În jurul conceptului de frazeologie [621568]

1 Capitolul 1.
În jurul conceptului de ‛frazeologie’

Frazeologia dezvoltă în rândul discipl inelor autonome ale lingvisticii un interes
aparte, întrucât este știința conexă care nu are încă un statut și un cadru conceptual bine
definite. Prin urmare, con siderat ă, deopotrivă, aparținând lexicologiei și sintaxei,
frazeologia marchează o interdep endență între aceste comp artimente ale limbii .

1.1. Preliminarii
O disciplină necesită un obiect de studiu bine precizat și definit care să dezvolte
un aparat cr itic adecvat unei analize pertinente a faptelor de limbă oferite de experiența
lingvistică. Or , în cazul frazeologiei ( gr. phrasis + logos ), conceptele operatorii nu sunt
clar delimitate, în măsura în care este posibil ac est lucru, situație ce trasează una dintre
limitele acestui domeniu încă în formare între științele limbii.
Înainte de precizările conceptuale necesare studiului de față, subliniem faptul că
frazeologia lingvistică – întemeiată la nivel european de lingvistul elvețian Charles
Bally1 – prezintă două tipuri:
a) frazeologia generală (sau teoretică ), având ca obiect de studiu problematica
îmbinărilor de cuvinte dintr -un idiom ori dintr -un grup de idiomuri;
b) frazeologia specială , car e abordează un singur aspect al frazeologiei unei
limbi, și anume , expresiile idiomatice, colocațiile, locuțiunile ori unitățile
terminologice ș.a. 2
În esență, frazeologia vizează analiza îmbinărilor care prezintă particularități în
plan semantic și formal, privind diferitele grade de stabilitate3, față de îmbinările l ibere de
termeni, și care conduc la recunoașterea îmbinărilor sudate de către vorbitori și, desigur,
la reproducerea structurilor întocmai de către utilizatori. Tocmai, diferențele de natură
semantică și formală conturează un comportament specific4 în plan ul vorbirii și le conferă
acestor îmbinări complexe un statut aparte între unitățile limbii , deosebit de lex eme și
propoziții sau enunțuri, după cum vom sublinia în cele ce urmează.

1 A se citi, pe larg, discuția la Liviu Groza, 2011, p. 17.
2 Idem , p. 19.
3 Dumitru Ștefan, 2013, p. 25.
4 Ibidem .

2 În orice caz, constituirea acestor îmbinări funcționale complexe evidenți ază, pe de
o parte, creativitatea lexicală a vorbitorilor, competența și perfo rmanța lingvistică a
acestora , iar, pe de altă parte, tiparele socio -cultur ale în care se încrie un idiom. În acest
sens, apariția structurilor fixe într -o limbă constituie, după modelul ‛competenței
sintactice ’, creată în sintaxa generativă de către N. Chomsky , ‛competența frazeologică ’ a
utilizatorilor.
Pornind de la faptul că „ limbajul este o activitat e”5, iar vorbitorii au o
„competență nativă ”6, determinată de cunoașterea și performarea vorbitorilor, subliniem
faptul că, la rândul ei, ‛competența frazeologică ’ desemnează creativitatea și capacitatea
utilizatorilor de a consitui și folosi unități l exicale , cu diverse grade de sudură , pe baza
unor cuvinte existente în limbă, în scopul enunțării unei idei, stări, reacții afect ive ori
diverse acțiuni curente, ținând cont de experiențele lor.
Astfel, competența frazeologică indică acea „activitate creatoare de semne ”7 a
limbajului, care determină procesul de formare a unităților c omplexe . Acest mecanism
impune conexiunea dintre idei și lucruri (cf. metoda Wörter und Sachen „cuvi nte și
lucruri”) :
„Seturile de particularități expresive sunt legate de condițiile sociale în care
limba este actualizată , și anume , prin utilizările ei .”8
Grupurile sudate sunt rezultate ale unui proces care implică asocierea dintre
datum -ul lingvistic și gândirea um ană, așa cum se întâmplă și în cazul unitățile lexicale și
elementele de realia pe care acestea le exprimă. În ceea ce privește structurile fixe ,
subliniem faptul că acestea , pe lângă capacitatea de a denumi obiecte, acțiuni, stări, au
capacitatea de a conferi un grad mare de expresivitate limbajului, indiferent de registru l
lexical în care su nt uzitate, după cum vom vedea.
Tocmai modul de manife stare a competenței frazeologice în planul vorbirii indică
diverse posibilități de consituire a unităților funcționale complexe și unghiuri diferite de
analiză a acestora:
„Ansamblul de turnuri tipice care aparțin unei limbi, fie prin frecvența lor, fie
prin caracterul lor idiomatic .”9

5 Eugeniu Coșeriu, 1 997, p. 41.
6 Cf. Dumitru Ștefan, 2013, p. 26.
7 Cf. Eugeniu Coșeriu, 1997, p. 43.
8 Apud Estelle Dubreil, 2008, p. 1.
9 ATLIF, s.v. phraséologie .

3 În acest context, studiile de specialitate admit că unitate conceputuală a
frazeologiei este unitatea frazeologică , așa cum cu vântul este unitatea de bază a
lexicologiei.
Privind terminologia acestei științe, se regăsesc în lucrările de specialitate diverse
noțiu ni convenționale , aplicate unității frazeologice : locuțiune (fr. locution ), unitate
frazeologică (it. modi di dire , fr. unité phraséologique , expression figeé ), colocație (engl.
collocation , idiom , fixed expression s, bound phrases , frozen phrases , multi words units
etc.).10
Or, multitudinea de concepte operaționale dezvoltă o confuzie în ceea ce privește
cadrul conceptual definitoriu al unei statului unei discipline, în general. În acest caz,
noțiunile utilizate în anal iza faptelor de limb ă din domeniul vast al frazeologiei , și anume,
‛locuțiunea’, ‛sintagma’, ‛colocația’, ‛expresia’, ‛clișeul’ ș.a. dezvoltă o am biguitate a
clasificării și tipologizării unități i frazeologice .
În mod clar, ambiguitatea terminologică cre ează dificultăți și limite în cercetarea
frazeologică, subliniate în repetate rânduri în lucrările de specialitate11: pe de o parte,
lipsa unei viziuni unitare asupra definirii și, implicit, asupra tipologiei unităților
frazeologice, iar, pe de altă parte, limitele impuse de abordările tradiționaliste în analiza
materialului frazeologic și punctele de vedere opuse cu privire la comportamentul
sintactic și se mantic al structurilor în cauză conferă un statut neclar disciplinei. De
asemenea, cercetările întrepr inse în acest domeniu sunt uneori neclare, dat fiind faptul că,
la rândul lor, criteriile de analiză a structurilor frazeologice sunt diferite de la un studiu la
altul, de la un cercetător la altul, așa cum vom vedea în paginile ce urmează, fapt ce
conduce la o analiză sinuoasă a faptelor de limbă.
Pe de o parte , frazeologia este disciplina care dispune , după am menționat, de un
obiect de studiu și de metode analiză care marchează interdependența dintre disciplinele
generale ale li mbii: lexicologie, morfol ogie și sintaxă. Pe de altă parte, frazeologia se
apropie și de alte domenii, precum paremiologi a și de literatura aforistică , datorită
tiparelor și modelelor de ana liză sociolingvistice și psiholingvistice, constituite prin

10 Liviu Groza, 2011, p. 12; Dumitru Ștefan, 2013, p. 26.
11 Cf. Liviu Groza, 2011, pp. 14 -14.
Un punct de vedere asupra neclaritatea privind clasificarea unităților frazeologice se remarcă și în lucrările
lexicografice, la nivel internațional, cât și național, întrucât o structură este încradată atât ca locuțiune –
îndeplinind un anumit statut morfologic, c um ar fi, locuțiune adjectivală/locuțiune verbală, cât și ca
expresie, marcând anumite conotații – eufemistice, hiperbolice etc. De exemplu, structura cât vezi cu ochii
este considerată expresie și, în același timp, locuțiune adverbială. DEX 2, 1998, s.v. o chi.

4 prisma factorului socio -cultura l care acționează a tât în constituirea aforismelor sau a
proverbelor , cât și a frazeologismelor.

1.2. Direcții de analiză în cadrul frazeologiei
Așa cum am menționat, frazeologia dispune de numeroase studii în literatura de
specialitate și cercetări ca re impun câteva direcții de analiză a acestui vast domeniu. Prin
urmare, cercetările tradiționale propun, pe de o parte, direcția emisă de către Charles
Ballly, iar, pe de altă parte, studiile întreprinse recent dezvoltă o direcție de analiză
impusă de teo ria lingvisticii integraliste , codificată de către Eugeniu Coșeriu.
În cele ce urmează, vom prezenta, pe scurt, cele două direcții de analiză a
frazeologiei și, implicit, a cadrului conceptual al discipli nei, în vederea unei precizări , în
măsura în care e ste posibil, și , mai ales, a unei sistematizări asupra conceptelo r
operaționale ale disciplinei, necesare analizei noastre.

1.2.1. Direcția tradiționalistă asupra frazeologiei
În ceea ce priveș te această direcție de analiză , vom trece în revistă teoria emisă de
către Charles Bally12, cu privire la modul de constituire a frazeologismelor, respectiv
clasificarea propusă, într -o manieră tradițională, a unității frazeologice.
Considerând frazeologia o „parte a vocabularului care vizează îmbinările de
cuvint e care au un caracter stabil, având ca echivalent o unitate lexicală ”13, Ch. Bally
subliniază ca frazeologismele sunt analizate prin prisma unui proces psihologic care
cuprinde mai multe etape de constuire a structurilor fixe într -o limbă și care implică
acțiunea unor factori ex tralingvistici – contextul social, cultural ș.a. – și lingvistici:
(I) un grup de cuvinte denumește o idee;
(II) ideea respectivă este asociată în plan cogn itiv cu grupul de cuvinte constuit ;
(III) asocierile create între elementele componente ale g rupului se sudează, iar
uzul îl transformă într -un tot unitar, echivalent cu o anumită lexicală.14
Acest proces nu este exclusiv formării frazeologismelor, întrucât, la rândul lor,
consituirea cuvintelor (unitățile lexicale libere) indică un asemenea proces : la rândul lui,

12 Direcția de analiză asupra frazeolgiei este teoretizată în lucrarea Traité de stylistique française , Genève,
Georg et Klincksieck, 1909.
13 Apud Liviu Groza, 2013, p. 21.
14 Ibidem .

5 un lexem este asociat unei idei, unui obiect sau stări, iar cuvântul denumește ideea
respectivă.15
De asemenea, în cazul formării structurilor indisolubile prin asocierea dintre
cuvinte și ide i, intervine și afectivitatea locutorilor, confo rm lui Charles Bally:
« Les faits d’expression du langage organisé au point de vue de leur contenu
affectif, c’est -à-dire l’expression des faits de la sensibilité par le langage et l’action des
faits de langage sur la sensibilité ».16
Având în vedere mecan ismul psiho logic descris , lingvistul elvețian clasifică
unitățile frazeologice, având la bază criteriul ‛stabilității’. În funcție statutul ‛fix’,
respectiv ‛relativ’ al structurilor formate în orice idiom, grupurile de cuvinte nou -formate,
caracterizate de diverse grade de sudură: « la fixité plus ou moins variable des groupes de
mots »17, sunt repartizate în două tipuri :
a. seriile frazeologice , numite « séries phraséologiques »18, sunt considerate
grupurile libere care au un grad de s udură variabil (fr. semi -figée):
« […] nous nommerons séries (subl. n.) celles où la cohésion des termes n’est que
relative […] »19
Gradul variabil de sudură al grupurilor libere este probat de faptul că utilizatorii
au o libertate de selecție a cuvintelor din structurile „de -a gata”, pe care le in tegrează într –
un asemenea grup, în anumite situații de comunicare.
Pe de o parte, unele structuri, constituite, de cele mai multe ori, dintr -un ‛verb +
substantiv’, prezintă, conform lui Ch. Bally, posibilitatea substituției verbului -nucleu cu
un alt termen sinonim, în funcție de registrul limbii, adăugăm noi.
Autorul exemplifică acest tip prin următoarele serii frazeologice:
– fr. faire un projet sau former un projet20;
Pe de altă parte, structurile alcătuite din ‛adjectiv + substantiv’ nu permit, de
fiecar e dată, o substituție, conducând la constituire a altei structuri frazeologice, de tipul
‛adverb + adjectiv’:
– fr. grave maladie vs. grièvement blesée .
În acest caz, subliniem faptul că substituția nu este permisă, de fiecare dată, dat
fiind faptul că sino nimia face o selecție în rândul părților de vorbire. Astfel, orice parte de

15
16 Apud Brigitte Lépinette, 2013, p. 61.
17 Idem , p. 65.
18 Ibidem; Liviu Groza, 2013, p. 22.
19 Apud Brigitte Lépinette, 2013, p. 66; Liviu Groza, loc. cit .
20 Ibidem .

6 vorbire este înlocuit ă, în context , cu un cuvânt care face parte din clasa gramaticală
respectivă sau cu o îmbinare de cuvinte care a re valoarea morfologică respectivă:
– fr. aime r éperdument ou désirer ardemment ;
– fr. faim canine ou une faim de loup ;
– fr. bruit infernal ou bruit d’enfer .21
De aici, reiese faptul că Ch. Bally utilizează un criteriu strict morfologic pentru
exemplificarea grupurilor libere, fără a sublinia importan ța criteriilor sintactic, semantic și
stilistico -funcțional , totodată.
Se constată că unele grupuri care marchează o libertate de alegere în rândul
utilizatorilor prezintă un proces de metaforizare, având la bază relația de echivalență22
dintre termenul pr opriu ș i termenul figurat, cf. metaforele bruit d’enfer , une faim de loup .
Dată fiind situația, este firesc ca structurile care indică o metaforă, comp arație ori
metonimie să prezinte posibilitatea de subtituție a termenilor.
De asemenea, structurile fo rmate din ‛adverb + adjectiv’ sau de tipul ‛substantiv
+ adjectiv’ prezintă, la rândul lor, un sens conotativ: adjectivul, respectiv adverbul sunt
folosite cu valoare de epitet (hiperbolic, după cum se poate vedea în exemplele date), fapt
ce evide nțiază, în mod clar, afectivitatea locutorilor, manifestată în funcție de contextul
comunicațional.
Or, această situație poate fi una particulară, și nu generală, ceea ce subliniază
limita impusă de această clasificare în analiza frazeologiei. În plus, tropii pe c are îi conțin
unele serii frazeologice sunt, după cum am spus, „de -a gata”, întrucât prezintă fenomenul
catachrezei23.
b. unități le frazeologice (fr. unités phraséologiques ) sunt îmbinările care
marchează , din punct de vedere semantic , un sens global, impo sibil de modificat, în uz,
marcând un grad maxim de sudură (fr. figée ):
« Un groupe forme une unité lorsque les mots qui les composent perdent toute
leur signification et que l’ensemble seul en a une (subl. n.) . L’oubli et
l’incompréhension des mots isolé s de la part du sujet parlant sont la marque commune
dans ces cas, due souvent à la présence de particularités soit lexico -sémantiques
(archaïsmes de forme et de sens) soit syntaxiques ».24

21 A se vedea, pe larg, discuția la Brigitte Lépinette, 2013, pp. 66 -67.
22 Grupul µ, 1974, p. 155.
23 În limbajul curent, figura ia o formă împietrită , fixată prin uz, uneori, fiind resimțită ca mai puțin
expresivă decât o figură poetică.
24 Apud Brigitte Lépinette, 2013, p. 68.

7 În ceea ce privește caracterizarea unității frazeologice, Ch. Bally utilizează mai
mulți indici pe care îi codifică drept parametri de analiză a unităților fixe dintr -o limbă.
Indicii de analiză a unităților frazeologice sunt de natură exterioară și interioară și
cuprind aspecte etimologice, semantice și morfosintatice.
1. gramaticalizarea25 (fr. grammaticalisation )
Acest parametru descrie ceea ce lingvistul denumește „instinctul etimologic” (fr.
instinct étymologique )26, care vizează uitarea semnificației etimologice, situație din care
rezultă demotivarea (fr. démotivati on) semnelor lingvistice. Situația respectivă este
ilustrată prin ceea ce, astăzi, numim clișee internaționale: faire table rasse (cf. lat. tabula
rasa).
2. caracterul arhaic al unității frazeologice, conferit de unul sau mai mulți termeni
constituenți.
În ceea ce privește parametri i codificați în teoria lui Ch. Bally , studiile de
specialitate subliniază imprecizia pe care o creează aplicarea lor în cercetările întreprinse
în acest domeniu.
Pe de o parte, în cazul formării unei unități frazeologice, dem otivarea este o
primă etapă, întrucât cuvintele inserate într -o structură își pier d sensul inițial, însă
construisc , prin remotivare a (refacerea motivării) grupului unitar, pe baza datelor oferite
de un itățile lingvistice consituente și a interdependenței factorilor inter – și intralingvistici,
un sens nou:
– a da bir cu fugiții ;
– a tăia frunză la câini ;
– nici în ruptul capului ;
– a pune gaz pe foc etc.
Pe de altă parte, existența arhaismelor ca elemente constituente într -o unit ate
frazeologică nu este un indic e general -valabil, întrucât arhaismele fac parte din diverse
tipuri de st ructuri stabile: de istov , a da pe brânci , pe de rost etc.
În plus, arhaismele vizează atât criteriul vechimii, cât și pe cel morfo -sintactic,
întrucât diverse tipuri de arhaisme – lexical, semantic, morfologic – sunt distribuite în
planul unităților frazeologice:

25 Acest fenomen este considerat un proces care vizează schimbări de ordin lingvistic prin care o unitate
lexicală devine, înd eplinind alte funcții, o unitate gramaticală sau prin care o unitate gramaticală devine „ și
mai gramaticală ”.
„[…] linguistic changes through which a lexical item in certain uses becames a grammatical item, or
through which a grammatical item becomes mo re grammatical . Apud Kristel van Goethem, 2009, p. 27.
26 Ibidem .

8 a. unități care conțin arhaisme lexicale: a-și aduce aminte , a lua aminte , a da în
vileag , a da târcoale ,
b. unități care conțin arhaisme semantice: a trimite carte ;
c. unități ca re conțin arhaisme morfologice: a bate câmpii , pe veci, a băga în
boale .

Direcția de analiză propu să de către Ch. Bally s -a dovedit , de-a lungul timpului a
fi incompletă , însă a reprezentat, fără doar și poate, un punct de plecare în analizele
întreprins e la nivel internațional în cadrul frazeologiei.
Prin urmare, pe baza conceptelor și a parametrilor unităților frazeologice impuse
de teoria lingvistului elvețian, literatura de specialitate a dezvoltat, ulterior, un cadru
conceptual care a vizat extinder ea analizei la locuțiuni , expresii idiomatice , colocații ,
sintagme , clișee sau discurs repetat .

1.2.2. Direcții actuale în studiul frazeologiei
În studiile recent întreprinse în cadrul frazeologiei, cercetarea s -a axat asupra unei
abordări interdiscipl inare, care au vizat, pe de o parte, delimitarea diferitelor tipuri de
unități frazeologice, iar, pe de altă parte, extinderea unei analize multiple și complexe
care implică descrierea lexicală, morfologică, stilistică și sociolingvistică a structurilor
care alcătuiesc vastul domeniu despre care discutăm.
Aceste aspecte evidențiază evoluția metodelor, criteriilor și principiilor folosite în
studiul lingvisticii, în general, și al frazeologiei, în special, fapt ce a condus la trasarea
unor noi direcții de analiză a materialului frazeologic. Astfel, două dintre punctele de
referință, des întâlnite în ultimele decenii în literatura de specialitate, sunt , pe de o parte,
direcția integralistă din cadrul teoriei propuse de către Eugeniu Coșeriu, cunoscută sub
denumirea de discurs repetat , iar, pe de altă parte, direcția emisă de grupul lui G. Lakoff,
și anume, teoria cognitivă a metaforei.

1.2.2.1. Discursul repetat
Direcția de analiză propusă de către Eugeniu Coșeriu vizează, în esență, un studiu
al unități lor complexe dintr -o limbă din perspectivă etnolingvistică (în sensul general al
disciplinei, și anume, analiza limbajului ca o funcție a culturii ), întrucât relația dintre

9 cultură și lexic este exprimată prin prisma motivației dintre modelul cultural pres tabilit și
recunoscut de utilizator și termenul care îl desemne ază pe baza unei activități cognitive27.
De altfel, este cunoscută teza emisă de E. Coșeriu asupra relației de
interdependență dintre cultură și limbaj, ca funcție socială.
În primul rând, li ngvistul citat afirmă că limbajul este, pe de o parte, o formă
primară a culturii , a redării într -un mod obiectiv realitatea propriu -zisă.
În al doilea rând, „limbajul reflectă cultura nonlingvistică ”28, dat fiind faptul că
exprimă idei, noțiuni și judecăț ile emise despre realitatea identificată. De asem enea,
comunicarea dezvoltă, pe lângă competența lingvistică, pe cea extralingvistică, descrisă
prin tot ce înseamnă cunoașterea exterioară a lumii.
Având în vedere ce înseamnă relația lexic – cultură, disc ursul repetat (sp. discurso
repetitdo ) oferă o nouă abordare în studiul frazeologic: „ tot ce este în frazeologie , este un
discurs repetat ”.29
În acest context, conceptul de ‛discurs repetat’ înglobează totalitatea „ a ceea ce se
repetă în vorbirea unei comu nități , într-un mod mai mult sau mai puțin identică, sub
forma unui discurs (subl. n.) deja făcut sau de combinare mai mult sau mai puțin fixă , ca
fragment , lung sau scurt , a «ceea ce s -a spus deja » (subl. n.) : citate, proverbe, locuțiuni
fixe, anumite si ntagme, perifraze lexicale, formule tradiționale de comparație ”.30
Din definiția dată, reiese faptul că discursul repetat propune o extindere a
obiectului de studiu al frazeologiei, întrucât sunt precizate citatele, proverbele sau
elem ente ale literaturii aforistice , sau texte le literare propriu -zise.
În ceea ce ne privește, vom utiliza conceptul coșerian din perspectiva restrânsă a
cadrului frazeologiei, referindu -ne la noțiunile unanim acceptate în literatura de
specialitate, și anume: locuțiuni , expre sii, unități frazeologice .
Revenind la definirea frazeologiei pe baza unui discurs repetat, în studiile de
specialitate se subliniază faptul că rezultă, pe baza tehnicii colaj ului, un text, o formulă
sau o sintagmă care să evide nțieze asocierea dintre te rmeni cu un no u sens31, marcând
aspectul intertextualității (discursul nou -construit trimite la un alt discurs).
Prin urmare, discursul repetat dezvoltă o direcție de analiză etnolingvistică,
deoarece valorifică, de fapt, varietatea și, totodată, variați a limbajului, având în vedere

27 Cf. Eugeniu Coșeriu, 2000, p. 15.
28 Apud Petronela Savin, 2012, p. 17.
29 Apud Cristinel Munteanu, 2013, p. 17; Apud Petronela Savin, 2011, p. 382.
30 Ibidem .
31 Cf. Cristinel Munteanu, 2013, p. 15.

10 relația dintre acesta și cultură, prin exemplificarea modului în care un semn lingvistic este
echivalentul unui anumit tip de experiență și de cunoaștere a realității.
Abordarea etnolingvistică a frazeologiei aduce în discuț ie universaliile lingvistice,
deoarece acestea propun, conform lui Eugeniu Coșeriu, sunt „ fapte [de limbă] care se
află în toate limbile sau în toate limbile cunoscute, sau sunt posibile în toate limbile ”32.
Astfel, perspectiva discursului abordat dezvolt ă modelul analizei prin prisma unei
abordări socioculturale care să evidențieze tiparul constituirii unităților frazelogice în
cadrul mai multor limbi ori în cadrul unui singur idiom.
Pornind de la teoria coșeriană, lingvistul Stelian Dumistrăcel dezvolt ă un concept
care să descrie mecanismul constiturii unităților cu diverse grade de sudare, și anume,
‛universaliile frazeologice’33.
Conceptul desemnează, în studiile de dată recentă34, fenomenul poligenezei
(consituirea unui frazeologisme în mai multe idi omuri, pe baza materialului lingvistic
existent, în funcție de factorul cultural) care descrie perfect universaliile gândirii.
În acest caz, unitățile frazeologice constituite vizează „ universalii «de
mentalități »35 caracteristice utilizatorilor mai multo r idiomuri distincte, având în vedere
două clase de expresii idiomatice, potrivit opiniei lui S. Dumistrăcel, și anume: „ copii ale
realității ” și „ imaginare ”36, despre care vom discuta, pe larg, într -o altă parte a lucrării
noastre. Astfel, aceste structuri rezultate sunt expresive și descriu o serie corespondentă în
alte idiomuri.
De exemplu, conceptul de ‛universalii de mentalități’ este ilustrat, în diferite studii
de specialitate, prin expresiile a pescui în ape tulburi , a fierbe de mânie , măsea de mint e,
bani gheață , a fi ceva putred la mijloc etc.
– a pescui în ape tulburi , cu sensul de „ a profita de o situație încordată, confuză,
pentru a trage foloase”, este explicată prin prisma universaliilor frazeologice, datorită
faptului că este universală prin practica obișnuită „de a pescui oriunde” și prezintă
idiotisme cor espondente în multe alte limbi, fie romanice, fie nonromanice, cf. fr. pêcher
en eau trouble , sp. a rio buelto ganacia de pescadores y pescadores , engl. it is good
fishing in troubled water s ș.a.m.d.37

32 Ibidem .
33 Ibidem .
34 Stelian Dumistrăcel, 2001, pp. 5-8; Petronela Savin, 2011, pp. 383 -384; Cristinel Munteanu, 2009, p. 281.
35 Apud Petronela Savin,
36 Ibidem .
37 A se vedea discuția, pe larg, la Stelian Dumistrăcel, 2001, s.v. a pescui .

11 În mod evident, structurile frazeologice au la bază un proces de transfer semantic
de la concret la abstract. Astfel, cele mai multe unități complexe reprezintă o metaforă.
Acest proces metaforic este descris pornind de la următorii indici, co dificați de
către Stelian Dumistrăcel38:
1. ‛trecerea de la sensul denotativ la cel conotativ ’, bazându -se pe procesul
analogie i, marcând o restrângere sau o extensie a sensului unul lexem.
– arcan „laț pentru prinderea sau pentru priponirea animalelor, în special a vitelor”
trece de la concret la abstract în expresi a a prinde cu arcanul „a aduce pe cineva cu forța”.
Tranferul în plan conotativ indică reprezentări care exprimă un grad ridicat de
subiectivitate, datorată practicii sau imaginației39 utilizator ului.
2. ‛conotațiile rezultate ’, prin transferul sensului , devin catacreze.
Astfel, acestea sunt inserate în comunicare ca forme ale discursului repetat,
situație datorată gradului mare de recunoaștere în uzul limbii.
– a o lua la sănătoasa , a-i veni bâz dăcul , a avea sare și piper etc.
3. ‛modificări accidentale în planul formei cuvintelor ’, datorate intervenției
vorbitorilor sau trecerii dintr -o limbă în alta.
– apă chioară , în loc de apă clară ;
– a da sfoară în țară , pentru a da șfară în țară .
4. ‛posibilitatea de a desemna mai multe cuvinte, respectiv mai multe expresii
aceeași noțiune ’:
– a (se) da de -a berbeleacul/a (se) da de -a rostogolul / a (se) da peste cap „a (se)
rostogoli”;
– a lua la trei păzește , a face cu ou și cu oțet „a mustra, a ocărî” ;
– a-și găsi beleaua /a da de belea „a da de necaz, a avea o supărare” etc.
Cei patru indici ai unităților frazeologice descriu, de fapt, dinamica limbii, în
general, care determină schimbări de ordin formal, lexical și, mai ales, semantic, în cazul
de față. Aceste schimbări conduc la constituirea unui număr foarte mare de metafore.
La rândul ei, metafora, considerată una dintre schimbările de sens fundamentale în
cazul cuvintelor, acționează în mod sistematic și în cazul constituirii unităților
frazeolo gice.

38 Stelian Dumistrăcel, 1980, pp. 125 -126.
39 DȘL, 2005, s.v. conotație .

12 Acest metasemem , conform clasificării realizate de către Grupul de la Liège,
conduce la modificarea conținutului semantic al termenilor, pe baza a două operații:
adjoncție și suprimare .40
De asemenea, metafora, ca formă de extrapolare, implică o ide ntitate reală,
manifestată prin intersectarea a doi termeni cu scopul afirmării identității dintre cuvintele
respective.
Prin urmare, procesul metaforic este descris prin următoarea schemă:
D (termen de plecare) → I (lexem intermediar) → A (termen de sosi re).
Termenul de plecare (D) reprezintă cuvântul cu sens propriu, termenul intermediar
(I) este implicit și marchează intersecția semică, iar termenul de sosire (A) este termenul
care dobândește un sens conotativ.
De exemplu, în planul unităților frazeolo gice, mecanismul metaforic stă la baza a
nume roase expresii idiomatice:
– D (a) greși, ghiotură „mult, belșug” → A „a greși cu ghiotura” → I [+ cantitate];
– D (a) înghiți/a lua , hap „medicament preparat în formă de pastilă sau de cașetă,
pentru a putea f i înghițit ușor” → A „a înghiți hapul”, „a lua hapul” → I [+ peiorativ] „a
suporta cu greu ”.
Privită din această perspectivă, metafora probează, de fapt, teza emisă de către
Eugeniu Coșeriu, despre cunoașterea lingvistică și despre universaliile gândirii:
„[…] cunoașterea lingvistică este de multe ori o cunoaștere metaforică (subl. n.) ,
o cunoaștere prin imagini , care, de altfel, se orientează atât de des în aceeași direcție,
încât ne face să ne gândim în mod serios la o anumită unitate universală a ima ginației
umane , dincolo de diferențele lingvistice, etnice sau culturale .”41

40 Grupul µ, 1974, p. 156.
41 Eugeniu Coșeriu, 1956, p.

13