Noțiune și aspecte comparative cu fondul patrimonial social DEFINIȚIE •în activitatea lor, comercianții folosesc o multitudine de bunuri în vederea… [621490]

FONDUL DE COMERȚ
Noțiune și aspecte comparative cu
fondul patrimonial social

DEFINIȚIE
•în activitatea lor, comercianții folosesc o multitudine de
bunuri în vederea desfășurării activității comerciale.
Aceste bunuri diferă în funcție de calitatea de persoană
fizică sau persoană juridică a titularului întreprinderii
economice, precum și de obiectul de activitate pentru
care a fost autorizat. Aceste bunuri formează o
universalitate destinată desfășurării diferitelor
operațiuni comerciale. Pentru că această universalitate
de bunuri este destinată exercitării activității
comerciale, legiuitorul o denumește „fond de comerț'’.
• https://legeaz.net/dictionar -juridic/fondul -de-comert , 03.05.2020, ora 17,48

Reglementare
Principala reglementare a fondului de comerț o constituie art. 1 lit. c) din Legea nr.
11/1991 dispune: „constituie fond de comerț ansamblul bunurilor mobile și imobile,
corporale și necorporale (mărci, firme, embleme, brevete de invenții, vad comercial),
utilizate de un comerciant în vederea desfășurării activității sale”.
Legea nr. 26/1990 în art. 21 lit. a) prevede că în registrul comerțului se vor înregistra
mențiuni privind „donația, vânzarea, locațiunea sau garanția reală mobiliară
constituită asupra fondului de comerț, precum și orice alt act prin care se aduc
modificări înregistrărilor în registrul comerțului sau care face să înceteze firma ori
fondul de comerț&"
Noul cod civil cuprinde și el referiri la fondul de comerț în art. 2.638 care
reglementează legea aplicabilă raporturilor juridice cu element de extraneitate. După
ce consacră principiul libertății alegerii de către părți a legii aplicabile raporturilor
juridice de drept internațional privat, art. 2.638 dispune că, în lipsa alegerii, se aplică
legea statului cu care actul juridic prezintă legăturile cele mai strânse, iar dacă
această lege nu poate fi identificată, se aplică legea locului unde actul juridic a fost
încheiat. în înțelesul aceluiași articol se consideră că există atare legături cu legea
statului în care debitorul prestației caracteristice sau, după caz, autorul actului are, la
data încheierii actului, după caz, reședința obișnuită, fondul de comerț sau sediul
social.
https://legeaz.net/dictionar -juridic/fondul -de-comert , 03.05.2020, ora 17,48

Fondul de comerț și patrimoniul
Patrimoniul este definit ca fiind totalitatea drepturilor
și obligațiilor cu valoare economică ce aparțin unui
subiect de drept. Se observă că fondul de comerț nu se
confundă cu noțiunea de patrimoniu, deoarece fondul
de comerț este ansamblul bunurilor mobile și imobile,
corporale sau incorporale afectate de comerciant
desfășurării unei activități comerciale, în timp ce
patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor și
obligațiilor comerciantului cu valoare economică.
Fondul de comerț este componentă a patrimoniului
comerciantului, deoarece cuprinde principalele active
ale acestuia.
https://legeaz.net/dictionar -juridic/fondul -de-comert , 03.05.2020, ora 17,50

Ce înseamnă „patrimoniu”?
patrimoniu sn[At: DRLU / Pl: ~ii/ E: lat patrimonium, fr
patrimoine ] 1(Jur) Totalitate a drepturilor și obligațiilor cu valoare
economică, precum și a bunurilor materiale la care se referă aceste
drepturi, aparținând unei persoane fizice sau juridice. 2Bun
moștenit de la părinți Si: posesiune ereditară, (îvp) moșie1.3Avere
părintească. 4(Pgn) Proprietate. 5Totalitate a bunurilor materiale
care aparțin întregului popor și sunt administrate de către organele
statului Si: bun public. 6Bunuri spirituale moștenite din generație în
generație, care aparțin întregului popor Si: moștenire culturală. 7
(Pex) Bunuri spirituale, culturale etc. care aparțin întregii omeniri.
https://dexonline.ro/definitie/patrimoniu , 03.05.2020, ora 17,52

Noțiunea de patrimoniu
Dacă lucrătorului manual îi este de ajuns un ciocan sau o lopată, plugarul are nevoie în schimb de un fond
important, compus din pământ, vite de muncă și instrumente agricole, iar meseriașul de un atelier și de scule.
Întreprinzătorul nu scapă acestei legi a producției. Activitatea de întreprinzător necesită numeroase
instrumente de acțiune, capital, local, mărfuri, iar când este vorba de o industrie –de instalații costisitoare,
mărci de fabrică, brevete, desene industriale etc. care, împreună, constituie patrimoniul comercial .
Prima întrebare care se pune este, desigur, ce reprezintă patrimoniul din punct de vedere juridic, care este
locul său în ansamblul celorlalte instituții consacrate de Codul civil?
Societatea comercială are un patrimoniu propriu , distinct de acela al asociaților sau acționarilor și care nu se
confundă cu capitalul social . El este format din totalitatea drepturilor și obligațiilor cu caracter patrimonial
(Codul civil, art. 284, alin. (1)), care aparțin societății, privite ca o sumă de valori active și pasive strâns legate
între ele.
Acesta este sensul juridic al noțiunii de patrimoniu, deoarece include latura activă (drepturile) și pe cea pasivă
(obligațiile). Sensul economic al noțiunii de patrimoniu include numai latura activă, adică totalitatea de
drepturi (bunuri corporale și incorporale), deținute de societate, fiind utilizat mult mai frecvent.
Latura activă cuprinde drepturile patrimoniale, reale sau de creanță. Aceste drepturi privesc, în principal,
bunurile aduse de asociați ca aport la constituirea societății, bunurile dobândite de societate ulterior
constituirii, în cursul desfășurării activității, precum și beneficiile nedistribuite.
În latura pasivă sunt cuprinse obligațiile patrimoniale ale societății, contractuale și extracontractuale (obligații
sociale).

Doctrină
În doctrina română, sensul economic al noțiunii de patrimoniu, este desemnat prin termenul –fond de comerț –sau,
uneori, mai poartă denumirea de patrimoniu comercial . După părerea acelorași autori, trebuie făcută distincția dintre
noțiunea de fond de comerț ( patrimoniu comercial ) și cea de patrimoniu. Spre deosebire de fondul de comerț, care
este un ansamblu de bunuri mobile și imobile, corporale sau incorporale, afectate de comerciant în scopul desfășurării
unei activități comerciale, patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor și obligațiilor comerciantului care au o valoare
economică.
Aceasta înseamnă că fondul de comerț nu cuprinde creanțele și datoriile comerciantului, cu toate că ele fac parte din
patrimoniul acestuia.
Pornind de la cele menționate, ajungem la concluzia că trebuie făcută distincția dintre patrimoniul societății și
patrimoniul comercial al societății .
Patrimoniul societății comerciale include totalitatea drepturilor și obligațiilor patrimoniale privite ca o sumă de valori
active și pasive strâns legate între ele.
Patrimoniul comercial al societății comerciale (sensul economic al patrimoniului) include în sine ansamblul de bunuri
mobile și imobile, corporale sau incorporale pe care societatea comercială le are în mod distinct de cele ale altor
subiecte de drept, precum și de cele ale persoanelor care o alcătuiesc.
Autonomia patrimoniului societății față de patrimoniile proprii ale asociaților, determină anumite consecințe juridice:
Asociatul nu are nici un drept asupra bunurilor din patrimoniul societății, nici chiar asupra celor aduse ca aport propriu,
astfel că dreptul său real se transformă în dreptul la beneficii;
Bunurile aduse ca aport de către asociați, cuprinse în activul social, formează gajul general al creditorilor societății;
Nu se poate face compensația între creanțele societății și datoria proprie a unui asociat față de o terță persoană și nici
viceversa;
Aplicarea procedurii insolvabilității față de societate.
https://conspecte.com/Dreptul -afacerilor/regimul -juridic -si-componenta -patrimoniului -societatilor -comerciale.html ,
03.05.2020, ora 15,03

Componența patrimoniului
În literatura de specialitate sunt diferite păreri referitoare la natura juridică a patrimoniului și,
în funcție de aceasta, și componența acestuia.
Astfel, a fost elaborată teoria universalității juridice a patrimoniului , ceea ce înseamnă că
patrimoniul apare ca o masă de drepturi și obligații legate între ele sau ca o grupare a mai
multor astfel de mase, fiecare având un regim juridic determinat. Universalitatea de drept sau
juridică ( universetas juris ), care este patrimoniul, cuprinde un activ și un pasiv , legate între ele,
în activ intrând toate drepturile și forma lor bănească, iar în pasiv toate obligațiile cu conținut
economic ale subiectului de drept.
În această situație, în componența patrimoniului intră nu numai drepturile (diferite bunuri
corporale și incorporale), ci și datoriile.
O altă teorie este teoria universalității de fapt a patrimoniului . Potrivit acestei teorii, fondul de
comerț este o universalitate de fapt ( universitas facti ), creată prin voința titularului său, și nu
prin lege. Prin voința sa, și numai prin voința sa, întreprinzătorul a desprins o cantitate de
bunuri cărora le -a dat o destinație și o unitate.
Fiecare bun în parte poate face obiectul unui act juridic. Se poate vinde emblema, se pot vinde
rafturi, dar dacă întreprinzătorul o voiește, el poate trata aceste bunuri ca unitate (este situația
când din activul patrimoniului societății comerciale poate face parte și întreprinderea ca un
complex patrimonial unic ).
În această situație, în componența patrimoniului societății comerciale intră doar drepturile
(bunuri corporale și incorporale).

Activele
Activele au următoarele trei caracteristici esențiale:
Beneficiul economic viitor include o capacitate, fie singulară fie în combinație cu alte active, în cazul
societăților orientate spre profit, care contribuie direct sau indirect la viitorul cash flow , și, în cazul
organizațiilor non profit, pentru asigurarea anumitor servicii;
Entitatea poate controla accesul la beneficiu,
Tranzacția sau evenimentul care dau dreptul la controlul beneficiului deja s -a produs.
Nu este necesar, pentru controlul la respectivul activ să fie întărit prin documente legale, având în
vedere că unitatea poate să îl controleze prin alte mijloace.
Este important de înțeles că în sens contabil un activ nu este același lucru cu dreptul de proprietate. În
contabilitate, proprietatea este descrisă prin termenul de "capital" (vezi și termenul înrudit de capital
propriu ). Activele sunt egale cu suma dintre "capital" plus " pasive ".
Ecuația contabilității leagă activele , pasivele , și capitalul propriu :
Active = Pasive + Capitalul propriu
Ecuația contabilității este structura matematică a bilanțului financiar .
Activele sunt de obicei expuse pe bilanț. Este o balanță normală a debitelor (exemplu: sumele
corespunzătoare activelor apar în partea stângă a balanței).
În mod similar, în economie au activ reprezintă orice formă în care se poate păstra bogăția.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Activ_(contabilitate) , 03.05.2020, 18,05

În activul patrimoniului societății comerciale pot fi evidențiate următoarele bunuri
Bunurile corporale sunt cele care au existență materială, aspect și sunt percepute cu simțurile omului (o casă, un autoturism). Potrivit articol ul285 al Codului
civil, bunurile corporale sunt lucrurile (obiectele corporale) în raport cu care pot exista drepturi și obligații juridice.
Bunurile incorporale sunt cele care au o existență abstractă, imaterială, ce nu cad sub simțurile noastre. Astfel de bunuri sunt drepturile patrim oniale, cum
ar fi dreptul întreprinzătorului asupra denumirii de firmă, asupra mărcii de producție sau de serviciu, drepturile de autor e tc.
Bunurile mobile . Codul civil în art. 288 clasifică bunurile în mobile și imobile. Mobile se consideră acele bunuri care nu au o așezare fixă și stabilă, fiind
susceptibile de deplasare de la un loc la altul, fie prin ele însele, fie cu concursul unei forțe străine, cum sunt: animalel e, lucrurile separate de sol etc.
Bunurile imobile sunt acele bunuri care au o așezare fixă și stabilă, după cum sunt: pământul, clădirile și, în general, cele legate de sol, c are nu pot fi mutate
din loc în loc, fără să -și piardă valoarea lor economică (o casă, un teren etc.).
Din activul patrimoniului societății comerciale poate face parte și întreprinderea ca complex patrimonial unic . În acest caz, se are în vedere sensul economic
al întreprinderii ca un complex patrimonial unic (întreprindere -obiect de drept), și nu cel juridic, de întreprindere -subiect de drept. Prin întreprindere -obiect
de drept se înțelege un bun complex ce cuprinde un ansamblu de bunuri corporale și incorporale, mobile și imobile.
Mijloacele economice sunt compuse din totalitatea activelor materiale și bănești, care servesc la desfășurarea activității întreprinzătorului. Ace ste active se
prezintă sub forma mijloacelor fixe și mijloacelor circulante.
Mijloacele fixe sunt bunuri materiale care iau parte la mai multe cicluri de producție, consumându -se treptat și transferându -și parțial valoar ea asupra
produselor fabricate, pe măsura utilizării lor (amortizare). După natura activității lor economice, acestea se împart în: act ivefixe productive și active fixe
neproductive. După caracterul și destinația lor în producție, activele fixe se împart în: clădiri, utilaje, mijloace de trans port etc.
Mijloacele circulante sunt bunuri destinate să asigure continuitatea producției și circulația mărfurilor. Ele se consumă în întregime, în fiecare c iclu de
producție, își schimbă forma materială și trec succesiv prin fazele de aprovizionare, producție și desfacere.
Activele circulante se grupează în active circulante materiale, active circulante bănești și plasamente și active circulante în decontare.
Activele circulante materiale sunt formate din: materii prime, materiale, combustibil, semifabricate, producție neterminată, produse finite, ambalaje;
Activele circulante bănești sunt constituite din sume de bani aflate în casieria unității, în conturi la diferite bănci, acreditive etc.
Activele circulante în decontare sunt valori materiale sau bănești avansate de societate unor firme sau persoane fizice, care urmează să fie decontate
ulterior (cambia, biletul la ordin, cecul etc.).
Sursele mijloacelor economice , adică locul de proveniență al acestora sau modul de dobândire. Din punct de vedre al surselor, mijloacele economice pot fi
clasificate în:
Capital propriu –fonduri bănești care reprezintă capitalul social și fondurile proprii;
Capital atras –datorii bănești ale comerciantului față de alți agenți economici sau față de stat, provenite din decalajul format între data unor lucrări, prestări
de servicii sau executarea de lucrări ori diverse alte obligații de plată și momentul efectiv al plății. Prin urmare, în astf el de cazuri, între momentul primirii
fondurilor bănești și achitarea lor trece o perioadă de timp, în care sunt atrase în circuitul economic al comerciantului în cauză (de unde denumirea de capital
atras).
Creditele și împrumuturile –de la bănci pentru sumele primite sub formă de credite, în vederea acoperirii temporare a necesarului de fonduri bănești.
https://conspecte.com/Dreptul -afacerilor/regimul -juridic -si-componenta -patrimoniului -societatilor -comerciale.html , 03.05.2020, ora 15,05

Definiția patrimoniului societății și
deosebirea de capitalul social
Pornind de la reglementările Codului civil, patrimoniul societății comerciale îl
constituie totalitatea drepturilor și obligațiilor cu valoare economică aparținând
societății. în consecință, patrimoniul societății cuprinde activul social, format din
bunurile aduse ca aport și cele dobândite în cursul activității de societate, și pasivul
social, care include obligațiile societății indiferent de natura lor.
Din cele enunțate până acum se desprinde cu ușurință că între capitalul social și
patrimoniul societății există anumite deosebiri. Ca semnificație juridică, în timp ce
capitalul social reprezintă expresia valorică a aporturilor asociaților, patrimoniul
social este totalitatea drepturilor, obligațiilor și bunurilor aparținând societății. Din
punct de vedere material, capitalul social nu are o existență reală, în timp ce
patrimoniul cuprinde elemente concrete, adică totalitatea bunurilor societății. în
fine, capitalul social are o valoare fixă pe întreaga durată de existență a societății, în
schimb patrimoniul are o compoziție și o valoare care diferă în funcție de
rentabilitatea operațiunilor comerciale exercitate de societate
https://legeaz.net/dictionar -juridic/patrimoniul -societatii , 03.05.2020, ora 17,55

Regimul juridic al bunurilor
constituite cu titlu de aport
Chiar dacă pe durata existenței sale capitalul social este fix și intangibil, aceasta nu înseamnă că
bunurile aduse cu titlu de aport sunt indisponibilizate. Din contră, bunurile aportate de asociați,
indiferent de forma juridică a societății, pot fi înstrăinate de către societatea comercială care le
posedă. Aceasta deoarece caracteristicile fixității și intangibilității capitalului social impun doar
existența unor valori economice cel puțin egale cu capitalul social, și nicidecum nu creează o
interdicție asupra circulației juridice a bunurilor aduse cu titlu de aport. Altfel spus, aceste bunuri nu
sunt scoase din circuitul civil, ci ele pot fi folosite de societate în exercitarea comerțului, în sensul că
pot fi vândute, gajate, ipotecate, închiriate etc. Circulația juridică a bunurilor constituite ca aport este
permisă și își are fundamentul în subrogația reală, prin aceea că în schimbul bunurilor va intra suma
de bani corespunzătoare sau alte bunuri.
patrimoniul societății , societatea comercială dispune de un patrimoniu propriu, distinct de cel al
asociaților ce au constituit -o. Se înțelege că patrimoniul societății este format din totalitatea
drepturilor și obligațiilor cu caracter patrimonial ce aparțin societății. La fel ca și în dreptul comun,
patrimoniul societății cuprinde activul și pasivul social. în activul social sunt cuprinse drepturile
patrimoniale, reale sau de creanță. Aceste drepturi privesc, în principal, bunurile aduse de asociați ca
aport cu prilejul constituirii societății, bunurile dobândite de societate ulterior constituirii, precum și
profitul nedistribuit. Pasivul social cuprinde obligațiile patrimoniale ale societății.
https://legeaz.net/dictionar -juridic/patrimoniul -societatii , 03.05.2020, ora 17,59