza punctelor tari:
– responsabil;
– sociabil;
– optimist;
– matur.
Puncte slabe:
– vârsta prea mică în raport cu responsabilitate pe care o are, de aș -i întreține familia;
– când își amintește de tatăl său începe să plângă și să spuna că nimic nu era mai frumos ca
atunci când trăia tatăl său.
Plan de intervenție:
– continuarea studiilor, atât a lui C.D.M, cât și a celorlalți copii;
– implicarea în unele proiecte care să aducă venit familiei;
– sprijin moral și financiar mamei și copiilor.
Evaluarea finală:
Familia a început să depășească situația pierderii tatălui;
Mama are relații bune cu bunicii și copii.
Situația financiară s -a îmbunătățit, iar C.D.M este capul familiei acum.
Agenți ai schimbă rii:
-Biserica;
-Școala;
-Familia;

71

72

73

74
Studiu de caz Nr. 6

Informații de identificare a subiectului:
Numele și prenumele: G.M,A;
Vârsta: 12 ani;
Sex: masculin;
Data și locul nașterii: 09.11.2005, Tg. Frumos;
Domiciliu: Sat. Zmeu , Com. Lungani, Județul Iași ;
Religie: ortodoxă;
Mediu de proveniență: rural;
Naționalitate: rromă:
Stare civilă : necăsătorit
Motivele întocmirii studiului de caz:
Studiul de caz a fost întocmit în vederea documentării, pentru lucrarea de licență;
Prezentarea succintă a problemelor subiectului:
– G.M.A avut numeroase tentative de renunțare la școală, exprimându -și dorința de a lucra
pentru a se îmbunătății situația financiară a familiei;
– inițiativa lui nu a fost aprobată de dirigintă ș i de mama sa;
Prezentarea familiei:
G.M.A are o familie formată din nouă membrii. Mama F, tatăl A și cei 7 copii. Tatăl în urmă
cu doi ani a ales să meargă în Londra pentru a oferi familiei o situație financiară mai bună.
Date privind starea sănătății fiz ice a beneficiarului:
Starea de sănătate bună.
Date despre educația subiectului sau al nivelului superior, diplome:
G.M.A a avut numeroase certuri cu profesoara de bi ologie, deoarece tot timpul când era
ascultat nu știa să răspundă la întrebările adresate de profesoară, din motivul că nu învăța.
Probleme emoționale:
– tulburări de limbaj;
– anxietate;
– tulburări de comportament.
Prezentarea condițiilor de locuit și venit:
Locuință/proprietăți:

75
G.M.A locuiește împreună cu părinții săi. Casa trebuie îmbunătățită deoarece pereții din
exterior mai au un pic și cad. Nu au apă potabilă în apropierea casei, deoarece locuiesc pe
câmp și sunt nevoiți să meargă în sat pentru a lua apă.
Venitul familiei este alcătuit din alocația de stat a copiilor și banii pr imiți de la tatăl său din
Londra.
Prezentarea impresiilor asistentului social:
G.M.A a fost luat în evidența asitentuli social după ce, profesoara de biologie a făcut mai
multe plângeri în legătură cu comportamentul și atitudinea băiatului.
Asistentul soci al a constatat că băiatul era marcat de plecarea tatălui la muncă. El avea o
relație mai apropiată cu tatăl decât cu mama.
Analiza punctelor tari:
– muncitor;
– tăcut;
– sincer.
Puncte slabe:
– vorbește urât;
– este un elev mediocru;
– fumează;
– prezintă un aspect fizic murdar.

Plan de intervenție:
– îmbunătățirea situației școlare a elevului;
– dezvoltarea capacităților intelectuale;
– îmbunătățirea situației financiare a familei;
– încadrarea în proiecte ce ar putea ajuta familia.
Evaluarea finală:
S-au apucat de reabilitarea casei în care locuiesc.
Tatăl trimite constant bani acasă și vine regulat în concediu.
Copilul are o altă perspectivă despre viață.
Agenți ai schimbării:
-Biserica;
-Școala;
-Familia;

76

77

78
Studiu de caz Nr. 7

Informații de identificare a subiectului:
Numele și prenumele: O.N.I;
Vârsta: 14ani;
Sex: feminin;
Data și locul nașterii: 14.04.2003, Tg. Frumos;
Domiciliu: Sat. Crucea, Com. Lungani, Județul Iași ;
Religie: ortodoxă;
Mediu de proveniență: rural;
Naționalitate: rromă:
Stare civilă : necăsătorită
Motivele întocmirii studiului de caz:
Studiul de caz a fost întocmit în vederea documentării, pentru lucrarea de licență;
Prezentarea succintă a problemelor subiectului:
– O.N.I este în s ituația de risc de abandon școlar, deoarece mama a divorțat de tatăl copiilor
pentru că se certau din cauza banilor.
Tatăl nu lucra. Copii asistau mereu la astfel de certuri și de aceea fetița cea ma re a fugit la
bunicii paterni , spunând că nu poate supor ta astfel de certuri. Copii au rămas în grija tatălui,
iar mama după divorțul cu tatăl copiilor a plecat în Italia și nu mai țin legătura.
Fetița are relații bune cu bunicii și prietenii.
Prezentarea familiei:
O.N.I are o familie formată din 6 membrii: Mam a S, tatăl M și cei 4 copii, dintre care o fată și
trei băieți. Tatăl lucrează cu 4 ore ca paznic la un depozit de materiale de construcții. Tatăl dă
dovadă de mai multă afectivitate după plecarea mamei.
Date privind starea sănătății fizice a beneficiarulu i:
Starea de sănătate bună.
Date despre educația subiectului sau al nivelului superior, diplome:
Fetița a întrerupt studiile de când a plecat la bunici pentru că sunt în alt sat, unde școala este
foarte departe de casă. Se gândește să se înscrie din nou în clasa a VIII -a, deoarece acum
simte că nu poate recupera materia pe care a pierdut -o.
Situația școlară slabă.
Probleme emoționale:
– probleme depresive;

79
– anxietate;
– tulburări de comportament.
Prezentarea condițiilor de locuit și venit:
Locuință/proprietăți:
Fetița locuiește acum în casa bunicilor, iar acasa la ea au rămas cei trei frați care sunt în grija
tatălui. În casă este dezordine, se simte lipsa mamei.
Casa are două camere. Sunt dotați cu argaz, frigider și mașină de spălat. Veni tul familei
reprezintă salariul tatălui de 6 000 de lei și alocația copiilor.
Prezentarea impresiilor asistentului social:
În urma discuțiilor avute cu O.N.I, asistentul social a constatat că fetița ar vrea să se întoarcă
la școală, dar se gândește că întoa rcerea la frații și la tatăl său nu este cea mai bună soluție
pentru ea, deoarece crede că nu poate trăi într -o casă cu 4 bărbați.
Analiza punctelor tari:
– inocentă;
– sociabilă;
– optimistă;
Puncte slabe:
– iresponsabilă;
– dezordonată;
– neascultătoare;
– încăpățânată.
Plan de intervenție:
– încercarea de a lua legătura cu mama;
– încercarea stabilirii unui loc adecvat pentru locuirea fetiței;
– introducere fetei într -un program de continuare a studiilor;
Evaluarea finală:
Acum familia păstrează o legătu ră cu doamna O.I. Aceasta le -a promis copiilor că o să îi
viziteze când va veni în țară și că dorește să le plătească pensie alimentară copiilor.
Fetița repetă clasa a VIII -a, locuiește cu bunicii și face naveta la școală.
Agenți ai schimbării:
-Biserica;
-Școala;
-Familia;

80

81

Observații la partea practică :

Pe parcursul acestei cercetări am observat:
• Concubinajul între tineri minori este foarte des întâlnit;
• Preferința pentru activitățile gospodărești și ignorarea educației (școlii);
• Casele nu sunt foarte mari, dar sunt împrăștiate și neîngrijite;
• Familiile prezintă un număr mare de copiii și o situație financiară precară;
• Mențin relația cu biserica și apelează la preot ori de câte ori este nevoi;
• Ocupația de bază o reprezintă creșterea anim alelor și cultivarea pământului;
• Implicarea slabă a părinților în activitatea școlară a copiilor.

82
Concluzii

Având în vedere situația satelor și a familiilor în general, consider că abandonul școlar
este prezent din cauza educației slabe a părinților.
Ambele sate au școli ce includ un număr de opt clase (grădiniță – I-VIII), mijloc de
transpor pentru copii ce vor să meargă la școala din comună și drum asfaltat, acest fapt
reprezentând un plus pentru comunitate.
Un alt lucru prezent în aceste sate îl reprezintă ocupația agricolă a părinților (creșterea
animalelor și cultivarea pământului), ceea ce determină nevoia de forță de muncă din partea
copiilor. Astfel părinții sunt cauza pentru absențele copiilor.
Cu toate că satele au anumite facilități, ce p ot fi folosite în dezvoltarea abilităților
intelectuale, mentalitatea oamenilor este înclinată spre formarea de familii, la vârste nemajore,
ce determină ulterior abandonul școlar. Prin urmare, copiii abandonează școala înainte de
terminarea celor 10 clase obligatorii.
Un alt factor de risc, ce determină abandonarea timpurie a școlii o reprezintă nașterea
de copiii, la vârste cuprinse între 13 -15 ani.
Violența și supremația între familii reprezintă o cauză ce determină încetarea copilului
de a frecventa școala, prezente în această comunitate.
O altă cauză o reprezintă etnia, deoarece majoritari sunt rromi, care consideră că
trebuiesc ajutați în orice situație, iar statul este dator să le ofere anumite facilități, deoarece ei
au familii numeroase și nu a u un loc de muncă stabil (depinzând de multe ori de ajutorul
social și alocația de stat a copiilor), numărul nașterilor este de aproape 150 – 250 copiii pe an.
Prin urmare, copiii sunt solitați de părinți în diverse activități gospodărești, sunt lipsiți
de la școală și nu primesc o educație adecvată de la părinți (fiindcă nici aceștia nu o au).

83
Bibliografie

Dicționare:
1. Bădescu Ilie, Dicționar de sociologie rurală, Editura Tipo Moldova, Iași, 2015;
2. Barthel Diane, Dicționar de sociologie, Editura Univers Enciclopedic, București, 2003;
3. Cristea Sorin, Dicționar de pedagogie, Editura Litera Internațional, Chișinău – București,
2000;
4. Gorden Marshall, Dicționar de sociologie Oxford, Editura All, București, 2014;
5. Horst Schaub, Dicționar de pedagogie, Editura Polirom, Iași, 2001;
6. Iorgu Iordan, Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic,
București, 1999;
7. Neamțu George, Enciclopedia Asistenței sociale, Editura Polirom, Iași, 2016;
8. Pop Luana Miruna, Dicțion ar de politici sociale, Editura Expert, București, 2002;
Lucrări:
9. Benea Gabriela, Rolul și intervenția asistentului social în vederea reducerii eșecului la
învățătură a elevului, Editura Ornella Studio Design, Timișoara, 2010;
10. Bindea Rodovica, Bindea Ovidiu, Evaluarea psihologică și consilierea absenteismului
școlar, Editura Studius, 2012 ;
11. Bulgaru M. , Dilion M., Concepte fundamentale ale asistenței sociale, Editura USM,
Chișinău, 2000;
12. Dafinoiu Ion, Psihologie, Editu ra Polirom, Iași, 2005;
13. Făiniși Florin, Bune practici combaterea abandonului școlar, Proiect cofinanțat de Fondul
Social European prin programul Operțional Sectorial Dezvoltarea resurselor umane 2007 –
2013;
14. Fărtușnic Ciprian, Ghid de lucru pentru pr evenirea și combaterea abandonului școlar
UNICEF , Editura Vanemonde, București, 2012
15. Georgescu Ileana Lavinia, Fenomene legate de personal: demotivarea, absenteismul și
abandonul, Craiova 2010 ;
16. Irimescu Gabriela, Asistența socială a familiei și a c opilului, Editura Universității
Alexandru Ioan Cuza, Iași, 2004;
17. Iuroaia Felicia, Magureanu Liviu Adrian, Abandonul școlar în România și Republica
Moldova , Iași 2012;
18. Ionescu Doran, Asistența copilului, Editura Imprimeriile Cooperativei Școala Populară,
București, 1944;

84
19. Miftode Vasile, Tratat de asistență socială, Vol. I, Editura Fundației Axis, 2003;
20. Prelici Viorel, Asistența socială, ideie, demers, profesie, Editura Mirton, Timișoara, 2001;
21. Roseti Ioana, Fundamentele practice în asistența socială , Editura Mirton, Timișoara 2001;
22. Turcu Mirela , Bagoll Cristina, Costache Luminița, Mobilizarea comunitară pentru
prevenirea și combaterea abandonului școlar , Editura Vanemonde, București, 20 12;
23. Țiulescu Liviu Nicolae, Abandonul școlar în România, Editura Pro Universitaria,
București, 2013;
Articole și site -uri:
24. Boca Zamfir Mioara, Mapa de Intervenție Rămâi la școala!, Ministerul Educației
Cercetării și Tineretului, Centru Județean de Resurse și Asistență educațională, Galați, 2011;
25. Fondul Social European, Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea resurselor umane ,
2007 -2013;
26. Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, Raport privind starea
învățământului preuni versitar în România, 2015;
27. Neagu Gabriela, Efectul școală asupra performanțelor educaționale ale elevilor, în
Revista Calitatea vieții, Editura Academiei Române, București, 2011;
28. Procedura operațională, Prevenirea absenteismului și abandonului șc olar, numărul
782/22 din 12. Februarie 2015;
29. Proiect Educația șansa noastră pentru un viitor mai bun!, cofinanțat de Fondul Social
European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea resurselor umane, 2007 -2013;
30. UNICEF, Copiii care nu merg la școală, O analiză a participării la educație în
învățămâtul primar și gimnazial , Editura Alpha MDN, București, 2012 ;
31. Analele Științifice ale Universității Al. I. Cuza, Iași, Teologie (TOM IV), Editura
Universității Alexandru Ioan Cuza, 2001;
32. Anua rul grupurilor de risc , anul 2, 2012;
33. Revista Economie teoretică și aplicată, vol XVIII, nr. 11, 2011;
34. Cristea Marcela Revista Convorbiri didatice, nr. 14, ianuarie 2017 ,
34. Legea 292 din 20 decembrie 2011;
35. Legea 272 /2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului;
36. Legea 466 / 2004, privind statutul profesiei de asistență socială;
37. www.dexonline.ro ;
38. www.copii.ro ;
39. www.împarte.ro ;
40. www.avevărul.ro ;

85
41. www.singuracasa.ro ;
42. www.scrib.com .