Administratia Publica Locala Pt.2 [621472]
DREPT ADMINISTRATIV
ȘI
ADMINISTRA ȚIE PUBLIC Ă
LECT. UNIV.DRD. R ĂZVAN VIORESCU
2
Nici o parte din acest vol um nu poate fi copiat ă sau transmis ă prin nici un mijloc, electronic sau
mecanic, inclusiv fotocopiere, înregistrare audio sau orice alt sistem de stocare și redare a informa ției, fără
permisiunea scris ă din partea autorului.
Descrierea CIP a Bibliotecii Na ționale a României
VIORESCU, R ĂZVAN
Drept administrativ și administra ție publică
Suceava: Editura Universit ății „Ștefan cel Mare” din Suceava, 2006
ISBN (10): 973-666-232-2;
ISBN (13): 978-973-666-232-4
3CUPRINS
CUVÂNT ÎNAINTE………………………………………………………………………………………………….. 6
CAPITOLUL I. DREPTUL ADMINIST RATIV. NORMELE, IZVOARELE SI
RAPORTURILE DE DREPT ADMINISTRATIV……………………………………………………… 7
1.1. Noțiunea și obiectul Dreptului administrativ ………………………………………………………… 7
1.2. Normele de drept administrativ …………………………………………………………………………… 7 1.3. Izvoarele dreptului administrativ…………………………………………………………………………. 9 1.4. Raportul de drept administrativ…………………………………………………………………………. 10
CAPITOLUL II. ACTELE ADMINISTRATIVE……………………………………………………… 12
2.1. Noțiunea și trăsăturile caracteristice ale actelor administrative……………………………. 12
2.2. Categorii de acte administrative………………………………………………………………………… 13 2.3. Legalitatea actelor administrative……………………………………………………………………… 14 2.4. Condi ții de valabilitate privind em iterea actelor administrative ……………………………. 15
2.5. Aplicarea actelor administrative ……………………………………………………………………….. 16 2.6. Suspendarea, retragerea și desființarea actelor administrative……………………………… 17
CAPITOLUL III. NO ȚIUNI GENERALE PRIVIND ADMINISTRA ȚIA PUBLIC Ă.. 19
3.1. Caracteristici generale ale administra ției publice ……………………………………………….. 19
3.2. Func țiile administra ției publice în statul de drept………………………………………………… 21
CAPITOLUL IV. AUTORIT ĂȚILE ADMINISTRA ȚIEI PUBLICE ……………………….. 24
4.1. Considera ții generale privind administra ția publică centrală……………………………….. 24
4.2. Guvernul României ………………………………………………………………………………………….. 2 6
4.3. Administra ția publică centrală de specialitate în România …………………………………… 33
CAPITOLUL V. ADMINISTRA ȚIA PUBLIC Ă LOCAL Ă……………………………………… 37
5.1. Principiile care guverneaz ă administra ția publică locală…………………………………….. 37
5.2. Autorit ățile administra ției publice locale. Prezentare general ă…………………………….. 61
5.3. Consiliul local…………………………………………………………………………………………….. ….. 62
5.4. Primarul și viceprimarul…………………………………………………………………………………… 73
5.5. Secretarul unit ăț
ii administrativ-teritoriale ………………………………………………………… 82
5.6. Statutul ale șilor locali………………………………………………………………………………………. 84
5.7. Consiliul jude țean ……………………………………………………………………………………………. 97
5.8. Secretarul general al jude țului ………………………………………………………………………… 105
5.9. Prefectul………………………………………………………………………………………………….. …… 106
5.10. Comisia jude țeană consultativ ă……………………………………………………………………… 115
4CAPITOLUL 6. SERVICIILE PUBLICE……………………………………………………………… 117
6.1. Considera ții generale……………………………………………………………………………………… 117
6.2. Serviciile publice ale administra ției centrale din România………………………………….. 120
6.3. Serviciile publice ale administra ției publice locale din România …………………………. 121
CAPITOLUL 7. FUNC ȚIONARII PUBLICI …………………………………………………………. 124
7.1. Considera ții generale……………………………………………………………………………………… 124
7.2. Func ția publică……………………………………………………………………………………………… 125
7.3. Func ționarii publici ……………………………………………………………………………………….. 126
7.4. Clasificarea func țiilor publice. Categorii de func ționari publici ………………………….. 128
7.5. Managementul func țiilor publice și al funcționarilor publici……………………………….. 134
7.6. Eviden ța funcțiilor publice și a funcționarilor publici. Dosarul profesional ………….. 138
7.7. Cariera func ționarilor publici. Recrutarea func ționarilor publici Condi țiile de acces
pentru ocuparea func țiilor publice. Numirea și avansarea………………………………………… 139
7.8. Perioada de stagiu a func ționarilor publici……………………………………………………….. 143
7.9. Perioada de stagiu a func ționarilor publici……………………………………………………….. 146
7.10. Reguli specifice aplicabile func ționarilor publici debutan ți ……………………………… 147
7.11. Numirea func ționarilor publici………………………………………………………………………. 148
7.12. Conflictul de interese și incompatibilit ățile în exercitarea func țiilor publice……….. 149
7.13. Promovarea func ționarilor publici și evaluarea performan țelor profesionale……… 151
7.14. Drepturile func ționarilor publici ……………………………………………………………………. 152
7.15. Obliga țiile funcționarilor publici……………………………………………………………………. 156
7.16. Răspunderea func ționarilor publici. R ăspunderea disciplinar ă…………………………. 158
7.17. Răspunderea contraven țională………………………………………………………………………. 160
7.18. Răspunderea civil ă……………………………………………………………………………………….. 161
7.19. Răspunderea penal ă……………………………………………………………………………………… 162
7.20. Modificarea, suspendarea și încetarea raporturilor de serviciu…………………………. 162
7.21. Codul de conduit ă a funcționarilor publici ……………………………………………………… 165
CAPITOLUL 8. R ĂSPUNDEREA ÎN DREPTUL ADMINISTRATIV……………………. 167
8.1. Responsabilitatea și răspunderea…………………………………………………………………….. 167
8.2. Formele de r ăspundere specifice drep tului administrativ……………………………………. 167
8.3. Răspunderea administr ativ-disciplinar ă…………………………………………………………… 168
8.4. Răspunderea contraven țională………………………………………………………………………… 170
5CAPITOLUL 9. CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV ………………………………………… 181
9.1. Considera ții introductive ………………………………………………………………………………… 181
9.2. Dispozi ții generale. Subiectele de sezin ă…………………………………………………………… 182
9.3. Semnifica ția unor termeni utiliza ți în Legea nr.554/2004:…………………………………… 183
9.4. Tutela administrativ ă……………………………………………………………………………………… 185
9.5. Excep ția de nelegalitate………………………………………………………………………………….. 186
9.6. Actele nesupuse controlului și limitele controlului……………………………………………… 186
9.7. Actele administrativ-jurisdic ționale………………………………………………………………….. 186
9.8. Procedura de solu ționare a cererilor în conten ciosul administrativ……………………… 187
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………………………………… 1 99
6
CUVÂNT ÎNAINTE
Cursul de Drept administrativ și administra ție publică operează cu noțiuni bazate
pe analiza teoretico – științifică a fenomenelor de organizare și structura a domeniului
administrativ pe plan general și special; particularit ățile mecanismului normativ –
administrativ ce reglementeaz ă relațiile din sfera administr ării și interpretarea lui corect ă
ținând cont de elementele constitutive a met odologiei doctrinare. Structura cursului este
determinat de obiectul cercet ării, de cercul problemelor abordate, nivelul și gradul de studiere
a lor în jurispruden ță la momentul actual.
Cursul de Drept administrativ și administra ție public ă analizeaz ă fenomenul
administrativ atât din perspectiva științei dreptului cât și din cea a științei administra ției, cu
abordare mai aprofundat ă a marilor institu ții ale dreptului administra tiv. Sunt avute în vedere
aspectele privind actele și contractele administrative, institu țiile politico – administrative,
autoritățile administra ției centrale și locale, func ția publică, serviciile publice
și răspunderea
în dreptul administrativ.
Cursul se adreseaz ă nu numai studen ților de la specializ ările de drept și administra ție
publică, precum si tuturor ce lor doritori sa cunoasc ă organizarea, sub aspect politico-
administrativ, a statului român.
7
CAPITOLUL I. DREPTUL ADMINIST RATIV. NORMELE, IZVOARELE SI
RAPORTURILE DE DREPT ADMINISTRATIV
1.1. Noțiunea și obiectul Dreptului administrativ
Dreptul administrativ este o ramur ă a sistemului unitar al dreptului român. Dreptul
român se constituie din ansamblul regulilor de conduit ă instituite sau sanc ționate de stat, reguli ce
reflectă voința poporului exprimat ă prin intermediul puterii legislative, reguli a c ăror respectare
și aplicare obligatorie se asigur ă prin conștiința juridică a cetățenilor iar, la nevoie, cu ajutorul
forței coercitive a statului.
Dreptul administrativ reprezint ă ramura dreptului public care cuprinde ansamblul
normelor juridice care reglementeaz ă raporturile sociale referitoare la organizarea și activitatea
administra ției publice pe baza și în executarea legii1.
Ca ramur ă distinctă de drept public, dreptul administrativ reglementeaz ă o grupare
specifică de raporturi sociale, care se constituie în obiectul s ău.
Obiectul dreptului administrativ îl formeaz ă acele raporturi sociale care constituie
obiectul activit ății administrative a statului și a colectivit ăților locale, realizat ă, deci, în
principal, de c ătre autorit ățile administra ției publice potrivit normelor legale, cu excep ția
raporturilor sociale care se nasc în procesul realiz ării activit ății financiare a statului și a
colectivităților locale.2
1.2. Normele de drept administrativ
Normele de drept administrativ fac parte din acea categorie de norme juridice care
reglementeaz ă, ordonând și organizând, raporturil e sociale care constituie obiectul activit ății
1 Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, vol. I, Ed. Cordial Lex, Cluj-Napoca, 1997, p.18
2 Antonie Iorgovan, Drept administrativ, vol. I, Editura Atlas Lex, Bucure ști, 1994
8administrative a statului și a colectivit ăților locale, cu excep ția raporturilor sociale care se
nasc în procesul realiz ării activității financiare3.
Normele de drept administrati v pot fi emise atât de c ătre Parlament, ca autoritate
publică ce deține puterea legislativ ă, cât și de Președintele Republicii, Guvern și celelalte
autorități ale administra ției publice centra le sau locale.
Nu trebuie s ă se confunde no țiunea de norm ă de drept administra tiv – care se poate
găsi atât într-un act juridic normativ emis de Parlament ca autoritate public ă ce deține
puterea legislativ ă, cât și într-un act juridic normativ emis de o autoritate a administra ției
publice centrale sau locale ce țin de puterea executiv ă – cu noțiunea de act ad ministrativ cu
caracter normativ, care este un act juridic ce cupri nde norme de conduit ă și care este emis
numai de c ătre o autoritate a administra ției publice centrale sau locale.
Normele de drept administrativ se po t referi la activitatea administrativ ă a statului sau
a colectivit ăților locale4:
• Norme care reglementeaz ă organizarea autorit ăților și instituțiilor administra ției
publice centrale sau locale și care compun cadrul normativ al înfiin țării, stabilirii structurilor
organizatorice și desființării acestora;
• Norme care reglementeaz ă funcționarea autorit ăților administra ției publice și care
compun, pe de o parte, cadr ul normativ al competen țelor, precum și procedurile de realizare
a acestora iar, pe de alt ă parte, unele norme privind r ăspunderea atât a autorit ăților
administra ției publice, cât și a funcționarilor;
• Norme care reglementeaz ă relațiile autorit ăților administra ției publice cu
persoane fizice și organisme non-guvernamentale, mai exact drepturile și obligațiile
cetățenilor și a organismelor non-guvernamentale în ra porturile lor de drept administrativ cu
autoritățile administra ției publice.
• Norme referitoare la Statutul func ționarului public5
• Norme care reglementeaz ă instituția contenciosului administrativ
• Norme care reglementeaz ă răspunderea patrimonial ă a autorit ăților
administra ției publice, precum și răspunderea administrativ ă (contraven țională) a
persoanelor fizice și juridice
3 Al.Negoiță, Drept administrativ și știința administra ției, Editura "Atlas Lex" SRL, Bucure ști, 1993
4 I.Alexandru ș.a., Drept administrativ, Ed. Economic ă, 2002
5 Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, vol. I, Ed. Cordial Lex, Cluj-Napoca, 1997, p.19
91.3. Izvoarele dreptului administrativ
Noțiunea de izvor de drept are două înțelesuri.
În sens material, prin izvor de drept se în țeleg condițiile materiale de existen ță care
determină voința membrilor societ ății, exprimat ă în normele juridice, iar în al doilea sens, se
înțelege forma specific ă de exprimare a normelor juridice.
Acest al doilea sens, tehnic-juridic, al expresiei izvor de drept, este cel pe care îl avem în
vedere în cele ce urmeaz ă și care mai este exprimat în formula “ izvor formal de drept”.
În concluzie, izvorul de drept administrativ poate fi definit ca forma specific ă de
exprimare a normelor de drept administrativ.
În afara normelor juridice care au ca izvor acte ce provin de la puterea
legiuitoare, există deci și izvoare ale dreptului administrativ care provin de la autorit ăți ale
administra ției publice și aceasta constituie o particularitate a dreptului administrativ.
În cadrul sistemului, ie rarhia izvoarelor dreptului administrativ prive ște raportul dintre
diferitele acte normative și are la baz ă supremația legii:
• Constituția
• legile constitu ționale (de revizuire a Constitu ției)
• legile organice
• legile ordinare
• Decretele preziden țiale care con țin norme ce reglementeaz ă raporturi juridice din sfera
puterii executive
• Hotărârile și ordonan țele Guvernului, ordinele și instrucțiunile mini ștrilor și actele
celorlalte autorit ăți centrale de specialitate ale administra ției publice
• Actele normativ e ale administra ției publice locale
• Convențiile interna ționale care sunt direct exec utorii în ordinea juridic ă internă dacă au fost
ratificate de Parlament.
• Principiile generale ale dreptului admini strativ desprinse prin generalizare din
prevederile mai multor acte normative, acestea cap ătă valoarea unor izvoare distincte de actele
administrative respective (de exemplu, principiul revocabilit ății actelor administrative).
• Doctrina nu constituie izvor de drept
• Jurispruden ța , după majoritatea opiniilor autorilor din țara noastr ă , nu constituie
izvoare de drept, considerându-se c ă judecătorul aplic ă dreptul și nu îl creeaz ă, dar exist ă și
10opinii potrivit c ărora jurispruden ța poate constitui izvor de drept ( unele solu ții ale instan țelor de
contencios administrativ).
1.4. Raportul de drept administrativ
Raporturile de dr ept administrativ sunt acele raporturi juridice care apar prin
intervenția normei juridice asupra raporturilor sociale care constituie obiectul activit ății
administrative a statul ui – sau a colectivit ăților locale – realizat ă așadar, de c ătre autorit ățile
administra ției publice potrivit normelor legale, cu excep ția raporturilor sociale care se nasc în
procesul realiz ării activității financiare6.
Raporturile de dr ept administrativ sunt acele raporturi social e reglementate de normele
dreptului administrativ care intervin în cadrul și pentru realizarea func ției executive a statului7.
Referindu-ne la subiecții raportului de drept administrativ, trebuie ar ătat că întotdeauna
cel puțin unul este o autoritate a administra ției publice . Nașterea, modificarea sau stingerea
raportului de drept administrat iv este expresia manifest ării unilaterale de voin ță a autorit ății
administrative purt ătoare a autorit ății publice (de stat sau a colectivit ăților locale), în acest
sens, distingem mai multe posibilit ăți. Astfel, un raport de drept administra tiv se poate stabili
între:
• două autorități ale administra ției publice;
• autoritate a administra ției publice sau o alt ă autoritate public ă (în ceea ce prive ște
natura juridic ă a raporturilor di ntre Parlament și autoritățile administra ției publice, suntem
de părere că acestea, de regul ă, sunt raporturi de drept constitu țional);
• autoritate a administra ției publice și un organism non-guvernamental;
• autoritate a administra ției publice și o institu ție social-cultural ă sau un agent economic
(regie autonom ă sau o societate comercial ă);
• autoritate a administra ției publice și o persoan ă fizică.
Obiectul raportului de drept administrativ îl formeaz ă acțiunea sau inac țiunea părților.
Specificitatea const ă în aceea c ă acțiunea sau inac țiunea subiec ților se încadreaz ă în activitatea
administrativ ă a statului sau a colectivit ăților locale, deci în cadrul exercit ării puterii executive.
6 Antonie Iorgovan, Drept administrativ, voi. I, Editura Atlas Lex, Bucure ști, 1994 p.138-152
7 Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, vol. I, Ed. Cordial Lex, Cluj-Napoca, 1997, p.23-24
11După conținutul raporturilor juridice de drept administrativ, deci al drepturilor și
obligațiilor pe care le au subiectele participante, putem distinge în cadrul raporturilor mai sus
amintite urm ătoarele categorii:
• raporturi de subordonare ierarhic ă. Sunt raporturi de autoritate care se
stabilesc între structuri ale sistemului administra ției publice aflate într-o ierarhie
administrativ ă. Subiectul activ al acestui raport are în competen ță dreptul de a conduce,
îndruma, controla activitatea subiectului pasiv c ăruia îi incumb ă obligația de subordonare. De
asemenea, subiectul activ are putere disciplinar ă asupra subiectului pasiv.
• raporturi de colaborare și participare, care se realizeaz ă între subiecte între care nu
există subordonare ierarhic ă. Titularii diferitelor competen țe pot colabora sau participa la
realizarea unor sa rcini ale administra ției publice.
Altă categorie de raporturi juridice de drept administrativ sunt cel e care se stabilesc
între subiectele de drept care apar țin sistemului de administra ție publică și subiecte de drept
care se situeaz ă în afara acestui sistem:
• raporturi juridice de subordonare. Sunt raporturi juridice în care subiectele
active în baza competen ței legale pot stabili unilateral drepturi și obligații pentru persoane
fizice sau juridice aflate în afara sistemului administra ției publice. Acestea din urm ă sunt
obligate s ă se conformeze exigen țelor stabilite în mod unilateral de c ătre organele
administra ției publice.
• raporturi juridice de supraveghere și control a respectării legii de c ătre subiecte de
drept din afara sistemului administra ției publice.
• raporturi juridice de colaborare și participare a unor persoane fizice sau
subiecte colective de drept la realizarea sarcinilor administra ției publice. Este cazul
organizațiilor nestatale care realizeaz ă activități de interes public, cont ribuind la îndeplinirea
sarcinilor administra ției publice : Baroul de avoca ți, Corpul exper ților contabili și al
contabililor autoriza ți, unități de învățământ particulare ș.a.
• raporturi juridice de utilizare a serviciilor publice în care subiectele active
acționează pentru a realiza activit ăți cu caracter prestator pentru satisfacerea unor nevoi de
interes public.
12
CAPITOLUL II. ACTELE ADMINISTRATIVE
2.1. Noțiunea și trăsăturile caracteristice ale actelor administrative
În cadrul formelor concrete de realizare a activit ății administra ției publice, locul
central îl ocup ă actele administrative.
Actul administrativ sau actul de drept administrativ (cele dou ă noțiuni exprim ă
același conținut) face parte din cate goria formelor concrete de realizare a activit ății
administra ției publice produc ătoare de efecte juri dice. Când spunem c ă o formă concretă de
activitate d ă naștere la efecte juridice, în țelegem că aceasta dă naștere, modific ă sau stinge
raporturi juridice, în această categorie mai pot fi incluse și contractele administrative.
A doua categorie o constituie formele de activitate ale administra ției publice care nu
produc efecte juridi ce proprii, în care se cuprind opera țiunile tehnico-admi nistrative precum
și actele exclusiv politice ale acesteia8.
Actul administrativ este un act juridic unilateral, care eman ă de la o autoritate
publică, în temeiul puterii publice, pe baza și în vederea execut ării legii.
Prima trăsătură caracteristic ă este aceea c ă actele admini strative sunt acte juridice
Această caracterizare distinge act ul administrativ de opera țiunile tehnico-
administrative.
Actul administrativ este o manifestare unilateral ă de voință juridică;
Actul administrativ este unil ateral nu pentru faptul c ă ar fi opera unei singure
persoane – la emiterea sa putând partic ipa mai multe persoane – ci pentru c ă el degaja o
singură voință juridică, care provine de la o autoritate public ă.
Actul administrativ este o manifestare de voin ță care eman ă, în primul rând, de la o
autoritate a administra ției publice;
Manifestarea de voin ță, unilateral ă, trebuie s ă emane de la o autoritate public ă. Prin
manifestarea de voin ță se realizeaz ă autoritatea public ă, făcând să se modifice ordinea juridic ă,
prin crearea unor situa ții juridice noi.
8 I.Iovănaș, Drept administrativ, Ed. Servo-Sat, Arad, 1997, p. 9 și urm
13Manifestarea de voin ță are loc în teme iul puterii publice;
Datorită acestui fapt, actul administrativ este obligatoriu și executoriu prin el însu și.
Actul administrativ este emis în vederea execut ării legii.
Această caracteristica decurge din ra țiunea de a fi a administra ției publice, aceea de a
organiza și a executa în concret legea, în țeleasă în accep țiunea sa larg ă, nu numai de act al
Parlamentului.
2.2. Categorii de acte administrative
Actele administrative pot fi grup ate în mai multe categorii în func ție de o seam ă de
particularit ăți și de criterii pe ca re le vom prezenta în continuare:
2.2.1. Dup ă întinderea efectelor juri dice pe care le produc
Pornind de la acest criteriu putem di stinge categoria actelor normative și cea a actelor
individuale.
Actele normative conțin reguli generale, impersonale, care se aplic ă într-un num ăr
nedeterminat de cazuri și la un num ăr nedeterminat de subiec ți.
Actele individuale sunt acelea care creeaz ă drepturi și obligații în profitul sau în sarcina
uneia sau mai multor persoane determinate.
2.2.2. Dup ă persoana administrativ ă de la care eman ă
Actele administrative pot fi clasificate și după autorul actului, dup ă cum urmeaz ă:
• Decrete emise de c ătre Președintele României;
• Hotărâri și Ordonan țe emise de c ătre Guvern;
• Instrucțiuni și ordine emise de c ătre miniștri sau conduc ătorii altor organe ale
administra ției publice centrale de specialitate;
• Ordine ale prefec ților;
• Hotărâri ale consiliilor jude țene, municipale, or ășenești și comunale;
• Dispoziții ale primarilor.
2.2.3. Dup ă numărul manifest ărilor de voin ță pe care le încorporeaz ă. După acest
criteriu actele admi nistrative pot fi:
• acte administrative care con țin o singur ă manifestare de voin ță;
14• acte administrative complexe, care con țin două sau mai multe manifest ări de voință.
Faptul că actele complexe cupr ind mai multe manifest ări de voin ță are două consecințe
practice:
• nu poate fi revocat sau anulat decât printr-un act simetric, care s ă cuprindă
manifestările de voin ță ale tuturor autorit ăților care au elaborat în comun actul anterior, ori
printr-un act superi or tuturor emiten ților;
• acțiunea în justi ție trebuie îndreptat ă împotriva tu turor autorit ăților participante la
emiterea actului.
2.3. Legalitatea actelor administrative
Emiterea actelor admi nistrative reprezint ă rezultatul exercit ării competen ței cu care sunt
înzestrate persoanele administrative.
Competen ța administrativ ă este format ă din ansamblul atribu țiilor ce revin unei
autorități, compartiment func țional sau persoane (func ționar de stat) și limitele exerci țiului
lor. Ca element co mponent al competen ței, atribuția constă din prerogativele ce revin unui organ,
compartiment func țional sau func ționar public, în temeiul unui act normativ.
Pentru a se stabili le galitatea unui act admini strativ, se analizeaz ă:
• competen ța material ă, înțeleasă ca grad de întindere a atribu țiilor, sau sfera de
cuprindere a lor;
• competen ța teritorial ă, ea desemnând cadrul teritorial în care se execut ă
atribuțiile de către o autoritate public ă. Spre exemplu u tilizarea competen ței teritoriale
drept criteriu de clasif icare, permite distinc ția între autorit ățile centrale ale administra ției
publice (cu o competen ță teritorial ă extinsă la întreg teritoriul na țional), autorit ățile
teritoriale (cu competen ță la nivelul unei p ărți din teritoriul na țional) și autoritățile locale
(competente a- și exercita atribu țiile la nivelul unit ății administrativ – teritoriale –
comună, oraș, municipiu, jude ț);
• competen ța personal ă, evocă ansamblul atribu țiilor ce revin unei persoane care
ocupă o anumit ă funcție, în acest sens, o anumit ă competen ță revine primarului și o alta
președintelui consiliului jude țean.
152.4. Condi ții de valabilitate privind emiterea actelor administrative
Pentru ca actul administrativ să fie legal , el trebuie, în primul rând, s ă fie, așa cum
am menționat, emis de c ătre autoritatea administrativ ă competent ă, adică de către
autoritatea c ăreia legea îi confer ă dreptul și, totodată, în anumite cazuri, obliga ția de a emite
acel act administrativ. Problema competen ței, în emiterea actelor administrative, prive ște nu
numai autoritatea de la care eman ă actul, ci și persoana din cadrul acelei autorit ăți,
funcționarul care emite actul.
Totodată, actul administrativ trebuie să fie în conformitate cu legea , el fiind emis
tocmai pe baza și în vederea execut ării legii.
De asemenea, la emiterea actelor administrative tr ebuie respectate condițiile de
formă și de procedur ă prescrise de lege pentru emiterea actelor respective.
Nerespectarea acestor condi ții duce la neluarea în considerare a acelor acte. A șa de
exemplu, dac ă un act administrativ nu poart ă semnătura persoanei competente sau
ștampila organului emitent, acel act nu este considerat a fi valabil..
În marea lor majoritate, a șa cum arătam, actele administrative sunt emise în form ă
scrisă, întrucât aceasta prezint ă o serie de avantaje.
Astfel, forma scris ă este recomandat ă spre a se putea cunoa ște exact con ținutul
actului administrativ, as tfel încât acesta s ă poată fi executat întocmai de c ătre cei care au
această obligație. Totodat ă, forma scris ă constituie un pute rnic mijloc de prob ă pentru a se
putea dovedi, în caz de litigiu, prin înscrisul respectiv, drepturile și îndatoririle pe care le
conține.
Totodată, forma scris ă asigură cele mai bune condi ții pentru exercitarea
controlului asupra legalit ății actelor administrative.
Forma scris ă este absolut necesar ă în cazul actelor administrative cu caracter
normativ, precum și în alte situa ții ca, de exemplu, în ceea ce prive ște legitima țiile,
diplomele, certificatele, adeverin țele, procesele-verbale etc..
Forma oral ă (verbală) a actelor administrative este utilizat ă, de regul ă, în caz de
urgență când, pentru desf ășurarea anumitor ac țiuni, în timpul oportu n, nu mai este posibil ă
emiterea unui act scris, întrucât prin acesta s-ar întârzia prea mult ac țiunea respectiv ă, care
trebuie înf ăptuită imediat și de regul ă sunt urmate de confirmarea scris ă.
Conform dispozi țiilor Legii contenciosului administrativ, t ăcerea autorit ății
administra ției publice este socotit ă ca refuz de a rezolva favorabil cererea ce i-a fost
16adresată. Este o solu ție fireasc ă, deoarece, în caz contra r, nu se mai justific ă acțiunea în
justiție a persoanei interesate.
Alteori, îns ă, tăcerea ar putea fi interpretat ă ca aprobare, potrivit adagiului qui tacit
consentire videtur (cine tace consimte). De pild ă, un organ inferior solicit ă organului superior
aprobarea pentru a ac ționa într-un anume fel. în acest caz, t ăcerea ar putea fi considerat ă ca o
aprobare.
În ceea ce prive ște procedura emiterii actelor ad ministrative, legea poate stabili și
cerința anumitor avize pentru emiterea unu i act administrativ, date de c ătre alte organe decât
organul emitent.
2.5. Aplicarea actelor administrative
Odată emise, sau adoptate, dup ă caz (adoptarea este specific ă autorităților
colegiale), actele administrative trebuie s ă fie aplicate.
Cu privire la aplicarea actelor admini strative se impune examinarea succesiv ă a două
probleme: intrarea în vigoare a actelor administrative și executarea actelor administrative.
2.5.1. Intrarea în vigoare actelor administrative
Cât prive ște intrarea în vigoare a actelor administrative, ea reprezint ă momentul din
care actul administrativ este su sceptibil a fi pus în executar e (a produce efecte juridice).
a) Susceptibilitatea actului administrativ de a produce efecte juridice, reprezint ă
momentul de plecare, în aplic area unui act administrativ și se referă la aplicarea pentru viitor a
actului administrativ.
Autoritățile administra ției publice nu pot s ă dea actelor administrative pe care le emit
efecte retroactive.
Drepturile și obligațiile consfin țite prin aceste acte administrative, se situeaz ă în timp
înainte de emiterea lor.
Unii autori consider ă cazul actelor amintite o excep ție de la principiul
neretroactivit ății și tot o astfel de excep ție este considerat ă și situația actelor administrative
cu caracter jurisdic țional prin care se rezolv ă un litigiu și se face referi re la drepturi și obligații
existente la momentul ivirii litigiului priv itor la acele acte.
b) O altă problemă o presupune susceptibilitatea de executare a actelor administrative.
17Actele administrative fiind suscep tibile de executare, trebuie aduse la îndeplinire atât de
autoritățile administra ției publice competente s ă facă acest lucru, cât și de persoanele fizice și
juridice care trebuie s ă se subordoneze, s ă se conformeze dispozi țiilor acestor acte.
Pentru a putea fi puse în executare, actele administrative trebuie s ă fie aduse la
cunoștința celor competen ți să le execute.
2.6. Suspendarea, retragerea și desființarea actelor administrative
2.6.1. Suspendarea actelor administrative
Prin suspendarea actelor administrative se în țelege întreruperea vremelnic ă a efectelor
juridice ale acestor acte și apare necesar ă pentru garantarea respect ării legii în emiterea și
executarea acestor acte.
Suspendarea poate avea loc într-o prim ă situație ca efect al dispozi țiilor exprese ale
legii.
În alte cazuri suspendarea actel or administrative poate fi pronun țată de instan țele
judecătorești, bineînțeles, atunci când legea le confer ă această competen ță.
Alteori, suspendare a poate fi pronun țată și de alte autorit ăți ale administra ției publice
care nu se situeaz ă în ierarhie cu autoritatea care a emis actul. O astfel de suspendare este
admisă doar dacă legea confer ă acelei autorit ăți competen ța suspend ării.
Suspendarea efectelor actelo r administrative poate fi și opera autorit ății care a emis
actul.
2.6.2. Retragerea actelo r administrative
Retragerea actelor administrative este necesar ă uneori, și se justific ă prin aceea c ă
evoluția societății este într-o continu ă schimbare și actele administrative trebuie uneori
modificate pentru a ține pasul cu aceast ă evoluție.
Administra ția este făcută de oameni și trebuie admis c ă uneori ace știa greșesc și că
este necesar a fi î ndreptate erorile respective, pentru c ă altfel s-ar d ăuna interesului public.
De aceea trebuie admis ă posibilitatea modific ării sau retragerii actelor
administrative, pr incipiul revocabilit ății actelor administrative f iind fundamental în regimul
juridic al acestor acte.
Modificarea sau retragerea actului poate s ă fie obligatorie sau facultativ ă.
18Atunci când legea stabile ște ilegalitatea acestor ac te, retragerea lor de c ătre
administra ția publică este obligatorie.
2.6.3. Desfiin țarea (nulitatea) actelor administrative. Inexisten ța lor.
Nerespectarea condi țiilor de fond și forma prev ăzute de lege cu privire la emiterea
unui act administrativ co nduce la aplicarea sanc țiunii nulit ății actului administrativ respectiv.
Condiția este ca la moment ul emiterii actului s ă se fi încălcat anumite dispozi ții ale legii
și să nu fie vorba de înc ălcări ulterioare sau de neconfor mitate a actului cu dispozi ții legale
apărute ulterior em iterii actului.
Unii autori au apreciat c ă sunt cazuri în care la în tocmirea actului s-au înc ălcat regulile
prevăzute expres de lege, într-un mod atât de grosol an, încât actul administrativ respectiv poate fi
considerat ca inexistent9.
Se consider ă astfel că sunt cazuri de inexisten ță următoarele :
1. când un act administrativ nu poate fi materialmente dovedit, pentru c ă nu există nici o
urmă a lui în arhive;
2. actul administrativ a fost emis în baza unei legi care a fost abrogat ă;
3. când actul poart ă semnătura unei persoane manifest incompetent ă;
4. când printr-un act administrativ, organul administra ției publice rezolv ă, spre exemplu, un
litigiu de competen ța instanțelor judec ătorești.
Se consider ă că încălcarea legii în ultimele caz uri este atât de evident ă încât nu mai este
necesară invocarea nelegalit ății actelor respective și pronunțarea nulității.
Aceste acte sunt lovite de vicii atât de vizibile încât nimeni nu le poate atribui caracterul
de acte juridice obligatorii. Pe ntru aceste acte nu opereaz ă prezumția de legalitate și nimeni nu
poate fi ținut să se supună prescripțiilor exprimate în astfel de acte.
De aceea, s-a considerat c ă pentru anumite înc ălcări ale normelor juridice, cu ocazia
emiterii actelor administrative, s ă se considere aplicabil ă sancțiunea nulit ății relative.
În acele cazuri în care s-au înc ălcat regulile juridice, mai ales de procedur ă, dacă nu
sunt esen țiale pentru validitatea actului administrativ, s ă fie sancționate cu anularea, și nu cu
nulitatea absolut ă.
9 Al. Negoiță, op. cit., p. 169
19CAPITOLUL III. NO ȚIUNI GENERALE PRIVIND ADMINISTRA ȚIA PUBLIC Ă
3.1. Caracteristici generale ale administra ției publice
Administra ția public ă are ca obiect real izarea valorilor politice care exprim ă
interesele generale ale societ ății organizate în stat și care sunt formulate în legi de c ătre
organele puterii legiuitoare, precum și executarea hot ărârilor judec ătorești, date în temeiul
legii.10
Caracterizând administra ția publică drept o activitate în principal organizatoric ă, se
desprinde pozi ția sa de intermediar într e planul conduc erii politice și planul în care se
realizează valorile politice, deciziile politice.
Administra ția public ă, în statul de drept, reprezint ă principala pârghie prin care se
realizează valorile stabilite la nivelul palierului politic11. Ea trebuie s ă fie continu ă,
omniprezent ă, promptă și energică, deoarece reprezint ă necontenit statul, at ât în interior cât și
în exterior. No țiunea de administra ție are mai multe accep țiuni, în limbajul curent, a
administra înseamn ă a conduce, a organiza, a dirija activități publice și particulare.
Administra ția constă într-o activitate ra țională și eficientă de utilizare a resurselor
umane, materiale și financiare în scopul ob ținerii unor rezultate maxi me cu eforturi minime.
Complexitatea cerin țelor sociale, ridic ă în fața administra ției o serie de probleme, care
trebuie rezolvate. Societatea cunoa ște un proces continuu de multiplicare și diversificare a
sarcinilor administra ției, care impune necontenite îmbun ătățiri și perfecționări în structura și
activitatea administra ției, prin utilizarea unor metode și tehnici moderne. Doctrina consider ă
că în conținutul complex al administra ției se cuprind imperativele: a prevedea, a organiza, a
conduce, a coordona, a controla12.
Noțiunea de administra ție este mai larg ă decât aceea de administra ție publică, ea
cuprinzând și administra ția particular ă. Ca orice activitate uman ă, atât administra ția publică
cât și administra ția particular ă urmăresc un scop, utilizând anumite mijloace.
Spre deosebire de administra ția privată, administra ția publică urmărește satisfacerea
interesului public, a utilit ății publice, a binelui co mun, în mod dezinteres at, inclusiv prin
realizarea de servicii publice.
10 '*** Curs de drept administrativ, SNSPA, coordonator loan Alexandru, Editura Economic ă, 2002, p. 402
11 Emil Bălan, Elemente de drept administrativ, Ed. Trei, 1999, p.9
12 Mihai T. Oroveanu, Tratat de Drept administrativ, Editura Universit ății Creștine „Dimitrie Cantemir",
București, 1994, p. 15.
20Scopul activit ății administra ției publice este atât satisfacerea, în mod regulat și
continuu, a unor cerin țe esențiale, comune întregii colectivit ăți umane, care exced prin
amploarea lor posibilit ățile particularilor, cât și satisfacerea unor cerin țe care, prin natura lor,
sunt nerentabile și nimeni nu s-ar oferi s ă le asigure.
Noțiunea de administra ție publică este susceptibil ă de a căpăta două sensuri : unul
material și unul formal13.
In sens material , administra ția public ă reprezint ă o activitate de organizare a
executării și de executare în concret a legii, realizat ă prin acțiuni cu caracter de dispozi ție sau
acțiuni cu caracter de presta ție, de către autorit ățile care compun acest sistem în vederea
satisfacerii intereselor generale, scop care organizeaz ă și asigură buna func ționare a serviciilor
publice și execută anumite presta ții către popula ție14.Prin activit ățile executive cu caracter de
dispoziție se organizeaz ă executarea legii, stabi lindu-se reguli de conduit ă pentru ter ți. Aceste
activități se realizeaz ă prin acte juridice, opera țiuni administrative, fapte materiale înf ăptuite
de titularii func țiilor publice din sistem ul organelor administra ției publice.
Administra ția publică, ca activitate excede sfera organelor care alc ătuiesc sistemul de
organizare respectiv, aceasta putând fi reg ăsită și în sistemul puterii legiuitoare sau
judecătorești, precum și în cel al unor organiza ții nestatale care organizeaz ă executarea și
execută în concret legea15
În sens formal , structural sau organic administra ția publică poate fi în țeleasă ca un
sistem de organe ( ansamblul autorit ăților și instituțiilor publice), cuprinzâ nd diverse structuri
administrative care realizeaz ă activitatea de organizare a execut ării și de executare în concret
a legii.
Administra ția publică, în sensul de sistem de or gane ale statului, este alc ătuită din:
Președintele României, Guvern, ministere și celelalte organe ale administra ției publice
centrale de specialitate, servicii le lor descentralizate în jude țe, prefectul și autoritățile
administra ției publice locale16.
Pentru A. Iorgovan, administra ția public ă reprezint ă ansamblul activit ăților
Președintelui, Guvernului, autorit ăților administra ției autonome centr ale, autorit ăților
administra ției autonome locale si, dup ă caz, structurilor subordonate acestora, prin care, în
13 Al. Negoi ță, Drept administrativ, Ed. „Sylvi", Bucure ști, 1996, p. 5
14A. Trăilescu, Tratat elementar de drept administrativ, Ed. ALL BECK, 2002, p. XV
15 Al. Negoi ță, Drept adminstrativ si știința administra ției, Ed. AtlasLex, Bucure ști, 1993
16 A. Trăilescu, Tratat elementar de drept admi nistrativ, Ed. ALL BECK, 2002, p. XV
21regim de putere public ă, se aduc la îndeplinire public ă legile sau, in limitele legii, se
prestează servicii publice17.
Domeniul administra ției publice locale este reglementat în primul rând în Constituție
(art.120.123), care con ține dispozi ții cu rang de principii de baz ă, în Legea general ă a
administra ției publice locale nr.215/200118, precum și în numeroase legi speciale, dintre
care amintim doar Legea prefectului nr. 340/2004 , Legea nr.393/2004 privind statutul
aleșilor locali , Legea nr.67/2004 privind alegerea autorit ăților administra ției locale .
3.2. Func țiile administra ției publice în statul de drept
Administra ția public ă fiind o activitate în principal organizatoric ă, aceasta are o
poziție de intermediar între pl anul conducerii politice și planul unde se realizeaz ă valorile
politice, deciziil e politice. Aceast ă caracteristic ă nu exclude activitatea de conducere în
administra ția public ă – ca activitate creatoare – ci, dimpotriv ă, o presupune la anumite
dimensiuni și în cadrul unor limite.
Referindu-se la principalele func ții ale administra ției publice în cadrul sistemului
social global, prof. I. Alexandru identific ă următoarele19:
a) în prim plan (determinat ă de poziția pe care o are administra ția în raport cu
puterea politic ă) se află funcția de mecanism intermediar de execu ție, ce are menirea de a
organiza și a asigura execu ția – în ultim ă instanță folosind autoritatea sa sau chiar
constrângerea. Aceast ă funcție primară are mai multe laturi, și anume:
• funcția de preg ătire a deciziilor politice sau chiar de colaborare la adoptarea lor;
• funcția de organizare a execut ării deciziilor politice;
• funcția de executare direct ă, în concret a deciziilor politice;
• funcția de asigurare a execut ării deciziilor politice, care se realizeaz ă fie prin
convingere, fie la nevoie, folosind for ța de constrângere;
• funcția de purt ător al cererilor, dorin țelor și necesităților membrilor societ ății în fața
autorităților competente s ă adopte decizii asupra acestora.
17 A. Iorgovan, Drept administrative. Tratat elementar, voi. I, Ed. Hercules, 1993, p. 85-86
18 Publicat ă în "Monitorul Oficial al României", partea I, nr. 204 din 23 aprilie 2001, cu modific ările și
completările aduse de Ordonan ța de urgen ță a Guvernului nr. 74/2001; Legea nr. 738/2001; Legea nr. 216/2002;
Legea nr. 161/2003; Legea nr. 141/2004; Legea nr. 340/2004; Legea nr. 393/2004; Legea 286/2006.
19 Bernard Gournay, Introduction a la Science Administrative, Presse de la Fondation Na ționale des Sciences Politiques,
Paris, 1978, I.Alexandru , ș.a. , Drept administrativ, Ed. Economic ă, 2002
22b) Ca func ții derivate ale administra ției publice, care se refer ă la scopurile ac țiunilor
desfășurate de aceasta, în condi țiile statului de drept administra ția publică are drept scop
înfăptuirea deciziei politice, reflectat ă în legi și celelalte acte normative ale autorit ăților
statului și ale colectivit ăților locale, pot fi conturate:
• funcția de instrument de conservare a valorilor materiale și spirituale ale
societății.
• funcția de organizare și coordonare a adapt ărilor ce se impun datorit ă
transformărilor ce se produc inerent în evolu ția diferitelor componente ale societ ății, în special, în
structura economic ă a acesteia.
Atribuțiile administra ției publice în materie de organizare reprezintă una din cele mai
importante laturi prin care administra ția își realizeaz ă funcțiile sale în cadrul sistemului social.
În acest sens, Constitu ția României precizeaz ă în art. 101(1) c ă principala atribu ție a
Guvernului este asigurarea realiz ării politicii interne și externe a țării și exercitarea conducerii
generale a administra ției publice, potrivit programului s ău de guvernare acceptat de
Parlament. Legea pentru organizarea și funcționarea Guvernului și a ministerelor nr.
90/2001, precum și Legea administra ției publice locale nr. 215/2001 prev ăd, de asemenea,
importante atribu ții de organizare pentru autorit ățile administra ției publice centrale de
specialitate și pentru autorit ățile administra ției publice locale.
Atributul de comand ă se regăsește în activitatea administra ției publice în dou ă
planuri:
• administra ția public ă colaboreaz ă la adoptarea deciziil or politice prin preg ătirea
acestora;
• administra ția public ă adoptă deciziile administrative care au ca obiect crearea
cadrului organizatoric și a condi țiilor concrete în vederea implement ării deciziilor
politice.
Coordonarea ca atribut al conduceri i în cadrul administra ției publice se reg ăsește
aproape la toate nivelurile structurilor administrative și constă în armonizarea și sincronizarea
acțiunilor desf ășurate în vederea organiz ării execut ării și de executare în concret a deciziilor
politice transpuse în legi și alte acte normative. F ără coordonare nu este posibil ă acțiunea
eficientă a diferitelor elemente ale mecanismul ui administrativ, iar realizarea func țiilor
administra ției ar fi periclitat ă, lucru ce ar avea repercusiuni asupra întregului sistem social.
Coordonarea asigur ă integrarea dinamic ă a acțiunilor diferitelo r elemente ale
administra ției publice, în scopul realiz ării acestora în mod ritmic, propor țional și eficient.
23Controlul constituie, de asemenea, un alt atribut al activit ății administrative; el are
menirea de a m ăsura rezultatele ac țiunii administrative în aplicarea deciziilor politice și de a
reprograma activit ățile, făcând corec țiile necesare. Controlul trebuie s ă determine o intensificare
a realizării acțiunilor administrative de natur ă a asigura înde plinirea func țiilor administra ției
publice.
24CAPITOLUL IV. AUTORIT ĂȚILE ADMINISTRA ȚIEI PUBLICE
4.1. Considera ții generale privind administra ția publică centrală
Constituția României20, se refer ă în Titlul III, la autoritățile publice. Astfel, sunt
cuprinse în acest titlu urm ătoarele organisme, calificate de constituant drept autorit ăți publice:
• Parlamentul (capitolul I);
• Președintele României (capitolul II);
• Guvernul (capitolul III);
• Autoritățile administra ției publice centrale de speci alitate (capito lul V, sec țiunea
1) ministere, alte organe de specialitate din subordinea Guvernului, autorit ăți administrative
autonome;
• Autoritățile administra ției publice locale (capitolul V, sec țiunea a 2-a) –
consiliile locale, jude țene și primarii;
• Autoritatea judec ătorească (capitolul VI) – instan țele judec ătorești, Ministerul
Public, Consiliul Superior al Magistraturii.
Fiecărei “puteri” în stat îi corespund autorit ăți care realizeaz ă sarcinile acesteia.
Astfel, sarcinile puterii legislative, de adoptare a legilor, se realizeaz ă de către cele
două Camere ale Parlamen tului (Camera Deputa ților și Senatul), sarcinile puterii
judecătorești, de a solu ționa cu putere de adev ăr legal, conflictele ju ridice care apar în
societate, se realizeaz ă de către instan țele judecătorești (judecătorii, tribunale jude țene și al
municipiului Bucure ști, curți de apel și Înalta Curte de Casa ție și Justiție), iar sarcinile
puterii executive sunt realizate de Pre ședinte și de Guvern, acesta din urm ă având
conducerea general ă a administra ției publice.
Raportându-ne la autorit ățile publice consacrate de Constitu ția României, se pot re ține ca
autorități administrative autonome:
• Consiliul Suprem de Ap ărare a Țării;
• Curtea de Conturi;
• Avocatul Poporului;
• Consiliul Legislativ.
20 Constituția din 31/10/2003, Re- Publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 767 din 31/10/2003, Modificat ă și
completat ă prin Legea de revizuire a Constitu ției României nr. 429/2003, publicat ă în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003,
25Mai pot fi incluse în cat egoria acestor autorit ăți, având un statut legal: Serviciul Român
de Informa ții, Banca Na țională a României, Consiliul Na țional al Audiovizualului, ș.a..
Apoi, sunt autorități autonome locale, alese , precum consiliul jude țean, consiliile locale
și primarii.
Prin urmare, autoritatea administrativ ă reprezintă acea categorie a autorit ăților
publice care are o structur ă stabilă și o activitate continu ă, înzestrat ă cu capacitate juridic ă ce-i
permite participarea în nume propriu, la înf ăptuirea puterii executive în limitele competen ței legal
specifice.21
Din cele prezentate reiese c ă noțiunea de autoritate public ă este mai larg ă decât cea de
autoritate administrativ ă, pe care o include. De altfel, prin Decizia nr. 197/1997 a Cur ții
Constituționale, s-a statuat c ă în ceea ce prive ște noțiunea de autoritate administrativ ă,
prevăzută de art. l din Legea nr. 554/2004, aceasta a fost înlocuit ă cu noțiunea de autoritate
publică, prevăzută de art. 52 alin. l din Constitu ție22 și că noțiunea de autoritate public ă are o
sferă mai larg ă decât cea de autoritate administrativ ă, fără a se ar ătă de Curtea
Constituțională, sensul și sfera celor dou ă noțiuni.
Din rândul autorit ăților administrative, unele sunt considerate autorit ăți ale
administra ției publice pentru c ă acestea fac parte din sistemul administra ției publice.
În Constitu ție se utilizeaz ă și noțiunea de organ23: în art. 61 alin. 1, chiar dac ă se
prevede c ă Parlamentul este „ unica putere legiuitoare a țării”, el este calificat, mai întâi, ca
fiind, „ organul reprezentativ al poporului român” . De asemenea, în art. 116 se prevede c ă „
alte organe de special itate se pot organiza în subordinea Guvernului ori a mi nisterelor sau
ca autorit ăți administrative autonome”. Art. 123 alin. (2), referi ndu-se la prefect, prevede
că acesta conduce se rviciile publice descentralizate ale ministerelor și „ ale celorlalte
organe centrale, din unit ățile administrativ-teritoriale” .
Pentru autorit ățile administrative, se re țin următoarele caracteristici:
• sunt o categorie de autorit ăți publice, adică forme organizatorice constituite în
sistemul autorit ăților publice;
• sunt forme organizatorice stabile, ca structur ă și activitate, determinate de
permanen ța și consisten ța sarcinilor ce trebuie s ă le îndeplineasc ă, ceea ce nu exclude
21 I. Santai, Drept administrativ și știința administra ției, Ed. Oscar Print, 1998, p.59-68
22 Persoana v ătămată într-un drept al s ău ori într-un interes legitim, de o autoritate public ă, printr-un act
administrativ sau prin nesolu ționarea în termenul legal a unei cereri, este îndrept ățită să obțină recunoașterea
dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.
23 A se vedea și M Preda, Drept administrativ, Ed. Lumina Lex, Bucure ști, 2000, p. 18
26posibilitatea încredin țării temporare de sarcini sau chiar a cre ării de organe cu caracter
temporar, dat fiind provizoratul sarcinilor;
• dispun de capacitate juridic ă cu caracter special, care le confer ă calitatea de a
participa la raporturile juridi ce, respectiv ap titudinea limitat ă de a avea și de a exercita
drepturi și, după caz, de a îndeplini obliga ții în nume propriu.
Autoritățile administrative se caracterizeaz ă prin:
• sunt, de regul ă, alcătuite din persoane numite și, mai rar, alese41 în funcție, spre deosebire
de componentele puterii legislative (Camera Deputa ților și Senatul) alc ătuite numai din persoane
alese;
• funcționarii acestor autorit ăți sunt subordona ți ierarhic, fiind revocabili din func ție,
comparativ cu magistra ții42 care, în cazul judec ătorilor, sunt independen ți în activitate și
inamovibili în func ție, iar procurorii dispun de stabilitate în func ție;
• prin activitatea lor, autorit ățile administrative asigur ă punerea în executare și
executarea în concret a legilor, procesul activit ății executive incluzând, astfel, adoptarea sau emiterea
de acte cu caracter normativ, emiterea ac telor cu caracter i ndividual, executarea și controlul
îndeplinirii acestora.
Așadar, puterea executiv ă și sistemul de autorit ăți administrative ocup ă un loc
intermediar – de și pe acela și plan sau nivel al puterii în stat.
4.2. Guvernul României
4.2.1. Rolul și funcțiile Guvernului
Guvernul este autoritatea public ă a puterii executive, care func ționează în baza votului
de încredere acordat de Parlament și care asigur ă realizarea politicii interne și externe a țării și
exercită conducerea general ă a administra ției publice24.
Guvernul are rolul de a asigura func ționarea echilibrat ă și dezvoltarea sistemului
național economic și social, precum și racordarea acestuia la sistemul economic mondial în
condițiile promov ării intereselor na ționale.
Guvernul se organizeaz ă și funcționează în conformitate cu prevederile
constituționale, având la baz ă Programul de guvernare acceptat de Parlament.
24 Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, publicat ă în
M.Of. nr. 164 din 4.02.2001
27Numirea Guvernului se face de Pre ședintele României pe baza votului de încredere
acordat de Parlament și exprimat prin Hot ărârea Parlamentului.
4.2.2. Componen ța Guvernului
Potrivit art. 2 al Legii nr. 90/2001, pot fi membri ai Guvernului persoanele care:
• au numai cet ățenia român ă și domiciliul în țară;
• se bucură de exerci țiul drepturilor electorale;
• nu au suferit condamn ări penale și nu se g ăsesc în unul dint re cazurile de
incompatibilitate.
Guvernul este alc ătuit din primul-ministru și miniștri. Din Guvern pot face parte și
miniștri-delega ți, cu îns ărcinări speciale pe lâng ă primul-ministru, prev ăzuți în lista
Guvernului prezentat ă Parlamentului pentru votul de încredere.
Președintele României desemneaz ă un candidat pentru func ția de prim-ministru, în
urma consult ării partidului care de ține majoritatea absolut ă în Parlament, ori dac ă nu există o
asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.
Candidatul pentru func ția de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la
desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului și a întregii liste a
Guvernului.
Programul și lista Guvernului se dezbat de c ătre Camera Deputa ților și Senat, în
ședință comună. Parlamentul acord ă încredere Guvernului cu votul majorit ății deputaților și
senatorilor. Pe baza votului de încredere acordat de c ătre Parlament, Pre ședintele României
numește Guvernul.
Primul-ministru și ceilalți membri al Guvernului depun individual, în fa ța
Președintelui României, jur ământul de credin ță față de țară și popor. Guvernul în întregul s ău
și fiecare membru în parte î și exercită mandatul, începând de la data depunerii jur ământului.
Conflictul de interese în cazul membrilor Guvernului
Conform art 70 și 71 din Legea 161/2003 prin conflict de interese se în țelege situa ția
în care persoana ce exercit ă o demnitate public ă sau o func ție publică are un interes personal
de natură patrimonial ă, care ar putea influen ța îndeplinirea cu obiectivitate a atribu țiilor care îi
revin potrivit Constitu ției și altor acte normative. Principiile care stau la baza prevenirii
conflictului de interese în exercitarea demnit ăților publice și funcțiilor publice sunt:
imparțialitatea, integritatea, transparen ța deciziei și suprema ția interesului public.
28Persoana care exercit ă funcția de membru al Guvernului, secretar de stat, subsecretar
de stat sau func ții asimilate acestora, prefect ori subprefect este obligat ă să nu emită un act
administrativ sau s ă nu încheie un act juridic ori s ă nu ia sau s ă nu participe la luarea unei
decizii în exercitarea func ției publice de autoritat e, care produce un folos material pentru
sine, pentru so țul său ori rudele sale de gradul I. (art.72, Legea nr.161/2003).
Încetarea func ției de membru al Guvernului
Funcția de membru al Guvernului înceteaz ă în urma:
• demisiei;
• revocării;
• pierderii drepturilor electorale;
• stării de incompatibilitate;
• decesului;
• demiterii.
Demisia din func ția de membru al Guvernului se anun ță public, se prezint ă în scris
primului-ministru și devine irevocabil ă din momentul în care s-a lua act de depunerea ei, dar
nu mai târziu de 15 zile de la data depunerii.
Revocarea din func ția de membru al Guvernului se face de Pre ședintele României,
prin decret, la propunerea primului-ministru. Revocarea are loc în caz de remaniere
guvernamental ă.
4.2.3. Atribu țiile Guvernului
Guvernul, ca de altf el întreaga administra ție public ă, are sarcina de a aduce la
îndeplinire politica intern ă și externă a statului.
În vederea realiz ării acestei sarcini, Guvernul exercit ă o serie de atribu ții, care pot fi
grupate în dou ă categorii:
Atribuții generale
• exercită conducerea general ă a administra ției publice;
• asigură executarea de c ătre administra ția publică, în accep țiunea de sistem de
organe, adic ă în sens organizatoric, a legilor și a celorlalte dispozi ții normative date în
aplicarea acestora;
• conduce și controleaz ă activitatea ministerelor și a celorlalte organe centrale
precum și ale autorit ăților locale ale administra ției publice;
• asigură administrarea propriet ății publice și private a statului.
29Atribuții de specialitate
a) Atribuții în domeniul normativ
b) Atribuții în domeniul economic
c) Atribuții în domeniul social
d) Atribuții în domeniul legalit ății și apărării țării
e) Atribuții în domeniul rela țiilor externe
Pentru rezolvarea unor probleme din competen ța sa, Guvernul poate constitui
organisme cu caracter cons ultativ. În scopul elabor ării, integr ării, corelării și monitoriz ării de
politici, Guvernul poate constitui consilii, comisii și comitete interministeriale.
4.2.4. Primul-ministru
Primul-ministru conduce Guvernul și coordoneaz ă activitatea membrilor acestuia, cu
respectarea atribu țiilor legale care le revin.
Primul-ministru reprezint ă Guvernul în rela țiile acestuia cu Parlamentul, Pre ședintele
României, Curtea Suprem ă de Justiție, Curtea Constitu țională, Curtea de Conturi, Consiliul
Legislativ, Ministerul Public, celelalte autorit ăți și instituții publice, partidele și alianțele
politice, sindicatele, cu alte organiza ții neguvernamentale, precum și în relațiile interna ționale.
Primul-ministru este vicepreședintele Consiliului Suprem de Ap ărare a Țării și
exercită toate atribu țiile care deriv ă din aceast ă calitate.
Primul-ministru numește și elibereaz ă din funcție:
a) conduc ătorii organelor de specialitate di n subordinea Guvernului, cu excep ția
persoanelor care au calitatea de membru al Guvernului;
b) secretarul general și secretarii generali adjunc ți ai Guvernului, în cazul utiliz ării
acestor func ții;
c) personalul din cadrul aparatului de lucru al primului-ministru;
d) secretarii de stat; e) alte persoane care îndeplinesc func ții publice, în cazurile prev ăzute de lege.
Primul-ministru prezintă Camerei Deputa ților și Senatului rapoarte și declara ții cu
privire la politica Guvernului și răspunde la întreb ările ori interpel ările care îi sunt adresate de
către deputa ți sau senatori.
Primul-ministru poate desemna un membru al Guvernului s ă răspundă la întrebările și
interpelările adresate Guvernului de c ătre deputa ți sau senatori, în func ție de domeniul de
activitate ce formeaz
ă obiectul interpel ării.
30Primul-ministru contrasemneaz ă decretele emise de Pre ședintele României, în cazul
în care Constitu ția prevede obligativitatea contrasemn ării acestora.
În scopul rezolv ării unor probleme operative, primul-ministru poate constitui , prin
decizie, consilii, comisii și comitete interministeriale.
4.2.5. Organizarea aparatului de lucru al Guvernului25
Aparatul de lucru al Guvernului este alc ătuit din aparatul de lucru al primului-
ministru, Secretariatul General al Guvernului, departamente și alte asemenea structuri
organizatorice cu atribu ții specifice stabilite prin hot ărâre a Guvernului.
Aparatul de lucru al primului-ministru este alcătuit din:
a) corpul de consilieri ai primului-ministru;
b) corpul de control al primului-ministru;
c) aparatul tehnic al co rpului de consilieri;
d) cabinetul primului-ministru;
e) cancelaria primului-ministru;
f) compartimentul cu probleme speciale; g) compartimentul documente secrete; h) compartimentul care asigur ă protocolul primului-ministru.
Guvernul are un Secretariat General
26 condus de secretarul general al Guvernului,
care poate avea rang de ministru, ajutat de unul sau mai mul ți secretari generali adjunc ți, care
pot avea rang de secretar de stat, numi ți prin decizie a primului-ministru.
Secretariatul General face parte din aparatul de lucru al Guvernului și asigură
derularea opera țiunilor tehnice aferente actelor de guvernare, rezolvarea problemelor
organizatorice, juridice, economice și tehnice ale activit ății Guvernului, precum și
reprezentarea Guvernului în fa ța instanțelor judec ătorești.
25 Ordonan ță de Urgen ță 64/28.06.2003, pentru stabilirea unor m ăsuri privind înfiin țarea, organizarea,
reorganizarea sau func ționarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, a ministerelor, a altor
organe de specialitate ale administra ției publice centrale și a unor institu ții publice
Hotărâre nr. 765 din 18 iulie 2002 privind organizarea și funcționarea aparatului de lucru al Guvernului publicat ă
în M.O. nr. 554 din 29 iulie 2002
26 Legea 255/2001,publicat ă în M.Of.nr. 266 din 23/05/2001, privind reorganizarea și funcționarea Secretaritului
General al Guvernului
31Secretariatul general al Guvernului asigur ă, prin aparatul propriu, continuitatea
derulării operațiunilor tehnice aferen te actelor de guvernare, constituind elementul de leg ătură
și stabilitate al guvern ării.
Departamentul este o structur ă organizatoric ă fără personalitate juridic ă și fără unități
în subordine, subordonat primului-ministru, având rolul de coordonare și sinteză în domenii
de interes general, în conformitate cu atribu țiile Guvernului.
Departamentul este condus de un demnitar. În exercitarea atribu țiilor ce îi revin
conducătorul departamentului emite ordine cu caracter individual.
4.2.6. Func ționarea Guvernului
Guvernul se întâlne ște, de regul ă, săptămânal sau ori de câte ori este nevoie, la
convocarea primului-ministru.
Președintele României poate participa la ședințele Guvernului care au ca obiect
probleme de interes na țional privind politica extern ă a Guvernului, ap ărarea țării, asigurarea
ordinii publice.
4.2.7. Actele Guvernului
Guvernul emite dou ă categorii de acte:
• hotărâri;
• ordonanțe.
Actele specifice activit ății Guvernului sunt hotărârile , prin care acesta pune în
executare legile adoptate de c ătre Parlament.
Hotărârile se emit pentru organizarea execut ării legilor, ceea ce înseamn ă că nu pot
cuprinde reglement ări primare ale rela țiilor sociale, hot ărârile având un caracter secundum
legem .
Prin urmare, publicarea constituie o condi ție de validitate a actului, în sensul c ă
hotărârea sau ordonan ța, chiar legal adopt ate sunt valabile și pot fi aplicate numai dup ă
îndeplinirea procedurii public ării.
Parlamentul poate adopta o lege special ă de abilitare a Guvernului pentru a emite
ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilo r organice, procedând la ceea ce se nume ște
delegarea legislativ ă (art.115 din Constitu ție).
Legea de abilitare trebuie s ă stabileasc ă în mod obligatoriu, domeniul și data pân ă la
care se pot emite ordonan țe. Dacă legea de abilitare o cere, ordonan țele se supun aprob ării
32Parlamentului, potrivit pr ocedurii legislative, pân ă la împlinirea termenului de abilitare.
Nerespectarea termenul ui atrage caducitatea și încetarea efectelor ordonan ței.
Din punct de vedere tehnic legislativ, Ordonan ța de urgen ță intră în vigoare numai
după depunerea sa spre dezbatere în procedur ă de urgen ță la Camera competent ă să fie
sesizată și după publicarea ei în Mon itorul Oficial al României. Camerele, dac ă nu se afl ă în
sesiune, se convoac ă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, dup ă caz, de la trimitere.
Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizat ă nu se pronun ță asupra
ordonanței, aceasta este considerat ă adoptată și se trimite celeilalte Camere care decide de
asemenea în procedur ă de urgen ță. Ordonan țele de urgen ță nu pot fi adoptate în domeniul
legilor constitu ționale, nu pot afecta regimul institu țiilor fundamentale ale statului, drepturile,
libertățile și îndatoririle prev ăzute de Constitu ție, drepturile electorale și nu pot viza m ăsuri de
trecere silit ă a unor bunuri în proprietate public ă.
Ordonanțele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprob ă sau se resping printr-o lege.
4.2.8. Raporturile Parlamentului cu Guvernul
Primul-ministru prezint ă Camerei Deputa ților sau Senatului rapoarte și declarații cu
privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate.
Totodată, Guvernul și celelalte autorit ăți ale administra ției publice sunt obligate s ă
prezinte informațiile și documentele cerute de Camera Deputa ților, de Senat sau de c ătre
comisiile parlamentare, prin intermediul pre ședinților acestora.
Membrii Guvernului au acces la lucr ările Parlamentului . Dacă li se solicit ă prezența,
participarea lor este obligatorie.
Guvernul și fiecare dintre membrii s ăi sunt obliga ți să răspundă la întreb ările și
interpelările formulate de deputa ți sau de senatori.
Camera Deputa ților sau Senatul pot adopta o mo țiune prin care s ă-și exprime pozi ția
cu privire la problemele ce au f ăcut obiectul interpel ării.
Guvernul răspunde politic în fa ța Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Fiecare
membru al Guvernului r ăspunde politic solidar cu ceilal ți membri pentru activitatea
Guvernului și pentru actele acestuia. Guvernul î și poate angaja r ăspunderea în fa ța Camerei
Deputaților și a Senatului, în ședință comună, asupra unui program, a unei declara ții de
politică generală sau a unui proiect de lege (art.114 din Constitu ție).
33Camera Deputa ților și Senatul, în ședință comună, pot retrage încrederea acordat ă
Guvernului, prin adoptarea unei moțiuni de cenzur ă, cu votul majorit ății deputaților și
senatorilor (art.113 din Constitu ție).
Guvernul î și poate angaja r ăspunderea în fa ța Camerei Deputa ților și a Senatului, în
ședință comună, asupra unui program, a unei declara ții de politic ă generală sau a unui proiect
de lege.
Dacă acestea sunt respinse printr-o mo țiune de cenzur ă, depusă în termen de 3 zile de
la prezentarea programului, a declara ției de politic ă generală sau a proiectului de lege,
Guvernul se consider ă demis, urmând s ă fie desemnat un nou prim-ministru și să fie ales un
nou Guvern.
Dacă moțiunea de cenzur ă este respins ă, proiectul de lege prezentat este socotit ca fiind
adoptat, iar programul sau declara ția de politic ă generală devine obligatoriu pentru Guvern.
În situația în care Pre ședintele României cere reexam inarea legii adoptate, dezbaterea
acesteia se face în ședință comună a celor dou ă Camere.
4.2.9. Răspunderea membrilor Guvernului
Camera Deputa ților, Senatul și Președintele României au dreptul s ă ceară urmărirea
penală a membrilor Guvernului pentru faptele s ăvârșite în exerci țiul funcției lor. Dac ă s-a
cerut urm ărirea penal ă, Președintele României poate dispune suspendarea acestora din func ție.
Trimiterea în judecat ă a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din func ție.
Competen ța de judecat ă aparține Înaltei Cur ți de Casa ție și Justiție. Trimiterea în judecat ă a
unui membru al Guvernului atra ge suspendarea acestuia din func ție, de către Președintele
României.
Cazurile de r ăspundere și pedepsele ce se pot aplica membrilor Guvernului sunt
reglementate prin Legea responsabilit ății ministeriale nr. 115/1999, modificat ă prin Legea
31/200127.
4.3. Administra ția publică centrală de specialitate în România
Constituția României reglementeaz ă această materie în Sec țiunea I, a cap. V
Administra ția publică, din cadrul Titlu lui III – Autorit ățile publice (art.116-119).
27 Publicată În Monitorul Oficial nr. 116 din 7/03/2001
34In sistemul constitu țional actual, administra ția publică centrală de specialitate are dou ă
componente, și anume:
• administra ția public ă subordonat ă Guvernului, alcătuită din structuri
administrative subordonate direct acestuia sau aflate în subordinea ministerelor;
• autoritățile administrative autonome, constituite conform art.116 alin.3 din
Constituție.
Administra ția ministerial ă desemneaz ă structurile administrative subordonate direct
Guvernului, numite mi nistere sau purtând alte denumiri: agenții, departamente, oficii, comitete,
consilii etc., indiferent dac ă cei care le conduc fac sau nu parte din Guvern (potrivit art.101
alin.(3) din Constitu ție, Guvernul este alc ătuit din prim-ministru, mini ștri și alți membri stabili ți
prin lege organic ă).
În Capitolul V al Titlului III din Constitu ție sunt avute în vedere autorit ăți publice care
desfășoară exclusiv o activitate de natur ă administrativ ă. Așa cum s-a ar ătat, Guvernul, emite
pe lângă acte de guvernare specifice executivului, și acte administrative , realizând administra ție
statală, ca dimensiune a administra ției publice.
Administra ția public ă centrală de specialitate se realizeaz ă numai ca administra ție
statală, iar structura acesteia cuprinde autorit ăți guvernamentale subordonate și autorități
autonome. Cele guvernamentale, la rândul lor, se împart în dou ă categorii, dup ă cum raporturile
de subordonare fa ță de Guvern sunt directe sau indire cte (prin intermediul unui minister).
Oricât de mult ă autonomie ar avea autorit ățile administrative autonome centrale, acestea
fiind autorit ăți de stat, actele lor fac obiectul ac țiunii în justi ție, conform dispozi țiilor art. 52
din Constitu ție și ale Legii nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
4.3.1. Ministerele
Ministerele sunt organe de specialitate ale administra ției publice centrale care
realizează politica guvernamental ă în domeniile de activitate ale acestora.
Ministerele se organizeaz ă și funcționează numai în subordinea Guvernului, potrivit
prevederilor Constitu ției și Legii nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului
României și a ministerelor.
Numărul, denumirea și competen ța ministerelor nu sunt stabilite în mod expres nici prin
Constituție și nici printr-o lege cadru. De la un guvern la al tul acestea pot s ă varieze, în func ție de
obiectivele urm ărite de guvernul respectiv, de cerin țele sociale pe care trebuie s ă le satisfac ă
statul în acea perioad ă.
35Ministerele și miniștrii se aprob ă de către Parlament, prin acordar ea votului de încredere
asupra Programului de guvernare și întregii liste a Guve rnului, la învestitur ă.
Primul-ministru poate cere Parlamentului modificarea structurii Guvernului prin
înființarea, desfiin țarea sau, dup ă caz, divizarea ori comasarea u nor ministere. Ministerele au
personalitate juridic ă și au sediul în municipiul Bucure ști.
4.3.2. Organizarea ministerelor
Rolul, func țiile, atribu țiile, structura organizatoric ă și numărul de posturi ale ministerelor
se stabilesc în raport cu importan ța, volumul, complexitatea și specificul activit ății desfășurate și
se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
În fiecare minister se organizeaz ă cabinetele demnitarilor, cu personal propriu, c ăruia nu i
se aplică prevederile legii privind statutul func ționarului public. Ministerele pot înfiin ța în
subordinea lor organe de specialitate, cu avizul Cur ții de Conturi.
Ministerele pot avea în subordinea lor servicii publice, care func ționează în unitățile
administrativ-teritoriale.
Înființarea sau desfiin țarea serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și ale
celorlalte organe centrale din unit ățile administra tiv-teritoriale, obiectul de activitate, structura
organizatoric ă, numărul și încadrarea personalului, criteriile de constituire a compartimentelor
și funcțiile de conducere ale acestora se aprob ă prin ordin al ministrului, respectiv al
conducătorului organului de specialitate în subordinea c ăruia aceste servicii sau organe î și
desfășoară activitatea.
Ministrul nume ște și elibereaz ă din func ție conduc ătorii organelor de specialitate din
subordinea ministerului. Conduc ătorii serviciilor publice descentralizate se numesc și se
eliberează din funcție de către ministru, cu avizul c onsultativ al prefectului.
4.3.3. Atribu țiile generale ale mini ștrilor
Miniștrii îndeplinesc în domeniul lor de activitate, urm ătoarele atribu ții generale:
a) organizeaz ă, coordoneaz ă și controleaz ă aplicarea legilor, ordonan țelor și hotărârilor
Guvernului, a ordinelor și instrucțiunilor emise potrivit legii, cu respectarea limitelor de
autoritate și a principiului autonomiei locale a institu țiilor publice și a agenților economici;
b) inițiază și avizează proiecte de lege, ordonan țe, hotărâri ale Guvernului, în condi țiile
stabilite prin me todologia aprobat ă de Guvern;
36c) acționează pentru aplicarea strategiei proprii a ministerului, integrat ă celei de
dezvoltare economico-social ă a Guvernului;
d) fundamenteaz ă și elaboreaz ă propuneri pentru bugetul anual, pe care le înainteaz ă
Guvernului;
e) urmăresc proiectarea și realizarea investi țiilor din sistemul ministerului, în baza
bugetului aprobat;
f) reprezintă interesele statului în diferite organe și organisme interna ționale, în
conformitate cu acordurile și convențiile la care România este parte și cu alte în țelegeri stabilite
în acest scop, și dezvoltă relații de colaborare cu organe și organiza ții similare din alte state și
cu organiza ții internaționale ce intereseaz ă domeniul lor de activitate;
g) inițiază și negociaz ă, din împuternicirea Pre ședintelui României sau a
Guvernului, în condi țiile legii, încheierea de conven ții, acorduri și alte în țelegeri
internaționale propun întocmir ea formelor de aderar e la cele existente;
37CAPITOLUL V. ADMINISTRA ȚIA PUBLIC Ă LOCAL Ă
5.1. Principiile care guverneaz ă administra ția publică locală
Principiile fundamentale ce stau la baza statului de drept presupun un anume cadru
normativ, prin care se realizeaz ă organizarea și funcționarea administra ției publice și prin care se
stabilește în primul rând sistemul principial-juridic ce guverneaz ă întreaga administra ție publică28.
Principiile, ca abstractiz ări sintetice prin care se redau tr ăsăturile comune, generale,
proprii unui fenomen sau grup ări de fenomene reprezint ă un important element de cunoa ștere
a dimensiunilor și caracterelor administra ției publice29.
Administra ția publică, acționând în vederea realiz ării funcțiilor sale, trebuie s ă prevadă
și să programeze, s ă organizeze procesul de execu ție, să decidă, dar să și pregătească variante de
decizii pentru deci dentul politic, s ă coordoneze procesele de execu ție și, în sfârșit, să controleze
întreaga activitate de realizar e a valorilor politice tr anspuse în no rme juridice; toate acestea
constituie un proces admi nistrativ unic, între ac țiunile administra ției existând o riguroas ă
succesiune și interacțiune, stabilite prin norme juridice.
Rezultă astfel că, în întreaga sa activitate, administra ția publică se subordoneaz ă normelor
juridice, ra țiunea existen ței sale fiind organizarea execut ării și asigurarea înf ăptuirii acestora.
Art.1 din Legea nr. 215/2001 a administra ției publice locale define ște anumiți termeni:
a) activități de administra ție social-comunitar ă – acțiunile prin care se concretizeaz ă relația
autorităților administra ției publice locale cu asocia țiile de proprietari de pe raza unit ății
administrativ-teritoriale; b) aglomer ări urbane – asocia țiile de dezvoltare intercomunitar ă
constituite pe baz ă de parteneriat între munici pii, altele decât cele prev ăzute la lit. j), și orașe,
împreună cu localit ățile urbane și rurale aflate în zona de influen ță; c) asocia ții de dezvoltare
intercomunitar ă – structurile de cooperar e cu personalitate juridic ă, de drept privat, înfiin țate,
în condițiile legii, de unit ățile administrativ-teritoriale pent ru realizarea în comun a unor
proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori furnizarea în comun a unor servicii
publice; d) autorit ăți deliberative – consiliul local, consiliul jude țean, Consiliul General al
Municipiului Bucure ști, consiliile locale ale subdiviziuni lor administrativ-teritoriale ale
municipiilor; e) autorit ăți executive – primarii comunelor, ora șelor, municipiilor, ai
28 N.Popa, Teoria general ă a dreptului, Ed.Actami, Bucure ști, 1996; Ilie lov ănaș, Drept administrativ și elemente ale
științei administra ției, Editura Didactic ă și Pedagogic ă, București, 1977
29 E.Bălan, Elemente de drept administrativ, Ed. Trei, 1999
38subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale muni cipiilor, primarul general al municipiului
București și președintele consiliului jude țean; f) consilii locale – consilii comunale, or ășenești,
municipale și consiliile subdiviziunilor administrativ-t eritoriale ale municipiilor; g) organisme
prestatoare de servicii publice și de utilitate public ă de interes local sau jude țean – denumire
generică ce include: 1. institu ții publice și servicii publice înfiin țate și organizate prin hot ărâri
ale autorit ăților deliberative, denumite în continuare institu ții și servicii publice de interes
local sau jude țean; 2. societ ăți comerciale și regii autonome înfiin țate sau reorganizate prin
hotărâri ale autorit ăților deliberative, denumite în continuare societ ăți comerciale și regii
autonome de interes local sau jude țean; 3. asocia ții de dezvoltare intercomunitar ă; 4. furnizori
de servicii sociale, de drep t public ori privat, care acord ă servicii sociale în condi țiile
prevăzute de lege; 5. asocia ții, fundații și federații recunoscute ca fii nd de utilitate public ă, în
condițiile legii; 6. operatori de servicii comunitare de utilit ăți publice locale sau jude țene; h)
subdiviziuni administrativ-terito riale ale municipiilor – sect oarele municipiului Bucure ști sau
alte subdiviziuni ale municipiilor, ale c ăror delimitare și organizare se fac prin lege; i) unit ăți
administrativ-teritoriale – comune, ora șe și județe; în condi țiile legii, unele ora șe pot fi
declarate municipii; j) zona metropolitan ă – asociația de dezvoltare intercomunitar ă constituit ă
pe bază de parteneriat între capitala Româ niei sau municipiile de rangul I și unitățile
administrativ-teritoriale aflate în zona imediat ă.
În conformitate cu art.2 din Legea nr. 215/2001 a administra ției publice locale, care
reia parțial textul art.120 din Constitu ția României, administra ția public ă în unitățile
administrativ-teritoriale se organizeaz ă și funcționează în temeiul principiilor
descentraliz ării, autonomiei locale, deconcentr ării serviciilor publice, eligibilit ății
autorităților administra ției publice locale, legalit ății și al consult ării cetățenilor în
soluționarea problemelor locale de interes deosebit. Aplicarea acestor principii nu poate
aduce însă atingere caracter ului de stat na țional, unitar și indivizibil al României.
Principiile de organizare ale administra ției publice în România, reglementate
constituțional și organic, au la baz ă prevederile stabilite prin Carta european ă a autonomiei
locale , adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985 și adoptată în dreptul intern prin Legea
nr.199/1997 , publicată în Monitorul Oficial, nr. 331 din 26/11/1997.
PRINCIPIUL AUTONOMIEI LOCALE se referă la organizarea, func ționarea,
competen țele și atribuțiile, precum și gestionarea resurselor care, potrivit legii, apar țin
comunei, ora șului sau jude țului30. Ea reprezint ă dreptul și capacitatea efectiv ă a
30 art. 4 (2) al Legii administra ției publice locale nr. 215/2001
39autorităților administra ției publice locale de a rezolva și de a gestiona, po trivit legii, în
nume propriu și sub responsabilitatea lor, o parte important ă a treburilor publice, în interesul
colectivităților locale, pe care le reprezint ă.
Potrivit Cartei europeane a autonomiei locale autonomia local ă reprezint ă dreptul și
capacitatea efectiv ă ale autorit ăților administra ției publice locale de a solu ționa și de a
gestiona, în cadrul le gii, în nume propriu și în interesul popula ției locale, o parte important ă
a treburilor publice. Ac est drept se exercit ă de consilii sau adun ări, compuse din membri
aleși prin vot liber, secret, egal, direct și universal, care pot dispune de organe executive și
deliberative care r ăspund în fa ța lor. Aceast ă dispoziție nu aduce atingere, în nici un fel,
posibilității de a recurge la adun ări cetățenești, referendum sau orice alt ă formă de
participare direct ă a cetățenilor, acolo unde aceasta este permis ă de lege.
Principiul autonomiei lo cale, sau principiul liberei administr ări, cum mai este denumit
în dreptul comparat31, este consacrat în primul rând de Constitu ția României, revizuit ă în
2003, în art.120 alin.1.
În considerarea dispozi țiilor Cartei europene a autonomiei locale, ratificat ă de
România prin Legea nr. 199/1997, conform c ărora „Principiul autonomiei locale trebuie s ă fie
recunoscut în legisla ția internă și, pe cât posibil, în Constitu ție” (art. 2 – Fundamentarea
constituțională și legală a autonomiei locale), Constituția se rezum ă doar la proclamarea
principiului, l ăsând în seama legii organice (la care face trimitere art. 73 alin.3 lit o),
reglementarea formelor concrete de realizare a acestuia. Legea organic ă de care face vorbire
Constituția rămâne, în m ăsura în care nu contravine dispozi țiilor actului fundamental astfel
cum a fost revizuit, Legea nr.215/2001.
Principiul de rang constitu țional al autonomiei locale este strâns legat de principiul
descentraliz ării, de asemenea consacrat de Constitu ție. Principiul descentraliz ării se refer ă la
organizarea administra ției publice în general, și, pe de o parte, evoc ă existența
colectivităților locale autonome (d escentralizarea teritorial ă), iar pe de alt ă parte denot ă
tendința statului modern de renun țare treptat ă la prestarea serviciilor publice în regim
centralizat, în favoarea înfiin țării stabilimentelor publice, sau a prest ării lor de c ătre persoane
private – stabilimentele de utilitate public ă (descentralizarea func țională, tehnică sau pe
servicii).
Descentralizarea teritorial ă implică existența autonomiei locale, prin urmare se poate
afirma că descentralizarea este un sistem de organizare administrativ ă iar autonomia local ă
31 Jean-Marie Auby, Jean-Bernard Auby, Institutions administratives, T edition, Editions Dalloz, 1996, p. 109.
40este un drept al colectivit ăților locale, desprins și decurgând tocmai din principiul
descentraliz ării. La baza acestor concepte st ă ideea conform c ăreia cei administra ți, care
formează colectivitatea local ă, sunt lega ți între ei prin interese comune și, de aceea, afacerile
locale vor fi mai bine administrate de la acest nivel, local, de c ătre reprezentan ții aleși ai
colectivității locale.
Colectivitatea local ă înglobeaz ă totalitatea locuitorilor din unitatea administrativ-
teritorială, precizare necesar ă dacă se dore ște înțelegerea mecanismelor de exercitare a
dreptului la autonomie local ă. Astfel, dreptul la autonomie local ă aparține colectivit ății locale,
însă nu poate fi exercitat de aceasta în mod direct, ci doar prin reprezentan ți, care sunt
autoritățile administra ției publice locale32. Din acest motiv legea prevede în mod expres faptul
că dreptul la autonomie local ă se exercit ă de consiliile locale și primari, precum și de
consiliile jude țene, nu în nume propriu ci în numele și interesul colectivit ății locale33, și că
aceste dispozi ții nu aduc atingere posibilit ății de a recurge la consul tarea locuitorilor prin
referendum sau prin orice alt ă formă de participare direct ă a cetățenilor la treburile publice
(art.3 din Legea nr.215/2001). Se face trimitere, prin urmare, la mijloacele democra ției semi-
directe, în spe ță la referendumul local, reglementat de Legea nr.3/2000.
Două precizări se impun în leg ătură cu acest text legal:
În primul rând , observăm că, autonomia local ă implică atât un drept, cât și abilitatea,
capacitatea autorităților administra țiile publice locale de a gesti ona treburile publice locale.
Autoritățile publice locale vor exercita acest drept în raport cu alte autorit ăți publice,
care trebuie s ă-l respecte și să se abțină de la a-i aduce atingere pr in norme juridi ce inferioare
legii, dar și în raport cu colectivitatea local ă, care nu poate lua în propriile mâini decizia la
nivel local, ci trebuie s ă respecte principiul democra ției reprezentative, principiu reliefat și de
această dispoziție legală.
În ce prive ște capacitatea efectiv ă a autorit ăților administra ției publice locale de a
gestiona treburile publice loca le, din practica administrativ ă se poate observa c ă aceasta exist ă
în măsură corespunz ătoare doar la nivelul jude țelor, municipiilor și orașelor, lipsind cu
desăvârșire sau fiind destul de slab ă la nivelul comunelor (cu excep țiile pe care le presupune
orice afirma ție generalizatoare, și care vin s ă întărească concluzia final ă).
32 A se vedea Dacian Cosmin Drago ș, Principalele elemente de noutate ale Legii nr.215/2001 a administra ției
publice locale, „Dreptul" nr.10/2001, p.3 și urm.
33 A se vedea și Corneliu Liviu Popescu, Autonomia local ă și integrarea european ă, Editura All-Beck, 1999,
p.170.
41În al doilea rând, exercitarea dreptului de autonomie local ă aparține doar autorit ăților
administra ției publice locale autonome, adic ă primarului, consiliului local, consiliului
județean, deoarece, a șa cum precizeaz ă legea, doar ele sunt alese prin vot universal, egal,
direct, secret și liber exprimat.
Unitățile administrativ teritoriale – cadrul teritorial și juridic de manifestare a
autonomiei locale. Comunele, ora șele și județele sunt unit ăți administrativ-teritoriale în care
se exercit ă autonomia local ă și în care se organizeaz ă și funcționează autorități ale
administra ției publice locale. Comunele pot fi form ate din unul sau mai multe sate. Unele
orașe pot fi declarate municipii, în condi țiile legii. Delimitarea teritorial ă a comunelor,
orașelor și județelor se stabile ște prin lege. Orice modificare a limitelor teritoriale ale acestora
se poate efectua numai prin lege și numai dup ă consultarea prealabil ă a cetățenilor din
unitățile administrativ-teritoriale respec tive prin referendum, care se organizeaz ă potrivit legii.
În municipii se pot crea subdivizi uni administrativ-t eritoriale, a c ăror delimitare și
organizare se fac potrivit legii, iar autorit ățile administra ției publice locale se pot constitui și
în subdiviziunile administrativ -teritoriale ale municipiilor.
Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoa ne juridice de drept public, cu capacitate
juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiec te juridice de drept fiscal, titulare
ale codului de înregistrare fiscal ă și ale conturilor deschise la unit ățile teritoriale de trezorerie,
precum și la unitățile bancare. De asemenea, unit ățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale
drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele pr ivind administra rea bunurilor care
aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte
persoane fizice sau juridice, în condi țiile legii.
În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau
de președintele consiliului jude țean. Primarul, respectiv pre ședintele consiliului jude țean,
poate împuternici o persoan ă cu studii superioare juridice de lung ă durată din cadrul
aparatului de specialitate al primarului, respectiv al consiliului jude țean, sau un avocat care s ă
reprezinte interesele unit ății administrativ-teritoriale, precum și ale autorit ăților administra ției
publice locale respective, în justi ție. Unitatea administrativ-teritorial ă are dreptul s ă
beneficieze de acoperirea cheltuielilor de judecat ă stabilite în baza hot ărârii instan ței de
judecată, inclusiv în situa ția în care reprezen tarea în justi ție este asigurat ă de un consilier
juridic din aparatul de specialitate al primarului, respectiv al consiliului jude țean.
Despăgubirile primite de unit ățile administrativ-teritoriale în urma hot ărârilor pronun țate de
instanțele de judecat ă se constituie în venituri la bugetele locale. Desp ăgubirile pe care trebuie
42să le plătească unitatea administrativ-teritorial ă în urma hot ărârilor pronun țate de instan ța de
judecată și rămase definitive sunt asigurate de la bugetul local (art. 19).
Întinderea autonomiei locale. Legea statueaz ă că autonomia local ă este numai
administrativ ă și financiară, fiind exercitat ă pe baza și în limitele prev ăzute de lege.
Reducerea componentelor autonomiei numai la aspecte financiare și administrative are
semnifica ția excluderii din con ținutul acestui concept a autonomiei politice, interzis ă de
Constituție care declar ă statul român stat unitar și indivizibil.
Importanța acordat ă autonomiei financiare a colectivit ăților locale în ansamblul
mijloacelor de realizare a aut onomiei administrative reiese și din coroborarea art.4 (autonomia
este numai financiar ă și administrativ ă) cu art.7 alin.3, care consacr ă dreptul colectivit ăților
locale la resurse suficiente în cadr ul procesului de descentralizare, și cu art.9, care proclam ă
principiul propor ționalității între atribu țiile legale și resursele financiare alocate pentru
exercitarea lor. Astfel, autorit ățile administra ției publice centrale nu pot stabili sau impune
nici un fel de responsabilit ăți autorităților administra ției publice locale în procesul de
descentralizare a unor se rvicii publice ori al cre ării de noi servicii publice, f ără asigurarea
mijloacelor financiare corespunz ătoare pentru realizarea respectivelor responsabilit ăți. De
asemenea, în scopul asigur ării autonomiei locale, autorit ățile administra ției publice locale au
dreptul să instituie și să perceapă impozite și taxe locale, s ă elaboreze și să aprobe bugetele
locale ale comunelor, ora șelor, municipiilor și județelor, în condi țiile legii.
Autonomia local ă privește organizarea, func ționarea, competentele și atribuțiile,
precum și gestionarea resurselor care, potrivit legii, apar țin comunei, ora șului, municipiului
sau județului, după caz și conferă autorităților administra ției publice locale dreptul ca, în
limitele legii, sa aib ă inițiative în toate domeniile, cu excep ția celor care sunt date în mod
expres în competenta altor autorit ăți publice.
Autoritățile administra ției publice locale exercita, în condi țiile legii, competente
exclusive, competente partajate și competente delegate. În spiritul Cartei europene a
autonomiei locale se precizeaz ă, în esență, că dreptul autorit ăților administra ției publice locale
de a avea ini țiativă în toate domeniile poate fi limitat doar prin lege, prin includerea expres ă a
unor domenii de activitate în competen ța altor autorit ăți publice (art .5 alin.2).
Raporturile dintre autorit ățile administra ției publice locale din comune, ora șe și
municipii și autoritățile administra ției publice de la nivel jude țean se bazeaz ă pe principiile
autonomiei, legalit ății, responsabilit ății, cooper ării și solidarit ății în rezolvarea problemelor
întregului jude ț. În rela țiile dintre autorit ățile administra ției publice locale și consiliul
43județean, pe de o parte, precum și între consiliul local și primar, pe de alt ă parte, nu exist ă
raporturi de subordonare.
PRINCIPIILE DESCENTRALIZ ĂRII ȘI DECONCENTR ĂRII SERVICIILOR
PUBLICE
Conceptul de descentralizare poate fi analizat din mai multe puncte de vedere:
administrativ, politic, financiar etc. și cunoaște variate forme în func ție de specificul fiec ărui
sistem administrativ al statelor.
Descentralizarea reprezint ă un sistem de organizare administrativ ă care permite
colectivit ăților umane sau serviciilor publice s ă se administreze ele însele, sub controlul
statului, care le confer ă personalitate juridic ă, le permite constituirea unor autorit ăți proprii și
le doteaz ă cu resursele necesare. Descentralizarea este transferul deciziei și a acțiunii
administrative de la nivelul administra ției centrale la nivelul autorit ăților publice din cadrul
unităților administrativ-teritoriale.
După cum se arat ă în Legea administra ției publice locale nr. 215/2001,
comunele, ora șele și județele sunt persoane juridice de drept public, având deplin ă
capacitate. Ele posed ă un patrimoniu și au dreptul ca, în limitele legii, s ă aibă inițiative în
toate domeniile, cu excep ția celor care sunt date în mod expres în competen ța altor
autorități publice.
În comune, ora șe și municipii, potrivit art. 21 (1) al Legii administra ției publice
locale nr. 215/2001, autorit ățile administra ției publice pr in care se realizeaz ă autonomia
locală sunt:
• consiliile locale, ca autorit ăți deliberative;
• primarii, ca autorit ăți executive.
Atât consiliile locale, cât și primarii se aleg, în condi țiile prevăzute de lege.
Consiliile locale și primarii func ționează ca autorit ăți administrative autonome și
rezolvă treburile publice din unit ățile administrativ-teritoriale în care func ționează.
În fiecare jude ț se alege un consiliu jude țean, care coordoneaz ă activitatea
consiliilor locale în vederea realiz ării serviciilor publice de interes jude țean.
În relațiile dintre administra ția public ă locală și cea jude țeană nu exist ă
raporturi de subordonare . Aceste rela ții se întemeiaz ă pe principiile autonomiei, legalit ății,
responsabilit ății, cooper ării și solidarit ății în rezolvarea problemelor de interes comun.
44Pentru asigurarea autonomiei locale, autorit ățile administra ției publice din comune,
orașe și județe dispun de un buget propriu de venituri și cheltuieli și au dreptul, s ă perceapă
impozite și taxe locale, în condi țiile legii. Problemele de interes deosebit din unit ățile
administrativ-teritoriale se pot supune, în condi țiile legii, aprob ării locuitorilor, prin
referendum local.
Între prefect și autorit ățile administrative locale nu exist ă raporturi de
subordonare , dar prefectul exercit ă controlul asupra legalit ății actelor autorit ăților
administra ției publice locale, putând s ă le atace, în fa ța instanței de contencios
administrativ, în cazul în care consider ă necesar.
Descentralizarea serviciilor publice se realizeaz ă prin:
1. preluarea atribu țiilor de administrare și finanțare a unor activit ăți de către
autoritățile administra ției publice locale.
2. transferarea c ătre autorit ățile locale a activit ăților și resurselor financiare de la
bugetul de stat pentru finan țarea unor servic ii publice destinate comunit ăților locale: s ănătate,
cultură, apărare civilă, poliție comunitar ă etc.
De aceea, administra ția central ă trebuie s ă joace un rol important în finan țarea și
furnizarea de servicii publice. Guvernele de țin încă un rol major în managementul local, în
multe țări, prin responsabilit ățile lor func ționale, prin controlul asupra accesului, într-o
măsură mai mare, la finan țe pentru investi ții, prin puterile le gale asupra activit ății
autorităților locale.
Principiul descentraliz ării serviciilor publice nu are în vedere o descentralizare
absolută, adică transferarea în totalitate a unor activit ăți de la nivelul central la cel jude țean
sau local. Acest lucru nu ar fi necesar, nici oportun și nici posibil, mai ales dac ă avem în
vedere multitudinea de forme în care se pot organiza serviciile publice.
Desigur, din cadrul acesto r servicii publice, or ganizate ca autorit ăți administrative
centrale, se pot desprinde și transfera la nivelurile inferioare (jude țean sau local) anumite
activități concrete, fie în forma „ descentraliz ării” lor, fie a „ deconcentr ării”, după cum se
dorește o desprindere mai ferm ă sau mai pu țin fermă a acestor activit ăți34.
Recent, prin Legea-cadru a descentraliz ării nr.195/200635, au fost introduse
principiile fundamentale și regulile generale, precum și cadrul institu țional pentru
34 E. Popa, op. cit., p. 10.
35 Lege cadru privind descentralizarea nr. 195 din 25/05/2006 , Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 453
din 25/05/2006. Actuala reglementare a ab rogat precedenta lege cadru a descentraliz ării nr.339/2004.
45desfășurarea procesului de des centralizare administrativ ă și financiar ă în România.
Descentralizarea competen țelor către autorit ățile administra ției publice locale se face cu
respectarea principiilor și regulilor prev ăzute de legea-cadru a descentraliz ării.
În înțelesul acestei reglement ări, prin descentralizare se înțelege „transferul de
competen ță administrativ ă și financiar ă de la nivelul administra ției publice centrale la
nivelul administra ției publice locale sau c ătre sectorul privat”.
Principiile pe baza c ărora se desf ășoară procesul de descentralizare în România
sunt:
a) principiul subsidiarit ății36, care const ă în exercitarea competen țelor de c ătre
autoritatea administra ției publice locale situat ă la nivelul administrativ cel mai apropiat de
cetățean și care dispune de cap acitate administrativ ă necesară;
b) principiul asigur ării resurselor corespunz ătoare competen țelor transferate;
c) principiul responsabilit ății autorităților administra ției publice locale în raport cu
competen țele ce le revin, care impune obligativitatea realiz ării standardelor de calitate în
furnizarea serviciilor publice și de utilitate public ă;
d) principiul asigur ării unui proces de descentralizar e stabil, predic tibil, bazat pe
criterii și reguli obiective, care s ă nu constrâng ă activitatea autorit ăților administra ției publice
locale sau s ă limiteze autonomia local ă financiar ă;
e) principiul echit ății, care implic ă asigurarea accesului tuturor cet ățenilor la serviciile
publice și de utilitate public ă;
f) principiul constrângerii bugetare , care interzice utilizarea de c ătre autorit ățile
administra ției publice centrale a transf erurilor speciale sau a subven țiilor pentru acoperirea
deficitelor finale ale bugetelor locale.
36 Conform art. 3 din Legea nr. 195/2006, principiul subsidiarit ății constă în exercitarea competen țelor de către
autoritatea administra ției publice locale situat ă la nivelul administrativ cel mai apropiat de cet ățean și care
dispune de capacitate administrativ ă necesară. Textul legii române red ă, în esen ță, art.4 pct.3 din Carta
europeană a autonomiei locale, conform c ăruia „exerci țiul responsabilit ăților trebuie, de o manier ă generală, să
revină de preferin ță acelor autorit ăți care sunt cele mai apropiate de cet ățeni. Atribuirea unei responsabilit ăți unei
alte autorit ăți trebuie s ă țină cont de amploarea și de natura sarcinii și de exigen țele de eficacitate și de
economie”
Legiuitorul român va fi îndrituit, în consecin ță, să stabileasc ă atribuții și competen țe identice sau asem ănătoare
pentru alte autorit ăți decât cele care se afl ă cel mai aproape de cet ățean, doar dacă și în măsura în care acestea
din urmă nu-și pot îndeplini aceste atribu ții în condi ții de eficien ță. Principiul subsidiarit ății vizează relațiile
dintre autorit ățile locale din comune și orașe și cele de la nivel jude țean, precum și relațiile dintre autorit ățile
locale și cele centrale.
46Regulile procesului de descentralizare. Guvernul, ministerele și celelalte organe de
specialitate ale administra ției publice centrale transfer ă competen țe pe care le exercit ă în
prezent autorit ăților administra ției publice locale de la nivelul jude țelor, comunelor sau
orașelor, după caz, respectând principiul subsidiarit ății și următoarele criterii:
a) economiile de scar ă;
b) aria geografic ă a beneficiarilor.
Transferul competen țelor este fundamentat pe analize de impact și realizat pe baza
unor metodologii specifice și a unor sisteme de indicatori de monitorizare, elaborate de c ătre
ministere și celelalte organe de specialitate ale administra ției publice centrale, în colaborare
cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative și structurile asociative ale autorit ăților
administra ției publice locale.
Ministerele și celelalte organe de sp ecialitate ale administra ției publice centrale, în
colaborare cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative și structurile asociative ale
autorităților administra ției publice locale, organizeaz ă faze-pilot în vederea test ării și evaluării
impactului solu țiilor propuse pentru descentralizarea competen țelor pe care le exercit ă în
prezent.
Transferul de competen țe se face concomitent cu asigurarea resurselor necesare
exercitării acestora. Exercitarea competen țelor se face numai dup ă transmiterea resurselor
financiare necesare.
Finanțarea competen țelor delegate este asigurat ă în totalitate de c ătre administra ția
publică centrală.
În furnizarea serviciilor publice descentralizate, autorit ățile administra ției publice
locale sunt obligate s ă îndeplineasc ă standardele de calitate, în condi țiile legii.
Etapele transferului de competen țe sunt urm ătoarele:
a) Guvernul, ministerele și celelalte organe de sp ecialitate ale administra ției publice
centrale elaboreaz ă strategiile privind transferul competen țelor către autorit ățile administra ției
publice locale și proiectele de acte normative pe ntru punerea în aplicare a acestora;
b) Guvernul, ministerele și celelalte organe de specialitate ale administra ției publice
centrale identific ă resursele necesare și costurile integrale aferente competen țelor care sunt
transferate, precum și sursele bugetare pe baza c ărora sunt finan țate. Resursele astfel
identificate sunt tr ansferate autorit ăților administra ției publice locale, în condi țiile legii;
c) Guvernul, ministerele și celelalte organe de sp ecialitate ale administra ției publice
centrale asigur ă, în colaborare cu structurile asociative ale autorit ăților administra ției publice
47locale, corelarea pe term en lung între responsabilit ățile transferate și resursele aferente, astfel
încât să acopere varia țiile de cost în furniz area serviciilor publice și de utilitate public ă
descentralizate.
Capacitatea administrativ ă. Capacitatea administrativ ă, conform Legii
nr.195/2006, reprezint ă ansamblul resurselor materiale, institu ționale și umane de care
dispune o unitate admi nistrativ-teritorial ă, precum și acțiunile pe care le desf ășoară aceasta
pentru exercitarea competen țelor stabilite prin lege. Capacitatea administrativ ă se evalueaz ă și
se stabilește în condi țiile legii.
În cadrul proceselor de transfer al competen țelor către autorit ățile administra ției
publice locale de la nivelul comunelor și orașelor, ministerele sau organe le de specialitate ale
administra ției publice centrale pot clasifica unit ățile administrativ-teritoriale în dou ă categorii,
în funcție de capacitatea administrativ ă a acestora:
a) categoria I, din care fac parte unit ățile administrativ-teritoriale care au capacitatea
administrativ ă necesară realizării competen țelor transferate. Autorit ățile administra ției publice
locale din cadrul acestor unit ăți administrativ-teritoriale pot exercita pe deplin și imediat
competen țele transferate, în condi ții de eficien ță;
b) categoria a II-a, din care fac parte unit ățile administrativ-teritoriale care nu au
capacitatea administrativ ă necesar ă realizării competen țelor transferate. Autorit ățile
administra ției publice locale din cadrul acestor unit ăți administrativ-teritoriale nu pot exercita
competen țele transferate în condi ții de eficien ță.
Autoritățile administra ției publice locale din unit ățile administrativ-teritoriale care fac
parte din categoria a II-a sunt ex cluse de la transferul competen țelor până în momentul
realizării capacit ății administrative necesare exercit ării lor, în condi țiile legii.
Evaluarea capacit ății administrative a unit ății administrativ-teritoriale se face conform
normelor metodologice de aplicare a prezentei legi.
Ministerele, respectiv celelalte or gane de specialitate ale administra ției publice
centrale, dup ă caz, împreun ă cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative și structurile
asociative ale autorit ăților administra ției publice locale, stabilesc, în cadrul legisla ției
sectoriale aferente, criteriile de evaluare a capacit ății administrative, încadrarea unit ăților
administrativ-teritoriale în cele dou ă categorii, precum și condițiile în care se realizeaz ă
transferul de competen țe.
48În situațiile în care ministerele, respectiv or ganele de specialitate ale administra ției
publice centrale, dup ă caz, împreun ă cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative37,
constată lipsa capacit ății administrative a unei unit ăți administrativ-teritoriale pentru
exercitarea în condi ții de eficien ță a competen țelor transferate, competen țele respective se
transferă autorităților administra ției publice locale de la nivelul jude țului pe a c ărui rază se
află unitatea administrativ-teritorial ă în cauză.
Transferul competen țelor către autorit ățile administra ției publice locale de la nivelul
județului se realizeaz ă pe perioad ă determinat ă, până în momentul realiz ării capacit ății
administrative necesare a unit ății administrativ-teritoriale în cauz ă.
În vederea exercit ării competen țelor în condi ții de eficien ță, unitățile administrativ-
teritoriale se pot organiza în asocia ții de dezvoltare intercomunitar ă, în condi țiile Legii
administra ției publice locale nr. 215/2001, cu modific ările și completările ulterioare.
Deconcentrarea serviciilor publice este, alături de descentralizarea acestora, un sistem
de organizare administrativ ă adoptat în sistemul nostru de drept, precum și în alte sisteme de
drept, cum este cel francez – care a constituit întotdeauna o surs ă de inspira ție pentru
legiuitorul român38. Deconcentrarea presupune acordarea structurilo r teritoriale ale statului
(agenților statali din teritoriu) a unor puteri publice pentru a fi exer citate în numele statului,
însă la nivel teritorial, fii nd prin urmare o variant ă a centraliz ării39.
Astfel, textul art.120 alin.1 din Constitu ția revizuit ă – „administra ția publică locală din
unitățile administrativ-teritoriale se întemeiaz ă pe principiile descentraliz ării, autonomiei
locale, și deconcentr ării serviciilor publice” – face referire mai întâi la principiul
descentraliz ării, care se aplic ă atât sub aspectul s ău teritorial, cât și sub cel func țional, iar apoi
amintește principiul deconcentr ării servicilor publice.
Descentralizarea este, prin urmare, un principiu aplicabil administra ției locale în
general, urmând ca principiul deconcentr ării serviciilor publice s ă fi aplicabil serviciilor
exterioare guvernamentale, ale ministerelor sau ale altor autorit ăți publice centrale de
specialitate din teritoriu. Aceast ă explicație ar fi trebuit îns ă să-și găsească o consacrare
expresă în textul constitu țional, pentru a nu induce confuzii.
Concluzia care se desprinde din textul legal este, la o privire mai atent ă, următoarea:
serviciile publice din unit ățile administrativ teritoriale, indiferent c ă este vorba de extensii ale
37 Noua titulatur ă a fostului Minister al Administra ției și Internelor
38 A se vedea A. van Lang, G. Gondouin, V. Inserguet-Brisset, Dictionnaire de droit administratif, 2eedition,
Editions Dalloz, Armand Collin, Paris, 1999, p.100.
39 Rodica Narcisa Petrescu, Drept adminsitrativ., p.51.
49serviciilor prestate de c ătre autorit ăți centrale sau de servicii exclusiv locale, vor putea fi
organizate fie pe baz ă de descentralizare, fie pe baz ă de deconcentrare. Descentralizarea este
aplicabilă ca principiu general de organizare și funcționare a administra ției publice locale,
pe când deconcentrarea, ca modalitate expres prev ăzută de actul fundamental pentru
organizarea serviciilor publice teritoriale.
Serviciul public de transport urban c ălători, spre exemplu, sau cel de gospod ărire
comunală, sunt organizate descentraliz at, fiind prestate sub autori tatea consiliilor locale, în
timp ce serviciul public de cultur ă este organizat atât deconcentrat, prin inspectoratele de
cultură, cât și descentralizat, prin intermediul institu țiilor de cultur ă subordonate consiliului
local.
Această dublă natură juridică a serviciilor publice locale poate duce îns ă și la abuzuri,
știut fiind faptul c ă deconcentrarea este o variant ă a centraliz ării, iar legiuitorul român are un
„apetit” deosebit pentru centralizare. Prin urma re, servicii care ar putea fi prestate în mod
eficient descentralizat , pot fi organizate în subordinea unei autorit ăți centrale și astfel să-și
piardă din eficacitate.
Legea este cea care poat e stabili regimul juridic al unui serviciu public, op țiunile fiind
fie descentralizarea, fie deconcentrarea, cele dou ă principii consacrate constitu țional. Nu se
poate sus ține că principiul descentraliz ării devine inaplicabil prin consacrarea expres ă a
principiului deconcentr ării, deoarece el se refer ă la întreaga organizare a administra ției
publice locale, nu exclude serviciile publice locale ; în definitiv, prin co nsacrarea principiului
deconcentr ării, s-a dorit recunoa șterea unei realit ăți a sistemului românesc din domeniul
administra ției publice, care nu a reu șit, în decursul a 13 ani de aplicare a Constitu ției adoptate
în 1991, s ă transpun ă în practic ă principiul descentraliz ării totale a serviciilor publice,
principiu de rang constitu țional40. Sensul textului constitu țional nu poate fi altul, prin urmare,
decât acela c ă pe lângă descentralizare, serviciile publice locale pot fi prestate și sub un regim
juridic deconcentrat; tendin ța firească ar fi, totu și, trecerea treptat ă a tuturor serviciilor care
pot fi prestate mai eficient la acest ni vel, sub un regim descentralizat, autonom.
40 În acest sens, înc ă de la adoptarea Legii nr.215/2001, D. C. Drago ș, art.cit., „Dreptul" nr. 10/2001, p.3 și urm,
alături de alți autori (Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, ediție revăzută și adăugită, Editura Cordial
Lex, Cluj-Napoca, 2001, p.104; Tudor Dr ăganu, Drept constitu țional și instituții politice, tratat elementar,
Editura Lumina Lex, 1998, p.346) contradic ția dintre realitatea administrativ ă și textul legal care consacra
descentralizarea serviciilor publice locale, afirmând c ă „prin consacrarea doar a principiului descentraliz ării s-a
dorit, probabil, afirmarea unui deziderat al legiuitoru lui, de a realiza, în timp, o descentralizare real ă a serviciilor
publice, la nivelul colectivit ăților locale".
50 PRINCIPIUL COOPER ĂRII DINTRE AUTORIT ĂȚILE ADMINISTRA ȚIEI
PUBLICE LOCALE
Autoritățile administra ției publice locale de la nivelul comunelor, ora șelor și județelor
pot decide, în mod liber, constituirea unor organisme de cooperare între unit ăți administrativ-
teritoriale și să le încredin țeze o parte din competen țele lor. În cazul asocierii mai multor
autorități ale administra ției publice locale, una dintre a cestea poate exercita un rol de
coordonare în ceea ce prive ște interesele comune, în condi țiile acordului care a intervenit între
ele și ale prevederilor legale. Condi țiile legale pentru realizarea acestor asocieri vor fi stabilite
prin legea privind cooperarea dintre autorit ățile administra ției publice locale.
Comunele, ora șele și județele pot angaja ac țiuni de cooperare descentralizat ă în cadrul
relațiilor lor interna ționale, cu respectarea procedurilor de avizare din partea autorit ăților
centrale de resort.
PRINCIPIUL ELIGIBILIT ĂȚII AUTORIT ĂȚILOR ADMINISTRA ȚIEI
PUBLICE LOCALE presupune alegerea direct ă sau indirect ă, însă cu respectarea
principiilor democra ției reprezentative, a autorit ăților locale. Legea român ă prevede alegerea
directă atât a Consiliului local sau jude țean, cât și a Primarului. Singurul ales indirect este
Președintele Consiliului jude țean, însă această modalitate de desemnare nu știrbește cu nimic
caracterul democratic și reprezentativ al acestei autorit ăți locale.
Democrația reprezentativ ă presupune rezolvarea treburilor publice locale de c ătre
autoritățile administra ției publice locale alese, și nu de către cetățeni, prin referendum. Prin
urmare, referendumul poate fi în principiu doar consultativ, nu și decizional, iar autorit ățile
locale nu pot recurge la el pentru rezolvarea unor aspecte sensibile, pentru care nu vor s ă-și
asume răspunderea.
PRINCIPIUL LEGALIT ĂȚII. Legalitatea presupune respectarea, în activitatea
administra ției publice locale, a Constitu ției, legilor și celorlalte acte normative sau individuale
cu forță juridică superioar ă.
Actul administrativ, principala form ă de activitate a administra ției publice, trebuie s ă
fie întotdeauna conform cu "legea", prin acest termen în țelegându-se normele juridice
cuprinse în acte juridice cu for ță superioar ă, nu doar legea propriu zis ă, ca act de voin ță al
Parlamentului.
Autoritățile locale nu- și pot determina ele însele competen ța, deoarece România nu
este un stat federal; doar statul are competen ța de a-și determina propria-i competen ță, pentru
celelalte autorit ăți publice competen ța fiind stabilit ă prin lege.
51Autoritățile administra ției publice sunt puse în situa ția de a interpreta anumite acte
normative atunci când fac aplicarea lo r, iar interpretarea trebuie s ă fie conform ă cu legea.
Soluția la dilema riscului de interpretare este oferit ă de Legea nr.24/2000 privind normele de
tehnică legislativ ă, conform c ăreia interpretarea dat ă de cel care aplic ă norma (interpretarea
administrativ ă) este valabil ă dacă este făcută cu bună credință până la momentul când
intervine o interpretare oficial ă din partea emitentului sau a altui organ competent (art.67).
PRINCIPIUL CONSULT ĂRII CET ĂȚENILOR ÎN SOLU ȚIONAREA
PROBLEMELOR LOCALE DE INTERES DEOSEBIT. Acest principiu vine s ă confirme
afirmația de mai sus conform c ăreia democra ția reprezentativ ă la nivel local implic ă doar
consultarea cet ățenilor în privin ța afacerilor publice locale, nu și transformarea lor în
decidenți pe plan local, cu excep ția câtorva situa ții strict determinate prin lege, când principiul
comportă excepții.
Principiul nu trebuie îns ă privit ca o interdic ție pentru organizarea referendumului
decizional, ci ca o obliga ție a autorit ăților locale competente de recurge la aceast ă formă de
transparen ță administrativ ă atunci când se pune problema lu ării unor decizii de importan ță
deosebită la nivel local, în numele colectivit ății locale și care sunt susceptibile de a avea un
impact semnificativ asupra respectivei colectivit ăți.
PRINCIPIUL OBLIGA ȚIEI DE CONSULTARE A STRUCTURILOR
ASOCIATIVE ALE AUTORIT ĂȚILOR LOCALE ÎN PROCESUL NORMATIV
DESFĂȘURAT LA NIVEL CENTRAL. Legea prevede în mod expres (art.8) obliga ția
autorităților administra ției publice centrale de a consu lta, înainte de adoptarea oric ărei decizii,
structurile asociative ale autorit ăților administra ției publice locale, în to ate problemele care le
privesc în mod direct.
Structurile asociative ale autorit ăților administra ției publice locale sunt: a)Asocia ția
Comunelor din România; b)Asocia ția Orașelor din România; c)Asocia ția Municipiilor din
România; d)Uniunea Na țională a Consiliilor Jude țene din România; e) alte forme asociative
de interes general, cons tituite potrivit legii.
În aplicarea acestei prevederi legale și a dispozi țiilor Cartei europene a autonomiei
locale, a fost emis ă Hotărârea Guvernului nr.521/2005 privi nd procedura de consultare a
structurilor asociative ale autorit ăților administra ției publice locale la el aborarea proiectelor
de acte normative41.
41 Publicată în "Monitorul Oficial al României", partea I, nr. 529 din 22 iunie 2005.
52Ea se adreseaz ă ministerelor, organelor de specialitate și autorităților administrative
autonome, care sunt obligate s ă consulte Asocia ția Comunelor din România, Asocia ția
Orașelor din România, Asocia ția Municipiilor din România, Uniunea Na țională a Consiliilor
Județene din România și Federația Autorit ăților Locale din România (aceasta din urm ă nu este
amintită în Legea 215/2001 modificat ă de legea nr.286/2 006), ca structuri asociative ale
autorităților locale, ori de câte ori se inten ționează adoptarea unui act normativ care le privesc
în mod direct.
Proiectele de acte normative car e privesc în mod direct autorit ățile administra ției
publice locale trebuie transmise (prin po ștă electronic ă sau fax) pre ședinților structurilor
asociative ale acestora de c ătre autoritatea administra ției publice centrale ini țiatoare, cu cel
puțin 15 zile înainte de prezentarea, spre însu șire, de către conduc ătorul acesteia. În cazul
proiectelor de acte normative cu caracter urge nt, termenul poate fi redus la 5 zile lucr ătoare.
Punctele de vedere transmise dup ă împlinirea termenelor legale nu se mai iau în considera ție
de către inițiator cu ocazia definitiv ării proiectului de act normativ.
Odată cu transmiterea proiectelor de acte normative, autorit ățile administra ției publice
centrale ini țiatoare sunt obligate s ă informeze structurile as ociative ale autorit ăților
administra ției publice locale cu privire la elemente le de identificare a persoanelor sau, dup ă
caz, a structurilor pentru rela ția cu mediul asociativ ori a structurilor care asigur ă procedura de
consultare, care pot oferi rela ții cu privire la proiectul actului normativ respectiv, precum și
adresele la care se primesc punctele de vedere.
Punctele de vedere ale structurilor asociative ale autorit ăților administra ției publice
locale cu privire la proiectele de acte normative asupra c ărora au fost consultate se motiveaz ă
în concordan ță cu prevederile legale și se transmit, prin grija pre ședinților acestora, în termen
de 5 zile lucr ătoare de la primire (respectiv 3 zile lucr ătoare, în cazurile urgente), la
autoritatea administra ției publice centrale ini țiatoare a proiectului de act normativ.
Punctele de vedere comunicate de c ătre structurile asociative ale autorit ăților
administra ției publice locale se analizeaz ă și, în func ție de oportunitatea lor, se preiau în
conținutul proiectului de act normativ, prin grija conduc ătorului autorit ății administra ției
publice centrale.
În fine, tot ca un mijloc de control, pentru asigurarea unui cadru coerent de analiz ă
privind îndeplinirea procedurii de consultare prev ăzute de Hot ărârea Guvernului nr.521/2005,
la nivelul Minist erului Administra ției și Internelor se organizeaz ă trimestrial întâlniri
consultative între conducerea acestuia și cea a structurilor asociative.
53PRINCIPIUL DREPTULUI DE COOPERARE ȘI ASOCIERE. Unitățile
administrativ-teritoriale au dreptul ca, în limitele competen țelor autorit ăților lor deliberative și
executive, s ă coopereze și să se asocieze și cu unități administrativ-te ritoriale din str ăinătate,
în condițiile legii, prin hot ărâri ale consiliilor locale sau consiliilor jude țene, după caz. Pentru
protecția și promovarea intereselor lor comune, unit ățile administrativ-teritoriale au dreptul de
a adera la asocia ții naționale și internaționale, în condi țiile legii.
Conform art.11 din Legea nr.215/2001 modificat ă prin Legea 286/2006 , două sau mai
multe unit ăți administrativ-teritoriale au dreptul ca, în limitele compe țențelor autorit ăților lor
deliberative și executive, s ă coopereze și să se asocieze, în condi țiile legii, formând asociații
de dezvoltare intercomunitar ă, cu personalitate juridic ă, de drept privat și de utilitate
publică. Asociațiile de dezvoltare intercomunitar ă sunt de utilitate public ă, prin efectul legii,
prin derogare de la prevederile Ordonan ței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asocia ții și
fundații, cu modific ările ulterioare.
Asocierea poate lua fie forma contractual ă, fie o form ă instituționalizată. În ultimul
caz, se va constitui o asocia ție sau funda ție în condi țiile reglement ărilor române – Ordonan ța
Guvernului nr.26/2000 cu privire la asocia ții și fundații42, sau a celor ale unui stat str ăin.
Asociațiile de dezvoltare intercomunitar ă se constituie, în condi țiile legii, în scopul
realizării în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori al furniz ării
în comun a unor servicii pub lice. Zonele metropolitane și aglomer ările urbane constituite cu
acordul expres al consiliilor locale ale unit ăților administrativ-terito riale componente au ca
scop dezvoltarea infrastructurilor și a obiectivelor de dezvoltare de interes comun. Autorit ățile
deliberative și executive de la nivelul fiec ărei unități administrativ-teritoriale componente î și
păstrează autonomia local ă, în condițiile legii.
Asociațiile de dezvoltare intercomunitar ă se finanțează prin contribu ții din bugetele
locale ale unit ăților administrativ-teritoriale membre, precum și din alte surse, în condi țiile
legii. Guvernul sprijin ă asocierea unit ăților administrativ-teritoriale prin programe na ționale
de dezvoltare. Aceste programe sunt finan țate anual prin bugetul de stat și sunt prev ăzute
distinct în cadrul bugetulu i Ministerului Administra ției și Internelor, în condi țiile legii privind
finanțele publice locale. Consiliile jude țene pot ini ția și derula programe jude țene de
dezvoltare, finan țate din bugetul local al jude țului și prevăzute distinct în cadrul acestuia. (art.
111).
42 Publicată în Monitorul oficial al României, partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, cu modific ările aduse de
Legea nr. 246/2005.
54Asociațiile de dezvoltare intercomunitar ă sunt conduse de un consiliu de administra ție
compus din reprezentan ți ai unităților administrativ-teritoriale componente, desemna ți de
consiliul local sau de consiliul jude țean, la propunerea primarului, respectiv a pre ședintelui
consiliului jude țean, precum și la propunerea consilie rilor locali sau jude țeni, după caz.
Consiliul de administra ție este condus de un pre ședinte ales cu votul majorit ății membrilor
săi. Pentru realizarea obiectivelor proprii, consiliul de administra ție poate înfiin ța un aparat
tehnic, finan țat din resursele asocia ției de dezvoltare intercomunitar ă. Organizarea și modul
de funcționare a consiliului de administra ție și a aparatului tehnic sunt stabilite prin actul de
înființare și statutul asocia ției de dezvoltare intercomunitar ă, aprobate prin hot ărârile
consiliilor locale, respectiv jude țene asociate. (art.112)
PRINCIPIUL DEZVOLT ĂRII REGIONALE. Legea administra ției publice locale
conține doar prevederi de principi u privind dezvoltarea regional ă, prin precizarea dreptului
unităților administrativ-teritoriale de a încheia între ele acorduri și pot participa, inclusiv prin
alocare de fonduri, la ini țierea și la realizarea unor progr ame de dezvoltare zonal ă sau
regionala, în baza hot ărârilor adoptate de cons iliile locale ori jude țene, după caz, în condi țiile
legii. (art 12)
Problematica dezvolt ării regionale este abordat ă de o manier ă mai extins ă în Legea
dezvoltării regionale nr.315/2004, care, îns ă, conferă doar Consiliilor jude țene posibilitatea de
a constitui regiuni de dezvoltare. Se recunoa ște, totuși, posibilitatea localit ăților din jude țe
care fac parte din regiuni diferite, de a se asocia în scopul realiz ării unor obiective de interes
comun, interregionale și/sau interjude țene.
Regiunile de dezvoltare au fost constituite în România în scopul asigur ării creșterii
economice și a dezvolt ării sociale echilibrate, îmbun ătățirii competitivit ății internaționale a
României și a reducerii decalajelor economice existente fa ță de statele membre ale Uniunii
Europene. Prin reducerea acestor decalaje economice și sociale, se creeaz ă condițiile
favorabile pentru România de a participa ca part ener egal la schimbul de valori economico-
sociale comunitare43.
În acest context legal, consili ile locale au posibilitatea s ă se asocieze, în conformitate
cu O.G. nr.26/2000 privind asocia țiile și fundațiile, în scopul promov ării dezvolt ării regionale.
Asociațiile sau funda țiile înfiin țate în scopul sprijinirii dezvolt ării regionale – a șa zisele
„microregiuni de dezvoltare" nu vor putea îns ă beneficia în mod direct de programele
43 A se vedea, pentru dezvolt ări, Nicoleta Diaconu, Coordonatele juridice ale politicilor regionale comunitare,
în „Revista de drept comercial” nr. 12/2005, pag. 110.
55naționale de dezvoltare regional ă, ci doar prin intermediul Consiliilor jude țene care fac parte
din regiunea de dezvoltare. Ele vor putea îns ă acorda consultan ță și sprijin colectivit ăților
locale în acest domeniu, sprijinind astfel activitatea Consiliului jude țean.
O.G.26/2000 precizeaz ă că după constituire, asocia țiile, funda țiile și federațiile
interesate solicit ă autorităților administrative autonome, ministe relor, celorlalte organe de
specialitate ale administra ției publice centrale și autorităților administra ției publice locale s ă
fie luate în eviden ța acestora, în func ție de domeniul în care activeaz ă, iar autorit ățile publice
sunt obligate s ă țină evidența asociațiilor și fundațiilor care li s-au adresat în acest scop.
Prin urmare, asocia țiile constituite prin asocie rea unor Consili i locale sau/ și județene
în scopul dezvolt ării regionale trebuie s ă se adreseze, pentru luarea în eviden ță, Ministerului
Integrării Europene, care es te autoritatea public ă centrală însărcinată cu politica na țională de
dezvoltare regional ă.
PRINCIPIUL COOPER ĂRII TRANSFRONTALIERE. Un aspect important al
dezvoltării regionale îl constituie cooperarea transfrontalier ă. Unitățile administrativ-
teritoriale limitrofe zonelor de frontier ă pot încheia între ele în țelegeri de cooperare
transfrontalier ă cu structuri similare din statele vecine, în condi țiile legii. Unit ățile
administrativ-teritoriale, prin primari, respectiv pre ședinții consiliilor jude țene, transmit
Ministerului Afacerilor Externe, spre avizare conform ă, proiectele de în țelegeri de cooperare
pe care acestea inten ționează să le încheie cu unit ățile administrativ-teritoriale din alte țări,
înainte de supunerea lo r spre adoptare de c ătre consiliile locale sau jude țene, după caz.
Prin înțelegerile de cooperare transfrontalier ă pot fi create și pe teritoriul României
organisme care s ă aibă, potrivit dreptului inter n, personalitate juridic ă. Aceste organisme nu
au, în sensul legii administra ției publice locale, competen țe administrativ-teritoriale. Unit ățile
administrativ-teritoriale care au încheiat în țelegeri de cooperare transfrontalier ă au dreptul s ă
participe în alte state la orga nismele create prin respectivele în țelegeri, în limita competen țelor
ce le revin, potrivit legii. (art. 13).
Dispozițiile principiale ale Leg ii nr.215/2001 se completeaz ă cu Ordonan ța
Guvernului nr. 120/1998 de ratificare a Conven ției-cadru europene privind cooperarea
transfrontalier ă a colectivit ăților sau autorit ăților teritoriale, adoptat ă la Madrid în 1980, și cu
dispozițiile Legii nr.315/2004 privind dezvoltarea regional ă44, conform c ărora „cooperarea
transfrontalier ă reprezint ă o component ă a politicii de dezvoltare regional ă, care are ca scop
44 Publicată în "Monitorul Oficial al României", partea I, nr. nr. 577 din 29 iunie 2004, rectificat ă prin .
Rectificarea nr.315/2004, modificat ă și completat ă prin Ordonan ța de urgen ță a Guvernului nr. 111/2004.
56asigurarea cre șterii economice și dezvoltării sociale echilibrate și durabile a re giunilor de
frontieră" (art.2 alin.4).
Cooperarea transfrontalier ă are ca obiective de baz ă promovarea cooper ării între
regiunile, comunit ățile și autoritățile situate de o parte și de alta a frontierelor, în rezolvarea
unor probleme comune, prin conceperea și implementarea unor stra tegii transfrontaliere și a
unor proiecte care s ă contribuie la dezvoltarea comunit ăților respective sub aspectul cre șterii
nivelului de trai și al dezvolt ării economice; promovarea bunei vecin ătăți, a stabilit ății sociale
și progresului economic di n regiunile de frontier ă, prin finan țarea unor proiecte cu beneficii
vizibile pentru regiunile și comunit ățile din aceste regiun i; sprijinirea realiz ării
descentraliz ării responsabilit ății, prin promovarea ini țiativelor locale, realizate în cadrul
strategiilor locale (art .3 din Legea nr.315/2004).
Convenția referitoare la coope rarea transfrontalier ă conține scheme de statute,
acorduri și contracte ce pot fi încheiate de autorit ățile locale, cu respectarea legisla ției
naționale. Prin aceste instrumente juridice se constituie asocia ții de drept privat sau public, cu
personalitate juridic ă, sau sunt prestate servicii publice.
Referitor la procedura de încheiere a acordurilor de coopera re transfrontalier ă, legea
administra ției locale vine s ă aducă câteva preciz ări de ordin juridic, din care reiese c ă:
a) Inițiativa unit ăților administrativ-terit oriale de a coopera și de a se asocia cu unit ăți
administrativ-teritoriale din str ăinătate, precum și de a adera la o asocia ție interna țională a
unităților administrativ-teritoriale va fi comunicat ă Ministerului Afacerilor Externe și
Ministerului Administra ției și Internelor. Proiectele de în țelegeri de cooperare pe care
unitățile administrativ-teritoriale inten ționează să le încheie cu unit ăți administrativ-teritoriale
din alte țări vor fi transmise spre avizare Ministerului Afacerilor Externe, prin primari,
respectiv pre ședinții consiliilor jude țene, înainte de supunerea lor spre adoptare de c ătre
consiliile locale sau consiliile jude țene, după caz.
b) Aceste avize trebuie emise în termen de 30 de zile de la primirea solicit ării. În caz
contrar se va considera c ă nu sunt obiec ții și proiectul respectiv poate fi supus spre aprobare
consiliului local sau jude țean interesat.
c) Hotărârile privind participarea la programe de dezvoltare jude țeană, regional ă,
zonală sau de cooperare transfrontalier ă se adopt ă cu votul majorit ății consilierilor locali în
funcție.
d) Responsabilitatea privind în țelegerile de cooperare încheiate de unit ățile
administrativ-teritoriale revine în exclusivitate acestora.
57e) Foarte important ă este precizarea conform c ăreia doar autorit ățile din zonele
limitrofe zonelor de frontier ă pot participa la încheierea de acorduri de cooperare
transfrontalier ă.
f) Prin înțelegerile de cooperare transfrontalier ă pot fi create și pe teritoriul României
organisme care s ă aibă, potrivit dreptului inter n, personalitate juridic ă. Aceste organisme nu
au, în sensul prezentei legi, competen țe administrativ-teritoriale. Unit ățile administrativ-
teritoriale care au încheiat în țelegeri de cooperare transfrontalier ă au dreptul s ă participe în
alte state la organismele create prin respectivele în țelegeri, în limita competen țelor ce le revin,
potrivit legii.
PRINCIPIUL POSIBILIT ĂȚII DE CONSTITUIRE DE PERSOANE
JURIDICE. Distinct de dreptul de a se asocia în condi țiile Ordonan ței Guvernului
nr.26/2000, consiliile locale și consiliile jude țene pot hot ărî participarea cu capital sau cu
bunuri, în numele și în interesul colectivit ăților locale pe care le reprezint ă, la înfiin țarea,
funcționarea și dezvoltarea unor orga nisme prestatoare de servicii publice și de utilitate
publică de interes local sau jude țean, în condi țiile legii. (art.15)
PRINCIPIUL RESPECT ĂRII DREPTURILOR MINORIT ĂȚILOR
NAȚIONALE. Legea nr. 215/2001 promoveaz ă o nouă concepție în ceea ce prive ște
reglementarea raporturilor dintre cet ățenii aparținând minorit ăților naționale și autoritățile
administra ției publice. La scurt timp dup ă adoptarea legii, Guvernul a aprobat prin Hotărârea
nr. 1206/2001 Normele de aplicare a dispozi țiilor din Legea nr.215/2001 pr ivitoare la dreptul
cetățenilor apar ținând unei minorit ăți naționale de a folosi limba matern ă în administra ția
publică locală45.
Având în vederea ambele reglement ări, textele legale pot fi grupate în mai multe
categorii:
a) În art. 17 este enun țat principiul conform c ăruia „în unit ățile administrativ-
teritoriale în care cet ățenii aparținând minorit ăților naționale au o pondere de peste 20% din
numărul locuitorilor, autorit ățile administra ției publice locale, institu țiile publice aflate în
subordinea acestora, precum și serviciile publice deconcentrate asigur ă folosirea, în
raporturile cu ace știa, și a limbii materne, în conformitate cu prevederile Constitu ției, ale
prezentei legi și ale tratatelor interna ționale la care România este parte". Prevederile privind
folosirea limbii minoritare în administra ție sunt aplicabile și în cazul în care, din diferite
motive, ponderea cet ățenilor apar ținând unei minorit ăți naționale scade sub procentul de 20%.
45 Publicată în Monitorul Oficial al României, pa rtea I, nr. 781 din 7 decembrie 2001.
58Se observ ă, în ceea ce prive ște referirea textului legal la Constitu ție, că art.6 al actului
fundamental, referitor la minorit ățile naționale, recunoa ște dreptul la identitate a acestora,
însă nu poate fi considerat ca temei pentru asigurarea dreptului la folosirea limbii materne în
raport cu autorit ățile publice. Exprimarea, p ăstrarea și dezvoltarea identit ății etnice, culturale,
lingvistice și religioase nu implic ă, în mod necesar, și dreptul acestor persoane de a se adresa
autorităților publice în alt ă limbă decât cea oficial ă.
Prevederea în discu ție își găsește însă corespondent în art. 10 alin.2 din Convenția-
cadru privind protec ția minorit ăților naționale, ratificat ă de România în 199546, în
conformitate cu care, "în ariile locuite tradi țional sau în num ăr substan țial de persoane
aparținând minorit ăților naționale, dac ă aceste persoane solicit ă acest lucru și acolo unde
această cerere este corespunz ătoare unei nevoi reale, p ărțile se vor str ădui să asigure, în
măsura posibilului, condi ții care să permită folosirea limbii minoritare în raporturile dintre
aceste persoane și autoritățile administrative".
b) Alte texte se refer ă la folosirea limbii materne în diferite momente ale func ționării
consiliilor locale sau jude țene.
Astfel, art. 40 alin. 7 și art. 106 alin.8 ale legii prev ăd că în comunele, ora șele și
județele în care cet ățenii aparținând unei minorit ăți naționale (subl. ns. D.C.D) au o pondere
de peste 20 % din num ărul locuitorilor, ordinea de zi a ședințelor consiliului local se aduce la
cunoștință publică și în limba minorit ății respective47.
De asemenea, conform art. 43 alin.2 în c onsiliile locale în care consilierii locali
aparținând unei minorit ăți naționale reprezint ă cel puțin o cincime din num ărul total, la
ședințele de consiliu se poate folosi și limba matern ă. În aceste cazuri se va asigura, prin grija
primarului, traducerea în limba român ă. În toate cazurile, documentele ședințelor de consiliu
se întocmesc în limba român ă.
46 Legea nr.33/1995, publicat ă în "Monitorul oficial al României", partea I, nr. 82 din 4 mai 1995.
47 Normele de aplicare – Hot ărârea Guvernului nr.1206/2001, vin s ă precizeze în art.5 c ă ordinea de zi a ședinței
consiliului local sau jude țean se aduce la cuno ștință publică prin mass-media sau prin orice alt mijloc de
publicitate și în limba lor matern ă. În acest scop, primarii, respectiv pre ședinții consiliilor jude țene, vor asigura
traducerea în limba matern ă a minorit ății naționale a ordinii de zi, iar aceasta va fi adus ă la cunoștința publică
prin grija secretarului unit ății administrativ-teritoriale, prin acelea și mijloace și în acela și termen cu cele ale
difuzării în limba român ă. Aducerea la cuno ștință publică, în limba matern ă, a ordinii de zi a ședinței consiliului
local sau jude țean se consemneaz ă în procesul-verbal al ședinței, iar în dosarul de ședință se vor ata șa actele
doveditoare, inclusiv ordinea de zi în limba oficial ă și în versiunea tradus ă în limba matern ă.
59În astfel de cazuri, primarii și președinții consiliilor jude țene au obliga ția să asigure
traducerea integral ă și concomitent ă a dezbaterilor în limba român ă. Traducerea va fi realizat ă
de persoane care cunosc bine și foarte bine atât limba roman ă, cât și limba matern ă a
minorității respective. În cazuri excep ționale, dac ă traducerea nu poate fi realizat ă datorită
lipsei traduc ătorului și acesta nu poate fi înlocuit cu o alt ă persoană în măsură să asigure
traducerea, lucr ările ședinței consiliului local sau jude țean se vor desf ășura în limba român ă.
Dacă situația se repet ă și la ședința următoare, lucr ările acesteia vor fi amânate. Dup ă o a treia
amânare devin aplicabile prevederile privind di zolvarea de drept a consiliului local (art.6 din
Normele de aplicare).
În sfârșit, în temeiul art. 51, în unit ățile administrativ-terito riale în care cet ățenii
aparținând unei minorit ăți naționale au o pondere de peste 20 % din num ărul locuitorilor,
hotărârile cu caracter normativ se aduc la cuno ștința publică și în limba matern ă a cetățenilor
aparținând minorit ății respective, iar cele cu ca racter individual se comunic ă, la cerere, și în
limba matern ă.
Responsabilitatea pentru as pectele tehnice ale conform ării cu aceste dispozi ții revine,
în conformitate cu Nomele de aplicare, secretarului unit ății administrativ-teritoriale.
c) În fine, o ultim ă categorie o reprezint ă textele art.90, care detaliaz ă dispozițiile de
principiu ale art. 17 refer itor la posibilitatea oferit ă persoanelor apar ținând minorit ăților
naționale de a utiliza limba matern ă în raporturile cu administra ția și instituie cadrul necesar
pentru realizarea lor.
Astfel, alin.2 prevede c ă în unit ățile administrativ-teritoriale în care cet ățenii
aparținând unei minorit ăți naționale au o pondere de peste 20% din num ărul locuitorilor, în
raporturile lor cu autorit ățile administra ției publice locale, cu ap aratul de specialitate și
organismele subordonate consiliului local, ace știa se pot adresa, oral sau în scris, și în limba
lor matern ă și vor primi r ăspunsul atât în limba român ă, cât și în limba matern ă.
Ca o consecin ță a prevederilor cuprinse în alin.2 și pentru punerea în practic ă a
acestora, în alineatul urm ător se precizeaz ă că în posturile care au atribu ții privind rela ții cu
publicul vor fi încadrate și persoane care cunosc limba matern ă a cetățenilor apar ținând
minorității respective.
De asemenea, în alin.4 se reia o prevedere care exista în Ordonan ța de urgen ță a
Guvernului nr.22/1997 (care s- a aplicat timp de un an, pân ă la declararea ei ca
neconstitu țională), în conformitate cu care autorit ățile administra ției publice locale vor asigura
inscripționarea numelui localit ăților și a institu țiilor publice de sub autoritatea lor, precum și
60afișarea anun țurilor de interes public și în limba matern ă a cetățenilor apar ținând minorit ății
respective48. Normele de aplicare precizeaz ă că inscripționarea în limba matern ă a denumirii
unor localit ăți are caracter informativ, neputând fi folosit ă în coresponden ță sau în
documentele oficiale.
În sfârșit, Normele de aplicare vin s ă completeze dispozi țiile din lege, în considerarea
aceluiași art.17 cu valoare de principiu, stipulând c ă la ceremoniile oficiale organizate de
autoritățile administra ției publice locale se va folosi limba român ă, limba oficial ă a statului,
însă în unitățile administrativ-teritoriale în care cet ățenii aparținând unei minorit ăți naționale
au o pondere de peste 20% din num ărul locuitorilor, la astfel de ceremonii al ături de limba
română se poate folosi și limba minorit ății respective.
La fel, oficierea c ăsătoriilor se face de c ătre ofițerul de stare civil ă în limba român ă,
dar ceremonia se poate desf ășura, la cerere, și în limba matern ă a persoanelor care urmeaz ă să
se căsătorească, dacă ofițerul de stare civil ă cunoaște limba respectiv ă. Actele și certificatele
de stare civil ă se vor redacta îns ă întotdeauna numai în limba român ă (art.9).
Hotărârea Guvernului nr. 1206/2001 prevede și sancțiuni pentru nerespectarea
dispozițiilor legale. Astfel, constituie contraven ții următoarele fapte, dac ă nu sunt s ăvârșite în
astfel de condi ții încât, potrivit legii penale, s ă fie considerate infrac țiuni: a) refuzul de a
traduce în limba matern ă ordinea de zi și hotărârile consiliului local sau jude țean și de a le
aduce la cuno ștința publică și în varianta tradus ă, precum și refuzul de a comunica
răspunsurile și în limba matern ă a solicitantului; b) neîntocmirea documentelor originale ale
ședințelor consiliului local sau jude țean în limba oficial ă a statului; c) refuzul de a traduce în
limba român ă lucrările consiliului local sau jude țean ori continuarea desf ășurării acestora în
limba minorit ății naționale, de și nu este asigurat ă traducerea în limba român ă; d)
nerespectarea prevederilor privitoare la folosirea limbii materne la lucr ările consiliului local
sau județean; e) nerespectarea termenului prev ăzut pentru montarea inscrip țiilor bilingve; f)
redactarea actelor și certificatelor de stare civil ă în altă limbă decât limba român ă; g)
inscripționarea altor denumiri decât cele prev ăzute în anexele Normelor, precum și
48 Această prevedere denot ă, la rândul ei, încerc ările de armonizare a legisla ției interne cu tratatele
ratificate de România, deoar ece art. 11 alin. 3 al Conven ției-cadru privind protec ția minorit ăților naționale,
conține îndemnul ca "în ariile locuite în mod tradi țional de un num ăr substanțial de persoane apar ținând unei
minorități naționale, părțile să depună eforturi, în cadrul sistemului lor lega l, inclusiv, atunci când este cazul, în
cadrul acordurilor încheiate cu alte state, și ținând seama de condi țiile lor specifice, pentru expunerea
denumirilor locale tradi ționale, a denumirilor str ăzilor și a altor indica ții topografice destinate publicului,
deopotriv ă în limba minoritar ă, acolo unde exist ă o cerere suficient ă pentru astfel de indica ții".
61inscripționarea acestora în alt ă formă decât cea prev ăzută în anexe; h) folo sirea denumirilor de
localități prevăzute în anexele Norm elor în coresponden ța sau în documentele oficiale.
Constatarea contraven ției și aplicarea amenzii se fac de c ătre persoane împuternicite
de ministrul administra ției publice, de c ătre prefect sau împuternici ții acestuia și se aplic ă
primarului, pre ședintelui consiliului jude țean, secretarului, respectiv secretarului general al
unității administrativ-teritoriale, dup ă caz.
Pe de altă parte, avem convingerea c ă, în spiritul bunelor pract ici administrative, în
unitățile administrativ-teritoriale în care ponderea unei minorit ăți naționale respect ă procentul
legal, comunicarea și în limba matern ă a actelor administrative individuale va fi f ăcută, de
multe ori, din oficiu, având în vedere indicii cum ar fi numele celui interesat, chiar dac ă nu
aceasta este litera legii.
5.2. Autorit ățile administra ției publice locale. Prezentare general ă
Autoritățile administra ției publice prin ca re se realizeaz ă autonomia local ă în comune,
orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, or ășenești și municipale, ca autorit ăți
deliberative, și primării, ca autorit ăți executive. Consiliile locale și primarii se aleg în
condițiile prevăzute de legea privind alegerile locale.
Consiliile locale și primarii se aleg în condi țiile prevăzute de Legea privind
alegerile locale nr.67/200449, și funcționează ca autorit ăți ale administra ției publice locale
care rezolv ă treburile publi ce din comune, ora șe și municipii în condi țiile legii.
În fiecare jude ț se constituie un consiliu jude țean, ca autoritate a administra ției
publice locale, pentru coordonarea activit ății consiliilor comunale, or ășenești și municipale, în
vederea realiz ării serviciilor publice de interes jude țean. Consiliul jude țean este ales în
condițiile Legii privind alegerile locale nr.67/2004, iar auto ritatea executiv ă este asigurat ă de
un președinte, ales dintre consilierii jude țeni. Consiliile jude țene și consiliile locale sunt alese
pe baza scrutinului de list ă, în timp ce primarii sunt ale și pe baza scrutinului uninominal.50
Alegerile se desf ășoară pe circumscrip ții electorale. Pentru consiliile locale,
circumscrip ția electoral ă o constituie comuna, ora șul, municipiul, subdiviziunile
49 Publicat ă în "Monitorul Oficial al României", partea I, nr. 271 din 29 martie 2004, cu modific ările și
completările aduse de Ordonan ța de urgen ță a Guvernului nr. 8/2005.
50 Detalii privind alegerile autorit ăților administra ției publice locale – Legea nr.67/2004 (M.O.217 din
29/03/2004), abrog ă Legea nr.70/1991 pr ivind alegerile locale
62administrativ-teritoriale ale municipiilor, iar pentru consiliile jude țene circumscrip ția
electorală este jude țul. Propunerile de candida ți pentru consilieri și pentru primari se fac
pe circumscrip ții electorale. Pentru primari, circumscrip ția electoral ă este aceea și ca și pentru
consiliile locale. Candidatu rile se depun de c ătre partidele și alianțele politice legal constituite.
Se pot depune și candidaturi independente.
Mandatul primarului, consiliului local, respectiv al celui jude țean, este de 4 ani, și
poate fi prelungit numai prin lege organic ă, în caz de r ăzboi sau catastrof ă, în cazul consiliului
local sau jude țean, respectiv în caz de r ăzboi, calamitate natural ă, dezastru sau sinistru
deosebit de grav, în cazul primarului (art.39,72 și 105 din Legea nr.215/2001).
Consiliul local sau consiliul jude țean, precum și primarul ales în cursul unui mandat,
ca urmare a dizolv ării consiliului local sau jude țean, respectiv a vacan ței postului de primar,
încheie mandatul precedentei autorit ăți a administra ției publice locale. Consiliul local sau
consiliul jude țean, precum și primarul, ale și în urma organiz ării unor noi unit ăți administrativ-
teritoriale sau în urma dizolv ării unor consilii, respectiv vacant ării unor posturi de primari, î și
exercită mandatul numai pân ă la organizarea urm ătoarelor alegeri locale generale.
Regimul incompatibilit ăților aleșilor locali este prev ăzut de Legea nr.215/2001 a
administra ției locale și completat de Legea nr. 161 din 19/04/2003, publicat ă în Monitorul
Oficial, Partea I nr. 279 din 21/04/2003 privind unele m ăsuri pentru asigurarea transparen ței
în exercitarea demnit ăților publice, a func țiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și
sancționarea corup ției.
5.3. Consiliul local
Consiliul local este o autoritate colegial ă a administra ției publice locale, aleas ă în
vederea solu ționării problemelor de interes local ale comunei, ora șului sau municipiului.
Această autoritate delibereaz ă asupra intereselor sp ecifice ale colectivit ăților locale
și hotărăște, în limitele legii, cu privire la modul de realizare a acestora, f ără vreun amestec
din partea autorit ăților administra ției publice jude țene sau altor autorit ăți.
Consiliile locale, a șa cum au rezultat ele din aleg eri, sunt responsabile, în
exclusivitate de modul de ge stionare a acestor interese. R ăspunderea lor politic ă este numai
de ordin electoral, pentru c ă ele sunt înzestrate cu competen ța specific ă administra ției
locale, pentru a decide asupra modului de solu ționare a problemelor administrative ale
colectivit ății locale. Autonomia acestor autorit ăți colegiale rezid ă în autoorganizarea
63acestora, sub toate aspectele. Ele recep ționează cererile și informa țiile din mediul local și
adoptă hotărâri privitoare la administrarea treburilor publice locale.
Compunerea consiliului local. Consiliile locale sunt compuse din consilieri locali
aleși prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, în condi țiile stabilite de Legea
privind alegerile locale nr.67/2004.
Numărul membrilor fiec ărui consiliu local se stabile ște prin ordin al prefectului, în
funcție de popula ția comunei sau a ora șului, raportat ă de Institutul Na țional de Statistic ă și
Studii Economice la data de 1 ia nuarie a anului în curs sau, dup ă caz, la data de 1 iulie a
anului care preced ă alegerile. În consecin ță, un consiliu local poate avea între 9 și 27 de
consilieri, iar Consiliul General al Municipiului Bucure ști este compus din 31 de consilieri.
În Legea administra ției publice locale nr. 215/2001 se precizeaz ă că organul
deliberativ îl constituie consiliul lo cal, iar cel executiv este primarul. Calitatea primarului
de organ executiv deriv ă atât din faptul c ă el este cel care r ăspunde de aducerea la îndeplinire
a hotărârilor consiliului local, cât și din faptul c ă el este cel care trebuie s ă pună în practic ă
dispozițiile privitoare la realizarea în colectivit ățile umane de baz ă a dispozi țiilor legii și a
celorlalte acte normative.
Consiliile locale sunt alese pe baza reprezent ării propor ționale, în cadrul unui
scrutin de list ă.
Pentru a fi ales în consiliu l local, candidatul trebuie s ă îndeplineasc ă unele condi ții
stabilite de Constituție și de Legea nr.67/2004 privind alegerile autorit ăților administra ției
publice locale. Condițiile de eligibilitate sunt cumulative și privesc:
• cetățenia român ă;
• calitatea de aleg ător;
• vârsta de cel pu țin 23 ani, pân ă în ziua alegerilor, inclusiv;
• domiciliul în unita tea administrativ ă pentru al c ărui consiliu local candideaz ă;
• nu pot fi ale și cei cărora, potrivit art. 37, alin. 3 din Constitu ția României, le este
interzisă asocierea în partide politice și anume: judec ătorii Curții Constitu ționale, avocatul
poporului, magistra ții, membrii activi ai armatei, poli țiștii, precum și alte categorii de func ții
stabilite prin lege organic ă;
• să nu fie condamnat prin hot ărâre judec ătorească definitivă pentru abuzuri în func ții
politice, juridice sau admi nistrative, pentru înc ălcarea drepturilor fundamen tale ale omului, pentru
alte infrac țiuni intenționate, dac ă nu a fost reabilitat.
64Condițiile de eligibilitate trebuie îndeplinite la data depunerii candid aturii în alegeri,
mai puțin vârsta care poate fi împlinit ă până în ziua aleger ilor, inclusiv.
În cazul în care un candidat îndepline ște condițiile de eligibilitate și devine consilier, el
trebuie să se supună și regulilor privitoare la incompatibilit ăți, pentru exercitarea mandatului în
consiliul local.
Potrivit Legii administra ției publice locale nr. 215/2001 (a rt. 30), calitatea de consilier
este incompatibil ă cu :
• funcția de prefect și subprefect;
• calitatea de func ționar în aparatul propriu de specialitate al autorit ăților administra ției
publice centrale și locale; calitatea de func ționar public în aparatul propriu de specialitate al
consiliului jude țean, al prefectului, al serviciilor publice de interes local sau jude țean, al
serviciilor publice descen tralizate (corect desconce ntrate) ale ministerelor și ale celorlalte
autorități ale administra ției publice centrale ;
• calitatea de angajat în cadrul autorit ăților administra ției publice locale respective sau
în cadrul aparatului propriu al prefectului din jude țul respectiv ; func ția de manager sau
membru în consiliul de administra ție al regiilor autonome ori de conduc ător al societ ăților
comerciale înfiin țate de consiliile locale sau de consiliile jude țene ;
• calitatea de primar;
• calitatea de senator, deputat, ministru, s ecretar de stat, subsecretar de stat și cele
asimilate acestora .
Alte incompatibilit ăți se pot stabili prin lege51.
Spre deosebire de ma ndatul consiliului lo cal, mandatul cons ilierului se exercit ă
după constituirea legal ă a consiliului, respectiv la data depunerii jur ământului,
încetarea mandatului de consilier poate avea loc52:
• la data încheierii mandatul ui consiliulu i, la 4 ani;
• înaintea încheierii acestui termen,
• în caz de dizolvare a consiliului;
• la data demiterii acestuia la propunerea prefectului, prin hot ărâre a Guvernului;
demisie;
• incompatibilitate;
• pierdere a drepturilor electorale;
51 Potrivit art. 30 (3) al Legii administra ției publice locale nr. 215/2001
52 art. 38 (1), 57, 58, 60 (1), al Legii administra ției publice locale nr. 215/2001
65• schimbarea domiciliului într-o alt ă unitate administ rativ-teritorial ă;
• imposibilitatea exercit ării mandatului pe o perioad ă mai mare de 6 luni consecutiv,
cu excepția cazului suspend ării mandatului în situa ția arestării preventive;
• constatarea, dup ă validarea mandatului, c ă alegerea s-a f ăcut prin fraud ă electoral ă
sau prin orice alt ă încălcare a Legii privi nd alegerile locale;
• condamnarea, prin hot ărâre judec ătorească rămasă definitivă, la o pedeaps ă privativă
de libertate;
• punerea sub interdic ție judecătorească;
• lipsa nemotivat ă de la 3 ședințe ordinare consecutive ale consiliului;
Legea administra ției publice locale nr. 215/2001 este consecvent ă în principiul
potrivit căruia consiliile locale pot decide în orice problem ă de interes local, cu excepția celor date
prin lege în competen ța altor autorit ăți publice.
Constituirea consiliilor locale se face în termen de 25 de zile de la data desf ășurării
alegerilor. Convocarea c onsilierilor locali ale și și validați în funcție se face de c ătre prefect, în
maximum 5 zile de la pronun țarea hotărârii de validare. La ședința de constituire particip ă
prefectul sau reprezentantul s ău, precum și primarul sau, dup ă caz, candidatul declarat
câștigător la alegerile pentru func ția de primar (art. 31 alin 1).
Regulile aplicabile ședinței de constituire sunt urm ătoarele (art. 31 alin 2, 3,4, 5) :
a) Ședința se desf ășoară în condi ții legale dac ă participă cel puțin majoritatea
consilierilor locali ale și și validați. În cazul în care nu se poate asigura aceast ă majoritate,
ședința se va organiza, în acelea și condiții, peste 3 zile, la c onvocarea prefectului.
b) Dacă nici la a doua convocare ședința nu este legal constituit ă, se va proceda la o
nouă convocare de c ătre prefect, peste alte 3 zile, în acelea și condiții.
c) În situa ția în care consiliul local nu se poate reuni nici la a treia convocare din cauza
absenței nemotivate a consilierilor locali, instan ța va declara vacante, prin hot ărâre, locurile
consilierilor locali ale și care au lipsit nemotivat la oricare dintre cele 3 convoc ări. Absen ța
consilierilor locali de la ședința de constituire este considerat ă motivată dacă se face dovada
că aceasta a intervenit din cauza unei boli sau a unor evenimente de for ță majoră care au făcut
imposibil ă prezența acestora. Sesizarea instan ței se face de c ătre prefect în maximum 3 zile de
la data ședinței, pe baza procesului-verbal al ședinței, întocmit de secretarul unit ății
administrativ-teritoriale. Hot ărârea instan ței se pronun ța în maximum 3 zile de la primirea
sesizării din partea prefectului și poate fi atacat ă cu recurs la instan ța competent ă. În cazul în
care locurile declarate vacante, potrivit procedur ii de mai sus, nu pot fi ocupate cu suplean ții
66înscriși pe listele de candida ți respective, potrivit legii, se organizeaz ă alegeri par țiale pentru
completare, în termen de 90 de zile.
d) Lucrările ședinței de constituire sunt c onduse de cel mai în vârst ă consilier local,
ajutat de cei mai tineri 2 consilieri locali, cu asisten ța de specialitate a secretarului unit ății
administrativ-teritoriale, care întocme ște și procesul-verbal al ședinței.
Validarea consilierilor în func ție. Validarea alegerii consilierilor se face de c ătre
judecătoria în raza c ăreia se afl ă unitatea administrativ-teritorial ă, de către un judec ător
desemnat de pre ședintele instan ței. Cererea de validare a cons ilierilor locali se depune în
termen de 3 zile de la data constat ării rezultatelor al egerilor, în condi țiile legii, și se judec ă în
ședință publică, fără citarea părților, de urgen ță și cu precădere, în termen de 10 zile de la data
depunerii, prin hot ărâre executorie.
Suspendarea mandatului de consilier local. Mandatul de consilier local se suspend ă
de drept numai în cazul în care acesta a fost arestat preventiv. M ăsura arest ării preventive se
comunică de îndat ă de către instan ța de judecat ă prefectului, care, prin ordin, constat ă
suspendarea mandatului.
Suspendarea dureaz ă până la încetarea situa ției prevăzute mai sus. Ordinul de
suspendare se comunic ă de îndată consilierului local. În cazul în care consilierul local al c ărui
mandat a fost suspendat a fost g ăsit nevinovat, acesta are dreptul la desp ăgubiri, în condi țiile
legii.
Încetarea de drept a mandatului de consilier local sau jude țean (art.9 din Legea
nr.393/2004). Calitatea de consilie r local sau de consilier jude țean înceteaz ă la data declar ării
ca legal constituit a noului consiliu ales.
Calitatea de consilier local sau de consilier jude țean încetează de drept, înainte de
expirarea duratei normale a mandatului, în urm ătoarele cazuri:
a) demisie53
b) incompatibilitate;
c) schimbarea domiciliului într-o alta unitate administrativ-teritorial ă, inclusiv ca
urmare a reorganiz ării acesteia54;
53 Consilierii locali și consilierii jude țeni pot demisiona, anun țând în scris pre ședintele de ședința, respectiv
președintele consiliului jude țean, care ia act de aceasta. Pre ședintele propune consiliului adoptarea unei hot ărâri
prin care se ia act de demisie și se declara locul vacant.
54 Încetarea mandatului de consilier în cazul schimb ării domiciliului în alta unitate administrativ-teritorial ă poate
interveni numai dup ă efectuarea în actul de identitate al celui în cauz ă a mențiunii corespunz ătoare, de c ătre
organul abilitat potrivit legii.
67d) lipsa nemotivat ă de la mai mult de 3 ședințe ordinare consecutive ale consiliului;
e) imposibilitatea exercit ării mandatului pe o perioad ă mai mare de 6 luni
consecutive, cu excep ția cazurilor prev ăzute de lege55;
f) condamnarea, prin hot ărâre judec ătorească rămasă definitiv ă, la o pedeaps ă
privativă de libertate; g) punerea sub interdic ție judecătorească;
h) pierderea drepturilor electorale;
h¹) pierderea calit ății de membru al partidul ui politic sau al organiza ției minorit ăților
naționale pe a c ărei listă a fost ales (se aplic ă și viceprimarului)56;
i) deces.
Atribuțiile consiliului local. Consiliul local are ini țiativă și hotărăște, în condi țiile
legii, în toate problemele de interes local, cu excep ția celor care sunt date prin lege în
competen ța altor autorit ăți publice, locale sau centrale.
Consiliul local exercită următoarele categorii de atribu ții (art. 38, alin 2):
1.atribuții privind organizarea și funcționarea aparatului de specialitate al
primarului, ale institu țiilor și serviciilor publice de interes local și ale societ ăților
comerciale și regiilor autonome de interes local:
a) aprobă statutul comunei, ora șului sau municipiului, precum și regulamentul de
organizare și funcționare a consiliului local; b) aprob ă, în condi țiile legii, la propunerea
primarului, înfiin țarea, organizarea și statul de func ții ale aparatului de specialitate al
primarului, ale institu țiilor și serviciilor publice de interes local, precum și reorganizarea și
statul de func ții ale regiilor autonome de interes local; c) exercit ă, în numele unit ății
administrativ-teritoriale, toate drepturile și obligațiile corespunz ătoare participa țiilor deținute
la societăți comerciale sau regii autonome, în condi țiile legii.
2.atribuții privind dezvoltarea economico-social ă și de mediu a comunei,
orașului sau municipiului:
a) aprobă, la propunerea primarul ui, bugetul local, vir ările de credite, modul de
utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exerci țiului bugetar; b) aprob ă, la
propunerea primarului, contractarea și/sau garantarea împrumuturilor, precum și contractarea
de datorie public ă locală prin emisiuni de titluri de valoare în numele unit ății administrativ-
55 Prevederile lit. e) nu se aplic ă în cazul în care consilierul a fost îns ărcinat de c ătre consiliul din care face parte,
de către Guvern sau de c ătre Parlament cu exerc itarea unei misiuni în țară sau în str ăinătate. Pe durata exercit ării
misiunii încredin țate exercitarea mandatului se suspend ă.
56 Secretarul general al jude țului, respectiv secretarul general al municipiului Bucure ști, este obligat s ă publice
situația apartenen ței politice a ale șilor locali în monitorul oficial al jude țului, respectiv al municipiului Bucure ști,
68teritoriale, în condi țiile legii; c) stabile ște și aprobă impozitele și taxele locale, în condi țiile
legii; d) aprob ă, la propunerea primarului, documenta țiile tehnico-economice pentru lucr ările
de investi ții de interes local, în condi țiile legii; e) aprob ă strategiile privind dezvoltarea
economic ă, socială și de mediu a unit ății administrativ-teritoriale; f) asigur ă realizarea
lucrărilor și ia măsurile necesare implement ării și conform ării cu prevederile angajamentelor
asumate în procesul de integrare european ă în domeniul protec ției mediului și gospodăririi
apelor pentru serviciile furnizate cet ățenilor.
3.atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei,
orașului sau municipiului:
a) hotărăște darea în administrare, concesionare a sau închirierea bunurilor proprietate
publică a comunei, ora șului sau municipiului, dup ă caz, precum și a serviciilor publice de
interes local, în condi țiile legii; b) hot ărăște vânzarea, concesionare a sau închirierea bunurilor
proprietate privat ă a comunei, ora șului sau municipiului, dup ă caz, în condi țiile legii; c)
avizează sau aprob ă, în condi țiile legii, documenta țiile de amenajare a teritoriului și urbanism
ale localit ăților; d) atribuie sau schimb ă, în condi țiile legii, denumiri de str ăzi, de pie țe și de
obiective de interes public local.
4.atribuții privind gestionarea serviciilor furnizate c ătre cetățeni:
a) asigură, potrivit competen țelor sale și în condi țiile legii, cadrul necesar pentru
furnizarea serviciilor publice de interes local privind: 1. educa ția; 2. serviciile sociale pentru
protecția copilului, a persoanelor cu handicap, a persoanelor vârstnice, a familiei și a altor
persoane sau grupuri aflate în nevoie social ă; 3. sănătatea; 4. cultura; 5. tine retul; 6. sportul; 7.
ordinea public ă; 8. situațiile de urgen ță; 9. protec ția și refacerea mediului înconjur ător; 10.
conservarea, restaurarea și punerea în valoare a monumentelor istorice și de arhitectura, a
parcurilor, gr ădinilor publice și rezervațiilor naturale; 11. dezvoltarea urban ă; 12. eviden ța
persoanelor; 13. podurile și drumurile publice; 14. serviciile comunitare de utilitate public ă:
alimentare cu ap ă, gaz natural, canalizare, salubrizare, energie termic ă, iluminat public și
transport public local, dup ă caz; 15. serviciile de urgen ță de tip salvamont, salvamar și de
prim ajutor; 16. activit ățile de administra ție social-comunitar ă; 17. locuin țele sociale și
celelalte unit ăți locative aflate în proprietatea unit ății administrativ-teritoriale sau în
administrarea sa; 18. punerea în valoare, în interesul comunit ății locale, a resurselor naturale
de pe raza unit ății administrativ-teritoriale; 19. alte servicii publice stabilite prin lege; b)
hotărăște acordarea unor sporuri și altor facilit ăți, potrivit legii, personalului sanitar și
didactic; c) sprijin ă, în condi țiile legii, activita tea cultelor religioase; d) poate solicita
69informări și rapoarte de la primar, viceprimar și de la șefii organismelor pres tatoare de servicii
publice și de utilitate public ă de interes local; e) aprob ă construirea locuin țelor sociale,
criteriile pentru repartizarea locuin țelor sociale și a utilităților locative aflate în proprietatea
sau în administrarea sa; f) poate solicita inform ări și rapoarte specifice de la primar și de la
șefii organismelor prestatoare de servicii publice și de utilitate public ă de interes local.
5.atribuții privind cooperarea interinstitu țională pe plan intern și extern :
a) hotărăște, în condi țiile legii, cooperarea sau asocie rea cu persoane juridice române
sau străine, în vederea finan țării și realizării în comun a unor ac țiuni, lucr ări, servicii sau
proiecte de interes public local; b) hot ărăște, în condi țiile legii, înfr ățirea comunei, ora șului
sau municipiului cu unit ăți administrativ-teritoriale din alte țări; c) hot ărăște, în condi țiile
legii, cooperarea sau as ocierea cu alte unit ăți administrativ-teritoriale din țara sau din
străinătate, precum și aderarea la asocia ții naționale și internaționale ale autorit ăților
administra ției publice locale, în vederea promov ării unor interese comune.
6. Consiliul local poate conferi persoanelor fizice române sau str ăine cu merite
deosebite titlul de cet ățean de onoare al comunei, ora șului sau municipiului, în baza unui
regulament propriu. Prin acest regulament se stabilesc și condițiile retragerii titlului conferit.
7. Persoanele împuternicite s ă reprezinte interesele unit ății administrativ-teritoriale în
societăți comerciale, regii autonom e de interes local, asocia ții de dezvoltare intercomunitar ă și
alte organisme de cooperare sau pa rteneriat sunt desemnate prin hot ărâre a consiliului local, în
condițiile legii, respec tându-se configura ția politica de la ulti mele alegeri locale.
8. Consiliul local îndepline ște orice alte atribu ții stabilite prin lege.
Funcționarea Consiliilor Locale . Comisiile de specialitate. După constituire,
consiliul local î și organizeaz ă comisii de specialitate, pe principalele domenii de activitate.
Pot fi membri ai comisiilor de sp ecialitate numai consilierii locali.
Comisiile de specialitate î și aleg câte un pre ședinte și un secretar. Comisiile analizeaz ă
și avizeaz ă proiectele de hot ărâre din domeniul lor de activitate. Activitatea acestora se
desfășoară în plen și iau hotărâri cu votul majorit ății membrilor lor. Organizarea, func ționarea
și atribuțiile comisiilor de specialitate se stabilesc prin regulamentul de organizare și
funcționare a consiliului local respectându-se configura ția politica rezultat ă în urma alegerilor
locale.
Consiliile locale pot organiza, din proprie ini țiativă sau la ini țiativa primarului, dup ă
caz, comisii speciale de analiz ă și verificare, pe perioad ă determinata. Componenta comisiei
speciale de analiza și verificare, obiectivele și perioadă de desfășurare a activit ăților acesteia
70se stabilesc prin hot ărâre a consiliului local. Membrii comisiei ac ționează în limitele stabilite
prin hotărâre.
Președintele de ședință al Consiliului local. După declararea ca legal constituit,
consiliul local alege dintre membrii s ăi, prin hot ărâre adoptat ă cu votul deschis al majorit ății
consilierilor locali în func ție, un președinte de ședință, pe o perioad ă de cel mult 3 luni, care
va conduce ședințele consiliului și va semna hot ărârile adoptate de acesta. Consilierul local
ales în condi țiile de mai sus poate fi schimbat din func ție, la inițiativa a cel pu țin unei treimi
din numărul consilierilor locali, prin votul majorit ății consilierilor locali în func ție.
Ședințele consiliului local. Consiliul local î și exercită mandatul de 4 ani de la data
constituirii pân ă la data declar ării ca legal constituit a consiliului nou-ales. Consiliul local se
întrunește în ședințe ordinare, lunar, la convocarea primarului. De asemenea, se poate întruni
și în ședințe extraordinare, la cererea primarului sau a cel pu țin unei treimi din num ărul
membrilor consiliului.
Convocarea consiliului local se face în scris, prin intermediul secretarului unit ății
administrativ-teritoriale, cu cel pu țin 5 zile înaintea ședințelor ordinare sau cu cel pu țin 3 zile
înainte de ședințele extraordinare. Odat ă cu notificarea convoc ării, sunt puse la dispozi ție
consilierilor locali materialele înscrise pe ordinea de zi. În caz de for ță majoră și de maxim ă
urgență pentru rezolvarea intereselor locuitorilor comunei, ora șului sau munici piului sau în
alte situa ții stabilite de regulamentul de organizare și funcționare a consiliului local,
convocarea consiliului local se poate face de îndată. În toate cazurile, convocarea se
consemneaz ă în procesul-verbal al ședinței.
Primarul, sau cel pu țin o treime din num ărul membrilor consiliului pot cere
convocarea unei ședințe extraordinare57. Ședințele ordinare se convoac ă cu cel pu țin 5 zile
înainte de data ținerii acestora, iar cele extraordinare cu cel pu țin 3 zile înainte de aceea și
dată. Consilierii sunt invita ți la ședință în scris, precizându-se ordinea de zi, ora și locul de
desfășurare a ședinței. Concomitent, ordinea de zi se aduce la cuno ștința popula ției,
asigurându-se exercitarea dreptului persoane lor interesate de a participa la aceste ședințe.
Conform prevederilor art. 43(1) al Legii administra ției publice locale nr.
215/2001, ședințele consiliilor locale sunt publice, cu excep ția cazurilor în care
consilierii decid, cu majori tatea voturilo r celor prezen ți, ca aceasta s ă se desfășoare cu u șile
închise. Ca atare, de regul ă, la ședințele consiliilor locale pot lua parte persoanele interesate.
57 art. 40 (2) al Legii administra ției publice locale nr. 215/2001
71Potrivit art. 54 (1) al Legii administra ției publice loca le nr. 215/20 01, la aceste
ședințe pot participa, f ără drept de vot, prefectul, pre ședintele consiliului jude țean,
reprezentan ții acestora, parlamentari, mini ștrii, precum și alți invitați.
Cvorumul cerut de lege pentru desf ășurarea legal ă a ședinței este întrunit dac ă este
prezentă majoritatea consilierilor.
Actele consiliului local. În exercitarea atribu țiilor ce îi revin consiliul local adopt ă
hotărâri. Proiectele de hot ărâri pot fi propuse de consilieri locali, de primar, viceprimar sau
de cetățeni. Promovarea unui proiect de hot ărâre poate fi ini țiată de unul sau de mai mul ți
cetățeni cu drept de vot, dac ă acesta este sus ținut prin semn ături de cel pu țin 5% din popula ția
cu drept de vot a unit ății administrativ-teritoriale respective. Redactarea proiec telor se face de
cei care le propun, cu spri jinul secretarului unit ății administrativ-teritoriale și al serviciilor din
cadrul aparatului de spec ialitate al primarului.
Inițiatorii depun la secretarul unit ății administrativ-teritoriale forma propus ă pentru
proiectul de hot ărâre. Proiectul va fi afi șat spre informare public ă prin grija secretarului, iar
inițiatorii asigur ă întocmirea listelor de sus ținători58 pe formulare puse la dispozi ție de
secretar. Listele de sus ținători pot fi semnate numai de cet ățenii cu drept de vot care au
domiciliul pe raza unit ății administrativ-teritoriale respective. Dup ă depunerea documenta ției
și verificarea acesteia de c ătre secretarul unit ății administrativ-teritori ale, proiectul de hot ărâre
va urma procedurile regulamentare de lucru ale consiliului local sau jude țean, după caz.
În exercitarea atribu țiilor sale, consiliul adopt ă hotărâri (art. 46(1)), cu votul
majorității membrilor prezen ți, în afar ă de cazurile în care le gea sau regulamentul de
organizare și funcționare a consiliului cere o alt ă majoritate. Adoptarea hot ărârilor se face prin
vot deschis sau prin vot secret, dup ă cum decide consiliul.
Hotărârile cu caracter individual, cu privire la persoane, vor fi luat e, întotdeauna, prin
vot secret, cu excep țiile prevăzute de lege.
Hotărârile consiliului local se semneaz ă de către președintele ședinței și se
contrasemneaz ă, pentru legalitate, de c ătre secretarul unit ății administrativ-teritoriale.
Hotărârile cu caracter individual se comunic ă persoanelor interesate, iar cele cu
caracter normativ devin obligatorii numai dup ă aducerea lor la cuno ștință publică, în
unitățile administrativ-teritoriale în care cet ățenii aparținând unei minorit ăți naționale au o
pondere de peste 20% din num ărul locuitorilor, hot ărârile cu caracter normativ se aduc la
58 Listele de sus ținători vor cuprinde numele, prenumele și domiciliul, seria și numărul actului de identitate și
semnăturile susținătorilor (Art. 1202 alin.3 din legea administra ției locale).
72cunoștința publică și în limba matern ă a cetățenilor apar ținând minorit ății respective, iar cele
cu caracter individual se comunic ă, la cerere, și în limba matern ă.
Delegatul s ătesc. Din dispozi țiile Legii nr.215/2001 și ale Legii nr.393/2004, reiese c ă
locuitorii satelor care nu au consilieri locali ale și în consiliile locale sunt reprezenta ți la
ședințele de consiliu de un delegat sătesc. Delegatul s ătesc este ales pe perioada mandatului
consiliului local de c ătre o adunare s ătească, constituit ă din câte un reprezentant al fiec ărei
familii, convocat ă și organizat ă de primar și desfășurată în prezen ța primarului sau
viceprimarului. La discutarea problem elor privind satele respective delega ții sătești vor fi
invitați în mod obligatoriu, îns ă votul acestora are caracter consultativ. Delegatului s ătesc îi
sunt aplicabile, în mod corespunz ător, prevederile privind indemniza ția și decontarea
cheltuielilor aplicabil e consilierilor locali.
Expirarea mandatului delegatului s ătesc are loc o dat ă cu alegerea unui alt delegat
sătesc, precum și în caz de demisie, incompatibilitate; imposibilitatea exercit ării mandatului
pe o perioad ă mai mare de 6 luni consecutive, cu excep ția cazurilor prev ăzute de lege;
condamnare, prin hot ărâre judec ătorească rămasă definitiv ă, la o pedeaps ă privativă de
libertate; punere sub interdic ție judecătorească; pierderea drepturilo r electorale; deces.
De asemenea, adunarea s ătească poate hot ărî oricând eliberarea din func ție a
delegatului s ătesc și alegerea unei alte persoane în aceast ă funcție.
Modul de reglementare al institu ției delegatului s ătesc este criticabil ă deoarece ea nu
reușește să acopere golul de reprezentare l ăsat în consiliile local e comunale prin prezen ța în
consilii a unor reprezentan ți numai ai unor sate componente ale comunei. Sentimentul de
frustrare al unor sate componente ale comunei fa ță de alte sate, care sunt favorizate de
procesul decizional, duce la desprinderea satelor nedrept ățite și formarea de noi comune,
fenomen deosebit de nociv pentru capacitatea administrativ ă la nivel local, a șa cum am mai
arătat.
Această lipsă de reprezentare nu poate fi rezolvat ă prin institu ția delegatului s ătesc cu
vot consultativ, ci prin al egerea consilierilor prin vot uninominal, pe sate, și acordarea
acestora vot decizional propor țional în consiliul comunal.
Dizolvarea consiliului local. Sancțiunea înc ălcării dispozi țiilor legale sau a
blocajului institu țional în care consiliul local se poate afla la un moment dat este dizolvarea.
Consiliul local se dizolva de drept sa u prin referendum local (art.58 alin. 1).
Dizolvarea de drept. Consiliul local se dizolv ă de drept în trei cazuri:
a) în cazul în care acesta nu se întrune ște timp de dou ă luni consecutive;
73b) în cazul în care nu a adoptat în 3 ședințe ordinare consecutive nicio hot ărâre;
c) în situa ția în care num ărul consilierilor locali se reduce sub jum ătate plus unu și nu
se poate completa prin suplean ți.
Primarul, viceprimarul, secretarul unit ății administrativ-teritoriale sau orice alt ă
persoană interesat ă sesizeaz ă instanța de contencios administra tiv cu privire la cazurile
prevăzute pentru dizolvarea de drept a consiliului local. Instan ța analizeaz ă situația de fapt și
se pronun ță cu privire la dizolvarea consiliului local. Hot ărârea instan ței este definitiv ă și se
comunică prefectului.
Dizolvarea consiliului local prin referendum. Consiliul local poate fi dizolvat prin
referendum local, organizat în condi țiile legii. Referendumul se organizeaz ă c a u r m a r e a
cererii adresate în acest se ns prefectului de cel pu țin 25% din num ărul cetățenilor cu drept de
vot înscri și pe listele electorale ale unit ății administrativ-teritoriale. Cheltuielile pentru
organizarea referendumului se suport ă din bugetul local.
Referendumul local este organizat, în condi țiile legii, de c ătre o comisie numit ă prin
ordin al pref ectului, compus ă dintr-un reprezentant al pref ectului, câte un reprezentant al
primarului, al consiliului local și al consiliului jude țean și un judec ător de la judec ătoria în a
cărei jurisdic ție se află unitatea administrativ-teritorial ă în cauză. Secretarul comisiei este
asigurat de institu ția prefectului.
Referendumul este valabil dac ă s-au prezentat la urne cel pu țin jumătate plus unu din
numărul total al locuitorilor cu drept de vot. Activitatea consiliului local înceteaz ă înainte de
termen dac ă s-au pronun țat în acest sens cel pu țin jumătate plus unu din num ărul total al
voturilor valabil exprimate.
5.4. Primarul și viceprimarul
Primarul este autoritatea executiv ă a colectivit ăților locale care îndepline ște, în
același timp, și rolul de reprezentant al statului în unitatea administrativ-teritorial ă în care este
ales.
În fiecare comun ă, oraș și municipiu se alege prin vo t direct un primar, iar în
municipiul Bucure ști un primar general. Se aleg primari și în sectoarele municipiului
București, care se afl ă în relații de subordonare fa ță de primarul general al municipiului
București. Potrivit art. 61 (1 ) al Legii administra ției publice locale nr. 215/2001, în
activitatea sa, primarul este ajutat de unul sau doi vi ceprimarii care sunt ale și, dintre
74consilieri, de consiliul local pentru un mandat de 4 ani, manda t care este egal cu cel al
consiliului local.
Alegerea primarului are loc în condi țiile stabilite de Legea nr.67/2004 privind
alegerile autorit ăților administra ției publice locale . Pentru func ția de primar, alegerile se
desfășoară în circumscrip țiile electorale organizate pentru alegerea consiliilor locale și sub
conducerea acelora și instanțe electorale.
Rolul primarului și viceprimarului în administra ția locală. Comunele, ora șele și
municipiile au câte un primar și un viceprimar, iar municipiile re ședință de județ au un primar
și 2 viceprimari, ale și în condi țiile legii. Pe durata exercit ării mandatului, viceprimarul î și
păstrează statutul de consilier local, f ără a beneficia de indemniza ția aferentă acestui statut.
Primarul îndepline ște o funcție de autoritate public ă. Primarul asigur ă respectarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale cet ățenilor, a prevederilor Constitu ției, precum și
punerea în aplicare a legilor, a decretelor Pre ședintelui României, a hot ărârilor și ordonan țelor
Guvernului, a hot ărârilor consiliului local; dispune m ăsurile necesare și acordă sprijin pentru
aplicarea ordinelor și instrucțiunilor cu caracter normativ ale mini ștrilor, ale celorlal ți
conducători ai autorit ăților administra ției publice centrale, ale prefectului, precum și a
hotărârilor consiliului jude țean, în condi țiile legii.
Pentru punerea în aplicare a activit ăților date în competen ța sa, primarul beneficiaz ă
de un aparat de specialitate , pe care îl conduce. Aparatul de specialitate al primarului este
structurat pe compartimente func ționale, în condi țiile legii. Compartimentele func ționale ale
acestuia sunt încadrate cu func ționari publici și personal contractual. Primarul conduce
serviciile publice locale. Primarul reprezint ă unitatea administrativ-teritorial ă în relațiile cu
alte autorit ăți publice, cu persoanele fizi ce sau juridice române ori str ăine, precum și în
justiție59.
Viceprimarul este subordonat primarului și înlocuitorul de drept al acestuia, care îi
poate delega atribu țiile sale. În practica administrativ ă se observ ă uneori o re ținere a
primarilor de a- și delega atribu țiile.
Viceprimarul este ales cu votul majorit ății consilierilor locali în func ție, din rândul
membrilor acestuia. Schimbarea din func ție a viceprimarului se poate face de consiliul local,
59 Semnul distinctiv al primarului este o e șarfă în culorile drapelului na țional al României. E șarfa va fi purtat ă, în
mod obligatoriu, la solemnit ăți, recepții, ceremonii publice și la celebrarea c ăsătoriilor. Modelul e șarfei se
stabilește prin hot ărâre a Guvernului.
75prin hotărâre adoptat ă cu votul majorit ății consilierilor în func ție, la propunerea primarului
sau a unei treimi din num ărul consilierilor locali în func ție60.
Pe durata mandatului, primarul și viceprimarul primesc o indemniza ție lunară, ca
unica form ă de remunerare a activit ății corespunz ătoare func ției de primar, respectiv de
viceprimar, și care reprezint ă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se
determină în raport cu venitul salarial. Primarul și viceprimarul nu beneficiaz ă de sporul de
vechime în munc ă și nici de alte sporuri prev ăzute de lege. Durata mandatului constituie
vechime în munc ă și în specialitatea studiilor absolvite.
Alegerea primarului se face în cadrul unui scrutin uninominal, în dou ă tururi de
scrutin.
Condițiile de eligibilitate pentru func ția de primar sunt circumscrise calității de cetățean
român61, cu domiciliul pe te ritoriul circumscrip ției electorale, vârsta de 23 ani. Sunt excepta ți
de la dreptul de a candida în alegeri militarii activi, judec ătorii și procurorii, persoanele
condamnate prin hot ărâre judec ătorească definitivă pentru abuzuri în func ții politice, juridice
sau administrative, pentru înc ălcarea drepturilor fundamentale ale omului, pentru alte
infracțiuni inten ționate, în m ăsura în care nu au fost reabilitate, precum și persoanele care au
încheiat contracte cu administra ția locală pentru executarea de lucr ări, prestări de servicii ori
de furnizare.
Incompatibilit ățile funcției de primar sunt similare cu cele ale func ției de consilier
local, la care se adaug ă:
• orice func ție de conducere din cadrul societ ăților comerciale, la care statul sau o
unitate administrativ-teritorial ă este acționar majoritar, ori din cadrul societ ăților naționale,
companiilor na ționale sau regiilor autonome ;
• orice alte activit ăți sau func ții publice, cu excep ția funcțiilor didactice și a funcțiilor
din cadrul unor funda ții ori organiza ții neguvernamentale62.
Validarea în func ție a primarului ales în condi țiile Legii nr.67/ 2004 a alegerilor
locale, prin vot uninominal, se face potrivit prevederilor potrivit c ărora se realizeaz ă validarea
alegerii consilierilo r, care se aplic ă în mod corespunz ător. Legea mai precizeaz ă că rezultatul
60 Prevederile privind eliberarea din func ție a viceprimarilor, a pre ședinților și vicepreședinților consiliilor
județene se aplic ă după alegerile autorit ăților administra ției publice locale din anul 2008.
61 Conform art. 16 din Constitu ție „În condi țiile aderării României la Uniunea European ă, cetățenii Uniunii care
îndeplinesc cerin țele legii organice au dreptul de a alege și de a fi ale și în autorit ățile administra ției publice
locale”.
62 art. 62 al Legii administra ției publice locale nr. 215/2001
76validării sau invalid ării alegerii primarului se aduce la cuno ștința prefectului și se prezint ă în
ședința de constituire a consiliului local sau, dup ă caz, într-o ședință extraordinar ă, de către un
judecător desemnat de pre ședintele judec ătoriei.
În caz de invalidare a alegerii primarului , Guvernul, la propunerea prefectului, va
stabili data alegerilor. Acestea se organizeaz ă în termen de maximum 90 de zile de la data
invalidării sau, dup ă caz, de la data r ămânerii definitive și irevocabile a hot ărârii judec ătorești,
în condițiile legii. Primarul depune în fa ța consiliului local un jur ământ, iar refuzul depunerii
jurământului atrage demisia de drept.
Atribuțiile primarului. Primarul îndepline ște următoarele categorii principale de
atribuții:
1.atribuții exercitate în calitate de repr ezentant al statului: îndepline ște funcția de
ofițer de stare civil ă și de autoritate tutelar ă și asigură funcționarea serviciilor publice
locale de profil, atribu ții privind organizarea și desfășurarea alegerilor, referendumului și
a recensământului. Exercitarea acestor atribu ții de către primar se face nu în calitatea sa de
autoritate local ă autonom ă, ci în calitate de reprezentant al statului în comuna sau în ora șul în
care a fost ales; în consecin ță, asupra acestor atribu ții Ministerul Internelor și Reformei
Administrative exercit ă prin intermediul Prefectului un control ierarhic, nu unul de tutel ă
administrativ ă. În aceasta calitate, primarul poate solicita prefectului, în condi țiile legii,
sprijinul conduc ătorilor serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte
organe de specialitate ale administra ției publice centrale din unit ățile administrativ-teritoriale,
dacă sarcinile ce îi revin nu pot fi rezolv ate prin aparatul de specialitate.
2. atribuții referitoare la rela ția cu consiliul local:
a) prezint ă consiliului local, în primul trim estru, un raport anual privind starea
economic ă, socială și de mediu a unit ății administrativ-teritoriale;
b) prezint ă, la solicitarea consiliului local, alte rapoarte și informări;
c) elaboreaz ă proiectele de strategii privind starea economic ă, socială și de mediu a
unității administrativ-teritoriale și le supune aprob ării consiliului local.
3. atribuții referitoare la bugetul local:
a) exercit ă funcția de ordonator prin cipal de credite;
b) întocme ște proiectul bugetului local și contul de încheiere a exerci țiului bugetar și
le supune spre aprobare consiliului local;
c) inițiază, în condi țiile legii, negocieri pentru contractarea de împrumuturi și emiterea
de titluri de valoare în numele unit ății administrativ-teritoriale;
77d) verific ă, prin compartimentele de specialitate, corecta înregistrare fiscal ă a
contribuabililor la organul fi scal teritorial, atât a sedi ului social principal, cat și a sediului
secundar.
4. atribuții privind serviciile publice asigurate cet ățenilor :
a) coordoneaz ă realizarea serviciilor publice de inte res local, prestate prin intermediul
aparatului de specialitate sau prin intermediu l organismelor prestatoare de servicii publice și
de utilitate public ă de interes local;
b) ia măsuri pentru prevenirea și, după caz, gestionarea situa țiilor de urgen ță;
c) ia măsuri pentru or ganizarea execut ării și executarea în concret a activit ăților din
domeniile prev ăzute la art. 38 alin. (6) lit. a)-d);
d) ia m ăsuri pentru asigurarea inventarierii, eviden ței statistice, inspec ției și
controlului efectu ării serviciilor publice de interes local prev ăzute la art. 38 alin. (6) lit. a)-d),
precum și a bunurilor din patrimoniul public și privat al unit ății administrativ-teritoriale;
e) numește, sancționează și dispune suspendarea, modificarea și încetarea raporturilor
de serviciu sau, dup ă caz, a raportu rilor de munc ă, în condi țiile legii, pentru personalul din
cadrul aparatului de specialitate, precum și pentru conduc ătorii institu țiilor și serviciilor
publice de interes local;
f) asigură elaborarea planuril or urbanistice prev ăzute de lege, le supune aprob ării
consiliului local și acționează pentru respectarea prevederilo r acestora; g) emite avizele,
acordurile și autoriza țiile date în competen ța sa prin lege și alte acte normative; h) asigur ă
realizarea lucr ărilor și ia măsurile necesare conform ării cu prevederile angajamentelor
asumate în procesul de integrare european ă în domeniul protec ției mediului și gospodăririi
apelor pentru serviciile furnizate cet ățenilor.
5. alte atribu ții stabilite prin lege.
Pentru exercitarea corespunz ătoare a atribu țiilor sale, primarul colaboreaz ă cu
serviciile publice decon centrate ale ministerelor și celorlalte organe de specialitate ale
administra ției publice centrale din unit ățile administrativ-teritoriale, precum și cu consiliul
județean.
Numirea conduc ătorilor institu țiilor și serviciilor publice de interes local se face pe
baza concursului organizat potrivit procedurilor și criteriilor aprobate de consiliul local, la
propunerea primarului, în condi țiile legii. Numirea se face prin dispozi ția primarului, având
anexat contractul de management.
78Delegarea atribu țiilor primarului. Legea 215 din 2001 modificat ă în 2006
prevede posibilitatea deleg ării unora dintre atribu țiile primarului, deci o delegare facultativ ă.
Astfel art. 70 precizeaz ă că atribuțiile de ofi țer de stare civil ă și de autoritate tutelar ă pot fi
delegate și secretarului unit ății administrativ-teritoriale sau altor func ționari publici din
aparatul de specialitate cu competen te în acest domeniu, potrivit legii.
Actele primarului. În exercitarea atribu țiilor sale primarul emite dispoziții cu caracter
normativ sau individual. Acestea devin executorii numai dup ă ce sunt aduse la cuno ștință
publică sau după ce au fost comunicate pe rsoanelor interesate, dup ă caz. Dispozi țiile legii
privind hot ărârile de consiliu local referitoare la contrasemnarea de c ătre secretar,
comunicarea actului și aducerea la cuno ștință publică a actelor normative se aplic ă și în cazul
dispozițiilor primarului.
Încetarea de drept a mandatului de primar. Această problematic ă este reglementat ă
în prezent în art. 15 din Legea nr.393/2004 privind statutul ale șilor locali și de Legea
215/2001.
Astfel, calitatea de primar înceteaz ă, de drept , înainte de expirar ea duratei normale a
mandatului, potrivit Legii 393/2004, în urm ătoarele cazuri:
a) demisie63;
b) incompatibilitate;
c) schimbarea domiciliului într-o alt ă unitate administrativ-teritorial ă64;
d) imposibilitatea de a o fi exercitat pe o perioad ă mai mare de 6 luni consecutive, cu
excepția cazurilor prev ăzute de lege65;
e) condamnarea, prin hot ărâre judec ătorească rămasă definitiv ă, la o pedeaps ă
privativă de libertate;
f) punerea sub interdic ție judecătorească;
63 Primarul poate demisiona, anun țând în scris consiliul local și prefectul. La prima ședința a consiliului,
președintele de ședință ia act de aceasta situa ție, care se consemneaz ă în procesul-verbal, urmând ca prefectul s ă
ia act de demisie. Ordinul prefectului, împreun ă cu un extras din procesul-verbal al ședinței, se înainteaz ă
Ministerului Administra ției și Internelor, care va propune Guvernului stabilirea datei desf ășurării alegerilor
pentru un nou primar.
64 Încetarea mandatului de consilier în cazul schimb ării domiciliului în alta unitate administrativ-teritorial ă poate
interveni numai dup ă efectuarea în actul de identitate al celui în cauz ă a mențiunii corespunz ătoare, de c ătre
organul abilitat potrivit legii.
65 Prevederile lit. d) nu se aplic ă în cazul în care primarul a fost îns ărcinat de c ătre consiliul local, de c ătre
Guvern sau de c ătre Parlament cu exercitarea unei misiuni în țară sau în str ăinătate. Pe durata exercit ării misiunii
încredințate exercitarea mandatului se suspend ă.
79g) pierderea drepturilor electorale;
h) deces.
În cazurile prev ăzute la lit. e)-g), încetarea ma ndatului poate avea loc numai dup ă
rămânerea definitiv ă și, după caz, irevocabil ă a hotărârii judec ătorești.
În toate cazurile de încetare înainte de te rmen a mandatului de primar, prefectul emite
un ordin prin care constat ă încetarea mandatului primarul ui. Ordinul va avea la baz ă un
referat semnat de secretarul comunei sau al ora șului, precum și actele din care rezult ă motivul
legal de încetare a mandatului.
Primarul se afl ă în imposibilitatea exercit ării mandatului în situa țiile în care nu se
poate prezenta efectiv la prim ărie din motive de s ănătate sau din alte cauze, chiar dac ă acestea
nu îi sunt imputabile.
Mandatul primarului înceteaz ă de drept și în următoarele situa ții prevăzute de Legea
215/2001:
a) dacă acesta se afl ă în imposibilitatea exercit ării funcției datorit ă unei boli grave,
certificate, care nu permite desf ășurarea activit ății în bune condi ții timp de 6 luni pe parcursul
unui an calendaristic;
b) dacă acesta nu î și exercită, în mod nejustificat, ma ndatul timp de 45 de zile
consecutiv.
În aceste cazuri prefectul, prin ordin, ia act de încetarea mandatului primarului.
Ordinul prefectului poate fi atacat de primar la instan ța de contencios administrativ în termen
de 10 zile de la comunicare. Instan ța de contencios administrativ este obligat ă se se pronun țe
în termen de 30 de zile. În acest caz procedura prealabil ă nu se mai efectueaz ă, iar hotărârea
primei instan țe este definitiv ă și irevocabil ă.
Data organiz ării alegerilor pentru func ția de primar se stabile ște de Guvern, la
propunerea prefectului. A cestea se organizeaz ă în termen de maximum 90 de zile de la
expirarea termenului de 10 zile în care primar ul putea ataca ordinul prefect ului sau de la data
pronunțării hotărârii instan ței, în condi țiile prezentate mai sus.
Încetarea mandatului primarul ui prin referendum local. În conformitate cu art.73
din lege, mandatul primarului înceteaz ă, de asemenea, înainte de termen ca urmare a
rezultatului unui referendum local, având ca obiect demiterea acestuia, organizat în condi țiile
legii, conform procedurii prev ăzute pentru consiliul local.
80Referendumul pentru încetarea mandat ului primarului se organizeaz ă c a u r m a r e a
cererii66 adresate în acest sens prefectul ui de locuitorii comunei, ora șului sau municipiului, ca
urmare a nesocotirii de c ătre acesta a intereselor generale ale colectivit ății locale sau a
neexercitării atribuțiilor ce îi revin, potrivit legii, inclusiv a celor pe care le exercit ă ca
reprezentant al statului.
Organizarea refere ndumului trebuie s ă fie solicitat ă, în scris, de cel pu țin 25% dintre
locuitorii cu drept de vot. Acest procent trebuie s ă fie realizat în fiecare dintre localit ățile
componente ale comunei, ora șului sau municipiului.
Suspendarea mandatului primarului și a viceprimarului. Mandatul primarului,
respectiv al viceprimarului se suspend ă de drept numai în cazul în care acesta a fost arestat
preventiv. M ăsura arest ării preventive se comunic ă de îndat ă de către instan ța de judecat ă
prefectului, care, prin ordin, constat ă suspendarea mandatului. Ordinul de suspendare se
comunică de îndată primarului.
Suspendarea dureaz ă până la încetarea situa ției arestării preventive. Dac ă primarul
suspendat din func ție a fost g ăsit nevinovat, acesta are dreptul, în condi țiile legii, la plata
drepturilor salariale corespunz ătoare perioadei în care a fost su spendat. Aceste prevederi se
aplică și viceprimarului.
Vacanța funcției de primar și viceprimar. În caz de vacan ță a funcției de primar,
precum și în caz de susp endare din func ție a acestuia, atribu țiile vor fi exercitate de drept de
viceprimar sau, dup ă caz, de unul dintre viceprimari, de semnat de consiliul local cu votul
secret al majorit ății consilierilor locali în func ție (art.82 alin.1). Consil iul local poate delega
prin hotărâre, din rândul membrilor s ăi, un consilier local care va îndeplini temporar
atribuțiile viceprimarului
În situația în care sunt suspenda ți din func ție, în acela și timp, atât primarul, cât și
viceprimarul, consiliul local deleag ă un consilier local care va îndeplini atât atribu țiile
primarului, cât și pe cele ale viceprimarului, pân ă la încetarea suspend ării (art.82 alin.3). Dac ă
devin vacante, în acela și timp, atât func ția de primar, cât și cea de viceprimar, consiliul local
alege un nou viceprimar, care va exercita și atribuțiile primarului pân ă la alegerea unui nou
primar. Data organiz ării alegerilor pentru func ția de primar se stabile ște de Guvern, la
66 Cererea va cuprinde motivele ce au stat la baza acesteia, numele și prenumele, data și locul na șterii, seria și
numărul buletinului sau ale c ărții de identitate și semnătura olograf ă ale cetățenilor care au solicitat organizarea
referendumului.
81propunerea prefectului. Al egerile se organizeaz ă în termen de maximum 90 de zile de la
vacantarea func ției de primar (art.82 alin.4).
Regimul incompatibilit ăților funcției de primar este prev ăzut de Legea nr.215/2001
a administra ției locale și completat de Legea 161/200367 privind unele m ăsuri pentru
asigurarea transparen ței în exercitarea demnit ăților publice, a func țiilor publice și în mediul de
afaceri, prevenirea și sancționarea corup ției.
Primăria. Primarul, viceprimarul, secretarul unit ății administrativ-teritoriale și
aparatul de specialitate al prim arului constituie o structura func țională cu activitate
permanent ă, denumit ă primăria comunei, ora șului sau municipiului, care duce la îndeplinire
hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, solu ționând problemele curente ale
colectivității locale (art. 91).
Numirea și eliberarea din func ție a personalului din apar atul de specialitate al
primarului se fac de primar, iar func ționarii din cadrul institu țiilor și serviciilor publice de
interes local și din cadrul aparatului de speci alitate al primarului se bucur ă de stabilitate în
funcție (art. 89).
Primarii comunelor pot angaja, în limita num ărului maxim de posturi aprobate, un
consilier personal. Prim ării orașelor, municipiilor și ai municipiilor re ședință de județ pot
înființa, în limita num ărului maxim de posturi aprobate, ca binetul primarului, compartiment
distinct format din: a) maximum 3 persoane la ora șe și municipii; b) maximum 5 persoane la
municipii re ședința de județ. Personalul prev ăzut mau sus este numit și eliberat din func ție de
către primar și își desfășoară activitatea în baza unui c ontract individual de munc ă pe durată
determinat ă, încheiat în condi țiile legii, pe durata manda tului primarului. Atribu țiile acestora
se stabilesc prin dispozi ție a primarului. Primarul ge neral al municipiului Bucure ști, asimilat
demnitarului, poate înfiin ța în limita num ărului maxim de posturi aprobate, cabinetul
primarului general, compartimen t distinct care cuprinde urm ătoarele func ții de execu ție de
specialitate: directorul de cabinet, 3 asisten ți de cabinet, 8 consilieri personali, 2 secretari
personali și 2 curieri personali.
Administratorul public. În conformitate cu Legea 286/2006 de modificare a Legii
215/2001 la nivelul comunelor și orașelor, primarul poate propune consiliului local
înființarea func ției de administrator public, în limita num ărului maxim de posturi aprobate.
Numirea și eliberarea din func ție a administratorului public se face de primar, pe baza unor
67 Legea nr. 161 din 19/04/2003, publicat ă în Monitorul Oficial, Partea I nr. 279 din 21/04/2003
82criterii, proceduri și atribuții specifice, aprobate de consiliul local. Numirea în func ție se face
pe bază de concurs.
Administratorul public poate îndeplini, în ba za unui contract de management, încheiat
în acest sens cu primarul, atribu ții de coordonare a aparatului de specialitate sa u a serviciilor
publice de interes local. Primarul poate delega c ătre administratorul public, în condi țiile legii,
calitatea de ordonator principal de credite.
De asemenea, la nivelul jude țelor, președintele consiliului jude țean poate propune
consiliului jude țean înfiin țarea funcției de administrator public, în limita num ărului maxim de
posturi aprobate. Numirea și eliberarea din func ție a administratorului public se fac de
președintele consiliului jude țean, pe baza unor criterii, proceduri și atribuții specifice,
aprobate de consiliul jude țean. Numirea în func ție se face pe baz ă de concurs.
Administratorul public poate îndeplini, în ba za unui contract de management, încheiat
în acest sens cu pre ședintele consiliului jude țean, atribu ții de coordonare a aparatului de
specialitate sau a serviciilor publice de interes jude țean. Președintele consiliului jude țean
poate delega c ătre administratorul public, în condi țiile legii, calitatea de ordonator principal
de credite.
În fine, chiar și asociațiile de dezvoltare intercomunitar ă pot decide desemnarea unui
administrator public pentru gestionarea servic iilor de interes gene ral care fac obiectul
asocierii. Recrutarea, numirea și eliberarea din func ție a administratorului public al
asociațiilor de dezvoltare intercomunitar ă se fac pe baza unei proceduri specifice de c ătre
consiliile de administra ție ale acestora și sunt aprobate prin hot ărâri ale consiliilor locale și
consiliilor jude țene respective.
5.5. Secretarul unit ății administrativ-teritoriale
Fiecare comun ă, oraș și subdiviziune admi nistrativ-teritorial ă a municipiului are un
secretar salarizat din buget ul local (Legea administra ției publice locale nr. 215/2001, art. 83).
Secretarul unit ății administrativ-teritoriale este funcționar public de conducere, cu
studii superioare juridice sa u administrative, în mod excep țional, în func ția de secretar al
comunei poate fi numit ă și o persoan ă cu alte studii supe rioare sau cu studii liceale, atestate
prin bacalaureat. Secretarul nu poate fi me mbru al unui partid sau al unei forma țiuni
politice, sub sanc țiunea eliber ării din func ție. Secretarul nu poate fi so ț, soție sau rud ă de
gradul întâi cu primarul sau cu viceprimarul.
83Numirea secretarului se face de c ătre prefect pe baza propunerii consiliului local, la
inițiativa primarului, pe baz ă de concurs sau de examen. Secretarul unit ății administrativ-
teritoriale nu poate fi membru al unui partid politic, sub sanc țiunea destituirii din func ție.
Secretarul unit ății administrativ-teritoriale nu poate fi so ț, soție sau rud ă de gradul întâi cu
primarul sau cu viceprimarul, respectiv cu pre ședintele sau vicepre ședintele consiliului
județean, sub sanc țiunea eliber ării din func ție.
Recrutarea, numirea, suspendarea, modifi carea, încetarea raporturilor de serviciu și
regimul disciplinar ale secretarului unit ății administrativ-teritoriale se fac în conformitate cu
prevederile legisla ției privind func ția publică și funcționarii publici.
Secretarul se bucur ă de stabilitate în func ție și se supune regulilor cu prinse în statutul
funcționarului public.
Eliberarea din func ție a secretarului, precum și sancționarea disciplinar ă a acestuia, se
fac de către prefect, numai la propunerea consiliului local, adoptat ă cu votul a cel pu țin două treimi
din numărul consilierilor în func ție, la inițiativa primarului sau a unei treimi din num ărul
consilierilor, pe baza concluziilor reie șite din desf ășurarea unei cercet ări administrative.
Secretarul unit ății administrativ-teritoriale îndepline ște, în condi țiile legii, urm ătoarele
atribuții (art 120^9):
a) avizeaz ă, pentru legalitate, dispozi țiile primarului și ale președintelui consiliului
județean, hotărârile consiliului local, re spectiv ale consiliului jude țean;
b) particip ă la ședințele consiliului local, respectiv ale consiliului jude țean;
c) asigură gestionarea procedurilor administrative privind rela ția dintre consiliul local
și primar, respectiv consiliul jude țean și președintele acestuia, precum și între ace știa și
prefect;
d) organizeaz ă arhiva și evidența statistic ă a hotărârilor consiliului local și a
dispozițiilor primarului, respectiv a hot ărârilor consiliului jude țean și a dispozi țiilor
președintelui consiliului jude țean;
e) asigur ă transparen ța și comunicarea c ătre autorit ățile, institu țiile publice și
persoanele interesate a actelor prev ăzute la lit. c), în condi țiile Legii nr. 544/2001 privind
liberul acces la informa țiile de interes public;
f) asigură procedurile de convocare a consiliulu i local, respectiv a consiliului jude țean,
și efectuarea lucr ărilor de secretariat, comunic ă ordinea de zi, întocme ște procesul-verbal al
ședințelor consiliului local, respectiv ale consiliului jude țean, și redacteaz ă hotărârile
consiliului local, respectiv ale consiliului jude țean;
84g) pregătește lucrările supuse dezbaterii consiliului local, respectiv a consiliului
județean, și comisiilor de specialitate ale acestuia;
h) alte atribu ții prevăzute de lege sau îns ărcinări date de consiliul local, de primar, de
consiliul jude țean sau de pre ședintele consiliului jude țean, după caz.
Secretarul îndepline ște și alte atribu ții prevăzute de lege sau încredin țate de către consiliul
local sau de c ătre primar. De asemenea, poate coordona și alte servicii ale aparatului propriu de
specialitate al autorit ăților administra ției publice locale, st abilite de primar.
5.6. Statutul ale șilor locali
Legea nr. 393/200468 privind Statutul ale șilor locali are ca obiect stabilirea
condițiilor de exercitare a mandatului de c ătre aleșii locali, a drepturilor și obligațiilor
ce le revin în baza mandatului încredin țat.
Reglementarea legal ă a statutului ale șilor locali este cuprins ă în Legea nr.393/200469,
care înlocuie ște astfel anumite prevederi ale Legii administra ției publice locale.
Aleșii locali. No țiune. Alegere. Sub denumirea de „ale și locali” în țelegem primarul,
viceprimarul, pre ședintele consiliului jude țean, vicepre ședinții consiliului jude țean, consilierii
locali și consilierii jude țeni. Este asimilat ale șilor locali și delegatul s ătesc.
Consilierii locali și consilierii jude țeni, precum și primarii se aleg prin vot universal,
egal, direct, secret și liber exprimat de c ătre cetățenii cu drept de vot din unitatea
administrativ-teritorial ă în care urmeaz ă să-și exercite mandatul, pot rivit Legii nr. 67/2004
pentru alegerea autorit ăților administra ției publice locale, iar viceprimarii, pre ședinții și
vicepreședinții consiliilor jude țene sunt ale și prin vot secret indir ect, potrivit prevederilor
Legii administra ției publice locale nr. 215/2001, cu modific ările și complet ările ulterioare; tot
potrivit legii administra ției locale este ales și delegatul s ătesc.
Incompatibilit ățile aleșilor locali sunt reglementate în prezent prin art.87-93 din
Legea nr. 161/2003.
Incompatibilit ățile calității de primar/viceprimar, pre ședinte/vicepre ședinte al
consiliului jude țean. Astfel, func ția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al
68 Legea nr. 393/2004 privind Statutul ale șilor locali , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
912 din 7 octombrie 2004
69 Publicată în "Monitorul Oficial al României", partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, cu modific ările aduse de
Legea nr.216/2005, Legea nr. 249 din 22 iunie 2006; Legea nr. 286 din 6 iulie 2006
85municipiului Bucure ști, președinte și vicepreședinte al consiliului jude țean este incompatibil ă
cu: a) func ția de consilier local; b) func ția de prefect sau subpre fect; c) calitatea de func ționar
public sau angajat cu cont ract individual de munc ă, indiferent de durata acestuia; d) func ția de
președinte, vicepre ședinte, director general, director, manager, administrator, membru al
consiliului de administra ție ori cenzor sau orice func ție de conducere ori de execu ție la
societățile comerciale, inclusiv b ăncile sau alte institu ții de credit, societ ățile de asigurare și
cele financiare, la regiile autonome de interes na țional sau local, la companiile și societățile
naționale, precum și la institu țiile publice; e) func ția de pre ședinte sau de secretar al
adunărilor generale ale ac ționarilor sau asocia ților la o societate comercial ă; f) funcția de
reprezentant al unit ății administrativ-teritoriale în adun ările generale ale societ ăților
comerciale de interes local sau de repr ezentant al statului în adunarea general ă a unei societ ăți
comerciale de interes na țional; g) calitatea de comerciant persoan ă fizică; h) calitatea de
membru al unui grup de interes economic; i) calitatea de deputat sau senator; j) func ția de
ministru, secretar de stat, s ubsecretar de stat sau o alt ă funcție asimilat ă acestora; k) orice alte
funcții publice sau activit ăți remunerate, în țară sau în str ăinătate, cu excep ția funcției de
cadru didactic sau a func țiilor în cadrul unor asocia ții, fundații sau alte organiza ții
neguvernamentale.
Primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului Bucure ști nu pot
deține, pe durata exercit ării mandatului, func ția de consilier jude țean, însă ei pot exercita
funcții sau activit ăți în domeniul didactic, al cercet ării științifice și al creației literar-artistice.
Incompatibilit ățile calității de consilier local/jude țean. Funcția de consilier local
sau consilier jude țean este incompatibil ă cu: a) func ția de primar sau viceprimar; b) func ția de
prefect sau subprefect; c) calitatea de func ționar public sau angajat cu contract individual de
muncă în aparatul propriu al consiliului local re spectiv sau în aparatul propriu al consiliului
județean ori al prefecturii din jude țul respectiv; d) func ția de pre ședinte, vicepre ședinte,
director general, director, manager, as ociat, administrator, membru al consiliului de
administra ție sau cenzor la regiile autonome și societățile comerciale de interes local înfiin țate
sau aflate sub autoritatea consi liului local ori a consiliului jude țean respectiv sau la regiile
autonome și societățile comerciale de interes na țional care î și au sediul sau care de țin filiale în
unitatea administrativ-teritorial ă respectiv ă; e) func ția de pre ședinte sau de secretar al
adunărilor generale ale ac ționarilor sau asocia ților la o societate comercial ă de interes local ori
la o societate comercial ă de interes na țional care î și are sediul sau care de ține filiale în
unitatea administrativ-teritorial ă respectiv ă; f) funcția de reprezentant al st atului la o societate
86comercial ă care își are sediul ori care de ține filiale în unitatea administrativ-teritorial ă
respectivă; g) calitatea de deputat sau senator; h) func ția de ministru, secretar de stat,
subsecretar de stat și funcțiile asimilate acestora.
O persoan ă nu poate exercita în acela și timp un mandat de consilier local și un mandat
de consilier jude țean.
Starea de incompatibilitate intervine: a) numai dup ă validarea mandatului, dac ă funcția
incompatibil ă este deținută la data alegerilor; b) dup ă validarea celui de-al doilea mandat, în
cazul alegerii în dou ă calități de consilier (local și județean); c) dup ă numirea sau angajarea
alesului local, ulterior valid ării mandatului, într-o func ție incompatibil ă cu cea de ales local.
Incompatibilit ăți comune ale ale șilor locali. Calitatea de ales local este
incompatibil ă și cu calitatea de acționar semnificativ la o societate comercial ă înființată de
consiliul local, respectiv de consiliul jude țean. Incompatibilitatea exist ă și în situația în care
soțul sau rudele de gradul I ale alesului local de țin această calitate. Prin acționar semnificativ
se înțelege persoana care exercit ă drepturi aferente unor ac țiuni care, cumulate, reprezint ă cel
puțin 10% din capitalul social sau îi confer ă cel puțin 10% din totalul drepturilor de vot în
adunarea general ă. Incompatibilitatea cu calitatea de ales local intervine la data la care alesul
local, soțul sau ruda de gradul I a acestuia devin ac ționari.
Alesul local poate renun ța la funcția deținută: a) înainte de a fi numit sau ales sau b) în
cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în aceast ă funcție.
În situația în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renun ță la una
dintre cele dou ă funcții incompatibile în termenul legal, prefectul va emite un ordin prin care
constată încetarea de drept a mandatului de ales loca l la data împlinirii termenului de 15 zile,
la propunerea secretarului unității administrativ-terito riale. Orice persoan ă poate sesiza
secretarul unit ății administrativ-teritoriale.
Ordinul emis de prefect poa te fi atacat la instan ța de contencios administrativ
competent ă. În cazul primarilor, prefectul va propune Guvernului stabilirea datei pentru
alegerea unui nou primar, iar în cazul consilierilor locali și consilierilor jude țeni, se va
proceda la validarea mandatului unui supleant, potrivit prevederilor Legii nr.67/2004 privind
alegerile locale.
Interdicția consilierilor de a încheia contracte cu administra ția public ă locală
căreia îi apar țin. O altă incompatibilitate este exprimat ă printr-o obliga ție de abținere.
Astfel, consilierii locali și consilierii jude țeni care au func ția de pre ședinte,
vicepreședinte, director general, dir ector, manager, administrator, membru al consiliului de
87administra ție sau cenzor ori alte func ții de conducere, precum și calitatea de ac ționar sau
asociat la societățile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu
capital al unei unit ăți administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prest ări
de servicii, de executare de lucr ări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu
autoritățile administra ției publice locale din care fac parte, cu institu țiile sau regiile autonome
de interes local afla te în subordinea ori sub autor itatea consiliului local sau jude țean respectiv
ori cu societ ățile comerciale înfiin țate de consiliile loca le sau consiliile jude țene respective.
Această interdicție se aplic ă și în cazul în care func țiile sau calit ățile respective sunt
deținute de so țul sau rudele de gradul I ale alesului local.
Încălcarea interdic ției atrage încetarea de drept a m andatului de ales local la data
încheierii contractel or. Constatarea încet ării mandatului de consilier local sau consilier
județean se face prin ordin al prefectu lui, la propunerea secretarului unit ății administrativ-
teritoriale. Constatarea nu mai are loc dac ă, până la emiterea ordinului de c ătre prefect, se face
dovada c ă încălcarea interdic ției a încetat. Ordinul de constatare emis de prefect poate fi
atacat la instan ța de contencios administrativ competent ă.
Interdicția de încheiere a contractelor se aplic ă și persoanelor încadrate cu contract
individual de munc ă în aparatul propriu al consiliulu i local sau al consiliului jude țean ori la
regiile autonome aflate sub autoritatea consiliilor respective sau la societ ățile înființate de
consiliile locale sau consiliile jude țene respective. Înc ălcarea de c ătre persoanele încadrate cu
contract de munc ă a interdic ției atrage încetarea de drept a raporturilor de munc ă, constatat ă
prin ordin sau dispozi ție a conduc ătorilor autorit ăților publice sau ai agen ților economici.
Actul de constatare nu se mai emite dac ă până la acest moment se dovede ște că încălcarea
interdicției a încetat.
Suspendarea mandatului de consilier și a celui de primar/viceprimar,
președinte/vicepre ședinte al consiliului jude țean. În conformitate cu art.77 și 11970 din
Legea nr.215/2001, mandatul alesului local se suspend ă de drept numai în cazul în care acesta
a fost arestat preventiv. M ăsura arest ării preventive se comunic ă de îndată de către de instan ța
de judecat ă prefectului care, prin ordin, constat ă suspendarea mandatului.
Suspendarea dureaz ă până la soluționarea definitiv ă a cauzei. Ordinul de suspendare
se comunic ă de îndată alesului local.
70 Legea 215/2001 în art. 119 alin.2 se refer ă în mod expres, din p ăcate, numai la pre ședinte, îns ă o interpretare
sistematic ă a dispozi țiilor legii duce la concluzia c ă vicepreședinții sunt asimila ți, din punctul de vedere al
regimului de suspendare și încetare a mandatului, pre ședintelui, a șa cum viceprimarul este asimilat primarului.
88În cazul în care consilieru l local suspendat a fost g ăsit nevinovat acesta are dreptul la
despăgubiri în condi țiile legii, iar în cazul primarului art. 77, alin 4 prevede c ă dacă primarul
suspendat din func ție a fost g ăsit nevinovat, acesta are dreptul, în condi țiile legii, la plata
drepturilor salariale corespunz ătoare perioadei în care a fost suspendat (prevederi valabile și
pentru pre ședintele consiliului jude țean)
Protecția legală a aleșilor locali. Potrivit legii nr.393/200471, în exercitarea
mandatului, ale șii locali sunt în serviciul colectivit ății, fiind ocroti ți de lege. Libertatea de
opinie și de acțiune în exercitarea mandatului alesului local este garantat ă. Aleșii locali nu pot
fi trași la răspundere juridic ă pentru opiniile politi ce exprimate în exercitarea mandatului, În
același timp, re ținerea, arestarea sau trimiterea în judecat ă penală ori contraven țională a
aleșilor locali, precum și faptele s ăvârșite care au determinat luarea m ăsurilor trebuie aduse la
cunoștință atât autorit ății administra ției publice din care fac parte, cât și prefectului, în termen
de cel mult 24 de ore, de c ătre organele care au dispus m ăsurile respective.
Pe întreaga durat ă a mandatului, ale șii locali se consider ă a fi în exerci țiul autorit ății
publice și se bucur ă de protec ția prevăzută de legea penal ă. De aceea și protecție juridic ă
beneficiaz ă și membrii familiei – so ț, soție și copii – în cazul în care agresiunea împotriva
acestora urm ărește nemijlocit exercitarea de presiuni asupra alesului local în leg ătură cu
exercitarea mandatului s ău.
O serie special ă de prevederi are ca scop protejarea func țiilor deținute de autorit ățile
executive de la nivel local înainte de ob ținerea mandatului și posibilitatea de revenire a
acestora pe vechile func ții după încheierea mandatului.
Astfel, pe timpul exercit ării mandatului, contractul de munc ă sau actul de numire în
cadrul unei institu ții ori autorit ăți publice, respectiv la regii autonome sau la societ ăți
comerciale cu capital integral ori majoritar de stat sau ale unit ăților administrativ-teritoriale a
primarului, viceprimarului, pre ședintelui sau vicepre ședintelui consiliului jude țean se
suspendă. Legea prevede îns ă că în aceste func ții pot fi numite sau angajate alte persoane,
numai pe durat ă determinat ă, iar funcțiile de conducere pot fi ocupa te numai prin delegare, pe
durata exercit ării mandatului de c ătre titular.
În cazul în care, pe durata exercit ării mandatului de c ătre persoanele care ocup ă
funcțiile de ale și locali au loc reorganiz ări ale persoanei juridice, acestea sunt obligate s ă
comunice persoanelor ale c ăror contracte de munc ă sau acte de numire au fost suspendate
71 A se vedea art.20, art.21, art.22, art.23 din lege.
89noile locuri de munc ă stabilite, corespunz ător celor de ținute de acestea, cu respectarea
legislației în vigoare.
Sunt exceptate de la suspendarea c ontractului de munc ă sau a actului de numire
cadrele didactice, mai pu țin educatorii și învățătorii, precum și cercetătorii științifici, ziari știi
cu atestat profesional, oamenii de cultur ă și artă.
La încetarea mandatului de primar, de viceprimar, de pre ședinte sau vicepre ședinte al
consiliului jude țean persoanele în cauz ă își reiau activitatea în executarea acelora și contracte
de muncă sau acte de numire; la stabilirea clasei și gradului de încadrar e se vor lua în calcul și
perioadele lucrate în func țiile de demnitate public ă alese.
În cazul în care conducerea persoanei juridice refuz ă reluarea activit ății în func ția
deținută anterior alegerii, persoana în cauz ă se va putea adresa instan ței de judecat ă
competente, cererea fiind scutit ă de taxa de timbru judiciar.
Timp de 2 ani de la data încet ării mandatului, persoanelor as tfel reîncadrate nu li se
poate modifica sau desface contractul de munc ă ori acestea nu pot fi eliberate din func ție
pentru motive ce nu le sunt imputabile.
La încetarea mandatului, primarii și viceprimarii, pre ședinții și vicepre ședinții
consiliilor jude țene, care îndeplinesc condi țiile prevăzute de lege pentru pensionare sau sunt
pensionari, beneficiaz ă, la cerere, de calcularea sau, dup ă caz, de recalcularea pensiei, luându-
se în calcul și indemniza țiile lunare primite, în condi țiile legii.
Grupurile de consilieri. Conform art.24 din Legea nr .393/2004, consilierii se pot
constitui în grupuri, în func ție de partidele sau alian țele politice pe ale c ăror liste au fost ale și,
dacă sunt în num ăr de cel pu țin 3. Consilierii care nu îndeplinesc aceste condi ții pot constitui
un grup prin asociere. Grupul de co nsilieri este condus de un lider , ales prin votul deschis al
majorității membrilor grupului. De as emenea, consilierii independen ți pot constitui grupuri în
aceleași condiții ca și cei aparținând partidelor politice.
Nu se pot îns ă forma grupuri în numele unor partide care nu au participat la alegeri sau
care nu au întrunit num ărul de voturi necesar pentru a intra în consiliu cu cel pu țin un
consilier.
În cazul fuzion ării, două sau mai multe partide, care sunt reprezentate în consiliu sau
care au deja constituite grupuri, pot forma un grup distinct.
Drepturile ale șilor locali.
a) Aleșii locali au dreptul de ini țiativă în promovarea actelor administrative,
individual sau în grup.
90b) Pentru partic iparea la lucr ările consiliului și ale comisiilor de specialitate, consilierii
au dreptul la o indemniza ție de ședință72, în cuantum de pân ă la 5% din indemniza ția lunară a
primarului, pre ședintelui consiliului jude țean sau primarului gene ral al municipiului
București, după caz. Pre ședinților și vicepreședinților consiliilor jude țene nu li se acord ă
indemniza ție de ședință.
c) Consilierii au dreptul la dec ontarea cheltuielilor pe care le-au f ăcut în exercitarea
mandatului, în condi țiile legii. De acela și drept beneficiaz ă și delegatul s ătesc.
d) Primarii și viceprimarii, precum și președinții și vicepreședinții consiliilor jude țene
au dreptul la o indemniza ție lunară, stabilită potrivit legii. De asemenea, ei au dreptul la
decontarea, în condi țiile legii, a cheltuielilor legate de exercitarea mandatului.
e) Drepturile b ănești cuvenite ale șilor locali, potrivit legii, pot fi cumulate cu pensia
sau cu alte venituri, în condi țiile legii.
f) Consilierii și delegatul s ătesc, care particip ă la ședințele de consiliu organizate în
mod excep țional în timpul programu lui de lucru, se consider ă învoiți de drept, f ără a le fi
afectat salariul și celelalte drepturi ce le revin potrivit legii, de la locul de munc ă.
g) Primarii și viceprimarii, pre ședinții și vicepre ședinții consiliilor jude țene
beneficiaz ă de concedii de odihn ă, concedii medicale, concedii f ără plată, precum și de
concedii pl ătite în cazul unor evenimente fam iliale deosebite, potrivit legii.
h) pentru a beneficia de concediu f ără plată sau de concedii pl ătite în cazul unor
evenimente familiale deosebite, primarii și președinții consiliilor jude țene au obliga ția de a
informa, în prealabil, consiliul local sau jude țean, după caz, indicând durata acestora și
perioada în care vor avea loc. În cazuri de urgen ță, informarea se va face în prima ședință de
consiliu, organizat ă după terminarea concediului. Concediile f ără plată sau pentru evenimente
familiale deosebite, precum și durata acestora, în cazul viceprimarilor și vicepreședinților
consiliilor jude țene, se aprob ă de către primar, respectiv de c ătre președinte.
i) Durata exercit ării mandatului de primar și de viceprimar, de pre ședinte și de
vicepreședinte al consiliului jude țean constituie vechime în munc ă și în specialitate și se ia în
calcul la promovare și la acordarea tuturor drepturilor b ănești rezultate din aceasta, inclusiv la
calcularea și la recalcularea pensiei.
72 Numărul maxim de ședințe pentru care se poate acorda indemniza ția, este de o ședință de consiliu și 1-2
ședințe de comisii de specialitate pe lun ă. Plata indemniza țiilor se efectueaz ă exclusiv din veniturile proprii ale
bugetelor locale, respectiv jude țene.
91j) Aleșii locali care folosesc autoturismul proprietate personal ă sau mijloacele de
transport în comun pentru a se deplasa din localitatea în care domiciliaz ă în localitatea în care
se desfășoară ședința consiliului local, a consiliului jude țean sau a comisiilor de specialitate
vor primi contravaloarea transportului.
k) Aleșii locali beneficiaz ă de plata cursurilor de preg ătire, formare și perfecționare
profesional ă organizate de institu ții specializate, în decursul mandatului, conform hot ărârii
consiliului local sau jude țean.
l) Dreptul ale șilor locali de a avea ac ces la orice informa ție de interes public nu poate
fi îngrădit. Autorit ățile administra ției publice centrale și locale, institu țiile, serviciile publice,
precum și persoanele juridice de dr ept privat sunt obligate s ă asigure informarea corect ă a
aleșilor locali, potrivit competen țelor ce le revin, asup ra treburilor publice și asupra
problemelor de interes local.
m) Dreptul de asociere este garantat ale șilor locali. În virtutea mandatului
reprezentativ acordat de colectivit ățile locale, structurile asociative legal constituite ale
aleșilor locali vor fi consultate de c ătre autorit ățile administra ției publice centrale în toate
problemele de interes local.
Obligațiile aleșilor locali. Obligațiile aleșilor locali sunt reglementate de o manier ă
criticabilă, fiind plasate atât în sec țiunea referitoare la "drepturi" cât și în secțiunea referitoare
la „obliga ții” a Legii nr.393/2004.
a) Aleșii locali, în calitate de reprezentan ți ai colectivit ății locale, au îndatorirea de a
participa, pe durata mandatului, la exercitarea func țiilor autorit ăților administra ției publice
locale din care fac parte sau pe care le reprezint ă, cu bună-credință și fidelitate fa ță de țară și
de colectivitatea care i-a ales.
b) Consilierii locali și consilierii jude țeni sunt obliga ți să respecte Constitu ția și legile
țării, precum și regulamentul de func ționare a consiliului, s ă se supun ă regulilor de curtoazie
și disciplin ă și să nu foloseasc ă în cuvântul lor sau în rela țiile cu cet ățenii expresii injurioase,
ofensatoare ori calomnioase.
c) Aleșii locali sunt obliga ți să menționeze expres situa țiile în care interesele lor
personale contravin intereselor generale. În cazu rile în care interesul personal nu are caracter
patrimonial, consiliile locale pot permite participarea la vot a consilierului.
d) Aleșii locali sunt obliga ți la probitate și discreție profesional ă.
e) Aleșii locali sunt obliga ți să dea dovad ă de cinste și corectitudine; este interzis
alesului local s ă ceară, pentru sine sau pentru altul, bani , foloase materiale sau alte avantaje.
92f) Aleșii locali au obliga ția de a aduce la cuno ștința cetățenilor toate faptele și actele
administrative ce intereseaz ă colectivitatea local ă.
g) Aleșii locali sunt obliga ți ca, în exercitarea mandatului, s ă organizeze periodic, cel
puțin o dată pe trimestru, întâlniri cu cet ățenii, să acorde audien țe și să prezinte în consiliul
local o informare privind problem ele ridicate la întâlnirea cu cet ățenii.
h) Comisiile de specialitate sunt obligate s ă prezinte consiliului un raport anual de
activitate, care va fi f ăcut public prin grija secr etarului comunei sau ora șului, respectiv a
secretarului general al jude țului sau al municipiului Bucure ști
i) Aleșii locali au îndatorirea de a- și perfecționa preg ătirea în domeniul administra ției
publice locale, urmând cursurile de preg ătire, formare și perfecționare organizate în acest scop
de instituțiile abilitate;
j) Consilierii locali și consilierii jude țeni, președinții și vicepreședinții consiliilor
județene nu pot lipsi de la lucr ările consiliului sau ale comisiilor de specialitate din care fac
parte decât în situa țiile prevăzute în regulamentul de func ționare.
k) Nu se consider ă absent consilierul care nu particip ă la lucrări întrucât se afl ă în
îndeplinirea unei îns ărcinări oficiale, precum și în alte cazuri stabilite prin regulamentul de
funcționare a consiliului.
l) În urma îndeplinirii unor misiuni oficiale, ale șii locali sunt obliga ți să prezinte, la
prima ședință ordinară de consiliu, un raport privind deplas ările efectuate.
În cazul primarului, viceprimarului și consilierilor locali, te rmenul maxim de depunere
a raportului este de 30 de zile , iar în cazul consilierilor jude țeni este de 45 de zile de la data
încheierii misiunii. Nerespectarea acestor prev ederi, atrage suportare a cheltuielilor deplas ării
de către aleșii locali.
m) Aleșii locali nu pot face uz și nu se pot prevala de aceast ă calitate în exercitarea
unei activit ăți private.
n) Primarii și viceprimarii sunt obliga ți să depună declarația de avere la prefect, în
termen de 3 zile de la validare, în cazul pr imarului, respectiv de la alegere, în cazul
viceprimarului. Pre ședinții și vicepreședinții consiliilor jude țene depun declara ția de avere în
termen de 10 zile de la alegere, la Ministerul Administra ției și Internelor.
Răspunderea ale șilor locali. Aleșii locali r ăspund, în condi țiile legii, administrativ,
civil sau penal, dup ă caz, pentru faptele s ăvârșite în exercitarea atribu țiilor ce le revin.
93Consilierii r ăspund în nume propriu, pentru activitatea desf ășurată în exercitarea
mandatului, precum și solidar, pentru activitatea consiliului din care fac parte și pentru
hotărârile pe care le-au votat.
În procesul-verbal al ședinței consiliului va fi consemnat rezultatul votului, iar, la
cererea consilierului, se va men ționa în mod expres votul acestuia.
Încălcarea de c ătre consilieri a prevederilor Legii administra ției locale, a Legii
statutului ale șilor locali și ale regulamentului de organizare și funcționare a consiliului atrage
aplicarea urm ătoarelor sanc țiuni: a) avertismentul; b) chem area la ordine; c) retragerea
cuvântului; d) elim inarea din sala de ședință; e) excluderea temporar ă de la lucr ările
consiliului și ale comisiei de specialitate73; f) retragerea indemniza ției de ședința, pentru 1-2
ședințe.
Primele patru sanc țiuni se aplic ă de către președintele de ședință, iar cele de ultimele
două de către consiliu, prin hot ărâre adoptat ă cu votul a cel pu țin două treimi din num ărul
consilierilor în func ție. Pe perioada aplic ării sancțiunii, consilierii în cauz ă sunt sco și din
cvorumul de lucru.
La prima abatere, pre ședintele de ședință atrage aten ția consilierului în culp ă și îl
invită să respecte regulamentul. Consilieri i care nesocotesc avertismentul și invitația
președintelui și continuă să se abată de la regulament, precum și cei care încalc ă în mod grav,
chiar pentru prima dat ă, dispozițiile regulamentului, vor fi chema ți la ordine. Chemarea la
ordine se înscrie în procesul-verbal de ședință. Înainte de a fi chemat la ordine, consilierul este
invitat de c ătre președinte să își retragă sau să explice cuvântul ori e xpresiile care au generat
incidentul și care ar atrage aplicarea sanc țiunii. Dac ă expresia întrebuin țată a fost retras ă ori
dacă explicațiile date sunt apreciate de pre ședinte ca satisf ăcătoare, sanc țiunea nu se mai
aplică.
În cazul în care dup ă chemarea la ordine un consilier continu ă să se abată de la
regulament, pre ședintele îi va retr age cuvântul, iar dac ă persistă, îl va elimina din sal ă.
Eliminarea din sal ă echivaleaz ă cu absența nemotivat ă de la ședință.
În cazul unor abateri grave, s ăvârșite în mod repetat, sau al unor abateri deosebit de
grave, consiliul poate aplica sanc țiunea excluderii temporare a consilierului de la lucr ările
consiliului și ale comisiilor de specialitate. Gr avitatea abaterii va fi stabilit ă de comisia de
73 Pentru aplicarea sanc țiunilor prev ăzute la lit. e), cazul se va transmite comisiei de specialitate care are în
obiectul de activitate și aspectele juridice, aceasta prezent ând un raport întocmit pe baza cercet ărilor efectuate,
inclusiv a explica țiilor furnizate de cel în cauz ă.
94specialitate care are în obiectul de activitate aspe cte juridice, în cel mult 10 zile de la sesizare.
Excluderea temporar ă de la lucr ările consiliului și ale comisiilor de specialitate nu poate
depăși două ședințe consecutive, și are drept consecin ță neacordarea indemniza ției de ședință
pe perioada respectiv ă.
În caz de opunere, in terzicerea particip ării la ședințe se execut ă cu ajutorul for ței
publice puse la dispozi ție președintelui.
Pentru men ținerea ordinii în ședințele comisiilor de specialitate, pre ședinții acestora au
aceleași drepturi ca și președintele de ședință. Ei pot aplica sanc țiunile prev ăzute la lit. a)-d).
Președintelui, vicepre ședinților consiliului jude țean și viceprimarilor li se pot aplica
două categorii de sanc țiuni:
a) în calitate de consilier, pentru abaterile s ăvârșite în aceast ă calitate cu prilejul
participării la ședințele consiliului, li se aplic ă sancțiunile prev ăzute de art.57 pentru
consilieri. Aplicarea sanc țiunilor nu are îns ă nici un efect asupra exercit ării de către cei în
cauză a mandatului încredin țat de consiliu.
b) Pentru abateri grave și repetate, s ăvârșite în exercitarea mandatului de viceprimar,
de președinte sau de vicepre ședinte al consiliului jude țean, li se pot aplica urm ătoarele
sancțiuni, prev ăzute de art.69 din Legea nr.393/2004: a) mustrare; b) avertisment; c)
diminuarea indemniza ției cu 5-10% pe timp de 1-3 luni; d) eliberarea din func ție74.
Primele dou ă sancțiuni se aplic ă prin hotărâre a consiliului, la propunerea motivat ă a
primarului, respectiv a pre ședintelui consiliului jude țean. În cazul pre ședintelui consiliului
județean, propunerea trebuie f ăcută de cel pu țin o treime din num ărul consilierilor în func ție și
va fi temeinic motivat ă (motivele care justific ă propunerea vor fi aduse la cuno ștința
consilierilor cu cel pu țin 5 zile înaintea ședinței).
În cazul sanc țiunilor prev ăzute la lit. a) și b), hotărârea se adopt ă cu votul deschis al
majorității consilierilor în func ție, iar în cazul sanc țiunilor prev ăzute la lit. c) și d), cu votul
secret a cel pu țin două treimi din num ărul consilierilor în func ție. Aplicarea sanc țiunilor
prevăzute la lit. c) și d) poate fi f ăcută numai dac ă se face dovada c ă viceprimarul,
președintele sau vicepre ședintele consiliului jude țean a încălcat Constitu ția, celelalte legi ale
țării sau a prejudiciat interesele țării, ale unit ății administrativ-teritoriale sau ale locuitorilor
din unitatea administrativ-teritorial ă respectiv ă. Împotriva sanc țiunii prev ăzute la lit. c) și d)
74 La eliberarea din func ție se aplic ă în mod corespunz ător prevederile Legii nr.215/2001, cu modific ările și
completările ulterioare. Aceast ă sancțiune nu are nici un efect asupra mandatului de consilier al președintelui sau
al vicepre ședintelui consiliului jude țean.
95persoana în cauz ă se poate adresa instan ței de contencios administrativ competente. Procedura
prealabilă nu este obligatorie.
Consilierii locali sau jude țeni, după caz, primarii, viceprimarii, primarul general al
municipiului Bucure ști, primarii și viceprimarii subdiviziunilor administrativ-teritoriale,
președinții și vicepreședinții consiliilor jude țene, secretarii unit ăților administrativ-teritoriale
și personalul din aparatul de specialitate al primarului, respectiv al consiliului jude țean,
răspund, dup ă caz, contraven țional, administrativ, civil sau penal pentru faptele s ăvârșite în
exercitarea atribu țiilor ce le revin, în condi țiile legii (art.154).
Contraven ții și sancțiuni. Constituie contraven ții și se sancționează cu amend ă de la
1.000 lei la 5.000 lei urm ătoarele fapte: a) nepunerea în aplicare, cu rea-credin ță, a hotărârilor
consiliului local de c ătre primar; b) nepunerea în aplicare, cu rea-credin ță, a hotărârilor
consiliului jude țean de către președintele consiliului jude țean; c) neprezentarea în termenul
prevăzut de Legea finan țelor publice locale a pr oiectului bugetului unit ății administrativ-
teritoriale de c ătre primar, respectiv pre ședintele consiliului jude țean, din culpa lor; d)
neprezentarea de c ătre primar sau pre ședintele consiliului jude țean a rapoartelor prev ăzute de
lege, din culpa lor; e) neluarea m ăsurilor necesare, stab ilite de lege, de c ătre primar sau
președintele consiliului jude țean, în calitatea acestora de reprezentan ți ai statului în unit ățile
administrativ-teritoriale. Constatarea contraven țiilor și aplicarea amenzilor se fac de c ătre
prefect, în calitatea sa de autoritate public ă, reprezentant al Guvernului pe plan local. Aceste
dispoziții se completeaz ă în mod corespunz ător cu prevederile Ordonan ței Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contraven țiilor, aprobat ă cu modific ări și complet ări prin
Legea nr. 180/2002, cu modific ările și completările ulterioare (art. 120^10).
Registrul de interese. Aleșii locali sunt obliga ți să își facă publice interesele
personale printr-o declarație pe propria r ăspundere75, depusă în dublu exemplar la secretarul
unității administrativ teritoriale. Declara ția privind interesele pe rsonale se depune: a) în
termen de 15 zile de la data declar ării consiliului ca legal cons tituit, în cazul consilierilor
județeni și al consilierilor locali; b) în termen de 15 zile de la depunerea jur ământului, în cazul
primarilor; c) în termen de 15 z ile de la alegere, în cazul pre ședinților și vicepreședinților
consiliilor jude țene și al viceprimarilor.
75 Fapta ale șilor locali de a face declara ții privind interesele personale, care nu corespund adev ărului, constituie
infracțiunea de fals în declara ții și se pedepse ște potrivit Codului penal (art. 84 din Legea nr.393/2004).
96Aleșii locali au obliga ția să reactualizeze declara ția privind interesele personale la
începutul fiec ărui an, dar nu mai târziu de 1 februarie, dac ă au intervenit modificări
semnificative față de declara ția anterioar ă76.
Nedepunerea declara ției privind interesele personale în termenul legal atrage
suspendarea de drept a mandatulu i, pana la depunerea declara ției. Refuzul depunerii
declarației încetarea de drept a mandatulu i. Atât suspendarea sa cât și încetarea mandatului se
constată prin hotărâre a consiliului local, respectiv jude țean.
Un exemplar al declara ției privind interesele personale se p ăstrează de către secretar
într-un dosar special, denumit registru de interese, iar al doilea exemplar se transmite la
secretarul general al prefecturii, care le va p ăstra într-un dosar special, denumit registru
general de interese. Registrul de interese are caracter public, putând fi consultat de c ătre orice
persoană, în condi țiile prevăzute de Legea nr.554/2001 privi nd liberul acces la informa țiile de
interes public.
Aleșii locali au un interes personal într-o anumit ă problemă, dacă au posibilitatea sa
anticipeze c ă o decizie a autorit ății publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu
sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: a) so ț, soție, rude sau afini pân ă la gradul al doilea
inclusiv; b) orice persoan ă fizică sau juridic ă cu care au o rela ție de angajament, indiferent de
natura acestuia; c) o societate comercial ă la care de țin calitatea de asociat unic, func ția de
administrator sau de la care ob țin venituri; d) o alt ă autoritate din care fac parte; e) orice
persoană fizică sau juridic ă, alta decât autoritatea din care fac parte, care a f ăcut o plat ă către
aceștia sau a efectuat orice fel de ch eltuieli ale acestora; f) o asocia ție sau funda ție din care fac
parte.
În declara ția privind interesele personale, ale șii locali vor specifica: a) func țiile
deținute în cadrul societ ăților comerciale, autorit ăților și instituțiilor publice, asocia țiilor și
fundațiilor; b) veniturile ob ținute din colaborarea cu orice persoan ă fizică sau juridic ă și
natura colabor ării respective; c) participarea la capitalul societ ăților comerciale, dac ă aceasta
depășește 5% din cap italul societ ății; d) participarea la capitalul societ ăților comerciale, dac ă
aceasta nu dep ășește 5% din capitalul societ ății, dar dep ășește valoarea de 100.000.000 lei; e)
asociațiile și fundațiile ai căror membri sunt; f) bunurile imobile de ținute în proprietate sau în
concesiune; g) func țiile deținute în cadrul societ ăților comerciale, autorit ăților sau institu țiilor
publice de c ătre soț/soție; h) bunurile imobile de ținute în proprietate sa u în concesiune de
76 Secretarul unit ății administrativ-teritoriale va transmite la rândul s ău secretarului general al prefecturii, pân ă la
data de 1 martie a fiec ărui an, un exemplar al declara țiilor reactualizate.
97către soț/soție și copii minori; i) lista propriet ăților deținute pe raza unit ății administrativ-
teritoriale din ale c ăror autorit ăți ale administra ției publice locale fac pa rte; j) cadourile și
orice beneficii materiale sau avantaje f ăcute de orice persoan ă fizică ori juridic ă, legate sau
decurgând din func ția deținută în cadrul autorit ății administra ției publice locale77; orice cadou
sau donație primită de aleșii locali într-o ocazie public ă sau festiv ă devin proprietatea acelei
instituții ori autorit ăți; k) orice alte interese, stabilite prin hot ărâre a consiliului local, în cazul
primarilor, viceprimarilor și consilierilor locali, sau prin hot ărâre a consiliului jude țean, în
cazul președintelui și vicepreședintelui acestuia și al consilierilor jude țeni.
Consilierii jude țeni și consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea și adoptarea de
hotărâri dacă au un interes personal în problema supus ă dezbaterii. În aceste situa ții consilierii
sunt obliga ți să anunțe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema
respectivă. Anunțarea interesului personal și abținerea de la vot se consemneaz ă în mod
obligatoriu în procesul-verbal al ședinței.
5.7. Consiliul jude țean
Conform art. 122 din Constitu ție, consiliul jude țean reprezint ă o autoritate a
administra ției publice pentru coordonarea activit ății consiliilor comunale și orășenești, în
vederea realiz ării serviciilor publi ce de interes jude țean.
Legea administra ției publice locale nr. 215/2001 define ște consiliul jude țean ca
autoritate a administra ției publice jude țene, consacrând în mod impl icit, regula potrivit c ăreia
județul este o colectivitate local ă, intermediar ă între orașe și comune, pe de o parte, și stat, pe
de altă parte. Aceast ă colectivitate local ă dispune de propria sa administra ție, aleasă în
condițiile legii. Consiliile jude țene sunt compuse din consilieri, num ărul acestora fiind
determinat de lege, în func ție de num ărul popula ției: 31 în cazul jude țelor cu o popula ție de
până la 350.000 locuitori, 33 în cel al jude țelor al căror număr de locuitori se situeaz ă între
350.000 și 500.000 de locuitori, 35 în cel al c ăror număr de locuitori se situeaz ă între
500.000 și 650.000 și 37 în jude țele cu peste 650.000 locuitori.
Alegerea consilierilor jude țeni are loc prin vot direct, în condi țiile Legii nr.67/2004
privind alegerile autorit ăților administra ției publice locale, republicat ă.
77 Cadourile și orice beneficii materiale nedeclarate potri vit acestor prevederi s unt supuse confisc ării (art. 83 din
Legea nr.393/2004)
98Rolul și componen ța consiliului jude țean. Consiliul jude țean este autoritatea
administra ției publice locale, constituit ă la nivel jude țean pentru coordonarea activității
consiliilor comunale, or ășenești și municipale, în vederea realiz ării serviciilor publice de
interes jude țean.
Consiliul jude țean este compus din consilieri ale și prin vot universal, egal, direct,
secret și liber exprimat, în condi țiile stabilite de Legea priv ind alegerile locale nr.67/2004.
Numărul membrilor fiec ărui consiliu jude țean se stabile ște prin ordin al prefectului, în
funcție de num ărul locuitorilor jude țului, raportat de Institutul Na țional de Statistic ă la data de
1 ianuarie a anului în curs sau, dup ă caz, la data de 1 iulie a a nului care precede alegerile, și
este între 31 și 37.
Constituirea consiliului și validarea în func ție a consilierilor jude țeni se face dup ă
aceleași reguli ca și la consiliul local, prin urmare nu le mai reiter ăm aici, cu men țiunea că
pentru validarea mandate lor consilierilor jude țeni, instan ța competent ă este tribunalul.
Atribuțiile consiliului jude țean. Consiliul jude țean, ca autoritate deliberativ ă a
administra ției publice locale constituit ă la nivel jude țean, îndepline ște următoarele categorii
principale de atribuții:
1. atribu ții privind organizarea și funcționarea aparatului de specialitate al
consiliului jude țean, ale institu țiilor și serviciilor publice de interes jude țean și ale
societăților comerciale și regiilor autonome de interes jude țean: a) alege, din rândul
consilierilor jude țeni, un pre ședinte și 2 vicepre ședinți; b) hot ărăște înființarea sau
reorganizarea de institu ții, servicii publice și societăți comerciale de interes jude țean, precum
și reorganizarea regiilor autonome de interes jude țean, în condi țiile legii; c) aprob ă
regulamentul de organizare și funcționare a consiliului jude țean, organigrama, statul de
funcții, regulamentul de organizare și funcționare ale aparatului de specialitate, precum și ale
instituțiilor și serviciilor publice de interes jude țean și ale societ ăților comerciale și regiilor
autonome de interes jude țean; d) exercit ă, în numele jude țului, toate drepturile și obligațiile
corespunz ătoare participa țiilor deținute la societ ăți comerciale sau regii autonome, în
condițiile legii; e) nume ște, sancționează și dispune suspendarea, modificarea și încetarea
raporturilor de serviciu sau, dup ă caz, a raporturilor de munc ă, în condi țiile legii, pentru
conducătorii institu țiilor și serviciilor publice de interes jude țean.
2. atribu ții privind dezvoltarea economico-social ă a județului: a ) a p r o b ă, la
propunerea pre ședintelui consiliului jude țean, bugetul propriu al jude țului, virările de credite,
modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exerci țiului bugetar; b) aprob ă,
99la propunerea pre ședintelui consiliului jude țean, contractarea și/sau garantarea
împrumuturilor, precum și contractarea de datorie public ă locală prin emisiuni de titluri de
valoare în numele jude țului, în condi țiile legii; c) stabile ște impozite și taxe jude țene, în
condițiile legii; d) adopt ă strategii, prognoze și programe de dezvoltare economico-social ă și
de mediu a jude țului, pe baza propunerilor primite de la consiliile locale; dispune, aprob ă și
urmărește, în cooperare cu autorit ățile administra ției publice locale comunale și orășenești
interesate, m ăsurile necesare, inclusiv cele de ordin financiar, pentru realizarea acestora; e)
stabilește, pe baza avizului c onsiliilor locale ale unit ăților administrativ-teritoriale implicate,
proiectele de organizare și amenajare a teritoriului jude țului, precum și de dezvoltare
urbanistic ă generală a acestuia și a unităților administrativ-teritor iale componente; urm ărește
modul de realizare a acestora , în cooperare cu autorit ățile administra ției publice locale
comunale, or ășenești sau municipale implicate; f) aprob ă documenta țiile tehnico-economice
pentru lucr ările de investi ții de interes jude țean, în limitele și în condi țiile legii.
3. atribu ții privind gestionarea patrimoniului jude țului: a ) h o tărăște darea în
administrare, concesionarea sau în chirierea bunurilor proprietate public ă a județului, după caz,
precum și a serviciilor publice de interes jude țean, în condi țiile legii; b) hot ărăște vânzarea,
concesionarea sau închirier ea bunurilor proprietate privat ă a județului, după caz, în condi țiile
legii; c) atribuie, în condi țiile legii, denumiri de obiective de interes jude țean.
4. atribu ții privind gestionarea servic iilor publice din subordine: a) asigur ă,
potrivit competentelor sale și în condi țiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor
publice de interes jude țean privind: 1. educa ția; 2. serviciile sociale pentru protec ția copilului,
a persoanelor cu handicap, a persoanelor vârstnice, a familiei și a altor persoane sau grupuri
aflate în nevoie social ă; 3. sănătatea; 4. cultura; 5. tineretul; 6. sportul; 7. ordinea public ă; 8.
situațiile de urgen ță; 9. protec ția și refacerea mediului înconjur ător; 10. conservarea,
restaurarea și punerea în valoare a monumentelor istorice și de arhitectur ă, a parcurilor,
gradinilor publice și rezervațiilor naturale; 11. eviden ța persoanelor; 12. podurile și drumurile
publice; 13. serviciile com unitare de utilitate public ă de interes jude țean, precum și
alimentarea cu gaz metan; 14. alte servicii pub lice stabilite prin lege; b) sprijin ă, în condi țiile
legii, activitatea cultelor religioas e; c) emite avizele, acordurile și autoriza țiile date în
competen ța sa prin lege; d) acord ă consultan ță în domenii specifice, în condi țiile legii,
unităților administrativ-ter itoriale din jude ț, la cererea acestora.
5. atribu ții privind cooperarea interinstitu țională: a) hotărăște, în condi țiile legii,
cooperarea sau asocierea cu pers oane juridice române ori str ăine, inclusiv cu parteneri din
100societatea civil ă, în vederea finan țării și realizării în comun a unor ac țiuni, lucrări, servicii sau
proiecte de interes public jude țean; b) hot ărăște, în condi țiile legii, înfr ățirea județului cu
unități administrativ-teritoriale din alte țări; c) hot ărăște, în condi țiile legii, cooperarea sau
asocierea cu alte unit ăți administrativ-teritoriale din țară ori din str ăinătate, precum și aderarea
la asociații naționale și internaționale ale autorit ăților administra ției publice locale, în vederea
promovării unor interese comune.
6.Persoanele împuternicite s ă reprezinte interesele unit ății administrativ-
teritoriale în societ ăți comerciale, regii autonome de interes jude țean, asocia ții de
dezvoltare intercomunitar ă și alte organisme de cooperare sau parteneriat sunt
desemnate prin hot ărâre a consiliului jude țean, în condi țiile legii, respectând
configura ția politică rezultată după alegerile locale.
7. alte atribu ții prevăzute de lege.
Funcționarea consiliului jude țean. Consiliul jude țean se întrune ște în ședință
ordinară în fiecare lun ă, la convocarea pre ședintelui consiliului jude țean. Consiliul jude țean se
poate întruni și în ședințe extraordinare ori de câte ori este necesar, la cererea pre ședintelui
sau a cel pu țin unei treimi din num ărul membrilor consiliului ori la solicitarea prefectului,
adresată președintelui consiliului jude țean, în cazuri excep ționale care necesit ă adoptarea de
măsuri imediate pentru prevenirea, limitarea sau înl ăturarea urm ărilor calamit ăților,
catastrofelor, incendiilor, epidemiilor sau epizootiilor, precum și pentru ap ărarea ordinii și
liniștii publice.
Convocarea consiliului jude țean se face în scris, prin intermediul secretarului general
al județului, cu cel pu țin 5 zile înaintea ședințelor ordinare sau cu cel mult 3 zile înaintea celor
extraordinare. În caz de for ță majoră și de maxim ă urgență pentru rezolvarea intereselor
locuitorilor jude țului convocarea consiliului jude țean se face de îndat ă. În invita ția la ședință
se vor preciza data, ora, locul desf ășurării și ordinea de zi a acesteia. În situa ția în care
președintele consiliului jude țean se afl ă în imposibilitatea de a convoca consiliul în ședință
ordinară, aceasta se va face de c ătre vicepre ședintele consiliului, desemnat în condi țiile art.1
18 din Legea nr.215/2001. În toate cazu rile convocarea se consemneaz ă în procesul-verbal al
ședinței.
Ordinea de zi a ședinței consiliului jude țean se aduce la cuno ștință locuitorilor
județului prin mass-media sau prin oric e alt mijloc de publicitate. În jude țele în care cet ățenii
aparținând unei minorit ăți naționale au o pondere de peste 20% din num ărul locuitorilor
101ordinea de zi se aduce la cuno ștință publică și în limba matern ă a cetățenilor apar ținând
minorității respective.
Ședințele consiliului jude țean se desf ășoară legal în prezenta majorit ății consilierilor
județeni în func ție. Prezen ța consilierilor jude țeni la ședință este obligatorie. Cazurile în care
se consider ă că absența este determinat ă de motive temeinice se vor stabili prin regulamentul
de organizare și funcționare a consiliului jude țean. În situa ția în care un consilier jude țean
absenteaz ă de două ori consecutiv f ără motive temeinice, el poate fi sanc ționat în condi țiile
regulamentului de organizare și funcționare a consiliului jude țean.
Ședințele sunt conduse de pre ședinte sau, în lipsa acestuia, de vicepre ședinte. În cazul
în care, din motive întemeiate, lipse ște și vicepreședintele, ședința va fi condus ă de celălalt
vicepreședinte sau de un consilier jude țean, ales cu votul majorit ății consilierilor jude țeni
prezenți.
Actele consiliului jude țean. În exercitarea atribu țiilor ce îi revin, consiliul jude țean
adoptă hotărâri cu votul majorit ății membrilor prezen ți, în afară de cazurile în care legea sau
regulamentul de organizare și funcționare a consiliului cere o alt ă majoritate.
Proiectele de hot ărâri pot fi propuse de consilieri jude țeni, de pre ședintele consiliului
județean, de vicepre ședinții consiliului jude țean sau de cet ățeni. Redactarea proiectelor se face
de către cei care le propun, cu sp rijinul secretarului unit ății administrativ-teritoriale și al
serviciilor din cadrul aparatului de specialitate al consiliului jude țean. În ceea ce prive ște
inițiativa cetățenească, sunt aplicabile acelea și prevederi de la consiliul local.
Hotărârile se semneaz ă de președinte sau, în lipsa acestuia, de vicepre ședintele
consiliului jude țean care a condus ședința și se contrasemneaz ă de secretarul jude țului.
Dispozițiile privind actele și funcționarea consiliilor locale art. 43-47, 49-54 și ale art.
56 se aplic ă în mod corespunz ător.
Executivul consiliului jude țean: președintele și vicepreședinții. Consiliul jude țean
alege dintre membrii s ăi un președinte și 2 vicepre ședinți. Președintele și vicepreședinții se
aleg cu votul secret al majorit ății consilierilor jude țeni în func ție.
Eliberarea din func ție a președintelui sau a vicepre ședinților consiliului jude țean se
face cu votul secret al majorit ății consilierilor în func ție, la propunerea a cel pu țin o treime din
numărul acestora. Eliberarea din func ție a președintelui sau a vicepre ședinților consiliului
județean nu se poate face în ultimele 6 luni ale mandatului consiliului jude țean.
Pe durata mandatului, pre ședintele și vicepreședinții consiliului jude țean primesc o
indemniza ție lunară, ca unica form ă de remunerare a activit ății corespunz ătoare func țiilor de
102președinte, respectiv de vicepre ședinte al consiliului jude țean, care reprezint ă baza de calcul
pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determin ă în raport cu venitul salarial.
Președintele și vicepreședinții consiliului jude țean nu beneficiaz ă de sporul de vechime în
muncă și nici de alte sporuri prev ăzute de lege. Durata mandatului constituie vechime în
muncă și în specialitatea studiilor absolvite.
Președintele consiliului jude țean reprezint ă județul în rela țiile cu celelalte autorit ăți
publice, cu persoanele fizice și juridice române și străine, precum și în justiție. El răspunde în
fața consiliului jude țean de buna func ționare a administra ției publice jude țene.
Aparatul de specialitate al consiliului jude țean este subordonat pre ședintelui acestuia.
Funcționarii din cadrul aparatului de specialitate al consiliului jude țean se bucur ă de
stabilitate în func ție, în condi țiile legii.
La nivelul jude țelor, președintele consiliului jude țean poate propune consiliului
județean înfiin țarea func ției de administrator public, în limita num ărului maxim de posturi
aprobate.
Numirea și eliberarea din func ție a administratorului public se fac de pre ședintele
consiliului jude țean, pe baza unor cr iterii, proceduri și atribuții specifice, aprobate de consiliul
județean. Numirea în func ție se face pe baz ă de concurs.
Administratorul public poate îndeplini, în ba za unui contract de management, încheiat
în acest sens cu pre ședintele consiliului jude țean, atribu ții de coordonare a aparatului de
specialitate sau a serviciilor publice de interes jude țean.
Președintele consiliului jude țean poate delega c ătre administratorul public, în
condițiile legii, calitatea de or donator principal de credite.
Președintele consiliului jude țean răspunde de buna func ționare a aparatului de
specialitate al consiliului jude țean, pe care îl conduce. Coordonarea unor compartimente din
aparatul de specialit ate poate fi delegat ă, prin dispozi ție a președintelui consiliului jude țean,
vicepreședinților sau altor persoane, în condi țiile legii.
Președintele consiliului jude țean asigur ă respectarea prevederilor Constitu ției, punerea
în aplicare a legilor, a decretelor Pre ședintelui României, a hot ărârilor și ordonan țelor
Guvernului, a hot ărârilor consiliului jude țean, precum și a altor acte normative.
Atribuțiile președintelui consiliului jude țean. Președintele consiliului jude țean
îndeplinește, în condi țiile legii, urm ătoarele categorii principale de atribu ții:
1. atribuții privind func ționarea aparatului de speci alitate al consiliului jude țean, a
instituțiilor și serviciilor publi ce de interes jude țean și a societ ăților comerciale și regiilor
103autonome de interes jude țean; a) întocme ște și supune spre aprobare consiliului jude țean
regulamentul de organizare și funcționare a acestuia, organigrama, statul de func ții și
regulamentul de organizare și funcționare a aparatului de specialitate, precum și ale
instituțiilor și serviciilor publice de interes jude țean și ale societ ăților comerciale și regiilor
autonome de interes jude țean; b) nume ște, sancționează și dispune suspendarea, modificarea
și încetarea raporturilor de serviciu sau, dup ă caz, a raporturilor de munc ă, în condi țiile legii,
pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate al consiliului jude țean.
2. atribuții privind rela ția cu consiliul jude țean; a) conduce ședințele consiliului
județean și dispune m ăsurile necesare pentru preg ătirea și desfășurarea în bune condi ții a
acestora; b) prezint ă consiliului jude țean, anual sau la cerere, rapoa rte cu privire la modul de
îndeplinire a atribu țiilor sale și a hotărârilor consiliului jude țean; c) propune consiliului
județean numirea, sanc ționarea, modificarea și încetarea raporturilor de serviciu sau, dup ă caz,
a raporturilor de munc ă, în condi țiile legii, pentru conduc ătorii institu țiilor și serviciilor
publice de interes jude țean.
3. atribuții privind bugetul propriu al jude țului; a) exercit ă funcția de ordonator
principal de credite; b) întocme ște proiectul bugetului jude țului și contul de încheiere a
exercițiului bugetar și le supune spre apro bare consiliului jude țean, în condi țiile și la
termenele prev ăzute de lege; c) urm ărește modul de realizare a veniturilor bugetare și propune
consiliului jude țean adoptarea m ăsurilor necesare pentru încasarea acestora la termen; d)
inițiază, cu aprobarea consiliului jude țean, negocieri pentru cont ractarea de împrumuturi și
emisiuni de titluri de valoare în numele jude țului.
4. atribuții privind rela ția cu alte autorit ăți ale administra ției publice locale și serviciile
publice; a) îndrum ă metodologic, prin aparatul de specialitate al consiliului jude țean,
activitățile de stare civil ă și autoritate tutelar ă desfășurate în comune și orașe; b) poate acord ă,
fără plată, prin aparatul de specialitate al consiliului jude țean, sprijin, asisten ță tehnică,
juridică și de orice alta natur ă consiliilor locale sau prim arilor, la cererea expres ă a acestora.
5. atribuții privind serviciile publice de interes jude țean; a) coordoneaz ă realizarea
serviciilor publice și de utilitate public ă de interes jude țean prestate prin intermediul
aparatului de specialitate al consiliului jude țean sau prin intermediul organismelor prestatoare
de servicii publice și de utilitate public ă de interes jude țean; b) ia m ăsuri pentru organizarea
executării și executarea în concret a activit ăților din domeniile prev ăzute la art. 104 alin. (5)
lit. a)-d); c) ia m ăsuri pentru eviden ța, statistic ă, inspecția și controlul efectu ării serviciilor
publice și de utilitate public ă de interes jude țean, prev ăzute la art. 104 ali n. (5) lit. a)-d),
104precum și a bunurilor din patrimoniul public și privat al jude țului; d) emite avizele, acordurile
și autoriza țiile date în competen ța sa prin lege sau prin hot ărâre a consiliului jude țean; e)
coordoneaz ă și controleaz ă organismele prestatoare de servicii publice și de utilitate public ă
de interes jude țean înfiin țate de consiliul jude țean și subordonate acestuia; f) coordoneaz ă și
controleaz ă realizarea activit ăților de investi ții și reabilitare a infrastructurii jude țene.
6. alte atribu ții prevăzute de lege sau sarcin i date de consiliul jude țean.
Președintele consiliului jude țean poate delega vicepre ședinților, prin dispozi ție,
atribuțiile prevăzute la pct.5, respectiv atribu țiile privind serviciile publice de interes jude țean.
Președintele consiliului jude țean poate înfiin ța, în limita num ărului maxim de posturi
aprobate, cabinetul pre ședintelui, compartiment distinct format din maximum 5 persoane.
Personalul din cadrul cabinetului pre ședintelui este numit și eliberat din func ție de
președintele consiliului jude țean. Personalul din cadrul cabinetului pre ședintelui consiliului
județean își desfășoară activitatea în baza unui contract individual de munc ă pe durat ă
determinat ă, încheiat în condi țiile legii, pe durata mandatului pre ședintelui consiliului
județean. Atribu țiile personalului din cadrul acestui compartiment se stabilesc prin dispozi ție
a președintelui consiliului jude țean.(art. 116^1).
Actele pre ședintelui consiliului jude țean. În exercitarea atribu țiilor prev ăzute de
lege, pre ședintele consiliului jude țean emite dispoziții cu caracter individual, ele fiind
supuse controlului judec ătoresc, fie în baza Legii contenciosului administrativ nr.
554/2004, fie în baza normelor dreptului comun.
Acestea devin executorii numai dup ă ce sunt aduse la cuno ștința publică sau după ce
au fost comunicate persoanelor interesate, dup ă caz. Prevederile art. 49 și ale art. 50 alin. (2)
se aplică în mod corespunz ător.
În cazul suspend ării președintelui, atribu țiile acestuia vor fi ex ercitate de unul dintre
vicepreședinți, desemnat de consiliul jude țean prin votul secret al majorit ății consilierilor
județeni în func ție. În celelalte cazuri de absen ță a președintelui atribu țiile sale vor fi
exercitate, în numele aces tuia, de unul dintre vicepre ședinți, desemnat de pre ședinte prin
dispoziție (art. 118)
Președintele și vicepreședinții consiliului jude țean își păstrează calitatea de consilier
județean. Prevederile art. 72 (referitor la durata mandatului și încetarea de drept a mandatului
primarului) și 77 (referitor la suspendarea mandatului primarului) se aplic ă în mod
corespunz ător și președintelui consiliului jude țean.
105Dizolvarea de drept a consiliului jude țean și încetarea mandatului de consilier
județean. Consiliul jude țean se dizolv ă de drept în condi țiile în care se dizolv ă de drept
consiliul local, sau prin referendum jude țean.
a) Dizolvarea de drept. Secretarul jude țului sau orice alt ă persoan ă interesat ă
sesizează instanța de contencios administrativ cu privire la cazurile de dizolvare. Instan ța
analizează situația de fapt și se pronun ță cu privire la dizolvarea consiliului jude țean.
Hotărârea instan ței este definitiv ă și se comunic ă prefectului.
b) Dizolvarea prin referendum jude țean. Consiliul jude țean poate fi dizolvat prin
referendum jude țean, organizat în condi țiile legii. Referend umul se organizeaz ă ca urmare a
cererii adresate în acest se ns prefectului de cel pu țin 20% din num ărul cetățenilor cu drept de
vot, înscri și pe listele electorale ale unit ății administrativ-teritorial e. Cheltuielile pentru
organizarea referendumului se suport ă din bugetul jude țean.
Referendumul jude țean este organizat, în condi țiile legii, de o comisie compus din
prefect, un reprezentant al consiliului jude țean desemnat prin hot ărâre a consiliului jude țean și
un judecător de la tribunal. Secretariatul co misiei este asigurat de institu ția prefectului.
Referendumul este valabil dac ă s-au prezentat la urne cel pu țin jumătate plus unu din
numărul total al locuitorilor cu drept de vot. Activitatea consiliului jude țean înceteaz ă înainte
de termen dac ă s-au pronun țat în acest sens cel pu țin jumătate plus unu din num ărul total al
voturilor valabil exprimate.
Stabilirea datei pentru organiza rea alegerii noului consiliu jude țean se face de Guvern,
la propunerea prefectului. Alegerile se organizeaz ă în termen de maximum 90 de zile de la
rămânerea definitiv ă și irevocabil ă a hotărârii judec ătorești prin care s-a c onstatat dizolvarea
consiliului jude țean sau, dup ă caz, de la validarea rezultatului referendumului. Pân ă la
constituirea noului consiliu jude țean, problemele curente ale administra ției județului vor fi
rezolvate de secretarul jude țului, pe baza unei împuterniciri speciale date de Guvern, prin
Ministerul Administra ției și Internelor. Mandatul de consilier jude țean se suspend ă în
condițiile art. 59.
5.8. Secretarul general al jude țului
Secretarul general al jude țului este funcționar public de conducere, intrând astfel,
sub inciden ța Legii 188/1999, priv ind Statutul func ționarilor publici, cu studii superioare
106juridice sau administrative. Secretarul general se bucur ă de stabilitate în func ție. El nu
poate fi membru al unui partid sau al unei forma țiuni politice, sub sanc țiunea eliber ării din
funcție.
Conform art. 120 (2) al Legii administra ției publice locale nr. 215/2001, numirea
secretarului general al jude țului se face de c ătre Ministerul Administra ției Publice, la
propunerea pre ședintelui consiliului jude țean, potrivit legii.
Secretarul general îndepline ște aceleași atribuții ca și secretarul prim ăriei, dar în raport
cu consiliul jude țean și președintele acestuia.
Așa cum a reie șit, dispozi țiile privitoare la consiliile locale și la primar, cu excep ția
celor referitoare la atribu ții, se aplic ă și consiliilor jude țene și președintelui acestuia, iar
secretarului consiliului jude țean îi sunt aplicabile prevederile cu privire la secretarul comunei
și al orașului. Unele atribu ții revin atât co nsiliilor jude țene, cât și consiliilor locale.
5.9. Prefectul
Cadrul legal. Prefectura este institu ție publică cu personalitate juridic ă, menită să
îndeplineasc ă atribuțiile și prerogativele conferite prefectului prin Constitu ția României,
Legea administra ției publice locale nr. 215/2001, Legea nr.340/2004 privind institu ția
prefectului78 sau prin alte acte normative. Prefectura urm ărește modul de realizare în jude ț a
strategiei și obiectivelor cuprinse în Programul de guvernare și propune adoptarea de m ăsuri
corespunz ătoare.
Exercitarea drepturilor și asumarea obliga țiilor civile ale prefecturii se realizeaz ă
numai de c ătre prefect sau de o alt ă persoană desemnat ă prin ordin. Prefectura are un aparat
tehnic de specialitate propriu, care este condus de prefect.
Prefectura nu poate fi conceput ă ca ceva separat de prefec t. Ceea ce a determinat
formarea, pe lâng ă prefect și sub directa lui conducere, a unui colectiv de func ționari, a fost o
nevoie de ordin practic: aceea de a-i faci lita îndeplinirea atribu țiilor. Procedându-se astfel nu s-a
urmărit crearea unei institu ții noi, distinct ă de cea consacrat ă de Constitu ție, ci doar s ă se prevad ă
o armătură organizatoric ă chemată să asigure buna desf ășurare a activit ății prefectului.
78 Legea nr.340/2004 a fost modificat ă de O.U.G.179/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 340/2004
privind institu ția prefectului, care a fost aprobat ă de Legea nr. 181/2006 privind aprobarea Ordonan ței de urgen ță
a Guvernului nr. 179/2005 pentru modificarea și completarea Legii nr. 340/2004 privind institu ția prefectului
107Acest aparat are sarcina de a asigura îndeplinirea atribu țiilor prefectului având ca
obiect controlul actelor autorit ăților publice lo cale, precum și coordonarea serviciilor publice
desconcentrate ale administra ției publice centrale.
Prefectura este o institu ție public ă, iar prefectul organ al acesteia, prin care se
manifestă autoritatea public ă.
Prefecturile sunt institu ții publice, conduse de prefec ți. Organizarea și rolul
prefecturilor se dezvolt ă pornind de la un personaj cen tral, situat la confluen ța acțiunii
politice cu cea administrativ ă – prefectul.
Acesta conduce serviciile prefecturii, alcătuite din func ționari de carier ă, ce
acționează pentru organizarea execut ării și executarea în concret a legii în realizarea
competen țelor prefectului, competen țe date pentru îndeplinirea unor sarcini ale sistemului
administra ției publice.
Prefectura reprezint ă o component ă a administra ției statale, deconcentrat ă în
circumscrip ția administrativ-teritorial ă a statului cu gradul cel mai mare de extensie – jude țul.
1. Instituția prefectului în Constitu ție.
Instituția prefectului este tratatã în noua Constitu ție (revizuit ă) astfel:
– Guvernul nume ște un prefect în fiecare jude ț și în municipiul Bucure ști
– Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local si conduce serviciile publice
deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administra ției publice centrale din
unitățile administrativ teritoriale;
– Atribuțiile prefectului se stab ilesc prin lege organic ă.
2. Instituția prefectului în Legea administra ției publice locale nr. 215/2001
În mod similar trat ării constitu ționale, Legea administra ției publice locale nr.
215/2001 a inclus în structura sa un cap itol distinct referitor la institu ția prefectului, asimilat ă
autorităților administra ției publice locale.
3. Legea nr.340/2004 privind institu ția prefectului, cu modific ările ulterioare
Conform Legii nr.340/2004, art.1-5, Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan
local. Guvernul nume ște câte un prefect în fiecare jude ț și în municipiul Bucure ști, la
propunerea Minister ului Administra ției și Internelor.
Prefectul conduce servic iile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte
organe ale administra ției publice centrale din subordinea G uvernului, organizate la nivelul
unităților administrativ-teritoriale. Lista se rviciilor publice deconcentrate se aprob ă prin
108decizie a primului-ministru și se actualizeaz ă la propunerea ministrului administra ției și
internelor."
Activitatea prefectului se întemeiaz ă pe principiile:
a) legalit ății, imparțialității și obiectivit ății;
b) transparen ței și liberului acces la informa țiile de interes public;
c) eficien ței;
d) responsabilit ății;
e) profesionaliz ării;
f) orientării către cetățean
Capacitatea juridic ă de drept public a institu ției prefectului se exercit ă în exclusivitate
de către prefect. Exercitarea drepturilor și asumarea obliga țiilor civile ale institu ției
prefectului se realizeaz ă de către prefect sau de c ătre o persoan ă anume desemnat ă prin ordin
al acestuia.
Pentru îndeplinirea atribu țiilor și prerogativelor care îi revin potrivit legii, prefectul
este ajutat de 2 subprefec ți. Prefectul municipiului Bucure ști este ajutat de 3 subprefec ți.
Subprefec ții îndeplinesc, în numele prefectului, atribu ții în domeniul conducerii
serviciilor publice deco ncentrate, al conducerii operative a institu ției prefectului, precum și
alte atribu ții prevăzute de lege ori sarcini date de Ministerul Internelor și Reformei
Administrative sau de c ătre prefect.79
Competen țe. Constituția României din anul 1991 se refer ă la prefect f ără să prevadă
o instituție cu denumirea de prefectur ă. Potrivit acestei Constitu ții (art.123), prefectul este un
organ unipersonal, competent s ă emită, în exercitarea prerogativelor sale și în condi țiile
prevăzute de lege, pe calea unor manifest ări de voință unilaterale, acte ju ridice obligatorii.
Deși organ unipersonal, a șa cum se întâmpl ă în cazul celor mai multe organe de acest fel,
în practic ă, și prefectul, pentru a- și îndeplini atribu țiile, este încadrat într-o structur ă
organizatoric ă, formată în cea mai mare parte din func ționari publici, dotat ă cu mijloace
materiale și financiare, a c ărei sarcină este să desfășoare o activitate de preg ătire a măsurilor
luate de el sau s ă contribuie la punerea lor în executare, f ără ca acești funcționari să fie investi ți
cu competen ța de a emite ei în șiși, pe cale unilateral ă, acte obligatorii, în numele organului pe
lângă care funcționează.
79 Hotărârea Guvernului Nr. 460/2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004 privind prefectul și
instituția prefectului
109Această structură organizatoric ă, formată dintr-un num ăr de servicii func ționale,
având în frunte pe prefect, c ăreia îi revine sarcina de a sta la dispozi ția prefectului, în vederea
îndeplinirii atribu țiilor care nu revin conform Constitu ției și legii organice, formeaz ă instituția
prefecturii80
Tutela administrativ ă. Având în vedere rolul importan t de supraveghetor al respect ării
legii în activitatea autorit ăților locale, putem reliefa rela țiile de control în care se afl ă prefectul
cu consiliile locale, primarii și consiliul jude țean. Este vorba de un cont rol prin delegare de
autoritate și nu de unul izvorât din rela ții de subordonare ierarhic ă.
În exercitarea atribu ției cu privire la verificarea legalit ății actelor administrative ale
consiliului jude țean, ale consiliului local sau ale primarului, prefectul, cu cel pu țin 10 zile
înaintea introducerii ac țiunii în contenciosul administrativ, va solicita autorit ăților care au
emis actul, cu motivarea necesar ă, reanalizarea actului socotit nelegal, în vederea modific ării
sau, după caz, a revoc ării acestuia.
Acțiunea introdus ă de către prefect pentru anularea unui act administrativ al
autorităților administra ției publice locale socotit nelegal este scutit ă de taxa de timbru și se
judecă în regim de urgen ță. Termenele de judecat ă nu pot fi mai mari de 10 zile. P ărțile sunt
legal citate, dac ă citația le-a fost comunicat ă cel puțin cu o zi înaintea judec ării.
Hotărârile prin care se solu ționează fondul cauzei se pronun ță în ziua în care au luat
sfârșit dezbaterile. În situa ții deosebite pronun țarea poate fi amânat ă cel mult dou ă zile.
Dispozițiile Legii nr.340/2004 refe ritoare la procedura de verificare a legalit ății actelor
administrative ale autorit ăților administra ției publice locale ori jude țene se completeaz ă în
mod corespunz ător cu prevederile Legii contenciosului administrativ.
Se poate afirma de existen ța unei duble dime nsiuni, politice și tehnice a prefectului.
Pe de o parte, acesta este reprez entantul “puterii”, iar pe de alt ă parte, este
depozitarul autorit ății statului în jude ț. Prefectul este su bordonat politic Guve rnului care 1-a
desemnat. El este îns ărcinat cu punerea în aplicare a orient ărilor politice ale G uvernului în func ție,
având și o misiune general ă de informare a Puterii Executive asupra st ării județului în care
acționează. Dincolo de rolul s ău politic și protocolar, prefectul exercit ă importante atribu ții
administrative: reprezentarea statului, men ținerea ordinii publice , controlul activit ății
80Hotărârea Guvernului Nr. 460/2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004 privind prefectul și
instituția prefectului a abrogat Hot ărârea Guvernului Nr. 1844 din 28 octombrie 2004 privind aparatul de
specialitate al prefectului, publicat ă în: Monitorul Oficial nr. 1079 din 19 noiembrie 2004
110autorităților locale. De asemenea, prefectul este singurul competent a se exprima în numele
statului în fa ța consiliului jude țean.
În temeiul Constitu ției, prefectul apare în raport urile lui cu celelalte autorit ăți ale
administra ției publice și cu administra ții, în trei ipostaze diferite:
• reprezentantul Guvernului pe plan local;
Fiind strict dependent de Guvern – care îl poate revoca oricând – al c ărui program de
acțiune este chemat s ă-l aplice pe plan local, prefectul este recrutat pe baza fidelit ății lui față
de partidul (coali ția) de guvernare, de unde rezult ă că acesta este un func ționar politic, și nu
de carieră, așa cum a fost în perioada interbelic ă.
• conducătorul serviciilor publice ale ministerelor și celorlalte organe centrale
deconcentrate în unit ățile administrativ – teritoriale;
Astfel, numirea și eliberarea din func ție a conduc ătorilor serviciilor publice
desconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte autorit ăți ale administra ției publice
centrale de specialitate, se fac cu avizul consultativ al prefectului, în situa ții bine
motivate, prefectul î și poate retrage avizul acordat , propunând eliberarea din func ție a
conducătorilor acestora.
• autoritate de tutel ă administrativ ă, chemat s ă vegheze la respectarea legii de c ătre
autoritățile publice locale.
Ca urmare a exercit ării controlului asupra legalit ății actelor adopta te sau emise de
autoritățile administra ției publice locale sau jude țene, precum și de președintele consiliului
județean, prefectul poate ataca în fa ța instanței de contencios admini strativ aceste acte, în
termen de 30 de zile de la comunicare, dac ă le consider ă ilegale.
Conform prevederilor art. 137 din Legea administra ției publice locale
nr.215/2001, pentru îndeplinirea atribu țiilor ce îi revin, prefectul emite ordine, cu caracter
normativ sau individual.
Ordinul prefectului care con ține dispozi ții normative devine executoriu numai dup ă
ce a fost adus la cuno ștința publică sau de la data comunic ării, în celelalte cazuri. De
asemenea, ordinele cu caracter normativ se comunic ă, de îndat ă, Ministerului
Administra ției Publice care, poate propune Guvernului, în exercitar ea controlului ierarhic al
acestuia, anularea ordinelor emise, dac ă le consider ă ilegale sau inoportune.
În lipsa prefectului, subprefectul îndepline ște atribuțiile ce revin acestuia.
Ca atribu ții proprii, subprefectul urm ărește activitatea privind realizarea
programului și a strategiilor guvernamentale și teritoriale, asigur ă organizarea și
111funcționarea comisiei consultative de dialog social între administra ția publică, sindicate și
patronat, îndepline ște și alte atribu ții prevăzute de lege, ori îns ărcinări date de c ătre
Guvern.
Atribuții. În calitate de reprezentant al Guvernului, prefectul îndepline ște următoarele
atribuții principale:
a) asigur ă, la nivelul jude țului sau, dup ă caz, al municipiului Bucure ști, aplicarea și
respectarea Constitu ției, a legilor, a ordonan țelor și a hotărârilor Guvernului, a celorlalte acte
normative, precum și a ordinii publice;
b) acționează pentru realizarea în jude ț, respectiv în m unicipiul Bucure ști, a
obiectivelor cuprinse în Programul de guvernare și dispune m ăsurile necesare pentru
îndeplinirea lor, în conformitate cu competen țele și atribuțiile ce îi revin, potrivit legii;
c) acționează pentru asigurarea climatului de pace social ă, menținerea unei comunic ări
permanente cu toate nivelurile institu ționale și sociale, acordând o aten ție constant ă prevenirii
tensiunilor sociale;
d) stabile ște, împreun ă cu autorit ățile administra ției publice locale, priorit ățile de
dezvoltare teritorial ă;
e) verific ă legalitatea actelor administrative ale consiliului jude țean, ale consiliului
local sau ale primarului;
f) asigur ă, împreun ă cu autorit ățile și organele abilitate, ducerea la îndeplinire, în
condițiile stabilite prin lege, a m ăsurilor de preg ătire pentru situa ții de urgen ță;
g) dispune, în calitate de pre ședinte al Comitetului jude țean pentru situa ții de urgen ță,
măsurile care se impun pentru prevenirea și gestionarea acestora și folosește în acest sens
sumele special prev ăzute în bugetul propriu cu aceast ă destinație;
h) utilizeaz ă, în calitate de șef al protec ției civile, fondurile sp ecial alocate de la
bugetul de stat și baza logistic ă de interven ție în situa ții de criz ă, în scopul desf ășurării în
bune condi ții a acestei activit ăți;
i) dispune m ăsurile corespunz ătoare pentru prevenirea infrac țiunilor și apărarea
drepturilor și a siguran ței cetățenilor, prin organele legal abilitate;
j) asigură realizarea planului de m ăsuri pentru integrare european ă;
k) dispune m ăsuri de aplicare a politicilor na ționale hot ărâte de Guvern și a politicilor
de integrare european ă;
l) hotărăște, în condi țiile legii, cooperarea sau asocierea cu institu ții similare din țară și
din străinătate, în vederea promov ării intereselor comune;
112m) asigur ă folosirea, în condi țiile legii, a limbii materne în raporturile dintre cet ățenii
aparținând minorit ăților naționale și serviciile publice deconcentrate în unit ățile administrativ-
teritoriale în care ace știa au o pondere de peste 20%.
n) prefectul poate verific ă măsurile întreprinse de primar sau de pre ședintele
consiliului jude țean în calitatea lor de reprezentan ți ai statului în unitatea administrativ-
teritorială și poate sesiza organele compet ente în vederea stabilirii m ăsurilor necesare, în
condițiile legii.
o) conduc ătorii serviciilor publice dec oncentrate ale ministerelor și ale celorlalte
organe ale administra ției publice centrale din subordinea Guvernului au obliga ția să transmită
prefectului proiectul de buget. Dup ă avizarea acestuia, prefectul înainteaz ă proiectul de buget
conducătorului institu ției ierarhic superioare serv iciului public deconcentrat.
De asemenea, situa țiile financiare privind execu ția bugetar ă, întocmite de serviciile
publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administra ției publice
centrale din subordinea Guver nului, se transmit prefectul ui pentru avizare. Dup ă avizare,
prefectul înainteaz ă situațiile financiare conduc ătorului institu ției ierarhic superioare
serviciului public deconcentrat.
În ambele cazuri, avizul prefect ului are caracter consultativ.
p) Miniștrii și conducătorii celorlalte organe ale administra ției publice centrale din
subordinea Guvernului pot delega prefectului unele dintre atribu țiile lor de conducere și
control cu privire la activita tea serviciilor publice decon centrate din subordine. Atribu țiile
care pot fi delegate se stabilesc prin hot ărâre a Guvernului (aceast ă hotărâre nu a fost înc ă
adoptată).
De asemenea, prefectul poa te propune ministerelor și celorlalte organe ale
administra ției publice centrale m ăsuri pentru îmbun ătățirea activit ății serviciilor publice
deconcentrate, organizate la nivelul unit ăților administrativ-teritoriale. La rândul lor,
ministerele și celelalte organe ale administra ției publice centrale sunt obligate s ă comunice de
îndată prefecților actele cu caracter normativ emise în domeniul de activitate al serviciilor
publice deconcentrate.
r) Din comisia de concurs pent ru ocuparea postului de conduc ător al unui serviciu
public deconcentrat face parte obligatoriu și un reprezentant al institu ției prefectului din
județul în care î și are sediul serviciul public, desemnat prin ordin al prefectului, în condi țiile
legii.
113s) Prefectul poate propune mini ștrilor și conduc ătorilor celorlalte organe ale
administra ției publice centrale organi zate la nivelul unit ăților administrativ-teritoriale
sancționarea conduc ătorilor serviciilor publ ice deconcentrate din subordinea acestora.
ș) Prefectul poate solicita primarului sau pre ședintelui consiliului jude țean, după caz,
convocarea unei ședințe extraordinare a consiliului local, a consiliului jude țean sau a
Consiliului General al Municipiului Bucure ști în cazuri care necesit ă adoptarea de m ăsuri
imediate pentru prevenirea, limitarea sau înl ăturarea urm ărilor calamit ăților, catastrofelor,
incendiilor, epidemiilor sau epizootiilor, precum și pentru ap ărarea ordinii și liniștii publice.
La fel, în caz de for ță majoră și de maxim ă urgență pentru rezolvarea intereselor
locuitorilor unit ăților administrativ-teritoriale, prefect ul poate solicita convocarea de îndat ă a
consiliului local, a consiliului jude țean sau a Consiliului General al Municipiului Bucure ști.
În situații de urgen ță sau de criz ă autoritățile militare și organele locale ale
Ministerului Administra ției și Internelor au obliga ția să informeze și să sprijine prefectul
pentru rezolvarea oric ărei probleme care pune în pericol ori afecteaz ă siguranța populației, a
bunurilor, a valorilor și a mediului înconjur ător.
t) Prefectul îndepline ște și alte atribu ții prevăzute de lege și de celelalte acte
normative, precum și însărcinările stabilite de Guvern.
Pentru îndeplinirea atribu țiilor care îi revin prefectul poate solicita institu țiilor publice
și autorităților administra ției publice locale documenta ții, date și informa ții, iar acestea sunt
obligate s ă i le furnizeze cu celeritate și în mod gratuit.
Actele prefectului. Pentru îndeplinirea atribu țiilor ce îi revin, prefectul emite ordine
cu caracter individual sau normativ; or dinele prin care se stabilesc m ăsuri cu caracter tehnic
sau de specialitate sunt emise dup ă consultarea conduc ătorului serviciilor publice
deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administra ției publice centrale din
subordinea Guvernului, orga nizate la nivelul unit ăților administrativ-teritoriale.
Ordinul prefectului, care con ține dispozi ții normative, devine executoriu numai dup ă
ce a fost adus la cuno ștința publică prin publicare, iar or dinul cu caracter i ndividual de la data
comunicării către persoanele interesate . Ordinele emise de pref ect în calitate de pre ședinte al
Comitetului jude țean pentru situa ții de urgen ță produc efecte juridice de la data aducerii lor la
cunoștință și sunt executorii.
Ordinele cu caracter normativ se comunic ă de îndat ă Ministerului Administra ției și
Internelor, care poate propune Guvernului anular ea ordinelor emise de prefect, dac ă le
consideră nelegale sau netemeinice.
114Prefecții sunt obliga ți să comunice ordinele cu caracter tehnic conduc ătorului
instituției ierarhic superioare serviciulu i public deconcentrat. Ministerele și celelalte organe
ale administra ției publice centrale pot propune Guvernului m ăsuri de anulare a ordinelor
emise de prefect, dac ă le consider ă nelegale.
Cancelaria prefectului. În cadrul institu ției prefectului se organizeaz ă și funcționează
cancelaria prefectului, compartiment organizatoric distinct care cuprinde ca func ții de
execuție de specialitate specifice directorul cancelariei, 2 consilieri, un consultant și secretarul
cancelariei.
Personalul din cadrul cancelariei prefect ului este numit sau eliberat din func ție de
către prefect. Personalul din cad rul cancelariei prefectului î și desfășoară activitatea în baza
unui contract indi vidual de munc ă încheiat, în condi țiile legii, pe durata exercit ării funcției
publice de c ătre înaltul func ționar public. Activitatea cancela riei prefectului este coordonat ă
de director, care r ăspunde în fa ța prefectului în acest sens.
Colegiul prefectural. În fiecare jude ț funcționează un colegiu prefectural compus din
prefect, subprefec ți și conducătorii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale
celorlalte organe ale administra ției publice centrale din subordinea Guvernului, care î și au
sediul în jude țul respectiv.
La lucrările colegiului prefect ural pot fi invitate și alte persoane a c ăror prezen ță este
considerat ă necesară.
Colegiul prefectural se convoac ă de către prefect cel pu țin o dată pe lună și oricând se
consideră că este necesar.
Atribuțiile colegiului prefectural privesc armonizarea activit ății serviciilor publice
deconcentrate care au sediul în jude țul respectiv, precum și implementarea programelor,
politicilor, strategiilor și planurilor de ac țiune ale Guvernului la nivelul jude țului sau al
localităților acestuia și vor fi reglementate prin hot ărâre a Guvernului.
Oficiile prefecturale. Prefectul poate organiza, pr in ordin, în cadrul num ărului de
posturi și al fondurilor aprobate an ual, oficii prefecturale. În municipiul Bucure ști se pot
organiza oficii prefecturale în fiecare sector.
Observăm că actuala reglementare nu mai impune justificarea dup ă criteriul teritorial a
înființării oficiilor prefecturale, adic ă cerința ca ele s ă fie organizate numai în localit ăți aflate
la distanță mare de municipiul re ședință de județ sau de alte oficii prefecturale.
Ordinul prefectului de înfiin țare și organizare a oficiilor prefecturale se emite numai
cu avizul conform al Ministerului Administra ției și Internelor.
115Oficiile prefecturale fac parte integrant ă din institu ția prefectului, fiind conduse de
către un șef al oficiului prefectural, func ție echivalent ă cu func ția de director executiv.
Numirea, modificar ea, suspendarea și încetarea raportului de serviciu al șefului oficiului
prefectural se fac de c ătre prefect, în condi țiile legii.
5.10. Comisia jude țeană consultativ ă
Potrivit art. 145 (1) din Legea administra ției publice locale nr. 215/2001, în fiecare
județ și în municipiul Bucure ști se organizeaz ă o comisie consultativ ă.
Din Comisia jude țeană consultativ ă fac parte pr efectul, pre ședintele consiliului
județean, subprefectul, vicepre ședinții consiliului jude țean, secretarul general al
prefecturii, secretarul general al jude țului, primarul municipiului re ședință de jude ț,
primarii ora șelor și comunelor din jude ț, șefii serviciilor publice descentralizate ale
ministerelor și ale celorlalte organe centrale organizate la nivelul jude țului, șefii
compartimentelor din aparatul propriu de specialitate al consiliului jude țean, conduc ătorii
regiilor autonome de interes jude țean, ai sucursalelor regiilor autonome de interes
național și ai societ ăților naționale din jude țul respectiv, precum și conduc ătorii altor
structuri organizate în jude ț.
Comisia se convoac ă de către prefect și președintele consiliului jude țean, o dat ă la
două luni sau ori de câte ori este necesar. Lucr ările comisiei consultative sunt conduse prin
rotație de prefect și de președintele consiliului jude țean81.
Secretariatul comisiei es te asigurat de 2 func ționari din aparatul propriu al
prefectului și de 2 func ționari din aparatul propriu al consiliului jude țean.
Comisia dezbate și își însușește programul anual orientativ de dezvoltare
economic ă și socială al jude țului, pa baza Programului de guvernare acceptat de
Parlament.
Pentru dezbaterea și elaborarea unor solu ții operative, precum și pentru
informarea reciproc ă cu privire la principalele ac țiuni ce urmeaz ă a se desf ășura pe
teritoriul jude țului, se constituie în fiecare jude ț un comitet operativ-consultativ, format din
prefect și președintele consiliului jude țean, subprefect și vicepreședinții consiliului jude țean,
secretarul general al prefecturii, secretarul general al jude țului și primarul municipiului
reședință de județ.
81 Art. 146, Legea 215/2001
116Comitetul se întrune ște săptămânal iar ședințele acestuia sunt conduse prin rota ție de
prefect, pre ședintele consiliului jude țean și, respectiv, primarul general al municipiului
București.
117CAPITOLUL 6. SERVICIILE PUBLICE
6.1. Considera ții generale
Pentru satisfacerea cerin țelor (hran ă, locuință, transport, cultur ă, sănătate), membrilor
unei colectivit ăți umane sunt înfiin țate anumite organisme sociale, care poart ă denumirea de
servicii publice.
Termenul de serviciu public este utilizat atât în sens organiza toric, de organism social, cât
și în sens func țional, de activitate desf ășurată de acest organism82.
Dată fiind complexitatea cerin țelor sociale, exist ă și o mare varietate de servicii publice.
De aceea, se impune a se face distinc ție între serviciu public și serviciu de utilitate
publică.
Distincția între cele dou ă servicii const ă în faptul c ă primul este înf ăptuit de o organiza ție
statală, iar cel de-al do ilea de o organiza ție nestatal ă (asociație, fundație etc.).
În cazul organiza țiilor mixte, de stat și particulare, ne afl ăm în prezen ța unui serviciu
public, deoarece la acea organiza ție particip ă și statul, fie ca autoritate public ă, fie ca persoan ă
juridică.
Literatura de specialitate distinge, ca servicii publice, serviciul de legiferare, la care
participă Parlamentul (Camera Deputa ților și Senatul), serviciul public judiciar, înf ăptuit de
instanțele judecătorești și serviciile publice administrative.
Serviciul public de legiferare are ca scop ad optarea de norm e juridice oblig atorii, care s ă
reglementeze, în mod unifo rm, la nivelul întregii țări, raporturile sociale; serviciul judiciar
soluționează, cu putere de adev ăr legal, conflictele juridice și sancționează pe cei care încalc ă
legea; serviciile ad ministrative asigur ă executarea legilor și a hotărârilor judec ătorești, ordinea
publică, siguranța națională și creează condițiile de desf ășurare a activit ății în domenii privind
sănătatea, instruc ția publică, cultură, transport etc..
Serviciul public poate fi organizat fie la nivel na țional, pentru întreaga țară (serviciul
public al transportului aerian, fer oviar), fie la nivel local (trans portul în comun în cadrul unei
localități).
Pentru a fi în prezen ța unui serviciu public , sunt necesare urm ătoarele condi ții:
• satisfacerea cerin țelor membrilor societ ății;
82 în acest sens AJorgovan, Drept administrativ. Tratat elementar, 1994; Al.Negoiță, Drept administrativ, 1997;
LAlexandru, Structuri, mecanisme și instituții administrative, 1996, Bucure ști
118• înființarea lor s ă se facă prin acte de autoritate. Astfel, ministerele se înfiin țează
prin lege, organele de specialitate din subordinea Guvernului se înfiin țează prin hot ărâre a
Guvernului, iar cele din subordinea ministerelor prin ordin al ministrului; potrivit Legii
administra ției publice locale nr. 215/2001, consiliile jude țene pot înfiin ța prin hot ărâre, institu ții
social-culturale și sanitare de interes jude țean etc.;
• activitatea lor se desf ășoară în realizarea autorit ății publice, personalul lor avâ nd, în
principal, calitatea de func ționar public;
• sunt persoane juridice, având toate drepturile și obligațiile specifice ale acestora;
• mijloacele lor materiale sunt asigurate fie prin subven ții bugetare, fie din venituri
proprii.
De aceea, serviciul public poate fi definit ca fiind acea organiza ție de stat sau a
colectivității locale, înfiin țată de autorit ățile competente, cu scopul de a asigura satisfacerea
unor cerin țe ale membrilor societ ății, în regim de drept administrativ sau civil, în procesul de
executare a legii.
Serviciile publice poart ă denumiri diferite ca, de exemplu, secretariate, agen ții, institute,
administra ții, secții, oficii, spitale, școli, regii autonome, societ ăți.
Organizațiile care presteaz ă servicii publice pot fi grupate în trei categorii:
• autorități ale administra ției publice;
• instituții publice;
• regii autonome de interes public.
Această grupare se întemeiaz ă pe o serie de deosebiri, și anume:
• activitatea autorit ăților administra ției publice se caracterizeaz ă prin adoptarea sau
emiterea de acte administra tive, activitat ea instituțiilor publice prin aceea c ă este mai mult o
activitate intelectual ă, iar cea a regiilor autonom e este prepon derent economic ă;
• mijloacele financiare necesare desf ășurării activității autorităților administra ției publice
și, în mai mic ă măsură a institu țiilor publice, se asigur ă de la bugetul statului, iar regiile
autonome de interes public î și asigură mijloacele b ănești, în mare parte, din veniturile
obținute din activitatea proprie;
• autorităților administra ției publice și instituțiile publice î și desfășoară activitatea, de
regulă, în mod gratuit, regi ile autonome, de regul ă, contra cost;
• în activitatea autorit ăților administra ției publice preponderent ă este emiterea de acte
administrative; în activitatea institu țiilor publice aceasta este mai redus ă, iar în activitatea
regiilor
119Se mai poate spune c ă serviciile publice, în țelese în sens larg, sunt ansambluri de
persoane și bunuri create în vederea satisfacerii unei nevoi publice de c ătre o colectivitate
publică, supuse autorit ății și controlului acesteia,
Această definiție, însușită de majoritatea autorilor în materie, face s ă apară ideea de
ansamblu de mijloace avute în vedere pentru satisfacerea unui scop.
Este vorba de mijlo ace de personal și materiale, completa te cu posibilitatea
utilizării, uneori, a proce durilor juridice excep ționale.
Cheltuielile serviciilor sunt, în principiu, su portate de c ătre colectivitatea care a
instituit și organizat serviciul. Ele pot fi acoperite total sau par țial din veniturile provenite din
funcționarea serviciului sau cu concursul particularilor și sunt întotdeauna sub control și sub
dependen ța colectivit ății care le-a creat.
Crearea și desființarea serviciilor publice83
Până nu demult, crearea serviciilor publice a constituit monopol de stat în toate țările,
indiferent de orânduirea social ă. Însă, pe măsura extinderii democra ției sociale, inclusiv prin
descentralizare, s-a înregistrat și se înregistreaz ă un transfer al acestui monopol de la nivel
central la nivel local.
În prezent, statul p ăstrează monopolul asupra unor servic ii publice considerate de
interes na țional pe care le înfiin țează și le coordoneaz ă centralizat, cum sunt: poli ția, starea
civilă, prevenirea și stingerea incendiilor, etc. Este vorba, în special, de crearea acelor servicii
care afecteaz ă libertățile fundamentale ale cet ățenilor sau care presupun apari ția unor categorii
de instituții publice.
Colectivit ățile locale pot înfiin ța servicii publice prin in termediul organismului
deliberativ al acestora, cu respectarea strict ă a condițiilor stabilite de legislativ:
• obligația de a înfiin ța servicii publice de interes local numai în limitele legii, adic ă,
o competen ță limitată la acele servicii publice care nu sunt statale. În România, prin Legea
administra ției publice locale, se precizeaz ă că la nivel local, autorit ățile publice “organizeaz ă
servicii publice de gospod ărire comunal ă, transport local, re țele edilitare etc.”;
• autoritățile administra ției locale au dreptul de a desf ășura la nivel teritorial servicii
publice cu caracter stat al cu precizarea c ă răspunderea revine primarului în calitatea sa de
reprezentant al statului;
83 Ion PLUMB, Armenia ANDRONICEANU, Manage mentul serviciilor publice, ASE, 2002, p.24
120• înființarea de servicii publice trebuie s ă urmeze procedura prev ăzută de lege cu cele
trei restric ții: stabilirea obiectivului de activitate, organizarea și funcționarea în baza unui
regulament emis de administra ție, controlul modului în care î și realizeaz ă prerogativele.
În prezent, pentru evitarea îngr ădirii liberei concuren țe, s-a generalizat o excep ție
susținută de jurispruden ță cu privire la dreptul autorit ăților locale de a crea servicii publice
industriale și comerciale numai în trei cazuri:
• atunci când serviciul public urmeaz ă să-și desfășoare activitate a pe domeniul
public;
• atunci când r ăspunde unei obliga ții legale pe care trebuie s ă o îndeplineasc ă o
persoană publică;
• dacă este complementar ă altui serviciu public.
6.2. Serviciile publice ale administra ției centrale din România84
Se știe că administra ția publică reprezint ă sistemul în care se desf ășoară activitatea de
organizare a execut ării și de execu ție concret ă a legii. Aceast ă activitate se realizeaz ă de către
autoritățile administrative centrale sau locale, putând avea caracter:
• de dispozi ție – reglement ări elaborate și emise pe baz ă de lege și în interesul
execuției legii;
• de presta ție – servicii publice de interes general sau local.
Având în vedere faptul c ă nevoile și cerințele societ ății în general sau ale fiec ărui
cetățean în parte sufer ă modificări frecvente în timp și spațiu, administra ția publică trebuie să
aibă un caracter dinamic s ă se adapteze la aceste realit ăți, fapt pentru care î și creează și
organizeaz ă structuri care s ă răspundă acestor cerin țe și nevoi reclamate de societate. Aceste
cerințe și nevoi pot fi:
• generale – la nivelul întregii comunit ăți organizate de c ătre stat (ap ărare, ordine
publică, educație, sănătate);
• specifice – la nivelul colectivit ăților din jude țe, orașe sau comune (alimentare cu
apă, gaze, lumin ă, energie termic ă, salubrizare).
Autoritățile administrative au menirea de a transpune în practic ă prevederile legii,
executând-o
84A se vedea detaliat I.Alexandru, Drept ad ministrativ, SNSPA, Ed Economica , 2002
121sau organizând executarea acesteia . În acest scop, ele dispun de resurse (financiare,
materiale, umane) și de competen țe atribuite corespunz ător sarcinilor ce revin fiec ăreia.
Instituțiile publice centrale prestatoa re de servicii publice centrale sunt:
• Președinția Românie i prin administra ția preziden țială;
• Guvernul prin aparatul de lu cru al Guvernului;
• Administra ția central ă de specialitate prin intermediul ministerelor, autorit ăților
subordonate ministerelor și autorit ăților autonome. Celelalte autorit ăți centrale ale
administra ției publice se împart în două categorii :
1. Autorități subordonate Guvernului (Agenția Națională a Funcționarilor Publici,
Institutul Na țional de Administra ție, Oficiul Concuren ței, Garda Financiar ă, Oficiului de Stat
pentru Inven ții și Mărci, Regia Na țională a Pădurilor, etc.)
2. Autoritățile administrative autonome nu se subordoneaz ă Guvernului,
ministerelor sau altor organe centrale. Ele se grupeaz ă în două categorii:
Nominalizate în dispozi țiile constitu ționale (Consiliul Suprem de Ap ărare a Țării,
Serviciul Român de Informa ții, Curtea de Conturi, Avocatul Poporului, Consiliul Legislativ,
Curtea Constitu țională, Serviciile Publice de Radio și Televiziune, etc.)
Nenominalizate prin Constitu ție, care se înfiin țează prin lege organic ă (Consiliul
Național al Cinematografiei, Consiliul Na țional al Audiovizualului, Banca Na țională, etc.)
6.3. Serviciile publice ale administra ției publice locale din România
Secțiunea a 2-a a Capitolului IV al Legii administra ției publice locale nr. 215/2001, este
intitulată: „Serviciile publice ale comunei, ora șului și aparatul propriu de specialitate al
autorităților administra ției publice locale”, iar în cuprinsul articolelor din aceast ă secțiune,
sunt utilizate sintagmele „ser vicii publice ale comunei sau ora șului”. Este vorba despre dou ă
categorii de servic ii publice locale:
• servicii publice orga nizate de autorit ățile administra ției publice locale;
• servicii publice s ubordonate autorit ăților administra ției publice locale.
Categorii de servicii publice locale
Autoritățile administra ției publice locale pot înfiin ța servicii publice în condi țiile Legii
nr. 215/2001 în orice domeniu de activitate. Pentru func ționarea normal ă a oricărei
comunități, sunt necesare o serie de activit ăți specifice de interes general, cum ar fi
122alimentarea cu ap ă, transportul de energie termic ă, distribuirea gazelor, ca nalizare, salubritate
etc. Aceste activit ăți care satisfac interese generale trebuie asigurate de c ătre autorit ățile
publice locale în vi rtutea faptului c ă ele răspund față de cetățenii care le-au desemnat pentru a
le reprezenta interesele.
Ca atare, serviciul public este mijlocul administra ției prin care se presteaz ă
cetățenilor servicii de interes genera l, în regim de putere politic ă.
În România înfiin țarea serviciilor publice este atributul exclusiv al autorit ăților
deliberative, respectiv al consiliilor locale , iar organizarea și funcționarea lor constituie
atributul autorit ăților executive, adic ă al primarilor. Totu și majoritatea serviciilor publice
locale sunt constituite prin deconcen trarea serviciilor publice ale administra ției centrale la
nivel local – teritorial, aflate sub controlul prefectului (reprezentatntul puterii centrale).
Astfel, nu este vorba de o descentralizare exclusiv ă reală a serviciilor publice, ci mai exact de
o deconcentrare a majorit ății serviciilor publice.
În categoria serviciilor publice locale se includ:
• servicii publice cu caracter statal (serviciul de paz ă, asigurat de corpul
gardienilor public i; serviciul public de protec ție civilă, serviciul de autorizare a construc țiilor,
serviciul de paz ă asigurat de corpul gardienilor publici).
• serviciile comunitare înființate la nivel local, dar și județean (serviciile
privind eviden ța popula ției, serviciile privind eviden ța pașapoartelor85, serviciile pentru
situații de urgen ță86 și serviciile comunitare pentru cadastru și agricultur ă87, poliția comunitar ă
care exercit ă atribuții privind ap ărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, a
proprietății private și publice, prevenirea și descoperirea infrac țiunilor, respectarea ordinii și
liniștii public).
85 O.G. nr.84/3 august 2001, privind înfiin țarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare de
evidență a persoanelor, modificat ă de O.U.G nr.50/2004 pentru modificarea și completarea unor acte normative
în vederea stabilirii cadrului organizatoric și funcțional corespunz ător desfășurării activit ăților de eliberare și
evidență a cărților de identitate, actelor de stare civil ă, pașapoartelor simple, permiselor de conducere și
certificatelor de înmatriculare a vehiculelor
86 Ordonan ța Guvernului nr. 88/30.08.2001, privind înfiin țarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice
comunitare pentru situa ții de urgen ță, publicat ă în M.O. 544/01.09.2001, aprobat ă de Legea nr.363/2002 și
modificat ă de O.U.G. nr. 25/2004 pentru modificarea și completarea Ordonan ței Guvernului nr. 88/2001 privind
înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare pentru situa ții de urgen ță
87 Ordonan ța Guvernului nr. 13/26 iulie 2001 privind înfiin țarea, organizarea și funcționarea serviciilor
comunitare pentru cadastru și agricultura, publicat ă în M.O. nr. 461/13.08.2001
123• servicii publice de gospod ărie comunal ă88 (Apă și canalizare; Produc ția și
distribuția energiei termice; Salubritate89, Transport public local de c ălători90; Drumuri și
spații verzi; Distribu ție energie electric ă în localit ăți; Distribu ție gaze naturale în localit ăți).
• alte servicii publice locale – care nu fac parte din categoria serviciilor de
gospodărie comunal ă-( administrarea dome niului public );
• servicii publice comerciale ( organizarea și funcționarea pie țelor
agroalimentare; serviciul de expl oatare a parcajelor publice; licen țierea transportului privat de
călători; expunerea firmelor și reclamelor publicitare; organizarea și funcționarea cimitirelor;
serviciul public de ecarisaj);
• serviciul public pentru activit ăți culturale.
Principalele obiective și priorități ale serviciilor publice locale din România
Pentru a atinge cele dou ă deziderate fundamentale ale serviciilor publice de interes
economic general sunt: calitate la standarde europene și accesibilitate din partea tuturor
consumatorilor f ără discrimin ări de nici o natur ă, inclusive prin pre ț. Aceste obiective pot fi
realizate prin descentralizarea serviciilor publice și creșterea responsabilit ății autorităților
locale cu privire la calita tea serviciilor asigurate popula ției.
88 Legea nr. 326/2001 a serviciilor publice de gospod ărie comunal ă, împreun ă cu reglement ările anterioare,
respectiv Legea nr. 215/2001 a administra ției publice locale Legea nr.213/1998 privind proprietatea public ă și
regimul juridic al acesteia și Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor creeaz ă un cadru coerent, pe baza
căruia se pot organiza și administra serviciile de gospod ărie comunal ă. Legea 326/2001 va fi abrogat ă de Legea
nr.51/2006 – Legea serviciilor comunitare de utilit ăți publice la data de 21.03.2007
89 Ordonan ța Guvernului nr. 87/ 30.08.2001 privind serviciile pub lice de salubrizare a localit ăților, care va fi
abrogată de Legea nr.101/2006 la data de 8.05.2007
90 Ordonanța Guvernului nr. 86/30.08.2001 privind serviciile publice de salubrizare a localit ăților
124CAPITOLUL 7. FUNC ȚIONARII PUBLICI
7.1. Considera ții generale
Sediul materiei în ceea ce prive ște regimul juridic al func ției publice și al
funcționarului public se g ăsește în Legea 188/1999 pr ivind Statutul func ționarilor publici,
republicat ă în 200491, modificat ă de Legea nr. 251 din 23 iunie 200692 și completat ă cu mai
multe acte administrative normative: Hot ărârea Guvernului nr. 1209/2003 privind
organizarea și dezvoltarea carierei func ționarilor publici93, Hotărârea Guvernului nr.
1210/2003 privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplin ă și a comisiilor
paritare din cadrul autorit ăților și instituțiilor publice94, Hotărârea Guvernului nr.432/2004
privind dosarul profesional al func ționarilor publici95.
Statutul reglementeaz ă regimul general al raport urilor juridice dintre func ționarii
publici și stat sau administra ția publică locală, prin autorit ățile administrative autonome ori
prin autorit ățile și instituțiile publice ale administra ției publice centrale și locale, denumite
raporturi de serviciu , dispozițiile sale completându-se cu prevederile legisla ției muncii,
precum și cu reglement ările de drept comun civile, administrative sau penale, dup ă caz, în
măsura în care nu contravin legisla ției specifice func ției publice.
Scopul Statutului îl constituie asigurarea, în conformitate cu dispozi țiile legale, a unui
serviciu public stabil, profesionist, transparent, eficient și imparțial, în interesul cet ățenilor,
precum și al autorit ăților și instituțiilor publice din administra ția publică centrală și locală.
91 Legea 188/1999 privind Statutul func ționarilor publici, republicat ă în "Monitorul Oficial al României", partea
I, nr. 674 din 27 iulie 2004.
92 Legea nr. 251 din 23 iunie 2006, publicat ă în "Monitorul Oficial al României" partea I, nr. 574 din 4 iulie
2006
93 Hotărârea Guvernului nr. 1210/2003 privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplin ă și a
comisiilor paritare din cadrul autorit ăților și instituțiilor publice, publicat ă în "Monitorul Oficial al României",
partea I, nr. 757 din 29 octombrie 2003
94 Publicată în "Monitorul Oficial al României", partea I, nr. 757 din 29 octombrie 2003
95 Publicată în "Monitorul Oficial al României", partea I, nr. 341 din 19 aprilie 2004
1257.2. Func ția publică
Funcția public ă reprezint ă ansamblul atribu țiilor și responsabilit ăților, stabilite în
temeiul legii, în scopul realiz ării prerogativelor de putere public ă de către administra ția
publică centrală și locală96.
Funcția publică este un complex de atribu ții specifice, prestabilite legal, cu care sunt
înzestrate serviciil e publice, atribu ții exercitate în mod continuu de c ătre persoane fizice legal
investite, în vederea satisfacerii inte reselor generale ale membrilor societ ății.
Funcțiile publice se organizeaz ă în cadrul unui serviciu public în raport de sarcinile pe
care acesta trebuie s ă le îndeplineasc ă pentru satisfacerea intereselor generale ale membrilor
societății, la nivel na țional ori local. În acest sens, Al. Negoi ță afirma că “interesul general,
pe care îl sus ține sistemul administra ției publice în raport cu societatea global ă este formulat
în cadrul sistemului politic, de c ătre organele care au atribu ții în aceast ă privință și în primul
rând de organele care de țin puterea în stat”.97
Prin urmare, nu poate fi vor ba de crearea unei func ții publice pentru un func ționar, ci
pentru realizarea unui inte res public. De aceea, func ția publică preexistă funcționarului public,
recrutat ulterior prin concur s pe baza criteriilor obiective, ea reprezentând mobilul raportului
juridic de serviciu în sensul art. 2 din Legea nr. 188/1999.
Este necesar s ă se facă diferența între titularii unei func ții, care î și desfășoară
activitatea într-un regim de drept public, statutar și salariații obișnuiți care își desfășoară
activitatea în cadrul sistemului administra ției publice, în aparatul or ganelor de stat sau al
colectivităților locale, desf ășurând chiar o activitate tehnico-administrativ ă, dar în regim de
dreptul muncii, în baza unui contract individual de munc ă, cum sunt cei la care se refer ă art. 5
din Statut când delimiteaz ă categoriile de personal care nu sunt func ționari publici.
Factorul comun și definitoriu pentru toate func țiile publice este existen ța unui
complex de atribu ții (drepturi și obligații) prevăzute de lege, pe care unii îl denumesc situa ție
juridică obiectivă
98.
96 Art.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul func ționarilor publici, publicat ă în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 600 di n 8 decembrie 1999, modificat ă de Legea nr. 161 publicat ă în M.O. nr. 279 din 21
aprilie 2003
97 Al. Negoi ță, Drept administrativ, Editura Sylvi, Bucure ști, 1993, p. 45
98 Ilie Iovănaș, Drept administrativ, Editura Se rvo Sat, Arad, 1997. p. 175
126Aceste atribu ții reprezint ă de altfel competen ța unei anumite institu ții din administra ția
publică, într-un anumit do meniu al activit ății de organizare a execut ării și de executare a legii
și a celorlalte acte normative. Atribu țiile stabilite prin lege sau potrivit legii dau competen ța
celor care îndeplinesc func țiile respective, ca în regi m de drept administrativ s ă facă acte
juridice, opera țiuni administrative sau materiale în mod legal.99
7.3. Func ționarii publici
Conform legii, Funcționarul public este persoana numit ă, în condi țiile prezentei legi,
într-o func ție publică. Persoana c ăreia i-a încetat raportul de serviciu din motive neimputabile
ei își păstrează calitatea de func ționar public, continuând s ă facă parte din corpul de rezerv ă al
funcționarilor publici.
În doctrina juridic ă, noțiunea de func ționar a fost definit ă în sens larg, adic ă orice
persoană care lucreaz ă în sectorul public , în cadrul administra ției publice centrale și locale și
a altor servicii publice, chiar dac ă sunt organizate de c ătre organisme private ( care desf ășoară
o activitate de interes public), și în sens restrâns, adic ă persoana care lucreaz ă în sectorul
bugetar în cadrul autorit ăților și instituțiilor publice. Acesta din urm ă este înțelesul noțiunii de
funcționar public care rezult ă din prevederile Legii 188/1999100.
Ca regul ă generală noile dispozi ții legale (Legea 188/1999) se aplic ă tuturor
funcționarilor publici , cu excep ția:
• personalului salariat din ap aratul propriu al autorit ăților și instituțiilor publice
care desf ășoară activități de secretariat, admini strative, protocol, gospod ărire, între ținere-
reparații și de deservire, precum și altor categorii de personal care nu exercit ă prerogative de
putere public ă;
• personalului salariat încadrat, pe b aza încrederii personale, la cabinetul
demnitarului;
• corpului magistra ților;
• cadrelor didactice;
• persoanelor numite sau alese în func ții de demnitate public ă.
Astfel, nu to ți funcționarii administra ției publice sunt func ționari publici. Nu toate
persoanele care lucreaz ă în sectorul bugetar au calitatea de func ționar public, ci numai acelea
99 Al. Negoi ță, op. cit. (1996), p. 42
100 A.Trăilescu, Drept administrativ, Ed. ALL BECK, 2002, p.104
127care sunt învestite cu o func ție publică. Funcționarii publici au acest statut în temeiul legii și
sunt supu și unui regim juridic sp ecial de drept public101.
Activitățile desfășurate de func ționarii publici , care implic ă exercitarea
prerogativelor de putere public ă, sunt urm ătoarele:
• punerea în executare a legilor și a celorlalte acte normative;
• elaborarea proiectelor de acte normative și a altor reglement ări specifice autorit ății
sau institu ției publice, precum și asigurarea aviz ării acestora;
• elaborarea proiec telor politicilor și strategiilor, a programelor , a studiilor, analizelor
și statisticilor, precum și a documenta ției privind aplicarea și executarea legilor, necesare
pentru realizarea competen ței autorității sau institu ției publice;
• consilierea, controlul și auditul public intern ;
• gestionarea resurselor umane și a resurselor financiare;
• colectarea crean țelor bugetare;
• reprezentarea intereselor autorit ății sau institu ției publice în raporturile acesteia cu
persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, din țară și străinătate, în limita
competen țelor stabilite de conduc ătorul autorit ății sau institu ției publice, precum și
reprezentarea în justi ție a autorit ății sau institu ției publice în care î și desfășoară activitatea;
• realizarea de activit ăți în conformitate cu strategia de informatizare a administra ției
publice.
Totalitatea func ționarilor publici din autorit ățile și instituțiile publice din administra ția
publică centrală și locală constituie corpul func ționarilor publici.
Prin numirea în func ția publică, funcționarul este investit cu un statut legal în care sunt
prevăzute drepturile și obligațiile acestuia. Situația juridic ă a funcționarului public este
așadar statutară.
Pot beneficia de statute speciale, conform art.5 alin. (1) din Legea nr. 188/1999,
funcționarii publici care î și desfășoară activitatea în cadrul urm ătoarelor servicii publice:
a) structurile de specialitate ale Parlamentului României;
b) structurile de specialitate ale Administra ției Preziden țiale;
c) structurile de specialitate ale Consiliului Legislativ;
d) serviciile diplomatice și consulare;
e) autoritatea vamal ă;
f) poliția și alte structuri ale Mi nisterului Administra ției și Internelor;
101 A.Trăilescu, Drept administrativ, Ed. ALL BECK, 2002, p.105
128g) alte servicii publice stabilite prin lege – între care se pot include și autoritățile
administrative autonome, cu m ar fi: Consiliul Concuren ței, Comisia Na țională a Valorilor
Mobiliare, Consiliul Na țional al Audiovizualului, Consiliul Na țional pentru Studierea
Arhivelor Securit ății ș.a.
Legea nr.188/1999 face distinc ție între no țiunea de func ție publică și noțiunea de
demnitate public ă, fără a o defini pe aceasta din urm ă ( art. 5). Acest text de lege prevede doar c ă
persoanele numite sau alese în func ții de demnitate public ă nu intră sub inciden ța Statutului
funcționarilor publici. Astfel, demn itarii publici nu beneficiaz ă de stabilitate în func ție, aceștia
fiind revocabili din func țiile pe care le de țin.
Funcția de demnitate public ă poate fi definit ă ca fiind acea func ție publică care
poate fi ocupat ă prin mandat ob ținut direct, prin alegeri organi zate, sau prin numire, în mod
indirect, conform legii.
Deci, demnitarii publici sunt acele persoane numite sau alese într-o func ție de
demnitate public ă în urma alegerilor generale sau locale. E cazul Pre ședintelui României,
primului-ministru, mini ștrilor, secretarilor și subsecretarilor de stat, prefec ților, președinților
de consilii jude țene, primarii, etc. statutul demnitarilor publici este reglementat prin dispozi ții
constituționale ( în cazul Pre ședintelui României, primului-ministru, mini ștrilor) sau prin legi
speciale ( în cazul prefec ților, președinților de consilii jude țene și primarilor – Legea
nr.215/2001)102.
7.4. Clasificarea func țiilor publice. Categorii de func ționari publici
Funcții publice generale și funcții publice specifice . În conformitate cu prevederile
art.7 Legii 188/1999, cu modific ările și complet ările ulterioare, funcțiile publice generale
reprezintă ansamblul atribu țiilor și responsabilit ăților cu caracter general și comun tuturor
autorităților și instituțiilor publice, în vederea realiz ării competen țelor lor generale, iar
funcțiile publice specifice reprezint ă ansamblul atribu țiilor și responsabilit ăților cu caracter
specific unor autorit ăți sau institu ții publice stabilite în vederea realiz ării competen țelor lor
specifice, sau care necesit ă competen țe și responsabilit ăți specifice.
Determinarea concret ă a funcțiilor publice generale și a celor specifice se realizeaz ă
prin Anexa la Legea nr. 188/1999, care cuprinde lista func țiilor publice.
102 A.Trăilescu, Drept administrativ, Ed. ALL BECK, 2002, p.106
129Funcțiile publice generale sunt cele corespunz ătoare categoriei înal ților funcționari
publici, func ționarilor public i de conducere și funcționarilor publici de execu ție, așa cum
sunt determinate în art. 11-13 din Statut.
Punctul 1 din Not ă precizeaz ă că „funcții publice generale, altele decât cele
prevăzute la pct. I, se stabilesc cu avizul Agen ției Naționale a Func ționarilor Publici” .
Funcții publice specifice sunt următoarele:
A) Funcții publice de conducere:
1. arhitect- șef;
B) Funcții publice de execuție:
1.inspector de concuren ță;
2.inspector vamal;
3.inspector de munc ă;
4.controlor delegat;
5.expert în tehnologia informa ției și telecomunica țiilor;
6.comisar.
C) Alte funcții specifice:
1. manager public.
Alte func ții specifice decât cele prev ăzute în anexa la Legea nr. 188/1999 se pot
stabili prin urm ătoarele dou ă modalități alternative:
– prin statute speciale103;
– de către autorit ățile sau institu țiile publice, cu avizul (conform) al Agen ției
Naționale a Func ționarilor Publici.
După gradul de acces la func ția public ă, funcțiile publice se mai pot clasifica, în
funcții ocupate de:
1. funcționari debutan ți
2. funcționari definitivi
Pot fi numi ți funcționari publici debutan ți persoanele care au promovat concursul
pentru ocuparea unei func ții publice și nu îndeplinesc condi țiile prevăzute de lege pentru
ocuparea unei func ții publice definitive.
Pot fi numi ți funcționari publici definitivi :
103 Art. 5 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul func ționarilor publici.
130• funcționarii publici debutan ți, care au efectuat perioada de stagiu prev ăzută de
lege și au obținut rezultat corespunz ător la evaluare;
• persoanele care intr ă în corpul func ționarilor publici prin concurs și care au
vechimea în specialitatea corespunz ătoare func ției publice, de minim 12 luni, 8 luni și
respectiv 6 luni, în func ție de nivelul studiilor absolvite;
• persoanele care au prom ovat programe de formare și perfecționare în
administra ția publică.
ÎNALȚII FUNC ȚIONARI PUBLICI. Prin Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și
completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul func ționarilor publici, legiuitorul a
restrâns aria func țiilor publice aferente categoriei înal ților funcționari publici. Potrivit art. 11,
categoria înal ților func ționari publici cuprinde persoanele care sunt numite în una din
următoarele func ții publice:
a) secretar general al Guvernului și secretar general adjunct al Guvernului;
b) secretar general din ministere și alte organe de spec ialitate ale administra ției
publice centrale;
c) prefect;
d) secretar general adjunct din ministere și alte organe de specialitate ale
administra ției publice centrale;
e) subprefect;
f) inspector guvernamental.
Comparativ cu reglementarea anterioar ă, legiuitorul a renun țat ca titularii func țiilor
publice de consilier de stat , secretar ge neral al jude țului și al municipiului Bucure ști, director
general din cadrul ministerelor și al celorlalte organe de specialitate ale administra ției
publice centrale, s ă facă parte din categoria înal ților funcționari public i, iar func ția publică
de secretar general al pr efecturii este transformat ă în func ție public ă de subprefect.
Consecințele juridice pe care le-a produs maniera de redactare a art. 11, modificat prin pct.
16 din Legea nr. 251/2006 eviden țiază realizarea unei ierarhiz ări a înalților func ționari
publici. O dat ă cu intrarea în vigoare a Legii nr. 161/2003, func țiile de secretar general al
Guvernului și adjuncții acestuia sunt înal ți funcționari publici104, iar prevederile Legii nr.
188/1999 privind Statutul func ționarilor publici, cu modific ările și complet ările ulterioare,
trebuie aplicate prin prisma principiului „specialia generalibus non derogant”.
104 Vedinaș V., Legea nr. 188/1999 privind Statutul func ționarilor publici, Ediția a III-a, op. cit., p. 41.
131FUNCȚIONARII PUBLICI DE CONDUCERE. Categoria funcționarilor publici
de conducere cuprinde persoanele numite în una din urm ătoarele func ții publice, potrivit art.
12 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul func ționarilor publici, modi ficat prin pct. 16 din
Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 :
a) director general și director general adjunc t din aparatul autorit ăților
administrative autonome, al ministerelor și al celorlalte organe de specialitate ale
administra ției publice centrale, precum și în funcțiile publice spec ifice asimilate acestora105;
b) director și director adjunct di n aparatul autorit ăților administrative autonome,
al ministerelor și al celorlalte organe de specialitate ale administra ției publice centrale,
precum și în funcțiile publice specifice asimilate acestora;
c) secretar al unit ății administrativ-teritoriale ;
d) director executiv și director executiv adjunct ai serviciilor publice
deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administra ției
publice centrale din unit ățile administrativ-teritoriale, în cadrul institu ției prefectului, în
cadrul aparatului propriu al autorit ăților administra ției publice locale și al institu țiilor
publice subordonate acestora, precum și în funcțiile publice specifice asimilate acestora;
e) șef serviciu, precum și în funcțiile publice specifice asimilate acesteia;
f) șef birou, precum și în funcțiile publice specifice asimilate acesteia.
Legea că pentru autorit ățile administrative autonome pot fi stabilite și funcții
publice de șef serviciu și șef birou, precum și alte func ții publice prev ăzute de
regulamentele specifice106.
FUNCȚIONARII PUBLICI DE EXECU ȚIE Conform art. 13 din Statutul
funcționarilor publici, modificat prin Legea nr. 251/2006, categoria funcționarilor
publici de execu ție este structurat ă astfel:
a) funcționari publici de execu ție din clasa I, care sunt numi ți în
următoarele func ții publice generale: consilier, consilier juridic, auditor, expert, inspector,
precum și în funcțiile publice specifice asimilate acestora;
b) funcționari publici de execu ție din clasa a II-a, care sunt numi ți în funcția
publică generală de referent de specialitate, precum și în funcțiile publice specifice asimilate
105 Art. 12 alin. (3) modificat și completat prin Legea nr. 251/2006 stipuleaz ă că aceste func ții publice se pot
stabili și în cadrul autorit ăților și instituțiilor publice din administra ția publică locală care are un num ăr minim –
150 de posturi.
106 Art. 12 alin. (2) a șa cum a fost modificat de pct. 17 din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și
completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul func ționarilor publici.
132acesteia;
c) funcționari publici de execu ție din clasa a III-a, care sunt numi ți în
funcția public ă generală de referent, precum și în func țiile publice specifice asimilate
acesteia.
Funcționarul public de execu ție nu este implicat în actele de decizie care s ă angajeze
autoritatea sau institu ția publică în care el func ționează.
CLASIFICAREA FUNC ȚIONARILOR PUBLICI ÎN RAPORT DE NIVELUL
STUDIILOR . În func ție de criteriul nivelului studiilor absolvite, func țiile publice se
clasifică în funcții publice din clasa I, func ții publice din clasa a II-a și funcții publice din
clasa a III-a.
1.Funcționarii publici de execu ție din clasa I (studii superioare de lung ă durată)
sunt persoanele numite în urm ătoarele func ții: expert, consilier, insp ector, consilier juridic și
auditor.
2.Funcționarii publici de execu ție din clasa a II-a (studii superioare de scurt ă
durată) sunt persoanele numite în func ția publică de referent de specialitate.
Modificarea adus ă Statutului func ționarului public prin Legea nr. 161/2003, în
sensul generaliz ării cerinței absolvirii de studii superi oare pentru ocuparea unei func ții
publice de conducere (lato sensu incluzând aici și funcțiile ocupate de înal ții funcționari
publici) marcheaz ă, apreciem, o evolu ție pozitiv ă față de reglementa rea anterioar ă, în
virtutea c ăreia o serie de func ții publice de conducere ( șef serviciu și șef birou) puteau fi
ocupate, prin excep ție și pe perioad ă determinat ă, de către persoane care erau absolvente
exclusiv de studii medii.
3.Funcționarii publici de execu ție din clasa a III-a (studii medii) sunt persoanele
numite în func ția publică de referent.
În contextul actual, fa ță de regula ocup ării unei func ții publice de c ătre persoane care
au absolvit studii superioare (de lung ă sau de scurt ă durată), Legea nr. 188/1999 consacr ă o
singură excepție: este vorba despre func ția public ă de execu ție de referent,
corespunz ătoare clasei a III-a – studii me dii liceale, absolvite cu diplom ă – art. 8 lit. c)
coroborat cu art. 13 alin. (3).
Trebuie men ționat faptul c ă funcționarii publici numi ți în funcțiile publice din clasele
a II-a și a III-a pot ocupa numai func ții publice de execu ție (cu excep țiile prevăzute de lege în
cazul func țiilor de șef serviciu și șef birou, sau pentru secretarii comunelor unde excep ția
133vizează numai pe ocupan ții posturilor la apari ția legii și numai pân ă la 21 aprilie 2009, sub
condiția definitiv ării studiilor).
Funcționarii publici sunt debutanți sau definitivi.
Pot fi numi ți funcționari publici debutan ți persoanele care au promovat concursul
pentru ocuparea unei func ții publice de grad profesional debutant.
Pot fi numi ți funcționari publici definitivi : a) funcționarii publici debutan ți, care au
efectuat perioada de stagiu prev ăzută de lege și au obținut rezultat corespunz ător la
evaluare; b) persoanele care intr ă în corpu l f u n c ționarilor publici prin concurs și care au
vechimea în specialitatea studiilor necesare ocup ării funcției publice de minimum 12 luni, 8
luni și, respectiv, 6 luni, în func ție de nivelul studiilor absolvite.
FUNCȚII PUBLICE DE STAT, FUNC ȚII PUBLICE TERITORIALE
ȘI FUNCȚII PUBLICE LOCALE Un element de noutate, inspirat de modelul francez, este
adus de Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind
Statutul func ționarilor publici, prin introducerea în art. 7 a literei c) care clasific ă funcțiile
publice în:
• funcții publice de stat;
• funcții publice teritoriale;
• funcții publice locale.
Potrivit art. 71 alin. (1), funcțiile publice de stat sunt acele func ții publice stabilite și
avizate, potrivit legii, în cadrul minister elor, organelor de spec ialitate ale administra ției
publice centrale, precum și în cadrul autorit ăților administrative autonome.
Având în vedere defini ția dată de legiuitor, rezult ă că din categoria func țiilor
publice de stat fac parte înal ții funcționari publici, func ționarii publici de conducere și cei de
execuție, din cadrul ministerelor, organe lor de specialitate ale administra ției publice
centrale, precum și în cadrul autorit ăților administrative autonome.
Art. 71 alin. (2) define ște funcțiile publice teritoriale ca fiind „funcțiile publice
stabilite și avizate, potrivit legii, în cadrul institu ției prefectului, serviciilor publice
deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administra ției publice centrale din
unitățile administrativ-teritoriale”.
Din aceast ă clasificare de func ții publice fac parte to ți funcționarii publici care ocup ă
funcții publice din categoria înal ților funcționari publici, func ționari publici de conducere și
funcționari publici de execu ție care sunt în statele de func ții și în organigramele institu țiilor
134prefectului și a serviciilor publice decon centrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale
administra ției publice centrale din unit ățile administrativ-teritoriale.
Legiuitorul define ște în art. 71 alin. (3) categoria funcțiilor publice locale care „sunt
funcțiile publice stabilite și avizate, potrivit legii, în cadr ul aparatului propriu al autorit ăților
administra ției publice locale și al institu țiilor publice subordonate acestora" . Prin urmare,
categoria func țiilor publice loca le cuprinde to ți funcționarii publici de conducere și cei de
execuție din organigramele autorit ăților administra ției publice locale și al institu țiilor
publice subordonate acestora.
Considerăm că, în contextul delimit ării acestor categorii func țiilor publice, inten ția
legiuitorului va fi s ă reglementeze distinct regimul statutar pentru func ționarii publici
din administra ția de stat și pentru cei din administra ția publică locală.
7.5. Managementul func țiilor publice și al funcționarilor publici
Potrivit disp. art. 20 din Legea nr. 188/1999 pentru crearea și dezvoltarea unui corp
profesionist de func ționari publici s-a înfiin țat, în subordinea Guvernului, Agenția Națională
a Funcționarilor Publici , organ de speciali tate al administra ției publice centrale, cu
personalitate juridic ă.
În Statutul func ționarilor publici, reglementat de Legea nr. 188/1999, la art. 24 se
prevede c ă „gestiunea curent ă a resurselor umane și a funcțiilor publice este organizat ă și
realizată, în cadrul fiec ărei autorit ăți și instituții publice, de c ătre un compartiment specializat
în domeniu, care colaboreaz ă direct cu Agen ția Națională a Funcționarilor Publici”, care este
înființată în subordinea Mini sterului Administra ției Publice, ca organ au tonom de specialitate
al administra ției publice centrale, cu personalitate juridic ă.
Agenția a func ționat în subordinea Guvernului din februarie 2000, pe baza
Regulamentului de organizare și funcționare aprobat prin H.G. nr. 109/2000107 până în luna
martie 2001 când a intrat în vigoare Hot ărârea de Guvern nr.299/2001108 p r i n c a r e s – a
reorganizat și funcționează ca organ de specialitate al administra ției publice centrale, în
subordinea Ministerului Administra ției Publice.
107 Hotărârea Guvernului nr. 109/2000 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Agen ției
Naționale a Func ționarilor Publici, publicat ă în Monitorul Oficial al României nr. 68/16.02.2000
108 Hotârârea nr. 299 din 8 martie 2001 pentru aprobarea Regulamentului de reorganizare și funcționare a
Agenției Naționale a Func ționarilor Publici publicat ă în Monitorul Oficial al României nr. 141 din 21 martie
2001
135Prin Hot ărârea nr. 624/2003109 s-a aprobat noul Regulament de organizare și
funcționare a Agen ției Naționale a Func ționarilor Publici. Hot ărârea nr. 299/2001 a fost
abrogată de Hotărârea nr. 624/2003 pentru aprobar ea Regulamentului de organizare și
funcționare a Agen ției Naționale a Func ționarilor Publici.
Conform prevederilor din Ordonan ța de urgen ță nr. 63/2003110 privind organizarea și
funcționarea Minister ului Administra ției și Internelor, Agen ția Națională a Funcționarilor
Publici func ționează în subordinea Mini sterului Administra ției și Internelor începând cu data
de 28.06.2003.
Agenția Națională a Func ționarilor Publici asigur ă aplicarea strategiei și a
Programului de guvernare în domeniul managementului func ției publice și al funcționarilor
publici.
Misiunea Agen ției Naționale a Func ționarilor Publici const ă în crearea unui corp
profesionist de func ționari publici, stabil și neutru din punct de vedere politic. În acest scop,
elaboreaz ă strategiile și politicile privind managementul func ției publice prin care s ă
contribuie la eficientizarea sistemului administrativ și îmbunătățirea rela țiilor dintre
administra ție și societatea civil ă, în concordan ță cu cerin țele referitoare la implementarea
aquis-ului comunitar și integrarea în Uniunea European ă.
Pentru crearea și dezvoltarea unui corp de func ționari publici profesionist, stabil și
neutru se înfiin țează, în subordinea Ministerului Internelor și Reformei Administrative,
Agenția Națională a Funcționarilor Publici, organ de specialitate al administra ției publice
centrale, cu personalitate juridic ă.
Agenția Națională a Funcționarilor Publici este condus ă de un pre ședinte, cu rang de
secretar de stat, numit de c ătre primul ministru, la propu nerea ministrului administra ției
publice. În exercitarea atribu țiilor care îi revin, pre ședintele Agen ției Naționale a
Funcționarilor Publici emite ordine cu caracter normativ și individual .”
Agenția Națională a Funcționarilor Publici are urm ătoarele atribu ții:
• elaboreaz ă politicile și strategiile privind managementul func ției publice și al
funcționarilor publici;
109 Hotărârea nr. 624 din 29/05/2003 publicat ă in Monitorul Oficial, Partea I nr. 410 din 11/06/2003 pentru
aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Agen ției Naționale a Func ționarilor Publici
110 Ordonan ța de urgen ță nr. 63 din 28/06/2003 publicat ă în Monitorul Oficial, Partea I nr. 462 din 28/06/2003
privind organizarea și funcționarea Ministerului Administra ției și Internelor
136• elaboreaz ă și avizeaz ă proiecte de acte normative privind func ția public ă și
funcționarii publici;
• monitorizeaz ă și controleaz ă modul de aplicare a legisla ției privind func ția publică
și funcționarii publici în cadrul autorit ăților și instituțiilor publice;
• elaboreaz ă reglement ări comune, aplicabile tuturor autorit ăților și instituțiilor
publice, privind func țiile publice, precum și instrucțiuni privind aplicarea unitar ă a legislației
în domeniul func ției publice și al funcționarilor publici;
• elaboreaz ă proiectul legii privind stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru
funcționarii publici;
• stabilește criteriile pentru evaluarea activit ății funcționarilor publici;
• centralizeaz ă propunerile de instruire ale func ționarilor publici, stabilite ca urmare
a evaluării performan țelor profesionale individuale ale func ționarilor publici;
• colaboreaz ă cu Institutul Na țional de Administra ție la stabilirea tematicii specifice
programelor de formare specializat ă în administra ția public ă și de perfec ționare a
funcționarilor publici;
• întocmește și administreaz ă baza de date cuprinzând eviden ța funcțiilor publice și
a funcționarilor publici;
• aprobă condițiile de participare și procedura de organizare a selec ției și recrutării
pentru func țiile publice generale, avizeaz ă și monitorizeaz ă recrutarea pentru func țiile publice
specifice;
• realizează redistribuirea func ționarilor publici c ărora le-au încetat raporturile de
serviciu din motive neimputabile lor;
• acordă asistență de specialitate și coordoneaz ă metodologic compartimentele de
resurse umane din cadrul autorit ăților și instituțiilor administra ției publice centrale și locale;
• participă la negocierile dintre organiza țiile sindicale reprezentative ale
funcționarilor publici și Ministerul Internelor și Administra ției Publice;
• colaboreaz ă cu organisme și cu organiza ții interna ționale din domeniul s ău de
activitate;
• elaboreaz ă anual, cu consultarea autorit ăților și instituțiilor publice, Planul de
ocupare a func țiilor publice, pe care îl supune spre aprobare Guvernului;
• întocmește raportul anual cu priv ire la managementul func țiilor publice și al
funcționarilor publici, pe care îl prezint ă Guvernului.
137Agenția Națională a Func ționarilor Publici îndepline ște orice alte atribu ții
stabilite prin lege . Agenția Națională a Funcționarilor Publici are legitimare procesual ă
activă și poate sesiza instan ța de contencios administrativ competent ă cu privire la:
• actele prin care autorit ățile sau institu țiile publice încalc ă legislația referitoare la
funcția
• publică și funcționarii publici, constatate ca urmare a activit ății proprii de control;
• refuzul autorit ăților și instituțiilor publice de a aplica prevederile legale în
domeniul func ției publice și al funcționarilor publici. Actul atacat este suspendat de drept.
Președintele Agen ției Naționale a Func ționarilor Publici poate sesiza și prefectul în
legătură cu actele ilegale emise de autorit ățile sau institu țiile publice locale.
Planul de ocupare a func țiilor publice stabile ște:
• numărul funcțiilor publice rezervate promov ării funcționarilor publici care
îndeplinesc condi țiile legale;
• numărul funcțiilor publice care vor fi rezervate absolven ților programelor de
formare specializat ă în administra ția public ă, organizate de Institutul Na țional de
Administra ție sau de institu ții similare din str ăinătate;
• numărul funcțiilor publice care vor fi ocupate prin concurs;
• numărul funcțiilor publice care vor fi înfiin țate;
• numărul funcțiilor publice care vor fi supuse reorganiz ării;
• numărul maxim de func ții publice pe fiecare clas ă, categorie și grade de
salarizare;
• numărul maxim al func țiilor publice de conducere.
Planul se elaboreaz ă de Agen ția Națională a Funcționarilor Publici, cu consultarea
organizațiilor sindicale reprezentative la nivel na țional și se supune spre aprobare Guvernului.
Gestiunea curent ă a resurselor umane și a funcțiilor publice este organizat ă și realizată,
în cadrul fiec ărei autorit ăți și instituții publice, de c ătre un compartiment specializat, care
colaboreaz ă direct cu Agen ția Națională a Funcționarilor Publici.
Prin modificarea Statutului func ționarilor publici adus ă de Legea nr. 161/2003, rolul
Agenției Naționale a Func ționarilor Publici a crescut atât prin stabilirea dreptului
președintelui acesteia de a emite ordine și instrucțiuni cu caracter normativ, cât și prin
creșterea competen țelor acesteia.
Un alt aspect important este acela c ă prin lege s-a conferit Agen ției legitimare
procesual ă activă în cazul acelor acte prin care autorit ățile sau institu țiile publice încalc ă
138legislația referitoare la func ția publică și funcționarii publici, înc ălcări constatate ca urmare a
activității proprii de control sau în situa ția refuzul autorit ăților și instituțiilor publice de a
aplica prevederile legale în domeniul func ției publice și al funcționarilor publici.
7.6. Eviden ța funcțiilor publice și a funcționarilor publici. Dosarul profesional
Agenția Națională a Func ționarilor Publici administreaz ă evidența națională a
funcțiilor publice și a funcționarilor publici, pe baza datelor transmise de autorit ățile și
instituțiile publice (art.2 5- Legea nr. 188/1999).
Evidența funcțiilor publice și a func ționarilor publici în cadrul autorit ăților și
instituțiilor publice se ține de Agen ția Națională a Funcționarilor Publici.
În scopul asigur ării gestion ării eficiente a resurselor umane, precum și pentru
urmărirea carierei func ționarului public, autorit ățile și instituțiile publice întocmesc dosarul
profesional pentru fiecare func ționar public.
Funcționarul are dreptul s ă cunoască dosarul s ău profesional, iar institu ția respectiv ă
are obliga ția să permită funcționarului s ă-și exercite dreptul la cunoa șterea dosarului personal
și la eliberarea, la cerere, a unor cop ii de pe actele exis tente în dosarul s ău personal.
Formatul standard al eviden ței funcțiilor publice și a funcționarilor publici, precum și
conținutul dosarului profesiona l, se stabilesc prin hot ărâre a Guvernul ui, la propunerea
Agenției Naționale a Func ționarilor Publici.
Autoritățile și instituțiile publice r ăspund de întocmirea și actualizarea dosarelor
profesionale ale func ționarilor publici și asigură păstrarea acestora în condi ții de siguran ță.
În cazurile de transfer sa u de încetare a ra porturilor de serviciu, autoritatea sau
instituția public ă păstrează o copie a dosarului profesional și înmâneaz ă originalul
funcționarului public, pe baz ă de semnătură.
Autoritățile și instituțiile publice au obliga ția de a comunica Agen ției Naționale a
Funcționarilor Publici, în termen de 10 zile lucr ătoare, orice modificare intervenit ă în situația
funcționarilor publici.
Persoanele care au acces la datele cuprinse în eviden ța națională a funcțiilor publice și
a funcționarilor publici, precum și la dosarul profesional al func ționarului public au obliga ția
de a păstra confiden țialitatea datelor cu carac ter personal, în condi țiile legii.
La solicitarea func ționarului public, autoritatea sau institu ția publică este obligat ă să
elibereze un document care s ă ateste activitatea desf ășurată de acesta, vechimea în munc ă, în
specialitate și în funcția publică.
139
7.7. Cariera func ționarilor publici. Recrutarea func ționarilor publici Condi țiile de acces
pentru ocuparea func țiilor publice. Numirea și avansarea
Conform art.1 din Hotărârea Guvernului nr. 1209/2003, Cariera în func ția publică
cuprinde ansamblul situa țiilor juridice și efectele produse, care in tervin de la data na șterii
raportului de serviciu pân ă în momentul încet ării acestui raport, în condi țiile legii.
Modalitățile de dezvoltare a carierei în func ția publică sunt promovarea într-o func ție publică
superioară și avansarea în gradele de salarizare.
Pentru învestirea cu o func ție publică, persoana care aspir ă la aceasta trebuie s ă
îndeplineasc ă următoarele condi ții (Art.49 – Legea nr. 188/1999):
a) are cet ățenia român ă și domiciliul în România ;
În prezent, aceast ă condiție rezultă din dispozi țiile art. 16 (3) din Constitu ție unde se
arată că funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care
au numai cet ățenia român ă și domiciliul în țară.
Conținutul disp. art. 16 (3) din Constituție referitoare la cet ățenia român ă exclusivă și
la domiciliul în țară vizează atât funcțiile publice cât și demnitățile publice, deopotriv ă pe cele
civile și militare, și se referea atât la ocuparea și promovarea, cât și la exerci țiul propriu-zis.
Această condiție este de altfel în leg ătură cu obliga ția constitu țională de fidelitate fa ță de țară
și cu limitele în care func ționarul public î și poate exercita dreptul la opinie.
b) cunoaște limba român ă, scris și vorbit;
Această condiție are la baz ă reglementarea prev ăzută în art. 13 din Constituție
potrivit căreia în România limba oficial ă este limba român ă, și că nu se poate vorbi de func ții
publice în afara oficialit ății.
c) are vârsta de minim 18 ani împlini ți;
Legiuitorul a prev ăzut expres împlinirea acestei vârste, considerând c ă în acest
moment o persoan ă fizică are discern ământul faptelor sale. Cu to ate acestea nu este suficient
ca o persoan ă să fi împlinit vârsta de 18 ani sau mai mult, ci s ă aibă efectiv discern ământ și să
nu fie declarat ă interzis- judec ătorește, pentru c ă în acest ultim caz, de și vârsta de 18 ani
îndreptățește persoana la deplin ă capacitate de exerci țiu, în realitate nu o are.
d) are capacitate deplin ă de exerci țiu;
O altă condiție este ca persoana s ă aibă capacitatea deplin ă de exerci țiu pentru
exercitarea drepturilor și obligațiilor, capacitate pe care o dobânde ște la împlinirea vârstei de
14018 ani. Prin lege special ă se poate prevedea îns ă o vârstă mai mare, pentru ocuparea unei
funcții publice.
e) are o stare de s ănătate corespunz ătoare func ției publice pentru care
candideaz ă, stare de s ănătate atestat ă pe bază de examen medical de specialitate.
f) îndepline ște condițiile de studii prev ăzute de lege pentru func ția public ă
respectiv ă.
Pentru a avea un “corp al func ționarilor de profesie” în administra ția publică, trebuie
ca funcționarul public s ă aibă studii în specialitatea func ției și nu “studii”, fie c ă sunt
superioare sau medii. În prezent, pentru unele func ții publice se cer stud ii superioare, pentru
altele studii medii sau generale, iar pentru alte func ții se cere o anumit ă specialitate cum ar fi
arhitect, inginer, economist, jurist etc. Condi ția studiilor superioare administrative în
condițiile în care au fost create institu ții de învățământ superior în profilul administra ție
publică, de nivel universitar, de lung ă și scurtă durată, precum și instituții de învățământ
postuniversitar cu durata de pân ă la 2 ani. Institu țiile menționate sunt atât de stat cât și
particulare, dar autorizate de stat.
g) Îndepline ște condițiilor specifice pentru ocuparea func ției publice
Pentru a fi numit într-o func ție publică se poate cere, potrivit legii, îndeplinirea și a
altor condi ții specifice cum sunt cele referitoare la vârst ă, aptitudini, efectuarea unui stagiu de
specialitate, cunoa șterea uneia sau mai multor limbi str ăine, să nu facă parte din partide
politice, etc.
h) nu a fost condamnat ă pentru s ăvârșirea unei infrac țiuni contra umanit ății,
contra statului sau contra autorit ății, de serviciu sau în leg ătură cu serviciu, care
împiedică înfăptuirea justi ției, de fals sau a unor fapte de corup ție sau a unei infrac țiuni
săvârșite cu inten ție care ar face-o incompatibil ă cu exercitarea func ției publice, cu
excepția situației în care a intervenit reabilitarea.
i) nu a fost destituit ă din func ția publică în ultimii șase ani.
j) nu a desf ășurat activitate de poli ție politică, astfel cum este definit ă prin lege.
Prin poliție politică se înțelege conform dispozi țiilor art. 5 din Legea nr. 187/1999111
“toate acele structuri ale securit ății, create pentru instaurarea și menținerea puterii totalitar-
comuniste, precum și pentru suprimarea sau îngr ădirea drepturilor și libertăților fundamentale
ale omului”.
111 Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securit ății ca poliție politică, publicat ă
în M.Of. Partea I, nr. 603/09.12.1999
141Ocuparea func țiilor publice vacante se poate face prin prom ovare, transfer,
redistribuire și concurs (Art. 491- Legea nr. 188/1999)
Condițiile de participare și procedura de organizare a concursului vor fi stabilite:
– de către comisia de concurs prev ăzută la art.191 alin.(2 ) – Legea nr. 188/1999,
pentru înal ții funcționari publici;
– de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici, pentru ocuparea func țiilor
publice de conducere vacante, cu excep ția funcțiilor publice de șef birou și șef serviciu;
– de către autorit ăți și instituții publice din administra ția publică centrală și locală,
pentru ocuparea func țiilor publice de șef birou și șef serviciu, precum și pentru ocuparea
funcțiilor publice de execu ție și respectiv, func țiile publice specifice vacante, cu avizul
Agenției Naționale a Func ționarilor Publici;
– de către Institutul Na țional de Administra ție, cu avizul Agen ției Naționale a
Funcționarilor Publici, pentru admiterea la programele de formare specializat ă în
administra ția publică, organizate în scopul numirii într-o func ție publică.
Numirea într-o func ție public ă se face, de regul ă, prin concurs, în ordinea
descrescătoare a mediilor ob ținute. În cazul în care, din di ferite motive, pentru ocuparea
unei func ții publice vacante se prezint ă un singur candidat și urmare acestui fapt nu se
poate organiza concurs, numirea persoanei se poate face și în urma promov ării
examenului (sistemul concursului sau examenului sunt cele mai adecvate).
S-a apreciat astfel c ă modul cel mai bun de testare a cuno ștințelor și aptitudinilor celor
care doresc s ă ocupe func ții publice, este concursul.
Persoanele care particip ă la concurs trebuie s ă îndeplineasc ă condițiile de vechime în
specialitatea func țiilor publice, prev ăzute de prezenta lege. Procedura de organizare și
desfășurare a concursurilor s-a stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 1209/2003 privind
organizarea și dezvoltarea carierei func ționarilor publici.
Principiile care stau la baza organiz ării și desfășurării concursurilor , stipulate în
art. 491 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 modificat ă și completat ă și art.3 din Hotărârea
Guvernului nr. 1209/2003 sunt:
a) competen ța, principiu potrivit c ăruia persoanele care doresc s ă acceadă sau să
promoveze într-o func ție publică trebuie s ă dețină și să confirme cuno ștințele și aptitudinile
necesare exercit ării funcției publice respective;
b) competiția, principiu potrivit c ăruia confirmarea cuno ștințelor și aptitudinilor
necesare exercit ării unei func ții publice se face prin concurs sau examen;
142c) egalitatea de șanse, prin recunoa șterea voca ției la carier ă în funcția publică a
oricărei persoane care îndepline ște condițiile stabilite potrivit legii;
d) profesionalismul, principiu potrivit c ăruia exercitarea func ției publice se face cu
respectarea principiilor prev ăzute de lege;
e) motivarea, principiu potrivit c ăruia, în vederea dezvolt ării carierei, autorit ățile și
instituțiile publice au obliga ția să identifice și să aplice, în condi țiile legii, instrumente de
motivare moral ă și material ă a funcționarilor publici, precum și să sprijine ini țiativele privind
dezvoltarea profesional ă individual ă a acestora;
f) transparen ța, principiu potrivit c ăruia autorit ățile și instituțiile publice au obliga ția
de a pune la dispozi ție tuturor celor interesa ți informa țiile de interes public referitoare la
cariera în func ția publică.
Condițiile de desf ășurare a concursului vor fi publicate în Monitorul Oficial, cu cel
puțin 30 de zile înainte de data desf ășurării concursului. Anun țul conține în mod obligatoriu:
a) denumirea și sediul autorit ății sau institu ției publice organizatoa re a concursului;
b) locul, data și ora desfășurării concursului;
c) denumirea, categoria, clasa și gradul func ției publice pentru care se organizeaz ă
concurs;
d) condițiile generale de participare;
e) data până la care se pot depune dosarele de înscriere;
f) numărul de telefon de unde se pot afla informa ții suplimentare.
Concursul va consta în selectarea do sarelor de înscriere, o proba scris ă și o probă orală
sau interviu.
Selectarea dosarelor de înscriere reprezint ă o etapă eliminatorie și constă în
verificarea de c ătre comisia de concur s a îndeplinirii condi țiilor de ocupare a func ției
publice vacante pe baza actelor depuse și a formularului de înscriere.
Proba scris ă constă în redactarea, în prezen ța comisiei, a unei lucr ări scrise sau în
completarea unui test gril ă. Interviul se sus ține în fața comisiei de concurs, de regul ă în
aceeași zi cu proba scris ă, dar nu mai târziu de 3 zile de la data sus ținerii acesteia. Trebuie
menționat faptul c ă sunt interzise ad resarea unor întreb ări care pot fi interpretate ca forme de
discriminare. Probele scrise și orale vor fi notate cu note de la 1 la 10 de fiecare membru al
comisiei de examinare, nota final ă a concursului fiind dat ă de media aritmetic ă a notelor
finale acordate la cele dou ă probe.
143Pentru a fi declara ți admiși candidații trebuie s ă obțină la fiecare prob ă cel puțin nota
7. Sunt declara ți admiși, în limita func țiilor publice vacante scoase la concurs, candida ții care
au obținut notele finale cele mai mari, dar cel pu țin egale cu nota minim ă de promovare a
concursului. La medii egale, comisia va stabili candidatul reu șit în raport cu datele personale
cuprinse în recomand ări sau cu cele referitoare la nivelul studiilor de baz ă sau suplimentare
(doctorat, cursuri postuniversitare s. a.).
Comunicarea rezultatelor select ării dosarelor și a rezultatelor finale ale concursului se
face de către compartimentele de resurse umane prin afi șare la sediul institu ției publice și prin
scrisoare recomandat ă ori prin în științare scrisă luată la cunoștință prin semn ătură, în termen
de 24 de ore de la data tr ansmiterii rezultatelor de c ătre comisia de concurs.
Candidații nemulțumiți de rezultatul concursu lui pot depune contesta ție în termen de 5
zile de la afi șarea rezultatelor la comisia de solu ționare a contesta țiilor. În cazul în care
contestația privind rezultatele finale ale concursului este respins ă, candida ții se pot adresa
instanței de contencios administrativ.
Concursurile organizate cu nerespectarea prevederilor H.G. nr. 1029/2003 sunt nule de
drept, declararea nulit ății revenind instan ței de contencios administ rativ. Persoanele vinovate
pot răspunde disciplinar, ma terial sau penal.
7.8. Perioada de stagiu a func ționarilor publici
Conform legii, pot fi numi ți funcționari publici debutan ți persoanele care au promovat
concursul pentru ocuparea unei func ții publice și nu îndeplinesc condi țiile prevăzute de lege
pentru ocuparea unei func ții publice definitive.
Pentru a se definitiva în func ția publică deținută, funcționarii publici debutan ți trebuie
să efectueze mai întâi o perioad ă de stagiu, iar în urma evalu ării activit ății desfășurate în
această perioadă să fie corespunz ători funcției publice respective112.
Perioada de stagiu es te etapa carierei func ționarului public, cuprins ă între data numirii
ca funcționar public debutant, în urma promov ării concursului de intrare în corpul
funcționarilor publici de carier ă , și data numirii ca func ționar public definitiv113.
112 A se vedea art.26 din Hot ărârea Guvernului nr. 1029/2003 care abrog ă Hotărârea Guvernului nr. 1085/2001
privind organizarea perioadei de stagiu, condi țiile de evaluare și regulile specifice aplicabile func ționarilor
publici debutan ți
113 A.Trăilescu, Drept administrativ, Ed. ALL BECK, 2002, p.125
144Perioada de stagiu are ca obi ect verificarea aptitudinilor profesionale în îndeplinirea
atribuțiilor și responsabilit ăților unei func ții publice, formarea practic ă a funcționarilor publici
debutanți, precum și cunoașterea de c ătre aceștia a specificului administra ției publice și a
exigențelor acesteia. Durata perioadei de stagiu este de 12 luni pentru func ționarii publici de
execuție din clasa I, 8 luni pe ntru cei din clasa a II-a și 6 luni pentru cei din clasa a III-a,
calculată de la data numirii ca func ționari publici debutan ți. Perioada în care o persoan ă a
urmat și a promovat programe de formare specializat ă în administra ția public ă, pentru
numirea într-o func ție publică definitivă este asimilat ă perioadei de stagiu. (Art. 50 – Legea nr.
188/1999).
Perioada de stagiu poate fi întrerupt ă în situația suspend ării raportului de serviciu al
funcționarului public, în condi țiile legii. Durata suspend ării raportului de serviciu nu se ia în
considerare la calculul perioadei de stagiu. Dup ă încetarea motivelor care au determinat
întreruperea perioadei de stagiu, func ționarul public debutant î și continuă activitatea pân ă la
acoperirea integral ă a duratei prev ăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1029/2003.
Perioada de stagiu se desf ășoară pe baza unui program aprobat de conduc ătorul
autorității sau institu ției publice, la propunerea conduc ătorului compartimentului în care
urmează să își desfășoare activitatea func ționarul public debutant și a compartimentului de
resurse umane.
Prin programul de desf ășurare a perioadei de stagiu se stabilesc urm ătoarele:
a) alocarea a dou ă ore zilnic din timpul normal de lucru studiului individual;
b) planificarea activit ăților ce urmeaz ă să fie desfășurate, în func ție de nivelul
cunoștințelor teoretice și al deprinderilor practice dobândite pe parcursul perioadei de stagiu;
c) cursurile de preg ătire la care trebuie s ă participe func ționarul public debutant.
În scopul cunoa șterii specificului activit ății autorit ății sau institu ției publice,
funcționarului public debutant i se va asigura pos ibilitatea de a asista la îndeplinirea
atribuțiilor de serviciu de c ătre funcționarii publici definitivi din cadrul altor compartimente.
Această activitate se va desf ășura în coordonarea func ționarului public sub a c ărui îndrumare
își desfășoară activitatea și nu poate dep ăși un sfert din durata perioadei de stagiu.
Funcționarul public debutant este obligat s ă își organizeze o evidență proprie a
pregătirii profesionale pe care o efectueaz ă potrivit prevederilor prezentei hot ărâri.
Pe parcursul perioadei de stagiu, activitatea func ționarului public debutant se
desfășoară sub îndrumarea unui func ționar public definitiv, de regul ă din cadrul aceluia și
compartiment, denumit în continuare îndrumător. Îndrumătorul este numit de conduc ătorul
145autorității sau institu ției publice, de regul ă, la propunerea conduc ătorului compartimentului în
care își desfășoară activitatea func ționarul public debutant.
Nu poate avea calitatea de îndrum ător funcționarul public care:
a) a fost sanc ționat cu una dintre sanc țiunile prev ăzute la art. 70 alin. (3) lit. b)-e) din
Legea nr. 188/1999 , cu modific ările și completările ulterioare;
b) este soț, soție, afin ori rud ă până la gradul al IV-lea inclusiv cu func ționarul
public debutant.
Îndrum ătorul are următoarele atribu ții:
a) coordoneaz ă activitatea func ționarului public de butant pe parcursul perioadei de
stagiu;
b) propune modalit ăți de rezolvare a lucr ărilor repartizate func ționarului public
debutant;
c) supravegheaz ă modul de îndeplinire a atribu țiilor de serviciu de c ătre funcționarul
public debutant;
d) propune conduc ătorului compartimentului cursurile de perfec ționare profesional ă
la care trebuie s ă participe func ționarul public debutant;
e) întocmește un referat în vederea evalu ării funcționarului public debutant.
La terminarea perioadei de stagiu, activitatea func ționarilor publici debutan ți este
evaluată în conformitate cu Pro cedura de evaluare a activit ății funcționarilor publici debutan ți
prevăzută în anexa nr. 2 din Hot ărârea Guvernului nr. 1029/2003.
Funcționarii publici debutan ți care au ob ținut la evaluarea activit ății calificativul
"corespunz ător" vor fi numi ți, prin transformarea postului, func ționari publici definitivi într-o
funcție publică de execu ție din clasa corespunz ătoare studiilor absolvite, în gradul profesional
"asistent", în termen de 5 zile lucr ătoare de la data împlinirii termenului de 6 luni, 8 luni,
respectiv 12 luni de la data numirii ca func ționari publici debutan ți prin actul administrativ
emis de conduc ătorul autorit ății sau institu ției publice.
În situația în care func ționarii publici au ob ținut la evaluarea activit ății calificativul
"necorespunz ător", conduc ătorul autorit ății sau institu ției publice va dispune prin act
administrativ eliberarea din func ție, în condițiile legii.
1467.9. Perioada de stagiu a func ționarilor publici
Conform legii, pot fi numi ți funcționari publici debutan ți persoanele care au
promovat concursul pentru ocuparea unei func ții publice și nu îndeplinesc condi țiile
prevăzute de lege pentru ocuparea unei func ții publice definitive.
Pentru a se definitiva în func ția publică deținută, funcționarii publici debutan ți trebuie
să efectueze mai întâi o perioad ă de stagiu, iar în urma evalu ării activit ății desfășurate în
această perioadă să fie corespunz ători funcției publice respective114.
Perioada de stagiu este etapa carierei func ționarului public, cuprins ă între data
numirii ca func ționar public debutant, în urma promov ării concursului de intrare în corpul
funcționarilor publici de carier ă , și data numirii ca func ționar public definitiv115.
Perioada de stagiu are ca obi ect verificarea aptitudinilor profesionale în îndeplinirea
atribuțiilor și responsabilit ăților unei func ții publice, formarea practic ă a funcționarilor publici
debutanți, precum și cunoașterea de c ătre aceștia a specificului administra ției publice și a
exigențelor acesteia. Durata perioadei de stagiu este de 12 luni pentru func ționarii publici de
execuție din clasa I, 8 luni pe ntru cei din clasa a II-a și 6 luni pentru cei din clasa a III-a.
Perioada în care o persoan ă a urmat și a promovat programe de formare specializat ă în
administra ția publică, pentru numirea într-o func ție publică definitivă este asimilat ă perioadei
de stagiu. (Art. 50 – Legea nr. 188/1999)
La terminarea perioadei de stagiu, pe baza rezultatului evalu ării realizate, func ționarul
public debutant va fi:
• numit func ționar public de execu ție definitiv în clasa corespunz ătoare studiilor
absolvite, în func țiile publice prev ăzute la art. 13, în gradul profesional asistent;
• eliberat din func ția publică, în cazul în care a ob ținut la evaluarea activit ății
calificativul „necorespunz ător”.
114 A se vedea Hot ărârea Guvernului nr. 1085/2001 privind organizarea perioadei de stagiu, condi țiile de
evaluare și regulile specifice aplicabile func ționarilor publici debutan ți
115 A.Trăilescu, Drept administrativ, Ed. ALL BECK, 2002, p.125
1477.10. Reguli specifice aplicabile func ționarilor publici debutan ți 116
Funcționarul public debutant are drepturile și îndatoririle prev ăzute de Legea nr.
188/1999 , cu modific ările și complet ările ulterioare, precum și unele drepturi și îndatoriri
specifice statutului s ău, în condi țiile prezentei hot ărâri.
Funcționarul public debutant are urm ătoarele drepturi specifice:
a) să fie sprijinit și îndrumat în îndeplinirea atribu țiilor de serviciu pe parcursul
perioadei de stagiu;
b) să i se stabileasc ă atribuții de serviciu al c ăror nivel de dificultate și complexitate
să crească gradual pe parcursul perioadei de stagiu;
c) să i se asigure timpul necesar preg ătirii individuale, în scopul dobândirii
cunoștințelor teoretice și a deprinderilor practice necesare exercit ării unei func ții publice și să
participe la formele de preg ătire profesional ă organizate pentru func ționarii publici debutan ți;
d) să i se asigure, prin grija autorit ății sau institu ției publice, accesul la sursele de
informare utile perfec ționării sale.
Funcționarul public debutant are urm ătoarele îndatoriri specifice:
a) să își perfecționeze preg ătirea profesional ă teoretică și să își însușească
deprinderile practi ce necesare exercit ării unei func ții publice;
b) să îl consulte pe îndrum ător pentru realizarea lucr ărilor repartizate de
conducătorul compartimentului;
c) să participe la manifest ări științifice și profesionale, în vederea des ăvârșirii
pregătirii profesionale;
d) să participe la formele de preg ătire organizate pentru func ționarii publici
debutanți.
Raportul de serviciu al func ționarului public debutant nu poate fi modificat pe
parcursul perioadei de stagiu.
116 A se vedea art.35-37 din Hot ărârea Guvernului nr. 1029/2003 care abrog ă Hotărârea Guvernului nr.
1085/2001 privind organizarea perioadei de stagiu, condi țiile de evaluare și regulile specifice aplicabile
funcționarilor publici debutan ți
148 Funcționarul public debutant poate fi sanc ționat potrivit dispozi țiilor Legii nr.
188/1999, cu modific ările și complet ările ulterioare. Pentru stabilirea sanc țiunii disciplinare
aplicabile func ționarului public debutant , comisia de disciplin ă îl va audia în mod obligatoriu
și pe îndrum ător.
7.11. Numirea func ționarilor publici
Numirea în func țiile publice din categoria înal ților funcționari publici se face în
conformitate cu dispozi țiile art. 191 alin. (1). (Art. 52 Legea nr. 188/1999).
Numirea în func țiile publice pentru care se organizeaz ă concurs în condi țiile art. 491
alin. (2) lit. b) și d) se face prin actul administrativ emis de c ătre conduc ătorii autorit ăților sau
instituțiilor publice din administra ția public ă centrală și locală, la propunerea Agen ției
Naționale a Func ționarilor Publici. Numirea în func țiile publice pentru care se organizeaz ă
concurs în condi țiile art. 491 alin. (2) lit. c) – Legea nr . 188/1999 se face prin actul
administrativ emis de c ătre conduc ătorii autorit ăților și instituțiilor publice din administra ția
publică centrală și locală.
Funcționarul public este numit de c ătre autoritatea public ă, competent ă potrivit legii
și investit în mod legal cu atribu țiile unei func ții publice, cu o activitate pe care s ă o
desfășoare în scopul asigur ării funcționării continue a unui serviciu public.
Funcționarii publici sunt investi ți în func ție printr-un act administrativ de numire,
unilateral. Func ționarul public este investit cu atribu țiile care îi determin ă competen ța, nu de
către cel care l-a numit, ci de c ătre lege, care organizeaz ă funcția în vederea satisfacerii unui
interes general. Legea organizeaz ă funcția cu atribu țiile stabilite pentru aceasta și oricare
persoană, care întrune ște condițiile legii, poate aspira la accesul și exercitarea func ției
respective .
Prin individualizarea efectuat ă la investirea în func ția publică, dreptul s ău la funcția
publică poate fi ap ărat de titular în conformitate cu prevederile legale. Astfel de drepturi sunt
publice, iar func ționarul le de ține pe durata exercit ării funcției, fiind conferite în interes
general, cu scopul de a acorda titularului func ției garanții în îndeplinirea atribu țiilor sale.
Funcționarul public poate, s ă-și apere drepturile conf erite de lege în condi țiile procedurii
contenciosului administrativ.
Raporturile de serviciu se nasc și se exercit ă pe baza actului administrativ de numire,
emis în condi țiile legii. Exercitarea raporturi lor de serviciu se realizeaz ă pe durat ă
149nedeterminat ă. Prin excep ție, funcțiile publice pot fi ocupate pe perioad ă determinat ă, în
condițiile expres prev ăzute de lege.
Actul administrativ de numire are form ă scrisă și trebuie s ă conțină temeiul legal al
numirii, numele func ționarului public, denumirea func ției publice, data de la care urmeaz ă să
exercite func ția publică, drepturile salariale, precum și locul de desf ășurare a activit ății. Fișa
postului aferent ă funcției publice se anexeaz ă la actul administrativ de numire, iar o copie a
acesteia se înmâneaz ă funcționarului public.
La intrarea în corpul func ționarilor publici, func ționarul public depune jur ământul de
credință în termen de trei zile de la emiterea actului de numire în func ția publică definitivă.
Jurământul are urm ătoarea formul ă: “Jur să respect Constitu ția, drepturile și libertățile
fundamentale ale omului, s ă aplic în mod corect și fără părtinire legile țării, să îndeplinesc
conștiincios îndatoririle ce îmi revin în func ția publică în care am fost numit, s ă păstrez
secretul profesional și să respect normele de conduit ă profesional ă și civică. Așa să-mi ajute
Dumnezeu” . Formula religioas ă de încheiere va respecta libe rtatea convingerilor religioase.
Refuzul depunerii jur ământului prev ăzut la alin. (6) se consemneaz ă în scris și atrage
revocarea actului administra tiv de numire în func ția publică.
7.12. Conflictul de interese și incompatibilit ățile în exercitarea func țiilor publice
Potrivit art. 70117 din Titlul IV, Legea nr. 161/2003, prin conflict de interese se
înțelege situa ția în care persoana ce exercit ă o demnitate public ă sau o func ție publică are un
interes personal de natur ă patrimonial ă care ar putea influen ța îndeplinirea cu obiectivitate a
atribuțiilor care îi revin, potrivit Constitu ției și altor acte normative.
Principiile care stau la baza prevenirii conflictul ui de interese în exercitarea func țiilor
publice sunt: impar țialitatea, integritatea, transparen ța deciziei și suprema ția interesului
public.
Funcționarul public este în conflict de interese , dacă se află în una dintre
următoarele situa ții118:
a) este chemat s ă rezolve cereri, s ă ia decizii sau s ă participe la luarea deciziilor cu
privire la persoane fizice și juridice cu care are rela ții cu caracter patrimonial;
117 Potrivit art. 70 , Titlul IV din Legea nr. 161/2003
118 Potrivit art. 79 , Titlul IV din Legea nr. 161/2003
150 b) particip ă în cadrul aceleia și comisii constituite conform legii, cu func ționari publici
care au calitatea de so ț sau rudă de gradul I;
c) interesele sale patrimoniale, ale so țului sau rudelor acestu ia de gradul I, pot
influența deciziile pe care trebuie s ă le ia în exercitarea func ției publice.
În cazul existen ței unui conflict de interese, func ționarul public este obligat s ă se
abțină de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau particip area la luarea unei decizii și să-l
informeze de îndat ă pe șeful ierarhic c ăruia îi este subordonat direct . Acesta este obligat s ă ia
măsurile care se impun pentru exercitarea cu impar țialitate a func ției publice, în termen de cel
mult 3 zile de la data lu ării la cuno ștință.
Potrivit prevederilor art.111 din Titlul IV, Legea nr. 161/2003, persoanele care
exercită funcțiile publice vor depune o declara ție de interese, pe proprie r ăspundere, cu privire
la funcțiile și activitățile pe care le desf ășoară, cu excep ția celor legate de mandatul sau
funcția publică pe care o exercit ă.
Funcțiile și activitățile care vor fi men ționate în declara ția de interese sunt:
a) funcțiile deținute în cadrul unor asocia ții, funda ții sau alte organiza ții
neguvernamentale ori partide politice;
b) activitățile profesionale remunerate;
c) calitatea de ac ționar sau asociat la societ ăți comerciale, inclusiv b ănci sau alte
instituții de credit, societ ăți de asigurare și financiare.
Funcționarii publici care nu îndeplinesc alte func ții sau nu desf ășoară alte activit ăți
decât cele legate de func ția pe care o exercit ă, vor depune o declara ție în acest sens.
Potrivit prevederilor art. 94 alin . 1119 din Titlul IV, Legea nr. 161/2003, calitatea de
funcționar public este incompatibil ă cu orice alt ă funcție publică decât cea pentru care a
fost numit, precum și cu funcțiile de demnitate public ă.
Funcționarii publici nu pot de ține alte func ții și nu pot desf ășura alte activit ăți,
remunerate sau neremunerate, dup ă cum urmeaz ă:
a) în cadrul autorit ăților sau institu țiilor publice;
b) în cadrul cabinetului demnitarului, cu excep ția cazului în care func ționarul public
este suspendat din func ția publică, în condițiile legii, pe durata numirii sale;
La încheierea mandatul ui demnitarului, func ționarul public este reîncadrat în func ția
publică deținută sau într-o func ție similară.
119 Potrivit art. 94 alin.1 , Titlul IV din Legea nr. 161/2003
151c) în cadrul regiilor autonome, societ ăților comerciale ori în alte unit ăți cu scop
lucrativ, din sectorul public sau privat, în cadrul unei asocia ții familiale sau ca persoan ă fizică
autorizată;
d) în calitate de membru al unui grup de interes economic.
Funcționarii publici care, în exercitarea func ției publice, au desf ășurat activit ăți de
monitorizare și control cu privire la societ ăți comerciale sau alte unit ăți cu scop lucrativ, nu pot
să-și desfășoare activitatea și nu pot acorda consultan ță de specialitate la aceste societ ăți timp de
3 ani, dup ă ieșirea din corpul func ționarilor publici.
De asemenea, func ționarii publici nu pot fi mandatari ai unor persoane în ceea ce
privește efectuarea unor acte în leg ătură cu funcția publică pe care o exercit ă.
La ocuparea func țiilor publice sunt prev ăzute și incompatibilit ăți , conform art. 56 și
urm. din Legea nr. 188/1999. Astfel, func ționarii publici:
• nu pot deține două funcții publice în acela și timp, cu excep ția celor didactice;
• nu pot de ține funcții în regiile autonome, societ ățile comerciale ori în alte unit ăți cu
scop lucrativ;
• nu pot exercita la societ ăți comerciale cu capital privat activit ăți cu scop lucrativ
care au leg ătură cu atribu țiile ce le revin din func țiile publice pe care le de țin și nu pot fi
mandatari ai unor persoane în ceea ce prive ște efectuarea unor acte în leg ătură cu funcția pe
care o îndeplinesc.
Prin urmare, func ționarii publici au obliga ția de a se ab ține de la efectuarea oric ăror
activități cu scop lucrativ care contravin demnit ății, prestigiului și normelor de comportare ce
decurg din pozi ția lor oficial ă.
7.13. Promovarea func ționarilor publici și evaluarea performan țelor profesionale
În carieră funcționarul public beneficiaz ă de dreptul de a promova în func ția publică
și de a avansa în gradele de salarizare. (Art.53 Legea nr. 188/1999 )
Promovarea este modalitatea de dezvol tare a carierei prin ocuparea unei func ții
publice superioare vacante. Promovarea într-o func ție publică superioar ă vacantă se face prin
concurs sau examen.
Pentru a participa la concursu l pentru promovarea într-o func ție publică de execu ție
din gradul profesi onal principal, func ționarii public i trebuie s ă îndeplineasc ă următoarele
condiții minime:
152• să aibă o vechime minim ă de doi ani în func țiile publice de execu ție din gradul
profesional asistent, în clasa corespunz ătoare studiilor absolvite;
• să fi obținut la evaluarea performan țelor profesionale indivi duale din ultimii 2 ani,
cel puțin calificativul „foarte bun”;
• să îndeplineasc ă cerințele specifice prev ăzute în fișa postului.
Pentru a participa la concursul pentru promovarea într-o func ție publică de execu ție
din gradul profesional superior , funcționarii publici trebuie s ă îndeplineasc ă următoarele
condiții minime:
• să aibă o vechime minim ă de 2 ani în func țiile publice de execu ție din gradul
profesional principal sau 4 ani în func țiile publice de execu ție din gradul profesional asistent,
în clasa corespunz ătoare studiilor absolvite;
• să fi obținut la evaluarea performan țelor profesionale individuale din ultimii 2 ani,
cel puțin calificativul „foarte bun”;
• să îndeplineasc ă cerințele specifice prev ăzute în fișa postului.
Au dreptul de a participa la concursul organizat în vederea ocupării funcțiilor publice
de conducere vacante persoanele care îndeplinesc urm ătoarele condi ții:
• sunt absolvente ale programelor de formare specializat ă și perfecționare în
administra ția public ă organizate de c ătre Institutul Na țional de Administra ție, centrele
regionale de formare continu ă pentru administra ția publică locală, precum și de alte institu ții
specializate, din țară sau străinătate;
• au fost numite într-o func ție publică din clasa I;
• îndeplinesc cerin țele specifice prev ăzute în fi șa postului, precum și condițiile de
vechime prev ăzute la alin. (2).
7.14. Drepturile func ționarilor publici120
Funcționarii publici din sistemul administra ției publice au, potrivit legii, în calitate de
personal al autorit ății sau institu ției publice respective, o seri e de drepturi cu caracter
economic și social privitoare la salariu, concediu, asisten ță socială și pensie etc., drepturi care
se studiaz ă pe larg la disciplina dreptul muncii.
120 A se vedea, I. Alexandru ș.a., Drepturile func ționarilor publici, Curs de drept administrativ, Ed Economic ă,
2002
153Funcționarii publici au îns ă unele drepturi strâns legate de func ția lor, mai ales de
profesia din care face parte func ția lor, conform disp. art. 26 și urm. din Legea nr.
188/1999.
Dintre aceste din urm ă drepturi se poate men ționa dreptul de a asigura
funcționarului public legal în vestit exercitarea func ției sale.
Corelativ dreptului amintit îi corespund dou ă obligații, una din partea autorit ăților și
instituțiilor administra ției publice de a lua toate m ăsurile pentru a asigur a exercitarea dreptului
la funcție al func ționarului respectiv, și a doua din partea celorl alte persoane, din afara
sistemului autorit ăților și instituțiilor administra ției publice, de a da ascultare și de a aduce la
îndeplinire sarcinile pe care le traseaz ă funcționarii publici.
În acest scop este instituit și dreptul la protec ția legii în exercitarea func ției sau în
legătură cu aceasta, institu ția publică fiind obligat ă să asigure (func ționarilor publici) protec ția
împotriva amenin țărilor, violen țelor, factorilor de ultraj c ărora le-ar putea fi victime ( art. 39
din Legea nr. 188/1999).
Autoritățile și instituțiile administra ției publice trebuie s ă adopte acele norme prin care
să asigure salariul corespunz ător și alte drepturi pentru a crea func ționarilor publici un trai
decent ( art. 29, 30-Legea nr.188/1999 ).
Un alt drept este acela de a se asigura ocuparea func țiilor publice doar de
persoanele care s ă aibă o anumit ă calificare profesional ă.
Un alt drept este cel al asigurării continuit ății sau stabilit ății în func ție pentru
funcționarii publici din sistemul administra ției publice (art. 4 lit. d din Legea nr. 188/1999).
Consacrarea unui astfel de drept garanteaz ă posibilitatea func ționarilor de a nu fi
înlăturați din func ție cu ocazia schimb ărilor politice, precum și posibilitatea de a- și exercita
dreptul la carier ă.
Un alt drept este cel privind posibilitatea ce li se acord ă de a se plânge autorit ăților
și instituțiilor competente , respectiv instan țelor de contencios ad ministrativ, atunci când fa ță
de funcționarii publici se iau m ăsuri abuzive cu privire la comportamentul disciplinar.
Dreptul la opinie al funcționarului public este garantat, și în acest context se
menționează că este interzis ă orice discriminare între func ționari pe criterii politice, sindicale,
religioase, etnice, sex, stare material ă, origine social ă (art. 26 din Legea nr. 188/1999 – “ Este
interzisă orice discriminare între func ționarii publici pe criterii politice, de apartenen ță
sindicală, convingeri religioase, etni ce, de sex, orientare sexual ă, stare material ă, origine
socială sau de oricare alt ă asemenea natur ă.”).
154Conform art. 261 “Funcționarul public are dreptul de a fi informat cu privire la
deciziile care se iau în aplicarea prezentului statut și care îl vizeaz ă în mod direct.”
Există totuși o interdic ție, anume aceea care prevede c ă funcționarii publici, în cadrul
serviciului, trebuie s ă dea dovada de rezerv ă în manifestarea opiniilor politice care ar putea
influența imparțialitatea lor în exercitarea atribu țiilor ce le revin.
Un alt drept este cel de asociere sindical ă prevăzut în Legea nr. 54/1991 cu privire la
sindicate ( art. 27 din Legea nr. 188/1999 – “Dreptul de asociere sindical ă este garantat
funcționarilor publici, cu excep ția celor care sunt numi ți în categoria înal ților funcționari
publici, func ționarilor publici de conducere și altor categorii de func ționari publici c ărora le
este interzis acest drept prin statute speciale. Func ționarii publici, cu excep ția celor prev ăzuți
la alin.(1), pot, în mod liber, s ă înființeze organiza ții sindicale, s ă adere la ele și să exercite
orice mandat în cadrul acestora.”).
Corelat cu dreptul de mai sus, este și dreptul la grev ă ce poate fi exercitat în
condițiile Legii nr. 136/1999 referitoare la solu ționarea conflictelor colective de munc ă. Astfel
art. 28 prevede c ă “Funcționarilor publici le este r ecunoscut dreptul la grev ă, în condi țiile
legii, cu respectarea principiului continuit ății și celerității serviciului public.”
Un alt drept este acela al cumulului de func ții în anumite condi ții prevăzute de lege.
Pentru activitatea desf ășurată, funcționarii publici au dr eptul la un salariu compus din:
salariul de baz ă; sporul pentru vechime în munc ă; suplimentul postului; suplimentul gradului.
Funcționarii publici beneficiaz ă de prime și alte drepturi salariale, în condi țiile legii.
Salarizarea func ționarilor publici se face în conformitate cu prevederil e legii privind stabilirea
sistemului unitar de sa larizare pentru func ționarii publici.( Art. 29-Legea nr.188/1999)
De asemenea, un alt drept este cel referitor la restituirea cheltuielilor de transport și
cazare , precum și la indemniza ția pentru cheltuielile de între ținere (diurna) pentru deplas ările
efectuate în timpul serviciului ( art. 82 alin. 2 și art. 83 alin. 2 din Legea nr. 188/1999).
Un alt drept este cel privind alocația de stat pentru copii , sau dreptul la reducerea
tarifelor pentru transportul în comun , în condițiile stabilite prin hot ărâre de Guvern.
Poate fi exemplificat dreptul la uniformă gratuită pentru institu țiile unde se impune
acest lucru ( art. 31 din Legea nr. 188/1999), dreptul la concediu anual de odihn ă, la cel
medical și la alte concedii în condițiile prevăzute de Legea nr. 6/1992 și HG nr. 250/1992 (a
se vedea și disp. art. 33 din Legea nr. 188/1999).
155De o deosebit ă importan ță este dreptul la perfec ționarea continu ă a pregătirii
profesionale. În condi țiile legii, func ționarii publici pot bene ficia de concedii pl ătite pentru
cursuri de perfec ționare sau programe de specializare în țară sau străinătate.
Conform Art. 311 funcționarii publici au dreptul de a- și perfecționa în mod continuu
pregătirea profesional ă. Pe perioada în care func ționarii publici urmeaz ă forme de
perfecționare profesional ă, beneficiaz ă de drepturile salariale cuvenite, în situa ția în care
acestea sunt:
• organizate la ini țiativa sau în interesul autorit ății sau institu ției publice;
• urmate la ini țiativa func ționarului public, cu acordul conduc ătorului autorit ății sau
instituției publice;
• organizate de Institutul Na țional de Administra ție, de centrele regionale de
formare continu ă pentru administra ția publică locală, în condi țiile legii, sau de alte institu ții
similare din țară sau străinătate.
Funcționarii publici au dreptul la pensie pentru vechime în munc ă și limită de vârstă
și la cerere, dac ă au vechimea în munca necesar ă. (art. 37 din Legea nr. 188/1999).
Cât privește dreptul la pensie de invaliditate, func ționarii publici au un astfel de drept
în cazul în care au suferit un accident de munc ă, sau boal ă profesional ă, datorită unor condi ții
de muncă și igiena necorespunz ătoare ( art. 35 și 36 din Legea nr. 188/1999).
Funcționarii publici au dreptul la asistență medicală gratuită în institu țiile de stat,
dreptul la salariu în condițiile prevăzute de Legea nr. 40/1991, Legea nr. 154/1998, H.G. nr.
281/1993 și alte acte normative ( art. 29, 30 din Legea nr. 188/1999).
Funcționarii publici, cu excep ția funcționarilor publici civili din ministerele privind
apărarea națională, ordinea public ă și siguranța națională pot fi ale și sau numi ți într-o funcție
de demnitate public ă, în condițiile legii.( Art.321-Legea nr.188/1999 )
Autoritatea sau institu ția public ă este obligat ă să asigure protec ția funcționarului
public împotriva amenin țărilor, violen țelor, faptelor de ultraj c ărora le-ar putea fi victim ă în
exercitarea func ției publice sau în leg ătură cu aceasta. Pentru garantarea acestui drept,
autoritatea sau institu ția publică va solicita sprijinul organe lor abilitate, potrivit legii.
1567.15. Obliga țiile funcționarilor publici121
Funcționarii publici, au unele obliga ții comune cu cele ale salaria ților pe baz ă de
contract individual de munc ă, în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, respectarea
disciplinei muncii, ridi carea nivelului de cuno ștințe etc..
Funcționarii publici au îns ă și obligații legate de profes ia pe care o exercit ă și de
funcția pe care o ocup ă (art. 41 și urm. din Legea nr. 188/1999): Funcționarii publici au
obligația să își îndeplineasc ă cu profesionalism, impar țialitate și în conformitate cu legea,
îndatoririle de serviciu și să se abțină de la orice fapt ă care ar putea aduce prejudicii
persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului func ționarilor publici.
Funcționarii publici de conducere sunt obliga ți să sprijine propunerile și inițiativele
motivate ale personalului din s ubordine, în vederea îmbun ătățirii activit ății autorității sau
instituției publice în care î și desfășoară activitatea, precum și a calității serviciilor publice
oferite cet ățenilor. Func ționarii publici au îndatorirea de a respecta normele de conduit ă
profesional ă și civică prevăzute de lege.
Funcționarii publici au obliga ția ca, în exercitarea atribu țiilor ce le revin, s ă se abțină
de la exprimarea sau manifestarea public ă a convingerilor și preferin țelor lor politice, s ă nu
favorizeze vreun partid politic și să nu participe la activit ăți politice în timpul programului de
lucru. Func ționarilor publici le este interzis s ă facă parte din organele de conducere ale
partidelor politice .” (art. 42 din Legea nr. 188/1999).
Cea mai important ă obligație este cea de subordonare a funcționarilor ierarhic
inferiori fa ță de funcționarii ierarhic superiori ( art. 43 din Legea nr. 188/1999).
Legat de obliga ția de subordonare, func ționarii publici trebuie s ă execute ordinele
funcționarilor superiori cu excep ția celor care sunt ilegale.
Un astfel de ordin nu trebuie executat de func ționarul ierarhic inferior. Trebuie s ă fie
arătat în scris, celui care l-a emis sau superiorului ierarhic al emitentului, motivul pentru care
refuză să execute ordinul respectiv.
Dacă funcționarul public care a dat dispozi ția stăruie în executarea acesteia, va trebui
să o formuleze în scris. În aceast ă situație, dispozi ția v a f i ex ecu t at ă de cel care a primit-o
(art. 43 alin. 2 din Legea nr. 188/1999).
121 A se vedea, I. Alexandru ș.a., Obliga țiile funcționarilor publici, Curs de drept administrativ, Ed Economic ă,
2002
157În cazul în care execut ă un ordin ilegal, f ără a respecta dispozi țiile amintite,
funcționarul este ținut să răspundă, în oricare dintre formele de r ăspundere juridic ă, alături de
emitentul actului.
O altă obligație este aceea de a păstra secretul de stat și de serviciu (art. 44 din
Legea nr. 188/1999), atât în interiorul institu ției în care lucreaz ă, cât și în afara acesteia:
“Funcționarii publici au obliga ția să păstreze secretul de stat, secretul de serviciu, precum și
confidențialitatea în leg ătură cu faptele, informa țiile sau documentele de care iau cuno ștință
în exercitarea func ției publice, în condi țiile legii, cu excep ția informa țiilor de interes public.”
Corelată cu aceast ă obligație este și aceea de discreție profesional ă, de
confidențialitate în raport cu colegii de serviciu, în leg ătură cu faptele, informa țiile sau
documentele de care iau cuno ștință în exercitarea func ției.
O altă obligație este aceea de a avea o comportare corespunz ătoare , nu numai în
interiorul institu ției, ci și în afara ei, comportare care s ă asigure prestigiul func ției (art. 41 din
Legea nr. 188/1999).
Această obligație presupune și pe aceea de a nu avea îndeletniciri în afara
serviciului care s ă fie contrare func ției pe care o îndeplinesc .
Prin urmare, func ționarii publici sunt obliga ți să-și consacre activit atea profesional ă
pentru îndeplinirea atribu țiilor ce le revin potrivit func ției încredin țate în vederea realiz ării
obiectivelor institu ției în care sunt numi ți și servirii binelui public.
De asemenea, sunt obliga ți să-și îndeplineasc ă cu corectitudine, fidelitate și în mod
conștiincios îndatoririle de serviciu prevăzute în legi și regulamente.
Au, totodat ă, datoria să furnizeze publicului, în ca drul serviciului, informa țiile
cerute , cu respectarea obliga ției de păstrare a secretului de st at, a celui profesional (de
serviciu) și a obligației de discre ție profesional ă.
“Este interzis func ționarilor publici ca direct sau indirect s ă solicite, s ă accepte sau
să facă să li se promit ă pentru ei sau pentru al ții, în considerarea situa ției lor oficiale,
daruri sau alte avantaje “ (este vorba de infrac țiunile de luare de mit ă și primirea de foloase
necuvenite).
La numirea într-o func ție public ă, precum și la încetarea raportului de serviciu,
funcționarii publici sunt obliga ți să prezinte, în condi țiile legii, conduc ătorului autorit ății sau
instituției publice, declarația de avere . Declarația de avere se actualizeaz ă anual, potrivit
legii. ( art. 46 alin. 2 din Legea nr. 188/1999).
158Totodată, funcționarilor publici le este interzis s ă primeasc ă cereri a c ăror
rezolvare nu intr ă în competen ța lor și care nu le sunt repartizate de șefii ierarhici, ori s ă
intervină pentru solu ționarea lor, interdic ție prevăzută de disp. art. 47 din Legea nr. 188/1999
(este vorba de infrac țiunea de abuz în serviciu și de cea de trafic de influen ță).
Funcționarii sunt obliga ți să colaboreze la aducerea la îndeplinire a sarcinilor de
serviciu și să se suplineasc ă în caz de absen ță în cadrul specialit ății lor, cu obligarea p ăstrării
discreției profesionale sau a se cretului de serviciu.
Funcționarii publici sunt obligați să urmeze forme de perfec ționare profesional ă,
organizate de Institutul Na țional de Administra ție sau alte institu ții abilitate potrivit legii, a
căror durată cumulată este de minimum 7 zile pe an .
Conform Art.481-Legea nr.188/1999 “Funcționarii publici au obliga ția să respecte
întocmai, regimul juridic al conflictului de interese și al incompatibilit ăților, stabilite potrivit
legii.”
7.16. Răspunderea func ționarilor publici.122 Răspunderea disciplinar ă
Potrivit disp. art. 69 din Legea nr. 188/1999, înc ălcarea de c ătre funcționarii publici,
cu vinovăție (intenție sau culp ă) a îndatoririlor de serviciu, atrage r ăspunderea lor disciplinar ă,
contraven țională, civilă sau penal ă, după caz.
Această formă de răspundere intervine pentru înc ălcarea cu vinov ăție de către
funcționarii publici, indiferent de func ția pe care o ocup ă, a îndatoririlor de serviciu, înc ălcare
ce constituie abatere disciplinar ă. “Încălcarea cu vinov ăție de către funcționarii publici a
îndatoririlor corespunz ătoare func ției publice pe care o de țin și a normelor de conduit ă
profesional ă și civică prevăzute de lege, constituie abatere disciplinar ă și atrage r ăspunderea
disciplinar ă a acestora”.
În conformitate cu disp. art. 70 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, sunt abateri
disciplinare:
a) întârzierea sistematic ă în efectuarea lucr ărilor;
b) neglijen ța repetată în rezolvarea lucr ărilor;
c) absențe nemotivate de la serviciu;
d) nerespectarea în mod repetat a programului de lucru;
122 A se vedea, I. Alexandru ș.a., Răspunderea func ționarilor publici, Curs de drept administrativ, Ed Economic ă,
2002
159e) interven țiile sau st ăruințele pentru solu ționarea unor cereri în afara cadrului legal;
f) nerespectarea secretului profesional sau a confiden țialității lucrărilor cu acest
caracter;
g)manifest ări care aduc atingere prestigiului autorit ății sau institu ției publice în care î și
desfășoară activitatea;
h) desfășurarea în timpul programului de lucru a unor activit ăți cu caracter politic;
i) refuzul de a îndeplini atribu țiile de serviciu;
j) încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilit ăți, conflicte de
interese și interdicții stabilite prin lege pentru func ționarii publici;
k) stabilirea de c ătre funcționarii publici de execu ție de rela ții directe cu peten ții în
vederea solu ționării cererilor acestora.
Sancțiunile cu caracter general prev ăzute în art. 70 alin. 3 din Legea nr. 188/1999
pentru săvârșirea abaterilor disciplinare amintite, sunt: a) mustrare scris ă ; b) diminuarea
drepturilor salariale cu 5-20%, pe o perioad ă de 1-3 luni; c) suspenda rea dreptului de avansare
în gradele de salarizare sau, dup ă caz, de promovare în func ția publică pe o perioad ă de la 1 la
3 ani; d) trecerea într-o func ție publică inferioar ă pe o perioad ă de până la un an, cu
diminuarea corespunz ătoare a salariului; e) destituirea din func ție.
Sancțiunile disciplinare se aplic ă în termen de cel mult 6 luni de la data s ăvârșirii
abaterilor.
Sancțiunea disciplinar ă prevăzută la art. 70 alin. (3) lit. a) se poate aplica direct de
către conduc ătorul autorit ății sau institu ției publice, la propunerea conduc ătorului
compartimentului în care func ționează cel în cauz ă. Sancțiunile disciplinare prev ăzute la art.
70 alin. (3) lit b)-e) se aplică de conduc ătorul autorit ății sau institu ției publice, la propunerea
comisiei de disciplin ă.
Sancțiunile disciplinare pentru înal ții funcționari publici se aplică prin decizie a
primului-ministru, prin or din al ministrului ori, dup ă caz, al conduc ătorului autorit ății sau
instituției publice centrale, pentru cei prev ăzuți la art. 11 lit.g), la propunerea comisiei de
disciplină.
Sancțiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât dup ă cercetarea prealabil ă a faptei
săvârșite și după audierea func ționarului public. Audierea func ționarului public trebuie
consemnat ă în scris, sub sanc țiunea nulit ății. Refuzul func ționarului public de a se prezenta la
audieri sau de a semna o declara ție privitoare la abaterile disciplinare care i se imput ă se
consemneaz ă într-un proces verbal.
160În cadrul autorit ăților sau institu țiilor publice se constitu ie comisii de disciplin ă. În
funcție de num ărul funcționarilor publici din cadrul fiec ărei autorit ăți sau institu ții publice,
comisia de disciplin ă se poate constitui pentru o singur ă autoritate sau institu ție publică sau
pentru mai multe. (art.72-Legea nr.188/1999)
Pentru eviden țierea situa ției disciplinare a func ționarului public, Agen ția Națională a
Funcționarilor Publici va elibera un cazier admini strativ, conform bazei de date pe care o
administreaz ă (Art. 741. -Legea nr.188/1999).
Cazierul administrativ este un act care cuprinde sanc țiunile disciplinare aplicate
funcționarului public și care nu au fost radiate în condi țiile legii. Cazierul administrativ este
necesar în urm ătoarele cazuri:
• desemnarea unui func ționar public ca membru în comisia de concurs pentru recrutarea
funcționarilor publici;
• desemnarea unui func ționar public în calitate de pre ședinte și membru în comisia de
disciplină;
• desemnarea unui func ționar public ca membru în comisia paritar ă;
• ocuparea unei func ții publice corespunz ătoare categoriei înal ților funcționari publici
sau categoriei func ționarilor publici de conducere;
• în orice alte situa ții prevăzute de lege.
Sancțiunile disciplinare se radiaz ă de drept , după cum urmeaz ă (art.75- Legea
nr.188/1999):
• în termen de 6 luni de la aplicare, pentru sanc țiunea disciplinar ă prevăzută la art. 70
alin. (3) lit. a);
• în termen de un an de la expirarea terme nului pentru care au fost aplicate, sanc țiunile
disciplinare prev ăzute la art. 70 alin. (3) lit. b)-d);
• în termen de șapte ani de la aplicarea sanc țiunii prev ăzută la art. 70 alin. (3) lit. e).
Radierea sanc țiunilor disciplinare prevăzute la alin. (1) lit. a) și b) se constat ă prin
act administrativ al conduc ătorului autorit ății sau institu ției publice.
7.17. Răspunderea contraven țională
Acest tip de r ăspundere este o form ă specifică dreptului administrativ și cuprinde
totalitatea normelor ju ridice care reglementeaz ă răspunderea celor ce nesocotesc dispozi ții de
161drept administrativ, în ra porturile dintre autorit ățile publice administrative, precum și dintre
acestea și particulari (persoane fizice sau juridice).
Condiția esențială pentru angajarea r ăspunderii contraven ționale este s ăvârșirea unei
contraven ții.
Contraven ția este definit ă în art. 1 din Ordonan ța Guvernului nr. 2/2001 privind
stabilirea și sancționarea contraven țiilor, ca fiind fapta s ăvârșită cu vinov ăție care prezint ă un
pericol social mai redus decât infrac țiunea și care este prev ăzută și sancționată prin lege și alte
acte normative ale organelor anume prev ăzute de lege.
Răspunderea contraven țională angajeaz ă aplicarea unor sanc țiuni, precum avertisment,
amenda contraven țională, închisoare contraven țională.
Potrivit disp. art. 76 din Legea nr. 188/1999, r ăspunderea contraven țională a
funcționarilor publici se angajeaz ă în cazul în care ace știa au săvârșit o contraven ție în timpul
și în legătură cu sarcinile de serviciu.
Împotriva procesului-verbal de constatare a contraven ției și de aplicare a sanc țiunii,
funcționarul public se poate adre sa cu plângere la judec ătoria în a c ărei circumscrip ție își are
sediul autoritatea sau institu ția publică în care este numit func ționarul public sanc ționat.
7.18. Răspunderea civil ă
Potrivit dispozi țiilor art. 77 din Legea nr. 188/1999 r ăspunderea civil ă a funcționarilor
publici se angajeaz ă:
a) pentru pagubele produse cu vinov ăție patrimoniului autorit ății sau institu ției publice
în care func ționează;
b) pentru nerestituir ea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
c) pentru daunele pl ătite de autorita tea sau institu ția publică, în calitate de comitent,
unor terțe persoane, în temeiul unei hot ărâri judec ătorești definitive și irevocabile.
În art. 78 din Statut se arat ă că repararea pagubelor aduse autorit ății sau institu ției
publice în situa țiile prevăzute la art. 77 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de c ătre
conducătorul autorit ății sau institu ției publice a unui ordi n sau a unei dispozi ții de imputare, în
termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, dup ă caz, prin asumarea unui angajament
de plată, iar în situa ția prevăzută la lit. c) a aceluia și articol, pe baza hot ărârii judec ătorești
definitive și irevocabile.
162Împotriva ordinului sau dispozi ției de imputare, func ționarul public în cauz ă se poate
adresa instan ței de contencios administrativ.
Dreptul conduc ătorului autorit ății sau institu ției publice de a emite ordinul sau
dispoziția de imputare se prescrie în termen de trei ani de la data producerii pagubei.
7.19. Răspunderea penal ă
Conform dispozi țiilor art. 79 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 r ăspunderea
funcționarilor publici pentru infrac țiunile săvârșite în timpul serviciului, sau în leg ătură cu
atribuțiile funcției publice pe care o ocupa se angajeaz ă potrivit legii penale.
Acest tip de r ăspundere a func ționarilor publici este cea mai grav ă formă a răspunderii
și intervine pentru s ăvârșirea unor fapte ce prezint ă un pericol deosebit și care sunt denumite
infracțiuni.
Răspunderea func ționarului public pentru infrac țiunile săvârșite în timpul serviciului
sau în leg ătură cu atribu țiile funcției publice pe care o ocup ă se angajeaz ă potrivit legii penale.
În cazul în care s-a pus în mi șcare acțiunea penal ă pentru săvârșirea unei infrac țiuni de natura
celor prev ăzute la art. 49 lit. h), conduc ătorul autorit ății sau institu ției publice va dispune
suspendarea func ționarului public din func ția publică pe care o de ține.
În cazul în care un func ționar public a fost cond amnat penal printr-o hot ărâre
judecătorească definitivă pentru o infrac țiune în leg ătură cu munca sa, conduc ătorul institu ției
publice este obligat s ă-l destituie din func ție, așa cum prev ăd disp. art. 94 di n Legea nr.188/1999.
În cazul destituirii din func ție, funcționarul public poate cere instan ței de contencios
administrativ anularea or dinului sau a dispozi ției de destituire din func ție, în termen de 30 de
zile de la comunicare.
7.20. Modificarea, suspendarea și încetarea raporturilor de serviciu
Funcționarii publici pot fi delega ți sau deta șați de conducerea autorit ății sau institu ției
în care își desfășoară activitatea pentru a îndeplini anumite activit ăți în afara locului de
muncă, în condi țiile legii.
Modificarea raportului de serviciu are loc prin (Art. 81-Legea nr.188/1999) :
• delegare;
163• detașare;
• transfer;
• mutarea în cadrul altui compartiment al autorit ății sau institu ției publice;
• exercitarea cu caracter temporar a unei func ții publice de conducere.
Încetarea raportului de serviciu are loc, potrivit art. 89 din Legea nr. 188/1999 în
următoarele situa ții: a) demisie; b) transfer; c) eliberarea din func ție; d) destituirea din
funcție; e) pensionarea pentru munca depus ă și limită de vârstă, ori pentru in validitate de
gradul I sau II, și f) deces.
În art. 90 din Statut se precizeaz ă că funcționarul public poate cere încetarea
raportului de serviciu prin demisie, și că demisia produce efecte dup ă 15 zile de la
înregistrare, dac ă solicitantul și conducătorul autorit ății sau institu ției publice nu au convenit
ca aceasta s ă se produc ă mai repede.
În cazul func țiilor de conducere, termenul este de 30 de zile.
Este însă necesar ca manifestarea de voin ță de a înceta raportul de serviciu prin
demisie s ă fie exprimat ă clar, fără putință de interpretare. Pentru a r ăspunde acestei cerin țe, se
impune ca demisia s ă se facă în scris a șa cum se pretinde în cazul denun țării unilaterale din
partea institu ției și pentru cazul salariatului, nu numai al func ționarului public.
Pe perioada preavizului , funcționarul public este obligat s ă-și continue activitatea
potrivit programului de lucru, în caz contrar el poate fi sanc ționat disciplinar, mergându-se
până la încetarea disciplinar ă a raportului de serviciu.
Un alt caz de încetare a raportului de serviciu din ini țiativa func ționarului public este,
așa cum am ar ătat, transferul la cerere prev ăzut de art. 91 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 care
se poate realiza numai cu acordul institu ției de la care pleac ă, în cazuri precum ar fi
apropierea de familie, trecerea într-o munc ă corespunz ătoare preg ătirii sale etc..
Încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici are loc în urm ătoarele
condiții:
• de drept;
• prin acordul p ărților, consemnat în scris;
• prin eliberare din func ția publică;
• prin destituire din func ția publică;
• prin demisie.
Conducătorul autorit ății sau institu ției publice va dispune eliberarea din func ția
publică prin act administrativ, care se comunic ă funcționarului public în termen de 5 zile
164lucrătoare de la emitere, pentru motive neimputabile func ționarului public, în urm ătoarele
cazuri:
• autoritatea sau institu ția publică și-a încetat activitatea ori a fost mutat ă într-o alt ă
localitate, iar func ționarul public nu este de acord s ă o urmeze;
• autoritatea sau institu ția publică își reduce personalul ca urmare a reorganiz ării
activității, prin reducerea pos tului ocupat de func ționarul public;
• ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în func ția publică ocupată de către
funcționarul public a unui func ționar public eliberat sau destitu it nelegal sau pentru motive
neîntemeiate, de la data r ămânerii definitive a hot ărârii judec ătorești de reintegrare;
• pentru incompeten ță profesional ă în cazul ob ținerii calificativului „nesatisf ăcător”
la evaluarea performan țelor profesionale individuale;
• funcționarul public nu mai îndepline ște condiția prevăzută la art. 49 lit.g) -Legea
nr.188/1999 ;
• starea sănătății fizice sau/ și psihice a func ționarului public, constatat ă prin decizie
a organelor competente de expertiz ă medicală, nu îi mai permite acestuia s ă își îndeplineasc ă
atribuțiile corespunz ătoare func ției publice de ținute.
Destituirea din func ție se dispune prin act administrativ al conduc ătorului
autorității sau institu ției publice, care se comunic ă funcționarului public în termen de 5 zile
lucrătoare de data emiterii, pentru motive imputabile func ționarului public, în urm ătoarele
cazuri:
• ca sancțiune disciplinar ă, aplicată pentru s ăvârșirea repetat ă a unor abateri
disciplinare sau a unei abateri di sciplinare care a avut consecin țe grave;
• dacă s-a ivit un motiv legal de incompatibilitate, iar func ționarul public nu
acționează pentru încetarea acestuia într-un termen de 10 zile calendari stice de la data
intervenirii cazului de incompatibilitate.
Funcționarul public poate s ă comunice încetarea raporturilor de serviciu prin demisie,
notificată în scris conduc ătorului autorit ății sau institu ției publice. Demisia nu trebuie
motivată și produce efecte dup ă 30 de zile calendaristic e de la înregistrare.
Reorganizarea activit ății, în sensul dispozi țiilor prezentei legi, const ă în mutarea
autorității sau a institu ției publice în alt ă localitate sau, în modificarea substan țială a
atribuțiilor autorit ății sau institu ției publice, precum și a structurii organizatorice a
compartimentelor. Reducerea unui post este justificat ă dacă atribuțiile aferente acestuia se
165modifică în propor ție de peste 50% sau dac ă sunt modificate condi țiile specifice de ocupare a
postului respectiv.
La încetarea raportulu i de serviciu, func ționarul public ar e îndatorirea s ă predea
lucrările și bunurile care i-au fost încredin țate în vederea exercit ării atribuțiilor de serviciu.
La încetarea raportului de serviciu func ționarul public î și păstrează drepturile dobândite
în cadrul carierei, cu excep ția cazului în care raportul de serviciu a încetat din motive imputabile
acestuia.
7.21. Codul de conduit ă a funcționarilor publici
Codul de conduit ă a funcționarilor publici este reglem entat de Lege nr. 7 din
18/02/2004 publicată în Monitorul Oficial, Part ea I nr. 157 din 23/02/2004 și reglementeaz ă
normele de conduit ă profesional ă a funcționarilor publici. Normele de conduit ă profesional ă
prevăzute de prezentul cod de conduit ă sunt obligatorii pentru func ționarii publici, precum și
pentru persoanele care ocup ă temporar o func ție publică, din cadrul autorit ăților și instituțiilor
publice.
Obiectivele codului de conduit ă urmăresc să asigure cre șterea calit ății serviciului
public, o bun ă administrare în realizarea interesului public, precum și să contribuie la
eliminarea birocra ției și a faptelor de corup ție din administra ția publică, prin:
a) reglementarea normelor de conduit ă profesional ă necesare realiz ării unor raporturi
sociale și profesionale corespunz ătoare cre ării și menținerii la nivel înalt a prestigiului
instituției funcției publice și al funcționarilor publici;
b) informarea publicului cu privire la conduita profesional ă la care este îndrept ățit să
se aștepte din partea func ționarilor publici în exercitarea func țiilor publice;
c) crearea unui climat de încredere și respect reciproc între cet ățeni și funcționarii
publici, pe de o parte, și între cet ățeni și autoritățile administra ției publice, pe de alt ă parte.
Norme generale de conduit ă profesional ă a funcționarilor publici :
• Asigurarea unui servic iu public de calitate
• Loialitatea fa ță de Constitu ție și lege
• Loialitatea fa ță de autorit ățile și instituțiile publice
• Libertatea opiniilor
• Activitatea public ă
• Activitatea politic ă
166• Folosirea imaginii proprii
• Cadrul rela țiilor în exercitarea func ției publice
• Conduita în cadrul rela țiilor interna ționale
• Interdicția privind acceptarea cadourilor, serviciilor și avantajelor
• Participarea la procesul de luare a deciziilor
• Obiectivitate în evaluare
• Folosirea prerogative lor de putere public ă
• Utilizarea resurselor publice
• Limitarea particip ării la achizi ții, concesion ări sau închirieri
167CAPITOLUL 8. R ĂSPUNDEREA ÎN DREPTUL ADMINISTRATIV123
8.1. Responsabilitatea și răspunderea
Responsabilitatea funcționarilor publici, aceasta a fost definit ă prin raportarea
conștientă la nevoile sociale, la sarcinile pe care le au și pe care le consider ă îndatoriri de prim
ordin. Pentru ace ști funcționari publici, responsabil i sociali, realizarea sarcinilor de serviciu,
rezolvarea cu promptitudine și seriozitate a problemelor cet ățenilor, reprezint ă felul de a fi și
scopul existen ței lor sociale.
În opoziție cu atitudinea con știentă de responsabilitate social ă a funcționarilor publici
se află atitudinea de del ăsare, indiferen ță și birocratism fa ță de problemele celor pe care
trebuie să-i slujeasc ă. Atunci când func ționarii publici s ăvârșesc abateri, produc prejudicii și
tulburări bunului mers al activit ății sau prestigiului autorit ăților din care fac parte, s ăvârșesc
abuzuri de orice natur ă sau vătăma drepturile și interesele legitime ale cet ățenilor, intervine
ceea ce se nume ște răspunderea juridic ă a acestora.
Prin urmare, în comportamentul func ționarului public trebuie s ă primeze
responsabilitatea, î ndeplinirea cu o convingere reie șită din înțelegerea ra țională a
fenomenelor, a sarcinilor sale124, convins c ă slujirea cu credin ță a interesului public este baza
comportamentului s ău profesional și moral.
8.2. Formele de r ăspundere specifice dreptului administrativ
În cazul înc ălcării normelor juridice se pun în pericol valorile sociale pe care aceste
norme le ap ără. Pentru ocrotirea acesto r valori s-a stabilit o r ăspundere juridic ă, atunci
când normele juridice sunt înc ălcate, în sensul c ă persoanele care se fac vinovate de
săvârșirea unor fapte, prin care se încalc ă normele juridice, s ă suporte anumite consecin țe
juridice, adic ă să fie pasibile de aplicarea de sanc țiuni juridice.
Răspunderea juridic ă poate fi utilizat ă fie în accep țiunea de ansamblu de norme
juridice care reglementeaz ă relațiile sociale în cazul înc ălcării normelor juridice, fie de
situație juridică în care se afl ă persoana care a înc ălcat normele juridice.
123 I. Alexandru ș.a., Drept administrativ, Ed. Economic ă, 2002
124 A. Iorgovan, op. cit. (1996), voi. II, p. 673
168În raport cu gravitatea înc ălcării, cu consecin țele faptei antisociale, exist ă mai
multe forme de r ăspundere juridic ă.
Astfel, exist ă o răspundere penal ă, în cazul s ăvârșirii unor fapte deosebit de grave
din punct de vedere al valorilor ocrotite, anume în cazul s ăvârșirii de infracțiuni.
Pentru fapte având un pericol social mai redus, anume abaterile administrative, a fost
instituită răspunderea administrativ ă.
Nerespectarea îndatoririlor de serviciu antreneaz ă, în general, răspunderea
disciplinar ă.
În sfârșit, există și o răspundere civil ă, în situația în care prin fapta s ăvârșită s-au
produs și prejudicii materiale, fie în dauna societ ății fie în dauna unei alte persoane fizice sau
juridice.
Pentru a exista r ăspundere juridic ă, este necesar ca fapta s ăvârșită să fie
incriminat ă de normele juridice, persoana în cauz ă să săvârșească fapta cu vinov ăție și să existe
o legătură cauzală între fapt ă și consecin țele antisociale produse.
Stabilirea unei anumite forme de r ăspundere juridic ă pentru s ăvârșirea unor fapte
antisociale depinde de voin ța și interesele celor afla ți la conducerea statului în acel moment, de
importanța valorilor sociale ce trebuie ocrotite, potrivit evalu ării date de guvernan ți, în scopul
deplinei ap ărări a acestor valori.
În cadrul formelor r ăspunderii juridice, un lo c important îl ocup ă răspunderea
administrativ ă. Acest fapt se explic ă prin aceea c ă printre cele mai frecvente fapte
antisociale se num ără și abaterile administrati ve, în primul rând s ăvârșirea de
contravenții.
Răspunderea administrativ ă nu trebuie confundat ă cu r ăspunderea
contraven țională, nu trebuie redus ă la aceasta din urm ă. Răspunderea contraven țională
este o form ă a răspunderii administrative, neîndoielnic, cea mai des întâlnit ă și cea mai
important ă.125
8.3. Răspunderea administrativ-disciplinar ă
Fapta de înc ălcare cu vinov ăție a normelor dreptului administrativ poart ă numele de
abatere disciplinar ă.
125 A se vedea pentru detalii, I.Alexandru ș.a., Drept administrativ, Ed. Economic ă, 2002; A. Iorgovan,
Drept administrativ, Tratat elementar, vol., Bucure ști, 1993
169Trăsăturile principale ale răspunderii administra tiv – disciplinare sunt:
• se întemeiaz ă, în general, pe înc ălcarea unui raport de drept administrativ, dar poate fi
atrasă și de abaterile administ rative rezultate din înc ălcarea legii penale;
• autorul abaterii poate fi:
• un organ al administra ției publice;
• un funcționar public;
• un organism nestatal;
• o persoană fizică.
• subiectul activ al raportului juridic de tragere la r ăspundere este întotdeauna o
autoritate public ă;
• se întemeiaz ă pe vinov ăția (culpa) subiectului pasiv, care are capacit ate de drept
administrativ;
Sancțiunile pentru abaterile administrativ – disciplinare îmbracă mai multe
modalități cum ar fi:
• amenda, ca în situa ția încălcării unor dispozi ții ale Legii nr.26/1990 , privind Registrul
Comerțului;
• majorări de întârziere pentru neplata la timp a obliga țiilor bugetare privind impozite,
taxe, contribu ții etc.;
• dizolvarea organului ales : ex. Consiliul local care a adoptat, în mo d repetat, hot ărâri
anulate de instan ța ca nelegale;
• demiterea primarului etc.
Procedura de aplicare a sancțiunilor administrativ – disciplinare trebuie s ă fie una
contencioas ă. Aceasta cuprinde no rme cu privire la :
• constatarea faptei, a leg ăturii de cauzalitate dintre fapt ă și rezultatul v ătămător;
• termenele de prescrip ție sau de dec ădere;
• stabilirea organului administra ției publice competent s ă constate s ăvârșirea abaterii
și conținutul actului de constatare;
• exercitarea c ăilor de atac;
• modalități de executare etc.
În opinia profesorul ui A. Iorgovan, r ăspunderea administrativ-disciplinar ă, este situația
juridică prin care se concretizeaz ă raportul sanc ționator f ără caracter contraven țional,
stabilit între subiectul activ al faptei care s ăvârșește cu vinov ăție o abatere
170administrativ-disciplinar ă și subiectul activ al r ăspunderii, anume auto ritatea care aplic ă
sancțiunea.126
Din aceasta defini ție rezultă că răspunderea administ rativ-disciplinar ă prezintă
următoarele trăsături:
1. este o situa ție juridică, anume un complex de drepturi și obligații corelative, care
formează conținutul unui raport juridic sanc ționator fără caracter contraven țional;
2. subiectul activ al r ăspunderii administrativ-disciplin are este o autoritate public ă
ce trebuie s ă sancționeze fapta ilicit ă săvârșită de o persoana fizic ă sau juridic ă.
Cât prive ște subiectul activ, persoana fizic ă, acesta este, prin excep ție, un func ționar
public.
Referitor la subiectul pasiv al r ăspunderii administrativ-disciplinare, acesta poate fi un
organ de stat, pentru care intereseaz ă calitatea de persoan ă de drept public, nu neap ărat de
persoană juridică, ce are personalitate juridic ă; o organiza ție nestatal ă sau o persoan ă fizică,
funcționar public sau f ără această calitate;
3. Temeiul obiectiv al r ăspunderii este dat de abater ea administra tiv-disciplinar ă prin care
se încalcă, în principal, o norm ă de drept administrativ și prin excep ție, o norm ă de drept penal,
care prive ște fapta cu caracter administrativ care, conform disp. art. 181 din Codul penal, nu
prezintă gradul de pericol so cial al unei infrac țiuni.
Cât prive ște temeiul subiectiv al r ăspunderii administrativ-disciplinare, acesta este
constituit de vinov ăție, în lipsa aceste ia neexistând r ăspunderea amintita;
2. Sancțiunile administrativ-disci plinare nu sunt privative de libertate (exemplu,
suspendarea permisului auto pentru nerespectarea regulilor de circula ție) spre deosebire, de
pildă, de sancțiunile contraven ționale care pot avea și caracter privativ de libertate (închisoare
contraven țională).
8.4. Răspunderea contraven țională
Constituie contraven ție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilit ă și sancționată ca atare prin
lege, prin hot ărâre a Guvernul ui ori prin hot ărâre a consiliului local al comunei, ora șului,
126 A. Iorgovan, op. cit, voi. II, p. 225
171municipiului sau al sectorului municipiului Bucure ști, a consiliului jude țean ori a Consiliului
General al Municipiului Bucure ști127.
Contraven ția prezintă un grad de pericol soci al mai redus decât infrac țiunea, fapt care
determină ca și sancțiunile care se aplic ă în cazul contraven țiilor să fie mai pu țin aspre decât în
cazul infrac țiunilor.
Severitatea mai sc ăzută a sancțiunilor contraven ționale, se refer ă mai ales, la faptul c ă,
în cazul s ăvârșirii de contraven ții, în majoritatea covâr șitoare a situa țiilor, nu se aplic ă măsuri
privative de libertate, ci sanc țiuni de alt ă natură, de regul ă plata unor amenzi.
În ceea ce prive ște răspunderea contraven țională a persoanelor fizice, exist ă anumite
condiții.
Astfel, minorii sub 14 ani nu r ăspund, iar sanc țiunea închisorii contraven ționale nu
poate fi aplicat ă decât celor care au împlinit vârsta de 16 ani.128
Aceste reglement ări se bazeaz ă pe faptul c ă minorii nu au suficient discern ământ spre
a putea aprecia periculozitatea faptelor lor.
În cazul unor contraven ții, făptuitorul trebuie s ă aibă o anumit ă calitate, ca de
exemplu, conduc ător auto, gestionar, posesor al unui permis de pescuit etc.
8.4.1. Subiec ții și condițiile răspunderii contraven ționale:
Vinovăția
Pentru existen ța unei contraven ții este necesar ă vinovăția, adică acțiunea sau
inacțiunea prin care a fost s ăvârșită contraven ția să se întemeieze pe inten ție sau pe culp ă.
Fapta este s ăvârșită cu inten ție, în situa ția în care persoana în cauz ă prevede și
urmărește sau accept ă, chiar dac ă nu urmărește, rezultatele faptei sale.
Culpa exist ă atunci când o persoan ă socotește, cu ușurință, că rezultatele faptei sale
nu se vor produce sau nu le prevede, de și ar fi trebuit s ă le prevad ă.
8.4.2. Cauzele care înl ătură răspunderea contraven țională
Există unele situa ții când, de și o persoan ă săvârșește o contraven ție, nu este pasibil ă
de sancțiune, cu alte cuvinte, este exonerat ă de răspundere contraven țională.
127 art. 1 din O.G. nr. 2 din 12 iulie 2001 privind regimul juridic al contraven țiilor, Publicat ă în Monitorul Oficial,
Partea I nr. 410 din 25 iulie 2001
128 O.G. nr. 2 din 12 iulie 2001 privind regimul juridic al contraven țiilor Publicat ă în Monitorul Oficial, Partea I nr.
410 din 25 iulie 2001
172În cazul r ăspunderii contraven ționale, cauzele care exonereaz ă de răspundere sunt
aceleași ca și în cazul r ăspunderii penale.
Potrivit art. 11(1) din O.G. nr. 2 din 12 iulie 2001 privind regimul juridic al
contraven țiilor, cauzele care exonereaz ă de răspundere sunt : legitima ap ărare, starea de
necesitate, constrângerea fizic ă sau moral ă, cazul fortuit, eroarea de fapt.
De asemenea, nu constituie contraven ție fapta săvârșită de o persoan ă care din cauza
stării mintale sau a unei infirmit ăți nu poate r ăspunde de fapta sa, precum și fapta săvârșită de
minorul sub 14 ani.
Se mai poate ad ăuga beția involuntar ă complet ă ca o cauz ă care exonereaz ă de
răspundere.
Totodată, după expirarea termenului când sanc țiunea contraven țională putea fi aplicat ă
sau executat ă, făptuitorul nu mai poate fi tras la r ăspundere. Prescrip ția, are, așadar, ca efect
exonerarea de r ăspundere.
a) Legitima ap ărare
Poate invoca starea de legitim ă apărare persoana care s ăvârșește o contraven ție pentru a
evita un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriv a sa, a altei persoane sau a
unui interes public și care pune în peri col grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul
public.
Pentru ca fapta s ă fie considerat ă a fi legitim ă apărare, trebuie s ă îndeplineasc ă mai
multe condi ții:
• fapta de ap ărare să fie răspunsul la un atac , trebuie deci s ă fie precedat ă de un
atac.
Prin atac se în țelege o ac țiune efectuat ă cu inten ția de a v ătăma o valoare social ă
ocrotită printr-o norm ă juridică (persoană, drepturile acesteia, interesul public).
• atacul să fie material, direct, imediat și injust.
b) Starea de necesitate
Se află în stare de necesitate persoana care s ăvârșește o contraven ție pentru a salva
de la un pericol iminent și care nu putea fi înl ăturat pe alt ă cale, viața, integritatea corporal ă
sau sănătatea sa, a altei persoane, un bun material al s ău sau apar ținând altuia, ori un interes
public.
c) Constrângerea fizic ă sau moral ă
173Nu este considerat ă contraven ție fapta săvârșită de o persoan ă, în cazul în care au fost
exercitate asupra f ăptuitorului presiuni, ac țiuni coercitive spre a-1 obliga s ă săvârșească
contraven ția.
Constrângerea se poate realiz a fie sub aspect fizic, f ăptuitorul neputând rezista
acesteia, fie sub aspect moral, prin amenin țarea cu un pericol grav pe ntru persoana sa ori a
altei persoane, ce nu putea fi înl ăturat în alt mod decât prin s ăvârșirea contraven ției.
d) Cazul fortuit
Cazul fortuit const ă în interven ția unei întâmpl ări ce nu putea s ă fie prevăzută sau
înlăturată și care determin ă producerea rezultatului so cialmente periculos.
Făptuitorul este exonerat de r ăspundere contraven țională deoarece nu a avut
posibilitatea s ă prevadă factorul extern care a dete rminat producerea rezultatului.
Nu intervine aceast ă cauză de exonerare de r ăspundere în cazul în care f ăptuitorul nu a
prevăzut rezultatul, care putea fi prev ăzut în mod obi șnuit de orice persoan ă.
e) Eroarea de fapt
Prin eroare de fapt se în țelege necunoa șterea sau cunoa șterea gre șită de către
făptuitor, în momentul s ăvârșirii contraven ției, a existentei unei împrejur ări de care depinde
caracterul contraven țional al faptei sale.
Dacă el ar fi cunoscut în mod corect acea împrejurare, el nu ar mai fi s ăvârșit fapta
respectivă.
Contradic ția dintre realitatea obiectiv ă și reprezentarea sa subiectiv ă îl împiedic ă pe
făptuitor să-și dea seama de caracterul contraven țional al faptei sale.
Dimpotriv ă, eroarea de drept, adic ă necunoa șterea unei norme juridice, nu
exonereaz ă de răspundere, potrivit principiului c ă nimeni nu se poate ap ăra invocând
necunoașterea legii.
f) Iresponsabilitatea și infirmitatea
Iresponsabilitatea constituie o cauz ă care exonereaz ă de răspundere, deoarece
persoana iresponsabil ă nu posed ă capacitatea psihic ă (discernământ, rațiune etc.) spre a putea
aprecia în mod corect fapta sa, consecin țele acesteia, caracterul ei licit sau ilicit.
Starea de iresponsabilitat e poate fi permanent ă, de exemplu o debilitate mintal ă
congenital ă, sau temporar ă (intermitent ă), producându-se numai în anumite momente, de
exemplu, în cazul unei epilepsii.
174Deși nu răspunde contraven țional, împotriva f ăptuitorului se pot lua m ăsuri de
siguranță, cu caracter medical ca, de exemplu, obligarea la un tratament medical de
specialitate.
Infirmitatea poate s ă constituie, în anumite situa ții, o cauz ă care înl ătură
răspunderea contraven țională.
g) Minoritatea
Fapta săvârșită de un minor sub 14 ani nu este considerat ă contraven ție chiar dac ă,
potrivit legii, prezint ă caracteristicile unei contraven ții. Lipsa discern ământului îl exonereaz ă pe
minorul sub 14 ani de r ăspundere contraven țională.
Pentru minorii într e 14 – 18 ani, sanc țiunea contraven țională se reduce la jum ătate.
h) Beția accidental ă completă
Fapta celui care, în momentul s ăvârșirii acesteia se afla, datorit ă unor împrejur ări
independente de voin ța sa, în stare de be ție complet ă, provocat ă de alcool sau alte substan țe,
nu constituie infrac țiune.
Beția este o stare psihic ă anormală, ca urmare a efectelor produse asupra organismului,
în special asupra facult ăților mintale, de anumite substan țe consumate de persoana în cauz ă, cea
mai frecvent ă fiind alcoolul (be ția alcoolic ă sau intoxica ția etilică).
Beția accidental ă completă poate fi consecin ța inhalării unor vapori de alcool, neofalin ă
ori alte substan țe din mediu în care persoana î și desfășoară activitatea curent ă sau se afl ă din
întâmplare, situa ție în care acea persoan ă nu mai este responsabil ă de faptele sale.
În cazul în care o asemenea persoan ă săvârșește o contraven ție, va fi exonerat ă de
răspundere.
8.4.3. Răspunderea contraven țională si răspunderea civil ă.
Este posibil ca, printr-o fapt ă socotită contraven ție, să se produc ă daune altor persoane.
Chiar dac ă persoana care a s ăvârșit acea fapt ă este exonerat ă de răspundere contraven țională, ea
rămâne, totu și, obligată să repare prejudiciul pe care 1-a provocat prin fapta sa.
Exonerarea de r ăspundere contraven țională privește numai aplicarea de sanc țiuni
contraven ționale și nicidecum obliga ția de a repara pagubele produse prin acea fapt ă.
În cazul în care prin s ăvârșirea contraven ției a fost pricinuit ă o pagubă și există tarif de
evaluare a acesteia, agen tul constatator, dac ă are dreptul s ă aplice sanc țiunea, stabile ște
despăgubirea pe baz ă de tarif, f ăcând men țiune despre aceasta în procesul-verbal.
175În ceea ce prive ște despăgubirile civile, pe care contravenientu l este obligat s ă le plătească
părții vătămate, pentru paguba pe care acea sta a suferit-o ca urmare a s ăvârșirii contraven ției, în
procesul-verbal, dup ă descrierea faptei cauzatoare de prejudiciu, se va men ționa, în mod
amănunțit, în ce a constat paguba, de exemplu, ce bunuri au fost distruse, degradate ori
însușite de la partea v ătămată, cui apar țin bunurile respective, precum și orice alt element
necesar pentru evaluarea cât mai exact ă a pagubei și pentru identificarea p ărții vătămate.
În cazul în care agentul co nstatator este competent s ă aplice sanc țiunea
contraven țională, el va calcula valoarea pr ejudiciului, pe baza tarifului legal, iar suma va fi
consemnat ă în procesul-verbal.
Dacă agentul constatator nu este competent s ă aplice sanc țiunea, desp ăgubirile vor fi
stabilite de c ătre organul competent s ă aplice sanc țiunea contraven țională, la cererea p ărții
vătămate.
Agentul constatator este obligat s ă aducă la cuno ștință părții vătămate măsura
adoptată, pentru ca aceasta s ă poată obține de la contravenient suma datorat ă de acesta, prin
trimiterea unor copii de pe procesul -verbal de constatare a contraven ției.
8.4.4. Sanc țiunile contraven ționale:
Avertismentul
Cea mai blând ă sancțiune contraven țională este avertismentul. Avertismentul const ă în
atenționarea verbal ă sau scris ă a contravenientului asupra peri colului social al faptei s ăvârșite,
însoțită de recomandarea de a respecta dispozi țiile legale. (O.G. nr. 2 din 12 iulie 2001, art. 7(1))
Avertismentul este, deci, o sanc țiune fără efecte juridice, asem ănător unei sanc țiuni
morale. În general, avertismentul se prezint ă sub form ă verbală.
Amenda
Cea mai frecvent ă sancțiune contraven țională este amenda.
Amenda const ă în plata unei sume de bani, care variaz ă în funcție de natura și gravitatea
faptei. De regul ă, actele normative prev ăd, pentru fiecare contraven ție în parte, o limit ă minimă
și una maxim ă, pentru ca amenda s ă poată fi aplicată ținându-se seama de împrejur ările concrete
în care a fost s ăvârșită contraven ția, cu alte cuvinte, sanc țiunea să poată fi individualizat ă.
În mod excep țional, unele acte normative nu prev ăd limite minime și maxime ale
amenzilor, ci calcularea și aplicarea lor pe baza anumitor criterii.
Amenda contraven țională are caracter administ rativ. Pentru contraven țiile stabilite
prin hotărâri ale Guvernului se pot prevedea amenzi între 50 lei și 10.000 lei. Pentru
176contraven țiile stabilite prin hot ărâri ale consiliilor locale ale comunelor, ora șelor, municipiilor
sau ale sectoarelor municipiului Bucure ști, ale consiliilor jude țene ori ale Consiliului General al
Municipiului Bucure ști se pot prevedea amenzi între 25 lei și 2500 lei129.
În ceea ce prive ște aplicarea amenzii contraven ționale, agentul constatator va ține seama
de limita minim ă și limita maxim ă prevăzută de actul normativ care stabile ște acea contraven ție, de
frecventa acelei contraven ții în zona respectiv ă, mergându-se spre limita maxim ă dacă frecvența
este mare, în func ție de gravitatea faptei, de împrejur ările în care a fost s ăvârșită, de situa ția
materială a contravenientului, de veniturile și obligațiile de între ținere care îi revin etc.
Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data
încheierii procesului-verbal jum ătate din minimu l amenzii prev ăzute în actul normativ, agentul
constatator f ăcând men țiune despre aceast ă posibilitate în procesul-v erbal. în actul normativ
de stabilire a contraven țiilor aceast ă posibilitate trebuie men ționată în mod expres.
Închisoarea contraven țională130
Închisoarea contraven țională este o sanc țiune contraven țională prevăzută de O.G.
nr. 2/2001 care se poate instit ui numai prin lege și care se aplic ă în cazul s ăvârșirii unor
fapte de un grad mai ridicat de pericol social.
În prezent, Sancțiunea închisorii contraven ționale a fost desfiin țată conform
Ordonan ței de urgen ță nr. 108 din 24 octombrie 2003 pentru desfiin țarea închisorii
contraven ționale, și înlocuită cu prestarea unei activit ăți în folosul comunit ății.
Prestarea unei activit ăți în folosul comunit ății poate fi stabilit ă numai prin lege și
numai pe o durat ă ce nu poate dep ăși 300 de ore. Sanc țiunea prev ăzută se stabile ște alternativ
cu amenda.
Prestarea unei activit ăți în folosul comunit ății
Sediul materiei : Ordonan ța Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al
sancțiunilor prest ării unei activit ăți în folosul comunit ății și închisorii contraven ționale,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 30 august 2002, aprobat ă prin
Legea nr. 641/2002 , a fost modificat ă de Ordonan ța de urgen ță nr. 108 din 24 octombrie
2003 pentru desfiin țarea închisorii contraven ționale, purtând titlul : ORDONAN ȚĂ
privind regimul juridic al sanc țiunii prest ării unei activit ăți în folosul comunit ății”.
Sancțiunea prest ării unei activit ăți în folosul comunit ății poate fi prev ăzută numai în
legi sau în ordonan țe ale Guvernului, prin care se stabilesc și se sancționează anumite fapte ce
129 Cuantumul amenzilor se actualizeaz ă periodic prin hot ărâre de guvern
130 Ordonan ță de urgen ță nr. 108 din 24 octombrie 2003 pentru desfiin țarea închisorii contraven ționale
177constituie contraven ții. Sancțiunea contraven țională prestării unei activit ăți în folosul
comunității se stabile ște întotdeauna alternativ cu amenda și poate fi aplicat ă numai de
instanța de judecat ă.
Confiscarea
Confiscarea este o sanc țiune contraven țională complementar ă, ea constând în
reținerea for țată a unor bunuri, anume a celor care au servit la s ăvârșirea contraven ției, dacă
aceste bunuri apar țin contravenientului.
Uneori, confiscarea are un caracter temporar. Astfel, autovehiculele sau remorcile
staționate neregulamentar pot fi bloc ate sau ridicate, transportate și depozitate în spa ții
special amenajate stabilite de consiliile locale, pân ă la eliberarea acesto ra proprietarilor lor.110
Suspendarea activit ății și anularea autoriza ției de func ționare
În unele acte normative este prev ăzută și sancțiunea suspend ării activit ății
agentului economic în cazul s ăvârșirii anumitor contraven ții.
De exemplu, în cazul servirii de b ăuturi alcoolice consumatorilor afla ți în vădită stare
de ebrietate, minorilor, precum și al refuzului responsabililo r sau patronilor localurilor
publice de a acorda spri jin organelor de poli ție în restabilirea, or dinii publice, se poate
suspenda activitatea localului public pe o perioad ă cuprinsă între 10 și 30 de zile.112
Această sancțiune are un caracter compleme ntar, ea aplicân du-se pe lâng ă
sancțiunea principal ă, amenda sau închisoarea contraven țională.
Nu este îns ă o sanc țiune obligatorie, l ăsându-se la aprecierea agentului
constatator dac ă să dispună sau nu suspendarea activit ății agentului economic.
Închiderea contului bancar
Măsura închiderii contului bancar echivaleaz ă, în fapt, cu suspe ndarea sau chiar cu
încetarea activit ății agentului economic, întrucât închiderea contului îl pune în imposibilitate
pe acesta de a- și desfășura activitatea în viitor.
8.4.5. Stabilirea si co nstatarea contraven ției
Constituie contraven ție fapta s ăvârșită cu vinov ăție, stabilit ă și sancționată ca atare
prin lege, prin hot ărâre a Guvernului ori prin hot ărâre a consiliului local al comunei, ora șului,
municipiului sau al sector ului municipiului Bucure ști, a consiliului jude țean ori a Consiliului
General al Municipiului Bucure ști.
Prin legi sau prin hot ărâri ale Guvernului se pot stabili și sancționa contraven ții în toate
domeniile de activ itate. Prin hot ărâri ale autorit ăților administra ției publice locale sau
178județene se stabilesc și se sancționează contraven ții în toate domeniile de activitate în care
acestora li s-au stabilit atribu ții prin lege, în m ăsura în care în domeniile respective nu sunt
stabilite contraven ții prin legi sau prin hot ărâri ale Guvernului.
Consiliile locale ale sect oarelor municipiului Bucure ști pot stabili și sancționa
contraven ții în urm ătoarele domenii: salubritate; activitatea din pie țe, curățenia și
igienizarea acestora; între ținerea parcurilor și spațiilor verzi, a spa țiilor și locurilor de joac ă
pentru copii; amenajarea și curățenia spațiilor din jurul bloc urilor de locuin țe; întreținerea
bazelor și obiectivelor sportive aflate în administrarea lor; între ținerea str ăzilor și
trotuarelor, a școlilor și a altor institu ții de educa ție și cultură; întreținerea cl ădirilor,
împrejmuirilor și a altor construc ții; depozitarea și colectarea gunoaielor și a resturilor
menajere.
8.4.6. Constatarea contraven țiilor
Conform art. 15 din O.G. 2/2001, contraven ția se constat ă printr-un proces-verbal
încheiat de persoanele anume prev ăzute în actul normativ care stabile ște și
sancționează contraven ția, denumite în mod generic agenți constatatori.
Pot fi agen ți constatatori: primarii, ofi țerii și subofițerii din cadrul Ministerului
Administra ției și Internelor, special abilita ți, persoanele împuterni cite în acest scop de
miniștri și de alți conducători ai autorit ăților administra ției publice centrale, de prefec ți,
președinți ai consiliilor jude țene, primari, de primarul ge neral al municipiului Bucure ști,
precum și de alte persoane prev ăzute în legi speciale.
Procesul-verbal de constatare a contraven ției va cuprinde în mod obligatoriu:
• data și locul unde este încheiat;
• numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator;
• datele personale din actu l de identitate, inclusiv codul numeric personal,
ocupația și locul de munc ă ale contravenientului;
• descrierea faptei contraven ționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost
săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejur ărilor ce pot servi la aprecierea gravit ății
faptei și la evaluarea eventual elor pagube pricinuite;
• indicarea actului normativ prin care se stabile ște și se sancționează contraven ția;
• indicarea societ ății de asigur ări, în situa ția în care fapta a avut ca urmare
producerea unui accid ent de circula ție;
179• posibilitatea achit ării în termen de 48 de ore a jum ătate din minimul amenzii
prevăzute de actul normativ, dac ă acesta prevede o asemenea posibilitate;
• termenul de exercitare a c ăii de atac și organul la care se depune plângerea.
Dacă o persoan ă săvârșește mai multe contraven ții constatate în acela și timp de acela și
agent constatator, se închei e un singur proces-verbal.
Pentru aceea și faptă nu se pot aplica dou ă sau mai multe sanc țiuni principale,
repetate.
8.4.7. Aplicarea sanc țiunilor contraven ționale
Potrivit art. 21 din O.G. 2/2001, în cazul în care prin actul normativ de stabilire și
sancționare a contraven țiilor nu se prevede altfel, agentul co nstatator, prin procesul-verbal de
constatare, aplic ă și sancțiunea.
Dacă, potrivit actului normativ de stabilire și sancționare a contraven ției, agentul
constatator nu are dreptul s ă aplice și sancțiunea, procesul-verbal de constatare se trimite de
îndată organului sau persoanei competente s ă aplice sanc țiunea, în acest caz sanc țiunea se
aplică prin rezolu ție scrisă pe procesul-verbal.
Sancțiunea se aplic ă în limitele prev ăzute de actul normativ și trebuie s ă fie
proporțională cu gradul de pericol social al faptei s ăvârșite, ținându-se seama de
împrejurările în care a fost s ăvârșită fapta, de modul și mijloacele de s ăvârșire a acesteia, de
scopul urm ărit, de urmarea produs ă, precum și de circumstan țele personale ale
contravenientului și de celelalte date înscri se în procesul-verbal.
8.4.8. Căile de atac împotriva ac telor de aplicare a sanc țiunilor contraven ționale
Potrivit art. 31 din O.G. 2/2001, împotriva procesului -verbal de constatare a
contraven ției și de aplicare a sanc țiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la
data înmân ării sau comunic ării acestuia.
Partea vătămată poate face plângere numai în ceea ce prive ște despăgubirea, iar cel
căruia îi apar țin bunurile confisca te, altul decât cont ravenientul, numai în ceea ce prive ște
măsura confisc ării.
Conform art.32 alin.1 din Ordonan ța Guvernului nr. 2/ 2001, plângerea înso țită de
copia de pe procesul-verbal de constatare a contraven ției se depune la organul din care face
180parte agentul constatator , acesta fiind obligat s ă o primeasc ă și să înmâneze depun ătorului o
dovadă în acest sens sau direct la instanța de judecat ă.131
Plângerea împreun ă cu dosarul cauzei se trimit de îndat ă judecătoriei în a c ărei
circumscrip ție a fost s ăvârșită contraven ția. Plângerea suspend ă executarea.
Judecătoria va fixa termen de judecat ă, care nu va dep ăși 30 de zile, și va dispune
citarea contraveni entului sau, dup ă caz, a persoanei care a f ăcut plângerea, a organului care
a aplicat sanc țiunea, a martorilor indica ți în procesul-verbal sau în plângere, precum și a
oricăror alte persoane în m ăsură să contribuie la rezolvarea temeinic ă a cauzei.
8.4.9. Executarea sanc țiunilor contraven ționale
Potrivit art. 37 din O. G. 2/2001, procesul-v erbal neatacat în termenul de 15 zile
precum și hotărârea judec ătorească irevocabil ă prin care s-a solu ționat plângerea
constituie titlu executoriu, f ără vreo altă formalitate.
Avertismentul se adreseaz ă oral atunci când contrave nientul este prezent la
constatarea contraven ției și sancțiunea este aplicat ă de agentul constatator.
Împotriva actelor de executare se poate face contesta ție la executare, în condi țiile legii.
Executarea sanc țiunilor contraven ționale complementare se face potrivit
dispozițiilor legale. Confiscarea se aduce la îndeplinire de organul care a dispus aceast ă
măsură, în condi țiile legii, în caz de anulare sau de constatare a nulit ății procesului-verbal
bunurile confiscate, cu excep ția celor a c ăror deținere sau circula ție este interzis ă prin lege,
se restituie de îndat ă celui în drept.
131 Prin Decizia Cur ții Constitu ționale nr. 953 din 19 decembrie 2006 s-a admis excep ția de neconstitu ționalitate
și constată că dispozițiile art. 32 alin. (1) din Ordonan ța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contraven țiilor sunt neconstitu ționale . Din acest punct de vedere, textul criticat, prev ăzând că “plângerea
însoțită de copia de pe procesul-verbal de constatare a contraven ției se depune la organul din care face parte
agentul constatator, acesta fiind obligat s ă o primeasc ă și să înmâneze depun ătorului o dovad ă în acest sens”,
contravine textelor constitu ționale enun țate mai sus, îngr ădește accesul direct la justi ție atâta timp cât nu prevede
ca alternativ ă și posibilitatea ca plângerea s ă poată fi depusă și la instan ța de judecat ă.
181
CAPITOLUL 9. CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV
9.1. Considera ții introductive
Administra ția publică este activitatea de organizare a execut ării și de executare în
concret a legii. Prin natura sa aceast ă activitate este derivat ă din lege și trebuie s ă se
conformeze legii.
Autoritățile administra ției publice ca și celelalte autorit ăți administrative care
acționează în vederea organiz ării execut ării și executării legi, în conformitate cu competen țele
pe care le au, pot înc ălca drepturi ce apar țin persoanelor fizice sau juridice și prin aceasta se
creează litigii ce trebuie solu ționate pe calea activit ății jurisdic ționale.
Este astfel necesar ca cei administra ți să aibă dreptul de a se adresa unui judec ător
când le-au fost înc ălcate drepturile, ca urmare a unor abuzuri sau a unor gre șeli.
În sens larg, totalitatea litigiilor dintre administra ția public ă și cei administra ți,
indiferent de natura juridica a litigiilor, constituie contenciosul administrativ
132.
În sens restrâns no țiunea de contencios ad ministrativ se refer ă doar la acele litigii în
care autorit ățile administra ției publice și alte organiza ții folosesc regimul juridic
administrativ, în baza competen ței pe care le-o confer ă legea133.
Puterea “discre ționară” a autorit ăților administra ției publice nu este nelimitat ă. În
primul rând atribu țiile unei autorit ăți administrative sunt prev ăzute într-un act normativ (lege,
hotărâre de guvern etc.), acesta din urm ă trebuind la rândul sau s ă fie conform cu Constitu ția
României sau cu alte acte de for ță juridică superioar ă.
Pentru respectarea legalit ății în cadrul activit ății executive exist ă mai multe
instrumente juridice de control. Ne oprim îns ă la controlul jurisdic țional al legalit ății
activității administra ției publice. Importan ța acestui tip de control a fost subliniat ă în
132 A se vedea Anibal Teodorescu , Tratat de drept administrativ , București, Institutul de Arte Grafice “E.
Mârvan”, 1929, p. 429 și urm.
133 A se vedea Ilie Iovănaș, Drept administrativ , Ed. Servo-Sat, Arad, 1997, p. 119-180; Dumitru Brezoianu ,
Contenciosul administrativ , Universitatea Cre ștină “Dimitrie Cantemir”, Facultatea de Științe Juridice și
Administrative, Bucure ști, 1995; Verginia Vedina ș, Introducere în dreptul contenciosului administrativ , Ed.
Fundației “România de Mâine”, Universitatea “Spiru Haret”, Bucure ști, 1999
182Constituția României, care îl reglementeaz ă în felul urm ător, în art.48(1): “ Persoana
vătămată într-un drept al s ău de o autoritate public ă, printr-un act administrativ sau prin
nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndrept ățită să obțină recunoașterea
dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei .”
Reglementarea contenciosului administrativ prin Legea nr. 554 din 2 decembrie
2004 , publicată în M.O. nr. 1154 din 7 decembrie 2004.
9.2. Dispozi ții generale. Subiectele de sezin ă.
Orice persoan ă care se consider ă vătămată într-un drept al s ău ori într-un interes
legitim, de c ătre o autoritate public ă, printr-un act administrativ sau prin nesolu ționarea în
termenul legal a unei cereri, se poate adresa instan ței de contencios administrativ competente,
pentru anularea actului, recunoa șterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea
pagubei ce i-a fost cauzat ă. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.
Se poate adresa instan ței de contencios administrativ și persoana v ătămată într-un
drept al s ău sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual,
adresat altui subiect de drept. Avocatul Poporului, ca urmare a controlului real izat, potrivit legii sale organice, în
baza unei sesiz ări a unei persoane fizice, dac ă apreciază că ilegalitatea actului sau excesul de
putere al autorit ății administrative nu poate fi înl ăturat decât prin justi ție, poate sesiza instan ța
competent ă de contencios administrativ de la domiciliul petentului. Peti ționarul dobânde ște,
de drept, calitatea de reclaman t, urmând a fi citat în aceast ă calitate.
Ministerul Public134, atunci când, în urma exercit ării atribuțiilor prevăzute de legea sa
organică, apreciaz ă că încălcările drepturilor, libert ăților și intereselor legitime ale persoanelor
se datoreaz ă existenței unor acte administrative unilaterale individuale ale autorit ăților publice
emise cu exces de putere, sesizeaz ă instanța de contencios administrativ de la domiciliul
134Conform O.U.G. nr.190/2005 pentru realizarea unor m ăsuri necesare în procesul de integrare european ă Art.
IV. – Alineatul (9) al articolului 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicat ă în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1. 154 din 7 decembrie 2004, se modific ă și va avea urm ătorul cuprins:
"(9) Cererile în contencios administrativ se solu ționează fără participarea repreze ntantului Ministerului
Public . Pentru situa ția prevăzută la alin. (5), instan ța, din oficiu sau la cerer e, poate intr oduce în cauz ă
organismele sociale cu personalitate juridic ă interesate."
183persoanei fizice sau de la sediul persoanei juridice v ătămate. Peti ționarul dobânde ște, de
drept, calitatea de reclamant, urmând a fi citat în aceast ă calitate.
Când Ministerul Public apreciaz ă că, prin excesul de putere, concretizat în emiterea
unui act administrativ normativ, se vat ămă un interes public, va sesiza instan ța de contencios
administrativ competent ă de la sediul autorit ății publice emitente. Pentru aceast ă situație,
instanța, din oficiu sau la cerer e, poate introduce în cauz ă organismele social e cu personalitate
juridică interesate.
Autoritatea public ă emitentă a unui act administrativ nelegal poate s ă solicite instan ței
constatarea nulit ății acestuia, în situa ția în care actul nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat
în circuitul civil și a produs efecte juridice. În cazul admiterii ac țiunii, instan ța se va pronun ța,
la cerere, și asupra legalit ății actelor civile încheiate în baza actului administrativ nelegal,
precum și asupra efectelor civile produse.
Persoana v ătămată în drepturile sale sau în inte resele sale legitime, prin ordonan țe sau
dispoziții din ordonan țe ale Guvernului neconstitu ționale, se poate adresa instan ței de
contencios administrativ, în condi țiile prezentei legi.
În condi țiile prezentei legi, ac țiunile în contencios admini strativ pot fi introduse de
prefect și de Agen ția Națională a Funcționarilor Publici, precum și de orice persoan ă de drept
public vătămată într-un drept sau, dup ă caz, când s-a v ătămat un interes legitim. Participarea
în instanță a reprezentantului Ministerului Public este obligatorie.
9.3. Semnifica ția unor termeni utiliza ți în Legea nr.554/2004:
a) persoana v ătămată – orice persoan ă fizică sau juridic ă ori grup de persoane fizice,
titulare ale unor drepturi subiective sau interese legitime private v ătămate prin acte
administrative; în sensul prezente i legi, sunt asimilate persoanei v ătămate și organismele
sociale care invoc ă vătămarea unui interes public prin actul administrativ atacat;
b) autoritatea public ă – orice organ de stat sau al unit ăților administrativ-teritoriale care
acționează, în regim de putere public ă, pentru satisfacerea unui interes public; sunt asimilate
autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridi ce de drept privat care, potrivit
legii, au ob ținut statut de utilitate public ă sau sunt autorizate s ă presteze un serviciu public;
c) act administrativ – actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o
autoritate public ă în vederea execut ării ori a organiz ării execut ării legii, dând na ștere,
modificând sau stingând raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul
184prezentei legi, și contractele încheiate de autorit ățile publice care au ca obiect: 1) punerea în
valoare a bunurilor proprietate public ă; 2) executarea lucr ărilor de interes public; 3) prestarea
serviciilor publice; 4) achizi țiile publice;
d) act administrativ-jurisdic țional – actul juridic emis de o autoritate administrativ ă cu
atribuții jurisdic ționale în solu ționarea unui conflict, dup ă o procedur ă bazată pe
contradictorialitate și cu asigurarea dreptului la ap ărare;
e) contenciosul administrativ – activitatea de solu ționare, de c ătre instanțele de contencios
administrativ competente potrivit legii, a litigiilor în care cel pu țin una dintre p ărți este o
autoritate public ă, iar conflictul s-a n ăscut fie din emiterea sau încheierea, dup ă caz, a unui act
administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesolu ționarea în termenul legal ori din refuzul
nejustificat de a rezolva o cerere referito are la un drept sau la un interes legitim;
f) instan ța de contencios administrativ , denumit ă în continuare instan ță – Secția de
contencios administrativ și fiscal a Înaltei Cur ți de Casa ție și Justiție, secțiile de contencios
administrativ și fiscal ale cur ților de apel și tribunalele administrativ-fiscale;
g) nesolu ționarea în termenul legal a unei cereri – faptul de a nu r ăspunde solicitantului
în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dac ă prin lege nu se prevede alt termen;
h) refuzul nejustificat de a solu ționa o cerere – exprimarea explicit ă, cu exces de putere,
a voinței de a nu rezolva cererea;
i) plângere prealabil ă – plângerea prin care se solicit ă autorității publice emitente sau celei
ierarhic superioare, dup ă caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau
normativ, în sensul revoc ării acestuia;
j) act de comandament cu caracter militar – actul administrativ referitor la problemele
strict militare ale activit ății din cadrul for țelor armate, specifice organiz ării militare, care
presupun dreptul comandan ților de a da ordine subordona ților în aspecte privitoare la
conducerea trupei, în timp de pace sau r ăzboi, sau, dup ă caz, la îndeplinirea serviciului
militar; k) serviciu public – activitatea organizat ă sau autorizat ă de o autoritate public ă, în scopul
satisfacerii, dup ă caz, a unui interes public;
l) interes public – interesul care vizeaz ă ordinea de drept și democra ția constitu țională,
garantarea drepturilor, libert ăților și îndatoririlor fundamentale ale cet ățenilor, satisfacerea
nevoilor comunitare, realizarea competen ței autorităților publice;
185 m) exces de putere – exercitarea dreptului de apreciere, apar ținând autorit ăților
administra ției publice, prin înc ălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cet ățenilor,
prevăzute de Constitu ție sau de lege;
n) drept v ătămat – orice drept fundamental prev ăzut de Constitu ție sau de lege, c ăruia i se
aduce o atingere print r-un act administrativ;
o) interes legitim privat – posibilitatea de a pretinde o anumit ă conduită, în considerarea
realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat;
p) interes legitim public – posibilitatea de a pretinde o anumit ă conduită, în considerarea
realizării unui drept fundamental care se exercit ă în colectiv ori, dup ă caz, în considerarea
apărării unui interes public;
r) organisme sociale interesate – structuri neguvernamentale, sindicate, asocia ții, fundații
și altele asemenea, care au ca obiect de activitate protec ția drepturilor diferitelor categorii de
cetățeni sau, dup ă caz, buna func ționare a serviciilor publice administrative;
s) pagubă iminentă – prejudiciu material viit or, dar previzibil cu eviden ță sau, dup ă caz,
perturbarea previzibil ă gravă a funcționării unei autorit ăți publice ori a unui serviciu public;
ș) instanță de executare – instan ță care a solu ționat fondul litigiului de contencios
administrativ.
Se asimileaz ă actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o
cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, dup ă caz, faptul de a nu r ăspunde
solicitantului în termenul legal.
9.4. Tutela administrativ ă
Prefectul poate ataca, în termenele prev ăzute de lege (a se ve dea pct. 7. e) Termenul
de introducere a ac țiunii), în fa ța instanței de contencios administrativ, actele emise de
autoritățile administra ției publice locale, dac ă le consider ă nelegale.
Agenția Națională a Funcționarilor Publici poate ataca în fa ța instanței de contencios
administrativ actele autorit ăților publice centrale și locale prin care se încalc ă legislația
privind func ția publică, în condi țiile prezentei legi și ale Legii nr. 188/1 999 privind Statutul
funcționarilor publici, republicat ă.
Până la soluționarea cauzei, actul atacat, în ambele situa ții (atacare de c ătre prefect sau
Agenția Națională a Funcționarilor Publici) este suspendat de drept.
1869.5. Excep ția de nelegalitate
Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetat ă oricând în cadrul unui
proces, pe cale de excep ție, din oficiu sau la cererea p ărții interesate. În acest caz, instan ța,
constatând c ă de actul administrativ depinde solu ționarea litigiului pe fond, va sesiza prin
încheiere motivat ă instanța de contencios administrativ competent ă, suspendând cauza.
Instanța de contencios admi nistrativ se pronun ță, după procedura de urgen ță, în ședință
publică, cu citarea p ărților.
Soluția instanței de contencios ad ministrativ este supus ă recursului, care se declar ă în
48 de ore de la pronun țare ori de la comunicare și se judec ă în 3 zile de la înregistrare, cu
citarea părților prin publicitate.
În cazul în care instan ța de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului,
instanța în fața căreia s-a ridicat excep ția va solu ționa cauza, f ără a ține seama de actul a c ărui
nelegalitate a fost constatat ă.
9.6. Actele nesupuse controlului și limitele controlului
Nu pot fi atacate în contenciosul administ rativ: a) actele administrative ale autorit ăților
publice care privesc raporturile acestora cu Pa rlamentul; b) actele de comandament cu
caracter militar.
Nu pot fi atacate pe calea contenciosului ad ministrativ actele ad ministrative pentru
modificarea sau desfiin țarea cărora se prevede, prin lege organic ă, o altă procedur ă judiciară.
Actele administrative emise pentru aplicarea regimului st ării de război, al st ării de asediu
sau al celei de urgen ță, cele care privesc ap ărarea și securitatea na țională ori cele emise pentru
restabilirea ordinii publice, precum și pentru înl ăturarea consecin țelor calamit ăților naturale,
epidemiilor și epizootiilor pot fi atacate numai pentru exces de putere. În cazul acestor litigii
nu sunt aplicabile prevederile art. 14 (a se vedea pct. 7.h) Suspendarea execut ării actului) și
art. 21 ( a se vedea pct.7 0) Judecarea recursului în situa ții deosebite).
9.7. Actele administrativ-jurisdic ționale
Jurisdicțiile administrative spec iale sunt facultative și gratuite. Actele administrativ-
jurisdicționale pot fi atacate direct la instan ța de contencios administrativ competent ă potrivit
art. 10, în termen de 15 zile de la comunicare, dac ă partea nu exercit ă căile administrativ-
187jurisdicționale de atac. Dac ă partea care a optat pentru jurisdic ția administrativ ă specială
înțelege să nu utilizeze calea ad ministrativ-jurisdic țională de atac, va notifica aceasta
organului administrativ-jurisdic țional competent. Termenul prev ăzut mai sus începe s ă curgă
de la data notific ării.
Dacă partea care a optat pentru jurisdic ția administrativ ă specială înțelege să renunțe
la calea administrativ-jurisdic țională în timpul solu ționării acestui litigiu, va notifica inten ția
sa organului administrativ-jurisdic țional sesizat, care emite o decizie ce atest ă renunțarea la
jurisdicția administrativ ă specială. Termenul prev ăzut de 15 zile, începe s ă curgă de la data
comunicării acestei decizii.
9.8. Procedura de solu ționare a cererilor în contenciosul administrativ
a) Procedura prealabil ă (recursul administrativ)
Înainte de a se adresa instan ței de contencios administrativ competente, persoana care
se consider ă vătămată într-un drept al s ău sau într-un interes legitim, printr-un act
administrativ unilateral, trebuie s ă solicite autorit ății publice emitente, în termen de 30 de zile
de la data comunic ării actului, revocarea, în tot sau în pa rte, a acestuia. Plângerea se poate
adresa în egal ă măsură organului ierarhic superior, dac ă acesta exist ă. Plângerea prealabil ă,
formulată potrivit acestor prevederi se solu ționează în termenul prev ăzut la art. 2 alin. (1) lit.
g)135.
Aceste prevederi sunt aplicabile și în ipoteza în care legea special ă prevede o
procedură administrativ-jurisdic țională, iar partea nu a optat pentru aceasta.
Este îndrept ățită să introducă plângere prealabil ă și persoana v ătămată într-un drept al
său sau într-un interes legitim, printr-un act admi nistrativ cu caracter individual, adresat altui
subiect de drept, din momentul în care a luat cuno ștință, pe orice cale, de existen ța acestuia, în
limitele termenului de 6 luni prev ăzut la alin. (7)136.
În cazul ac țiunilor introduse de prefect, Avocat ul Poporului, Ministerul Public,
Agenția Națională a Funcționarilor Publici sau al celor care privesc cererile celor v ătămați
prin ordonan țe sau dispozi ții din ordonan țe, precum și în cazul prev ăzut la art. 4 alin. (2) (în
135 Textul art. 2 alin. (1) lit. g) este urm ătorul: nesolu ționarea în termenul legal a unei cereri – faptul de a nu
răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dac ă prin lege nu se prevede alt termen;
136 Textul art. 7 alin (7) este urm ătorul: Plângerea prealabil ă în cazul actelor administrative unilaterale se poate
introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prev ăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data
emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescrip ție.
188cazul excep ției de nelegalitate, când instan ța de contencios administrativ se pronun ță, după
procedura de urgen ță, în ședință publică, cu citarea p ărților), nu este obligatorie procedura
prealabilă.
Plângerea prealabil ă în cazul ac țiunilor care au ca obiect contractele administrative are
semnifica ția concilierii în cazul liti giilor comerciale, dispozi țiile din Codul de procedur ă
civilă fiind aplicabile în mod corespunz ător.
Plângerea prealabil ă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce,
pentru motive temeinice, și peste termenul prev ăzut la alin. (1), dar nu ma i târziu de 6 luni de
la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescrip ție.
Procedura în fa ța instanței de contencios administrativ începe cu introducerea
acțiunii în contencios administrativ, dar cu respec tarea prevederilor legale privind termenul de
introducere a acesteia (a ac țiunii) — art. 11 din Legea nr. 554/2004.
b) Obiectul ac țiunilor în contencios administrativ
Sfera actelor ce pot face obiectul unei ac țiuni în contencios administrativ a fost l ărgită.
Astfel, no țiunea de act administra tiv a fost redefinit ă și completat ă. Potrivit noii reglement ări,
actele administrative se împart în acte administrative individuale și normative. Pe lâng ă
acestea intr ă sub inciden ța legii și contractele administ rative (în care se in clud, printre altele,
anumite contracte încheiate de autorit ățile publice).
Vor putea fi atacate și Ordonan țele Guvernului, precum și actele administrative
individuale adresate altui subiect, dac ă prin acestea se aduce o v ătămare unui drept, ori interes
legitim propriu.
c) Subiectele raportului în contencios administrativ
Este semnificativ extins ă și categoria persoanelor care pot ataca un act în fa ța instanței
de contencios administrativ. Pân ă acum acest drept revenea numai persoanelor fizice și
juridice.
Pot formula ac țiuni în contencios administrativ și entități care nu au personalitate
juridică (de ex. grupuri de persoane), precum și persoanele de drept public.
189Persoanele fizice și juridice
Potrivit art. l, orice persoan ă care se consider ă vătămată într-un drept al s ău ori într-un
interes legitim, de c ătre o autoritate public ă, printr-un act admi nistrativ sau prin
nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instan ței de contencios
administrativ competente, pentru anularea actului, recunoa șterea dreptului pretins sau a in-
teresului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzat ă. Interesul legitim poate fi atât privat,
cât și public.
Se poate adresa instan ței de contencios administrativ și persoana v ătămată într-un
drept al s ău sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual,
adresat altui subiect de drept.
Potrivit art. 4, legalitatea unui act ad ministrativ unilateral poate fi cercetat ă oricând în
cadrul unui proces, pe cale de excep ție, din oficiu sau la cererea p ărții interesate. In acest caz,
instanța, constatând c ă de actul administrativ depinde solu ționarea litigiului pe fond, va sesiza
prin încheiere motivat ă instanța de contencios administrativ competent ă, suspendând cauza.
Potrivit art. 9, persoana v ătămată într-un drept al s ău ori într-un interes legitim prin
ordonanțe sau dispozi ții din ordonan țe introduce ac țiune la instan ța de contencios
administrativ, înso țită de excep ția de neconstitu ționalitate.
Potrivit art. 6, Jurisdic țiile administrative speciale sunt facultative și gratuite.
Actele administrativ -jurisdic ționale pot fi atacate direct la instan ța de contencios
administrativ competent ă, în termen de 15 zile de la comunicare, dac ă partea nu exercit ă căile
administra țiv-jurisdic ționale de atac.
Avocatul Poporului
Potrivit art. 1, Avocatul Poporului, ca urmare a controlului realizat , potrivit legii sale
organice, în baza unei sesiz ări a unei persoane fizice, dac ă apreciază că ilegalitatea actului sau
excesul de putere al autorit ății administrative nu poate fi înl ăturat decât prin justi ție, poate
sesiza instan ța competent ă de contencios administrativ de la domiciliul petentului.
Petiționarul dobânde ște, de drept, calitatea de reclamant, urmând a fi citat în aceast ă
calitate.
190Ministerul Public
Potrivit art. l, Ministerul Pub lic, atunci când, în urma exercit ării atribuțiilor prevăzute
de legea sa organic ă, apreciaz ă că încălcările drepturilor, libert ăților și intereselor legitime ale
persoanelor se datoreaz ă existentei unor acte administra tive unilaterale individuale ale
autorităților publice emise cu exces de putere, sesizeaz ă instanța de contencios administrativ
de la domiciliul persoanei fizice sau de la sediul persoanei juridice v ătămate.
Petiționarul dobânde ște, de drept, calitatea de reclam ant, urmând a fi citat în aceast ă
calitate.
Când Ministerul Public apreciaz ă că, prin excesul de putere, concretizat în emiterea
unui act administrativ normativ, se v ătăma un interes public, va sesiza instan ța de contencios
administrativ competent ă de la sediul autorit ății publice emitente.
Participarea în instan ță a reprezentantului Ministerului Public nu este obligatorie .,
conform art.IV din O.U.G. nr. 190/2005.
Autoritatea public ă emitentă
Potrivit art. l, Autoritatea public ă emitentă a unui act administrativ nelegal poate s ă
solicite instan ței constatarea nulit ății acestuia, în situa ția în care actul nu mai poate fi revocat,
întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice.
In cazul admiterii ac țiunii, instan ța se va pronun ța, la cerere, și asupra legalit ății
actelor civile încheiate în baza act ului administrativ nelegal, precum și asupra efectelor civile
produse.
Agenția Națională a Funcționarilor Publici
Potrivit art. l, ac țiunile în contencios administra tiv pot fi introduse de prefect și de
Agenția Națională a Funcționarilor Publici, precum și de orice persoan ă de drept public
vătămată într-un drept sau, dup ă caz, când s-a v ătămat un interes legitim.
Agenția Națională a Funcționarilor Publici poate ataca în fa ța instanței de contencios
administrativ actele autorit ăților publice centrale și locale prin care se încalc ă legislația
privind func ția publică.
191Prefectul
Potrivit art. 3, Prefect ul poate ataca în fa ța instanței de contencios administrativ, actele
emise de autorit ățile administra ției publice locale, dac ă le consider ă nelegale.
d) Sesizarea instan ței
Conform legii, reclaman tul va putea formula ac țiune și personal împotriva persoanei
fizice care a elaborat, a emis sau a încheiat actul ori, dup ă caz, care se face vinovat ă de refuzul
de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dac ă se solicit ă
plata unor desp ăgubiri pentru prejudiciu l cauzat ori pentru în târziere. Persoana ac ționată astfel
în justiție îl poate chema în garan ție pe superiorul s ău ierarhic, de la care a primit ordin scris
să elaboreze sau s ă nu elaboreze actul.
Reclamantul va anexa la ac țiunea depus ă la instan ță competent ă copia actului
administrativ pe care îl atac ă sau, dup ă caz, răspunsul autorit ății publice prin care i se
comunică refuzul rezolv ării cererii sale. In situa ția în care reclamantul nu a primit nici un
răspuns la cererea sa, va depune la dosar copia cererii, certificat ă prin num ărul și data
înregistrării la autoritatea public ă, precum și orice înscris care face dovada îndeplinirii proce-
durii prealabile. De asemen ea, reclamantul trebuie s ă atașeze la ac țiunea introductiv ă de
instanță și dovada achit ării taxei de timbru.
La primirea cererii, instan ța va dispune citarea p ărților și va putea cere autorit ății al
cărei act este atacat s ă îi comunice de urgen ță acel act, împreun ă cu întreaga documenta ție
care a stat la baza emiterii lui, precum și orice alte lucr ări necesare pentru solu ționarea cauzei.
De asemenea, în situa ția în care reclamant este un ter ț în sensul art. l alin. 2 din Legea
nr. 554/2004 sau când ac țiunea este introdus ă de Avocatul Poporului or i de Ministerul Public,
instanța va cere autorit ății publice emitente s ă îi comunice de urgen ță actul atacat împreun ă cu
documenta ția care a stat la baza emiterii lui, precum și orice alte lucr ări necesare pentru
soluționarea cauzei.
Potrivit legii, în mod similar celui mai sus expus se va proceda și în cazul ac țiunilor
care au ca obiect refuzul de rezolvare a cererii privind un drept recunoscut de lege sau un
interes legitim.
Potrivit art. 13 alin. 4 din Legea nr. 554/2004, dac ă autoritatea public ă nu trimite în
termenul stabilit de instan ță lucrările cerute, conduc ătorul acesteia va fi obligat, prin încheiere
192interlocutorie, s ă plătească statului, cu titlu de amend ă judiciară, 10% din salariul minim brut
pe economie pentru fiecare zi de întârziere nejustificat ă.
Revenind la judecarea ac țiunilor introductive de instan ță, legea prevede c ă astfel de
cereri se judec ă de urgen ță și cu precădere în ședința publică, în completul stabilit de lege.
Hotărârile vor fi redactate și motivate de urgen ță, în cel mult 10 zile de la pronun țare.
e) Instan ța competent ă
Potrivit art. 10, litigiile pr ivind actele administrative em ise sau încheiate de autorit ățile
publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribu ții, datorii
vamale si accesorii ale acestora, de pân ă la 5 miliarde lei, se solu ționează, în fond, de tri-
bunalele administrativ-fiscale.
Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorit ățile publice
centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribu ții, datorii vamale și accesorii
ale acestora, mai mari de 5 miliarde Iei, se solu ționează, în fond, de sec țiile de contencios
administrativ și fiscal ale cur ților de apel, dac ă prin lege special ă nu se prevede altfel.
Recursul împotriva sentin țelor pronun țate de tribunalele administrativ-fiscale se
judecă de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale cur ților de apel, iar recursul
împotriva sentin țelor pronun țate de sec țiile de contencios administrativ și fiscal ale cur ților de
apel se judec ă de Secția de contencios administrativ și fiscal a înaltei Cur ți de Casa ție și
Justiție, dacă prin lege special ă nu se prevede altfel.
Reclamantul se poate adresa instan ței de la domiciliul s ău sau celei de la domiciliul
pârâtului.
Dacă reclamantul a optat pentru instan ța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca
excepția necompeten ței teritoriale.
Potrivit art. 8, persoana v ătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes
legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemul țumită de răspunsul primit la plângerea
prealabilă adresată autorității publice emitente sau dac ă nu a primit nici un r ăspuns în terme-
nul de 30 de zile, poate sesiza instan ța de contencios administrativ competent ă, pentru a
solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, repara ții
pentru daune morale.
193De asemenea, se poate adresa instan ței de contencios administrativ și cel care se
consideră vătămat într-un drept al s ău, recunoscut de lege, prin nesolu ționarea în termen sau
prin refuzul nejustificat de solu ționare a cererii.
Instanța de contencios administrativ este competent ă să soluționeze litigiile care apar
în fazele premerg ătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de
aplicarea și executarea contractului administrativ. La solu ționarea litigiilor se va avea în
vedere regula dup ă care principiul libert ății contractuale este subordonat principiului
priorității interesului public.
Potrivit art. 16, cererile în justi ție vor putea fi formulate și personal împotriva
persoanei fizice care a elaborat, a emis sau a încheiat actul ori, dup ă caz, care se face vinovat ă
de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dac ă
se solicită plata unor desp ăgubiri pentru prejudiciul cau zat ori pentru întârziere.
In cazul în care ac țiunea se admite, persoana respectiv ă va putea fi obligat ă la plata
despăgubirilor, solidar cu autoritatea public ă respectiv ă.
Persoana ac ționată astfel în justi ție îl poate chema în garan ție pe superiorul s ău
ierarhic, de la care a primit ordin scris s ă elaboreze sau s ă nu elaboreze actul.
f) Termenul de introducere
Potrivit art. 11, cereril e prin care se solicit ă anularea unui act administrativ individual
sau recunoa șterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de
6 luni de la:
– data primirii r ăspunsului la plângerea prealabil ă sau, după caz, data comunic ării
refuzului, considerat nejustificat, de solu ționare a cererii;
– data expir ării termenului legal de solu ționare a cererii, f ără a depăși termenul de
un an de la data emiterii actului;
– data încheierii procesului-verbal de fina lizare a procedurii concilierii, în cazul
contractelor administrative.
Pentru motive temeinice, în cazul actului ad ministrativ unilateral, cererea poate fi
introdusă și peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului.
In cazul ac țiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului, Minist erul Public sau
Agenția Națională a Funcționarilor Publici, termenul curg e de la data când s-a cunoscut
existența actului nelegal, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului.
194Ordonanțele sau dispozi țiile din ordonan țe care se consider ă a fi neconstitutionale,
precum și actele administrative cu carac ter normativ care se consider ă a fi nelegale pot fi
atacate oricând.
Termenul principal de 6 luni este termen de prescrip ție, iar termenul de un an este
termen de dec ădere.
g) Suspendarea execut ării actului
Suspendarea anterior sesiz ării prin ac țiune a instan ței
Potrivit art. 14, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o
dată cu sesizarea, prin plângere prealabil ă, a autorit ății publice care a emis actul, persoana
vătămată poate să ceară instanței competente s ă dispună suspendarea execut ării actului ad-
ministrativ pân ă la pronun țarea instan ței de fond.
Instanța va rezolva cererea de suspendare, de urgen ță, cu citarea p ărților.
Când în cauza este un interes public major, de natur ă a perturba grav func ționarea unui
serviciu public administrativ de importan ță națională, cererea de susp endare a actului
administrativ normativ poate fi introdus ă și de Ministerul Public, di n oficiu sau la sesizare.
Încheierea sau, dup ă caz, sentin ța prin care se pronun ță suspendarea este executorie de drept.
Ea poate fi atacat ă cu recurs în termen de 5 zile de la pronun țare.
Suspendarea prin ac țiunea principal ă
Potrivit art. 15, suspendarea execut ării actului administrativ unilateral poate fi
solicitată de reclamant și prin cererea adresat ă instanței competente pentru anularea, în tot sau
în parte, a actului atacat.
În acest caz, instan ța va putea dispune suspendarea ac tului administrativ atacat, pân ă
la soluționarea definitiv ă și irevocabil ă a cauzei. Cererea de susp endare se poate formula o
dată cu acțiunea principal ă sau printr-o ac țiune separat ă, până la soluționarea ac țiunii în fond.
Hotărârea dat ă cererii de suspendare este execu torie de drept, iar introducerea
recursului nu suspend ă executarea.
195 h) Introducerea în cauz ă a funcționarului
Cererile în justi ție prevăzute de prezenta lege vor putea fi formulate și personal
împotriva persoanei fizice care a elaborat , a emis sau a încheiat actul ori, dup ă caz, care se
face vinovat ă de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes
legitim, dac ă se solicit ă plata unor desp ăgubiri pentru prejudiciul cauz at ori pentru întârziere.
În cazul în care ac țiunea se admite, persoana respectiv ă va putea fi obligat ă la plata
despăgubirilor, solidar cu autoritatea public ă respectiv ă.
Persoana ac ționată astfel în justi ție îl poate chema în garan ție pe superiorul s ău
ierarhic, de la care a primit ordin scris s ă elaboreze sau s ă nu elaboreze actul.
i) Soluțiile instan ței
Potrivit art. 18, instan ța, soluționând cererea poate, dup ă caz, să anuleze, în tot sau în
parte, actul administrativ, s ă oblige autoritatea public ă să emită un act administrativ ori sa
elibereze un certificat, o adeverin ță sau orice alt înscris.
In cazul solu ționării cererii, instan ța va hotărî și asupra desp ăgubirilor pentru daunele
materiale și morale cauzate, dac ă reclamantul a solicitat acest lucru.
Atunci când obiectul ac țiunii în contencios administrativ îl formeaz ă un contract
administrativ, în func ție de starea de fapt, instan ța poate:
• dispune anularea acestuia, în tot sau în parte;
• obligă autoritatea public ă să încheie contractul la care reclamantul este îndrituit;
• impune uneia dintre p ărți îndeplinirea unei anumite obliga ții;
• suplini consim țământul unei p ărți, când interesul public o cere;
• obligă la plata unor desp ăgubiri pentru daunele materiale și morale.
Legiuitorul arat ă că soluțiile prevăzute la art. 18 alin. l și la alin. 4 lit. b și c din Legea
nr. 554/2004 pot fi stabilite sub sanc țiunea unei penalit ăți pentru fiecare zi de întârziere.
j) Recursul
Potrivit art. 20, hot ărârea pronun țată în prima instan ță poate fi atacat ă cu recurs, în
termen de 15 zile de la pronun țare ori de la comunicare. Recursul suspend ă executarea și se
judecă de urgență.
196Potrivit art. 20 alin. l din Legea nr. 554/2004, hot ărârea pronun țată în prima instan ță
poate fî atacat ă cu recurs, în termen de 15 zile de la pronun țare ori de la comunicare. Recursul
suspendă executarea și se judec ă de urgență.
În cazul admiterii recursului, instan ța de recurs, casând sentin ța, va rejudeca litigiul în
fond, dacă nu sunt motive de casare cu trimitere. Când hot ărârea primei instan țe a fost dat ă cu
încălcarea dispozi țiilor referitoare la competen ța material ă din prezenta lege, cauza se va
trimite la instan ța competent ă.
Recursul în situa ții deosebite
Potrivit art. 21, recurentul, în situa ții deosebite, cum ar fi împlinirea termenului pân ă la
care își poate valorifica dreptul pretins, va putea solicita pre ședintelui instan ței competente s ă
soluționeze recursul și stabilirea termenului de judecat ă a recursului chiar înainte de primirea
dosarului.
Cererea de fixare a unui termen de urgen ță, însoțită de dovada înregistr ării recursului
la instanța de fond, se solu ționează în termen de 24 de ore de la prezentarea acesteia
președintelui instan ței de recurs.
Soluția de admitere a cererii se comunic ă de îndată instanței de fond, care are obliga ția
redactării hotărârii atacate, a comunic ării acesteia p ărților, precum și a expedierii dosarului,
într-un termen de 5 zile.
Motivarea recursului se poate face, sub sanc țiunea nulit ății pentru tardivitate, în
termen de dou ă zile de la comunicare.
Procedura de citare a p ărților și de comunicare a motivelor de recurs se va efectua cu
prescurtarea termenului la 48 de ore, prin agent procedural sau prin orice mijloc rapid de comunicare a informa țiilor scrise.
k) Termenul de prescrip ție pentru desp ăgubiri
Potrivit art. 19, când persoana v ătămată a cerut anularea actului administrativ, f ără a
cere în acela și timp și despăgubiri, termenul de prescrip ție pentru cererea de desp ăgubire
curge de la data la care aces ta a cunoscut sau trebuia s ă cunoască întinderea pagubei.
Cererile se adreseaz ă instanțelor de contencios administrativ competente, în termenul
de un an de la data emiterii actului. Cere rile se supun normelor legii contenciosului
administrativ în ceea ce prive ște procedura de judecat ă, iar taxele de timbru sunt cele
197prevăzute de Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, pentru cauzele
neevaluabile în bani.
l) Executarea hot ărârilor
Titlul executoriu
Potrivit art. 22, hot ărârile judec ătorești definitive și irevocabile, prin care s-au admis
acțiunile constituie titluri executorii.
Obligația publicării
Potrivit art. 23, hot ărârile judec ătorești definitive și irevocabile, prin care s-au anulat
acte administrative cu caracter no rmativ, sunt general obligatorii și au putere numai pentru
viitor. Ele se public ă în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau, dup ă caz, în monitoarele
oficiale ale jude țelor ori al municipiului Bucure ști, la cererea instan ței de executare ori a
reclamantului, fiind scutite de plata taxelor de publicitate.
Obligația executării
Potrivit art. 24, dac ă în urma admiterii ac țiunii autor itatea public ă este obligat ă să
încheie, s ă înlocuiasc ă sau să modifice actul administrativ, s ă elibereze un certificat, o
adeverință sau orice alt înscris, executarea hot ărârii definitive și irevocabile se va face în
termenul prev ăzut în cuprinsul ei, iar în lip sa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la
data rămânerii irevocabile a hot ărârii.
In cazul în care termenul nu este respectat, se va aplica conduc ătorului autorit ății
publice sau, dup ă caz, persoanei obligate o amenda de 20% din salariul minim brut pe
economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la desp ăgubiri pentru întârziere.
Neexecutarea sau nerespectarea hot ărârilor judec ătorești definitive și irevocabile
pronunțate de instan ța de contencios administrativ și după aplicarea amenzii, constituie
infracțiune și se sancționează cu închisoare de la 6 l uni la 3 ani sau cu amend ă de la 2500 lei
la 10.000 lei.
198m) Instan ța de executare
Potrivit art. 25, sanc țiunea și despăgubirile de întârziere se aplic ă, respectiv se acord ă,
de instanța de executare, la cererea reclamantului. Hot ărârea se ia în camera de consiliu, de
urgență, cu citarea p ărților. Cererea este scutit ă de taxa de timbru.
Hotărârea pronun țată de instan ța de executare poate fi atacat ă cu recurs în termen de 5
zile de la pronun țare.
Prevederile se aplic ă, în mod corespunz ător, și pentru punerea în executare a
hotărârilor instan țelor de contencios administrativ date pentru solu ționarea litigiilor ce au avut
ca obiect contracte administrative.
Acțiunea în regres
Potrivit art. 26, conduc ătorul autorit ății publice se poate îndrepta cu ac țiune împotriva
celor vinova ți de neexecutarea hot ărârii, potrivit dreptului comun.
In cazul în care cei vinova ți sunt func ționari publici, se vor aplica reglement ările
speciale.
199
BIBLIOGRAFIE
A. TRATATE, CURSURI, MONOGRAFII
I. AUTORI ROMÂNI
1. Dana Apostol Tofan, Drept administrativ, vol.I, Editura All Beck, Bucure ști, 2003
2. Dana Apostol Tofan , Drept administrativ, vol. II, Edit.All Beck, Bucure ști, 2004
3. Emanuel Albu, Administra ția ministerial ă în România, Edit. All Beck, Bucure ști, 2004
4. Corneliu Bîrsan , Conven ția european ă a drepturilor omului. Comentariu pe articole
Vol.I. Drepturi și libertăți, Edit. All Beck, Bucure ști, 2005 și vol.II. Procedura în fa ța
Curții . Executarea hot ărârilor, Edit. C.H.Beck, Bucure ști, 2006
5. Constantin Brânzan, Avocatul Poporului, Editura Juridic ă, București, 2002
6. Mihai Constantinescu, Antonie Ior govan, Ioan Muraru, Elena Simina T ănăsescu,
Constituția României revizuit ă- comentarii și explicații, Edit.All Beck, 2004
7. Dacian Cosmin Drago ș, Legea contenciosului administrativ, Comentarii și explicații,
Ed.All Beck, Bucure ști, 2005
8. Tudor Dr ăganu, Liberul acces la justi ție, Editura Lumina Lex, Bucure ș
ti, 2003
9. Augustin Fuerea , Drept comunitar european. Partea general ă, Editura All Beck,
București, 2003
10. Bianca Selejan Gu țan, „Excepția de neconstitu ționalitate” Edit. All Beck, Bucure ști,
2005
11. Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, Edi ția a 4-a, revizuit ă, vol.I și II,
Editura All Beck, 2005
12. Antonie Iorgovan , Noua lege a contencios ului administrativ, Genez ă și explicații, și
jurispruden ță, Ediția a II-a, Edit. Kullusys, Bucure ști, 2006
13. Ilie Iovănaș, Drept administrativ, Editura Servo – Sat, Arad, 1997
14. Rozalia-Ana Laz ăr, Legalitatea actului administrativ. Drept românesc și drept
comparat, Edit. All Beck, Bucure ști, 2004
15. Rodica Narcisa Petresscu, Drept administrativ, Edit. Accent, Cluj-Napoca, 2004
20016. Nicolae Popa, Teoria general ă a dreptului, Editura All Beck, Bucure ști, 2002
17. Corneliu Liviu Popescu, Autonomia local ă și integrarea european ă, Editura All Beck,
București, 1999; Bucure ști, 2002
18. Sorin Popescu, Victoria Țăndăreanu, Probleme actuale alte tehnicii legislative,
Editura Lumina Lex, Bucure ști, 2003
19. Mircea Preda, Drept administrativ. Partea general ă, ed.a-III-a, Edit.Lumina Lex,
București 2004
20. Valentin I. Pris ăcaru, Tratat de drept administ rativ român, Partea general ă ed. a III-a,
revăzută și adăugită, Editura Lumina Lex, Bucure ști, 2002
21. Constantin G.Rarincescu, Contenciosul administrativ român, ed.a II-a, Editura
Universala Alcalay & Co, Bucure ști,1936
22. Ioan Santai, Drept administrativ și Știința administra ției, vol.I și vol.II, Editura
Risoprint SRL Cluj-Napoca, 2005
23. Anibal Teodorescu, Tratat de drept administrativ, ed .I, Institutul de Arte Grafice
„Eminescu” SA Bucure ști, 1929, vol.I, II
24. Anton Tr ăilescu, Actele administra ției publice locale, Editura All Beck, Bucure ști,
2002
25. Anton Tr ăilescu, Drept administrativ, Editura All Beck, Bucure ști, 2005
26. Verginia Vedina ș, Drept administrativ și instituții politico-administrative. Manual
practic, Editura Lumina Lex, Bucure ști, 2002
27. Verginia Vedina ș, Drept administrativ, Editura Lumina Lex, Bucure ști, 2006
28.
II. AUTORI STR ĂINI
1. Michael Allen & Brian Thompson, Cases and Materials on Constitutional &
Administrative Law, 6
th edition, Blackstone Press Limited, London, 2001
2. Jean Boulouis, Marco Darmon et Jean Guy Huglo, Contentieux
Communnautaire, 2e ed., Ed. Dalloz, 2001
3. René Chapus, Droit administratif général , Tome 1, 15e edition, Paris Edit.
Montchrestien E.J.A. Paris, 2001
2014. Paul P. Craig, Administrative Law, fourth ed ition, Sweet & Maxwell, London, 1999
5. Jürgen Schwarze, Droit Administratif Européen, Offi ce des Publications Officielles
des Communautés Européennes, Bruylant, 1994
6. Agathe Van Lang, Geneviève Gondoui n, Véronique Inserquet-Brisset,
Dictionnaire de Droit Administratif, 3e edition Armand Colin, Paris, 2002
7. Jacqueline Morand-Deviller, Cours de droit administratif, 7e ed. Montchrestien,
E.J.A., Paris, 2001
8. Laurent Richer, Droit des contrats administratif, 3e edition, L.G.D.J., Paris, 2001
9. Jean Rivero, Jean Waline, Droit administratif, 18eed.Dalloz, Paris, 2000
B.ARTICOLE, STUDII
I. Autori români
1. Ruxandra Anescu, Vlad Anescu, Procedura aprob ării tacite, Edit.Tribuna
Economic ă,- Supliment economic legislativ, nr.33/2003
2. Dana Apostol Tofan, Unele considera ții în legătură cu Legea privind transparen ța
decizional ă în administra ția publică, în Curierul ju diciar nr.3/2003
3. Dana Apostol Tofan, Modific ările esen țiale aduse institu ției contenciosului
administrativ prin noua lege cadru în ma terie (I), Curierul judiciar nr.3/2005
4. Alexandru Sorin-Ciobanu , Suspendarea judiciar ă a executării actelor administrative
în baza Legii contenciosului administra tiv, Revista de drept public nr.1/2005, p.78
5. Mihai Constantinescu, Suprema ția legii, principiu fundamental de drept, în Revista
de drept public nr.1-2/1996
6. Mihail Constantin Eremia, Ierarhia actelor juridice cu putere normativ ă în sistemul
de drept în România, în Re vista de drept public nr.2/2001
7. Antonie Iorgovan, Regimul juridic al decretelor preziden țiale și al răspunderii
Președintelui României pentru emiterea aces tora, Revista de dr ept public nr.1/2005,
p.53
8. Antonie Iorgovan, Considera ții teoretice pe marginea unor solu ții ale instan țelor de
contencios administrativ. Revi sta de Drept Public nr.1/2006
2029. Ana Rozalia Laz ăr, Relația legalitate- oportunita te din perspectiva practicii
instanțelor naționale și comunitare, Curierul judiciar nr.9/2003
10. Ana Rozalia Laz ăr, Aspecte procedurale ale emiterii actelor administrative. Câteva
considerente privi nd procedura aprob ării tacite, Revista de Drept Public nr.3/2003
11. Rodica Narcisa Petrescu, Considera ții asupra noii legi administrative privind
descentralizarea, Revista de drept public nr.1/2005, p.35
12. Ioan Santai, Noul cadru legal al activit ății de soluționare a peti țiilor (O.G.nr.27/2002,
Legea nr.233/2002) în Revista Dreptul nr.6/2002
13. Nicolae Scutea și Mihaela M. Popa – Unele controverse doc trinare privind legea
contenciosului administrativ la un an de la intrarea sa în vigoare. Revista de Drept
Public nr.1/2006
II. Autori str ăini
1. Frédérique Aubert, Simplification et rationalisation de le législation de l’Union,
L’Actualité juridique-Droit administratif, nr.7/2003, Editions Dalloz
2. Jean-Marc Belorgey, Stéphane Gervason, Cristian Lambert, Actualité du droit
communautaire, l’Actualité juridique-Droit administra tif nr.8/2003, et L’Actualité
juridique-Droit administratif nr.20/2003, Edition Dalloz
3. Laurence Desfonds, La notion de mesure préparatoire en droit administratif français,
L’Actualité juridique – Droit ad ministratif, 1/2003, Editions Dalloz
4. Jean-François Flauss, Actualité de la Convention eur opéenne des droits de l’homme
(octobre 2002- février 2003), L’Actualité ju ridique- Droit administratif, nr.12/2003,
Editions Dalloz
5. Renaud Denoix de Saint Marc, La question de l’admini stration contractuelle,
L’Actualité juridique- Droit administratif, nr.19/2003, Editions Dalloz
C. CULEGERI, CODURI, PROIECTE
203
1. Vincent Berger, Jurispruden ța Curții Europene a drepturilor Omului, Edi ția a 5-a în
limba român ă, Institutul Român pentru Drepturile Omului, Bucure ști, Edit. IRDO,
2005
2. Corneliu Bîrsan, Convenția european ă a drepturilor omului, Comentarii pe articole,
vol.I Drepturi și libertăți, Ed.All Beck, Bucure ști, 2005
3. Corneliu- Liviu Popescu , Jurispruden ța Curții Europene a Drepturilor Omului (1999-
2002), Edit. All Beck, Bucure ști, 2003
4. Corneliu- Liviu Popescu , Drepturile de procedur ă în jurispruden ța Curții Europene a
Drepturilor Omului (2001-2002), Edit. All Beck, Bucure ști, 2003
5. Curtea Suprem ă de Justiție, Buletinul jurispruden ței, Culegerea de decizii pe anul
1993, Editurile „Continent XXI” și „Universul”, Bucure ști, 1994
6. Tratate ale Consiliului Europei – Texte esen țiale – Les editions du Conseil de
l’Europe, 2002
1. Buletinul Jurispruden ței 1990-2004 , De la Curtea Suprem ă de Justiție la Înalta
Curte de Casa ție și Justiție, Edit. All Beck, 2004 și forma pe suport electronic
actualizat ă
2. Buletinul Casa ției, Revista oficial ă a Înaltei Cur ți de Casație și Justiție, Jurispruden ță,
doctrină, comunic ări, Edit. All Beck (trimestrial ă, începând cu 2005)
3. Proiectul Codului de procedur ă administrativ ă,în Revista de drept public,
nr.4/2004, Edit. All Beck, Bucure ști, 2004
4. Tratatul de Instituire a unei Constitu ții pentru Europa , Institutul European din
România, ed-a 2-a revizuit ă București, 2005
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Administratia Publica Locala Pt.2 [621472] (ID: 621472)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.