Vișinul este un pom fructifer care pe lângă faptul că are o mare importantă în [621447]

4

INTRODUCERE

Vișinul este un pom fructifer care pe lângă faptul că are o mare importantă în
industria alimentară, este important și pentru industria mobiliera, dar are și
numeroase efecte terapeutice. Deci, e clar că de la vi șin se pot valorifica toate
organele, începând de la fructe, frunze, peduncul, sâmburi, scoar ță, trunchi și
ramuri.
Scopul lucrării este acela de a demonstra faptul că o specie creată într -o
altă regiune (Moldova – Boto șani), cu alte caract eristici pedo -climatice decât în
regiunea noastră, Dobrogea, se poate adapta, dezvolta și fructifica la fel de bine
ca în locul originii sale.
În cele ce urmează voi prezenta caracteristicile generale ale vi șinului și mai
apoi, date proprii prelevate din câmpul didactic al Facultă ții de Științe ale
Naturii și Științe Agricole și prelucrate.

5
CAPITOLUL I

ORIGINEA, ARIA DE RĂSPÂNDIRE ȘI IMPORTANȚA CULTURII
VIȘINULUI

1.1 Originea

Vișinul comun, ce poartă denumirea de Cerasus vulgaris face parte din familia
Rosaceae , subfamilia Prunoidae . Datele ce există în literatură cu privire la originea sa sunt
ușor contradictorii și confuze. Se presupune că originea vișinului se află în vecinătatea
Mării Caspice, în regiunile Caucazului, loc unde se pot observa și în zilele noastre în stare
semispontană. Foarte clar este faptul că încă din cele mai vechi timpuri a fost folosit, aces
lucru fiind demonstrat în lucrările din sec IV i.e.n. ale lui Teofrast, pomenit sub numele de
Cerasus. O sută de ani mai târziu de acest eveniment, despre două soiuri de ,,Kerasia”
vorbește și medicul Diphylius care aduce la cunostiinta ca există unele roșii (proabil
vișine) altele miletiene și că acestea două ,,sunt cele mai bune”, acest lucru însemnând că
existau și a ltele (C. Ioniță 1964) .
Vechimea speciei este confirmată de către istorici prin anumite resturi de sâmburi
ce au fost găsite în locuințele lacustre din Elveția, Scandinavia dar și America. Se
presupune că a fost adus în Italia de către generalul roman Luc ius Lucallus (79 i.e.n.), în
urmă victoriei repurtate asupra Mitridate și denumit Cerasus după numele orașului Kerasus
de unde a fost luat. Presupunerea se sprijină pe afirmația lui Pliniu cel Bătrân (sec I e.n)
din Istoria naturalis că Cerasus nu a exista t în Italia până în anul 680 de la fondarea Romei,
când a fost adus din Grecia de către Lucullus.Originea greaca și neexistență lui în Europa
înainte de Lucullus au fost contestate mai târziu de mulți autori, printre care se numără și
Lamarck, sprijinandu -se pe existența a numeroase soiuri în toate țările Europei și pe
existența a numeroase forme sălbăticite. Însuși Pliniu cel Bătrân descrie în Istoria naturalis
10 soiuri de cireș și vișin, dintre care Apronina corespunzător cu vișinul comun de astăzi,
Lutatia cu vișinul cu fructe negre, Lusitania cu vișinul din Portugalia (Griot francez) și
Macedonica cu vișinul pitic. Existența unui asemenea număr de soiuri (desigur că Pliniu nu
le-a descris pe toate) dovedește vechimea mai mare în cultura vișinului în Ita lia și Europa.

6
Este de asemenea îndoielnică afirmația unor autori că visinile ar fi fost folosite în
alimentație încă din preistorie, întrucât s -au găsit sâmburi din această specie în primele
așezări omenești din Elveția, Peninsulă Scandinavica și Americ a. Ceea ce pune în primul
rând sub semnul întrebării această părere este faptul că vișinul comun nu se găsește în stare
sălbatică nicăieri în lume (C. Ioniță 1964) .
Informații scrise legate de existența vișinului la noi în țara avem începând cu
formarea pr imelor state românești din estul dar și sudul Carpaților. Chiar din vreamea
domnitorului Mircea cel Bătrân (1386 -1418), era în județul Goj atestata localitatea Vișina,
iar în 1550 există în în documentele vremii un sat în județul Olt denumit de asemenea to t
Vișina.
În comparație cu celelate specii sâmburoase, vișinul are cea mai largă arie de
răspândire predominant în emisfer a nordică, în zona centrală a Rusiei , în Siberia, China, în
toată Europa etc. Vișinul se cultivă mult mai la nord comparativ cu c ireșul, pote ajunge și
la 60o latitudine, depășind limita de cultură a mărului.
La noi în țara vișinul se cultivă în toate regiunile, de la grădini familiale până la
plantații intensive. După desființarea sistemului cooperatist, odată cu decăderea sectorului
pomicol din România, suprafețele cultivate au scăzut dramatic și implicit și producția,
cultura vișinului având foarte mult de suferit.
Vișinul comun se presupune că este un hibrid natural între cireșul păsăresc (sau
cireșul sălbatic Cerasus avirum ) cu vișinul pitic (sau de stepa, tot să lbatic Cerasus
fructicosa) , ce s -a forma t în vremuri foarte îndepărtate.
Din punct de vedere pomologic, vișinul face parte din grupul de specii
sâmburoase. După clasificarea sistematică aparține familiei Rosaceae, subfamilia
Prunoideae, genul Cerasus. Deși genul Cerasus cuprinde 12 9 de specii, la formarea
majorității soiurilor cultivate de vișin au contribuit numai două din ele și anume vișinul
comun (Cerasus vulgaris Mill.) și vișinul de stepa (Cerasus fruticosa Pall.). Într-o măsură
mult mai mică au mai luat parte la formarea soiu rilor cultivate vișinul pufos ( Cerasus
tomentosa Thumb.) și vișinul de nisipuri vest -american ( Cerasus basseyi Beylei).
Vișinul comun ( Cerasus vulgaris Mill. Sin. Prunus ceras us L.) Din punct de
vedere sistematic, poziția acestei specii e ste încă neclară și controversată, la fel ca și
originea sa. Unii autori, bazându -se pe cercetările citologice, consideră că vișinul comun a
luat naștere din încrucișarea vișinului de stepă cu cireșul sălbatic. În sprijinul acestei păreri
vine și constatre a că cei mai mulți vișini cu aspect sălbatic se găsesc tocmai în punctele

7
geografice unde se întâlnește vișinul de stepa cu cireșul păsăresc. Ei mai susțin că vișinul
comun nu se întâ lnește în stare sălbatică, ci numai sălbăticit în Balcani și Europa C entrală.
Alți autori, dimpotrivă, afirmă că vișinul comun se întâlnește în stare sălbatică în sud -estul
Europei, sud -estul Asiei, India și Iran, în jurul Mării Caspice și al Mării Negre (Budan S.
1995) (C. Ioniță 1964) .
La noi în țara nu se întâlnesc forme sălbatice de vișin, deși în vorbirea curentă se
folosește uneori expresia de vișin ,,salbatic”, atribuită pomilor nealtoiți. Este mai just ca
pentru aceștia să se folosească termenul de vișin comun.
Vișinul comun prezintă următoarele caracteristici morfologice:
Pomul are un sistem radicular bine ramificat, răspândit mai mult în orizonturile
superioare ale solului și adesea dă naștere la numeroși drajoni.
Partea aeriană de dimensiuni variabile, poat e ajunge până la 8 -9 metri înălțime.
Trunchiul este drept, potrivit de gros (20 -25 cm diametru), cu scoarța aspră, de
culoare brună -roșcată, acoperită în proporții variabile cu crăpături cenușii; la pomii mai în
vârstă scoarța se exfoliază în cercuri co ncentrice.
Coroana, globuloasă, destul de deasă, este formată din ramuri potrivit de groase,
răsfirate, cu scoarat de culoare brună -roșiatică cenușie ca și pe trunchi, prezentând
numeroase lenticele.
Lăstarii sunt lungi, potrivit de groși, cu scoarța de culoare verde -măslinie, cu
nuanță roșiatică pe partea însorită, cu poziție pletoasă mai ales atunci când sunt așezați pe
ramuri de schelet subțiri.
Mugurii sunt de mărime mijlocie, cu solzi de culoare brună.
Frunzele sunt de mărime mijlocie, având 60-80 (120) mm lungime și 15 -40 mm
lățime, eliptic -obovate până la alungit -obovate, cu vârful de regulă acut și la baz a
îngustată. Limbul de culoare verde -intens, cu marginile mărunt crenat -serate, adesea dublu
crenate, este glabru, cu excepția perioadei d e tinerețe când este ușor pubescent pe partea
inferioară de-a lungul nervurilor. La ieșirea din mugure, l imbul este îndoit de -a lungul
nervurii mediene și acoperit cu o substanță lipicioasă. Pețiolul are 10 -30 mm lungime; este
subțire, canaliculat pe parte a superioară și poartă 1 -2 glande mic i, de culoare gălbuie –
roșiatică (C. Ioniță 1964) .

8
1.2 Aria de răspândire a speciilor de vișin

Mahalebul (Cerasus mahaleb ) este răspândit în Asia Centrală, Asia Mică, Iran,
Caucaz și în sudul Europei. Crește și în țara noastră în mod spontan în Dobrogea (Munții
Măcinului). Înălțimea pomilor este de 4 -10 m, formează coroane globuloase cu ramuri
multe și subțiri. Se exfoliază ritidomul de pe trunchi și ramuri în fâșii subțiri și circulare.
Florile au parfum, sunt albe și mici, grupate în raceme câte 5 -7. Frunzele au vârful ascuțit
și formă obovata. Fructele sunt chiar mai mici decât un bob de mazăre, cu o culoare neagră
la matu ritate, sâmburele este neadernt la pulpa astringentă și acră.Este un important
portaltoi pentru vișin și cireș, având înrădăcinarea adâncă și puternică, prezentând
rezistentă la secetă și neformând drajoini.
Vișinul păros (Cerasus tomentosa ) crește sub f ormă de tufă cu vigoare mică (1,2 -5
m) spontan în Asia Centrală. Ramurile și scoarța au culoare cafeniu -cenușie și sunt netede.
Frunzele catifelate, de formă obovata, pâsloase pe partea inferioară și mate pe cea
superioară. Florile sunt așezate câte 1 -2 la un loc, cu un peduncul scurt și sunt albe.
Fructele sunt mici ca dimensiune, sferice, cu gust astringent si a cru al pulpei de culoare
roșu-deschis. Rădăcinile sunt superficiale însă ramificate puternic; este o specie cu
rezistentă mare la ger, adaptată la terenuri reci și umede, ce suportă temperaturi de până la
-41oC.
Vișinul pitic sau vișinul de stepă (Cerasus fructicosa ) crește în Europa centrală și
de sud sub formă de tufă înaltă de până la 1 -2,5 m. Trunchiul are scoarța netedă de culoare
roșie -mata c u nuanță cenușie. Frunzele sunt mici, pubescente pe partea inferioară,
lanceolate. Florile sunt albe, mici, în inflorescență fin așezate câte 2 -5. Fructele au pulpa
moale, acră și astringentă, au culoare roz -purpuriu, sunt mici și sferice. Comparativ cu
Vișinul păros, cel pitic este rezistent la secetă. Pentru că drajonează puernic, poate fi folosit
cu succes pentru împiedicarea eroziunii. Specia de vișin pitic a fost și este folosită în
hibridări pentru creearea unor soiuri rezistente la secetă și de talie mică.
Vișinul de nisipuri sau vișinul american (Cerasus bessey ) crește sub formă de
tufă, are înălțimea mică de până la 2 m și în stare sălbatică se află în America de Nord.
Această specie este rezistentă la ger și la secetă (Lenuța Chira, Adrian Asănică, 2010) .

9
1.3. Importanța culturii vișinului.

Vișinul este o specie pomicolă puțin pretențioasă față de condițiile de mediu,
putând fi cultivat cu succes atât în regiunile de câmpie cât și în regiunile de dealuri până la
apropierea munților. Poate valorifica terenuri variate, atât soluri sărace și subțiri de pe
pantele erodate, soluri feritle sau chiar și solurile uscate.
Această specie poate fi folosită pentru c onservarea solurilor de pe pantele supuse
procesului de eroziune datorită faptul ui că unele soiuri formează mulți drajoni.
Vișinul rodește de timpuriu și dă producții anual, fă ră să przinte intermitență
(periodicitate) sau alternanță de rodire.
Lemnul de vișin este unul distinctiv, culorile de roșu cărămiziu, cu striații negre,
nereg ulate dau expresivitate aparte mobilierului deci se poate folosi și în industria
lemnului.
Importanța culturii vișinului, însă, rezultă din valoarea fructelor. Fructele sale sunt
apreciate și solicitate atât pentru consum în stare proaspătă , cât și ca ma terie primă pentru
industria alimentara, pentru obținerea compoturilor, gemurilor, dulcețurilor, visinatelor și
altor produse (fructe uscate, congelate, s iropuri, vinuri, jeleuri etc.).
Fiind printre primele fructe de vară, după cireșe și căpșuni, vișin ele câștiga atenția
consumatorului, prin conținutul ridicat de vitamine, săruri minerale, zaharuri ușor
asimilabile, aspectul atrăgător și gustul ușor acrișor, făcând în același timp obiectul uneia
dintre cele mai eficente activități comerciale.
Vișinele sunt foarte apreciate pentru consumul în stare proaspătă sau pentru
diversitatea preparatelor culinare sau de patiserie. Vișinele au un efect benefic asupra
organismului uman, prin reglarea echilibrului acido -bazic, imbunătătirea compoziției
sângelui, în bolil e renale, hepatice, cardiovasculare, etc. Sunt considerate fructe dietetice
datorită compoziției chimice complexe: 13,9 -23,2% substantă uscată, 5 -19,4 mg%
zaharuri, 0,9 -1,9 mg% acizi organici, 0,8 -1,1 mg% proteine, 0,1 -0,4 mg% pectine, 0,12 –
2,35 mg% substa nțe tanoide, o serie de ioni minerali (K, P, Ca, Mg) vitaminele PP, E, B1,
B2, caroten, acid folic, etc. Vișinul este o specie rustică care reușește în toate zonele de
cultură din țară, fiind și o foarte bună specie meliferă (L. Chira, A. Asănică, 2010).

10
Tabelul 1.1.
Compoziția chimică a fructelor a unor specii sâmburoase
(dupa Cornelia Parnia, T. Gozob si I. Ivan 1985)
COMPOZITIA VISIN CIRES PRUN
Substanta uscata 13,90 – 23,19 10,79 – 24,70 13,15 – 26,49
Zahar total 6,34-13,80 7,70-16,82 9,00 – 16.05
Aciditate totala 1.02 – 2,41 0,49 – 1,36 0,39 – 2,07
Substante tanoide 0,18 – 0,21 0,06 – 1,30 0,06 – 0,25
Substante pectice 0,05 – 0,29 0,06 – 0,39 0,22 – 1,07
Substante minerale 0,37 – 0,59 0,19 – 0.62 0,23 – 0,65
Apa 77,83 – 88,55 75,30 – 89,21 73,51 – 85,85
Vitamina C (mg%) 1,00 – 13,00 0,40 – 14,00 0,20 – 14,10
Valoare energetica 46,72 – 88,68 43,16 – 98,40 52,60 – 105,98

După cum se poate observa, referitor la valoarea alimentară, vișinele se situează
foarte aproape de celelate specii de sâmburoase ( cireș, prun, cais, piersic). Vișinele sunt
mai valoroase în sezonul în care apar chiar dacă conținutul în zahăr este mai sc ăzut, ele
sunt mai bogate în taninuri, acizi organici și săruri minerale (inclusiv microelemente).
Cu siguranță că există mari diferențe între soiurile de vișin din punct de vedere al
componentelor chmice și în funcție de acestea dar și de alte însuși ri precum culoarea,
femitatea fructelor, mărimea, se stabilete destinația fructelor. Pentru consumul în stare
proaspătă, preferate sunt soiurile de culoare roșie vișinie strălucitoare, cu fructe mari și
peduncul verde, gros, fructe rezistente la crăpare, t ransport și depozitare temporară. Gustul
și aroma se definitivează odată cu m aturarea deplină a fructelor. C a și produse naturale,
vișinele sunt fructe echilibrate din punct de vedere al vitaminelor, glucidelor, elementelor
minerale, dar și a altor substanțe nutritive sau reglatoare ale metabolismului uman.
Vișinele au valoare terapeutică și contribuie la î ntârzierea proceselor de
îmbătrâ nire pentru că îmbunătățesc digestia și compoziția chimică a sângelui.
Nu numai fructele și lemnul se folosesc de la vișin, ci toate organele plantei (funze,
flori), au însușiri aniseptice. Ceaiul din pedunculi bogat în potasiu este diuretic, iar din
fructe se pot prepar a mâncăruri dietetice pentru vindecarea unor boli renale, hepatice,
diabetice, cardio -vasculare, la atenuarea anemiei, a stărilor de stres psihic etc. (L. Chira, A.
Asănică, 2010).

11
CAPITOLUL II

CERINȚELE VIȘINULUI FAȚĂ DE FACTORII CLIMATICI

2.1. Cerințele față de temperatură.

În cultivarea pomilor fructiferi, temperatura joacă un rol deosebit întrucât limitează
aria de răspândire a speciilor și soiurilor atât pe glob cât și pe cuprinsul țării noastre.
Vișinul nu este pretențios fată de căldură, el reușește în toate zonele pomicole, din
zonă litoralului pană în zonă premontană. Pragul biologic este de 8°C, iar pentru
dezmugurit sunt necesare 60 -80 de ore de temperatură activă. Este o specie rezistentă le
iarnare, rezistă în timpul repausului fără probleme la geruri de -30°C. Mugurii în faza de
umflare, rezistă la -12°C, iar florile și fructele abia legate la -2,2°C. Rezistența la
temperaturi scăzute este diferită de la un soi la altul și corelată cu agrot ehnică aplicată în
livadă. Înflorește ceva mai târziu și în mod normal, nu este afectat de brumele și înghețul
de revenire.
Vișinul are cerințe mijlocii față de temperatură, zonele favorabile fiind plasate
între izotermele 8,0 – 11oC, cu ex tindere din câmpie până la altitudinea de 700 -900 m.
Zona racoroasă – umedă, unde temeratura medie anuală este de 6,5 – 7,5oC, este
accesibilă culturii vișinului numai pe pantele sudice cu înclinare de 15 -20% și pe
pantele sud -vestice cu înclinare de 20 -25%.
Zona moderat călduroasă – umedă, cu temperaturi medii anuale în jur de 8,5oC și
pante de peste 15%, vișinul se cultivă bine pe pantele însorite cu expoziție sudică și
vestică. În zonele climatice cu temperaturi medii anuale situate între 9,5 -10,5oC,
expozițiile cele mai favorabile pentru vișin sunt cele vestice, estice și mai rar nord –
estice și nord -vestice.
Zona călduroasă –secetoasa, cu temperaturi situate între 10,5 -11oC, pe pantele
sudice (cu unele excepții): nu se găsesc condiții foarte favorab ile pentru cultivarea
vișinului . (Ghena N., Braniște N., 2003)
Perioada cea mai dificilă pentru toate speciile de sâmburoase, este cea dinaintea și
imediat după înflorit. S -a constatat că în perioadă înfloritului și legării fructelor,
temperatura optimă d in timpul zile este 10 -20oC, care asigură un procent mare de fructe

12
legate. Sub aceste valori, temperatura determină căderea masivă a florilor sau a fructelor
abia legate (L. Chira, A. Asănică, 2010).
În general se consideră că vișinul este o specie puțin pretențioasă față de factorul
climatic temperatură, rezistând în timpul iernii până la -30oC. Vișinul nu prezintă ,, arsuri
de iarna”pe trunchi care sunt atât de frecvente la cireș în iernile grele. În cadrul speciei,
soiurile din grupă arbustoida sunt ma i rezistente la ger decât cele din grupa arborescentă.

2.2. Cerințele față de lumina

Lumina joacă un rol bine definit în creșterea și fructificarea pomilor. Iluminarea
bună a pomilor, influențează pozitiv creșterea lăstarilor și inducția florală și deasemenea
prelungește durată de viață a ramurilor de rod, în mod special a buchetelor de m ai.
Vișinul are cerințe moderate față de lumină, spre deosebire de cireș, putându -se
cultiva cu succes pe expozițiile nord -estice și nord -vestice, în special în zonele mai
secetoase. În zonele nordice și pe terenurile cu expoziție nordică, căldura și mai ales
lumina devin insuficiente pentru unele soiuri de vișin, aceste condiții făcând pomii mai
sensibili la ger, cu o producție mai mică și cu fructe de mici dimensiuni, slab colorate, cu
un conținut redus în zaharuri și prin urmare cu un gust mediocru. Lipsa luminii duce la
formarea unor ramuri anuale lungi și subțiri, cu o viată scurtă și un potențial productiv
redus. Lumina devine insuficientă în plantațiile prea dese, sau în coroanele prea
voluminoase, unde porțiunile umbrite se degarnisesc rapid. Di ntre vișini, sunt mai
pretențioși la lumină hibrizii naturali cireș -vișin și mai puțin pretențioși vișini arbustoizi.
Cel mai puțin pretențios față de lumină este vișinul de stepă, care poate fi considerat relativ
rezistent la umbrire.

2.3. Cerințele f ață de apa.

Având o mare plasticitate ecologică, vișinul dă rezultate bune atât în zonele de
deal, cu precipitații mai multe (700 mm), cât și în zona de stepă cu precipitații mai puține
(500 mm). Este o specie foate sensibilă la excesul apei în sol, care dacă este de durată,
provoacă asfixierea rădăcinilor și moartea pomilor.

13
Cerințele față de umiditatea solului depind foate mult de portaltoiul folosit, astfel
vișinul altoit pe mahaleb poate crește pe soluri cu regim de umiditate scăzut (în zonele
secetoase), pe când cel altoit pe vișin franc sau cultivat pe rădăcini proprii (obținut din
drajoni), are cerințe mai mari față de umiditate.
Cerințele vișinului față de apa sunt legate de temperatura medie lunară și anuală a
aerului, care modifică evapotra nspirația, de condițiile de relief și de unele proprietăți fizice
ale solului (textură, permeabilitate, capacitatea acestuia de a reține apa din precipitaț ii)
precum și aportul freatic. Vișinul nu suportă excesul de umiditate atât din sol cât și din
atmosfe ră, excesul din sol fiind mai greu de suportat de pomii altoiți pe mahaleb decât pe
vișinul franc. Excesul de apa determină pierderea pomilor din cauza apariției cancerului
bacterian .
Pânza de apă freatică trebuie să fie la adâncime mai mare de 1,5 m de su prafața
solului. În condiții de umiditate în exces pomii suferă de gomoză (scurgeri de clei).
Precipitațiile în exces, pot deasemenea influența negativ creșterea și dezvoltarea
vișinului, iar timpul ploios și rece prelungește vegetația, diminuează fot osinteză și
împiedică legarea, măturarea și colorarea fructelor. Ploile îndelungate din timpul
înfloritului și du pă acesta favorizează monilioză (L. Chira, A. Asănică, 2010).

2.4. Cerințele față de sol

Dacă ceilalți factori climatici sunt în limite normale, vișinul poate crește și
fructifica pe toate tipurile de sol. Având sistem radicular superficial, vișinul valorifică bine
solurile subțiri, slab erodate, ușor alcaline. Pentru plantații comerciale de mare producție,
are nevoie de soluri fertile și bine drenate. Nu suportă solurile grele, compacte sau
sărăturate.
Însușirile fizice și chimice optime ale solurilor pe care crește vișinul sunt:
conținutul de argilă – 20-30%, porozitate și aerație 30 -40%, capacitate utilă pentru apa 9 –
15%, ph -ul cuprins între 5 -5,6, și conținutul în humus 1 -2% (D. Teaci, 1998).
În regiunile destepa și silvostepă reușește chiar și pe solurile mai reci, cu un
procent mai ridicat de argilă, dacă este altoit pe vișinul comun.

14
Având o plasticitate ecologică ridicată, vișinul se cultivă în toată țara, de la câmpia până la
munte. De asemenea, vișinul valorifică economic și nisipu rile din sudul Olteniei și nord –
estul Transilvaniei, d ar numai în condiții de irigare și nu su portă solurile sărăturoase.
(L. Chira, A. Asănică, 2010).

15
CPITOLUL III

ÎNFIINȚAREA LIVEZILOR DE VIȘIN

3.1. Particularitățile de creștere și fructificare ale vișinului

Vișinul se poate cultiva atât altoit, cât și pe propriile rădăcini, prin drajoni, așa cum
se întâmplă cel mai frecvent în grădinile oamenilor.
În cazul altoirii, dezvoltarea sistemului radicular dar și adâncimea la care se găsesc
rădăcinile, depind de p ortaltoilul folosit. Astfel, vișinul provenit din drajoni, deci crescut
pe rădăcini proprii, precum și cel altoit pe vișin franc (semințe de vișin) au un șist radicular
mai superficial, masa principală a rădăcinilor se află la 15 -50 cm, iar rază proiecției
coroanei depășește de aproximativ două ori pe cea a radiculară. Atunci când vișinii sunt
altoiți pe mahaleb (vișinul turcesc), adâncimea sistemului radicular este ceva mai profundă,
și anume 20 -60 cm.
Sistemul radicular are două maxime de creștere: unul primăvară și la începutul verii
care durează până la încetinirea creșterii lastarlor, iar celalat toamna în perioadă
îngălbenirii și căderii frunzelor. Dacă temperatura solului la nivelul sistemului radicular
scade sub 2oC, rădăcinile își încetează cr eșterea.
În ceea ce privește creșterea tulpinii, deși sunt grupați în două categorii (grupa
vișinilor arbustoizi și grupa vișinilor arborescenți), au în comun faptul că tulpină lor are un
ritidom care se exfoliază circular, caracteristic.
Vișinii arbustoizi, cresc sub formă de tufă, formând mulți lăstari în regiunea
coletului care ajung la înălțimea de până la 3 -4 m. Se caracterizează printr -o capacitate
mare de drajonare și o re zistență mare la ger și secetă. De asemenea, intră repede pe rod, în
2-3 ani de la plantare și rodesc an de an. Deși formează multe ramuri de rod, cele mai
multe sunte plete și mai puțin buchete de mai, iar fructificarea se deplasează spre periferia
coroan ei, scheletul din interior rămâne degarnisit și coroa na căpăta un aspect pletos.
Vișinii arborescenți cresc înalți de la 6 la 10 m, formează un trunchi puternic și o
coroană mare. În comparație cu grupa precedentă, drajonează mai puțin. Coroana crește
globuloasă, este compactă pentru că rodește pe buchetele de mai și ramuri mijlocii mai
mult decât pe ramuri plete, iar degrnisirea se face într -un ritm mai lent. Pentru realizarea

16
livezilor intensive, unde producțiile de fructe sunt mari la unitatea de supraf ața,
recomandate sunt soiurile de vigoare redusă precum : Nana, Pitic, Nefris, Meteor.
Comparativ cu cireșul, vișinul are ramurile cu vigoare mai slabă, culoare mai
închisă (brună -roșcată), cu mugurii mai mici și mai rotunjiți. În cadrul soiurilor de vișin,
există trei tipuri de fructificare și anume:
soiuri care fructifica numai pe buchete, sunt soiurile care provin din încrucișarea
dintre cireș și vișin și au o coroană ușor de întreținut;
soiuri care fructifica atât pe ramuri buchet (în perioadă tinretii în mod special), dar
și pe ramuri mijlocii( mai ales în partea a două a vieții);
soiuri cu fructificare preponderentă pe ramuri plete, încă din primii ani de
producție, aceștia necesitând tăieri anuale de întreținere a coroanei.

Mugurii floriferi sunt așezați mai aproape de bază ramurilor, iar cei vegetativi spre
vârf. Atât mugurii floriferi cât și cei vegetativi sunt mai rotunjjiti decât la cireș, ai solzii de
culoare ceva mai închisă și așezați câte unul la nod ( în cazuri mai rare uneori și câte 2).
Dintr -un mugure vegetativ se poate forma o rozetă de frunze sau un lăstar, în funcție de
poziția mugurelui pe ramură, de agrotehnică aplicată, de încărcătură de fructe). Dintr -un
mugure flo rifer se formează o inflorescență cu 1 -4 flori de culoare albă, hermafrodite (cu
gameți femeli și masculi), cu peduncul mai scurt sau mai lung în funcție de soi (1,5 -4 cm).
Florile se deschid odată cu apariția frunzelor sau cu puțin timp înainte. În funcți e de
perioada de înflorire, soiurile de vișin sunt grupate în 5 clase: 1) foarte timpurie; 2)
timpurie; 3) medie; 4) târzie; 5) foarte târzie.

Înfloritul s e desfășoară anual într -o succesiune, mereu aceeași, indiferent de
evoluția condițiilor meteorolo gice de la începutul vegetației. Soirile cu inflorile târzie
prezintă un interes deosebit pentru practica pomicolă, acestea nefiind influențate negativ de
brumele târzii, ele inflorin cu 5 -7 zile mai târziu și astfel evită riscul de pierdere a
producției. Înflorirea tazie este influențată pe de -o parte de factorii meteorologici dar și de
fondul genetic al fiecărui soi. Dacă durată înfloritului este mai mare, acesta include un
număr mai mare de zile însorite propice zborului albinelor și asigurării polenizăr ii. La
același soi, în ani diferiți se constată durate diferite de timp între începutul și sfârșitul
înfloritului. (Mihăescu Gr. 1985).

17
Productivitatea este caracteristică soiului prin numărul mare de flori dar procentul
de fructe legat e este variabil din cauza autosterilitatii caracteristică la vișin. Producția pe
pom este în medie de 15 -20 kg, putând ajunge până la 60 -80 kg, dacă agrotehnică aplicată
este corespunzătoare. Din practică pomicolă s -a observat că o bună rodire este în legătură
cu lungimea cr eșterilor anuale. Astfel, recoltele cele mai mari se obțin pe creșterile anuale
de cel puțin 20 -30 cm, deoarece pe lăstarii aceștia se formează un număr suficient de
muguri vegetativi dar și floriferi. La creșterile anauale mici, o parte mare din mugurii
laterali se transformă în muguri de rod și prin urmare, în anul următor ramura rămâne
degarnisita pe toată lungimea ei și scade producția.
Cauzele principale ale slabei fructificări a vișinului sunt următoarele:
-lipsa polenizatorilor sau amplasarea acesto ara la distanțe prea mari de soiurile pe
care trebuie să le polenizeze.
-nivelul agrotehnic scăzut a unor plantații caroara nu li se aplică suficiente
tratamente fitosanitare, tăieri de fructificare, îngrășăminte etc; Atacul de Monilinia
în timpul înflori tului poate distruge complet recolta, iar atacul de antracnoză
produce desfrunzirea aproape totală a pomilor încă din iulie -august;
-condițiile nefavoabile de climă din perioada înfloritului care împiedică zborul
albinelor și implicit și polenizarea. Proc esul polenizării trebuie să aibă loc în
primele 40 de minute de la deschiderea florilor, deoarece stigmatul îmbătrânește
rapid.
Deoarece coacere a se face eșalonat în cadrul aceluiași pom și recoltarea fructelor este
etapizată în 2 -3 reprize.
Durata de v iață a vișinului este reativ mică, la grupa arbustoidă și soiurile cu producție
mare fiind de 25 -30 ani, iar cei arborescenți au longevitatea m ai are de aproximativ 35 -40
ani (L. Chira, A. Asănică, 2010).

3.2.Portaltoi utilizați la altoirea vișinului

Pentru obținerea pomilor altoiți, se utilizează atât portaltoi generativi, obținuți din
sămânță, cât și portaltoi vegetativi, înmulțiți prin marocote sau prin drajoni.

18
Portaltoi generativi:
1. Vișinul franc este obținut din sâmburi de la soiuti c u coacere târzie. Este
recomandat în zoană deluroasă și umedă. Se folseste pentru că s -a dovedit că rădăcinile
sunt mai rezistente la excesul de umiditate și pe solurile greie, dar nu suportă
transplantarea.
2. Mahalebul sau Vișinul turcesc este folosit ca portaltoi mai ales pentru zonele
mai secetoase și cu soluri bogate în calciu , foto 3.1. Se pretează pe solurile ușoare, drenate,
pentru că rădăcinile sunt mai sensibile la excesul de umiditate . Formează pomi de talie
medie si submedie.

Foto3 .1.
Marcota Mahaleb, Stațiunea de Cercetare -Dezvoltare Pomicolă Valu lui Traian, 2016

3. Semavium este un portaltoi obținut la Insitutul de Pomicultură Pitești -Maracineni
în anul 2000, dintr -un biotop de cireș sălbatic, de vigoare mijlocie cu un comportament bun
la ger, secetă, antracnoză și monilioză. Cu toate că este considerat portaltoi generativ
pentru vișin, nu are o compatibilitate bună cu acesta, în zonă altoirii ap ar deformări și
umflături, pomii drajonează puternic și îmbătrânesc timpuriu . (Baciu A., Godeanu I., 2000)
4. VG1 este rezistent la ger și înghețuri târzii de primăvară, adaptat pe soluri mai
grele. Puieții altoiți pe el sunt uniformi.

19

Portaltoi vegetativi:
1. VV1 a fost obținut în 1980 la Stațiunea Fălticeni dintr -o populație locală de vișin
autofertil și este primul portaloi vegetativ de vișin din România. S e înmulțește prin
marcotaj, este rezistent la ger și tolerant la atacul de Cocomyces hiemalis. Trebuie acordată
atenție în primăverile secetoase la plantarea marcotelor în câmpul I al școlii de pomi pentru
ca se deshidratează ușor.
2. IPC3 a fost obținut la Institutul de Pomicultură din Pitești și omologat în anul
2000. Se înmulțește prin butăși verzi. Soiurile d e vișin nu pun probleme de compatibilitate
și imprima soiurilor altoite vigoare mijlocie, precocitate în rodire și productivitate (L.
Chira, A. Asănică, 2010).

3.3 Tehnologia de cultură a vișinului

Tehnologia de cultură a vișinului nu diferă foarte mult de cea a celorlalti pomi
fructiferi si urmeaza aceleași etape pentru înființarea unei plantații, dar in cele ce urmează,
voi prezenta câteva caracteristici și cerințe proprii vișinului.

3.3.1. Alegerea ternului

Luând în considerare faptul că cea mai mare parte a producției de vișine se
prelucrează industrial, plantațiile de vișin trebuie amplasate în apropierea fabricilor de
prelucrare a fructelor sau în apropierea marilor orașe. Apropierea plantației de locul d e
valorificare este cea mai importantă având în vedere că vișinele pentru industrializare se
recoltează prin scuturare, iar transportul trebuie să se efectueze chiar în ziua culesului.

3.3.2. Plantarea

Într-o parcelă trebuie să se amplaseze 3 -4 soiu ri de vișin, alternând câte 2 -3 rânduri
din fiecare soi, astfel încât de la soiul polenizator la cel polenizat să nu fie o distanță mai
mare de 20 -25 de metri.

20
Plantarea vișinilor se recomanda a se face toamnă, deoarece da rezultatele cele mai
bune, compa rativ cuplantarea primăvară. Toamnă se poate planta imediat după căderea
frunzelor, pân ăla venirea înghețurilor. Indiferent de epocă plantării, fasonarea coroanei
trebuie făcută nuami primăvară.
Distanțele de plantere sunt în fun cție de asociația soi -portaltoi și sunt cuprinse între
5×3,5 m (500 pomi/ha), când se folosesc soiuri și portaltoi viguroși; 4,5×2 m (1000
pomi/ha) pentru soiurile cu vigoare mijlocie și 3,5×2 m (1250 pomi/ha) pentru gru pele de
soiuri cu vigoare mică. Se cultivă în sistem intensi v și intră pe rod în anul 3 de la plantare,
dar producții cu însemnătate economică se obțin în anul 6. (Grădinariu G. 2002)

3.3.3. Formarea coroanelor

Formele de coroană ce pot fi folosite sunt vasul întârziat aplatizat, palmetă etajată cu
brațe oblice, cordonul verical, drapel Marchand și tufă vas.
Vasul întârziat aplatizat cu 3 -4 brațe, da rezultate bune la toate soiurile. Are
trunchiul de 40 -50 cm înălțime, prima șarpantă se orientează spe direcția rândului, iar
urmaroarele 2 -3 șarpante sunt dirijate puțin oblic față de direcția rândului și la distanță de
20-30 cm între ele. Ultima șarpantă, a patra se suprapune cu prima la o distanță de 120 -150
cm de la nivelul solului , foto 3 .2.

Foto 3 .2. Vasul aplatizat (Cepoiu, 2002)

Tufa v as se pretează pentru plantații cu densități mari, pomii fiind conduși ca tufă,
fără trunchi sau cu trunchiul foarte scurt de 10 -20 cm, cu 5 -6 șarpante fiecare prevăzută cu
ramificații scurte de 25 -30 cm. Semischeletul pomului, format p e șarpante și subsarp ante
se reînoieste periodic, o singură dată la 4 -5 ani.

21

Foto 3.3. Tufa vas (Cepoiu, 2002)
Palmetă cu brațe oblice are trunchiul scurt de 40 -50 cm și iun ax central pe care se
insereaza3 -4 etaje la distanțe de 50 -80 cm între ele. Fiecare etaj este format din 2 șarpante
opuse ca pozit ii, dirijate înclinat pe direcția rândului.

Foto 3. 4. Palmetă cu brațe oblice

Drap el Marchand are următoarele caracteristici: pomii sub formă de varga se
plantează înclinat, la 45o și se scurtează la 60 cm de sol. Pe parcursul a 3 -4 ani, pe partea
superioară a axului tulpinii se formează 5 -6 șarpante sub unghi de 90o fără de ax și
distanțate la 50 -60 cm una de altă. Pe partea inferioară a axului se lasă 1 -2 șarpante de
dimensiuni reduse, dirijate orizontal, pe direcția rândului.

Foto 3. 5. Drapel Merchand

Cordonul vertical se caracterizează printr -un trunchi scurt, de 30 -40 cm și un ax
puternic pe care se formează ramuri de rod direct sau p rin intermediul semischeletului
(Foto 3. 6.).

22

Foto 3. 6. Cordon Vertical
3.3.4. Fertilizarea

Pentru fructificarea abundentă și susținută anual, dar și pentru creșterea și
dezvoltarea pomilor, sunt necesare îngrășămintele. Specialiștii recomandă ca în livezile
tinere să se aplice 30 -40 t de gunoi de grajd o dată la 2 -3 ani înainte de arătura adânc ă de
toamnă și anual câte 40=50 kg/ha azot substanță activă și câte 60 -80 kg/ha fosfor și potasiu
substanță activă, incorporate prin arătură adâncă. Se impune aplicarea îngrășămintelor cu
microelemente, aplicate foliar cu una din substanțele Borax 1%, Poli met, Făgăraș 0.6%
(Ghena N., Braniste N., 2003). Pentru solurile cu reacție acidă se recomanda aplicarea
carbonatului de calciu în cantitate de 2 -4 t/ha, o dată la 5 -6 ani. Pentru valorificarea mai
bună a ingrăsămintelor, în livezile tinere, pană la formar ea normală a coroanelor, acestea se
aplică localizat sub coroană, iar în cele mature pe toată suprafața. Un plan orientativ de
fertirigare valabil pentru cultură vișinului se prezintă în tabel ul de mai jos:

Tabel 3 .1
Rețeta de fertirigare in plantațiile de vișin pe rod, la o recoltă scontată de 15 t/ha
(dupa Haifa)
Perioada aplicarii Cerinte in elemente
minerale (kg/ha) Fertilizari recomandate (kg/ha)
N P K Azotat de
potasiu Mono
fosfat de
amoniu Azotat de
amoniu
Primavara devreme
pana la inceputul verii 70 22 80 200 80 100
Vara, pana cu 50 de
zile inainte de
recoltare 35 – 60 160 – 40
Dupa recoltare 45 – 60 160 – 70
Total 150 22 200 520 80 210
http://www.haifagroup.com/knowledge_center/recommendations/fruit_trees/deciduous_trees
_a_fertilizati on_recommendation_for_bearing_orchards.aspx

23
3.3.5. Irigarea

Este una din măsurile agrotehnice ce contribuie la creșterea producție, însă aportul
suplimentar de apă trebuie realizat în strânsă legătură cu necesarul pomilor, excesul de
umiditate poate avea rezultate contrare celor urmărite. Momentele de udare dar și
cantitatea de apă se stabilesc în urma determinării umidității solului în zona de răspândire
a rădăcinilor. Consumul zilnic de apa este influențat de condițiile ecologice, faza de
vegetație , portaltoi, soi. Consumul variază de la 4 la 7 mm (Budan S, 2000). Cele mai
bune rezultate s -au obținut prin aplicarea a 3 -4 udări, în perioada de creștere intensă a
fructelor, cu norme de 300 -350 mc apă/ha la o udare. Metodele de irigare ce se pot folos i
sunt: prin brazde, prin picurare, prin aspersie și prin conducte perforate. Aplicarea acestor
metode de irigare localizată face posibilă administrarea economică a îngrășămintelor
concomitent cu irigarea (Gradinariu G, 2000).

3.3.6. Protejarea pomilor î mpotriva accidentelor climatice

Vișinii, împreună cu toate speciile pomicole, sunt expuși la numeroas e accidente
climatice sau fenomene meteorologice nedorite care pot prejudicia grav creștere și
dezvoltarea lor, afectând producția anului în curs sau c ea viitoare.
Gerurile de revenire apar după zilele mai călduroase de la începutul primăverii și
sunt mai periculoase decât gerurile constante din timpul iernii când pomii se află încă în
perioada de repaus. Se poate interveni parțial prin văruirea anticip ată a bazei ramurilor și a
trunchiului. Dacă însă apar plăgi pe trunchi, ele se pot trata cu CuSO4 -5% și ulterior se
ung cu lac poliuretanic.
Înghețurile târzii și brumele care pot apărea în luna aprilie și surprind pomii în
cursul înfloritului. Pentru c ombaterea acestor fenomene se recomandă fumigația și irigarea
prin aspersiune.
Grindina este fenomenul care poate distruge nu numai producția ci întregul pom.
Cum rachetele antigrindină sau pulverizarea iodur ii de argint nu sunt metode la î ndemâna
tuturor , se pot amplasa plase antigrindină foarte dese fixate deasupra coroanei pomilor.
Apărarea pomilor împotriva vânturilor se poate realiza prin plantarea unor perdele
de protecție alcătuite din specii forestiere cu înrădăcinare puternică și creștere rapidă.

24
Apărarea fructelor împotriva păsărilor reprezintă o pro blemă deosebită pentru vișin
și se poate face prin sisteme acustice ce reproduc semnalele de alarmă ale păsărilor.
Această metodă se practică în Lituania și Olanda, iar în Japonia se folosesc baloan e
colorate, sirene și emițătoare de lumină intermitente. (Budan, S.,2000).

3.3.7. Tăierile la vișin (după Cepoiu N.)

Vișinul, având vigoare slabă este favorizat pentru intensivizarea culturii și poate fi
condus mai bine decât cireșul în palmetă și în Drapel Merchand. Având o capacitate mare
de ramificare și la începutul perioadei de rodire formează mulți lăstari anticip ați,
caracteristici ce determină formarea unei coroane foarte dese la un moment dat.
Ramurile de rod specifice vișinului sun buchetul de mai, ramura mijlocie, ramura
lungă și ramura pleată. În funcție de raportul care există între aceste ramuri se disting trei
grupe de soiuri de vișin.
cu fructificare exclusivă sau preponderentă pe buchete de mai ( De Botoșani
Timpurie engleză, Mocănești, Turcești)
cu fructificare predominantă pe ramură pleată (Crișana)
cu fructificare atât pe buchete de mai cât și pe ra muri plete (Spaniole, Mari
timpurii)
În cazul în care tăierile de fomare ale coroanei se fac după principiile piramidei etajate,
ramurile coroanei cu tendința de dezbinare și pletozitate și dirijaza spre verticală. Dacă
coroana tânără are creștere vertica lă și crește în înălțime, formarea se face pe orizontală. La
soiurile cu coroane pletoase se aplică tăieri chiar și după fructificare.
Lucrările de tăiere din perioada de rodire (tăieri de fructificare) diferă în funcție de
caracteristicile soiurilor. So iurile cu creștere viguroasă pe verticală rodesc rodesc pe
formațiunile de doi, trei ani, iar cele cu creștere slabă, pletoase, rodesc pe ramuri foarte
subțiri și în vârful acestora.
Ramura pleată (foarte subțire și lungă) este o ramură de rod specifică soiurilor pletoase.
De obicei are un singur mugur e vegetativ (cel terminal), restul mugurilor fiind floriferi,
așezați câte unul la nod. Deoarece mugurii axiali sunt toți floriferi, doar mugurele terminal
asigură creșterea ramurii. L a soiurile cu cr eștere viguroasă lăstarii se reduc cu măsură, iar
ramurile de schelet se reîntâ lnesc eșalonat, obținându -se astfel noi creșteri și implicit mai
multe ramuri de rod. Ramurile lacome se slăbesc printr -o ușoară tăiere de reducție.

25
La soiurile pletoase, singurul pu nct de creștere al ramurii este în vârf, distrugerea
mugurelui terminal ducând la pierderea întregii ramuri. Din acest motiv elementele de
schelet și ramurile plete se scurtează și se răresc, iar restul ramurilor de fructificare se
întineresc printr -o tăie re slabă.
Operațiile în verde sunt necesare și chiar obligatorii la pomii tineri formați ca palmetă
și drapel Merchand în primii 4 -5 ani de la plantare. Aceste operații se aplică de 2 -3 ori în
perioada de vegetație. Prima intervenție se realizează când lă starii au o lungime de 6 -8 cm
și se înlătură cei concurenți, cei care nu au suficient spațiu de creștere, dar și cei aflați pe
partea inferioară a ramurii la care lumina nu va ajuge suficient. Lăstarii cu poziție
superioară pot fi suprimați sau ci upiți la 2-3 frunze de la bază lor, pentru că rozetele
rămase să apere scoarță pomilor de insolaț ia puternică din lunile de vară. Celelate
intervenții în verde se aplică în iunie și iulie cu scopu l de a dirija (prin aplecare, to rsionare,
arcuire, ciupire) creșterea lăstarilor prea viguroși și de a răni lăstarii nefolositori omiși
precedent.Operațiile în verde dau rezultoate bune și la vișinii tineri conduși cu coroană
globuloasa.
La această specie, mai mult decât la altele, calitatea și cantitatea fructelor depin d de
potențialul biologic al ramurilor pe care se află. Întrucât acest potențial biologic se
consumă rapid, se impune eliminarea sistematică a ramurilor roditoa re debile, epuizate, din
coroana pomilor, pentru a crea condiții mai bune de nutriție dar și de luminozitate pentru
cele rămase. Prin această metodă se previne, în bună măsură, și atacul unor boli. (Mihaescu
Gr.).

Foto 3.7.
Rărirea ramurilor de rod la vișin

26
3.4. Boli și dăunători la vișin.

Ca toate speciile pomicole și vișinul este atacat de o serie de boli și dăunători care
afectează fructele, frunzele, lăstarii, florile, ramurile, trunchiul și rădăcina și drept urmare,
pomii afectați vegetează necorespunzător, producția de fructe se compromite parțial sau
total, calitatea fructelor se depreci ază, iar longevitatea pomului scade. Urmează scurtă
prezentare a bolilor și dăun ătorilor cei mai des întâlniți .

3.4.1 Bolile

Monilioza sâmburoaselor (Monilinia laxa și Monilinia fructigena ) se mai numește
popular și putregaiul brun sau mumifierea samburoaselor. Este o boală frecventă și cu un
foarte mare grad de dăunare a florilor, lăstarilor ( Monilinia laxa ) și fructelor ( Monilinia
fructigena ). Cu timpul, atacul determină uscarea pomilor. Florile se ofilesc, se înnegresc,
se usucă, însă nu cad. Da că este afectată o singură floare, miceliul cipercii se răspândește
în întreagă inflorescență și apoi cuprinde întreg lăstarul. Frunzele tinere suferă un proces de
uscare, devin brune și se răsucesc.Pentru înlăturarea efectelor bolii se recomandă
operațiun i de igiena culturală, ce sconstau în îndepărtarea organelor afectate și arderea lor,
precum și tratamente fitosanitare cu zeamă bordeleză ( concentrație 2% -iarna, 1% la
umflarea mugurilor și 0,5 -0,7% după scuturarea petalelor), Sumilex 50 în concentrație
0,1%, Rovral 50 în concentr 0,1 %.
Ciuruirea micotică (Stigmina carpophylla ) este provocată de ciuperca cu același
nume care atacă frunzele, fructele și ramurile. Pe frunze, boală apare sub form a unor pete
mici, circulare, de culoare verzui deschis cu ten tă galbenă la început, pentru ca mai târziu
să capete o culoare brun -roșcată. La nivelul petelor, țesutul din frunze moare. Aceste părți
moarte din frunză se vor desprinde și vor cădea, dând astfel un aspect de frunză ciuruită.
Asupra fructelor atacul cons tă în apariția unor pete mici, circulare, negricioase, ușor
adâncite, se produce deformarea fructului prin uscarea pulpei. Pe ramuri se formează
leziuni deschise și adânci. Tratamentul pentru combatere e același ca la monilioză.
Arsura bacteriană (Pseudom onas spp. ) este boal a de natură bacteriană și se
manifestă în același mod pentru toate s âmburoasele, pe frunze, fructe și lăstari
nelignifica ți. Atacul de pe frunze poate fi confundat uneori cu arsurile produse de diferite
soluții chimice de stropit: pete circulare, punctiforme cu diametrul de 0,5 -5 mm, de culoare

27
verde închis, cu aspect lăptos. Pe timp umed în dreptul petelor se observă o peliculă umedă
de lichid ieșit din frunză. Pe timp uscat țesuturile atacate mor și cad, iar frunza c apătă astfel
un asp ect ciuruit. În cazul unui atac puternic, frunzele cad în număr mare. Mugurii atacați
se umflă și se veștejesc, iar vară ramurile încep să se usu ce. Atacul timpuriu pe fructele
tinere , produc e excavații pline cu bacterii. Pulpa fructelor atacate prezintă în dreptul
petelor numaroase crăpături mici. Fructele se strică sau putrezesc. Această boală este
favorizată de precipitațiile din timpul perioadei de vegetație, iar o parte din infecții se
produc timpul altoirii.

3.4.2 Dăunători

Musca sau viermel e cireșelor ( Rhagoletis cerasi ) este un dăunător foarte
păgubitor, putând afecta prin deprecierea calitativă a fructelor un procent mare (45 -100%)
din producția de fructe. Viermele atacă fructele de vișin și consumă pulpă în jurul
sâmburelui, făcându -le improprii consumului în stare proaspătă, iar gama produselor
alimentare obținute industrial este redusă considerabil. În zona de inserție a pedunculelui,
apar pete brun închise, iar prin desfacerea fructului se observă larva de culoare alb -gălbuie
care se hrănește cu pulpa. Fructele atacate devin moi, se închid la culoare și în scurt timp
putrezesc și cad. Această insectă iernează în straturile superficiale ale solului, în jurul
pomilor. Adulții apar primăvara c u aproximativ o lună înaintea de coacere, feme la depune
un ou sub coajă fructului, lângă peduncul.

Poza 3. 8.
Vierme în interiorul fructului

28
https://www.google.ro/search?q=VIERME+IN+VISINE&espv=2&source=lnms&tbm= isch&sa=X&ved=0ah
UKEwjDiqC4jp_MAhUKJMAKHTOxB3MQ_AUIBygB&biw=1440&bih=799#imgrc=4Rf8FTgaFEUwXM
%3A

Păduchele negru al cireșului (Myzus cerasi ) este un dăunător specific care
iernează în stadiul de ou pe scoarță și ramuri, iar la dezmugurire apar larve și apoi femele
aripate. Are 3 -5 generații anual. Păduchii adulți se hrănesc cu sucul țesuturilor de pe
partea inferioară a frunzelor tinere și din vârful lăstarilor. Frunzele se răsucesc și lăstarii își
încetează creșterea, se curbează, iar în zonele atacate se formează dejecții cleioase și
fumagină. În stadiul avansat de atac, tratamentele fitosanitare sunt ineficiențe, deoarece
soluția nu pătrunde până la colonie. Acești păduchi sunt vectori de viroze, pentru care
tratamentele fitosanitare sunt ineficente. Combaterea se realizează prin tratamente cu
insecticide, aplicate imediat după apari ția primelor colonii (L. Chira, A. Asănică, 2010).

29
CAPITOLUL IV

OBIECTIVELE CERCETĂRILOR PROPRII, MATERIALUL
BIOLOGIC STUDIAT SI METODELE DE CERCETARE

4.1 Obiectivele cercetării proprii

Datorită faptului că cerce tarea științifică lucrează în permanență la crearea unor noi
soiuri care întrunesc calități gustative, nutritive, dar și rezistentă al anumiți factori negativi
din mediul înconjurător, aceste s oiuri trebuie răspândite în cât mai multe areale și observat
comportamentul lor în zone cu diferite caracteristici pedo -climatice, pentru că cerința față
de fructe proaspete sau industrializate, dar de foarte bună calitate, este în creștere.
Nici vișinul nu face excepție de la această dorință de diversificare și potențare a
calității fructelor.
În prezentul studiu, derulat în perioadă 2015 -2016, s -a urmărit comportarea soiului
de viș in De Botoșani în plantațiile din Dobrogea și mai exact în cadrul lotului didactic al
Facultății de Științe ale Naturii și Științe Agricole al Universității Ovidius din Constanța.

4.2 Materialul biologic studiat

Microferma Facultății de Științe ale Nat urii și Științe Agricole are o colecție
pomologică ce conține și un număr de 11 specii de pomi , ce au fost plantate în anul 2012
de către studenții și cadrele d idactice din facultatea noastră .
În prezent, pomii aflându -se în al cincilea an după plantare, a fost posibil să adunăm
primele informații referitoare la modul de dezvoltare al acestora, la procentul de prindere
după plantare, la desfăș urarea principalelor fenofaze , cu referire specială la soiurile de
vișin din colecție , date pe care le -am prelucrat și pe care le prezentăm în lucrare, pentru a
oferi informații utile celor ce vor să -și înființeze livezi cu această specie, în zona limitrofă
orașului Constanța.

30
Câmpul didactic ocupă suprafața de 1 hectar și este destinat desfășurării lucrărilor
practi ce ale studenților de la speciali zările de Horticultură și Agricultură din cadrul
Facultății de Științe ale Naturii și Științe Agricole. Acesta este situat în incinta sediului
universității situat pe Aleea Universității nr. 1.
Parcela a fost înființată de că tre studenți în primăvara anului 2011, pentru buna
desfășurare a lucrărilor practice de Pomicultură și Pomologie .
Materialul biologic plantat aparține diferitelor specii și soiuri, cu epoci diferite de
coacere a fructelor. În funcție de vigoarea combinați ei soi/portaltoi s -au utilizat distanțe de
plantare diferite:
Cireș/ mahaleb (distanța de plantare 4/4 m): Boambe de Cotnari, Stella, Van, Roz amar de
Mărculești.
Cais/ Constanța 14 (distanța de plantare 4/4 m): Harcot, Goldrich, CMBU, Olimp, Mamaia,
Sirena, Sulmona.
Prun/ corcoduș (distanța de plantare 4/4 m): Stanley, Diana, Centenar.
Migdal/ Tomis 1 (distanța de plantare 4/3 m): Preanîi, Ferragnes, selecțiile Autofertil 1 și
Autofertil 2.
Gutui/ gutui franc (distanța de plantare 4/3 m): Champion, Aurii.
Piersic/ Tomis 16 (distanța de plantare 4/3 m): Springcrest, Raluca, Cardinal, Florin, Filip,
Redhaven, Southland, Superbă de toamnă, Flacăra.
Pavii/ Tomis 16 (distanța de plantare 4/3 m): Catherine sel. 1, Iustin, Mimi, Minodor a
Nectarine/ Tomis 16 (distanța de plantare 4/3 m): Romamer 2, Cora, Delta, Liana, Creola,
Marina.
Vișin/ mahaleb: (distanța d e plantare 4/3 m): De Botoșani, Crișana .
Păr/păr franc (distanța de plantare 4/2 m) : Ina Estival, Napoca, Untoasă Bosc, Williams.
Măr/ MM106 (distanța de plantare 4/2 m): Remus 3, Florina, Idared, Goldspur.
A fost luată în studiu specia vișin în cadrul căreia au fost studiate următoarele
soiuri: De Botoșani și Crișana . Forma de coroană utilizată este vas aplatizat, irigarea
pomilor este asigurată prin picurare, întreținerea solului între rândurile de pomi și
între pomi pe rând este ogor negru.
În câmpurile experimentale au fost executate lucrări de arat și de discuit, tăieri de
fructificare începând cu luna februarie -martie și tratamente fito-sanitare (la vișin un
tratament cu zeamă bordeleză 0,5% și Alcupral în faza de dezmugurire și la buton roz și un
tratament cu Score și Chorus în fenofaza de înflorire 10% și de înflorire deplină.

31
Soiurile studiate au constituit variantele experiențe i: De Botoșani și Crișana – luat în
considerare drept martor. Fiecare pom studiat reprezintă o variantă/re petiție. Pomii se află
în anul V de la plantare și au intrat pe rod.
Acestei culturi i s -au aplicat lucrări ce au constat în întreținerea repetată a solului,
lucrare realizată cu motocultorul, prin irigarea prin picurare s -au aplicat udări succesive,
fiecare udare a avut o normă de 400 m3 pană la 600 m3/hă. În primăvara anului 2015 s -a
executat o fertilizare suplimentară cu N:P:K. În mod repetat s -au aplicat tratamente de
combatere î mpotrivă bolilor și dăunătorilor. Primăvara, pomilor luați în studiu li s -au
aplicat tăieri de formare a coroanei – tufă vas.
Soiul De Botoșani a fost omologat de SCDP Iași în 1994 și se remarcă prin pomii cu
vigoare medie, rodire pe buchete de mai și ramuri mixte, rezistența bună la ger și secetă. În
schimb , soiul manifestă o sensibilitate medie la boli (Monilia fructigena și antracnoză) și
dăunători. Fructele sunt mari, ajungând până la 8 grame. Forma lor este sferică turtită la
bază și dorsoventral, iar culoarea este roșie -vișinie, cu pulpă suculentă, suc intens colorat.
Pielița subțire, elastică, lucioasă, se dezlipește ușor de pulpă. Sâmburele este de mărime
medie, cu pulpa semiaderentă la sâmbure. Fructele se maturează în prima decadă a lunii
iulie. (http://www.banulbotosanean.ro/stiri/agricultura/15545 -un-soi-de-visin -a-primit –
numele -botosani -si-este-printre -cele-mai-profitabile -din-tara )
Soiul Crișana este destul de răspândit în țara noastră, în special în Transilvania, dar se
găsește în condiții bune de cultură în toate zonele pomicole. Este un soi autosteril, crește
viguros, este rezistent la ger, dar sensibil la monilioză . Fructele au mărime mijlocie spre
mare (6g), globuloase sau scurt -ovoide, cu partea dorsală bombată, iar cea ventrală lățită și
cu vârful rotunjit. Pielița este lucioasa de culoare roșie -purpurie -ânchis cu pulpa roșie și
vinișoare de culoare roz, suculentă și puțin astringentă. Este un soi destinat în special
industrializării și mai puțin consumului în stare proaspătă. Se recoltează în a doua jumătate
a lunii iunie. (L. Chira, A. Asănică, 2010)

4.3 Metodele de cercetare utilizate

Observațiile efecuate s -au referit la evoluția fazelor fenologice, data recoltării
fructelor (ultima recoltare cu fructe normal dezvoltate), măsurători biometrice, cantitatea
de lemn căzută la tăiere, greutatea medie a unui fruct, producția realizată la he ctar.

32

Observații privind cunoașterea datelor de desfășurare a fenofazelor pe
variante/soiuri, fiecare fenofază fiind notată în momentul când a atins
caracteristicile principale. Au fost notate în caiete de lucru pe variante/soiuri data
dezmuguritului mugurilor de rod, înfloritul – început și sfârșit, maturitatea de
recoltare.
Evaluarea producției, pentru ca evaluarea să fie cât mai reală, producția de fructe
s-a înregistrat prin cântărirea pr oducției recoltate pe câte 3 pomi din fiecare soi de
vișin studiat , în anul 2015 . În caietul de lucru s -au notat numărul de fructe pe
fiecare pom și greutatea medie a unui fruct, calculându -se producția medie pe pom
și în tone la hectar.
Cantitatea de lemn căzută la tăiere s-a exectuat prin tăierea pomilor în luna
aprilie și cântărirea lemnului căzut în urma acestei operații. Datele a u fost notate în
caiete de lucru pe fiecare pom în parte.
Diametrul trunchiului la 20 de cm de sol luat cu șublerul electronic.

Foto 4.3.1
Șubler electronic

Numărul lăstarilor pe fiecare pom din soiurile studiate, prin evaluarea numerică a
acestora.

33
CAPITOLUL V

REZULTATE OBȚINUTE

5.1. Desfăsurarea principalelor fenofaze la soiurile de vișin

În condițiile climatice ale anului 2016, începutul dezmuguritului la soiurile studiate
a avut loc în data de 01.04, iar înfloritul a avut loc inte 10.04 și 12.0 4. Primul soi la care s –
a observat și notat înflorirea a fost soiul D e Botoșani , care a înflor it cu 2 zile înaintea
soiului martor ( Crișana) . La ambele soiuri intensitatea înfloritului a fost maximă, primind
nota 5. Sfârșitul înfloritului a fost înregistrat după aproximativ 14 zile l a ambele soiuri
luate în studiu .
Datorită înfloririi mai târzii a acestei specii, s oiurile studiate nu au manifestat
sensibilitate fată de brumele târzii înregistrate în lu na martie a acestui an (2016), ceea ce
constituie un avantaj .

Tabelul 5.1
Desfășurarea înfloritului la visin, lot didactic 201 5.
Nr.
crt Soiul de vișin Începutul
înfloritului Intensitatea
înfloritului Sf. înfloritului
1 De Botoșani 10.04 5 24.04
2 Crișana 12.04 5 26.04

34

Figura 5.1
Începutul și sfârșitul înfloritului în luna aprilie 2015 la lotul didactic

Foto 5.1.
Începutul înfloritului la vișin , lotul didactic, 2015 – anul IV de la plantare

35

Foto 5.2.
Dezmuguritul la vișin

5.2. Rezultate privind diametrul trunchiului (mm) si numărul inflorescențelor
de vișin.

În ceea ce privește creșterea pomilor în diametru, la soiul de Boto șani, media a fost
de 69.18 mm, co mparativ cu soiul Cri șana la care s -a înregistrat o creștere medie de 60.27
mm, tabelul 5.2. figura 5.2 .
Num ărul mediu de inflorescențe în anul IV de la plantare la soiul de Boto șani a fost
110, î n timp la soiul luat in studiu ca martor – Crișana – numărul mediu de inflorescen țe a
fost considerabil mai mic (71) , figura 5.4.

36

Tabelul 5.2.
Diametrul trunchiului (mm) si numărul de inflorescențe la vișin, lotul didactic, 201 5 –
anul IV de la plantare

Figura 5.2.
Comparație între soiurile de vișin de Botoșni și Crișana in ceea ce privește creșterea în
diametru a trunchiului (mm) la 20 cm de sol Nr.
crt. Varianta studiat ă
La vișin Diametrul trunchiului
(mm) Nr. inflorescențe
Soiul de Botosani
1 Pomul 1 71.68 108
2 Pomul 2 66.68 112
3 Pomul 3 69.18 111
Media 69.18 110
Soiul Crisana – Martor
4 Pomul 4 62,74 46
5 Pomul 5 57.85 94
6 Pomul 6 60.24 73
Media 60.27 71

37

Foto 5.3.
Valoarea diametrului trunchiului, lotul didactic, 2015 – anul IV de la plantare

Figura 5.3.
Media diametrului trunchiului la vișinul de Botoșani, lotul didactic, 2015 – anul IV
de la plantare

38

Foto 5.4.
Diametrul trunchiului la vișinul de Botoșani, luat la 20 cm de sol lotul didactic,
2015 – anul IV de la plantare

Figura 5.4.
Comparație între numărul de inflorescențe la fiecare pom la soiurile de Botoșani si
Crișana

39

Figura 5.5.
Media numărului de inflorescențe la soiurile de Botoșani și Crișana, lotul didactic,
2015 – anul IV de la plantare

5.3. Rezultate privind lemnul căzut la tăiere si numărul de lăstari.

În ceea ce privește lemnul căzut la tăiere, se poate observa din tabelul 5.3 . că vișinul
de Botoșani deși este un soi mai viguros, ce va forma o coroană deasă, pentru că are
creșteri numerose de lăstari, dar fără fluctuații ale numărului acestora, el fiind relativ
constant, coparativ cu soiul martor Crișana la care numărul variază cu mult de la un pom la
altul (figurile 5. 6., 5.7 .).
Luând în considerare numărul mare al lăstarilor putem deduce că și cantitatea de
lemn căzută la tăiere va fi mai mare la soiul de Botoșani, lucru pe care l -am observat și
notat prin cântărirea propriu -zisă a lemnului cu ajutorul unui cântar de mână.
Tăierile au fost aplicate la începutul lunii apriliei și reprezintă o condiție esențiala
pentru producția de vișine, deoarece vișinul la începutul perioadei de rodi re formeaza
foarte mulți lăstari anticipați, ceea ce duce la constituirea unei coroane foarte dese.

40
Tabelul 5.3.
Rezultate privind lemnul căzut la tăiere si numărul de lăstari, lotul didactic, 201 5 – anul
IV de la plantare
Nr. crt Varianta studiată la
vișin Lemnul căzut la tăiere (kg) Număr de lăstari
Soiul de Botoșani
1 Pomul 1 2 34
2 Pomul 2 1,9 34
3 Pomul 3 2,1 38
Media 2 35,3
Soiul Crișana -martor
4 Pomul 1 2,1 22
5 Pomul 2 1,95 36
6 Pomul 3 1,6 26
Media 1,8 28

Figura 5.6.
Numărul de lastari la soiurile de Botoșani si Crișana pe fiecare pom in parte, lotul
didactic, 2015 – anul IV de la plantare

41

Figura 5.7.
Media numărului de lăstari la soiourile de vișin de Botoșani și Crișana lotul
didactic, 2015 – anul IV de la plantare

Figura 5.8.
Cantitatea de lemn căzută la soiul de Botoșani, cântărită pe fiecare pom în parte,
lotul didactic, 2015 – anul IV de la plantare

42

Figura 5. 9.
Cantitatea de lemn căzută la soiul Crișana, cântărită pe fiecare pom în parte, lotul
didactic, 2015 – anul IV de la plantare

Foto 5. 5.
Tăieri aplicate vișinilor in vederea cântaririi lemnului căzut, lotul didactic, 2015 –
anul IV de la plantare

43

Foto 5.6.
Cântărirea lemnului căzut la tăiere , lotul didactic, 2015 – anul IV de la plantare

44

Figura 5.10.
Media cantității de lemn căzut, calculată pe fiecare soi (de Botoșani, Crișana),
lotul didactic, 2015 – anul IV de la plantare

5.4. Rezultate privind evaluarea producției

Numărul pomilor pe un hectar este de 833 pomi, desitatea lor la plantare fiind 4m x
3 m. După cântărire, greutatea medie a unui fruct la soiul martor Crișana este de 6 -6,5 g,
iar la soiul de Botoșani este de 7 -8 g. Având in vedere că numărul florilor dintr -o
inflorescență este de 6, din calcul au rezultat următoarele estimări ale produc ției:
Metodă de clacul:

Soiul D e Botoșani
POM 1 = 108 inflorescențe/pom x 6 flori/inflorescență =648 fructe/pom x 8g/fruct =
5184g/pom :1000 = 5,184 kg/pom x 833 pomi/ha = 4,318 to/ha
POM 2 = 112 inflorescențe/pom x 6flori/inflorescență = 672 fructe/pom x 8g/fruct = 5376
g/pom : 1000 = 5,376 kg /pom x 833 pomi/ha = 4,478 to /ha
POM 3 = 111 inflorescențe/pom x 6flori/inflorescență = 666 fructe/pom x 8g/fruct = 5328g
: 1000 = 5,328 kg /pom x 833 pomi/ha = 4,438 to /ha

45
Media Aritmetică = 5,184 kg/pom1 + 5,376 kg/pom2 + 5,328 kg/pom3 = 15,888 kg/pomi :
3 nr de pomi = 5,296 medie kg/pom x 833 pomi/ha = 4,411 to/ha
Soiul Crișana
POM 1 = 46 inflorescențe/pom x 6 flori/inflorecență = 276 fructe/pom x 6,5g /fruct =
1794g /pom : 1000 = 1,794 kg /pom x 833 pomi/ha = 1,494 to /ha
POM 2 = 94 inflorescențe/pom x 6 flori/inflorescnță = 564 fructe/pom x 6,5g /fruct = 3666
g/pom : 1000 = 2,666 kg /pom x 833 pomi/ha = 3,053 to /ha
POM 3 = 73 inflorescențe/pom x 6 flori/inflorescență = 438 fructe/pom x 6,5g /fruct =
2847g /pom : 1000 = 2,847 kg /pom x 833 pomi/ha = 2,371 to /ha
Media Aritmetică = 1,794 kg/pom1 + 3,666 kg/pom2 + 2,847 kg/pom3 = 8,307 kg/pomi :
3 =2,769 medie kg/pom x 833 pomi/ha = 2,306 to/ha

Ceea ce am putut constata, folosind și date obținute din t abelele preced ente (tabelul
5.2. – numărul inflorescențelor) si in funcție de acestea și de greutatea fructelor, este
cantitatea aproape dublă in t/ha a productiei (Tabelul 5.4.) atât in ceea ce privește fiecare
pom cât si media finală a ce lor două soiuri (Figura 5. 11.).
Tabelul 5. 4.
Producția pe pom si media producției la fiecare soi luat în studiu , lotul didactic, 201 5 –
anul IV de la plantare
Nr. crt Varianta studiată la vișin Producția pe pom (kg)
Soiul de vișin De Botoșani
1 Pomul 1 5,184
2 Pomul 2 5,376
3 Pomul 3 5,328
Media (to/ha) 4,411
Soiul de vișin Crișana
4 Pomul 1 1,794
5 Pomul 2 2,666
6 Pomul 3 2,847
Media (to/ha) 2,306

46

00,511,522,533,544,5
Productia to/haDe Botoșani
Crișana
Figura 5.11.
Reprezentarea grafică a mediei producției in to/ha pentru soiurile De Botoșani si Crișana

Foto 5. 7.
Început ul coacerii la soiul de vișine D e Botoșani, lotul didactic, 2015 – anul IV de la
plantare

47

Foto 5.8.
Recoltare la vișin , lotul didactic, 2015 – anul IV de la plantare

48

Foto 5.9.
Fructe din soiul de vișin De Botoșani

49
CONCLUZII

În urma studi ului întreprins se poate concluz iona:
Vișinul este o specie pomicolă puțin pretențioasă față de condițiile de mediu,
putând fi cultivat cu succes atât în regiunile de câmpie , așa cum este și zona
Dobrogea . Poate valorifica terenuri variate, atât soluri sărace și subțiri de pe
pantele erodate, soluri feritle sau chiar și solurile uscate. Pentru obținerea de
producții ridicate obligaoriu însă trebuie respectată tehnologia de cultură.
Înfloritul soiurilor studiate a avut loc i ntre 10.04 și 12.04, la ambele soiuri
intensitatea înfloritului a fost maximă. Avantajul acestor soiuri cu înflorire târzie
este ca nu sunt afectate de gerurile de revenire ce au loc de obicei în luna martie.
Sfârșitul înfloritului a fost înregistrat după aproximativ 14 zile la ambele soiuri
luate în studiu.
Media diametru lui tulpinii , la soiul de Boto șani, a fost de 69.18 mm, deci mai mare
comparativ cu soiul Cri șana la care s -a înregistrat o creștere medie de 60.27 mm și
de unde rezultă că soiul martor Crișana are o rezistență mai mică.
Num ărul mediu de inflorescențe în anul IV de la plantare la soiul de Boto șani a fost
110, î n timp la soiul luat in studiu ca martor – Crișana – numărul mediu de
inflorescen țe a fost considerabil mai mic (71 de inflorescen țe). Putem conchide ca
soiul De Botoșani are o înflorire abundentă
Vișinul De Botoșani deși este un soi mai viguros, ce va forma o coroană deasă,
pentru că are creșteri numerose de lăstari, dar fără fluctuații ale numărului acestora,
coparativ cu soiul mar tor Crișana la care numărul variază cu mult de la un pom la
altul si cantitatea de lemn căzut la tăiere nu este constantă. Deci nu se poate spune
dacă prezintă un real avantaj în ceea ce privește economisirea mâinii de lucru.
Referitor la producțtie, calculele si datele obținute anterior privind inflorescențele,
ne-au arătat că producția în to/ha la soiului De Botoșani este aproape dublă in
comparație cu soiul martor Crișana.
Soiul de vișin De Botoșani, are condiții favorabile de cultură în zona Dobrog ei, în
condițiile asigurării unei tehnologii corecte care să asigure obligatoriu, tăierile,
tratamentele fitosanitare și irigarea culturii.

50
BIBLIOGRAFIE

1. Budan S., Grădinariu G., 2000 – Cireșul. Editura Ion Ionescu de la Brad, Iasi
2. C. Ioniță, 1964 – Pomologia Republicii Socialiste Romane IV . Editura Academiei
Republicii Socialiste România, București.
3. Cepoiu N., 2001 – Pomiclutura aplicată. Editura Științelor Agricole, București.
4. Chira A., Chira Lenuța, Mateescu Fl., 200 8 – Pomii fructiferi – lucrări de înființare
și întreținere. Editura M.A.S.T., București.
5. Chira Lenuța , Asănică Adrian , 2010 – Cireșul si Vișinul . Editura M.A.S.T.,
București.
6. Czáka Sarolta, Valló László , 2014 – Lucrările de tăiere de la A la Z. Editura Casa,
Oradea.
7. Ghena N., Braniște N., 2003 – Cultura speciala a pomilor. Editura MATRIX
ROM, București.
8. Mihăescu Gr., 1995 – Cultura pomilor pe lângă casă. Editura CERES, București.
9. Parnia Cornelia, T. Gozob, I. Ivan, 1985 – Refacerea potențialului de rodire a
livezilor de vișin și cireș. Editura Ceres, București
10. Perju T., 1995 – Entomologia agricola. Editura CERES, București.
11. Popescu M., Milițiu I., Cireașă V., Godeanu I., Cepoiu N.,Drobotă Gh., 1992 –
Pomicultură (generală și specială) . Editura EDP, București.
12. Ghid tehn ic si economic http://www.madr.ro/docs/agricultura/legume -fructe/Ghid –
Pomicultura -final.pdf
13. http://www.haifagroup.com/knowledge_center/recommendations/fruit_trees/decidu
ous_trees_a_fertilizati on_recommendation_for_bearing_orchards.aspx
14. https://www.google.ro/sea rch?q=VIERME+IN+VISINE&espv=2&source=lnms&tbm=isch
&sa=X&ved=0ahUKEwjDiqC4jp_MAhUKJMAKHTOxB3MQ_AUIBygB&biw=1440&b
ih=799#imgrc=4Rf8FTgaFEUwXM%3A
15. http://www.banulbotosanean.ro/stiri/agricultura/15545 -un-soi-de-visin -a-primit –
numele -botosani -si-este-printre -cele-mai-profitabile -din-tara )