Indrumar Lucrari Licenta 2014 [621398]

ÎNDRUMAR PENTRU REDACTAREA LUCRĂRII
DE LICENȚĂ

la disciplinele
DREPT PENAL. PARTEA SPECIALĂ
și
CRIMINOLOGIE

I. ALEGEREA TEMEI LUCRĂRII DE LICENȚĂ

Tema lucrării de licență se propune de către student: [anonimizat], publicată pe
site-ul Facultății de Drept (în cazul disciplinei Drept penal. Partea specială ) ori din cele predate
în cadrul cursului de Criminologie . Prin excepție , se pot pro pune și alte teme. În acest caz , în
vederea aprobării temei, student: [anonimizat], să prezinte un proiect
de plan și o bibliografie selectivă.

II. REDACTAREA PLANULUI LUCRĂRII

Redactarea planului lucrării este prima etapă a elaborării lucrării. Lucrarea nu va fi începută
înainte de aprobarea planului de către profesorul coordonator.
Planul trebuie să cuprindă o introducere, un conținut structurat în capitole și concluziile.
Capitolele se împart în secțiuni, iar secțiunile, dacă este nevoie, în paragrafe (numerotate §1, §2
etc.).
Între capitole, secțiuni și paragrafe trebuie să existe o legătură logică, astfel încât conținutul să
reprezinte o structură bine închegată.
Proble mele urmea ză a fi distribuite pe capitole, secțiuni și paragrafe în așa fel încât să rezulte o
lucrare echilibrată.
Se va urmări ca titlurile să nu coincidă cu titlul propriu -zis al lucrării.
Un model de plan este prezentat în Anexa nr. 1 .

III. STRUCTURA LUCRĂRII

1. Coperta

Coperta lucrării va cuprinde următoarele informații :
 denumirea instituției de învățământ ( Universitatea din București );
 denumirea facultății (Facultatea de Drept) ;
 mențiunea " Lucrare de licență";
 titlul academic, prenumele și numele profesorului coordonator;
 numele și prenumele student: [anonimizat];
 disciplina la care se susține lucrarea de licență ;
 locul ( București ) și anul elaborării lucrării de licență.
Pe copertă se trece și titlul lucrării de licență.
Un model de copertă este prezentat în Anexa nr. 2.

2. Prima pagină

Prima pagin ă a lucrării va relua informațiile de pe copertă , întocmai ca în Anexa nr. 2.

3. Cuprins ul (planul lucrării)

După prima pagină a lucrării, se trece planul lucrării astfel cum a fost aprobat de profesorul
coordonator, cu indicarea paginilor corespunzătoare fiecărui titlu .
Se recomandă ca numerotarea paginilor să se facă în mod automat încă din momentul redactării
lucrării, prin definirea , pentru fieca re titlu, a unor Headings din secțiunea Home -Styles a
programului Word.
Un model de cuprins este prezentat în Anexa nr. 3.

4. Conținutul lucrării

Marginile lucrării – acestea vor fi de 2 cm (0.79”) în toate laturile paginii, care se setează în
programul Word din Page Layout – Page Setup – Margins.
Număr de pagini – conținutul lucrării (fără copertă, prima pagină, cuprins, anexe și bibliografie)
trebuie să aibă minim 30 de pagini. Este recomandat ca lucrarea să nu depășească 40 de pagini.
Numerotare – paginile se numerotează jos, centrat , începând cu pagina dedicată cuprinsului
lucrării .
Aliniere – toată lucrarea, inclusiv notele de subsol, se aliniază unitar la stânga și la dreapta
(Home -Justified).
În Anexa nr. 4 este prezentat un model al unei pagini din lucrarea de licență.

A. Textul lucrării

Font – lucrarea se scrie cu fontul Times New Roman, mărimea 12 , utilizând diacriticele
specifice limbii române .
Spațiere – rândurile vor fi spațiate la 1,5 puncte . Între rânduri paragrafe nu se lasă spații ( Home –
Paragraph – Spacing Before/After – 0pt). Fiecare paragraf începe cu alineat.
Titluri – acestea se pot sublinia (underline), scrie cu caractere cursive (italic) sau aldine (bold )
și pot fi scrise cu majuscule , însă formatul lor va rămâne același ( Times New Roman 12 ).
Citare – orice citat din alte lucrări se scrie în ghilimele și cu caractere cursive (italic ), fiind
urmat de indicarea, în notă de subsol, a sursei bibliografice.
Textele de lege – se vor cita, în principiu, doar în notele de subsol.
Jurisprudență – NU se vor face capitole, secțiuni, paragrafe dedicate special practicii judiciare!
Aceasta se va insera în cuprinsul lucrării, acolo unde ea este relevantă .

B. Notele de subsol

Notele de subsol se numerotează automat ( References – Insert footnote ).
Notele de subsol se scriu cu fontul Times New Roman, mărimea 11, iar rândurile vor fi spațiate
la 1 punct.

Între notele de subsol nu se lasă spații ( Home -Paragraph – Spacing Before/After – 0pt).
La finalul fiecărei note de subsol, se pune punct.
În notele de subsol, lucrările se citează astfel:

a) în cazul citării de tratate, cursuri, cărți etc. cu un singur autor:
A se vedea V. Cioclei, Manual de criminologie, ediția 5, Ed. C.H. Beck, București,
2011, p. 120.

b) în cazul citării de tratate, cursuri, cărți etc. cu doi autori :
A se vedea F. Streteanu, R. Chiriță, Răspunderea penală a persoanei juridice, Ed. C.H.
Beck, București, 2009, p. 57.

c) în cazul citării de tratate, cursuri, cărți etc. cu mai mult de doi autori:
A se vedea V. Dongoroz (c oord.), Explicațiile teoretice și practice ale Codului penal
român, vol. II, Ed. Academiei, București, 1970 , p. 10 0.

d) în cazul citării din articole, studii publicate în volume/culegeri de studii:
A se vedea S. Milward, B ackground Information on National Legal Systems: United
Kingdom , în H. Lepage, Criminal Penalties in EU Member States’ environmental law ,
Final Report Associés conseils, 15 septembrie 2003, p. 130 -151.

e) în cazul citării din articole, studii publicate în reviste de specialitate:
A se vedea A. R. Ilie, Între „principiul specialității” și răspunderea penală generală a
persoanei juridice. Privire asupra Proiectului noului Cod penal , în Curierul judiciar nr.
4/2009 , p. 253.

f) în cazul citării mai multor lucrări:
A se vedea V. Cioclei, Manual de criminologie, ediția 5, Ed. C.H. Beck, București,
2011, p. 120; V. Dongoroz (coord.), Explicațiile teoretice și practice ale Codului penal
român, vol. II, Ed. Academiei, București, 1970 , p. 100.

g) în cazul citării unor hotărâri din practica judic iară:
A se vedea Trib. București, Secția I penală, decizia nr. 234 din 18 ianuarie 2013, în
Săptămâna juridică nr. 2/2013, p. 34.

h) în cazul citării unor informații preluate de pe paginile web:
A se vedea www.scj.ro , vizitat la 15 februarie 2013.

În scopul facilitării procesului de redactare a aparatului critic se pot folosi anumite cuvinte care
țin locul unor elemente caracteristice sursei citate sau concretizează anumite momente:

 apud (după) se folosește înaintea numelui autorului și operei de la care se preia un citat sau
o informație deținută dintr -o lucrare care nu a fost consultată de student

A se vedea L. Negrier -Dormont, apud V. Cioclei, Manual de criminologie, ediția 5,
Ed. C.H. Beck, București, 2011, p. 120.

 op. cit. (opera sau lucrarea citată), scris cu litere cursive, se folosește pentru înlocuirea
titlului unei lucrări deja citate, trecându -se după prenumele și numele autorului.

1 A se vedea V. Cioclei, Manual de criminologie, ediția 5, Ed. C.H. Beck, București,
2011, p. 120.
…
34 A se vedea V. Cioclei, op. cit., p. 34.

 ibidem (în același loc), scris cu litere cursive, se folosește în cazul în care există trimitere
succesivă (imediat următoare unei note de subsol ) la aceeași lucrare , la același autor și
aceeași pagină .

1A se vedea V. Cioclei, Manual de criminologie, ediția 5, Ed. C.H. Beck, București,
2011, p. 120.
2 Ibidem .

 idem , scris cu litere cursive, ține locul numelui autorului și al lucrării în cazurile în care se
fac trimiteri succesive (imediat următoare unei note de subsol) la aceeași lucrare, dar la
pagină diferită .

1 A se vedea V. Cioclei, Manual de criminologie, ediția 5, Ed. C.H. Beck, București,
2011, p. 120.
2 Idem, p. 24.

 loc. cit. (locul citat) se utilizează în cazurile în care se face trimitere la două articole
diferite, preluate din aceeași culegere de studii și citate succesiv;

1 A se vedea A. R. Ilie, Între „principiul specialității” și răspunderea penală generală a
persoanei juridice. Privire asupra Proiectului noului Cod penal , în Curierul judiciar nr.
4/2009, p. 253.
….
34 A se vedea A. R. Ilie , loc. cit., p. 254.

5. Anexe

În cazul în care există tabele și figuri, acestea se trec în anexe, se numerotează și au denumiri.
Anexele nu sunt obligatorii.
Nu se vor trece în anexă hotărâri din practică judiciară , rezumate ale acestora ori legislație .

6. Bibliografia

Structura bibliografiei și un model al acesteia sunt prezentate în Anexa nr. 6.
Secțiunile I -III din Anexă sunt obligatorii.
În bibliografie se citează doar ceea ce este citat în notele de subsol și toate sursele citate în
notele de subsol trebuie să se regăsească în bibliografie.
Autorii se trec în ordine alfabetică , în ordinea num elui, urmat de inițiala prenumelui.
Paginile din lucrările citate în notele de subsol nu se menționează în bibliografie .
Legislația nu se trece în bibliografie!

IV. VERIFICAREA LUCRĂRII DE CĂTRE COORDONATOR

Lucrarea completă se depune la profesorul coordonator cel târziu la data de 1 aprilie , în format
scris ori pe cale electronică, potrivit celor comunicate de profesor.
Nu se vor trimite părți din lucrare (capitole, secțiuni etc.), lucrări incomplete, lucrări care nu
sunt scrise cu diacritice, lucrări care nu cuprind bibliografia, lucrări fără notele de subsol etc.

V. DEPUNEREA LUCRĂRII

Este recomandat ca lucrarea să fie îndosariată cu inele din plastic . Din rațiuni ecologice, este de
evitat îndosarierea cu copertă de carton.
În vederea depunerii, l ucrarea se printează pe o singură foaie.

Anexa nr. 1 – Modelul planului lucrării de licență

CERCETAREA CRIMINOLOGICĂ

– PLAN –

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. OBIECTUL CERCETĂRII CRIMINOLOGICE
Secțiunea I. Fenomenul criminal – un prim obiect al cercetării criminologice
§1. Crima
§2. Criminalul
§3. Criminalitatea
Secțiunea a II -a. Practica anticriminală – al doilea obiect al cercetării criminologice
§1. Dublul caracter al cercetării criminologice
§2. Conținutul practicii anticriminale

CAPITOLUL AL II -LEA. MODALITĂȚI DE CUNOAȘTERE, PROCEDEE, FINALITTATE
ÎN CERCETAREA CRIMINOLOGICĂ
Secțiunea I. Modalități de cunoaștere în cercetarea criminologică
§1. Cunoașterea descriptivă
§2. Cunoașterea cauzală
§3. Cunoașterea dinamică
§4. Cuno așterea axiologică
Secțiunea a II -a. Procedee în cercetarea criminologică
§1. Metode
§2. Tehnici
Secțiunea a III -a. Finalitatea cercetării criminologice
§1. Scopul cercetării criminologice
§2. Funcțiile cercetării criminologice

CAPITOLUL AL III -LEA. DEFINIREA CRIMINOLOGIEI
Secțiunea I. Domeniul criminologiei
§1. Dreptul penal și criminologia
§2. Politica anticriminală și criminologia
§3. Controlul fenomenului criminal
Secțiunea a II -a. Definiția criminologiei

CONCLUZII

Anexa nr. 2. Modelul copertei lucrării de licență (identică cu prima pagină a lucrării)

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE DREPT

LUCRARE DE LICENȚĂ
la disciplina
CRIMINOLOGIE

cu titlul
CERCETAREA CRIMINOLOGICĂ

Coordonator:
Prof. univ. dr. Valerian Cioclei

Absolvent:
Maria Popescu

București
2014

Anexa nr. 3. Modelul cuprinsului lucrării de licență

CUPRINS

INTRODUCERE ……………………………………………………………………………………………….

CAPITOLUL I. OBIECTUL CERCETĂRII CRIMINOLOGICE ……………………..
Secțiunea I. Fenomenul criminal – un prim obiect al cercetării crimino logice
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………
§1. Crima …………………………………………………………………………………….. .
§2. Criminalul ………………………………………………………………………………..
§3. Criminalitatea …………………………………………………………………………..
Secțiunea a II -a. Practica anticriminal ă – al doilea obiect al cercetării
criminologice ………………………………………………………………………………………………………..
§1. Dublul caracter al cercetării criminologice……………………………………..
§2. Conținutul practicii anticriminale………………………………………………….

CAPITOLUL AL II -LEA. MODALITĂȚI DE CUNOAȘTERE, PROCEDEE,
FINALITTATE ÎN CERCETAREA CRIMINOLOGICĂ…. ……………………………….
Secțiunea I. Modalități de cunoaștere în cercetarea criminologică……………….
§1. Cunoașterea descriptivă………………………………………………………………
§2. Cunoașterea cauzală………. …………………………………………………………..
§3. Cunoașterea dinamică…………………………………………………………………
§4. Cunoașterea axiologică………………………………………………….. …………..
Secțiunea a II -a. Procedee în cercetarea criminologică………………………………..
§1. Metode……………………………………………………………………………………..
§2. Tehnici………………………………………………………………………………………
Secțiunea a III -a. Finalitatea cercetării criminologice ……………………………….
§1. Scopul cercetării criminologice ……………….. ………………………………….
§2. Funcțiile cercetării criminologice ………………………………………………….

CAPITOLUL AL III -LEA. DEFINIREA CRIMINOLOGIEI……………………………..
Secțiunea I. Domeniul criminologiei. ………………………………………………………….
§1. Dreptul penal și criminologia……………………………………………………….
§2. Politica anticriminală și criminologia………………………………………… ….
§3. Controlul fenomenului criminal……………………………………………………
Secțiunea a II -a. Definiția criminologiei…………………………………………………….

CONCLUZII …………………………………… …………………………………………………………………

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………………………………
1

2

2
3
4
6

7
7
9

12
12
13
15
17
20
24
24
27
30
32
33

35
35
36
37
38
39

41

43

Anexa nr. 4. Model de pagină din lucrarea de licență

CAPITOLUL AL II -LEA . CÂMPUL DE APLICARE MATERIAL: INFRACȚIUNILE CARE
POT FI REȚINUTE ÎN SARCINA UNEI PERSOANE JURIDICE

Cea de -a doua componentă a câmpului de aplicare a răspunderii penale a persoanelor juridice
are în vedere infracțiunile care pot fi reținute în sarcina acestor entități. Pentru rezolvarea acestei
probleme, vom porni de la analiza principiului specialități i răspunderii penale a persoanei juridice,
inițial reținut de legiuitorul român, precum și în legislațiile altor state ( Secțiunea I ) pentru ca,
determinându -i imperfecțiunile, să ajungem la expunerea soluției răspunderii generale și a
consecințelor acestei a asupra persoanelor juridice responsabile ( Secțiunea a II -a).

Secțiunea I. Principiul specialității răspunderii penale a persoanei juridice

Mai multe argumente au fost exprimate în favoarea principiului specialității răspunderii penale a
persoanei juri dice ( §1), însă inconsecvențele cauzate de o asemenea abordare a problemei în discuție
sunt ușor de observat ( §2).

§1. Argumentele formulate în favoarea principiului specialității răspunderii penale a persoanei
juridice

Un prim argument în favoarea principiului specialității răspunderii penale a persoanei juridice
ține de însăși natura diferitelor infracțiuni prevăzute de lege, care ar fi imposibil de reținut în sarcina
unei persoane juridice, avându -se în vedere particularitatea acestor entități, ca re nu sunt ființe „ din
carne și sânge”1. Exemplele cele mai relevante sunt reprezentate de infracțiunile de omor, loviri sau
alte violențe, viol, incest, bigamie, adulter, abandon de familie, dezertare.
O altă justificare a principiului specialității este legată de latura subiectivă a infracțiunii. S -a
apreciat în acest sens că infracțiunile care se săvârșesc doar cu intenție nu pot rezulta decât din fapte ale
persoanelor fizice, „ singurele dotate cu conștiință și voință”, spre deosebire de infracțiun ile care pot fi
comise și din culpă, în cazul cărora nimic nu se opune să poată fi reținute și în sarcina persoanelor
juridice2.

1 A se vedea B. Bouloc, La responsabilité pénale des personnes morales, Dalloz, Paris, 1993, p. 291.
2 A se vedea M. -L. Rassat, Droit pénal général , 2e éd , Ellipses, 2006, p. 470.

Anexa nr. 5. Structura bibliografiei . Model

BIBLIOGRAFIE

I. TRATATE, CURSURI, MONOGRAFII

1. Bulai, C. Drept penal. Vol. III. Răspunderea penală. Sancțiunile în dreptul penal, Tipografia
Universității București, 1982 .
2. Bulai, C . (coord.) , Instituții de drept penal. Curs selectiv pentru examenul de licență 2008 –
2009, Trei, București, 2008 .
3. Buzea, N., Infracți unea penală și culpabilitatea , Ed. S. Solomon, Alba Iulia, 1944 .
4. Rotaru, C., Fundamentul pedepsei. Teorii moderne , Ed. C. H. BECK, București, 2006 .

II. ARTICOLE, STUDII DE SPECIALITATE ȘI NOTE DE JURISPRUDENȚĂ
1. Balaban, C., Persoana juridicǎ, subiect al infracțiunii, R.D.P. nr. 2 /2002 .
2. Brudariu, D. A., Răspunderea penalǎ a persoanei juridice, R.D.P.nr. 9/1996 .
3. Cioclei, V., Aspecte privind logica pedepselor în noul proiect de Cod penal , în Critica rațiunii
penale. Studii de c riminologie juridică și drept penal, Ed. C.H. Beck, București, 2009 .

III. JURISPRUDENȚĂ
1. C. Ap. Iași, decizia penală nr. 69 din 28 ianuarie 2010, cu notă de A.R. ILIE, C.J. nr.12/2010
2. C. Ap. Ploiești, secția penală și pentru minori și familie, decizia din 22 februarie 2011,
nepublicată

IV. SITE -URI INTERNET
Înalta Curte de Casație și Justiție – www.scj.ro

V. ALTE SURSE
Academia Română, Institutul de Lingvistică “Iorgu Iordan”, Dicționarul explicativ al limbii
române , Univers Enciclopedic, București, 1998