Andra Mitia 2006 1 [621589]

Andra Mitia 2006 1
Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala Bucuresti

Referent:Dumitru Andra-Mitia, an III, Modul Antropologie si Studii Europene
Materie: Relatii Internationale
Profesor coordinator:Sava Ionael Nicu

Immanuel Kant

“Spre pacea eterna – un proiect filosofic(1795)”

“Zum ewigen frieden. Ei n philosophicher entwurf”
Nascut la Konigsberg in 1724, ca fiu al unu i modest meserias, Immanuel Kant a murit
tot acolo in 1804, dupa o viata dedicata excl usiv studiilor si meditatiei. Amanunt
interesant pentru viata sa este faptul ca nu a parasit niciodata regiun ea in care s-a nascut,
asa incat, el care era pasionat de geografie, si care avea o mare curi ozitate pentru lucruri
si intamplari din lumea intreaga, nu a vazut ni ciodata un munte. Lecturile sale geografice
au fost cu atat mai intense. Studiind la Universitatea din Konigsberg teologia, apoi
stiintele naturale si filozofia el si-a castigat existenta ca preceptor in diferite familii cu stare, iar din 1755 isi incepe cariera profesiona la la aceeasi universitate ca privat-docent,
si din 1770, deci la 46 ani, ca profesor. Doua evenimente deosebit de importante in viata
sa au izbutit sa-i tulbure regularitatea cu care- si organiza activitatea pana in cele mai mici
amanunte: lectura cartii Emile a lui Rousseau si vestea iz bucnirii Revolutiei franceze.
Kant este marele reformator al gandirii fi lozofice de dupa el, introducand in ea o noua
atitudine, pe care el insusi o aseamana cu aceea a lui Copernic. Pr ecum faptul ca soarele
si bolta instelata , ni se par a se misca in ju rul pamantului, atarna de pozitia noastra fata
de soare, tot astfel de natura simturilor si a intelectului nostr u depinde faptul ca noi
cunoastem lumea asa cum o cunoastem. Vazand lipsurile empirismului care admitea in
experienta unica origine si unica intemeiere a cunostintei noastre, fapt prin care ducea la
scepticism si lipsurile rationalismului dog matic, care intemeia cunostinta de idei
innascute, Kant cauta o baza mai solida, plecand de la critica si ana liza a insesi puterii de
cunoastere umana. De aici numele de criticis m pentru atitudinea sa filozofica ce cauta a
stabili granitele si valabilitatea cunostintei. El ajunge la o sinteza a empirismului si a
rationalismului, care inseam na si o depasire a lor.
In activitatea lui I. Kant deosebim doua perioade mari:
1. precriticista (pana la deceniul XVIII)
2. criticista (dupa deceniul VIII)

Andra Mitia 2006 2
In perioada a doua el scrie lucrarile: „Critic a ratiunii pure”, „Critica ratiunii practice”
si „Critica capacitatii de judecata”. In prim a perioada scrie: „Istoria naturala generala
si teoria cerului ” .
Conceptia Politica
In privinta conceptiei sale polit ice, Kant a fost figura proeminent ă a perioadei de
iluminism în Germania și în aceast ă calitate a dezvoltat ideea de "libertate" pornind de la
concepțiile sale asupra moralei. Prin libertate el nu în țelege un liber arbitru lipsit de legi,
ci libertatea de autodeterminare, de respectare con știentă a legilor, care deriv ă din rațiune.
Deviza lui Kant, "Sapere aude !" ("Îndrăznește să știi !"), să ai curajul de a te servi de
rațiune, a devenit deviza mi șcării iluministe împotriva absolutismului. O societate liber ă
trebuie să fie alcătuită din cetățeni capabili de a în țelege democra ția și de a gândi liber.
„Spre Pacea Perpetua”
În lucrarea sa elaborat ă către sfârșitul vieții, "Spre pacea etern ă" (Zum ewigen Frieden t
1795), Kant preconizeaz ă o comunitate a popoarelor, o federație universal ă alcătuită din
state reprezentativ re publicane, în care s ă fie eliminate conflictele de interese ce duc la
război.Premizele unei ordini pa șnice ar trebui s ă fie: 1. Constitu ție republican ă a statelor;
2. O uniune pacific ă de state liber e; 3. Liber ă circulație a cetățenilor bazat ă pe un drept de
ospitalitate. În aceste condi țiuni ar fi posibil un tratat de pace universal ă, al cărui miez l-
ar constitui legea moravurilor derivat ă din concep ția etică a lui Kant.
Insa,aceasta idee nu este o noutat e, existand precedent in aces t sens, de-a lungul istoriei
gandirii politice.
Dante Aligheri(1265-1321), a gandit o Putere a Suprema ce trebuia sa arbitreze litigiile
intre monarhii feudali, dar care sa respecte dive rsitatea popoarelor si a obiceiurilor.Dante
insa, nu a fost singurul care a avut astfel de idei mai mult sau mai putin realiste la acea vreme.Un jurist francez, contemporan cu Da nte Aligheri, Pierre Dubois, i-a propus lui
Filip cel Frumos al Frantei, infiintarea unei Republici crestine( „Une Republique tres
chretienne”), care urma sa fie condusa dintr- un Consiliu, condus de laici si ecleziasti,
pentru a aplana diferendele existent e intre monarhii feudali ai vremii.
Dupa aproape 100 de ani, in 1432, regele B ohemiei, Georges Podiebrad, isi imagina o
Confederatie, care sa duca la intarirea crestinatatii divizat e, confederatie bazata pe
principiile non-agresiunii si aj utorului mutual, imagine previz ionara carea a depasit epoca
sa, dar fara ecou.
In perioada Renasterii, apare individualismul, cand „toate legaturile s-au desfacut, toate
lanturile s-au rupt, toate unitatile s-au destramat”.Dintre aceste sfaramaturi, iesit din rand,degajat de ansambluri, apare „omul mode rn”.Aceasta epoca a dinamicii civilizatiei
europene, este una a „afirmarii natiunilor”.In secolul XVII, se constata o intensificare a
preocuparilor in sfera imaginarului, pentru diverse forme unioniste.In secolul al XVII-lea,
preotul si matematicianul Emeric Cruce, contemporan cu Ludovic al XIII, publica

Andra Mitia 2006 3
lucrarea „Nouveau Cynne” in care considera ca pacea internationala se putea organiza pe
calea arbitrajului. In viziunea lu i, trebuia organizata o adunare permananta cu sediul la
Venetia, care ar fi avut ca scop men-tinerea pacii, dezvol tarea economica si dezvoltarea
schimburilor comerciale dintre tari.
La doar doi ani dupa Cruce, Hugo Grotius a propus in 1625, o ascoiatie europeana a
principilor crestini.
Pentru secolul al XVIII, retin antentia id eeile a doi mari ganditori, abatele Saint Pierre
si Immanuel Kant.
Primul a publicat in anul 1712, faimosul „Proie ct pentru o pace perpetua in Europa”, in
care propunea infiintarea unui Senat European-f ormat din 24 de membrii-cu competente
legislative si juridice , cu sediul la Haga.A ceasta forma de organizare supra-statala ar
putea asigura pacea prin mentin erea unei aliante continue in tre suverani, prin impunerea
respectarii deciziilor luate de Senat, si nu in ultimul rand, printr-o interventie armata
colectiva, impotriva statelor aliate nesupuse.Totodata, semnat arii aliantei se angajau ca se
vor multumi cu teritoriile pe care le vor detine in momentul incheier ii pactului, iar orice
alta modificare teritoriala, se va efectua numai cu acordul a trei sferturi din semnaturi.In
proiectul sau, pe langa atributiile privind pr evenirea razboaielor si mentinerea pacii,
abatele Saint Pierre mai prevedea: reducerea cheltuielilor militare, cresterea veniturilor
destinate ameliorarii buna starii comune, a c onditiilor sociale si morale ale oamenilor.
Afacerile interne nu faceau pa rte din atributiile Senatului European, acesta urmand sa
intervina doar pentru a curma rebeliunile interne si pentru a conserva forma fundamentala
de guvernare, institu tiile si legile.
Immanuel Kant a lansat in 1795, „Spre p acea eterna.Un proiect filosofic” in care
preconiza infiintarea unei societati a natiunilo r.El „sustine posibilitatea pacii eterne,insa
concretizarea ei ramane discutabila(„pacea c onstituie un ideal catre care omenirea trebuie
sa tinda”, spune el)”, spunea Dimitrie Gusti in sociologia relatiilo r internationale.Atat
tratatul asemanator al lui Saint Pierre, cat si proiectul lui Kant, au fost intotdeauna
considerate de oamenii de stat, fantezii polit ice menite sa ramana intotdeauna utopii.
Proiectul filosofic al pacii eterne, a fost inspirat de un moment istoric de seama, si
anume, pacea de la Basel (5 aprilie 1795), in cheiata intre Franta si Prusia, moment pe
care Kant l-a considerat a fi propice solutiona rii problemelor sociale, pe baza principiilor
morale.Este o perioada in care filosoful isi in cheie marea parte a opere i sale( eseurile sale
politice au fost publicate intre 6o si 75 de an i), reusind sa dea o lucrare clasica nu numai
in domeniul filosofiei practice(„Critica ratiunii practice” fusese publicata in 1788, si
idealitatea legii morale fata de oscilarea in jurul ei a maximelor actiunilor curente, se
desprinde din intregul subtext al eseului.
In anul 1784, Kant foloseste pentru prima data termenul profetic de „pace eterna”, care va
atrage dupa sine sfarsitul tu turor razboaie lor si dominatia leg ii internati-onale.

Andra Mitia 2006 4
J.J.Rousseau si-a imaginat pacea ca o conseci nta fireasca a constituirii de state ideale in
intreaga lume.Solutia la problema razboiului este la Rousseau, una sociala: instaurarea
societatii benefice, care ar veni sa corecteze viciul de principiu al societatii reale-
coruperea fondului pozitiv al omului di n starea naturala.Ins a, confederatiile
internationale, nu au pentru teoria sa po litica, valoarea maxima pe care le-o ofera
Weltanschauung-ul kantian , unde perspectiva este inversa, pentru ca razboiul tine de
natura umana si, deci, statul ideal nu ar avea mijloace sa il stapaneasca; numai o liga
internationala, ar putea aduce candva pacea pent ru totdeauna, si ea nu ar mai lucra prin
eforturile conjugate ale oamenilo r, ci prin planul ascuns al naturii, actionat de doi factori
non-morali: catastrofele si convergenta intereselor egoiste.
Punctul comun al celor doi filosofi este fapt ul ca pacea si moralita tea, se conditioneaza
reciproc.Proiectul kantian de organizatie internationala in vederea pacii, apare in
idealitatea sa, ca un imperativ comparabil celu i al interioritatii morale.Dar, razboiul,
conflictul politic in genere, prin existenta in negativ la care ii supune pe oameni,
mobilizeaza fortele in vederea pa cii. Rousseau este de parere ca relatiile dintre natiuni
genereaza conflicte care se aplaneaza numai temporar, deaorece suprimarea violentei nu
este suficienta pentru suprimarea conflictului.
Ipoteza dupa care etica polit ica reprezinta o parte a eticii, poate fi identificata la Platon,
si mai clar, inca la Aristotel.Potrivit lui Kant, legea morala este o lege universala care porunceste oricarui om, indiferent de ipostaza concreta in care se afla, si indiferent de
circumstante, sa actioneze as tfel incat maxima vointei sa le sa poate deveni o lege
universala.Privita in lumina acestui principiu, etica politi ca poate fi privita ca parte a
eticii generale, in viziunea lu i Kant, confundandu-se cu filoso fia practica sau cu filosofia
morala, domeniu ce raspunde la intrebarea, „Ce trebuie sa fa c?”, intrebare ce angajeaza
vointa buna, pentru atingerea celui mai inalt grad de moralitate posibila.Desigur, Kant nu
era strain de faptul ca politi ca reala se conforma prea putin pretentiilor legii morale,
imperativului categoric,ca, dimpotriva, expe rienta politica concreta releva mai curand
maxime machiavellice, precum „fae et excusa, si fecisti nega”, sau, „divide et impera”,
dar considera ca zeul hotarelor moralei,nu credeaza lui Jupiter( zeul puterii ).Un
fenomenolog politic, si chiar un istoric sau psiholog politic ar putea demonstra ca puterea
are legi si interese, care nu sunt neaparat compatibile cu morala.
Istoricul Lord Acton, afirma ca nimic nu i ndeparteaza mai mult de morala decat puterea
,si ca puterea corupe puterea absoluta in mod absolut.
Pacea eterna ne duce cu gandul, fie la sp eranta omului obisnu it, de a ajunge candva,
prin lipsa conflictelor sociale, la starea de prosperitate maxima, fie la visul umanitar al
filosofului, nutrit din ideea bine lui social, fie la conducatorii de state care in fapt nu se
lasa furati de astfel de iluzii nepractice, razboiul fiind pent ru ei , deopotriva o sursa de
venit, cat si de exercitare maxima a puterii.
Kant insa, vede in „pacea eterna”, doar o pr oblema a relatiilor dint re state, care trebuie
conduse cu multa abilitate, alminteri aceasta id ee generoasa se va ruina in simbolicul

Andra Mitia 2006 5
„cimitir al popoarelor”, pe care simtul comun – in persoana acelui hangiu olandez, care l-
a avut pictat chiar pe firma hanului sau, il ascoiaza adesea „pacii eterne”.
Titlul lucrarii, este o ironie la adresa abisnuite lor tratate dintre state, forma lucrarii avand
infatisarea de tratat/ contr act, asupra „pacii eterne”.
Solutia teoretica ,o da Kant in eseul de fa ta, conceput cu minutia practicianului in
expectativa, oferindu-ne un model constitutio nal, detaliat in articole preliminare,
definitive si secrete.
„Articolele preliminare ”, in privirea implinir ii acestui tel, stipuleaza:
1.Tratatele de pace sa nu poata genera cu timpul alt razboi, sa nu fie temporare, ci eterne,
definitive, neconfundabile cu armistitiile, care nu pun capat ci numai suspenda ostilitatile.
2.Independenta statelor este probata prin dreptu l de a-si hotari politica interna si externa
ele insele, neputand fi lasate mostenire, donate sau vandute.Incalcarea dreptului, ar
insemna desconsiderarea lor ca persoane/org anisme morale, conditie prevazuta in
contractul originar, care intemeiaza drepturile popoarelor.
3. O situatie de pace definitiva ar insemna, desfiintarea oricarui m ijloc de intretinere a
razboiului, cum ar fi arma tele regulate, care incita la razboaie d agresiune.
4.Afacerile externe ale statului nu trebuie c onditionate de datorii externe, acest fapt
atragand consecinte nefavorabile pe ntru stat, dar si pentru stat ele care le crediteaza, care
prin ascendentul lor financiar devin un pericol social.Un sist em puternic de credit devine
repede o tentatie catre razboi, care asigura un amplasament de durata pentru mijloacele banesti ale celui dintai, justifica el.De aceea stat ele au datoria sa se coalizeze, spre a se
apara contra unui astfel de veci n dezvoltat financiar, caci in falimentul sau inevitabil vor
fi implicate si alte state.Im pulsionarea economiei, cu resurs ele ei interne este mult mai
profitabila unui astf el de scop pasnic.
5.Ajutorarea unui stat aflat intr-un impas ec onomic sau politic nu trebuie sa depaseasca
actul simplei sale asistente, caci trecerea la in terventia fortata in c onstitutia si conducerea
acelui stat ar incalca drepturile poporului; ideea e ca, nici un st at nu ar trebui sa abuzeze
de ascendentul sau politic sau economic.
6.Pe timpul razboiului, statele ar trebui sa se comporte principial, sa nu se dedea la
ostilitati reciproce,care sa intarzie sau sa faca imposib ila increderea intr-o pace
viitoare.El, practic aplica o optica morala as upra inamicului,el trebuind a fi privit ca o
persoana morala(dar cu interese politice difer ite); Iata ce deosebeste societatea civila de
starea naturala, unde dreptul se apara prin putere, neexistand un tr ibunal care sa dea
decizii dupa principii juridice.
Deasemenea, el mentioneaza faptul ca, in vederea obtinerii rezulatului scontat,
aplicarea articolelor 1,5 ,6, este strict necesara.Asadar, st area de pace nu este una a

Andra Mitia 2006 6
inceputurilor, ci una dobandita pe cale juridica, garantata in mod reciproc de catre statele
invecinate.
Pentru Kant, Constitutia republicana , este cea mai binefacatoare pentru orice stat,
pentru ca se intemeiaza pe principiul libertatii membrilor , este o legislatie unica, care ii
subordoneaza pe toti cetatenii egali intre ei, si provine di n ideea de contract originar , care
ar trebui sa se afle la baza oric arei legislatii juridice a unui popor.
Trecand la „ Articolele Definitive” , in vederea pacii eterne( doua la numar), in primul
dintre acestea, se precizeaza ca din puritatea originii constitutiei republicane-contractul
originar-, provenit dintr- o sursa pura, anume conceptul de drept -se infereaza scopul pur
al pacii eterne.Fiind intemeiata pe principiul libertatii si egalitatii cetatenilor, in problema
declararii unui eventual raz boi, constitutia republicana cere asentimentul cetatenilor,
pentru ca ei sunt cei care duc greutati le luptei:cheltuieli de razboi, remedierea
distrugerilor, datorii etc.
Republicanismul separa puterea executiva de cea legislativa, dovedindu-se benefic
pentru popor si in acord cu principiul de baza al guvernarii.Modul de guvernare este
pentru popor, mai important decat forma de st at, pentru ca atunci consecvent conceptului
juridic, el duce neconditionat la sistem ul reprezentativ, care este esential
republicanismui.Numai constitutia republicana, „singura constitutie pe deplin juridica”,
poate satisface in total drepturile oamenilor, dar este cea mai dificila de instaurat si de mentinut, datorita puritatii principiilor sale ,oamenii trebuind sa isi infraneze tot timpul
inclinatiilo lor egosite.
„Cel de-al doilea articol definitiv” in vederea pacii eterne, este reprezentat de ideea
„federalismulu statelor libere”
, ca fundament al dreptului international.
Fiecarui popor trebuie sa i se garanteze prin constitutie dreptul sau.Trecerea popoarelor
la o astfel de constitutie, ,, formeaza o liga a natiunilor, unite print r-un scop moral-politic
comun.Ideea de federatie insa, include aici ocontradictie:deoarece pacea eterna este
constituita ca un scop al relatiilor dintre popoare ca natiuni, un st at fedreativ, in care
diferitele natiuni formeaza un popor , nu ar avea temeiul juridic sa o urmareasca.De
exemplu, Kant invoca decizia asupr a razboiului si a pacii, care, spune el,se obisnuieste sa
nu se ia pe temeiuri juridice, conform concep telor de drept si justitie, ci pe temeiuri
politice, de conjunctura.
Dar, observa Kant, dreptul nu a fost inca eliminat definitiv prin politica de razboi, chiar
daca situatiile de fapt l-au eludat, pentru ca in om exista o dispozitie morala potentiala,
tangentiala cu cea juridica, anume, de a stapan i principiul rau din el.Se intampla ca statele
sa isi urmareasca dreptul prin razboie, creza nd ca numai ele pot rezolva disensiunile;dar,
nici victoria, si nici tratatul de pace nu aj ung la drept cu certitudine, pentru ca starea de
razboi poate gasi oricand un nou pretext de razboi, (interpretat ca posibil drept, din
punctul de vedere al celui care l-a initiat).

Andra Mitia 2006 7
O alta problema abordata in aceasta parte a tr atatului, este cea a ra tiunii, care condamna
razboiul in numele legii morale, facand din starea de pace o datorie nemijlocita,
intemeiata pe un contract intre popoare.Conflictu l dintre drept si morala, se conciliaza
intr-o uniune a pacii, constituita spre a distruge cauza razboiaelor pentru totdeauna.
Din punct de vedere moral, pentru statele care intretin relatii reciproce, singura
modalitate de a iesi din situatia nelegiferata a razboiului, este cea asemanatoare celei prin
care oamenii din starea naturala renunta la libertatea lor nelegiferatata sprea a trece la
societatea civila si la legile coercitive.Scopul statel or care intretin astf el de relatii este
statul federativ , care sa cuprinda cu t impul, toate popoarele si sa ajunga prin el, la pacea
eterna, conform ideei de drept international.
Punctul central , nucleul, il va constitui o republica, opera a u nui „popor puternic
luminat”, care sa vrea acest scop si care sa il poata infaptui.
Cel de- al treilea arti col definitiv , in vederea pacii eterne, spune ca dreptul cosmopolit
trebuie sa asigure ospitatlitatea, in genere a tuturor celor care o solicita la sosirea pe un
teritoriu strain.Ospitali tatea este o conditie a comportar ii sociale, civilizate, dupa care
tuturor locuitorilor li se rec unoaste dreptul egal asupra supraf etei pamantului; propriu-zis,
un drept de ospitalitate, nu exis ta, caci, atunci,spune Kant, ar fi necesar un contract
special de filantropie, care sa dea dreptu l de calitatea de concetatean pe un timp
determinat.Dreptul cosmopolit se prezinta ca o consecinta necesara a dreptului de stat si international, tinzand catre un drept public al umanitatii in genere, si astfel el devine
instrumentul acelei stari sociale de maxima relevanta politica si umana, numita „pace
eterna”.Ea nu reprezinta nu mai un tel a vietii morale a individului uman, catre care il
conduce ratiunea, ori a vietii soci ale intemeiate pe ideea de cont ract, dar chiar si natura ne
reveleaza o tendinta, prin impresia de finalit ate pe care o dau sensurile divergente, avand
o cauza necunoscuta noua, intocmai unei soarte.
Temeiul pacii eterne nu poate fi demonstr at prin conceptele intelectului, dupa cum, nu
se poate nici dupa celelalte idei ale ratiuni i; practic, raportata la conceptul rational de
datorie a umanului social izat, realitatea pacii et erne este intemeiata.
Posibilitatea unui articol secret in vederea pacii eterne, este exclusa, obiectiv vorbind,
se exclude deoarece, el se inscrie in sfer a dreptului public.Subiect iv insa, dreptul isi
pastreaza prerogativa de a pastra aparentele asupra unei persoane publice, faptele fiind
modelate dupa anumite interese.Exista un singur articol in acest sens,in tratatul de fata,
acela care relateaza despre maxime le filosofilor cu privire la conditiile in care este
posibila pacea eterna(publica), trebuie dezbatute in consiliile de razboiale statelor.Faptul
ca filosofii sunt lasati sa is i dea cu parerea as upra conducerii statului si a razboiului,
decurge din ratiunea universala moral legilatoar e a omului.In stat, juri stul are intaietate
fata de filosof, deoarece el dispune de put ere, trebuind numai sa aplice legi, nu sa le
interzica sau sa le imbunatateas ca.Dupa cum intre putere si rati une nu ar trebui sa existe
un conflict real, amandoua concurand la organiza rea umanului socializat, tot astfel, nici
intre politica si morala, deoarece politica, in calitate de disciplina executiva a dreptului,

Andra Mitia 2006 8
duce la indeplinire principiilor acestuia, iar morala o completeaza, satisfacand latura
teoretica de intemeiere a dreptului.
Pacea eterna, pentru „pract icianul” care considera morala o simpla teorie, este nu foarte
usor accesibila omului de rand, care prin natura sa este limitat la „a trebui” si „a
putea”,negasind util un astfel de tel hime ric.Catre acest scop, vointele individuale
insumate, sau vointa indivizilo r in unitatea lor distributiva este insuficienta, ci numai
vointa tuturor ca a unuia singur , vointa colectiva face din societatea civila un organism,
un intreg cu un singur tel mare.
Intr-un stat in care nu exista lib ertate, spune Kant, si nici le gi morale intemeiate pe ea,
evenimentele petrecandu-se dupa mecanismul naturii, politica se reduce la o suma de
demersuri practice in avantajul conducatorilor. Numai in cazul in care politica este intarita
pe morala, ajungand sa fie chiar conditia ei restrictiva, conceptul juridic dobandeste o
semnificatie pozitiva si o actiu ne sociala eficienta.Un astfel de conducator, ce ar guverna
dupa un astfel de principiu(politicianul mora l), se va orienta intotdeauna dupa maxima:
deficientele sesizate in constitutia statului sau in relatiile dintre state, trebuie remediate in
conformitate cu prescriptiile dreptului natu ral, pastrat in memorie ca idee a ratiunii.
Immanuel Kant, afirma Gerard Raulet, sustin e ca „o pace etena se poate atinge numai
atunci cand, natiunile vor atinge un anumit stadiu de moralitate si numai atunci cand
pacea se va incheia intre natiuni si nu nu mai intre suverani, ca nd deci-zia de a face
razboi, va depinde de voin ta comuna a cetatenilor.”
Un principiu de baza al politicii morale , este acela ca popoarele sa se constituie in state,
doar dupa conceptele juridice de libertate si egalitate, intemeiate pe datorie, nu pe
perspicacitate in decizii.
O politica adevarata, spune Kant, trebuie sa oa mgieze morala, sa-i respecte principiile, iar
dreptul oamenilor trebuie consid erat sfant, cu orice sacrific ii din partea p oporului si a
guvernului.
Dreptul este unic; nu se poate imagina o cale de mijloc a unui drept pragmatic-
conditionat intre drept si utilita te. „Metoda transcedentala”er ijeaza in pricipiu a priori ,
atribuit ratiunii, o structura de guvernare si o definitie a legalitatii care se marginesc sa
redubleze, in sensul valorii morale starea de fapt existenta;sau de fapt, sacralizarea
empirismului ordinii sociale ex istente, in timp ce proclamase ca legea morala trebuie sa
fie o forma pura care nu imprumuta nimic de la experienta.
Reformele, se pare ca sunt emanate di n ceea ce Kant numeste rezervat „prudenta
politica”.Este oarecum o analiza nebuloasa in lipsa analizei detaliate a luptei de
clasa.Teama cea mare a lui Kant este an arhia, sau mai precis tot ceea ce deranjeaza
ordinea burgheza.

Andra Mitia 2006 9
Exista desigur, pareri critice care un semnalat in Kant un inaint as al lui Marx si Engels, in
ideea ca, progresul si lupta sunt unite, si ca aceasta lupta constanta trebuie sa fie
purtatoarea unei semnificatii.Astfel este reprezentata domnia universala a pacii.
In esenta, Kant propune o uniune federa tiva, constituita dupa principii a priori(prin
care sa se garanteze libertatea si egalitatea tuturor cetaten ilor), a carei necesitatea sa
rezulte din principiile juridice .El sustine ca scopul universal al poporului, este fericirea.
Fericirea sociala a indivizilor unui stat, ce intra in atributiile celor care detin puterea si
grija fata de ea, nu trenuie f acuta secreta.Dar, daca condu cerea unui stat nici nu s-ar
preocupa de interesele si nevo ile poporului, mai ales de cele majore, dreptul acestuia ar fi
incalcat.Iata de ce in chestiuni publice, politica trebuie sa co nlucreze cu dreptul, sustine
el.
In incheiere, viata politica a statelor se va conforma tot mai mul acestor principii
transcedentale ale dreptului public, ideea de pace eterna devenind o problema rezolvabila
in timp, ale carei teluri , din iluzii ajung sperante intemeiate.
Desigur, proiectul filosofic al lui Kant a fo st asiduu criticat, si c ondamnat la conditia de
utopie.Criticat in termenii lui Jean Granier, viciul rationamentului kantian consta in
contradictia legii morale in empirismul existe ntei, sau pe o scara mai larga, in asemuirea
formalismului moral cu conformismul si reformismul.Tot in spiritul neajunsurilor
ipotezei in discutie, in afara reprosurilor mai vechi aduse i potezei in discutie, caracterul
abstract, formalismul,rigorismul, spiritul ut opic, s-ar mai putea adauga cele vizand
ignorarea faptului ca politica reprez inta o activitate umana, distin cta, in aria careia par sa
existe si sa functioneze reguli.
O alta parere critica mai dura este cea a matematicianul si filosoful Leibnitz, care gaseste
titlul lucrarii ca fiind „posibil numai pe portile cimitirului”.

Bibliografie:

Andra Mitia 2006 10
Kant, Immanuel/ -„Spre pacea eterna(un proi ect filozofic)”.Editura I.Branisteanu
(traducere de Ion Gorun)
Gusti,Dimitrie/ – „Opere/vol.IV”( Sociol ogia Relatiilor Internationale-Sociologia
razboiului). Editura Acad emiei Rep.Soc. Rom, 1968
Edwards, Paul/ – „Encyclopedia of philosophy” New York, London, McMillan, Free
Press-1967