INTRODUCER E… …. p. 4 [621390]
1 | P a g e
CUPRINS
INTRODUCER E…………………………………………………………………… …………………. p. 4
CAPITOLUL I. SURSELE VIEȚII MAICII DOMNULUI ALCĂTUITĂ DE SFÂNTUL
MAXIM M ĂRTURISITORUL ………………… ……………………………….. …………. 6
I.1. Surse biblice: ……………………… …………………………………………………………… 6
I.1.1. Referințe din Vechiul Tes tament …………………………………………………………… 7
I.1.2. Referințe din Noul Tes tament ……………………………………………………………… 12
I.2. Surse patri stice……………………………………………………………………………… 16
I.3. Surse apocrife: Protoevanghelia lui Iacob …………………………………………………………. ………….. 17
I.4. Maica Domnului în teologia pat ristică din secolele IV – VIII……….. ……… ……………….. ……….. 19
I.4.1. Sfântul Epifanie al Salaminei (†403) ……………………………………………………………… ……. 21
I.4.2. Ioan Gură de Aur († 407) ………………………………………… …….. ……… …………………………. 23
I.4.3. Sfântul Proclu al Constantinopolului († 446 ) …………………………….. ……………………….. 24
I.4.4.Sfântul Chiril al Alexandriei († 444) …………………….. ……………………………………. ………. 25
I.5.Influența Vieții Maicii Domnului alcătuită de Sfântul Maxim asupra învățăturii despre Maica
Domnului de după secolul VII…………………………….. …………….. ………………… …………………………. 28
CAPITOLUL II. ETAPEL E VIEȚII MAICII DOMNULUI ÎN BIOG RAFIA ALCĂTUITĂ
DE SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITORUL ……………………………………………………. ……….. . 32
a) Vestirea Nașterii Maicii Domnului …… …………………………… ……………. ………………….. …………… 32
b) Nașterea Maicii Domnului ……………….. ………………………….. …………………………………. …………. 33
c) Copilăria Maicii Domnului …………………. ……………………. ……………………………………… …………. 35
d) Intrarea în Biserică a Maicii Domnului ……… ………………….. ……………………………….. ……………. 36
e) Buna – Vestire …………………………………….. ……………………… ………………………………… ………….. 39
f) Vizita Maicii Domnului la ruda sa Elisabeta …………………………………………………. ……………….. 41
g) Nașterea Domnului ………………… …………………………. ………… ………………………………. …………….. 42
h) Maica Domnului în activitatea misionară a Mântuitorului Iisus Hristos …… ……………………….. 44
h1)- Maica Domnului în perioada copilă riei Fiului Său …………………………… …………… …………. 44
2 | P a g e
h2) – Maica Domnului în timpul propovăduirii Domnului ……………………….. ……………. ………… . 46
h3) – Maica Domnului lângă Crucea Mântuitorului Iisu s Hristos ……………… ……………. …………. 47
h4) – Maica Domnului după Învierea Domnului Hristos …………………………. …………….. ……….. 49
h5) – Maica Domnului la Înălțarea Domnului la cer ………………… …………… ………………. ………… 50
i) Maica Domnului la întemeierea Bisericii lui Hristos Dumnezeu …………….. ………… ……………….. 51
i1) – Viața Maicii Domnului post -cincizecimică …………………………………. …………. ………………… 51
j) Adormirea Maicii Domnului …………………………………………….. …………………… ………. …………… 53
k) Înălțarea și mutarea Sfintei Fecioare la cer ……………………… ..……………… ……………. 58
CAPITOL UL III. DIMENSIUNEA SPIRITUAL Ă AVIEȚII MAICII DOMNULUI …… …… 60
III.1. Portretul spiritual al Maicii Domnului …………………………………………. ……….. …………………. 60
III.1.1. Frumusețea sufletească a Maicii Domnului ……. ……………………………………………. ………… 60
– expresii ale frumuseții ……………………………………………………… ……………………………… . 60
III.1.2 . Podoaba harului virtuților Maicii Do mnului ……………… …………………….. …………… …….. … 61
– Smerenia ……………………………………………………………………………… ………. ………… ………. 61
– Ascultarea …. …………………………………………………………………………………… ………………… 61
– Înțelepciunea ………………………………………………………………………………………………. ……. 62
– Dragostea de învățătură ………………………………………………………………………… ……… ……. 62
– Răbdarea …….. ……………………………………………………………………………………….. …………… 62
– Compasiunea ……………………………………………………….. ………… …………………… ……………. 63
III.1.3. Mijloacele duhovnicești în Viața Maicii Domnului ………………. …………………… …………. 6 3
– Rugăciunea ……………………………………………………… …………………………. …………………….. 6 3
– Postul ………………………………………………………………. ……….. ………………… …………………… 6 3
– Lacrimile ………………………………………. ……………….. ………….. ……………………… ……………. 64
3 | P a g e
CAPITOLUL IV. DOXOLOGIA – FORMĂ DE PREACINSTIRE A MAICII DOMNULUI
ÎN BIOGRAFIA SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL ………………. ………. …. 65
IV.1. Preacinstirea Maicii Domnului pentru Nașterea Fiului lui Dumnezeu ………………. ……….. 65
IV.2. Preacin stirea Maicii Domnului pentru lucrarea de mijlocire către Fiul său ……….. ………… 66
IV.3. Preacinstirea Maicii Domnului pentru mila și ajutorul față de oameni ……………… ………… 67
IV.4. Laudele aduse Maicii Domnului ……………. ………………………………………………. ……………… 67
CONCLUZII ……………………………………………………………… ……………………… …………………….. ……………. 71
BIBLIOGRAFIE ………… …………………………………………………………………………. …………….. ………………… 73
Abrevier i ………………………………………………………………………… ………..………… … 76
CV ……… ….. ……………………………………… ……………………………… ………………………………………….. ………… 77
DECLARAȚIEDE ONESTITATE ……………………………………………………………………………………. …….. 78
4 | P a g e
INTRODUCERE
Teza de licență cu titlul Viața Maicii Domnului alcătuită de Sfântul Maxim Mărturisitorul
reprezintă o cercetare asupra modului în care Sfântul Maxim Mărturisitorul a valorificat trad iția
istorică, biblică și p atristică despre Maica Domnului .
Sfântul Maxim Mărturisitorul este cunoscut în cercetările teologice îndeosebi pentru opera sa
dogmatică și de spiritualitate . În această lucrarea este evidențiată și latura sa aghiografică , mai
puțin cunoscută. Precuparea față de viața Maicii Domnului se împletește cu interesul dogmatic de
evidențiere a rolului ei în actul mântuirii. Anghelofania de la Buna – Vestire este evenimentul
asupra căruia S fântul Maxim insistă întrucât îl vede ca m oment esențial în împlinirea planului
mântuirii lumii proiectat de Sfânta Treime. Întruparea Fiului lui Dumnezeu asupra căreia Sfântul
Maxim s -a exprimat în multiple moduri este taina fundamentală a intrării lui Dumnezeu datorită
acceptului Maicii Domnului , în viața umană în mod personal și ființial. Etapele vieții Maicii
Domnului sunt cadre prin care Sfântul Maxim pune în lumină viața pământească a Fiului lui
Dumnezeu întrupat. Personalitatea Maicii Domnului este evidențiată prin expresii poetice și
referi nțe biblice din care reies calitățile ei spirituale. Smerenia, ascultarea, credința neclintită,
înțelepciunea, răbdarea și rugăciunea lăuntrică sunt trăsături prin care Sfântul Ma xim îi prezintă
portretul spiritual . Față de biografii anteriori ai Maicii Do mnului Sfântul Maxim Mărturisitorul se
distinge printr -un stil teologic înalt, presărat cu metafore de mare expresivitate și idei dogmatice
clare . Laudele aduse Maicii Domnului sunt un mod poetic de a prezenta rolul Maicii Domnului în
istoria mântuirii.
Întrucât acestă lucrare a Sfântului Maxim Mărturisitorul este plină de învățături care
luminează și înfrumusețează sufletul am considerat că cercetarea ei este în primul rând ca pe o
hrană duhovnicească de mare preț .
În momentul de față niv elul cercetărilor asupra scrierilor patristice dedicate Maicii Domnului
este foarte extins, existând numeroase studii . Dintre acestea unele au fost traduse și în limba
română. Profesoara Mary B. Cunningham de la Departamentul de Teologie din Nottingham face
scurte referințe la Viața Maicii Domnului alcătuită de Sfântul Maxim fără a intra prea mult în
conținutul ei1. Părintele Ioan I. Ică jr. profesor la Facultatea de Teologie din Sibiu, prin
considerațiile sale în calitate de traducător al Vieții Maicii Domn ului scrisă de Sfântul Maxim
1 Mary B. CUNNINGHAM , Maica Vieții. Învățătura ortodoxă despre Maica Domnului , trad. rom., Dragoș Dâscă,
Editura Doxologia, Iași, 2017, p. 78 -80.
5 | P a g e
Mărturisitorul surprinde, prin densitatea lor particularitățile și importanța ei în teologia bizantină.
Acestea au fost în măsură să -mi stimuleze interesul față de această operă aghiografică, motiv
pentru care am optat pentru c ercetarea ei ca proiect de licență.
Teza de licență axată pe studierea conținutului Vieții Maicii Domnului alcătuite de Sfântul
Maxim Mărturisitorul este structurată pe patru capitole.
Primul capitol cuprinde studierea surselor biblic e, apocrife și patristice ale hagiografiei
maximiene, în raport cu care Sfântul Maxim întreprinde o muncă de sinteză și selectare a
materialului în funcție de motivația sa teologică.
Al doilea capitol evidențiază momentele vieții Maicii Dom nului descrise de Sfântul Maxim,
în raport cu sursele din primul capitol.
Al treilea capitol reliefează elementele de spiritualitate din Viața Maicii Domnului care
alcătuiesc portretul ei duhovnicesc, evidențiind însușirile ei sufletești și mijloacele spirituale prin
care a ajuns ea însăși să fie o rugăciune bineprimită Domnului.
Al patrulea capitol pune în lumină dimensiunea doxologică a Vieții Maicii Domnului prin
care autorul o laudă pe Maica Preacurată în cuvinte și expresii liturgice.
În concluzie am evidențiat influența Vieții Maicii Domnului față de biografiile scrise de
după el în teologia bizantină.
Cercetarea Vieții Maicii Domnului este un exercițiu teologic de înțelegere a motivațiilor
autorului ei și a mo dului în care și -a structurat temele și ideile legate de cea mai smerită persoană
umană care a fost învrednicită să ajungă chivot sfințit al Fiului lui Dumnezeu.
Deși nu se încadrează într -o lucrare de iconologie , am utilizat o serie de icoane , îndeoseb i la
capitolul despre etapele vieții Maicii Domnului pentru a evidenția mai bine mesajul textului
patristic. Întrucât icoana este concretizarea în culori al dreptei credințe, considerăm, în spirit
interdisciplinar, că materialul iconografic utilizat, pune mai bine în lumină etapele Vieții Maicii
Domnului din scrierea Sfântul Maxim Mărturisitorul. Alăturând fiecărei etape icoana
corespunzătoare am pus în relație cuvântu l biblic și pe cel patristic care au co nstituit sursa
transpunerii mesajelor lor teologice în culoare a transfigurată prin rugăciune .
Analiza Vieții Maicii Domnului scrisă de Sfântul Maxim este o modestă încercare de a
înțelege gândirea acestui mare Sfânt P ărinte al Bisericii cu privire la Sfânta Fecioară Maria care l –
a născut pe Fiu l lui Dumnezeu.
6 | P a g e
CAPITOLUL I
SURSELE VIEȚII MAICII DOMNULUI ALCĂTUIT Ă DE
SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITORUL
Sfântul Maxim Mărturisitorul [550 -662] este un sfânt părinte cu o gândire de mare
profunzime, alcătuitor de scrieri teologice normative ș i un neîntrecut comentator al textelor
patristice din secolele IV -VI. Cu o biografie asupra căreia cercetările nu s -au finalizat încă2,
Sfântul Maxim se disting e în cugetarea patristică prindensitatea gândului, preocuparea constantă
față de explicarea apor iilor teologice, smerenia vieții și spiritul mărturisitor al credinței drept –
măritoare.
Conform cercetărilor detaliate ale lui Jean – Claude Larchet, există trei traduceri ale Vieții
Maicii Domnului [M.J. Van Esbroeck, 1986, Ioan I.Ică jr., 1998 , S.J. Shoemaker, 2012] și câteva
studii care tratează punctual chestiuni legate de rolul Maicii Domnului în iconomia mântuirii și
autenticitatea scrierii maximiene3.
În prezenta lucrare, obiectivele u rmărite sunt analiza structurii,surselor î ntrebuințate, a
conținutului spiritual și doxologic al Vieții Maicii Domnului alcătuităde Sfântul Maxim
Mărturisitorul, pentru evidențierea modului în care o prezintă pe Maica Domnului în raport cu
Dumnezeu, cu îngerii și cu oamenii.
I.1. SURSE BIBLICE
Sfânta Scriptură este o sursă comună tuturor Vieților Maicii Domnului, alcătuite anterior celei
a Sfântului Maxim Mărturisitorul și după el. Modurile în care este utilizată de către autorii lor
exprimă asemănări și deosebiri în funcție de accentele pe care au următit să le evidențieze. În
privința Vechiului Testament Sfinții Părinți întrebuințează ca metodă de interpretare atât
intertextualitatea , cât și tipologia, extrăgând pasaje și idei despre Maica Domnului care au
corespondent în Noul Testament4.
2 Diac. IOAN I. ICĂ jr, ,,Viețile ” Sfântului Maxim Mărturisitorul: probleme și lumini, în Sfântul Maxim Mărturisitorul
(580-662) și tovarășii săi întru martiriu: papa Martin, Anastasie Monahul, Anastasie Apocrisiarul. ,,Vieți” – actele
procesului – documentele exilului , trad. rom., diac. Ioan I.Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 2004, p. 5 -50.
3 Jean-Claude LARCHET , Sfântul Maxim Mărturisitorul. O introducere , trad. rom., Marinela Bojin, Editura Doxologia,
Iași, 2013, p. 134 -136.
4 Mary B. CUNNINGHAM , Maic a Vieții. Învățătura ortodoxă despre Maica Domnului , p. 80.
7 | P a g e
În Viața Maicii Domnului Sfântul Maxim Mărturisitorul înt rebuințează din abundență
Sfânta Scriptură ca sursă principală de informații. Referințele la cărțile vechi -testamentare și la
cele neo -testamentare conferă biografiei alcătuite o solidă baza revelată. Maica Domnul este
prezentată ca o persoană anunțată prin profeți înaintea întrupării și apoi ca persoana prin care
această vestire s -a împlinit proorocia despre Nașterea Domnului.
Cele două categorii de surse bi blice la care ape lează fre cvent Sfântul Maxim Mărturisitorul
sunt din cărțile Vechiului Testament și din cele ale Noului Testament.
Referințele vechi -testamentare indică în mod profetic Nașterea Domnului din Sfânta
Fecioară Maria. Din varietatea citatelor și referințelor la textele din cărțile Vechiului Testament
se vede preocuparea Sfântului Maxim Mărturisitorul pentru identificarea locurilor în care tainic
este profețită Maica Domnului ca aducătoare pe lume a Fiului lui Dumnezeu. Referințele la
Maica Domnului din Sfânta Scriptură reprezintă fundamentul revelat al rolului ei în istoria
omenirii, prin nașterea Fiului lui Dumnezeu, și a efectelor spirituale care au decurs din acest
eveniment crucial pentru omenire5.
Referințele vechi -testamentare din Viața Maicii Domnului sunt următoarele:
I.1.1. Referințe din Vechiul Testament
1. Texte din Geneză
Din Geneză Sfântul Maxim alege citatele care evidențiază profețirea cadrului istoric al
Nașterii Domnului din Sfânta Fecioară Maria și iconismul Fiului lui Dumne zeu [ Fc 1, 26, 58.]
care prin nașterea Sa a luat chipul omului făcut de El6.
2. Texte din Ieșire
Din citatele de la Ieșire se reliefează calitatea de Sfânt al Domnului cu referire la Mântuitorul
Iisus Hristos [ 47.]7, rolul chivotului tainei de a antic ipa Nașter ea Domnului din Sfânta Fecioară .
Citatele de la Ieșire 23, 12; 34, 29 [ 124.] sunt un prilej pentru Sfântul Maxim de a evidenția
simbolismul mariologic al sfântului chivot: Chivotul tainei însă a rămas ca bogăție veșnică
pentru poporul credincios și pentrucetatea slujitoare a lui Dumnezeu, în el nefiind așezate
tăblițele gravate ale lui Moise, ci veșmântul sfânt și cinstit al Slăvitei și Preabinecuvântatei
5 Monahia Semfora GAFTON , Maica Domnului în Biserica Ortodoxă , Editura Sofia, București, 1998, p. 13 -25.
6 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITO RUL, Viața Maicii Domnului , p. 93; 112; 132 -133; Pr. Prof. Vla dimir PRELIPCEAN ,
Pr. Prof. Nicolae NEAGA , Pr. Prof. Gheorghe BARNA , Pr. Prof. Mircea CHIALDA , Studiul Vechiului Testament , Ediția a
III-a, Editura Renașterea, Cluj -Napoca, 2003, p. 131 -132.
7 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITO RUL, Viața Maicii Domnului , p. 121 -122.
8 | P a g e
Născătoarei de Dumnezeu, în care a fost îmbrăcat nu numai trupul ei fără prihană și
nestricăc ios, dar, din clipa în care Hristos Dumnezeu S -a întrupat și S -a născut din ea pentru
mântuirea noastre și a fost prunc, nu o dată a fost învăluit în acesta și El, atunci, când a supt
laptele după rânduiala sugarilor, El Care e Viața și Care face să creasc ă tot trupul8.
Interpretarea Sfântul Maxim Mărturisitorul este una tipologică pentru că vede în sfântul
chivot un simbol al Maicii Domnului.
Referințele la Ieșire 7, 14; 14, 16, 13., 14 sunt manifestări ale proniei divine manifestate în
viața lui Moise și prefiguri ale purtării de grijă a lui Dumnezeu în viața Maici Domnului9.
3. Texte din Levitic
Versetul din Levitic [5., 11 : Dupǎ ce se vor împlini zilele curǎției ei pentru fiul sau pentru
fiicǎ,sǎ aducǎ preotului la ușa cortul ui un miel de un an ardere de tot și un pui de porumbel sau
o turturicǎ,jertfǎ pentru pǎcat ] despre jertfele aduse la Templu pentru pruncul întâi -născut este o
prefigurare a darului adus de Maica Domnului și de dreptul Iosif cu prilejul aducerii Pruncului la
templul din Ierusalim10.
4. Texte din Numeri
Referințele la același constext biblic din Numeri 17, 8 [Iar a doua zi a intrat Moise și Aron
în cortul adunării și iată toiagul lui Aron,din casa lui Levi, odrăslise, înmugurise, înflorise și
făcuse migdale , 16.] pun în lumină faptul că planul arhiereului Zaharia de a împărți douăsprezece
rămurele bătrânilor propuși pentru a o lua în grijă pe Sfânta Fecioară Maria, după plecarea de la
Templu, are drept corespondent în Vechiul Testament momentul înflor irii toiagului arhiereului
Aaron, ca semn dumnezeiasc prin care i s -a confirmat cea mai înaltă treaptă a slujirii lui
Dumnezeu11.
Referința la Numeri 6, 5 [ 63.] trimite la sfințenia Pruncului născut de Maica Domnului și
faptul că Fiul lui Dumn ezeu întrupt a crescut în virtute desăvârșită de la Nașterea Sa12.
5. Texte din Deuteronom
Referințele din Deuteronom [32., 1 3, 43] sunt profeții despre modul proniator al lui
Dumnezeu de a -i susține pe oamneni în momente dificile și despre contextul istoric în care Maica
Domnului avea să -l nască : ,,Dar noi să cugetăm că Preacurata și Preasfânta vedea toate acestea și
8 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITO RUL, Viața Maicii Domnului , p. 199.
9 Ibid., p. 156 -157.
10 Ibid., [46.], p. 120.
11 Ibid., [16], p. 91 -92.
12 Ibid., p. 138.
9 | P a g e
o amărăciune încă și mai mare copleșea inima ei, căci atunci a auzit din gura dulce și dorită [a
Fiului ei] că Îi era sete, o flac ără ca dintr -un cuptor a străbătut inima ei!”13.
6. Texte din Judecători
Textul din Judecători 16, 17, Briciul nu s -a atins de capul Său [63.] cu referire la nazirei,
arată faptul că ,,în afară de sfânta și preabinecuvântata Sa Maică nu s -a folos it de nici o slujire
omenească, și n -a dat altă învățătură până la botezul Său"14.
7. Texte din cărțile Regilor
Textele din cărțile regilor sunt la rândul lor prefigurări ale unor momente dinaintea nașterii
Maicii Domnului și din viața ei. Refer ința la I Regi 1, 9 [ Atunci Ana,dupǎ ce au mâncat și au bǎut
ei in Silo,s -a sculat și a stat înaintea Domnului. Iar preotul Eli ședea atunci pe scaun la ușa
cortului Domnului ] prefigurează momentul plecării Sfintei Ana la Templu pentru a se ruga ca
Dumneze u să-i dea un prunc15, acesta având să fie Sfânta Fecioară Maria.
Textul de la 3 Regi 5, 1 este întrebuințat ca mprturie despre modul în care oamenii trebuie
să se raporteze la cele sfinte. În Viața Mai cii Domnului textul trimite la evlavia cu c are a fost
privit sfântul ei acoperământ și de sentimentele care -I stăpâneau pe cei care l -au aflat, fiicn
cuprinși de frică ca nu cumva să fie pedepsiți așa cum a fost pedepsit Ozan care s -a atins de
Sfântul chivot16.
8. Texte din cartea sfântului proroc Isaia
Referințele din cartea Sfântului prooroc Isaia scot în evidență însușirile și lucrăril e Fiului
lui Dumnezeu întrupat profețite cu opt secole înainte Nașterii Domnului17.Trimiterea la versetul
Is 6, 8 în contextul Bunei – Vestiri scoate în relief aceeași ascultare și minunare în fața
descoperiii îngerești pe care Sfânta Fecioară Maria manifestat -o, aidoma Sfântului prooroc
Isaia18.
Odrasla sfântă din Is 6, 3 este înțeleasă de Sfântul Maxim Mărturisitorul ca prefigurare a
Mântuit orului Hristos. Sfântul Maxim adaugă și faptul că fiind sfântă, odrasla e născută sfântă și
13 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITO RUL, Viața Maicii Domnului , p. 159, 176, 187.
14 Ibid., p. 138.
15 Ibid., p. 82.
16 Ibid., p. 197.
17 Pr. Prof. Vlad imir PRELIPCEAN , Pr. Prof. Nicolae NEAGA , Pr. Prof. Gheorghe BARNA , Pr. Prof. Mircea CHIALDA ,
Studiul Vechiului Testament , p. 196, 203.
18 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITO RUL, Viața Maicii Domnului , [21.]: Ea nu s -a împotrivit pe față, nici nu s -a arătat
necredin cioasă, nici n -a primit cu ușurință într -o clipă cuvântul. Ci în ascultarea care nu știe ce anume se petrece s -a
arătat imitându -l pe Isaia [Is 6, 8], iar în necredința fără măsură a lui Zaharia ea a stat la mijloc și s -a tulburat după
cum se și cuvenea, p . 96.
10 | P a g e
sfânt al Sfinților19 punând în lumină de această dată atributul sfințeniei propriu Fiului lui
Dumnezeu întrupat.
Identificarea lui Iisus Hristos cu lumina din Is 9,2 care a venit pre descoperirea neamurilor și a
slavei poporului israelit este o prefigurare a Nașterii Lui din Sfânta fecioară Maria20.
Versetul din Isaia 66, 2 [ Peste cine îmi voi arunca ochii mei decât peste cel smerit, pașnic,
și care tremur ă în fața cuvintelor Mele? ] este adus în argumentul caracterizării Maicii Domnului
care avea sufletul plin de toată smerenia, liniștea și evlavia . El este și o prefigurare a mărturisiri
făcute de Maica Domnului în Cântarea sa din Lc 1, 47 -4821.
Pătimirile Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos prefigurate în Is 53, 7 -8 [ca o
oaie fără glas înaintea celor ce o tund așa nu și -a deschis gura Sa. Întru smerenia Lui faptele
Sale drepte s -au descoperit și neamul Său cine îl va spune ] sunt menționate de Sfântul Maxim
pentru evidențierea adevărului mesajului hristologic transmis de Sfântul Maxim. Smerenia și
ascultarea desăvârșită a Domnului redate prin expresiile: S-a lăsat dus ca o oaie spre junghiere și
ca o oaie fără glas sunt două trăs ături evidențiate prin referințele la Isaia22.
9. Texte din cartea sfântului proroc Ieremia
Cartea proorocului Ieremia este citată de Sfântul Maxim pentru locurile cu valoare de
profeții hristologice23. Referința la Ieremia 31, 15 [ Glas în Rama s -a auzit, plângere și tânguire
multă ; Rahela își plânge copiii și nu voiește să fie mângâiată pentru că nu mai sunt ] este pentru
Sfântul Maxim o prefigurare a cruzimii lui Ir od și a suferinței produse mamel or cărora a porucit
să li se ucidă fiii cu gândul d e a-l scăpa de Domnul. Ea este pusă în legătură cu versetul de la Mt
2, 18 care confirmă împlinirea ei24.
Citatul din Ieremia 5, 22 este înțeles de Sfântul Maxim cu referire la stările sufletești pe care
le-a avut Maica Domnului atunci când Domnul a fost dat spre pătimire: Și pentru toate acestea
inima Preacuratei Maici era amarnic frământată de val, căci așa cum nașterea ei a fost mai
presus de fire, așa și iubirea și suferința ei erau negrăite și nerostite25.
Reacția naturii la Răstignirea Domnului este prefigurată printr -un verset din cartea
proorocului Ieremia folosit de Sfântul Maxim Mărturisitorul pentru expresivitatea lui: Cerul se
19 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITO RUL, Viața Maicii Domnului , [47.], p. 121 .
20 Ibid.,[49.], p. 123 .
21 Ibid., [26.], p. 102.
22 Ibid., [75.], p. 146 -147.
23 Pr. Prof. Vladimir PRELIPCEAN , Pr. Prof. Nicolae NEAGA , Pr. Prof. Gheorghe BARNA , Pr. Prof. Mircea CHIALDA ,
Studiul Vechiului Testament , p. 211 -212.
24 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITO RUL, Viața Maicii Domnului , [44.], p. 116.
25 Ibid., [77.], p. 149.
11 | P a g e
miră de aceasta și pământul s -a cutremurat! Spune Domnul [Ir 2, 12] pentru că au uitat
binefacerile sale nenumărate și în locul binelui au făcut răul26.
10. Texte din cartea sfântului prooroc Iezechiel
Cartea proorocului Iezechiel cuprinde profeții hristologice și referințe la nașterea dintr -o
fecioară. De peste 100 de ori este menționat Dumnezeu c u numele de Fiul omului , această
sintagmă referindu -se la Fiul lui Dumnezeu27. Pururea -fecioria Maicii Domnului este evidențiată
printr -un text profetic din cartea proorocului Iezechiel care care descrie taina zimislirii și Nașterii
Domnului astfel: Ușa ace asta încuiată va fi și se va deschide, și nimeni nu va ieși prin ea decât
Domnul Dumnezeul lui Israel, El singur va intra și va ieși și poarta va rămâne închisă [Iez 44, 2].
Interpretarea Sfântului Maxim trimite la taina petrecută cu Sfânta Fecioară Maria: Prin urmare,
această ușă a fost închisă cu adevărat în amândouă cazurile și pecetluită înainte de zămislire, în
zămislire și după zămislire și după naștere28.
Același text din Iezechiel este interpretat într -un sens complementar . Ușa despre ca a
vorbit proorocul Iezechiel este explicată de Sfântul Maxim cu referire la Maica, într -un mod
poetic: Ești într -adevăr ușa Vieții, pururi apropiată de cei ce intră prin ea, deși prorocul te -a
numit ușă închisă prin care nu trece nimeni decât numai Dumnezeu și El o lasă din nou închisă29.
11. Texte din cartea sfântului prooroc Osea
Versetul preluat de Sfântul Maxim din cartea proorocului Osea se referă îndeosebi la
prevestirea plecare și întoarcerea Domnului în Egipt [ cf. Os 11, 1]30.
12. Texte din cartea proorocului Miheia
Refe rințele din cartea proorocului Miheia sunt foarte importante pentru că indică locul
precis în care se va naște Fiul lui Dumnezeu și seminția din care provine Maica Sa, precum și
însușirile și lucrările Lui31. Prima refe rință: Și tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu ești nicidecum
cel mai mic dintre căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieși Conducătorul, care va paște pe
poporul meu Israel [Mih 5, 1] este pusă în legătură cu versetul din Evanghelia după Matei 2, 6,
26 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITO RUL, Viața Maicii Domnului , [79.], p. 151.
27 Pr. Prof. Vladimir PRELIPCEAN , Pr. Prof. Nicolae NEAGA , Pr. Prof. Gheorghe BARNA , Pr. Prof. Mircea CHIALDA ,
Studiul Vechiului Testament , p. 217.
28 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITO RUL, Viața Maicii Domnului , [47.], p. 121.
29 Ibid., [131.], p. 209.
30 Ibid., [55.], p. 130.
31 Pr. Prof. Vladimir PRELIPCEAN , Pr. Prof. Nicolae NEAGA , Pr. Prof. Ghe orghe BARNA , Pr. Prof. Mircea CHIALDA ,
Studiul Vechiului Testament , 245.
12 | P a g e
care-i atestă veridicitatea32. Veșnicia Fiului lui Dumnezeu transmisă prin versetele de la Miheia ,
5, 2-3 subliniază dumnezeirea Celui născut din Sfânta Fecioară Maria33.
13. Texte din Psalmi
Cele mai multe citate din Vechiul Testament sunt preluate în Viața Maicii Domnului din
cartea Psalmilor . În referințele aese de Sfântul Maxim se observă nu doar calitățile Maicii
Domnului, cât și atitudinea lui Dumnezeu față de ea.
– frumusețea Maicii Domnului : Ps 44, 13 – Frumusețea ei a plăcut Împăratului [1] 34.
– alaiul care a însoțit -o pe Maica Domnului cu prilejul aducerii ei la Templu: Ps 44, 16 –
Aduce -se-vor Împăratului fecioare în urma ei, prietenele ei se vor aduce ție35.
– situarea Maicii Domnului alături de Domnul în Templu : Ps 44,11 –Stătut -a împărăteas a de-
a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită și prea înfrumusețată36.
– ascultarea de către Maica Domnului a cuvintelor proorocilor : Ps 44, 12 – Ascultă, fiică, și
pleacă urechea ta ; [12] Și uită poporul tău ta va plăcea Împăratului37.
– frumusețea interioa ră a Maicii Domnului: Ps 44, 15 – Toată slava dinăuntru a fiicei
Împăratului38.
– psalmodierea de la mormântul Maicii Domnului este asemănată cu cea descrisă în Ps 41, 5:
Treceam cu mulțime mare spre casa lui Dumnezeu, în glas de bucurie și de laudă și în sunet de
sărbătoare39.Locul șederii Maicii Domnului este într -un mod minunat descris de Sfântul Maxim
ca glas al Paștelui, căci acolo era cu adevărat acest loc (…)40.
14. Texte din Proverbele lui Solomon
Prevestirea anunțării de către Dumnez eu a împlinirii rugăciunii drepților Părinți Ioachim și
Ana [ Pr 15, 29: Domnul se ține departe de cei nelegiuiți,dar ascultǎ rugǎciunea celor drepți ]41.
Dragostea de înțelepciune a Maicii Domnului este evidențiată prin două versete din Proverbele
lui Solomo n [29, 43: Deschis -a gura sa cu înțelepciune și a pus rânduială limbii sale ; 29, 44: a
32 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITO RUL, Viața Maicii Domnului , [32.], p. 108, [ 38.], p. 113.
33 Id.
34 Ibid., [1.], p. 80.
35 Ibid., [5.], p. 83.
36 Ibid., [7.], p. 85.
37 Ibid., [8.], p. 85 -86.
38 Ibid., [9.], p. 86.
39 Ibid., [116.], p. 191.
40 Ibid., [116.], p. 191.
41 Ibid., [4.], p. 82.
13 | P a g e
îmbrăcat tăria și frumusețea sa ], iar Sfântul Maxim le explică și cu referire la frumusețea sa
spiritual42.
15. Texte din Cântarea Cântărilor
Alaiul în care a fost condusă Maica Domnului la adormirea sa este mult mai bogat decât
cel descris de Solomon [ Cânt. Cânt ., 3, 7] . Maica Domnului este însă caracterizată și cu metafore
preluate din Cântarea Cântărilor alese pentru frumusețea lor: Sfeșnic al Luminii, pat al
Împăratului [3, 7]43.
I.1.2. Referințe din Noul Testament
Referințele la cărțile biblice constituie fundamental revelat pe baza c ăruia Sfântul Maxim a
alcătuit biografia Maicii Domnului. Citatale alese de Sfântul Maxim îndeo sebi din Sfintele
Evanghelii sunt temeiuri fundamentale pentru cultul și preacinstirea Maicii Domnului.
1. Sfânta Evanghelie dupa Matei
Referințele din Evanghelia după Matei arată împlinirile profețiilor din Vechiul Testament
despre Nașterea Domnul ui din Sfânta Fecioară Maria și alte etape importante importante din viața
ei.
– Seminția din care s -a născut Maica Domnului: Mt 1, 6 – neamul lui Iuda și David44;
– Caracterul lui Iosif care a primit -o pe Sfânta Fecioară și a dus -o de la Ierusalim în
Galileea : Mt, 1, 1945;
– Gândurile dreptului Iosif față de Maica Domnului după Buna -Vestire: Mt 1, 20 [ Și
cugetând el acestea,iată îngerul Domnului i s -a arătat în vis,grăind: Iosife,fiul lui
David,nu te teme a lua pe Maria,logodnica ta,că ceea ce s -a zămislit într -însa este de
le Duhul Sfânt ]46.
– Taina Bunei -Vestiri , neîmpărtășită dreptului Iosif : Mt 1, 2547;
– Revelația de la înger pentru risipirea gândurilor îndoielnice avute de dreptul Iosif: Mt
1, 2148.
42 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITO RUL, Viața Maicii Domnului , [10.], p. 87.
43 Ibid., [132.], p. 209; Preot Profesor Ioan CONSTANTINESCU , Studiul Noului Testament , Ed. IBMBOR, București,
2002, p. 51.
44 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITO RUL, Viața Maicii Domnului , [3.], p. 82.
45 Ibid., [17.], p. 93.
46 Ibid., [30.], p. 105.
47 Ibid., [24.], p. 100.
14 | P a g e
– Împlinirea profeției lui Miheia despre locul și seminția din care S -a născut Domnul
Hristos : Mt 2, 649.
– Venirea magilor persani călăuziți de stea pentru a se închina Domnului: Mt 2, 2; 2.,
1050 ;
– Uneltirea de către Irod împotriva Domnului : Mt 2, 4-851;
– Anunțarea minunată a magilor de a se întoarce pe alt drum pe ntru evitarea lui Irod :
Mt 2,1252;
– Uciderea pruncilor și suferința provocată de Irod: Mt 2, 1853;
– Fuga în Egipt și întoarcerea în Galileea: Mt2, 13, 2, 22 -2354;
– Prezența Maicii Domnul împreună cu femeile ucenice ale Domnului, la vindecarea
soacrei lui Pe tru : Mt 8, 14 -1555;
– Prezența Maicii Domnului la pătimirile Lui: Mt 27, 5556.
2. Sfânta Evanghelie dupa Luca
Cele mai multe pasaje despre viața Maicii Domnului sunt alese de Sfântul Maxim
Mărturisitorul din Sfânta Evanghelie după Luca care conțin e detalii importante despre Buna –
Vestire, Nașterea și laudele aduse de către Maica Domnului lui Dumnezeu57. Referințele din
Evanghelia după Luca sunt următoarele:
– Vestirea de către arhanghel, Maicii Domnului, că și Elisabeta a zămislit: Lc 1, 36 [ Și
iată E lisabeta,rudenia ta,a zămislit și ea fiu la bătrânețea ei și acesta este a șasea lun ă
pentru ea,cea numită stearpă ]58.
– Salutarea arhanghelului la Buna -Vestire : Lc 1, 28 [ Și intrând îngerul la ea, a
zis:Bucură -te, ceea ce ești plină de har,Domnul este cu ti ne.Bin ecuvântată ești tu între
femei ]59.
48 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITO RUL, Viața Maicii Domnului , [31.], p. 106.
49 Ibid., [32.], p. 108; [ 56.], p. 131.
50 Ibib., [37.], p. 112; [ 39.], p. 114.
51 Ibid., [38.], p. 113.
52 Ibid., [4o.], p. 115 -117.
53 Ibid., [44.], p. 119.
54 Ibid., [54.], p. 128.
55 Ibid., [69.], p. 144.
56 Ibid., [27.], p. 149.
57 Preot Profesor Ioan CONSTANTINESC U, Studiul Noului Testament , p. 104 -105.
58 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITO RUL, Viața Maicii Domnului , [17.], p. 92.
59 Ibid., [21.], p. 95.
15 | P a g e
– Tulburarea Maicii Domnului și încurajarea arhanghelului: Lc 1, 29 [Iar ea,vazându -l,s-
a tulburat de cuvântul lui și cugeta în sine:Ce fel de înc hinăciune poate să fie aceasta ];
Lc 1,30-3160.
– Dialogul Maicii Domnului cu arhanghelul Gavriil : Lc 1, 34 -3861.
– Binecuvântarea adresată Mai cii Domnului de către Elisabeta : Lc 42-45 [Și cu glas
mare a strigat și a zis Binecuvântată ești tu între femeiși binecuvântat este rodul
pântecelui tău!Și de unde mie acesta,ca să vină la m ine maica Domnului meu? Că
iată,cum veni la urechile mele glasul salutării tale,pruncul a săltat debucurie
înpântecele meu.Și fericită este aceea care a crezut că se vor împl ini cele spuse ei de
la Domnul ]62.
– Cântarea Maicii Domnului: Lc 1, 48 -49 [Că a cău tat spre smerenia roabei Sale.Că
,iată,de acum mă vor ferici toate neamurile ]63.
– Înscrierea Maicii Domnului din porunca lui Augustus: Lc 2,4-5 [Și s-a suit și Iosif din
Galileea,din cetatea Nazaret,în Iudeea,în cetatea lui David,care senumește
Betleem,pentr u că el era din neamul lui David. Ca să se înscrie împreună cu Maria cea
logodită cu el, care era însă însărcinată]64.
– Nașterea Domnului: Lc 2,6-7 – [Dar pe când erau ei acolo, s -au împlinit zilele ca ea să
nască. Și a născut pe Fiul său,Cel Unul -născut,și L-a înfășat și L -a culcat în iesle,căci
nu mai era loc de găzduire pentru ei]65.
– Maica Domnului păstrează în suflet cuvintele asuzite de la păstori: Lc 2,1966.
– Ducerea Domnului la Templu de către Maica Domnului și dreptul I osif și mărturisirea
dreptului S imeon: Lc 2,22-23, 29-3267.
– Mirările lui Iosif și a le Maicii Domnului: Lc 2,33 – [Iar Iosif și mama lui se mirau de
ceea c e se vorbea despre prunc] ; Lc 2, 44 -47; Lc 2, 4868;
60 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITO RUL, Viața Maicii Domnului , [21.], p. 96; [ 22.], p. 97.
61 Ibid., [23. – 24.], p. 98. -100.
62 Ibid., [25.], p. 100 -101.
63 Ibid., [27.], p. 102.
64 Ibid., [32.], p. 108.
65 Ibid., [33.], p. 109.
66 Ibid., [35.], p. 110.
67 Ibid., [41.], p. 115; [ 46.], p. 120.
68 Ibid., [49.], p. 123; [ 61.], 136.
16 | P a g e
3. Sfânta Evanghelie dupa Ioan
Cea mai importantă referință din Evanghe lia după Ioan în care este menționată prezența
Maicii Domnului este contextul minunii de la nunta din Cana Galileii la care a participat și Maica
Domnului [ In 2, 1-6]69.
Referințele biblice întrebuințate de Sfântul Maxim arată corespondența dintr e prevestirile
referitoare la etapele vieții Maicii Domnului din Vechiul Testament și împlinirea lor efectivă în
Noul Testament. Ele îți mențin actualitatea fiind întâ lnite și în studiile de specialitate despre
Maica Domnului70.
Pe baza mărtu riilor biblice despre Mai ca Domnului și a Sinoadelor Ecumenice care au
consacrat supranumele de Născătoare de Dumnezeu, Biserica a preacinstit -o, acordându -i o cinste
superioară sfinților71.
I. 2. SURSE PATRISTICE
Sfântul Maxim Mărturisitor ul menționează la începutul Vieții Maicii Domnului sursele
utilizate în alcătuirea ei, procedând într -un mod științific, care exprimă onestitatea sa ca teolog
cercetăror al subiectului de care a fost preocupat.
Sfinții Părinți enumerați de cătr e Sfântul Maxim Mărturisitorul nu au alcătuit nici o lucrare
în care să trateze în mod deosebit viața Maicii Domnului. În scrierile lor ei fac referire la Maica
Domnului într -un mod dogmatic pe care Sfântul Maxim și -l însușește. Sfinții părinți amintiți
sunt:
– Grigorie al Neocezareii, Făcătorul de minuni [213 – 270]
– Sfântul Atanasie al Alexandriei [+ 373]
– Sfântul Grigorie al Nyssei [335 – 394]
– Sfântul Dionisie Areopagitul [sec. IV/ V]72.
Despre Sfânt ul Grigorie al Nyssei adaugă faptul că și el a utilizat o carte apocrifă fără a
avea nimic de obiectat în privința conținutului ei73. Sursele patristice mențioante de Sfântul
Maxim provin din perioada în care cultul Maicii Domnului începe să se contureze t ot mai mult
69 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITO RUL, Viața Maicii Domnului , [68.], p. 143 -144; Preot Profesor Ioan
CONSTANTINESCU , Studiul Noului Testament , p. 143 -144.
70 Pr. Drd. Mihai Gh. VIZITIU, ,,Învățătura despre Maica Domnului după Sfânta Scriptură”, în rev. ST, nr. 3 -4, 1978,
p- 181-192; Magistrand C. PÎRVU, ,,Temeiurile ortod oxe ale cultului Maicii Domnului”, în rev. ST, nr. 3 -4, 1954, p.
189-191.
71 Pr. Asist. Nicolae V. DURA, ,,Maicii Domnului i se cuvine preacinstire”, în rev. ST, nr. 4, 1978, p. 84 -91.
72 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITO RUL, Viața Maicii Domnului , p. 81.
73Ibid.
17 | P a g e
luând amploare după Sinodul al III -lea Ecumenic de la Efes [431]74, loc unde a fost descoperită și
casa Maicii Domnului , atestată conform unor mărturii istorice vechi , creștine75.
Fundamentul patristic al Vieții Maicii Domnului scrisă de Sfântul Maxim dă conținutului
ei o fundamentare pe auto ritatea Sfintei Tradiții teolo gice a Bisericii de la începutul secolelor
creștine. Acest fapt are o mare importanță deoarece ne arată în acest caz că Sfânta Tradiție este
alături de Sfânta Scriptură un izvor esențial pentru hagiografia patristică .
I.3. SURSE APOCRIFE : PROTOEVANGHELIA LUI IACOB
Sfântul Maxim preciezează la începutul lucrării sale că a utilizat și informații despre Maica
Domnului din cărți apocrife , care, pentru veridicitatea c onținutul lor, n -au mai fost privite cu
suspiciune. În acest sens el afirmă: Chiar dacă vom spune unele lucruri care provin din cărți
apocrife, aceste lucruri vor fi totuși adevărate și lipsite de greșeală fiind deja primite și întărite
de Sfinții Părinți pomeniți mai sus .Protoevanghelia lui Iacob , scriere din secolul al II -lea este un
izvor de bază al Vieții Maicii Domnului, îndeosebi în privința copilăriei76. Deși apocrifă, Biserica
creștină a primit încă de la început această lucrare ca sursă istorică pen tru cunoașterea vieții
Maicii Domnului77. Această sccriere a fost cunoscută îndeaproape de Clement Alexandrinul, de
Origen, de Sfinții Grigorie al Nyssei, Epifanie, Andrei și Ioan Damaschin, folosind -o în lucrările
lor despre Maica Domnului78, așa cum a făcu t și Sfântul Maxim Mărturitorul.
Etapele vieții Maicii Domnului menționate în această importantă sursă sunt următoarele79:
– Rugăciunea drepților părinți, Ioachim și Ana pentru nașterea unui prunc [I-
III]
– Vestirea printr -un înger a nașterii Maici i Domnului [IV]
– Nașterea Maicii Domnului [V]
– Primii doi ani din viața Maicii Domnului [VI]
– Aducerea la Templu a Maicii Domnului la vârsta de trei ani [VII]
74 Pr. prof. dr. Ene BRANIȘTE , Liturgica generală , II, Ediția a III -a, cap. VIII. ,,Sărbătorile Maicii Domnului”, Editura
Episcopiei Dunării de Jos, Galați, 2002, p. 153 -154.
75 Dan CÂRLEA , Casa Sfintei Fecioare Maria din Efes, în Ziarul Lumina , 15 august, București, 2014, p.1 .
76 Pr. Adrian Lucian DINU, Maica Domnului în teologia Sfinților Părinți , p. 55 -56. Preotul profesor Adrian Lucian
Dinu de la Facultatea de Teologie din Iași, care a studiat teologia patristică despre Maica Domnului până la Sfântul
Ioan Damaschin, nu face nici o referință la scrierea Sfântului Maxim Mărturisitorul .
77 Ibid., p. 58.
78 Mary B. CUNNINGHAM , Maica Vieții. Învățătura ortodoxă despre Maica Domnului , p. 61 -62, 67.
79 *** Descoperirea sau Protoevanghelia lui Iacob , în vol. Epifanie Monahul, Simeon Metafrastul, Maxim
Mărturisitorul, Trei Vieți bizantine ale Maicii Domnului , ediția. a II -a, p. 221 -235.
18 | P a g e
– Prunca Maria la doisprezece ani [VIII]
– Alegerea lui Iosif ca protector prin logodnă a Maicii Domnulu i [IX]
– Țeserea de către Maica a catapetesmei Templului [X]
– Buna Vestire [XI]
– Vizita Maicii Domnului la ruda sa Elisabeta [XII]
– Tulburarea lui Iosif [XIII]
– Arătarea îngerului lui Iosif [XIV]
– Denunțarea lui Iosif și Maria la arhiereu [XV]
– Proba apei încercăr ii [XVI]
– Călătoria către Betleem [XVII]
– Nașterea Domnului Iisus Hristos [XVIII]
– Peștera în lumină [XIX]
– Necredința Salomeii [ XX]
– Închinarea magilor persani la Pruncul Iisus [ XXI]
– Uciderea pruncilor [XXII]
– Uciderea lui Zaharia [XXIII]
– Descoperirea de către preoți a omorului [XXIV]
Viața Maicii Domnului scrisă de Sfântul Maxim Mărturisi torul , alcătuită din 134 de capitole,
asimilează ciclul nașterii și al copilăriei Maicii Domnului din Protoevanghelia lui Iacob80, ținând
cont și de informațiile istorice furn izate de Sfintele Evanghelii.
Etapele Maicii Domnului scrise în concordanță cu etapele din Protoevanghelia lui Iacob
sunt următoarele:
– copilăria [ 3. – 18.]
– rugăciunea drepților părinți Ioachim și Ana [3. -4.]
– aducerea la Templul din Ie rusalim a Maicii Domnului [7. – 9.]
– viețuirea la Temmplu [12. – 14.]
– logodirea Maicii Domnului la vârsta de doisprezece ani [15. – 16.]
– Buna Vestire [19. – 29.]
– vizita la Elisabeta [25 -26.]
– Nașterea Domnului[30. – 45.]
80 Diac. Ioan I. ICĂ jr., Viețile Maicii Domnului – sinteze narrative ale tradițiilor mariologice ale Bisericii , în vol.
Epifanie Monahul, Simeon Metafrastul, Maxim Mărturisitorul, Trei Vieți bizantine ale Maicii Domnului , ediția. a II -a,
Editura Deisis, Sibiu, 2007, p. 270; Magistrand C. PÎRVU, ,,Temeiurile ortodoxe ale cultului Maicii Domnului”, p.
205; Jean -Claude LARCHET , Sfântu lMaxim Mărturisitorul. O intrpducere , p. 135.
19 | P a g e
– întristarea lui Iosif[30 .]
– arătarea îngerului lui Iosif [30.]
– închinarea magilor persani la Pruncul Iisus [38. -40.]
– uciderea pruncilor [44.]
Dintre etapele preluate din Protoevanghelia lui Iacob , o parte sunt conf irmate și de Sfânta
Scriptură. Modul în care Sfântul Maxim u tilizează sursele evidențiază capacitatea lui de selecție
și de sinteză, canalizată în funcție de subiectul urmărit.
I.4. MAICA DOMNULUI ÎN TEOLOGIA PATRISTICĂ DIN SECOL ELE IV- VIII
În perioada în care Sfântul Maxim a redactat Viața Maicii Domnului , învățătura despre
preasfânta Născătoare de Dum nezeu era deja precizată la Sinodul al III -lea Ecumenic81. Importanța
cunoașterii învățăturii despre Maica Domnului este determinantă în raport cu hristologia, deoarece
atestă asumarea de către Fiul lui Dumnezeu întrupat a asumării reale a naturii umane din firea ei
sfințită82. De la introducerea Maicii Domnului în Crezul niceo – constantinopolitan83 până la
redactarea Vieții Maicii Domnului , cugetarea Bisericii despre Maica Domnului și rolul ei în
iconomia mântuir ii se dezvoltase în multiple direcții, dogmatică, spirituală, liturgică și
antropologică care exprimă bogăția gândirii patristice .
Menționarea Maicii Domnului ca vas ales al lui Dumnezeu care l -a Născut pe Fiul lui
Dumnezeu, în hotărârile dogm atice al Sinoadelor Ecumenice se observă și în scrierile patristice
care abordează tema întrupării84. În mod particular, acest lucru se observă și în Viața Maicii
Domnului scrisă de Sfântul Maxim Mărturisitorul.
După secolul al VI -lea, când se dezvoltă rânduiala Proscomidiei , referințele la Maica
Domnului în cadrul formularelor Dumnezeieștii Liturghii atestă la rândul lor asimilarea învățăturii
despre M aica Domnului și în cadrul liturgic al Bisericii85. Comenta riul Sfintei Liturghii alcătuit de
81 C.H. HEFELE , Troisième Concile Oecumènique à Éphèse en 431 , în Histoire des Conciles d'après les documents
originaux , Tome II, Première partie, Paris, 1908, p. 220 -286; Pr. Sorin ȘELARU (coord.), Hotărârile dogmatice ale
celor șapte Sinoade Ecumenice , ed. Viorel Coman, George Gherga, Editura Basilica, București, 2018, p. 176 -177.
82 Preot Prof. Dr. DUMITRU STĂNILOAE , Teologia Dogmatică Ortodoxă , vol. 2, Ed. IBMBOR, București, 1997, p. 53 –
55.
83 C.H. HEFELE , Le sybole de Nicée de Nicée , Histoire des Conciles d'après les documents originaux , Tome I,
Première partie, Paris, 1907, p. 442 -.448; Pr. Sorin ȘELARU (coord.), Hotărârile dogmatice ale celor șapte Sinoade
Ecumenice , p. 90 -91.
84 Pr. Sorin ȘELARU (coord.), Hotărârile dogmatice ale celor șapte Sinoade Ecumenice , p. 90 -91; 176 -177, 183; 312 –
315, 319; 418 -419, 426 -427, 443; 498 -495; 548 -549, 552 -553.
85 Preot Prof. Dr. Ene BRANIȘTE , Liturgica specială , Ediția a IV -a, Editura Lumea Credinței, București, 2005 , p. 210 –
211;
20 | P a g e
Sfântul Gherman al Constantinopolului, sfânt părinte care a lăsat pagini memorabile despre Maica
Domnului, este o mărturie clară despre asimilarea în Sfânta și Dumnezeiaca Liturghie a învățăturii
Bisericii despre Maica Domnului86. În opinia preotului profeso r Mircea Chialda preacinstirea
Maicii Domnului în Sfânta Liturghie este concretizată cel mai profund în Proscomidie : ,,Cea mai
vie mărturie a preacinstirii Maicii Domnului și a apropierii ei de Iisus Hristos, în cultul Bisericii,
este așezarea miridei Sfin tei Fecioare la dreapta Sfântului Agneț, la Proscomidie”87. Această
observație surprinde și legătura spirituală a Maicii Domnului cu Fiul lui Dumnezeu, pe care
alcătuitorii Proscomidiei au redat -o în mod liturgic.
Sfinții Păr inți din epoca post -apostolică până în secolul al VIII – lea au dezvoltat
învățătura despre Fecioara Maria precizând criteriile teologice și criteriile liturgice pentru
preamărirea ei, pe de o parte și arătând ajutorul pe care Sfânta Fecioară îl dă celor care cred, în
vederea mântuirii . Sfântul Epifanie de Salamina , mare apărător al ortodoxiei în fața ereziilor,
vorbește despre viața curată a Fecioarei Maria împotriva ereticilor care nu aduceau cinste Maicii
Domnului și o considerau o femeie obișnuită,uneori o preoteasă aducându -i darur i ca lui
Dumnezeu,negând pururea fecioria P reacuratei.
Sfântul Ioan Gură de Aur vorbește despre Maica Domnului din punct de vedere dogmatic
și al rolului ei în realizarea mântuirii în toată opera sa omiletică. Sfântul Proclu al
Constantinopolului, ucenicul Sfântului Ioan Gură de Aur, are omilii tematice în care vorbește pe
linia Sfâ ntului Ioan Gură de Aur despre importanța Maicii Domnului în istoria mântuirii.
Nici unul dintre acești doi Sfinți Părinți nu a scris însă o biografie a Maicii Domnul, dar
anali zele lor despre rolul ei în istoria mântuirii sunt deosebit de importante pentru cunoașterea
relației spirituale cu Fiul lui Dumnezeu care S -a întrupat din sânurile ei. Sfântul Chiril al
Alexandriei analizează din Sfânta Scriptură locurile care fac referi re la Fecioara Maria șiscoate în
relief rolul Sfintei Fecioare în plan soteriologic, ca ocrotitoare a tuturor oamenilor, rugătoare
ajutătoare și mijlocitoare către Fiul său88.
Contemporan cu Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Sofronie al Ierusalimului (550-
638)89, autor de hagiografii, care a rămas în istoria teologiei patristice ca un important reprezentant
al Bisericii care a luat atitudine împotriva monitelismului, combătându -l ferm pe Sergiu al
86 Sfântul GHERMAN AL CONSTANTINOPOLULUI , Tâlcuirea Sfintei Liturghii , trad. rom., Pr. Prof. Nic. Petrescu,
Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 2005, p. 47 -129.
87 Pr. Prof. Mircea CHIALDA , ,,Preacinstirea Maicii Domnului”, în rev. MMS , nr. 7-9, 1983, p. 444.
88 Despre modul în care au scris despre Maica Domnului acești Sfinți Pă rinți și Sfinții Pă rinți Apostolici care i -au
precedat , pr. Lect. Adrian Dinu a scris o carte în care precizează contribuția lor la cercerarea învățături idespre Maic a
Domnului, cf. Pr. Adrian Lucian DINU, Maica Domnului în teologia Sfinților Părinți , p. 21 -245.
89 Remus RUS, Dicționar enciclopedic de Literatură creștină din primul mileniu , Editura Lidia, București, 2003 , p.
785-786.
21 | P a g e
Constantinopolului, Cyrus al Alexandriei și papa Honorius90 a avut o contribuție semnific ativă în
prezentarea învățăturii Bisericii despre Maica Domnului. Sinodul al VI -lea Ecumenic a l uat act de
învățătura despre Maica Domnului explicată de Sfântul Sofr onie care a precizat în mod dogmatic
pururea -fecioaria Maicii Domnnului prin expresia: Fecioară înainte de naștere, în timpul nașterii și
după naștere91. La această formulare Sfântul Sofronie a ajuns în urma cercetării aprofundate a
scrierilor Sfinților Părinți din secolele anterioare cu m ar fi SfințiiVasile cel M are, Grigorie
Teologul , Epifanie al Salaminei și Ioan Gură de Aur.
Această învățătură a avut ca efect concret asupra iconografiei bizantine reprezentarea Maicii
Domnului cu trei steluțe, două pe umeri și una pe frunte92. Se poate remarca astfel relația dintre
dogmatică și i conografie, reflecția teologică având o influență decisivă asupra canonului picturii
bizantine bisericești.
I.4. 1. SFÂNTUL EPIFANIE AL SALAMINEI († 403 )
Sfântul Epifanie al Salaminei , mare teolog din veacul de aur al Biseri cii93, în scrierile sale a
luat atitudine împotriva colirindienilor și antidicomarianiților, antidicomarianiții credeau că
Fecioara Maria a dus o viață obișnuită împreună cu Dreptul Iosif, ei negau fecioria ei. Colirindienii
aveau un cult pentru Fecioara Mar ia, ei aduceau daruri Maicii Domnului ,ca și lui Dumnezeu, aceste
daruri erau în special pâini. Epifanie a respins pe aceștia și pe alți eretici și a elaborat învățătura sa
proprie despre Maica Domnului cu noi teme și noi sensuri, alături de temele cunoscut e și
consecrate ca ,,Eva cea Nouă’’, ,,sfințenia’’, ,,fecioria’’. Maica Domnului este numită ,,Maica
Vieții’’și ne arată legătura ei cu biserica. Moartea a venit prin Eva, iar viața prin Fecioara Maria.
Epifanie este printre cei dintâi Sfânt Părinte care a duce lămuriri despre cultul Maicii Domnului și
despre înălțarea ei cu trupul la cer.
El o numește cu toată tăria pe Fecioara Maria ,,Născătoare de Dumnezeu’’sau
,,Theotokos’’. Accentuează rolul Sfintei Tradiții sau al consensului general al Biserici i: ,,N u este
oare de ajuns mărtu ria numelui ei: Fecioara? Nu este de ajuns pentru voi să vă convingă, i ubitorilor
de certuri?Era cineva odinioară în stare să îndrăznească să rostească numele Sfintei Maria, fără ca
imediat să adauge numele:Fecioară?”94
90 Preot Prof. Dr. Ioan G. COMAN , Patrologie , Editura Dervent, 2000, p. 187 – 188.
91 Monahul Teoclit DIONISIATUL , ,,Cântarea Maicii Domnului”, în vol. Maica Domnului în teologia și imnografia
Sfinților , trad. rom., Cristina Rogobete și Adrian Rogobete, Editura Bizantină, București, 2002, p. 251.
92 Ibid., p. 251 -252.
93 Pr. Prof. Dr. Ioan G. COMAN, Patrologie , p. 110 -111.
94 Sfântul EPIFANIE DE SALAMINA , Panarion, 78,6, PG 42, 705 D , apud , Pr. Adrian Lucian DINU, Maica Domnului în
teologia Sfinților Părinți , p. 80, 267.
22 | P a g e
În privința relației exegetice dintre Eva Vechiului Testament Maica Domnului ,Sfântul
Epifanie a pus accent pe latura lor ,,existențială” și anume , Eva a avut un rol pierzător pentru
oameni , iar Fecioara Maria a avut un rol ziditor pentr u oameni. Eva a năs cut în păcat ,ea rămâne ,,o
figură” a adevăratei maternități care se împlinește în Fecioara Maria. Teologia Sfântului Epifanie al
Salaminei este pusă în valoare prin Sfânta Scriptură și prin Sfânta Tradiție. Sfântul Epifanie scrie
pentru prima dată amănunte referitoare la sfârșitul vieții pământești a Fecioarei Maria, el vede
sfârșiul ei plin de slavă , pentru că s -a învrednicit de Nașterea Fiului lui Dumnezeu. A încercat să
adune tradițiile și să discearnă între ele adevărul cu cele petrecute cu Fecioara Mar ia după Înălțarea
Domnului la cer. ,,Purtarea” Fiului lui Dumnezeu de către Fecioara Maria este o minune a lui
Dumnezeu Însuși, iar mintea noastră nu o poate înțelege. ,,Cum putea să nu dobândească Împărăția
cerurilor Maria cea preasfântă chiar cu trupul e i, ea care nu a păcătuit cu nimic și nu a g reșit în
vreun fel în trupul ei , ci a rămas cu totul nepătată?”95 Sfântul Epifanie este printre primii care se
roagă Maicii Domnului și îndeamnă să se facă rugăciuni către ea, Sfânta Fecioară fiind mijlocitoare
către Fiul ei. Sfântul Epifanie a combătut pe eretici, pe cei ce denaturau cultul creștin, arătând felul
în care trebuie cinstită Maica Celui ce este Fiul lui Dumnezeu. Fecioara Maria a fost plină de
cinste, preacurată, cu toate acestea nu a fost dăruită ca noi să o adorăm,ea însăși a adorat numai pe
Cel ce a coborât din Cer. Maria poate fi cinstită, iar numai Dumnezeu poate fi adorat.
În lucrarea Contra ereticilor Sfântul Epifanie al Salaminei redă etapele vieții Maicii
Domnului menționând faptul c ă dreptul Iosif avea vârsta de 85 de ani atunci când a luat -o pe Maica
Domnului de la templu spre a o proteja de clevetiri, fiindu -i rudă și apărător96.
Sfântul Epifanie al Salaminei este autorul unui portret al Maicii Domnului compus în secolul
al IV-lea, care a constituit o importantă sursă pentru iconografia dezvoltată în Biserica Ortodoxă ,
datorită vechimii lui : În toate era plină de demnitate și serioasă, vorbea puțin și numai când
trebuia; bucuroasă la ascultare și binevoitoare; cinstea pe to ți și se pleca în fața tuturor. De
statură mijlocie, deși unii zic a fi (fost) de trei coți. (Fața o avea, nici rotundă, nici ascuțită, dar
mai prelungă); chipul (îi era) de culoarea grâului, cu părul (ascuns) gălbui; cu ochii (vioi și
curați) având (în ei ) nuanțe gălbui (tocmai de culoarea olivelor), cu sprâncenele (arcuite) lungi (și
puțin negre); nasul (ceva mai lung), cu nările mijlocii, iar buzele trandafirii; cu mâinile prelungi și
degetele asemenea. Și în fine, toată ființa ei era simplă, fără de mân drie sau vreo împodobire
omenească, ci smerită, neprefăcută și fără de prihană, cu îmbrăcăminte cuviincioasă, iubind
veșminte nuami cu un fel de vopseală (după cum) omoforul care se află în biserica ei (ce este în
95 Sfântul EPIFANIE DE SALAMINA , Panarion, 42, 12, PG 41, 777 B, apud , Pr. Adrian Lucian DINU, Maica Domnului în
teologia Sfinților Părinți , p. 82, 268.
96 Magistrand C . PÎRVU, ,,Temeiurile ortodoxe ale cultului Maicii Domnului”, în rev. ST, nr. 3-4, 1954, p. 194.
23 | P a g e
Chalkopatrii) o mărturisește. (Și afară de acestea … mai presus de toate, era într -însa multă
frumusețe divină)97.
Omilia La Sfânta Fecioară este o capodoperă omiletică a Sfântului Epifanie al Salaminei în
care întrebuinează cele mai expresive metafore pentru a -i reda frumusețea sfințenie și rolu l avut în
mântuirea lumii realizată de Fiul lui Dumnezeu98.
Sfântul Ep ifanie prin gândirea sa aleasă a îmbogățit mai mult învățătura despre Fecioara
Maria, răspunzând clar la problemele teologice ale timpului său99. Atunci când nu a găsit răsp uns a
preferat să lase pe alții să hotărască ce trebuie primit și ce nu trebuie. Cele mai importante puncte
ale învățăturii despre Fecioara Mar ia sunt cele legate de pururea fecioria ei, de legătura cu Biserica
și cele legate de cinstirea Maicii Domnului. T eologia și învățăturile Sfântului Epifanie a avut o
mare influență asupra urmașilo r lui, datorită profunzimii ei. Portretul făcut Maicii Domnului
anticipează descrierile ulterioare pe care le întâlnim în literatura patristică răsăriteană.
I.4. 2. SFÂNTUL IOAN DE AUR († 407)
Sfântul Ioan Gură de Aur , unul dintre cei mai mari cateheți și predicatori ai Bisercii
creștine și tâlcuitor al întregii Sfinte Scripturi100, nu s-a interesat în mod deosebit de învățătura
despre Preasfânta Fecioa ră în scrierile sale, datorită faptului că Școala din Antiohia a pus mai puțin
accentul pe firea dumnezeiască a Mântuitorului și mai puțin pe cea omenească. ,,Theotokos’’
numele dat de te ologii alexandrini Maicii Domnului nu era cunoscut printre teologii d in Antiohia.
Sfântul Ioan face la rândul său analogia între Eva și Sfânta Fecioară Maria pentru motivul că
altădată diavolul a înșelat pe Eva fiind fecioară, pentru aceea Gavriil a binevestit pe Maria fiind
Fecioară101.
În Cuvânt la Nașterea Mântuitorului n ostru Iisus Hristos , Sfântul Ioan Gură de Aur a
prezentat -o pe Maica Domnului ca pe o persoană unică, cu un rol fundamental în realizareara
mântuirii lumii, care l -a născut pe Fiul lui Dumnezeu depășind legile firii, și în baza acestei fapte
dumnezeiești firea umană a Domnului este reală102. A scris în operele sale cu deosebită dragoste
97 Pr. prof. dr. Ene BRANIȘTE , Liturgica generală , I, Ediția a III -a, cap. XIX. ,,Reprezentarea Maicii Domnului și a
sfinților în pictura bisericească. Scene istorice și portrete de ctitori și ierarhi în pictura noastră bisericească”, p. 208 –
209.
98 Sfântul EPIFANIE DE SALAMINA , La Sfânta Fecioară, în vol. Omilii , trad. rom., pr. Dr. Ilie Toader, Ed. IBMBOR,
București, 2012, p. 107 -122.
99 Preot Prof. Petru REZUȘ, ,,Mariologia ortodoxă”, în rev. Ortodoxia , nr. 4, 1950, p. 535.
100 Pr. Prof. Dr. Ioan G. COMAN, Patrologie ,p. 133 -138.
101 Pr. Victor MOISE, ,,Despre preacinstirea Maicii Domnului”, în rev., MMS, nr. 1 -2, 1975, p. 95.
102 Sfântul IOAN GURĂ DE AUR, Cuvânt la Nașterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vol. Predici la Sărbători
împărătești și Cuvântări de laudă la sfinți , trad. rom., Pr.prof. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, București, 2002, p. 25-
32.
24 | P a g e
despre Fecioara Maria, a scos în evidență maternitatea ei divină ia r tema de care a fost preocupat , și
anume tema fecioriei , i-a oferit posibilitatea raportării la viața creș tinilor. Mulți Sfinți Părinți se vor
folosi de învățătura Sfântului Ioan Gură de Aur despre feciorie.
Chipul Maicii Domnului este realizat dintr -o perspectivă obișnuită , însă este o mărturie
clară despre Maica Domnului și despre rolul pe care l -a avut ea l a Întrupare103.
I.4. 3. SFÂNTUL PROCLU AL CONSTANTINOPOLULUI († 446 )
Patriarhul Constantinololului Proclu și -a adus o contribuție importantă la înflorirea
interesului față de persoana Maicii Domnului în special între anii 434 – 446. Sinodul de la Efes din
anul 431 a preluat multe dintre ideile Sfântului Proclu . În omiliile sale, îndeosebi la Nașterea
Domnului, Sfântul Proclu refuză să accepte că Maica Domnului a dat naștere unui simplu om ori
numai lui Dumnezeu, afirmând că L -a născut pe Fiul lui Dumnezeu care a primit firea uman ă din
sânurile ei104. În acea stă cuvântare , Proclu de Constantinopol apără cu energie, tradiția patristică și
biblică despre Preafericita Fecioară, figurile de stil folosite arată admirația sa față de ea. ,,Prilejul
pentru care ne -am adunat astăzi aici este cinstirea Născătoarei de Dumnezeu și Pururea Fecioarei
Mari a, comoara nepătată a fecioriei , raiul duhovnices c care a adus pe al doilea Adam , lucrătoarea
unirii celor două firi, mijlocitoarea măntuirii noastre ,cămara de nuntă în care Cuvântul Și -a gătit
Trup, rugul cel nears care nu a fost ars de focul cel dumnezeiesc, lumina cea adevărată care a
născut pe Cel Unul -Născut cu trup, Cel ce este peste heruvimi, lână rourată de picăturile cerești, cu
care Stăpânul își îmbracă turma sa…’ ’105. A preamărit pe Fecioara Maria și nașterea e i: ,,O, omule,
mergi și privește oricare din lucrurile lumii acesteia și vezi dacă mai este ceva asemănător sau ceva
mai mare ca Sfânta Fecioara Maria , Maic a Domnului. Dacă ai înconjura lu mea sau ai cutreiera
mările, dacă ai străbate văzduhurile și ai întreba cerurile și toate puterile nevăzute, ai vedea că nu
mai există nici o altă minune asemănătoare cu acesta. Înlătură așadar, proorocirile rele și
minunează -te de măreția Fecioarei! Căci numai ea singură , m ai presus de cuvinte, a primit în
cămara de nuntă pe Mirele Ceresc, înaintea Căruia toată făptura îngenunc hează cu frică și cu
cutremur’’106.
103 Pr. Adrian Lucian DINU, Maica Domnului în teologia Sf inților Părinți , p. 117 -123.
104 Claudio MORESCHINI, Enrico NORELLI, Istoria Literaturii creștine vechi grecești și latine , vol. II, trad.rom.,
Hanibal Stănciulescu, Editura Polirom, Iași, 2004 , p. 247 -250.
105 PROCLU AL CONSTANTINOPOLULUI ,Omilia 1,PG65, 681A -B, apud , Pr. Adrian Lucian DINU, Maica Domnului în
teologia Sfinților Părinți , p. 110, 273.
106 Idem , Omilia 5, 2, PG 65, 717C – 720A, apud , Pr. Adrian Lucian DINU, Maica Domnului în teologia Sfinților
Părinți , p.111, 273.
25 | P a g e
Patriarhul Proclu o numește pe Fecioara Maria , în mod deschis ,,T heotokos’’ și în alt loc.
Dintre cei necr edincioși care puneau întrebarea ,,Cum poate un om să nască pe F iul lui
Dumnezeu?’’ Proclu a răspuns fără ezitare : Este taina lui Dumnezeu. Patriarhul Proclu ne oferă o
abordare sensibilă a zămislirii Mântuitorului în pântecele Fecioarei. Tema zămislirii c uprinde
detalii în care se găsesc aluzii la proorociile vechi -testamentare.
Cel ce nu crede în minunile Mântuitorului nu crede nici în Fecioara Maria și invers.
Proclu ne arată că maternitatea Sfintei Fecioare are un caracter mântuitor , el remarcă efectele
minunate ale maternității ei asupra creației și asupra omului. Dumnezeu unește în sânul Maicii Sale
tainicul cu ceea ce se poate înțelege, inefabilul cu perceptibilul, Duhul cu materia.Proclu cere din
partea noastră credință liberă în puterea lui Dumneze u și credință în Fecioara Maria , preamărirea
Lui și a Maicii Sale, niciodată ea nu este singură ci împreună cu Hristos -Dumnezeu. Proclu
folosește paralela Eva – Fecioara Maria,pentru a ilustra lucrarea Maicii Domnului în iconomia
mântuirii , lucrarea Fecioare i presupune și include întreg cosmosul, datorită ascultării Fecioarei
folosul duhovnicesc sa extins la toată omenirea. Patriarhul Proclu este unul dintre marii oratori ai
Bizanțului, el a pus în evidență puterea Maicii Domnului ca mijlocitoare pentru oamen i și să
recomande chemarea ei în rugăciuni.
Predica sa despre ,,Theotokos’’rostită în fața lui Nestorie de dinaintea Sinodului de la
Efes din anul 431 a avut un efect hotarâtor asupra evoluției învățăturii despre Maica Domnului în
biserică. Fecioara Maria prin viața sa petrecută în ascultare și în rugăciune a devenit un model
pentru noi toți.Proclu al Constantinopolului a murit în anul 446, el scriind o bogată literatură
consacrată Fecioarei Maria, cu multă dragoste față d e o făptură aleasă de Dumnezeu.
I.4. 4. SFÂNTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI († 444 )
În privința î nvățăturii despre Maica Domnului – Theotokos, Sfântului Chiril al
Alexandriei are un me rit esențial, contribuind la păstrarea unității Bisericii prin mărturisirea
aceleiași credințe formulate în Crezul Niceo -Constantinopolitan107. Sfântul Chiril a desfășurat o
activitate intensă pentru mărturisirea Fecioarei Maria ca Născătoare de Dumnezeu. Cu toate că în
timpul Sinodului din 431 , Sfântul Chiril s -a manifestat într -un fel anume, a avut recunoaștere a
generală a contribuției sale. În operele sale, punctul de plecare îl constituie o incursiune în planul
învățăturii despre Fecioara Maria.
107 Claudio MORESCHINI, Enrico NOREL LI, Istoria Literaturii creștine vechi grecești și latine , vol. II, p. 194 -196.
26 | P a g e
Stilul omiletic referitor la Fecioara Maria s -a inaugurat în practica bisericească prin Sfântul Chiril
al Alexandrie i. Fecioara Maria este prezentă în cuvântări, este prezentă în rugăciuni și este mereu
lăudată și chemată în ajutor necontenit .În omiliile rostite la Sinodul de la Efes sunt fragmente de
rugăciuni adresate Maicii Domnului și se observă marea admirație pen tru Născătoarea de
Dumnezeu: ,,Bucură -te, Marie, Născătoare de Dumnezeu, Maică – Fecioară, aducătoarea Luminii,
corabie nestricată. Bucură -te, Fecioară Marie , Maică și slujitoare; Fecioară , din pricina Aceluia pe
care L -ai purtat în brațele tale și L -ai hrăn it cu lapte; Slujitoare, din pricina Aceluia care a luat chip
de slujitor. Că iată, Împăratul vine la tine; sau mai curând El se sălășluiește în pântecele tău și se
arată după cum voiește, iar poarta ta rămâne închisă.Căci ai zămislit fără sămânță și ai nă scut
dumnezeiește. Bucură -te Marie, ceea ce ești lumina nestinsă din care ne-a răsărit Soarele
dreptății”108.
Cuvintele Sfântului Chiril sunt asemenea unui imn de preamărire adus Fiului lui Dumnezeu
întrupat și Fecioarei Maria, cea care s -a făcut vrednică de nașterea Sa. În Glafire Sfântul Chiril îl
numește pe Domnul Hristos ,, spic” care a ,, odrăslit” din Preacurata Fecioara Maria: ,,Iar Hristos S –
a făcut ca noi, odrăl ind ca un spic din Sfânta Fecioară”109. Metaforele Sfântului Chiril care se
referă deopotrivă la Iisus Hristos și la Maica Domnului au fost preluate de imnografii creștini care
au înfrumusețat sfințitoarele slujbe.
Cuvântările Sfântului Chiril și predicile lui au făcut ca dragostea și credința creștinilor față de
Fecioara Maria să se întărească și mai mult. Numele ,,Născătoare de Dumnezeu” desco perea
adevărul despre Întrupare , nu era o exagerare a calităților Maicii lui Dumnezeu ci se sublinia
realitatea venirii pe pământ a Fiului lui Dumnezeu. Sfântul Chiril vorbește despre Fecioara Maria
cu o deosebită considerație și tot ceea ce o privește stă sub semnul minunii lui Dumnezeu. Pentru
Sfântul Chiril , Fecioara Maria e ste ,,Împărăteasa” fecioarelor , podoaba fecioriei, păstrătoarea unei
taine a lui Dumnezeu și purtătoarea tainei lui Dumn ezeu, este mai presus de orice fecioară.
Una din învățăturile Sfântului Chiril este legată de rolul Maicii Domnului în plan
soteriologic. Din câteva pericope evanghelice Sfântul Chiril încearcă să des prindă imaginea Maicii
Domnului , luminoasă, și imaginea de adevărată ocrotitoare și ajutătoare a neamului omenesc.
Fecioara Maria este mereu prezentată rugătoare , smerită, aducătoare de tot binele , la nunta din
Cana Galileii sau lângă Crucea Domnului și Fiului ei.
La nunta din Cana Galileii, Sfântul Chiril , vor bește și nu scapă din vedere mulțumirea ,
lauda și cinstea pe i le aduce Fiul lui Dumnezeu, Maicii Sale, atunci când Domnul îi spune că încă
108 Sfântul CHIRIL AL ALEXANDREI ,Omilia a II a , PG, 77, 1032CD, apud , Pr. Adrian Lucian DINU, Maica Domnului
în teologia Sfinților Părinți , p. 69-70, 266.
109 Sfântul CHIRIL AL ALEXANDREI ,Glafire , Scrieri II, PSB 39, trad. Rom., Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Ed.
IBMBOR, București, 1992, p. 426.
27 | P a g e
nu a sosit ceasul Său. Cuvintele Mântuitorului față de Maica Sa semnifică cin stea pe care
Dumnezeu i -a dat -o: ,,Mai apoi Domnul ne -a arătat cât de mare cinste datorăm păr inților noștri ,
prin faptul că , din respect față de Maica Sa, El S -a hotărât să facă o minune pe care nu căutase s -o
împli nească mai înainte”110. Sfântul Chiril o așează pe Fecioara Maria alătu ri de Bise rică, nu în
opoziție , nu concurențial, ci complementar . Accentu l pus acum este de mulțumire și de laudă adusă
Fecioarei Maria. ,,Să lăudăm toți pe Maria , Pururea – Fecioara,că ea s-a făcut nouă Biserică sfântă ,
iar Fi ul ei este Mirele Cel Preacurat , Mărire se cuvine ei din veac în veac!”111
Sfântul Chiril este unul din Sfinții Părinți care a contribuit decisiv la stabilirea învățăturii
despre ,,Theotokos”112. Meritul fundamental al Sfântului Chiril al Alexandriei este acela de a fi
demonstrat că numele Theotokos este în conformitate cu realitatea celor două firi ale Domnului
Iisus Hristos a căro unire neamestecată permite atribuirea lui Maicii Domnului113. Numele însuși al
Maicii Domnului ne indică această legătură strânsă114, ontologică a sa cu Fiul lui Dumenzeu
profețit din Vechiul Testament. Totodată, Sfântul Chiril întrebuințează numeroase epitete pentru
Maica Domnului cu valoare dogmatică care au intrat în tradiția mariologică: pururea – fecioară,
coroana fecioriei, podoaba fecioriei115. Termenii întrebuințați de Sfântul Chiril cu privire la Maica
Domnului și modul în care a apărat -o împotriva nestorienilor au fost preluate și însușite de Sfinții
părinți de la Sinoadele III, IV și V ecumenice116. În pofida atacurilor contemporanilor săi , el a
reușit să amplifice și s ă certifice învățătura despre Preasfânta Fecioară .
110 Sfântul CHIRIL AL ALEXANDREI ,Comentariu la Ioan , 2 , 1 ,PG73, 325, apud , Pr. Adrian Lucian DINU, Maica
Domnului în teologia Sfinților Părinți , p. 72, 266.
111 Sfântul CHIRIL AL ALEXANDREI ,Omilia a II -a,PG, 77, 996C, apud , Pr. Adrian Lucian DINU, Maica Domnului în
teologia Sfinților Părinți , p. 73, 266.
112 Preot Prof. Petru REZUȘ , ,,Mariologia ortodoxă”, în rev. O, nr. 4, București ,1950, p. 546.
113 Claudio MORESCHINI, Enrico NORELLI, Istoria Literaturii creștine vechi grecești și latine , vol. II , p. 197.
114 † CASIAN , Episcopul Dunării de Jos, ,,Bucută -te, scară pe care s -a pogorât Dumenzeu”, în vol. Mreaja Cuvâtnului ,
Editura Episcopiei Dună rii de Jos, Galați, 2004 , p. 132.
115 Preot Prof. Petru REZUȘ , ,,Mariologia ortod oxă” , în rev. O, nr. 4, București 1950, p. 535.
116 Magistrand C. PÎRVU, ,,Temeiurile ortodoxe ale cultului Maicii Domnului”,în rev. ST, nr.3 -4,1954 p. 192 -193, 196.
28 | P a g e
I.5. INFLUENTA VIETII MAICII DOMNULUI ALCATUITA DE SFANTUL MAXIM ASUPRA
INVATATURII DESPRE MAICA DOMNULUI DE DUPA SEC OLUL VII
Reflecțiile despre Maica Domnului întâlnite în scrierile Sfinților Părinți de până la Sfântul
Maxim Mărturisitorul sunt asimilat e în biografia scrisă de acest mare Sfânt Părinte. Ele continuă
să fie subiecte de mare interes și pentru Sfinții Părinți de după Sfântul Maxim Mărturisitorul cum
ar fi Cuv iosul Andrei Criteanul ( † 740), Sfântul Ioan Damaschin ( † 749), Epifanie Monahul (sec.
VIII-IX), Sfântul Eutimie al Constantinopolului ( † 917), mitropolitul Teofan al Niceii († 1380 ),
Sfântul Nicolae Calas ila († 1391 ) și Sfântul Grigorie Palama ( † 1359 ).
SFÂNTUL ANDREI CRITEANUL (660 – 740), mare imnograf din perioada patristică a
Bisericii a scris opt predici în cinstea Sfintei Fecioare Maria, de mare frumuese și profunzime
fiind cea la Buna -Vestire și la Mutare la cer a Maicii Domnului117.Elo numește pe Maica
Domnului în mod metaforic , masă de pe care se aduce necontenit ca jertfă Mielul care a luat
păcatele lumii118. Sfântul Andrei Criteanul e cutremurat de taina cea mare, taină pe care o
ascunde unirea dintre Hristos și Maica Sa și de dumnezei asca plinătate aflată în ea din această
cauză. Sfântul Andrei Criteanul înalță Sfintei Fecioare nemuritoare laude , care formează sursa
imnelor bisericești în cinstea Fecioarei.
SFÂNTUL IOAN DAMASCHIN (675-749), marele dogmatist al Bisericii c reștine
nedespărțite , autor al unor impresionante omilii la sărbătorile Maicii Domnului119, descrie bogăția
tainelor asc unse în ființa Sfintei Fecioare , el spune că adormirea ei a ascuns doar pentru o clipă
lumina bogată aflată în ea, așa cum soarele e ascun s o clipă de lun ă, fără să -și piardă lumina.
,,Abisul harului ʼʼ este Maica Domnului pentru Sf ântul Ioan Damaschin, nu doar în sensul că din
ea s-a născut Cel necuprins , ci și într -un sens actual120.
Preasfânta Fecioară este scara vie, prin care D umnezeu s -a aplecat cu coborâre și s -a arătat
pe pământ și a petrecut cu oamenii, scrie Sfântul Ioan Damaschin121
În Dogmatica sa Sfântul Ioan Damaschin scrie despre Maica Domnului în spiritul rigorii
hotărârilor dogmatice ale Sinoadelor Ecumenice, explicând învățătura Bisericii despre Maica
117 Pr. Prof. D r. Ioan. G. COMAN, Patrologie , p. 194.
118 Pr. Prof. D. STĂNILOAE, ,,Maica Domnului ca mijlocitoare”, în rev. Ortodoxia , nr. 1, 1952, p. 92.
119 Pr. Pror. Dr. Ioan G. COMAN, Patrologie , p. 188 -192.
120 Pr. Prof. D. STĂNILOAE , ,,Maica Domnului ca mijlocitoare” , în rev. Ortodoxia , p. 99 .
121 Drd. Dumitru PINTEA , ,,Învățătura Sfântului Ioan Damaschin despre Maica Domnului”, în rev., O, nr. 3,1980,
p.507
29 | P a g e
Domnului ca Născătoare de Dumnezeu împotriva nestorianismului și afirmând că numele său
constituie toată taina întrupării122. Această explicație se regăsește și în forme doxologice la
Sfântul Ioan Damaschin în cuv ântări și imne. Impresionează la Sfântul Ioan Damaschin laudele
aduse Maicii Domnului în cuvântările la sărbătorile închinate ei, în care expresiile doxologice
încep cu formula de acatist Bucură -te, întrebuințată de multe ori123.
SFÂNTUL EUTIMIE AL CONSTANTINOPOLULUI († 917) spune despre Sfânta Fecioar ă
Maria că ,,revarsă raze dumnezeiești și înduplecă la slăvirea lui Dumnezeuʼʼ, iar ,,curgerea
bunurilor ei e nesfârșită și veșnică e visteria faptelor ei minunate”124. Despre cinstirea zilei
zămisliri i Maicii Domnului precizează legătura dintre rolul ei și curățirea neamului omenesc ,
precum și pe cel al păzirii în dreapta credință a celor ce -l slujesc drept pe Domnul Hristos : cea
care ne va face pe noi din necurați curați, ne va distribui înfierea, ne va arăta fii ai luminii, va
sfinți lumea creștină, va dărui cuvânt în deschiderea gurii și minte dreaptă și plină de
înțelepciune celor ce liturghisesc curat, în frică și cutremuri Fiului ei, va împrăștia toată
erezia125. Pentru acest sfânt părinte, chiar bi serica unde se păstrează brâul Maicii Domnului ,,este
mai cinstită decât raiul”126. Rezultă din aceste observații că în viziunea Sfântului Eutimie Maica
Domnului are o contribuție foarte mare în lucrarea de spiritualizare a credincioș ilor, alături de
Fiul lu i Dumne zeu cel întrupat.
EPIFANIE MONAHUL (SEC. IX), viețuitor în mănăstirea Kallistos din Constantinopol
este autorul unei Vieți a Maicii Domnului în care au fost asimilate etapele vieții Maicii Domnului
din tradiția teologică și aghiogra fică bizantină127. Demn de interes în scrierea monahului Epifanie
este faptul că își începe scrierea enume rând Sfinților Părinți care au scris despre Maica
Domnului. Sfântul Maxim nu este menționat, dar, ca și el Epifanie a utilizat ca sursă comună
Protoevan ghelia lui Iacob128.
122 Sfântul IOAN DAMASCHIN , XII, Sfânta Fecioară este Născătoare de Dumnezeu. Contra nestorienilor în
Dogmatica , Ediția a III -a, trad. rom., Pr. D. Fecioru, Ed itura Scripta, București, 1993 , p. 115.
123 Sfântul IOAN DAMASCHIN , Cuvânt la Nașterea Preasfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născăto are, în vol.
Cuvântări la sărbători împărătești, la sărbători ale Maicii Do mnului și la Sfinți , trad. rom., Pr. dr., Gabriel Mândrilă
și Laura Mândrilă, Ed. IBMBOE, București, 2010, p. 197 -207; id., Cuvânt la Buna -Vestire a Preasfintei Stăpânei
noastre de Dumnezeu Născătoare Maria , p. 209 -225.
124 Ibid., p. 91.
125 Ibid., p. 91 -92.
126 Ibid, p. 92.
127 Diac. Ioan I. ICĂ jr., Viețile Maicii Domnului – sinteze narative ale tradițiilor mariologice ale Bisericii , în vol.
Epifanie Monahul, Simeon Metafrastul, Maxim Mărturisitorul, Trei Vieți bizantine ale Maicii Domnului , ediția. a II -a,
p. 283; Mary B. CUNNINGHAM, Maica Vieții. Învățătura ortodoxă despre Maica Domnului , p. 79.
128 EPIFANIE MONAHUL ȘI PREOTUL , Cuvânt despre viața Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și anii ei, trad.
rom., di ac. Ioan I . Ică jr., p. 7 -8.
30 | P a g e
MITROPOLITUL TEOFAN AL NICEII († 1380) este important pentru mariologia creștină
pentru precizările aduse în privința comunicării de către Maica Domnului a harurilor și darurilor
revărsate în ea din Hristos129. El se bazează pe faptul că din unirea Maicii Domnului cu Fiul lui
Dumnezeu ca izvor al harului se manifestă lucrarea ei de mijlocire a darurilor Lui.
SFÂNTUL NICOLAE CABASILA († 1391) observă că la crearea primului Adam, Tatăl se
sfătuiește cu Fiul și cu Duhu l Sfănt, însă la venirea la existență a Fiului lui Dumnezeu ca om est e
nevoie de consimțămâ ntul liber al Fecioarei Maria.130
SFÂNTUL GRIGORIE PALAMA († 1359) spune c ă precum din soare ne vine toată lumina
sensibilă, lumina spirituală nevine prin Maica Domnului.El afirmă că și îngerii se împărtășesc de
Dumnezeu prin Maica Domnului. ,,Trebuie să vedem de aici că ea nu va sfărși în tot veacul să
facă bine întregii creațiuni, nu numai nouă adică, ci și însăși cetelor nemateriale și mai presus de
fire. Căci împreună cu noi și ele se împărtăsesc și se ating de Dumnezeu, de firea aceea neatinsă,
numai prin ea131”.
În mod special, Sfântul Grig orie Palama alcătuiește un tratat de spiritualitate isihastă axat
pe interpretarea unei singure secvențe d in viața Maicii Domnului: intrarea în templul din
Ierusalim132. Modul în care descrie aceasta etapă este similar cu cel în care este prezentată în
Viața Maicii Domnului scrisă de Sfântul Maxim Mărturisitorul, încât se poate spune că ea a
exercitat o importan tă influență asupra sa. Se știe din tratatele dogmatice133 despre energiile
necreate că Sfântul Grigorie Palama l -a utilizat frecvent pe Sfântul Maxim Mărturisitorul .
Evlavia credincioșilor față de Maica Domnului și scrierile alcătuite în perioada patristic ă au
contribuit, alături de primele reprezentări iconografice realizate după prototipul pictat de Sfântul
129 Pr. Prof. D. STĂNILOAE , ,,Maica Domnului ca mijlocitoare”, în rev. Ortodoxia , nr. 1, 1952, p. 84.
130 Pr. Prof. D. STANILOAE , ,,Maica Domnului în Prologul Evangheliei de la Luca”, în rev. Ortodoxia , nr. 3, 1980, p.
444
131 Pr. Prof. D. STANILOAE , ,,Maica Domnului ca mijlocitoare”, în rev. Ortodoxia , nr. 1, 1952, p. 87.
132 SFANTUL GRIGORIE PALAMA , Cuvânt despre intrarea în Sfânta Sfintelor și despre viața deiformă aici a
Atotpreacuratei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarea și Pururi – fecioara Maria, în vol. Fecioara Maria și
Petru Athonitul – prototipuri ale vieții isihaste și alte scrieri, Scrieri II, studiu introductiv și traducere diac. Ioan I. Ică
jr, Editura Deisis, Sibiu, 2005, p. 173 – 216.
133 SFÂNTUL GRIGORIE PALAMA , The triads , Edited with an introduction by John Meyendorff translation by Nicholas
Gendle, Preface by Jaroslav Pelikan, Paulist Press, New York , 1983, p. 31 -111; id., Tomul aghioritic , în Filocalia VII,
trad. rom., Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Ed. IBMBOR, București, 1977, p. 424 -525.
31 | P a g e
Evanghelist Luca la dezvoltarea cultului Maicii Domnului, îmbogățit permanent în decursul
timpului134.
134 Magistrand C. PÎRVU, ,,Temei urile ortodoxe ale cultului Maicii Domnului”, în rev. ST, nr. 3-4, 1954, p. 203 -217.
32 | P a g e
CAPITOLUL II
ETAP ELE VIEȚII MAICII DOMNULUI ÎN BI OGRAFIA ALCĂTUITĂ
DE
SFÂNTULUI MAXIM MǍRTURISITORUL
Sfântul Maxim Mărturisitorul prezintă e tapele vieții Maicii Domnului începânt cu vestirea
ei de către înger până la înălțarea ei la cer. Prin acestea Sfântul Maxim eviden țiază rolul Maicii
Domnului în iconomia mântuirii135.Introducerea icoanelor bizantin e care o reprezintă pe Maica
Domnului are ca s cop evidențierea faptului că Sfânta Scriptură și Viețile din perioada patristică
ale Maicii Domnului au constitui principalele l or surse136. În această lucrare ele au rolul de a pune
în lumină etapele Vieții Maicii Domnului din Viața scrisă de Sfântul Maxim Mărturisitorul.
a) VESTIREA NAȘTERII MAICII DOMNULUI
Nașterea Maicii Domnului este menționată doar în
Protoevanghe lia lui Iacob [IV-V]137, nu și în Sfintele
Evanghelii. Sfântul Maxim a preluat informațiile despre
acest eveniment din sursa apocrifă îmbogățind prezentarea
cu detalii despre cererea stăruitoare a părinților ei adresată
lui Dumenzeu pentru a avea un prunc, confirmarea că
rugăciunea le -a fost împlinită [4], și mesajul profetic
despre faptul că darul primit de la Dumnezeu va fi
proslăvit în toată lumea [4], etimologia numelui [ Mariam –
luminătoare ]138.
Sfântul Maxim descrie etapele nașterii Maicii Domnul ui într -un stil ales, precizând familia din
care s -a născut. Ioachim se trǎgea din casa lui David,împǎratul și prorocul,iar numele femeii sale
era Ana. Ioachim a fost lipsit de copii pânǎ la adânci bǎtr âneți, cǎci femeia sa era stearpǎ. Prin
135 Perspectiva patristică asupra iconomiei mântuirii, în care este implicată și Maica Domnului face obiectul de
cercetarea al teologului P. Evdokimov, cf. Paul EVDOKIMOV , Femeia și mântuirea lumii , trad. rom., Gabriela
Modoveanu, Editura Christiana, București, 2004, p. 85 – 88.
136 Pr. prof. dr. Ene BRANIȘTE , Liturgica generală , vol. II, Ediția a III -a, cap. XIX, p. 208 -210.
137 *** Descoperirea sau Protoevanghelia lui Iacob , în vol. Epifanie Monahul, Simeon Metafrastul, Maxim
Mărturisitorul, Trei Vieți bizantine ale Maicii Domnului , ediția. a II -a, p. 223 -224.
138 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITORUL , Viața Maicii Domnului , p. 82 -83.
33 | P a g e
legea lui Moise îi fusese hǎrǎzitǎ acesteia cinstea femeilor care nasc prunci, și care n -a fost data
femeilor lipsite de prunci. Ioachim și Ana erau respectați și cinstiți în fapte și în cuvânt, cǎci erau
cunoscuți fiind din neamul lui Iuda și David, și urmași ai împaraț ilor.
Lipsa copiilor întrista tare pe respectații și cinstiții pǎrinți ai Fecioarei din pricina Legii lui
Moise și a flecǎrerilor din partea oamenilor lipsiți de minte. Își doreau sǎ se nascǎ din ei ceva
pentru a șterge ocara lor. Atunci fer icita Ana a plecat la templu, asemeni întâiei Ane, maica lui
Samuel (1Rg 1, 9) S-a rugat Ziditorului a toate sǎ -I dea rodul nașterii, pentru ca la rândul sǎu sǎ -i
închine în schimb darul primit de la El. Vrednicul Ioachim cerea și el lui Dumnezeu sǎ fie iz bǎvit
de lipsa pruncilor.
Împǎratul milostiv a privit la rugǎciunea dreptului ( Pr 15, 29) și a dat de veste fiecǎruia
dintre ei. Mai întâi a dat de veste lui Ioachim pe când acesta se aflala rugǎciune în templu. Un glas
de sus s -a auzit spunând , ,Vei pr imi un copil care va fi o slavǎ nu numai pentru tine, ci pentru
întreaga lume” [4]139. Ioachim a fǎcut cunoscutǎ aceastǎ veste și fericitei Ana, însa Ana nu a încetat
rugăciunea sa cǎtre Dumnezeu cu lacrimi arzǎ toare. Atunci a primit și ea din partea l ui Dumnezeu
vestea cea bunǎ în gră dina în care -I aducea j ertfa lui Dumnezeu.
Îngerul lui Dumnezeu a venit la ea și i -a spus ,,Dumnezeu a auzit rugǎciunea ta și vei naște
pe vestitoarea b ucuriei, și vei pune numele ei Maria, cǎci prin ea se va fac e mântuirea lumii
întregi"140.
b) NAȘTEREA MAICII DOMNULUI
Nașterea Maicii Domnului este cel mai importan t
eveminent din viața Maicii Domnului care confirmă vestirea
ei de către profeți i vechi – testamentari. Sfântul Maxim
renunță la dialogul dintre moașă și Sfânta Ana, mama Maicii
Domnului, prezentat în Protoevanghelia lui Iacob [V],
insistând mai mult asupr a evidențierii împlinirii profețiilor
vechi -testamentare, în mod treptat, până la Nașterea Fiului lui
Dumnezeu.
Cercetătorii care au studiat etimologia numelui Maicii
Domnului au preluat semnificația lui din limba ebraică pe care a menționat -o și Sfântul Maxim
Mărturisitorul141, acest nume anticipând tainic și profetic faptul că ea îl va naște pe Domnul care
139 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITORUL , Viața Maicii Domn ului, p. 82.
140 Ibid., p.83.
34 | P a g e
S-a numit Lumina lumii . Conform altor etimologii, părintele profesor Petru Rezuș spunea că
numele Miriam mai însemna și cea plăcută, cea grasă, frumoasă, Doamnă și Stăpână : ,,Cea
plăcută, fiindcă sosirea ei în lume și ființa ei este dintre cele mai bineplăcute omenirii și părinților
ei; cea grasă, fiindcă copila ce s -a născut era bine formată și grasă; cea frumoasă fiindcă copila
ce s-a năs cut era frumoasă (..); Doamnă sau Stăpână a noastră a tuturor, deoarece ea stă de acum
de la naștere, în centrul tuturor preocupărilor noastre, ca mamă a noastră, ca Doamnă alături de
Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul ei, ca Stăpână alături de Mântuitorul Iisus, Stăpânul tuturor "142.
Părintele asistent Nicolae V. Dura spune că numele Sfintei Fecioare Maria vine de la cuvântul
haldeic Maran143.
Sfântul Maxim descrie după datele oferite de Sfintele Evanghelii sublima taină a Nașterii
Domnului evidențiind i dei dogmatice despre modul noul al întrupării și Nașterii Fiului lui
Dumnezeu. El ,,observă că prin acest mod nou de naștere, nu numai Dumnezeu acceptă o
temporalitate, care nu contrazice eternitatea Sa, ci și natura umană e restabilită în starea sa
origin ală, fiind copleșită de Duhul dumnezeiesc prin fortificarea spiritului uman. Căci Hristos ca
om vine la existență, asemenea lui Adam, printr -un act de creație dumenzeiască, deci nepătat de
păcatul voluptății. Dar pe de altă parte, Hristos rămâne în continu itate și cu succesorii lui Adam
veniți la existență prin nașterea naturală"144.
141 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITO RUL, Viața Maicii Domnului , p. .
142 Preot prof. Petru REZUȘ, Mariologia ortodoxă , în rev. Ortodoxia , nr. 4, București, 1950 , p. 518 -519.
143 Preot asistent. Nicolae V. DURA, Maicii Domnului I se cuvine închinare , în rev. ST, nr. 4, Bucur ești, 1987 , p. 90.
144 Preot Prof. DUMITRU STANILOAE , Teologia Dogmatică Ortodoxă , vol. 2, p. 55.
35 | P a g e
c) COPILǍRIA MAICII DOMNULUI
Despre copilăria Maicii Domnului avem relatări și în
Protoevanghelia lui Iacov , la vârsta de șase luni , la un an, și la
vârsta de doi ani. Prunca se înt ărea din zi în zi. Când s -a fǎcut de
șase luni , mama ei a așezat -o jos pe pǎmânt sǎ o punǎ la
încercare daca stǎ în picioare. Fǎcând șapte pași înainte și înapoi
a ven it la sânul mamei ei.Mama ei a ridicat -o în brațe zicând:
,,Viu es te Domnul Dumnezeul meu! Nu ve i mai umbla pe
pǎmântul acesta pânǎ nu te voi duce în templul Domnului."145 I-
a fǎcut un colț sfânt în iata cul ei și nu a lǎsat sǎ treacǎ prin ea
lucru comun și necurat. A chemat ea fiicele neîntinate ale
evreilor și se jucau cu ea. Când copila a fǎcut un an, tatǎl sǎu
Ioachim a fǎcut ospǎț mare , a chemat pe arhierei, pe preoți, pe
cǎrturari, pe batrân i și tot poporul lui Israel. Preoții au binecuvântat copila zicând : ,,Dumnezeul e
al pǎrinților noștri, binecuvâ nteazǎ copila a ceasta și dǎ -i nume care sǎ fie numit veșnic în toate
generațiile!146Poporul a zis ,, Așa sa fie!Amin! ,,Apoi a dus -o arhiereilor, și ei au binecuvântat -o
zicând: ,,Dumnezeule al celor înalte, privește spre copil a aceasta și binecuvânteaz -o cu
binecuvântarea de pe urma și care nu a re nimic care sǎ vinǎ dupa ea! ”147 Când a făcut doi ani
Ioachim a zis : ,, Să o aducem la templul Domnului cum am dat făgăduința pe care am făgăduit -o,
ca să nu trimită Domnul după noi și să fie neprimit darul nostru ! ʼʼ Însă Ana a zi s : ,,Să așteptăm
până la trei ani, ca să nu caute după tată sau mamă ʼʼ. Ioachim a răspuns : ,, Să așteptăm ”148.
Din aceste detalii referitoare la copilăria Maicii Domnului se pot afla date importante,
care nu se regăsesc în Sfintele Evanghelii, și care compl etează portretul ei spiritual.
145 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITORUL , Viața Maicii Domnului , p. .224.
146 Ibid., p. .224.
147 Ibid., p. .225.
148 *** Protoeva nghelia lui Iacob , în vol, Trei vieți bizantine , ed. a II -a, trad. rom. diac,. Ioan I, Ică jr., Editura Deisis,
Sibiu, 2007, p. 225.
36 | P a g e
d) INTRAREA IN BISERICǍ A MAICII DOMNULUI
Această etapă a biografiei Maicii Domnului nu se află
în Sfintele Evanghelii. Sfântul Maxim o preia din
Protoevanghelia lui Iacob , text receptat în mod pozitiv de
importanți Sfinți Părinți și scriitori bisericești.
Evenimentul Intrării în Biserică a Fecioarei Maria
este descris în Protoevanghelia lui Iacov cu detalii mai puțin
cunoscute: așezarea pruncei pe a treia treaptă a jertfelnicului,
revărsarea harului peste ea de către Domnul și , dănțuirea
conform 2 Regi 6, 14149.
Copilei i se adǎugau lunile ei iar când cea care avea
sǎ hrǎneascǎ pentru noi pe Hristos Dumnezeu ce avea sǎ se
nascǎ din ea,a trecut de vârsta prunciei și a avut trei ani,fericiții ei pǎrinți au dus -o la templu, la
Templul lui Dumnezeu. La sărbătoarea de dăruire s -au adunat toți cei apropiați și cunoscuți
Sfinților Părinți Iochim și Ana. Acolo au închinat -o lui Dumnezeu, cum fǎgǎduise înainte de
nașterea ei. Intrarea în templu a fost una solemnă, iar corurile îngerilor într -o nedumerire
emoționantă se revărsau cu vocole îngerești, și cuvântau slava pământească pentru Dumnezeu.
Au adus -o pe Fecioara Preacurată cu slavǎ și cinste, cu fecioare mergând înainte însoțind -o cu
fǎclii strǎlucitoa re. Toate acestea le vestise încǎ de la început împaratul și prorocul neprihǎnitei
fecioare, spunând: Aduce -se-vor Împaratului fecioare în urma ei, prietenele ei se vor aduce Ție
(Ps 44,16). Prorocul a spus de mai înainte aceasta cu referire la aducerea ei la Templu și cu
referire la fecioarele care mergeau înainte și o însoțeau. Aceastǎ prorocie nu se întelege numai cu
referire la acest fapt, ci și mai departe, cu referire la sufletele feciorelnice care au cǎlcat pe urmele
ei, și pe care le -a numit prieten ele ei( In 15,15).
Mulți oameni de neam bun și de vazǎ din popor s -au adunat la venirea ei la Templu, dar și
acum încǎ bogații cei plini de bunǎvoința dumnezeiascǎ sunt cei ce o slujesc și o preamǎresc în
Duhul Sfânt. Dupǎ cuvântul Apostolului Pavel, așa c um Fiul sǎu a intrat ca înainte -mergǎtor
pentru noi( Evr 9,12), tot așa și aceastǎ Preasfantǎ Maicǎ a Domnului va intra cea dintâi dintre
toate în odihna cerului, iar în urma ei,prin mijlocirea ei, vor fi conduse aici și celelalte suflete ale
sfinților150.
149 Mary B. CUNNINGHAM, Maica Vieții. Învățătura ortodoxă despre Maica Domnului , p. 59.
150 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITOUL , Viața Maicii Domnului , p. 83 -84.
37 | P a g e
Dar care a fost șederea ei în Templu , și pe ce scara a minunilor sale? Trebuie sǎ urcǎm
scara cerului,cǎci dupǎ nou a și minunata ei trimitere și în fătișare la Templu, prezența ei în
Templu va rǎmâne mai nevǎzutǎ, și creșterea sa mai minunatǎ, și sporirea cu cugetul mai adâ ncǎ,
pentru cǎ hrana sa venea din cer și ea o primea din mâna arhanghelului. Din cea mai fragedǎ
pruncie, puterea lui Dumnezeu a acoperit -o și a împodobit -o cu toata gǎteala podoabelor, asemeni
unui vǎl tesut din aur și în felurite culori pe ntru suflet și pentru trup. Astfel petrecea ea înă untrul
Templului lui Dumnezeu ca o jertfǎ dumnezeiascǎ și icoanǎ duhovniceascǎ și cu totul
întelegatoare, înfricoșǎtoare demonilor și doritǎ ingerilor, ba chiar încǎ și mai mult,minunatǎ și
înfricoșatoare î ngerilor, dar placutǎ și supusǎ Tatǎlui,Fiului si Duhului Sfant. De la început regele
David și profeții au prorocit despre ea, numitǎ muntele Lui Dumnezeu în care a binevoit
Dumnezeu sǎ locuiascǎ (Ps 67,16 -17), cetate a lui Dumnezeu num itǎ slavitǎ, chivotu l sfințirii
pentru odihna Domnului ( Ps 131,8)151.Preasfânta Fecioarǎ petrecea în chip plǎcut lui
Dumnezeu,sp orea cu vârsta și în podoabǎ, în chip mai adânc decât cunoștința. Cu neputințǎ este
sǎ zugrǎvim cu amǎnunțime toate mǎrețiile petrecerii și lucrǎrilor pe care le -a sǎvârșit din
copilǎria sa în Templu, Preasfânta Fecioarǎ.
Dupǎ puțin timp a avut loc un semn înaintevestitor al vestirii sale. Era împodobitǎ de
întelepciune și dreptate, în post, rugǎciune, pace în iubirea și frica de Dumnezeu. Intr-o zi, la
miezul nopți , se gǎsea între porțile altarului, aducând lui Dumnezeu rugǎciuni cu inima
îndureratǎ și sfântǎ. Un lucru mǎreț, o mare luminǎ a strǎlucit în Templu. Un glas s-a fǎcut auzit
din altar zicând ,,M arie, din tine se va naște Fiul Meu!”152. Fecioar a Maria auzind aceasta , nu a
tremurat și nici nu s -a temut di n pricina vârstei sale, nici nu a povestit celorlalți, nu și -a schimbat
purtarea, dar s -a minunat de felul în care s -a întamplat acest cuvânt. Sfânta Fecioarǎ sporind cu
vârsta și împlinind doi sprezece ani, vârsta cǎsǎtoriei conform rânduielii legii. Preoții neavând
curaj să o scoată din Templu pe cea închi nată Domnului, se temeau să o căsătorească pe cea care
fusese hărăzită spre slujire Lui Dumnezeu. Dar du pă rânduiala legii lui Moise o tânără fată ajunsă
la această vârstă nu avea voie să stea mereu în Templu. S- a făcut mare sfat pentru a alege lucrul
cel mai potrivit pentru Fecioară.
Un gând așezat a trimis Dumne zeu în inima lor și au hotarât să o dea numai în
logodnă,dar nu oricui bărba t ci unui bărbat care să nu m ai fie de vârsta căsătoriei, ci bătrân , dar
care a ajuns să dobândească împlinirea virtuții. Toate acest ea pentru păzirea fecioriei ei. Preoții
au lăsat totul pe seama proniei Lui Dumnezeu, neîndrăznind să se f acă chezașii unu i bărbat drept.
151 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITOUL , Viața Maicii Domnului , p. 89.
152 Ibid., p. 90.
38 | P a g e
In lăcașul cel sfânt au adus toiegele semințiilor, și prin aceasta s -a făcut cunoscută voia Lui
Dumnezeu , prin înflorirea toiagului (Nm 17,8)153.
Zaharia a p us-o înainte pe Sfânta Fecioară ,în timpul petrecerii sale la T emplu din pricina
feme ii sale Elisabeta, pentru faptul că Maria și Elisabeta erau copii a două surori și pentru a
întării cuvântul arhanghelului, după cum stă scris în Sfânta Ev anghelie: Și iată că Elisabeta , vara
ta (Lc 1,36) . Zaharia a împărțit douăsprezece rămurele celor prop uși pentru Sfânta Fecioară
așezându -le pe altarul lăcașului sfânt. Zaharia împreună cu ceilalți preoți au înălțat rugăciuni către
Dumnezeu și au cerut să săvârșească o minune dacă unul din ei s -ar potrivi să o primească pe
fecioară. Astfel ramura lui Iosif a înflorit rodind ca odinioară toiagul lui Aaron( Nm 17,8). Prin
pronia d umnezeiască și sfatul preoților , Iosif a primit de la Zaharia pe Sfânta Preacurata
Fecioară.Iosif era atunci de peste șaptezeci de ani, și nimeni nu putea să aibă vreo bănuială asupra
căsătoriei. Iosif era văduv, sărac, dulgher de meserie, iscusit în acest lucru. Era bine cunoscut în
meseria sa. Iosif era bland, evlavios și plin de fapte bune. Nu mai este nevoie să vorbim despre el,
dreptatea sa este mărturisită de Dumnezeu Însuși. Iosif a primit -o pe Sfânta Fecioară și a dus -o
din Ierusalim, în cetatea Nazaret154.
Când Iosif a dus -o la casa sa pe Preasfânta Fecioară Maria, a pus -o ca stăpâna și
povățuitoare peste fiicele sale, chiar dacă acestea erau mai în vârstă decât ea. Preasfânta Fe cioară
Maria cea mai mare parte a timpului o petrecea în rugăciune, post și smerenie. La puțin timp de
la ieșirea din Templu sosi praznicul Corturilor și odihna Chivotului (Fc 8,4). După rânduială în
Sfânta Sfintelor, arhiereul Zaharia a intrat să tămâiez e cu cățuia, atunci i -a fost vestită nașterea lui
Ioan. Ioan trebuia să fie un glas pentru Cuvântul, înainte -mergător, Zămislirea celei sterpe trebuia
să premeargă zămis lirii fără sămânță a Fecioarei155.
Din prezentarea Sfântului Maxim Mărturisitoru l se poate v edea că respectă cu fidelitate
relatările Sfinților Apostoli și evangheliști, adăugând detalii noi despre semințiile părinților ei,
despre dreptul Iosif ca re era în vârstă, și despre spe cificul sărbătorilor israelite. Biografia scrisă
de el îmb ogățește această secvență la care se adaugă și forma îngrijită, cu valențe literare, în care
este redactată.
153 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITORUL , Viața Maicii Domnului , p. 92.
154 Ibid., p. 93 .
155 Ibid., p. 94 .
39 | P a g e
Înaltpreasfințitul Părinte prof. univ. dr. Casian subliniază în mod inedit legătura dintre
Intrarea Maicii Domnului în Biserică și Buna -Vestire, afirmând că a ceastă etapă din viața Maicii
Domnului este ,,obârșia Bethleemului”156.
e) BUNA-VESTIRE
Evenimentul Bunei -Vestiri este menționat cu multe
amănunte în Evanghelia după Luca [cap.1, 26 -39]. Sfântul
Maxim preia aceste detalii în Viața Maicii Domnului îmbinându –
le cu proorocirile din Vechiul Testament și cu observații de ordin
dogmatic și spiritual, într -un stil înaripat presărat cu metafore și
expresii prin care se manifestă minunarea față de acea taină
dumnezeiască [19-29]157. Evanghelistul Luca iși centrează atenția
asupra Mariei și ne oferă unele informații despre tânăra fecioară
(Lc 1,26-38). Arhanghelul Gavr iil a fost trimis la șase luni de la
zămislirea Elisabetei, în cetatea Nazaretului în casa lui Iosif. A venit și a adus Fecioarei Maria
această vestire minunată ,Fecioara era în post și rugăciune lângă izvor, căci avea să zămislească
Izvorul Vieții.
Cuvint ele arhanghelului au fost pline de taină. Bucu ră-te ceea ce ești plină de har (Lc 1,28)
„Bucură -te”spre a nimici întristarea , iar „plină de har” din cauza bogăției podoabelor Fecioarei
venite peste ea.
Aceste două lucruri au fost rostite primele, apoi a a dăugat, ,,Domnul este cu tine” (Lc
1,28) . Acesta este Însuși Cuvântul lui Dumnezeu, care a intrat în pântecele Fecioarei Maria, s-a
unit cu firea omenească, nu prin sămânță, ci prin Puterea Celui Preaînalt și prin venirea Duhului
Sfânt. Cuvântul lui Dumnez eu era Cel care unea și Cel unit. El Însuși și -a zidit templul trupului
cum i s -a părut potrivit. Încheier ea cuvântului arhanghelului este : Binecuvântată ești tu între
femei! ( Lc 1,28),mai mult decât toate femeile158.
Fecioara Maria a primit cuvântul plin de înțelepciune, nu s -a tulburat la vederea
arhanghelului, era obișnuită căci acesta venea de multe ori și îi aducea hrană în Templu. Însă s -a
156 † CASIAN , Episcopul Dunării de Jos, ,,,Tinerii – pelerini spre Betleem”, în Duh din Cuvânt , Editura Episcopiei
Dunării de Jos, Galați, 1999, p. 41. Ierarhul Dunări ide Jos adaugă în continuarea acestui gând următoarele reflecții:
,,Bethleemul are deci, ca reper, pe Sfânta Fecioară Maria, care s -a pregătit de la vârsta de 3 ani să stea în curțile casei
lui Dumnezeu, să se instruiască pentru a rămâne în Biserică totdeauna, pentru ca atunci când Dumnezeu va trimite pe
înger, s -o găsească pregătită să devină ea însăși biserică vie”, p. 41.
157 Ibid., 94 -105.
158 SFÂNTUL MAXIM MĂRTUR ISITOUL , Viața Maicii Domnului , p. .94-95.
40 | P a g e
tulburat din pricina cuvintelor. ,, Iar ea s -a tulburat de cuvântul lui și cugeta în sine ce fel de
salutare poate s ă fie aceasta”( Lc 1,29) . Gavriil simțind cugetarea întelegerii ei,cu toate că
Fecioara nu vorbise, a revărsat asupra ei bucurie și tâlcuind nașterea negrai tă, a spus: ,, Nu te
teme, Marie , căci ai aflat har de la Dumnezeu ”(Lc 1,30) . Harul, aflat de Fecioar a Maria era
cinstea și numele de Născătoare de Dumnezeu, ea a fost chemată Născătoare de Dumnezeu și s -a
făcut Născătoare de Dumnezeu cu adevărat159.
Fecioara Maria a aflat cel mai mare har de la Dumnezeu , acela de a fi Maică a Fiului
Unul -Născut al lui Du mnezeu. Harul pe care mintea nu -l poate pătrunde și limba nu -l poate rosti.
„Iată vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele lui Iisus” ( Lc 1,31) Preafericita
Fecioară a primit cuvântul arhanghelului , dar uimită de cuvintele sa le, răspunde: Cu m va fi
aceasta de vreme ce eu nu știu de bărbat? ( Lc 1,34)160. După ce a avut îndoiala cu privire la bărbat
a primit zămislirea. Preafericitei Fecioară a spus îngerului că deși este arhanghel și vestește taine
adânci, pentru ea u nirea cu bărbat nu e cu puti nță. Îngerul a simțit din nou treapta înțelepciunii
Preasfintei Fecioare.
Arhanghelul a înștiințat -o că Duhul Sfânt va veni și Puterea Celui Preaînalt o va adumbri.
Astfel a convins -o că nimic e cu neputință la Dumnezeu. Ea nu s -a înălțat în mintea ei, ci a
îmbrăc at o smerenie și mai mare și a spus : Iată roaba Domnului!Fie mie după cuvântul tău! ( Lc
1,38) Îngerul împlinind porunca a lăsat -o. Fecioara Sfântă a ținut taina ascunsă în inima ei, plină
de înțelepciune . Întrebarea ei a fost numai din dorința de a cunoaște modul minunat al acestei
lucrări a lui Dumnezeu – Cuvântul.161 Îngerul împlinind porunca a lăsat -o. Fecioara Sfântă a ținut
taina ascunsă în inima ei,plină de înțelepciune . Nu a împărtășit vestea nimănui , nici măcar lui
Iosif. Frica și grija de feci orie domnea în inima ei, era neștiutoare de cele ale căsătoriei dar și de
gândul dorinței. Faptele Preafericitei Fecioare nu sunt ca ale femeilor, precum faptele Fiului său
care se va naște nu vor fi ca ale celorlalți copii care se nasc în păcat și nu est e nevo ie de bărbat
pentru acest fapt.
Fecioria ta va rămâne fără prihană, curată, căci Duhul Sfânt va veni peste tine, ca să
sfințească de la început acest suflet sfânt cât și trupul tău curat. Fiul lui Dumnezeu Se va face, va
fi chemat pentru tine Fiul Tatălui, fiul tău se va numi Fiul Celui Preaînalt.
159 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITORUL , Viața Maicii Domnului , p. .96.
160 Ibid, p. .98.
161 Pr. Prof. Dumitru STĂNILOAIE , ,,Maica Domnului în prologul Evangheliei de la Luca”, în rev., O, nr. 3,1980,
p.447
41 | P a g e
Drept aceea, a fost aleasă Sfânta Fecioară și i -a fost sfințit trupul și sufletul și așa , ea a
slujit pentru Întruparea Creatorului , ca Fecioară curată, nenuntită și nepătată162
f). VIZITA MAICII DOMNULUI LA RUDA SA , ELISABETA
Vizita Maicii Domnului la Sfânta Elisabeta se
găsește succint menționată la Evanghelia după Luca
[1, 42 -45]. Sfântul Maxim insistă asupra cuvintelor
Elisabetei inspirate de Duhul Sfânt din care se
desprinde dimensiunea lor profetică. Elanalizează atât
latura dogmatică a convorbirii, cât și bucuria
duhovnicească a întâlnirii Maicii Domnului cu ruda, și
sentimentele lor de smerenie față de lucrările
minunate, dumnezeiești.
Maica Domnului este recunoscută ca Născătoare de Dum nezeu și de către Elisabeta,
mama Sfântului Ioan Botezătorul. După ce îngerul Gavriil i -a adus Fecioarei Maria vestea că va
naște pe Mântuitorul Lumii, ea a plecat într -o cetate a lui Iuda și a intrat în casa lui Zaharia și s -a
închinat Elisabetei. Minunat e sunt aceste luc ruri și taine de nepătruns. ,, Și iată că Elisabeta,vara
ta,a zămislit și ea fiu la bătrânețea ei și aceasta este a șasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Că
la Dumn ezeu nimic nu este cu neputință (Lc 1,36-37). Tot ce vrea El se săvârșeș te într -o clipă.
Preafericita Fecioar ă după vestirea făcută de înger , a plecat la vara sa ,Elisabeta,ca să cunoască
adevărul spus de înger, cum că și aceasta ar fi însărcinată. Când a ajuns în casa Elisabetei și
aceasta i-a auzit salutarea , glasul Cuvântulu i, prorocul Harului a auzit glasul salutării ei a săltat și
a vestit chipul închinării Împăratului ce avea să se nască din ea.El avea să devină înainte –
mergătorul și botezătorul său. Și maica lui a vestit -o Maică a Domnului , și a strigat cu glas mare
și a zis: Binecuvântată ești tu între femeiși binecuvântat este rodul pântecelui tău!Și de unde mie
acesta,ca să vină la mine maica Domnului meu? Că iată , de acum a venit la urechile mele glasul
salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu. Și fericită este aceea care a crezut că se
vor împ lini cele spuse ei de la Domnul (Lc 1,42-45). Ea a povestit toate Maicii Domnului,
necinstea sterpiciunii sale, arhieria , tămâierea bărbatului ei, Zaharia, muțenia lui , vestirea
îngerului.
162 Pr. Prof. Nicola e PETRESCU , ,,Dreapta învățătură despre întruparea reală a Domnului Hristos, și despre sfințenia și
fecioria Maicii Domnului”, în rev., MO, nr. 9 -10, 1983, p. 617.
42 | P a g e
Aceste cuvinte i s -au părut Fecioarei cu adevărat venite de la Duhul Sfânt. În cuvintele
Elisabetei, Fecioara Maria a auzit repetatarea cuvintelor bunei vestiri date de Arhanghel. Și a
rămas Maria împreună cu ea ca la trei luni; ș i s-a înapoiat apoi la casa sa (Lc 1,56)163. Elisabeta
era văzută de Sfânta Fecioară ca pe mama sa, după moartea fericiților ei părinți. Când a primit
vestea de la arhanghelul Gavriil, s-a grăbit să meargă să o salute și să dezvăluie cuvintele spuse
din partea lui Dumnezeu. Au rămas împreună trei luni, după cum spune S fântul Evanghelist.
Urmând Elisabetei până azi, Biserica Ortodoxă îi cântă Sfintei Fecioare:”Cuvine -se cu adevărat
să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu”.164 După întoarcere la casa lui Iosif, Sfânta
Fecioară nu a făcut nimănui cunoscu tă vestirea îngerului.
g) NAȘTEREA DOMNULUI
În Sfintele Evanghelii observăm că doar
Evangheliștii Matei și Luca ne relatează
episodul nașterii Domnului. Iosif și -a dat seama
de sarcina ei și s -a întristat, deoarece nu fusese
anunțat de marea t aină. S-a umplut de mâhnire
știindu -se bărbat drept și se simțea tulburat. S -a
gândit să o trimită î n ascuns din casa sa. Dar
având un vis i s -a arătat înger ul Domnului și i -a
spus: Iosife , fiul lui David, nu te teme! (Mt 1,20), și nu te îndoi de Maria car e a fost logodită cu
tine după legea oamenilor. Cu aceste cuvinte , teama din sufletul său a fost izgonită , și lui Iosif i -a
fost explicată starea suprafirească a Sfintei Fecioare iar Sfânta Fecioară a fost cinstită și mai mult
de dreptul Iosif. Lumea între agă era sub stăpînirea romanilor atunci când S -a născut Împăratul
lumii întregi. Pronia Sa a rânduit lucrurile astfel, încât toată puterea împărăției să revină
romanilor. A ieșit atunci poruncă de la cezarul August ca toți oamenii să se înscrie în patria sa.
Cezarul fără băgare de seamă a ajuta t la împlinirea prorociilor d uhovnicești, el neștiind acest
lucru , în numărul cetățenilor lui i -a putut înscrie pe toți credincioșii în cartea vieții. S-a suit și
Iosif din Galileea,din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David, care se numește Betleem,
163 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITOUL , Viața Maicii Domnului , p. .105.
164 Pr. Prof. Dumitru STĂNILO AIE , ,,Maica Domnului în prologul Evangheliei de la Luca”, în rev., O, nr. 3,1980, p.
451.
43 | P a g e
pentru că el era din neamul lui David, ca să se înscrie împreună cu Maria cea logodită cu el, care
era însă însărcinată( Lc 2,4-5) de la Duhul Sfânt165.
Nașterea se apropia, dar și Fecioara Maria fiind din casa și seminția lui David mergea să
se înscrie din porunca împăratului. Fecioara Maria fiind singura din familia sa, neavând nici frați,
nici surori trebuia să se supună recensământului. Astfel au ajuns la Betleem și a sosit vremea
nașterii minunate. O mulțime nu meroasă se adunase la Betleem, locurile de găzduire din oraș
fiind ocupate s -au adăpostit într -o peșteră de lângă Betleem. Nu s -a găsit loc pentr u Împăratul
tuturor făpturilor, Ziditorul lumii întregi a fost cuprins într -o peșteră mică. Dar pe când erau ei
acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască, și a născut pe Fiul său, Cel Unul -născut, și L-a înfășat și
L-a culcat î n iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei( Lc 2,6-7). Vredni ca maică a lui Ioan
Botezătorul , Elisabeta, nu lipsea nici ea de la nașterea Domnului, în fuga ei cu copilul nu sosise
încă în munte. Sfânta Elisab eta fusese prorocița și martora zămislirii Sfintei Fecioare, a fost și
păzitoare slăvită a casei, apoi martora și vestitoarea nașterii Fecioarei. Privea nașterea negrăită ca
pe un praznic minunat.
Atunci Dumnezeu S -a făcut om, cerul și pământul s -au unit, îngerii se țineau deasupra
păstorilor iar păstorii au fost luminați de că tre îngeri. L -au văzut pe Bunul Păstor nou -născut în
peșteră. Păstorii au tremurat la vederea minunii,însă un înger de lumină le -a vestit bucuria: Nu vă
temeți , căci iată vă binevestesc vouă bucurie mare, care va f i pentru tot poporul. Că vi s -a născut
azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul,în cetatea lui David. Și acesta vă va fi semn ul: veți găsi
un prunc înf ășat, culca t în iesle. Și deodată s -a văzut , împreună cu îngerul, mulțime de oaste
cerească, lăudând pe Dumnezeu și zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace,
între oameni bunăvoire! (Lc 2,10-14). Iar Ma ica Domnului păstra toate aceste cuvinte, punându -le
în inima sa ( Lc 2,19), nu doar cuvintele păstorilor ci tot ceea ce văzuse, auzise de la început în
Templu și după ce ieșise din Templu.
Preasfânta Fecioară era copleșită că din ea se născuse Dumnezeu Cel adevărat, fericind -o
pe Maica Sa preabinecu vântată de toate neamurile, slăvită în cer și pe pământ. Magii auzind și ei
aceste cuvinte, le-au întărit prin arătarea stelei și au propovăduit că Hristos e adevăratul Împărat.
Irod a tremurat de frică să nu piardă puterea sa, fiind plin de nerușinare. Magii ieșind din
Ierusalim, steaua li s -a arătat aproape și foarte strălucitoare, strălucea mai tare decât soarele și îi
conducea spre Soarele dreptății. Când au sosit la peșteră și când au isprăvit slujirea steau a a pierit
din calea lor. S-au umplut cu buc urie mare( Mt 2,10)166 când au întâlnitceea ce căutau, au văzut
minunea cea mare când s -au înfățișat înaintea noului -născut. O negrăită bucurie s -a scurs în
165 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITOUL , Viața Maicii Domnului , p. .108.
166 Ibid., p. 114.
44 | P a g e
inimile lor. Vederea Maicii Preacurate era mai presus de orice har, nimic din rânduiala durerilor
nu se vedea în ea, era strălucitoare și frumoasă. Magii se bucurau și lăudau pe Domnul, s-au
închinat căzând îngenunchi, ca unui Împărat și Dumnezeu, și i-au adus daruri scumpe, aur, tămâie
și smirnă( Mt 2,11) Atunci s -au împlinit cuvintele Fecioarei care le ros tise mai înainte : că mi -a
făcut mie mărire Cel Puternic și sfânt numele Lui și iată de acum mă vor ferici toate neamurile
(Lc1,48-49)167.
Apoi magii după ce au văzut pe Împăratul slavei și s -au închinat Lui, au fost înș tiințați
printr -o arătare să nu se înto arcă la Irod. Inima Maicii Domnului se umplea de credință și iubire
față de Fiul și Împăratul ei, aștepta bunătăți și mai slăvite , după cum le vedea cu adevărat.A
rămas copleșită când s -au împlinit semnele smeren iei Lui. După nașterea Domnului , când s -au
împlinit opt zile, L-au tăiat împrejur și I -au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger mai
înainte de a se zămisli în pântece ( Lc2,21). A avut loc tăierea – împrejur în ziua a opta de la
naștere, această zi nu er a numai a opta, ci și cea dintâi , ziua Dom nului. Tot în această zis -a făcut
vestirea adusă Fecioarei de către înger, a avut loc nașterea din Fecioară și tot în această zi a înviat
din morți, firea noastră cea muritoare înviind împreună cu El. În această zi de duminică va avea
loc învierea tuturor, căci duminică e ziua din săptămână cinstită și slăvită, e ziua în care s -au
săvârșit toate aceste taine . Nașterea Domnului din către Sfânta Fecioară are ca efect direct asupra
ei, depășirea ,, condițiilor înguste ale firii umane ” și transformarea ei într -un ,,model autentic al
Bisericii celei vii”168.
h) MAICA DOMNULUI IN ACTIVITAT EA MISIONARA A MANTUITORULUI IISUS HRISTOS
h.1. MAICA DOMNULUI ÎN PERIOADA COPILĂRIEI FIULUI SĂU
Sfântul Evanghelist Luca amintește că Maica
Domnului, pe timpul copilăriei Mântuitorului, a avut
diferite ocazii ca să audă de la Fiul său cuvinte
neînțeles pentru cei din jur, dar pline de tainic
înțeles pentru ea169.
A pa truzecea zi după naștere, L-au adus pe
Prunc la Ierusalim ca să -l pună înaintea Domnului,
precum este scris în Legea Domnului, că orice întâi –
167 Ibid., p. 114.
168 † CASIAN , Episcopul D unării de Jos,,,Tinerii – pelerini spre Betleem”, în Duh din Cuvânt , p. 41.
169 Pr. Victor MOISE, ,,Despre preacinstirea Maicii Domnului”, în rev., MMS, nr. 1 -2, 1975, p. 96.
45 | P a g e
născut de parte bărbătească să fie închinat Domnului (Lc 2, 22-23). La Templu se afla așteptând
dreptul și bătrânul Simeon. Simeon era întristat de adâncile sale bătrâneți, dar s -a întărit deodată ,
și cu mers ușor L – a primit pe Domnul în brațele sale. Duhul Sfânt era peste bătrânul Simeon și
aștepta mângâierea lui Israel. I se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu
va vedea pe Hristosul, Unsul lui Israel. Și la îndemnul Duhului a venit atunci la Templu ( Lc 2,
26-27)170. Acum slobo zește pe robul Tău , Stăpâne, după cuvântul Tău în pace, că văzură ochii
mei mântuirea Ta pe care ai gătit -o înaintea feței tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea
neamurilor și slavă poporului Său Israel” (Lc 2, 29-32).
Dreptul Iosif și Maica Domnului se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc (Lc 2, 33)171.
Pe Iosif l -a numit cu numele său , pentru că nu era tatăl pruncului, iar pe Fecioara a numit -o
Maica Sa, cunoștința tainelor îi fusese împărtășită d e Duhul Sfânt. Nu a înștiințat -o numai cele
fericite, ci și cele nefericite, ca atunci când vor veni Fericita Maică să -și aducă aminte și să se
mângâie. Și prin sufletul tău va trece sabie ( Lc 1, 35)172, deoarece învremea Patimilor Fiului său o
sabie de înt ristare a străbă tut sufletul Maicii Preacurate. D upă ce au săvârșit toate s -au întors în
Galileea, în cetatea lor Nazaret ( Lc 3, 39), unde se găseau de la început. S -a împlinit sorocul celor
doi ani, după care îngerul Domnului i s -a arătat lui Iosif îndem nându -l să fugă în Egipt când Irod
a vrut să caute să omoare Pruncul. Atunci când Maica lui Dumnezeu s -a întors din Egipt cu Iosif
și cu Fiul său, au găsit iar chin în pământul făgăduinței. Au găsit pe tiranul ce voise să omoare
Pruncul în cele mai rele, ucisese pe femeia sa, copiii săi și toată casa sa, după care a fost omorât
de o mo arte cumplită. Unul din fiii săi , i-a luat locul, căci Irod nu reușise să omoare pe toată
lumea. Iosif a primit ia r poruncă de la înger, a venit și s -a așezat în cetatea Nazar et, și nu s -a mai
dus în Iudeea. Iar copilul creștea și se întărea cu duhul, și era plin de înțelepciune, și harul lui
Dumnezeu era asupra Lui (Lc 2, 40), aceste cuvinte ne vorbesc despre statura firii sale omene ști.
Nu se cuvenea ca arătarea înțelepciunii Sale să se facă fără vârstă, așa a așteptat și El până al
doisprezece lea an al vâstei Sale trupești. La sărbătoarea Paștilor, părinții Săi s -au dus la Ierusalim
după obicei, sfârșind zilele sărbătorii , pe când se întorceau ei, copilul a rămas în Ierusalim . Nu
știa de El nici Maica Sa, nici Iosif, a rămas în urmă să nu fie împiedicat să rămână acolo. A urcat
la Templu și s -a așezat printre învățător i și printre preoți. Sfânta Sa Maică împreună cu Iosif,
căutându -L printre rude și printre cunoscuți și negăsi ndu-L, s-au întors la Ierusalim. Iar după trei
zile L -au aflat în Templu șezând în mijlocul învățătorilor, ascultându -i și întrebându -i. Dialogul
dintre Maica Domnul și Domnul Hristos este preluat din Evanghelia după Luca ( Lc 2, 44-47, 48).
170 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITOUL , Viața Maicii Domnului , p. .122.
171 Ibid., p. 123.
172 Ibid., p.126.
46 | P a g e
Fericita Sa Ma ică atunci a înțeles adevărul despre adevăratul Său Tată.Le -a spus: De ce mă
căutați? Oare nu știați că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu? ( Lc 2, 49)173. A fost cea dintâi
învățătură din partea copilului Iisus, uimindu -i pe Mama Sa și pe Iosif, și pe t oți cei de față. Nu a
dat altă învățătură până la botezul Său, nu s-a folo sit de nici o slujire omenească , în afară de
sfânta Sa Maică.
h.2. MAICA DOMNULUI ÎN TIMPUL PR OPOVĂDUIRII DOMNULUI
Fecioara Maria apare foarte puțin în secțiunile di n
Evanghe liile care au în prim -plan minunile lui Iisus
Hristos , din perioada maturității Sale, de învățător și
Mesia. După bot ez, Iisus a plecat în pusti e fiind călăuzit
de Duhul Sfânt , arătând lucr area care se cuvine a fi făcută
de fiecare după botez, postirea și lupta. Timp de 40 de zile
a postit, ispititorul a venit și L – a ispitit în multe feluri dar
Iisus Hristos a fost biruitor iar ispititorul alungat.
S-a făcut nuntă în Cana Galileii ( In 2, 1)174 și acolo a avut locînceputul minunilor și
anume prefacerea apei în vin. Maica Sa Preasfântă er a acolo fiind martor a minunii, dorind să
vadă minunile Fiului ei. Nu mai au vin ( In 2, 3) I-a spus așteptănd săvârșirea minunii. A mustrat –
o spunând : Ce-ți este ție și mie, femeie? Ceasul meu n -a sosit încă! ( In 2, 4)175. Mama îl roag ă pe
Fiu să contribuie la buna reușită a petrecerii și Fiul o ascultă și împlinește dorința inimii ei. Astfel
vedem că Fiul împlinește rugăciunea Maicii Sale și reținem că Maica ne poruncește nouă,
oamenilor să facem ceea ce ne spune Fiul său176.
Atunci cân d Iisus a vindecat -o pe soacra lui Petru de friguri, împreună cu I isus erau Maica
Sa și femeile, ucenicele Domnului care ascultau învățăturile Domnului și Îl urmau. Soacra și
femeia lui Petru s -au făcut tovarășele Maicii Domnului. Împreună au plecat spre N azaret, Iosif
logodni cul Fecioarei care avea o sută zece ani s -a dus spre viața veșnică. Iosif a primit
binecuvântarea vrednică de viața sa de la Domnul Iisus Hristos. Iacob și Iuda fiii săi au u rmat și
ei pe Domnul ca ucenici , fiicele sal e s-au făcut și e le slujnicele Maicii Domnului. Slăvita Maica
Domnului era călăuza tuturor. Domnul S – a dus la lacul Ghenizaret, acolo unde a poruncit lui
Petru să pescuiască. Apoi Domnul a intrat în Capernau m,vindecând pe paralitic, care închipuia
173 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITORUL , Viața Maicii Domnului , p.136.
174 Ibid., p.143
175 Ibid., p.143
176 Pr. Victor MOISE, ,,Despre preacinstirea Maicii Domnului”, în rev., MMS, nr. 1 -2, 1975, p. 97
47 | P a g e
firea noastră îmbătrânit ă și paralizată. A făcut apoi minuni și în Iudeea iar Maica Sa Îi urma
pretutindeni.
h.3. MAICA DOMNULUI LÂNGĂ CRUCEA MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS
Cei patru Evangheliști descriu d iferit
ultimele evenimente din viața Mântuitorului. Doar
Evanghelistu l Ioan afirmă explicit că Maria , Mama
Lui Iisus , a fost prezentă lângă crucea Fiului
Său(In19,25 )177.
La ceasul P ătimirii Domnului Iisus
Hristos ,Preacurata Sa Maică nu s -a des părțit de Fiul
Său Preaiubit ci pătimea împreună cu El. Suferea
mult și lua asupra ei durerile , El era Dumnez eu și s –
a predat pe Sine Însușii de bunăvoie iar Maica Sa era plină de neputința omenească față de Fiul ei
iubit. Ceilalți L -au părăsit cu toții și au fugit , dar Maica Sa a rămas nedespărțită de Domnul și
Împăratul Fiul Său.
Nu se despărțea de Fiul Său,fiind legată trup și suflet de El. Ea a urmat Lui din clipa
prinderii și până la izbăvirea Pătimirii. Însoțindu -L mereu a auzit cuvintele Sale și a văzut totul .
Fericita și Preabinecuvântata a povestit Apostolilor cuvintel e rostite înainte și după răstignire. A
dorit să se afle înaintea lui Ana și Caiafa împreună cu Fiul Său, dar străjile nu i -au dat voie.
Stând afară le cerea celor c e intrau și ieșeau să îi spună adevărul. Auzea pe cei ce ocărau cu
cruzime pe Fiul Său și au osândit la moarte Viața a toate. Câtă durere și suferință s -a abătut în
inima Maicii Sale, câte lacrimi au căzut din preacurații săi ochi când a văzut pe Preaiubitul Său
Fiu cu mâinile legate, cum soldații își băteau joc de El, cum primea palme și sc uipări. I-au pus pe
cap cunună de spini Împăratului( Mt27, 29)178, pentru toate acestea in ima Maicii Sale era
frământată, nașterea ei fiind mai presus de fire și iubi rea ei erau negrăite și nerostite. Sosind
ceasul chinului cel mare,s -a înălțat crucea pentru a ră stigni pe Împăratul îngerilor, și a fost
răstignit Ziditorul oamenilor. Atunci în inima Maicii Domnului a pătruns sabia cum a spus
odinioară dreptul Simeon. Inima sa a fost străbătută de piroanele bătute în mâinile Domnului,
suferințele o stăpâneau mai m ult decât pe Fiul Său. După ce L -au răstignit și l -au țintuit pe cruce
s-au risipit fiecare iar Maica Sa s -a apropiat de Fiul Cel Iubit, dar ce a putut rosti căci cuvintele ei
177 Mary B. CUNNINGHAM , Maica Vieții. Învățătura ortodo xă despre Maica Domnului , p. 43.
178 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITOUL , Viața Maicii Domnului , p. .156.
48 | P a g e
erau pline în înțelepciune. Jelea cu amar suferințele dulcelui ei Fiu, slăvea răbd area și libertatea
Celui ce a suferit și S -a răstignit pentru noi.
Domnul Cel Milostiv privea cu blândețe , în timp ce Maica Sa jelea, văzând lângă El pe
ucenicul iubit care stătea lângă cruce. Mai mult decât ceilalți ucenici a arătat iubire pentru
Domnul și nu L -a părăsit. A spus către Ma ica Sa : Femeie, iată fiul tău! Apoi a spus ucenicului
său: Iată mama ta! ( In19,26 -27)179. Astfel îi dă în dar Maic ii Sale, un fiu feciorelnic, pe care l -a
dat în locul Său ca să o mângâie cu o mângâiere văzută. El Însuși se îngrijea de Maica Sa , de
ucenicul Său de toți cei ce nădăjduiau în El. A dat -o în îngrijire în schimbul iubirii sale și pentru
că era acolo la timpul pătimirii Sa le. Când ucenicului Său a auzit , a luat -o pe Maica Sa și a dus -o
în casa sa din Sion fiindu -i îngrijitor și slujind -o cu harul lui Hristos, după cuviință.
Ca să se împlinescă Scri ptura Iisus a spus : Mi-e sete! Preacurata vedea cum necredincioșii
care L -au răstignit i -au dat vin amestecat cu fiere, un chin și mai mare. Preacurata vedea ace stea
și o amărăciune și mai mare umplea inima ei când a au zit din gura sfântă a Fiului ei că Îi era sete.
Dorea cu ardoare să potolească setea Fiului ei, dar nu i -au îngăduit, s-a rugat de fiecare dar nu au
lăsat-o să-L mângâie. I -au dat să bea vin amestec at cu fiere, dar nu a vrut să bea pentru a nu avea
o moarte grabnică din cauza otrăvii. Toate înainte de răstignire. Apoi a primit și a băut ace st vin
amestecat cu fiere apoi a spus : Săvârșitu -s-a! Și plecându -și capul și -a dat duhul (In19, 30) d in
propria Sa putere.
Mai presus de fire și de puterile noastre stă suferința Fecioarei , întristarea cu carea primit
răstignirea Domnului e de negrăit pentru noi.Cum a suferit,cum nu și -a dat du hul? A ferit -o
puterea Domnului , dar a păstrat sufletul Maicii Sale așa în chinuri cum era El Însuși. Fiarele și
omor âtorii de Dumnezeu nu au primit tânguielile Maicii Preacurate. Apoi întreaga ei grijă a fost
îngroparea trupului Celui de viață făcător.
Nu se găsea nici un loc potrivit pentru trupul dătător de viață. A străbăt ut tot Locul
Căpățânii în căutarea unui loc vrednic pentru trupul Fiului său. A găsit destul de aproape un
mormânt frumos cu o grădină înjurul său. Grădina era chipul Edenului, locul se numea al
Căpățânii din pricina lui Adam îngropat acolo. Sfânta Maică a întrebat al cui era locul apropiat și
mormântul frumos și a aflat că era al lui Iosif, un ucenic al Lui Hristos.
Nu numai că a cerut locul dar a și rugat pe Iosif să meargă să preia și să păzească el însuși
trupul Mântuitorului, de la Pilat. A primit tru pul făcător de viață al Mântuitorului și împreună cu
Iosif și cu Nicodim au uns trupul cu smirnă , l-au înfășurat într -un giulgiu și l -au așezat în
179 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITORUL , Viața Maicii Domnului , p.158.
49 | P a g e
mormânt nou. Iosif și Nicodim împlinind slujirea au plecat de la mormânt, Preacurata Maică a
rămas singură ș i se ruga neîncetat, așteptând lumina Învierii .
h.4. MAICA DOMNULUI DUPĂ ÎNVIEREA DOMNULUI HRISTOS
În Sfintele Evanghelii nu este
relatată cu claritate vestirea învierii
Domnului Maicii Domnului.
Sfântul Maxim Mărturisitorul
afirmă fără echivoc un fapt de taină, acela
căMaica Domnului a fost prima care a
înțeles realitatea Învierii Fiului lui
Dumnezeu și a văzut înaintea tututor Învierea Fiului Său180. Acest amănunt important a fost
preluat și de Sfântul Grigorie Palama care, în Omilia 18 a demnst rat într -o exegeză complexă
faptul că Maicii Domnului I S -a arătat Domnul mai întât după Înviere181. Maica vedea și auzea tot
ce se petrecea și nu se despărțea de mormânt. Marele cutremur l -a văzut, a văzut dormirea și
trezirea străjilor, rostogolirea pietre i de mormânt, intrarea străji lor în cetate. Fe meile care s -au dus
și apoi s-au întors nu au putut să vadă toate acestea.
Fericita Maică a Domnului a fost martor la toate acestea , a văzut și slăvita Sa Înviere.
Înaintea tuturor a primit vestea Învierii, a fost socotită vrednică să vadă pe Domnul și Fiul ei , a
crezut toate tainele proniei Lui , prima oară Întruparea Sa iar acum Învierea Sa. Toate acestea , nu
numai că a fost Maica Sa, ci pentru că a rămas împreună cu El și în ceasul pătimirii , a suferit
împr eună cu El, a primit de la El putere pen tru a nu muri împreună cu El. Maica Sa este vie
împreună cu el și preamărită cu El. Ea a vestit mai întâi Învierea minorosițelor și apoi ucenicilor
Săi. Cei patru evangheliști nu au pomenit nimic de aceasta, ei au l ăsat scris deoparte mărturia
Maicii Domnului pentru ca lumea să nu scoată un pretext de necredință despre Înviere, fiind
rostită de catre mamă. Nu au pomenit nimic ci doa r cele povestite de minorosițe. Văzând Învierea
Fiului ei sufletul i s -a umplut de buc urie, și a plecat la casa ucenicului iub it așteptând ceasul
Înălțării lui Hristos. Această casa era Sionul, Evanghelistul Ioan a vândut averil e care le avea
după moartea lui Zevedei, tatăl său , și a cumpărat casa din Sion, la Ierusalim. Aici a primit -o
după porunca Domnului pe Maica Sa Sfântă, slujindu -i. Aici s -a arătat Domnul intrând prin ușile
180 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITOUL , Viața Maicii Domnului , p. 168.
181 Sfântul GRIGORIE PALAMA, Omilia 18 , La duminica Mironosițelor , în Omilii , vol. 1, trad. rom., Paraschiva
Grigoriu, Editura Anastasia, București, 2004, p. 277 -289.
50 | P a g e
încuiate ( In20, 19)182 după Înviere, ucenicilor Săi. Ucenicii au săvârșit aici după Înălțarea
Domnului cele dintâi Taine ale Sfintei Mese.
h.5. Maica Domnului la În ălțarea Domnului la c er
Evenimentul Înălțării Domnului menționat în
Faptele Apostolilor [FAp 1] nu precizează prezența
Maicii Domnului, dar, din relatarea faptului că toți
sfinții Apostoli s -au întors și au staruit într -un cuget
în Ierusalim împreună cu Maria, mama lui Iisus [1,
14] rezultă că și ea a fost prezentă.
Sfântul Maxim, care a urmat mai multe surse,
spune că Sfânta și Slăvita Sa Maică era în aceeași
casă și aștepta Înălțarea Lui Hristos, aceasta era încheierea i conomiei și vieții Sale pe pământ183.
Adaugă și faptul că Domnul S -a arătat de mai multe ori Maicii Sale de la Înviere și până la
Înălțare , mângâind -o de câte ori a binevo it. Domnul le -a făgăduit venirea Duhului Sfânt și le -a
poruncit să nu se îndepărteze de Ierusalimpână ce se vor îm brăca cu putere de sus. I-a dus afară
spre Betania și, ridicându -și mâinile , i-a binecuvântat.
Era acolo și Maica Sa, după cum se cuvenea ca și ea să fie acolo, în vremea Pă timirii
inima sa fusese mâhnită mai mult decât a tuturor, dar a rămas dreaptă, nedespărțită de El, tot așa
avea să vadă , slăvita Sa Înviere și inima să se bucure. Domnul a binecuvântat Apostolii ,
făgăduind venirea Duhului Sfânt, Sfânta Maică era binecuvântată de la înce put când a auzit acel
Bucură -te, cea plină de har, Domnul este cu tin e (In20, 19)184.
De la început a fost plină de Duhul Sfânt și învăluită cu putere de Sus, această
binecuvântare primind -o în sânul său și aducând pe lume nimicirea întregului blestem. Cât a trăit,
după Înălțarea Fiului Său, a fost cea care săvârșea tot binel e, pilda și călăuza celor bune, cu harul
slăvitului ei Fi u. A rânduit Sfinților Apostoli și postul cât și rugăciunea. S-au întărit în post și
rugăciune până s -au împlinit cincizec i de zile atunci când s-au umplut de Duhul Sfânt,
Mângâietorul sufletului. Vrednicii Apostoli au ieșit și au propovăduit Evangheliala toată lume a și
la toate neamurile
182 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITOUL , Viața Maicii Domnului , p. .169.
183 Ibid., p. 169.
184 Ibid., p. .170.
51 | P a g e
i) MAICA DOMNULUI LA ÎNTEMEIER EA BISERICII LUI HRISTOS DUMNEZEU
i.1). VIAȚA MAICII DOMNULUI POSTCINCIZEC IMICĂ
După Pogorârea Duhului Sfânt, Maica Domnului a trăit în
smerenie adâncă, în Biserica întemeiată de Fiul lui Dumnezeu
pe care l -a nascut, până la adormirea sa. În Faptele Apostolilor
nu se relatează prezența Maicii Domnului la Pogorârea Duhului
Sfânt, dar, Sfântul Maxim afimă, că peste ea S -a pogorât Duhul
Sfânt încă de la Buna -Vestire, primind cu anticipație
Cincizecimea, iar la s ărbătoarea propriu -zisă a Pogor ârii Duhului Sfânt ea era prezentă, deși
faptul în sine nu este înregistrat în Sfânta Scriptură185.
Sfânta Fecioară este prezentă împ reună cu uc enicii , la nașterea Bisericii. Ea va fi pentru
toți cei care vor primi învățătura lui Hristos, modelul desăvârșirii creștine. Maica Domnului
locuia în casa ucenicului iubit al Fiului Său în Sion. Aici își împlinea zilele preacuratei sale vieți
dumnezeiesc de frumoase. Așa era viața sa preaminunată, era și mai minunată decât viața sa de
dinainte. Acum ea arată o lucrare mai înaltă decât firea, a îndurat multe necazuri, jale, tânguire la
răstignirea Domnului, a fost îmbrăcată în slavă și a fost așezată Împără teasa tuturor făptu rilor,
după care, a văzut pe Fiul ei înviat din morți și înălțat la cer cu firea luată din ea. După toate
acestea nu a primit o viață lipsită de osteneli. A trimis pe ceilalți Apostoli să propovăduiască
tuturor, și celor de departe și ce lor de aproape și a rămas singură în cetatea împărătească în Sion.
Singur ă suferea din pricina Fiului ei atacuri și lupta cu iudeii cei răi dar iarăși s -a făcut
mijlocitoare pentru credincioși cât și pentru vrăjmași pentru milostivire . Învățase de la Fiul său
când er a pe cruce și spunea: Iartă -le Părinte, că nu știu ce fac (Lc 23, 34)186. Maica cea fără de
prihană era o mângâiere pentru toți, un imbold în dăruire și încercări.
Ea dorea pentru toți oamenii mântuirea, în urma Fiului ei, și a rămas prin El ocrotit oarea
și împărăteasa tuturor celor ce nădăjduiesc în numele Său. Maica cea preacurată era o mângâiere
pentru toți ucenicii și pentru toate tovarășele ei , nu era numai un îndemn ci era părtașă la
ostenelile lor și îi susținea în propovăduirea lor cu gândul la chinurile și robia ucenicilor
Domnului și Fiului Său. A suferit împreună cu Sfântul Petru atunci c ând l -a luat Irod și l -a închis ,
legându -l cu lanțuri, atunci când iudeii l -au ucis cu pietre pe Ștefan, atunci când Irod l -a omorât
185 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITOUL , Viața Maicii Domnului , p. .169-170.
186 Ibid., p. .172.
52 | P a g e
pe Iacob, fratele lu i Ioan. Toate încercăril e, chinurile și suferințele lor au străpuns inima Sfintei
Fecioare , suferind cu ei prin plânsul ei și durerea inimii. Când Apostolii au plecat să
propovăduiască Evanghelia , Sfântul Ioan , ucenicul cel iubit a rămas pentru a sluji pe Sfânta
Născătoare de Dumnezeu , după porunca Domnului, dar ea a spus să se ducă și el în țara care i -a
fost poruncită că voi veni cu tine să împlinim și propovăduirea și locuirea nedespărțită de tine. Au
plecat împreună cu Maria Magdalena și celelalte miro nosițe să propovăduiască Evanghelia . Iisus
Hristos s -a arătat și a spus să -și schimbe drumul. Ucenicul cel iubit a mers împreună cu
minorosițele ca să îi fie sprijin în slujir e în Asia, acolo au propovăduit și au luminat popoarele ce
erau în întuneric , au suferit cu el și minorosițele , unele murind de mucenicie , altele de încercări.
Maica s -a întors ca să conducă Biserica din Ierusalim , poporul cre dincios și pentru a avea grijă de
Biserică împreună cu Iacob fratele Domnului care fusese așezat ep iscop în B iserica din
Ierusalim187. Fericitul Iacob , fiul lui Iosif, ruda Domnului a slujit și a purtat de grijă Sfintei
Fecioare după plecarea lui Ioan în Asia. După întoarcerea la Ierusalim, Sfânta Fecioară era tăria
credincioși lor ce se aflau acolo, grija și ostene ala lor era Preacurata , aceștia aflându -se în ,
mijlocul iudeilor, popor necredincios și nesupus. Ea întărea și mângâia pe toți credincioșii ce
mergeau în lupte, era nădejdea și puterea tuturor creștinilor până la marginile lumii. Lupta și grija
ei erau st ăruitoare , pentru a întări noua lege a creștinismului și pentru a preamări numele lui Iisus
Hristos. Mulți creștini au fost omorâți, asupra Biseric ii s-au abătut lupte, apostolii au fost izgoniți
din loc în loc, toate cădeau asupra Sfintei Fecioare care su ferea pentru toți prin cuvânt și prin
faptă, se ruga ca milostivirea și ajutorul Domnului să se reverse peste toți credincioșii. Sfinții
Apostoli o înștiințau de tot ce li se întâmpla și o luau drept călăuză.
Drep t răsplată primeau sfaturi bune de la ea și o vizitau adeseori cei ce erau aproape de
Ierusalim, spunându -i cum propovăduiau și respectând sfaturile ei. În f iecare an de Paște la
Ierusalim , se grăbeau să vină și să prăzn uiască împreună cu Maica Sfantă praznicul Învierii lui
Hristos. Fiecare apost ol făcea cunoscut prigoanele aduse din partea păgânilor apoi plecau fie care
la locul propovăduirii lor , binecuvântați de rugăciunea Sfintei Fecioare. Cel ce nu putea să vină
din pricina depărtării de a veni din India era T oma, ceilalți veneau an de an. Câtă mânie și câtă
ură din partea poporului iudeu au suferit, câte hule și batj ocuri căci spuneau că ucenicii au furat
trupul lui Hristos. Omorâtorii de Dumnezeu se adunau și voiau să arunce cu pietre în casa Maicii
Domnului, însă puterea Fiului Său le strica planurile. Hotărîți să dea foc casei Maicii Domnului și
să o steargă de pe fața p ământului, au luat foc și răngi , au înconjurat casa dar nu au reușit s ă facă
nimic, căci se făcea și mai puternică. Focul s -a întors împotriva lor , au ars mulți necredincioș i iar
187 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITOUL , Viața Maicii Domnului , p. .174.
53 | P a g e
pietrele aruncate pe casa sfântă s-au întors spre ei zdrobindui , durerea s -a întors asupra lor .
Credincioșii au văzut aceasta și au lăudat pe Domnul.
Acum cei mai mulți din poporul pe care Fiul lui Dumnezeu venise să -l mântuiască
unelteau nelegiu iri împotriva Sfintei Maici . Atunci când au avut loc minuni, dușmanii fiind loviți
după dreptate, necredincioșii nu au mai uneltit împotriva Maicii Preacurate , nu au mai disprețuit –
o, o priveau cu respect și i se închinau cu frică. Maica Sfântă săvârșea minuni cu harul său,
bolnavii erau vindecați, demonii alungați, harul și slava sa se revărsa asupra credincioșilor iar
peste vrăjmași frica și teama, Hristos o preamărea pe Maica Sa și făcea ca dușmanii să nu se
apropie de casa sa. Prin Harul și mijlocirea Preas fintei Fecioare , poporul credincios sporea și
credința se înmulțea.
Domnul a socotit de cuviință ca Maica Sa să r ămână ani mulți în această lume , ca prin
harul ei Biserica creștinilor să se mărească spre slava Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Cu o
astfel de cinstire mărită de către Fiul ei, Împărăteasa tuturor ajunse la optz eci de ani de viață
trecătoare, și nu înceta în ostenelile ei, în rugăciune ei către Fiul ei și din zi în zi sporea , făcând
tot lucrul bun. Se sporea în osteneli și binefaceri, î ngenunchia pe marmura cas ei din Sion și
dormea pe piatră .
Milostivirea ei era atât pentru dușmani și străini cât și pentru prietenii și rudele sale, era
cu adevărat Maica milosteniei. Care face să răsară soarele și peste cei buni și peste cei răi și
trimi te ploaie și peste cei drepți și peste cei nedrepți (Mt 5, 45)188 căci era Maica Celui ce S -a
întrupat și S -a răstignit pentru noi. A născut un Fiu mai presus de fire, a născut pe Cuvântul Lui
Dumnezeu întrupat, a fost biruitoarea a tot ce a avut loc mai îna inte și a tot ce se va întâmpla
apoi, prin faptele sale bune, înălțarea bunăvoirilor și prin făptuirea lor.
j) ADORMIREA MAICII DOMNULUI
Evenimentul Adormirii Maicii Domnului nu
este atestat în Sfânta Scriptură, dar Sfântul Maxim
îl prezintă cu am ănunte preluat e din surse datate
din secolul al II -lea și dezvoltate îndeosebi de
Sfinții Părinți din secolele IV -VII.
În pr ivința apropierii clipei morții , Maica
Domnului a fost avertizată de un înger în timp ce
se ruga pe Muntele Măslinilor. Hristos,
188 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITOUL , Viața Maicii Domnului , p. .178.
54 | P a g e
Dumnezeul nostru atunci când a dorit să o facă pe Maica Sa să ias ă din această lume și să o ducă
în Împărăția cerurilor pentru a o așeza la dreapta Sa, să o proclame Împărăteasa tuturor , i-a vestit
dinainte dreapta și slăvita mutare. A trimis pe Arhanghelul Gavriil să -i vestească slăvi ta mutare
ca și atunci când a fost dusă să locuiască în Sfânta Sfintelor și ca atunci când a f ost vestită
minunata zămislire.
Arhanghelul Gavriil a venit și i -a întins Preacuratei Maici ramura de palmier drept semn
al biruințe i și i-a spus: ,, Fiul și Domnul tău te cheamă : E ceasul venirii la Mine a Maicii
Mele!189’’ Când a auzit aceasta Sfânta Născătoare de Dumnezeu , a da t îngerului răspunsul ei
dintâi: ,, Iată roaba ta! Fie mie și acum după Cuvântul tău !’’ iar îngerul a plecat. Preasfânta
Fecioară așa cum a ump lut de bucurie toate făpturile pământului, tot așa va bucura și oștile cerești
prin urcarea sa la Fiul său. Preabinecuvântata Fecioară plină de bucurie s -a dus în Muntele
Măslinilor ca să aducă Domnului mulțumire și cereri le ei pentru întreaga lume și pentru sine , și -a
închinat rugăciunile și mulțumirile Fiului Său, Hristos Domnul. Atunci , în timp ce se ruga și
aducea cererea Domnului ei printr -o închinare , s-a întâmplat o minune, toți pomii aflați acolo s –
au închinat pân ă la pământ cinstind -o. A sfârșit rugăciu nea și mu lțumirea , s-a întors în Sion iar de
îndată Domnul l -a trimis pe ucenicul Său cel iubit Ioan Evanghelistul pe un nor, căci S fânta
Fecioară dorea să -l vadă. Când l -a văzut , s-a bucurat și mai mult, atunci a p oruncit rugăciunea.
După ru găciune l -a înștiințat pe Ioan și pe fecioarele aflate acolo despre vestea primită de la înger
despre slăvita ei mutare , și le -a arătat ramura de palmier primită de la înger. După porunca ei, s -a
gătit casa, s-a aprins cățuia cu tămâie , s-au aprins candelele, căci casa ei era împodobită ca să -L
primească pe Mirele Cel Nemuritor, ca o cămară de nuntă, așteptându -L cu o nădejde de neclintit.
Apoi ea a făcut cunoscut prietenilor și cunoștințelor ei slăvita sa mutare, cu toți adunân du-se la
ea, plângând și tânguindu -se de despărțirea sa de ei. Însă slăvita Maică îi mângâia unul câte
unul apoi pe toți împreună spunându -le: ,, Bucurați -vă, copii binecuvântaț i, și nu faceți din
mutarea mea pricină de doliu, ci umpleți -vă de bucurie ș i mai mare, căci aceasta vine pentru
bucuria veșnică, și harul mila Domnului să fie cu voi pururea!’’190A spus apoi lui Ioan
Evanghelistul să dea c ele două veșminte ale ei celor două văduve care îi erau slujnice, a rânduit
cum să îi fie trupul cel preacurat îmbălsămat și păstrat. El a așezat -o pe Preaslăvita Maică în
sicriul ei , culcușul care fusese scăldat noapte de noapte cu lacrimile ochilor ei, pentru dragostea
Fiului său . Sfeșnicele au fost aprinse la cererea e i, iar credincioșii suspinau și mai mult , cădeau la
picioarele ei , o rugau să nu îi lase orfani , iar în lumea de dincolo să -i însoțească cu harul ei.
Preasfânta Maică a spus că nu voi înceta să mă rog pentru lumea într eagă și să mijlocesc pentru
189 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITORUL , Viața Maicii Domnului , p. .179.
190 Ibid., p.180 .
55 | P a g e
ea. Maica îi binecuvânta și îi mângâia , dar s -a auzit un tunet puternic și s -a văzut un nor cu
pașnică adiere, din nor au căzut sfinții ucenici și apostoli ai Lui Hristos , adunați de pe to ate
meleagurile lumii și veniți acum la casa Născătoarei de Dumnezeu , la adormirea ei ,au intrat și au
salutat -o cu respe ct. Fericita Maică i -a binecuvântat și le -a povestit moartea tâlcuită de înger și a
arătat ramura d e palmier, semnul morții ei. I-a întărit, încurajat și salutat pe Petru și pe Pavel și
pe toți ceilalți și apoi a adu s laudă și rugăciune slăvitului Domn ș i Învățător. Sfinții Apostoli la
porunca Duhului Sfânt au lăudat ș i slăvit nemăsurata bunătate a puterii dumnezeiești și au cântat
corul slăvitei Maici a lui Hristos. Sfâ nta Născătoare de Dumnezeu i -a binecuvântat iar inima sa s –
a umplut de dumnezeiasca m ângâiere. Atunci s -a întâmplat măreața și minunata venire a
Dumnezeului și Fiului ei, H ristos, împreună cu El au venit nenumărate oști ale îngerilor și ale
arhanghelilor, ale serafimilor, ale heruvi milor și ale tuturor scaunelor cerești, stăteau cu frică
înaintea Domnului. Sfânta Fecioară aștepta cu nădejde mare fiindcă știa toate acestea. Sfinții
Apostoli au văzut fiecare după puterea sa, slava Lui Dumnezeu. Venirea Domnului ,de acum, era
mai măreață , mai înfricoșătoare , S-a arătat și mai strălucitor decăt fulgerul și față de Schimbarea
la Față de pe muntele Tabor. Apostolii au căzut la pământ, tremurând, iar Domnul Le -a spus:
Pace vouă! (In20, 21)191 așa cum le -a spus când a intrat prin ușile încuiate fiind toți adunați de
frica iudeilor, tot în casa lui Io an, iar acum pentru adormirea Maicii Sale. Apostolii când au auzit
glasul dorit al Domnului, au fost întăriți la suflet cât și la trup , au privit cu evlavie fața Lui
dumnezeiască.
Preabinecuvântata Maică s-a umplut de bucurie iar fața sa strălucea, privea și ea cu frică
strălucirea ce scânteia din Fiul ei Cel iubit, rugându -se pentru toți cei apropiați, făcând mijlocire
pentru toți credincioșii, pentru lumea întreagă, pen tru tot sufletul care cheamă pe Domnul și care
își aduce aminte de numele Maicii Sale, pomenindu -l. A spus Maica Sa :,,Binecuvântează -mă,
Doamne , cu dreapta Ta și binecuvântează pe toți cei ce Te slăvesc și pomene sc Numele Tău și Îți
aduc toate rugăciunile și cererile lor!’’192 Domnul a întins dreapta Sa, a binecuvântat pe Maica
Sa. La p orunca Domnului, îngerii au început să laude iar sfinții apostoli s -au închinat și lăudau cu
laudă îngerească.
Preacurata Maică și-a încredi nțat curatul ei suflet Domnului , și a adormit somnul dulce .
Durerile morții nu au atins -o așa cum nu au atins -o nici dureri le nașterii , Împăratul și Domnul
firilor a fos t Strămutătorul firilor. Toate s-au umplut de o mireasmă negrăită, deasupra trupului
plutea o lumină nevăzută. Astfel , Învățătorul, ucenicii, cerul și pământ ul au condus pe Sfânta
Fecioară , iar Domnul milostiv a dus sufletul Maicii Sale la ceruri. Apostolii au așezat trupul ei ca
191 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITOUL , Viața Maicii Domnului , p. .184.
192 Ibid. , p.185 .
56 | P a g e
să-l ungă cu miresme și să -l ducă unde vroia ea, ca după puțin timp să fie dus în rai , l-au cinstit
cu laude, l -au sărutat cu frică. Când s -a auzit de adormirea Sfintei Fecioare mulți bolnavi s -au
strâns acolo iar toată boala și suferința le -a fost alungată. Petru a rostit rugăciunea îmbălsămării,
au înfășat fâșii sfinte și au uns trupul cel sfănt și l -au așezat în sicriu.
Tot Petru a început o laudă la care mulțimea apostolilor a răsp uns, după care sfinț ii
apostoli au ridicat sicriul sfânt pe umeri și au plecat spre țarina Ghețimanilor, după porunca
Sfintei Născătoare de Dumnezeu și a Duhului Sfânt. Toți credincioșii o conduceau cu credință iar
convoiul era plin de sl avă. În urma convo iului bolnavii erau vinde cați. I udeii au fost iar îmboldiți
la rău și la ata c de vrăjmaș și văzând convoiul Maicii Preacurate s -au adunat ca să strice armonia
apostolilor și să împră știe adunarea cea dumnezeiască. Unul dintre iudei și-a întins mâinile
murd are și a apucat sicriul p e care odihnea trupul preacurat al Împărătesei vrând să -l arunce la
pământ, dar în clipa în care mâinile sale n ecurate au atins sicriul sfânt, amândouă mâinile au fost
tăiate de la coate193. Cel lovit pentru fapta sa, a cugetat și și -a schimbat disprețul în credință,
mărturiile mincino ase în rugăciune și cu lacrimi arzătoare chema pe Fecioara Sfântă și cerea
milostenie. Domnul care este pricina oricărei bucurii i -a vindecat cu milostenie rana căci iudeul
și-a recunoscut greșeala și a început să se că iască chemând cu durere numele lui Hristos și al
Maicii Sale. Sfântul Petru a oprit convoiul , au rugat pe M aica Sfantă cu rugăciuni și au adus
înaintea ei pe iudeul rănit. El a atins sicriul cu frică iar fericitul Petru i -a așezat mâinile t ăiate la
loc. Omul acela a crezut în Dumnezeu , a fost botezat și slăvea pe Dumnezeu și pe Slăvita Sa
Maică , din clipa aceea. Minunea aceasta a întors la credință pe mulți iudei, au mărturisit pe
Dumnezeu, și au vestit -o pe Sfânta Sa Maică drept Născătoare de Dumneze u. Cu o slavă mai
strălucitoare , apostolii au luat sicriul pe umeri și l -au dus la Ghețimani unde a fost așezat în
mormânt, trupul cel p reacurat, Sfânta Sfintelor, ușa închisă prin care nimeni nu a trecut decât
numai Domnul, păzind -o închis ă. Mai ca vieții a fost pusă în mormânt căci și Fiul ei a suferit
moartea, dar prin m oartea Sa a dăruit lumii viață. Apostolii vedeau lumina care acoperea trupul
cel sfânt și harul lui Dumn ezeu ce era peste el, au fost înfricoșați și nu au îndrăznit să atingă
trupul binecuvântat.
Sfinții Petru și Pavel au fost însărcinați să pună în mormânt trupul cel sfânt, Io an
Evanghelistul tămâia trupul Sfânt și uda cu lacrimile sale trupul preacurat. Petru și Pavel nu au
îndrăznit să atingă trupul sfânt cu mâinile lor și au l uat fâșiile, așa au ridicat trupul din sicriu și l –
au așezat în mormânt , apostolii care slujiseră cu vrednicie pe Fiul său și în același chip pe
Preasfânta Sa Maică. Când trupul a fost pecetluit în mormânt, Sfinții Apostoli au rămas trei zile,
193 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITORUL , Viața Maicii Domnului , p.188
57 | P a g e
ascultând p salmodiile sfinților îngeri. Din adunarea sfinților apostoli de la adormirea Împărătesei
unul dintre apo stoli nu a putut fi înștiințat împreună cu ceilalți, prin voia proniei dumne zeiești.
Sfinții l -au așteptat, însă a treia zi a sosit și a găsit pe ceila lți apostoli gata să cânte psalmi lângă
mormântul sfânt194. Apostolul i -a rugat pe ceilalți prieteni să deschidă mormântul ca să poată
vedea trupul sfânt al Maicii Preacurate, apostolii au ascultat ruga prietenului lor și prin porunca
Duhu lui Sfânt au desch is mormântul. L -au deschis însă nu au găsit trupul sfintei Maici, căci
fusese mutat acolo unde voise Fiul ei. Așa cum S -a supus mormântului Fiul său și a suferit
moartea , a înviat a treia zi, pentru mântuirea noastră, tot așa i -a plăcut ca și trupul Preasf intei Sale
Maici să fie mutată în nestricăciunea cea veșnică. Mormântul a fost găsit gol, fâșiile și giulgiul le –
au găsit, dar trupul nu era, fusese înălțat la Fiul și Dumnezeul ei, să viețuiască cu El, să
împărățească cu El, așa a făcut ca firea noastră s ă urce în împărăți a cea veșnică, și prin Maica Sa ,
nu numai prin Fiul Său.
Apostolii s -au umplut de bucurie și au știut că toate s -au întâmplat prin voia proniei,
pentru descoperirea acestei taine , ca să vestească mutarea sfăntului trup al Preacuratei Maic i a
Lui Dumnezeu.195Au lăudat pe Domnul cel Care a cinstit -o pe Preacurata Sa Maică, fiind plini de
lumin ă de la mormântul sfânt al Fecioarei. În tot ținutul Ghețimanilor s -a revărsat mireasma
mormântului. Apostolii au închis mormântul și au propovăduit slăv ita mutare în toată lumea.
Apostolul care a venit a treia zi era Toma , căci așa cum Învierea lui Hristos s -a făcut plină de
crezare prin Toma, atunci când i-a arătat rănile și coasta Sa și acum tot datorită lui Toma să se
cunoască mutarea trupului Sfintei Născătoare de Dumnezeu la ceruri. Sfinții Apostoli au plecat
fiecare în țara propovăduirii lor învățând toate neamurile , credința cea adevărată. Văzduhurile și
făpturile au primit h ar prin bunătatea ei neîncetată , pămân tul și sufletele credincioșilor au spor it
prin minunile ei neîncetate și prin bunătățile ei nenumărate pe care le arată pentru fiecare, Sfân ta
și Pururea Slăvita Născătoare de Dumnezeu, Fecioara Maria. Fecioara Maria este mijlocitoarea
dintre legământul nou și cel vechi, din acest motiv este bi necuvântată de toate generațiile din
vechime și până în zilele noastre 196.
La sfânta Sa Adormire, Biserica o prăznuiește cântându -i troparul : ,,Întru naștere fecioria
ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare.Mutatu -te-ai la viață fiind
Maica Vieții și cu rugăciunile Tale, mântuiește din moarte sufletele noastreʼʼ197.
194 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITO RUL, Viața Maicii Domnului , p.191.
195 Ibid, p. 192
196 Mary B. CUNNINGHAM , Maica Vieții. Învățătura ortodoxă despre Maica Domnului , p. 56
197 Pr. Dr. Simion RADU, ,,Maica Domnului – Maica durerii – Maica nădejdilor noastre ”, MMS, nr. 7 -8, 1967, p.
520.
58 | P a g e
k) ÎNĂLȚAREA ȘI MUTAREA SFINTEI FECIOARE LA CER
Acest eveniment nu este relatat în Sfânta Scriptură.
Sfântul Maxim îl prezintă însă pe baza Sfintei Tradiții care
o ates tă încă din secolul al II -lea. Tradiția înălțării Maicii
Domnului la cer cu trupul și sufletul a fost preluată și de
Sfântul Maxim Mărturisitorul, deși este considerată o
credință la care evlavia și dragostea ortodoxă șine foar te
mult, dar nu o impune198. În Biserica Ortodoxă această
tradiție nu a fost dogmatizată deoarece ea nu s -a ridicat
prin puterea ei proprie, ci prin puterea Fiului ei199.
Părintele profesor Ene Braniște afirmă că tradiția ridicării Maicii Domnului la cer de c ătre
Fiul ei a treia zi după Adormirea sa, a pătruns în Biserica Răsăriteană din Apus, unde a fost
decretată ca dogmă, iar sărbătoarea care o marchează a primit numele Assuptio Beatae Mariae
Virginis200. În opinia sa, această tradiție apuseană a fost introdu să Sinaxarul Mineiului pe luna
august în care se menționează următoarele: Și de vreme ce, după dumnezeiească rânduială, a
lipsit unui din Apostoli, adică Toma, care nu s -a aflat la preamărita îngropare, ci sosind cu trei
zile mai pe urmă, era mâhnit foarte și întristat, că nu se învrednicise să vadă și el ca și ceilalți
Apostoli trupul; și au deschis cu socoteală mormântul pentru dânsul ca să se închine și el acelui
preasfânt și preacurat locaș, adică trupului Născătoarei de Dumnezeu. Și dacă a vă zut s -a
minunat că a aflat mormântul fără de sfântul trup, și era numai giulgiul, care rămăsese
mângâiere Apostolilor și tuturor credincioșilor, și mărturie nemincionoasă a mutării
Născătoarei de Dumnezeu201.
Sfântul Maxim descrie înălțarea Maicii Domnului la cer în s ensul tradiției teologice pe
care a moștenit -o, sublinii nd superioritatea ei față de cetele încerești. Prin înălțarea și mutarea
Maicii Domnului la cer, firea noastră a urcat și ea la cer. Preasfânta Fecioară s -a făcut mai înaltă
decât toate cetele îngereș ti, decât tronurile, heruvimii și serafimii, s -a făcut mai înaltă decât toate
198 Monahia Semfora GAFTON, Maica Domnului în Biserica Ortodoxă , p. 51.
199 Pr. Drd. Nicolae BĂLAȘA, ,, Maica Domnului în iconomia mântuirii după învățătura ortodoxă ”, MO, nr. 1, 1991 ,
p. 26.
200 Pr. Prof. Dr. Ene BRANIȘTE , Prof. Ecaterina BRANIȘTE , Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase , Editur a
Diecezană Caransebeș, 2001 , Maica Domnului , p. 273 -274.
201 *** MINEIUL PE LUNA AUGUST , Ediția a V -a, Ed. IBMBOR, București, 1989, Adormirea Preasfintei măritei
Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoare și pururea Feciaorei Maria, p. 166.
59 | P a g e
făpturile nemateriale și netrupești, Maica Domnului nostru , înveșmântată cu slavă și închinată de
toate oștirile, puterile și stăpânirile202.
Prin Fiul Tău și Dumnezeu l tău ai acum cununa frumuseții și toiagul Împărăției și podoab ă
mai presus de orice stăpânire203. Spre deosebire de tradiția romano -catolică, Biserica Ortodoxă
recunoaște înălțarea Maicii Domnului la cer, ca o consecință a theotokiei și aeipartheniei
[purur ea-fecioariei] și ca un efect al relației directe, ființiale cu Hristos204.
202 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITO RUL, Viața Maicii Domnului , p. 205.
203 Ibid., p. 207.
204 Monahia Semfora GAFTON, Maica Domnului în Biserica Ortodoxă , p. 53.
60 | P a g e
CAPITOLUL III
DIMENSIUNEA SPIRITUAL Ă A VIAȚII MAICII DOMNULUI
III.1. Portretul spiritual al Maicii Domnului
Portretul spiritual al Maicii Domnului este alcătuit din frumusețea virtuților care i -au
îmbogățit sufletul, din ascultare desăvârșită de Dumnezeu, smerenie și binefaceri le care continuă
să se manifeste .
,,Frumusețea ei a plăcut Împăratului’’ (Ps44 ,13), de aceea El a hotărât să Se sălășluiască
întru ea. Nimeni dintre oameni nu poate preamări și cânta cu vrednicie și după cuviință pe
Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Multe femei au avut bogății spirituale și materiale , multe au
avut putere , dar Maica Domnului le-a întrecut prin fire pe toate femeile , printr -o naștere mai
presus de fire. Fecioara Pr easfântă s -a făcut plină de har , înțelegătoare prin cuvânt, înțelegătoare
prin privire fiind cu totul lipsită de mânie și tulburare, frumoasă la trup, frumoasă la su flet,
potrivită de statură , plină de fapte bune și de toate podoabele205.
III.1. 1. Frumusețea sufletească a Maicii Domnului
Expresii ale frumuseții
Totul la Fecioara Preasfântă a fost frumos, minunat , iar prin harul și tăria ce s -au născut
din ea, s-a îmbrăcat în frumusețe, frumusețea ei fiind negrăită , a îmbrăcat tăria , s -a încins prin
Cel ce S -a întrupat din ea. ,,E înveșmântată în v ăl de aur și gătită în culori felurite ” (Ps44 ,11), ca
un chip al unirii și amestecului lor, a primit vălul de aur. Incă, din cea mai fragedă pruncie a fost
acoperită cu puterea Lui Dumnezeu și împodobită cu toată găteala podoabelor în diferite culori
pentru trup și pentru suflet. Veșmintel e cusute cu aur , cad pe ea pline de grație, toate acestea fiind
spuse despre găteala ei duhovnicească. Podoabele sale sunt străvezii și grațioase, adunate , grația
este și mai sporită fiind adunate în sufletul plin de fericire al Preasfintei Fecioare206.
,,Sionul care a plăcut Lui Dumnezeu și pe care Și l -a ales drept sălaș ’’(Ps131 ,13)Frumusețea
Preasfintei Fecioare este alcătuită din fap te bune și cuvinte dumnezeiești , toate după voia Lui
Dumnezeu . Cu cât creștea cu vârsta , cu atât c reștea și găteala frumuseții ei , de aceea a plăcut
205 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITO RUL, Viața Maicii Domnului , p.88 .
206 Ibid, p.85 .
61 | P a g e
Împăratului și Împăratul s -a sălășluit înt ru ea. Sporea și creștea tot atât pe cât soarele e mai
strălucitor decât stelele.
III.1. 2 . Podoaba harului virtuțiilor Maicii Domnului
Depre p odoabe le Maicii Domnului, smerenia, sf ințenia, înțelepciunea, puterea Sfântul
Maxim spune că sun nenumărate , mot iv pentru care asupra acestora insistă în Viața pe care a
alcătuit -o.
Smerenia
Fecioara Preacurată era smerită cu sufletul și săracă potrivit fericirii rostite de Domnul
,,Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerurilor.’’( Mt5,3) Supus ă preoților , cu grijă
față de slujire era respectată de toți , născută prin harul lui Dumnezeu , căci avea să nască pe
Împăratul tuturor.
Înăuntrul templului , petrecea ca o icoană duhovnicească, ca o jertfă dumneze iască și cu totul
înțelegătoare , dar plăcu tă Ta tălui, Fiului și Sfântului Duh207. La cuvântul arhanghelului Fecioara
nu s-a trufit, nu s -a înălțat în gândul ei dar s -a îmbrăcat într -o smerenie mai mare.
Ascultarea
Ascultarea este virtutea prin care maica Domnului și -a arătat totala iubire față de
Dumnezeu prin împlinirea slujirii Lui Dumnezeu cu lucrul și cu rugăciunea lăuntrică . Ascultarea
deplină și supunere față de voința Celui Preaînalt, ascultare și supunere mărturisite în
cuvintele208,,Iată roaba Domnului!Fie mie după cuvântul tău!’’ (Lc1,38 ) a spus Preafericita
Fecioară cu o zdrobire de inimă mai mare și plină de respect atunci când a înștiințat -o arhanghelul
că Duhul Sfânt o va adumbri. S-a făcut sfat la Templu cine să țeasă catapeteasma templului
Domnului, sorții au căzut ca Maria să țeasă purpura adevărată și cea stacojie și luân d-o Fecioara
s-a dus la casa ei209. Maica Domnului luând purpura stacojie o torcea210.
Sfântul Maxim subliniază ascultarea care devenise la Maica Domnului deprindere și
virtute, datorită legăturii ontolo gice cu Fiul lui Dumnezeu pe care l -a născut. Sfânta F ecioară
Maria s -a identificat cu ascultarea deoarece până la ea „nimeni nu a mai ascultat atât de total de
207 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITO RUL, Viața Maicii Domnului , p. 89.
208 Pr. Drd. Mihai Gh.VIZITIU, ,,Învățătura despre Maica Domnului după Sfânta Scriptură”, în rev., ST, nr. 3 -4, 1978,
p. 192.
209*** Protoevanghelia lui Iacob , în vol., Trei vieți bizantine , ed. a II -a, trad. rom. diac . Ioan I, Ică jr., Editura Deisis,
Sibiu, 2007, p.227 .
210 Idem.
62 | P a g e
cuvântul lui Dumenzeu”, după cum afirmă Înaltpreasfințitul nostru Părinte Casian, Arhiepiscopul
Dunării de Jos211.
Înțelepciunea
Preasfânta Fecioară era plină de toată înțelepciunea, u rma să se facă Maică a Înțelepciunii
lui Dumnezeu. Când a primit vestea arhanghelului , cuvântul ei a fost înțelegător și plin de
înțelepciune, nu s -a împotrivit și nici nu s -a arătat necredincioasă. Îngerul a simțit treapta
înțelepciunii și tăria sfințeniei Preasfintei Fecioare. Dreptul Iosif a făcut -o stăpânitoare și
povățuitoare peste toți cei din casa sa. A așezat -o ca fiicele sale să ajungă înțelegăt oare, chiar
dacă erau mai în vârstă decât ea212.
Dragostea de învățătură
Preasfintei Fecioare îi plă cea să învețe și era o ucenică bună. Păstra orice cuvânt bun, era
plină de cugetare la dumnezeieștile Scripturi.
Răbdarea
Sfântul o prezintă pe Mai ca Domnului ca având o răbdare fără margini. Citind Sfintele
Evanghelii constatăm că Sfânta Fecioară vorbește puțin și păstrează toate în inima ei. Ea urcă pe
drumul Golgotei, ținându -se drept fără a se prăbuși, de la ora a șasea până la ora a noua, la
piciorul stâlpului Crucii213. Preafericita Fecioară în toate zilele vieții ei , printr -o bogată râvnă a
arătat biruințe nebiruite asupra firii, în împlinirea ostenelilor sale, a compătimit , a îndurat și
răbdat nenumărate încercări, necazuri, jale,tânguiri în răstignirea Fiului și Domnului său, însă din
toate părțile a fost îmbrăcată în slavă și a dobândit cununi de biruință fiind așezată Împărăteasă a
tuturor făpturilor. Încercările , suferințele și chinurile au străpuns inima Sfintei Fecioare, suferind
mucenic ie împreună cu Apostolii , prin durerea inimii și plânsul lacrimilor ei 214.
Și cel mai adânc lucru dintre toate a văzut pe Fiu ei înviat d in mormânt și înălțat la cer cu firea
luată din ea215.
211 † CASIAN , Episcopul Dunării de Jos, Din Fecioară s -a născut … , în vol. Întru Lumina Ta, Editura Episcopieie
Dunării de Jos, Galați, 2007, p. 45.
212 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITO RUL, Viața Maicii Domnului , p.93
213 Pr.Drd.Mihai Gh. VIZITIU , ,,Învățătura despre Maica Domnului după Sfânta Scriptură”, în rev., ST, nr. 3 -4, 1978, p.
192.
214 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITO RUL, Viața Maicii Domnului , p.173 .
215 Ibid, p.171
63 | P a g e
Compasiunea
Sufletul sfânt al Preafericitei Fecioare era plin de compătimire și iubire de oameni . Cât a
trăit și după Înălțarea lui Hristos , a fost cea care săvârșea tot binele, a fost comoara tuturor celor
bune, părtașă și călăuză a toate celor bune. Maica Domnului este un imbold în făptuire,o
mângâiere în încercări ș i în dăruiurea față de toți. Mila ei biruia asupra sărăciei, bunătatea în lipsă,
bogăția în sărăcie, bunătatea în lipsă,simplitatea inimii. Era Maica sărăciei și a îmbogățirii
tuturor, biruitoare asupra a tot cea avut loc mai înainte și a tot ce se va întâm pla apoi prin
înălțarea faptelor sale bune și prin covârșirea bunăvoirilor sale216
Părintele profesor Constantin Galeriu spune că „ în spiritualitatea noastră ortodoxă , înpreună cu
chemarea și alegerea esențială aceea de a fi Născătoare de Dumnezeu , am evo cat îndeosebi
virtuțiile de solitoare, îndurătoare , ocrotitoare……,care ne -o înfățișează – în chip nefiresc – în
starea de rugăciune milostivă către Dumnezeu pentru noi”217.
III.1.3. Mijloacele duhovnicești în Viața Maicii Domnului
Rugăciune a
Rugăciunea neîncetată, hrana care susține viața creștină, o luminează și o întărește
haric218, a fost pentru Maica Domnului modul lăuntric de convorbire cu Dumnezeu.
Sfântul Maxim descrie cum Preafericita Fecioară petrecea cea mai mare parte a ti mpului în
casa ei, învăluită în rugăciune făcând cereri către Dumnezeu , petrecea în post și osteneală. Așa
cum era o comoară a podoabei, tot așa avea parte de liniște, smerenie și pace. Lucrările ,
rugăciunile și ostenelile ei sunt dumnezeieș ti de frumoase, ea a rămas prin Fiul ei,ocrotitoarea,
călăuza și împărăteasa tuturor credincioșilor. Purta de grijă prin rugăciune, prin cuvânt și faptă și
suferea pentru toți creștinii. Pilda binelui, mijlocitoare și rugătoare pentru toți se ruga ca ajutorul
și milostiv irea Fiului său să se reverse peste toți creștinii. Maica Domnului este prezentată ca
mijlocitoarea și puterea credincioșilor până la marginile lumii219.
Postul
Preasfânta Fecioară își dorea pentru toți oamenii mântuirea și venirea la cunoștința
adevărului și era prin ea însăși milostivă și îndurătoare. Nu se mulțumea cu toate acestea ci
216 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITO RUL, Viața Maicii Domnului , p. 88.
217 Pr.prof.dr . Constan tin GALERIU, ,,Maica Domnului Povățuitoarea ” , în rev., O, nr. 3,1980, p. 454.
218 Preotul Profesor Dumitru STĂNILOAE , Ascetică și mistica Bisericii Ortodoxe , Ed. IBMBOR, București, 2002 , p.
290-297.
219 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITO RUL, Viața Maicii Domnului , p. 93.
64 | P a g e
sporea nevoințele postului și rugăciunii. Le-a rânduit Sfinților Apostoli postul iar ei s -au întărit în
post și cerere până la cincizeci de zile după care s -au umplu t de harul Duhului Sfânt220.
Lacrimile
Lacrimile, suferințele, întristarea și suspinele inimii Sfintei Fecioare sunt mai presus de
firea omenească de grăit atunci când a primit răstignirea Fiului său. ,,Inima mea s -a mistuit
înăuntrul meu și durer ile mele s-au înooit ’’(Ps 38,4 ). Cu lacrimile sale a umplut pământul, când
a fost dat jos de pe cruce trupul Fiului său L -a spălat cu lacrimile cele mai arzăto are. Nu s -a
despărțit de mormântul Domnului și Fiului ei , piatra era perna ei, istoriile erau hrana ei, laudele
Lui erau masa ei, lacrimile erau baia ei , îngenunchierile erau odihna și desfătările ei221.
220 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITO RUL, Viața Maicii Domnului ., p.170 .
221 Ibid., p.172 .
65 | P a g e
CAPITOLUL IV
DOXOLOGIA – FORMĂ DE PREACINSTIRE A MAICII DOMNULUI ÎN
BIOGRAFIA SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL
Pasajele doxologice care o au în centru pe Maica Domnului în Viața alcătuită de Sfântul
Maxim se înscriu într -o tradiție imnografică dezvoltată în Biserica Ortodoxă după cum atestă
slujbele compuse în cinstea Maicii Domnului222, și culegerea de imne din perioada patristică și
din cel de -al doilea mileniu creștin alcătuită de Sfântul Nicodim Aghioritul în anul 1796223.
Epilogul Vieții Maicii Domnului conține în cuvinte emoționante laudele aduse Maicii
Domnului p entru Nașterea Fiului lui Dumnez eu, lucrarea mijoci toare față de El și filantropia sa
prin care -și manifestă nețărmurita milă . Atât de strânsă este legătura Maicii Domnului cu Fiul ei,
după cum sunt prezentate lucrările ei de ajutorare a lumii, în relație cu El.
IV.1. Preacinstirea Maicii Domnului pentru Nașterea Fiului lui Dumnezeu
Evenimentul întrupării Domnului și al Nașterii Lui sunt exprimate în cuvinte de laudă prin
care Sfântul Maxim își arată minunarea față de aceste dumnezeiești taine ale unirii Fiului lui
Dumnezeu cu firea umană și a venirii Lui în lume.
Calitatea ei de N ăscătoare de Dumnezeu este redată de imnografi prin metafore și
comparații avântate spre înălțimile minunii necupr inse ale aceleia ce s -a arătat ,, cer pământesc și
pământ ceresc”224.Pentru Sfântul Maxim, Maica Domnului este ,,cea prin care S -a arătat
Mântuitorul Iisus Hristos pietenul oamenilor ”225 și ,,cea care a unit fecioria și nașterea, fiind în
același timp Fecioară fără prihană și Maică a lui Imanuel ”226. Se subliniază în aceste exprimări
dogmatice și doxologice însușirile Maicii Domnului do bândite după Nașterea Domnului.
222 Pr. prof. dr. Ene BRANIȘTE , Liturgica generală , I, Ediția a III -a, cap. VII. ,,Sărbătorile Maicii Domnului”, p. 158-
159.
223 Sfântul NICODIM AGHIORITUL , Noul Theotokarion , trad. r om., Laura Enache, Editura Doxologia, Iași, 2012 , p. 9.
224 Magistrând Stan R.COMAN , ,,Maica Domnului este Născătoare de Dumnezeu”, în rev., O, nr. 1, 1958, p. 87.
225 SFANTUL MAXIM MARTURISITO RUL, Viața Maicii Domnului , p. 201 .
226 Ibid, p. 202.
66 | P a g e
IV.2. Preacinstirea Maicii Domnului pentru lucrarea de mijlocire către Fiul său
Lucrarea de mijlocire din iubire a Maicii Domnului către Fiul este obiectul unui adevărat
poem în care Sfântul Maxim își exprimă sentimen tele de preacinstire față de Născătoarea de
Dumnezeu. În cuvinte într -aripate Sfântul Maxim descrie astfel tema mijlocirii Maicii Domnului,
ca expresie a milei sale covârșitoare față de toți oamenii care o cheamă cu credință:
,,Ea este mijlocitoar e arzătoare pentru toți cei care o cheamă pe lângă
Fiul ei, Hristos Dumnezeu,
liman liniștit al tuturor celor clătinați de valuri,
izbăvitoare din valurile lumii și ale trupului,
călăuzitoarea vieții tuturor celo r rătăciți
căutătoare care întoarce pe cei pierduți,
ajutorul și puterea celor din încercări,
mijlocitoarea celor robiți,
învierea lui Adam celui căzut,
nimicirea lacrimilor Evei,
mângâietoa rea celor ce jelesc, (…)227.
După cum se poate observa lucrarea de mijlocire a Mai cii Domnului este prezentată nu ca
un aspect dogmatic, ci ca o manifestare a dragostei smerite și pline de milă și compasiune față de
oameni, pe care îi caută când su nt rătăciți și îi mângâie în necazuri. Lucrarea mijlocitoare a
Maicii Domnului este asemănată, conform tradiției teologice a Bisericii, cu „scara lui Iacob pe
care s -a coborât Hristos Dumnezeu și harul s -a revărsat peste lume bogat, izbăvitor de rătăcire și
păcat, iar sufletul omenesc urcă la cer, curat, înnoit, sfințit și îndumnezeit”228.
Mijlocirea Maicii Domnului către Fiul său se realizează prin rugăciune și lacrimi. Ea „se
face pe sine scară pe care Însuși Dumnezeu răspunde rugăciunilor și smereniei noastre”, după
cum afirmă cu profunzime Înaltpreasfințitul Părinte prof. univ. Dr. Casian Crăciun229.
227 SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITO RUL, Viața Maicii Domnului , p. 200.
228 Pr. Dr. Simion RADU, ,,Maica Domnului – Maica durerii – Maica nădejdilor noastre” , MMS, nr. 7 -8, 1967, p. 520.
229 † CASIAN , Episcopul D unării de Jos, ,,B ucură -te, scară pe care s -a pogo rât Dumnezeu”, în vol., Mreaja
Cuvântului , p. 129.
67 | P a g e
IV.3. Preacinstirea Maicii Domnului pentru mila și ajutorul față de oameni
Mila și ajutorul față de oameni a Sfintei Născătoare de Dumnezeu este arătat zi de zi ,
toate sufletele credincioșilor se umplu de lucrarea neîncetată pe care le arată peste fiecare.
Când păcatul ne amenință sufletul ca să -l piarză, nu trebuie să disperăm, ci trebuie să ne
ridicăm ochiul inimii cu toată încrederea către Maica Domn ului care stă în cer lângă tronul Fiului
său, să -i spunem toate necazurile și nevoile noastre , căci ea ne aude și ne ascultă și ca o Mamă
bună ne împlineste dorințele curate și bune. Maica Domnului se roagă lui Dumnezeu pentru noi și
ne scapă de primejdii230.
Ea este : „ Cea care face să salte Izvorul Vieții,
baia care curăță gândurile,
potir ce revarsă bucuria
cortul Cuvântului lui Dumnezeu, (…)231.
O, comoară a tuturor bunăvoirilor! O, dăruitoare mai înaltă decât firea! O, floare cu toate
miresmele! O, faimă a firii omenești, dragostea noastră, viața noastră și pacea noastră, biruința
noastră, înțelepciunea noastră!232 Mineiele, pun în lumină rolul Născătoarei de Dumnezeu în
iconomia divină a mântuirii neamului omenesc, în cele mai mult de douăzeci de sărbă tori
închinate de -a lungul anului bisericesc233.
IV.4. Laudele aduse Maicii Domnului
Laudele aduse Maicii Domnului de către Sfântul Maxim Mărturisitorul au un conținut
similar cu laudele compuse de cadrul slujbelor dedicate Maicii Domnului. Lau dele alcătuite de
Sfântul Maxim Mărturisitorul sunt plin e de metafore și comparaț ii ce arată sensibilitatea și
preacinsti rea lui față de Maica Domnului îndeosebi pentru legătura ei ființială că Fiul lui
Dumnezeu întrupat.
,,Te lăudăm și pe tine, împărăreasă binecuvântată și slăvită, care ai de -a pururea milostivire
de noi și suferi pen tru toate chinurile noastre și ceri Fiului tău să nimicească păcatele și ispitele
noastre. Nu plângem moartea și îngroparea ta, ci prăznuim cu slavă mutarea ta, căc i ai fost mutată
230 Pr. Dr. Simion RADU, ,,Maica Domnului – Maica durerii – Maica nădejdilor noastre” , MMS, nr. 7 -8, 1967, p. 520.
231 SFANTUL MAXIM MARTURISITO RUL, Viața Ma icii Domnului , p.198.
232 Ibid, p. 209.
233 Pr. prof. dr. Nicolae C. BUZESCU, ,, Panagia Theotokos în imnologia mineielor” , în rev., O, nr. 3,1980, p. 538.
68 | P a g e
la cer, și nu -i lași pe cei ce locuiesc pământul. Și, deși acum ești lipsită de ostenelile și chinurile
acestei vieți trecătoare și ai ajuns la fericirea negrăită și nesfârșită, nu uiți însă sărăcia noastră de
acum, ci ne mântuiește acum încă și mai mult și ne izbăvește din toate încercările și feluritele
noastre ispite (…)"234.
La stihirile din slujba Vecerniei în cinstea Așezării în Chalkoprateia și închinarea
cinstitului veșmânt al Sfintei Născătoarei de Dumnezeu , laudele aduse Maicii Dom nului indică un
stil apropiat de cel al Sfântului Maxim Mărturisitorul:
,,Să împodobim fără tăcere noi, credincioșii, cu laudă duhovnicească tronul împărătesc cel
mai înalt decât Serafimii, pe vrednica Maică a lui Hristos, Dumnezeu și Mântuito rul, pe cea care
este mijlocitoare între Dumnezeu și oameni. Cu laude strălucite să ieșim în întâmpinarea vrednicei
Născătoare de Dumnezeu, cetate înțelegătoare a Dumnezeului Celui Preaînalt, scaun sfânt și ușă a
cerului, și să prăznuim astăzi cu bucurie în noirea bisericii ei.
Cu toții să împodobim și să prăznuim duho vnicește pe vasul cel de aur care, în loc de
mană, a purtat pe Mielul Lui Dumnezeu , pe crinul cel sfânt și floarea fecioriei, vrednică
Născătoare de Dumnezeu cea fără de prihană ”235.
Îndreaptă lau da mea cum se cuvine ca să împodobesc praznicul tău, Împărăteasă sfântă, și
dă-mi cuvânt drept, pe potriva slavei tale, ceea ce ești moștenire a lui Dumnezeu. Toate laudele
alcătuite în cinstea Maicii Domnului atât de Sfântul Maxim, cât și de Sfinții Părin ți care au
alcătuit slujbele la sărbătorile Maicii Domnului evidențiază rolul ei în iconomia mântuirii,
lucrarea de mijlocire între Dumnezeu și oameni, ca expresie a evlaviei și preacinstirii aduse ei .
Maica Domnului are un loc special în cultul Bisericii Ortodoxe, datorită evlaviei manifestate de
credincioși față de răspunsurile primite la rugăciunile lor. Din punct de vedere iconografic și
imnologic, în tradiția Bisericii se remarcă un număr impresionat de reprezentări iconografice și de
alcătuiri imnogra fice în cinstea Maicii Dom nului care, exprimă relația strâ nsă pe care o au
credincioșii față de sfințenia și lucrarea ei mijlocitoare. În Sfânta Liturghie Maica Domnului este
prezentă prin imne și rugăciuni, care arată relația ei cu Dumnezeu –Fiul pe care l-a născut236.
Râvna noastră întru a o ferici și a o cinsti pe Maica Domnului se vrea în nota și în spiritul
proorociei pe care Duhul Sfânt a făcut -o prin însăși gura ei preafericită , prin cuvintele: „ Iată, de
acum mă vor ferici toate neamurile”237.
234 SFANTUL MAXIM MARTURISITO RUL, Viața Maicii Domnului , p. 206 -207.
235 Ibid., p. 213.
236 Monahia Semfora GAFT ON, Maica Domnului în Biserica Ortodoxă , p. 94 -95.
237 Pr. Ion BUNEA, ,,Cultul Maicii Domnului ” , în rev. MA, nr. 9 -10, 1971, p. 679.
69 | P a g e
O inedită rugăciune adresată de Maica Domnului Fiului și Dumnezeului ei, pune în
lumină harul literar al Sfântul Maxim Mărturisitorul:
„Te binecuvântez, Împărate și Fiule Cel Unul al Tatălui Celui fără de început, Dumnezeu
adevărat din Dumnezeu a devărat, care ai socotit bun să placi Tatălui printr -o nemăsurată iubire de
oameni și să Te întrupezi din mine, roaba Ta, cu împreună – lucrarea Duhului Sfânt!
Te binecuvântez pe Tine, Dătătorule a toată binecuvântarea, și pe Tine Cel ce reverși
lumina!
Te binecuvântez pe Tine, Pricină a toată viața de bine și pace, care ne -ai adus cunoașterea
Ta și a Tatălui Tău Cel fără de început și a Duhului Sfânt Celui împreună – veșnic și de viață
făcător!
Te binecuvântez pe Tine, Care a i binevoit să sălășluiești în pântecele meu mai înalt decât
cuvântul!
Te binecuvântez pe Tine, Care ai iubit atât de mult firea omenească, încât ai îndurat pentru
noi răstignirea și moartea, iar prin Învierea Ta ai înviat firea noastră din adânc urile iadului și ai
adus-o la cer și ai slăvit -o cu o slavă neînchipuită!
Te binecuvântez și laud cuvintele Tale, pe care ni le -ai dat cu adevărat, și cred în
împlinirea tuturor cuvintelor care ne -au fost spuse!238”
Biserica Ortodoxă atunci când în cultul ei, practică preacinstirea Maicii Domnului,
mărturisește adevărata Învățătură, așa cum este înfățișată în Sfânta Scriptură și în Sfânta Tradiție,
și respectă întru totul practica tradițională din Biserica Creștină primară. Biserica Ortodoxă
păstr ează și propovăduiește că Sfânta Fecio ară este Născătoare de Dumnezeu , Pururea Fecioară,
rugătoare și mijlocitoare pe lângă Iisus Hristos, fiul ei cel după trup, pentru izbăvirea celor
dreptcredincioși care, potrivit prerogativelor ei speciale au datoria d e a o preacinsti după cuviință
și vrednicie239.
Cel mai apropiat din punct de vedere dogmatic de stilul doxologic al Sfântului Maxim
Mărturisitorul este în perioada post -patristică Sfântul Grigprie Palama, care în cuvântarea la
Adormirea Maicii Domnului , subliniază legătura dintre Maica Domnului și Fiul lui Dumnezeu în
Împărăția lui Dumnezeu într -o form ulare dogma tică de excepție: Ea este singura care astăzi are
loc ceresc împreună cu Fiul prin preadumnezeiesc – slăvitul ei trup. Căci nici pământul, nici
morm ântul și nici moartea nu au putut ține acest trup începător de viață și care a încăput pe
238SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITO RUL, Viața Maicii Domnului , p.182 -183
239 Pr. Prof. Mircea CHIALDA , ,,Preacurata Fecioară Maria, Maica Domnului”, în rev. ST, nr. 5-6, 1981, p. 342.
70 | P a g e
Dumnezeu, Cerul cerurilor. Și, mai presus de acestea, locaș preaiubit de Dumnezeu cerului fiind
… deși trup născut firesc, împreună este slăvit cu nașterea întru sl ava dumnezeiască. (…)240.
Toate c ompozițiile imnografice care lau dă lucrările Maicii Domnului sunt expresii ale
dragostei pe care credincioșii au manifestat -o constant față de Maica Domnului. Această evlavie
față de Maica Preacurată este vie în sufletele credincioșilor indiferent de contexul istoric în care
trăiesc, deoarece, ca Maică mijlocește pentru fiii ei către Fiul său, apelând la El direct, fără nici
un intermediar, după cum afirmă Înaltpreasfințitul Părinte Prof. univ. Dr. Casian Crăciun241.
240 Monahul Teoclit DIONISIATUL , ,,Cântatea Maicii Domnului”, în vol. Maica Domnului în teologia și imnografia
Sfinți lor, p. 252 -253.
241 † CASIAN , Episcopul Du nării de Jos, Candelele credinței , ,,Încinge -ne și pe noi cu brâul iubirii tale, Născătoare de
Dumnezeu” , Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galați, 2005, p. 350.
71 | P a g e
CONCLUZII
Subiectul ales pentru lucrarea de licență mi -a oferit o perspectivă multiplă și complexă în
privința înțelegerii importanței rolului Maicii Domnului în icon omia mântuirii.
Ideile Sfântului Maxim Mărturisitorul cu privire la Maica Domnului sunt formulate pe baza
tradiței bilbice și patristice a Bisericii Creștine, meritul lui fiind acela de a relua și readuce în
prim plan, într -o formulă stilistică elevată persoana care a fost aleasă de Dumnezeu pentru a -l
naște pe Fiul Său.
În ceea ce privește coordonatele fundamentale ale lucrării, spiritualitatea și doxologia din
Viața Maicii Domnului alcătuită de Sfântul Maxim Mărturisitorul, întâlnire a cu bogatul conținut
al acestei scriei m -a determinat să conștientizez mai mult iubirea față de oameni a Maicii
Domnului, importanța ei în realizarea mântuirii de către Preasfânta T reime prin întruparea Fiului
lui Dumnezeu și m -a ajutat modul în care mijl ocește pentru lume prin rugăciunile către Fiul său.
În capitolul I am cercetat toate sursele biblice folosite de Sfântul Maxim Mărturisitorul în
alcătuirea Vieții Maicii Domnului , influența Vieții Maicii Domnului scrisă de Sfânt asupra
învățături i bizantine, de asemeni am cercetat și unele scrieri ale Sfinților Părinți din secolele IV –
VIII cu privire la Maica Domnului .
În capitolul II am studiat fiecare etapă a Vieții Maicii Domnului începând de la vestirea
nașterii Sfintei Fecioare și până la dumnezeiasca sa înălțare la cer.
În capitolul III am descris frumusețea sufletească a Sfintei Fecioare , virtuțiile Maicii
Domnului și mijloacele sale duhovnicesti și mijlocirea Maicii Domnului către Fiul său.
În ultimul capitol, și anume capitolul IV , am analizat și am pus în evidență Preacinstirea
Maicii Domnului și laudele aduse Maicii Domnului pentru Nașterea Fiului lui Dumnezeu ,
lucrarea de mijlocire către Fiul său cât și mila și ajutorul față de oameni.
Pentru drag ostea arătată Maicii Domnului și lucrarea alcătuită în cinstea ei, Biserica
Ortodoxă Română l -a cinstit pe Sfântul Maxim în Acatistul dedicat lui, cu inspita te laude în chip
de rugăciune:
„Viața Preacuratei Născătoare de Dumnezeu ai zugrăvit -o în cuvinte ca pe o icoană
preaminunată, pe care ai dăruit -o tuturor celor ce i se închină cu credință. Pentru aceasta noi te
lăudăm, grăind:
Bucură -te, Părinte, care în toată viața pe Maica Domnului ai cinstit -o;
Bucură -te, cel ce, prin rugăciunile ei, ți -ai împodobit viața cu virtuți;
Bucură -te , pajiște rourată de slava Sfintei Fecioare;
72 | P a g e
Bucură -te , chemare și laudă a numelui Împărătesei;
Bucură -te, cel ce ai biruit întunericul păc atelor prin mijlocirea Maicii Luminii;
Bucură -te, lauda celei mai cinstite decât Îngerii;
Bucură -te, râvnă isihastă, hrănită de Rugul cel nemistuit;
Bucură -te, rugător care pogori milostivirea celei ce s -a făcut scară de la pământ la cer;
Bucură -te, harpă prealăudată a Maicii Vieții;
Bucură -te, călăuză spre Izvorul tămăduirii;
Bucură -te, minte luminată de privirea celei pline de har;
Bucură -te, cel ce ne ocrotești, rugându -te celei mutate de Fiul ei cu trupul la cer;”242.
Elaborarea aceste i lucrări este un prim pas în aprofundarea operei Sfântului Maxim
Mărturisitorul care ne fascinează prin smerenia, erudiția și spiritul lui de sinteză.
242 *** Viața și Acatistul Sfântului Cuvios Maxim Mărturisitorul , Nr. 112, Ed. IBMBOR, București, 2014, p. 32 -34.
73 | P a g e
BIBLIOGRAFIE
I. SURSE BIBLICE
Biblia sau Sfânta Scriptură, Societatea Biblică Interconfesională din România, Ediția 1988.
II. SURSE LITURGICE
*** MINEIUL PE LUNA AUGUST , Ediția a V -a, Ed. IBMBOR, București, 1989
III. SURSE PATRISTICE
Sfântul CHIRIL AL ALEXANDREI ,Glafire , Scrieri II, PSB 39, trad. rom., Pr. Prof. Dr. Dumitru
Stăniloae, Ed. IBMBOR, București, 1992.
Sfântul EPIFANIE DE SALAMINA , La Sfânta Fecioară, în vol. Omilii , trad. rom., pr. Dr. Ilie Toader, Ed.
IBMBOR, București, 2012.
EPIFANIE MONAHUL , Treiviețibizantine ale MaiciiDomnului, trad. de diac. IoanIcăjr., Ed. Deisis,
Sibiu, 2001 .
Sfântul GHERMAN AL CONSTANTINOPOLULUI , Tâlcuirea Sfintei Liturghii , trad. rom., Pr. Prof. Nic.
Petrescu, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 2005.
Sfântul GRIGORIE PALAMA ,Fecio ara Maria șiPetru Athonitul, prototipurileviețiiisihasteșialtescrieri
duhovnicești, Scrieri II, trad. , diac. Ioan Ică jr.,Ed. Deisis, Sibiu, 2005.
Id., Tomul aghioritic , în Filocalia VII, trad. rom., Pr. Prof . Dumitru Stăniloae, Ed.
IBMBOR, București, 1977
Id., The triads , Edited with an introduction by John Meyendorff translation by Nicholas
Gendle, Preface by Jaroslav Pelikan, Pau list Press, New York , 1983.
Sfântul IOAN DAMASCHIN , Dogmatica , ediția a III a, trad. rom., pr. Dumitru Fecioru, Ed. Scripta,
București, 1993 .
Id., Cuvântări la sărbători împărătești, la sărbători ale Maicii Domnului și la Sf inți, trad.
rom., Pr. dr., Gabriel Mândrilă și Laura Mândrilă, Ed. IBMBOE, București, 2010.
Sfântul IOAN GURĂ DE AUR, Predici la Sărbători împărătești și Cuvântări de laudă la sfinți , trad.
rom., Pr.prof. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, București, 2002
Sfântul MAXIM MĂRTURISITORUL , ViațaMaiciiDomnului , trad. rom. Diac. Ioan I. Icăjr, EdituraDeisis,
Sibiu, 1998.
Sfântul NICODIM AGHIORITUL , Noul Theotokarion , trad. rom., Laura Enache, Editura Doxologia,
Iași, 2012.
IV. LUCRĂRI DE SPECIALITATE
BRANIȘTE , Pr. prof. dr. Ene, Liturgica generală , I, Ediția a III -a, Editura Episcopiei Dunării de Jos,
Galați, 2002 .
Id., Liturgica generală, II, Ediția a III -a, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galați, 2002 .
Id., Liturgica specială , Ediția a IV -a, Editura Lumea Credinței, București, 2005.
† CASIAN , Episcopul Dunării de Jos, Duh din Cuvâ nt, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galați,
1999.
† CASIAN , Episcopul Dunării de Jos, Mreaja Cuvântului , Editura Episcopieie Dunării de Jos Galați,
74 | P a g e
2004.
† CASIAN , Episcopul Dunării de Jos, Întru Lumina Ta, Editura Episcopieie Dunării de Jos, Galați,
2007.
COMAN , Pr. Prof. dr. Ioan G., Patrologie , Sfânta Mănăstire Dervent, 2000 .
CONSTANTINESCU , Preot Profesor Ioan, Studiul Noului Testament , Ed. IBMBOR, București, 2002.
CUNNINGHAM , Mary B., Maica Vieții. Învățătura ortodoxă despre Maica Domnului , trad.rom.,
Dragoș Dâscă, Editura Doxologia, Iași, 2017.
DINU, Pr. Adrian Lucian, MaicaDomnuluiînteologi aSfințilorPărinți , EdituraTrinitas, Iași, 2004.
DIONISIATUL , Monahul Teoclit , Maica Domnului în teologia și imnografia Sfinților , trad. rom.,
Cristina Rogobete și Adrian Rogobete, Editura Bizantină, București, 2002
EVDOCHIMOV , Paul, Femeiașimântuirealumii , EdituraCristiana, București, 1998.
GAFTON , Monahia, Semfora, MaicaDomnuluiînBi sericaOrtodoxă , Editura Sofia, București, 1998.
HEFELE , C., H., Histoire des Conciles d'après les documents originaux , Tome I, Première partie,
Paris, 1907.
Id., Histoire des Conciles d'après les documents originaux , Tome II, Première partie, Paris,
1908.
ICĂ jr, Diac. IOAN I., ,,Viețile ” Sfântului Maxim Mărturisitorul: probleme și lumini, în Sfântul
Maxim Mărturisitorul (580 -662) și tovarășii săi întru martiriu: papa Martin, Anastasie
Monahul, Anastasie Apocrisia rul. ,,Vieți” – actele procesului – documentele exilului ,
trad. rom., diac. Ioan
I.Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 2004.
LARCHET , Jean -Claude, Sfântul Maxim Mărturisitorul. O introducere , trad. rom., Marinela Bojin,
Editura Doxologia, Iași, 2013
MORESCHINI , Claudio, Enrico NORELLI , Istoria Literaturii creștine vechi grecești și latine , vol. II,
trad.r om., Hanibal Stănciulescu, Editura Polirom, Iași, 2004 .
PRELIPCEAN , Pr. Prof. Vladimir, NEAGA , Pr. P rof. Nicolae, BARNA , Pr. Prof. Gheorghe, CHIALDA ,
Pr. Prof. Mircea, Studiul Vechiului Testament , Ediția a III -a, Editura Renașterea, Cluj –
Napoca, 2003 .
STĂNILOAE ,Pr. Dumitru, TeologieDogmatică , vol. III, Ed. I.B.M.B.O.R.,Bucure ști, 1997 .
Id., Ascetică și mistica Bisericii Ortodoxe , Ed. IBMBOR, București, 2002.
ȘELARU , Pr. Sorin (coord.), Hotărârile dogmatice ale celor șapte Sinoade Ecumenice , ed. Viorel
Coman, George Gherga, Editura Basilica, București, 2018.
V. ARTICOLE ȘI STUDII
BĂLAȘA , Pr. Drd. Nicolae , Maica Domnului în iconomia mântuirii, după învățătura ortodoxă , în
rev., MO, (1991), nr. 1 .
BUNEA , Pr. Ion , Cultul MaiciiDomnului , în rev. , MA, (1971), nr. 9 -10.
BUZESCU , Pr. Prof . Dr. Nicolae C., ,, Panaghia Theotocos” în imnologia Mineelor ”, în rev. O.
(1980), nr.3.
CÂRLEA , Dan, Casa Sfintei Fecioare Maria din Efes, în Ziarul Lumina , 15 august, București, 2014.
CHIALDA , Pr. Prof. Mircea, ,, Preacinstirea Maicii Domnului ”, în rev. MMS (1983), nr. 7 -9.
Id., ,,Preacurata Fecioara Maria. Maica Domnului ”, în rev. ST (1981), nr. 5-6.
COMAN , Magistrand Stan, ,,Maica Domnului este Născătoare de Dumnezeu ”, în rev., O, (1958), nr.
1.
DURA , Pr. Asistent Nicolae V, ,, Maici i Domnului i se cuvine Preacinstire ”, în rev. ST (1987), nr. 4.
GALERIU , Pr. Prof. , Constantin, MaicaDomnului « Povățuitoarea », în rev.,O, (1980), nr. 3 .
MOISE , Pr. Victor , Despre preac instireaMaiciiDomnului , în rev. , MMS, (1975), nr. 1 -2.
PARVU , Magist rand, C., TemeiurileOrtodoxealeCultuluiMaiciiDomnului , inrev. ST, an VI (1954), nr.
75 | P a g e
3-4.
PETRESCU, Pr. Prof. , Nicolae, Dreapta Învățătură despre întruparea reală a Domnului Hristos și
despre fecioria Maicii Domnului , în rev., MO, (1991), nr. 1 .
PINTEA , Drd.Dumitru, Învățătura Sfântului Ioan Damaschin despre Maica Domnului , în rev., O,
(1980), nr. 3.
RADU, Pr. Dr. , Simion, ,, Maica Domnului – Maica du rerii – Maica nădejdilor noastre ”,
MMS (1967), nr. 7-8.
REZUȘ , Pr. prof. , Petru , Mariologia ortodoxă , în rev. O, (1950), nr. 4 .
SEME N, Pr. Prof. , Petre, Despre Cinstirea Maicii Domnului , în rev., MO, an XL (1988), nr. 4.
STANILOAE , Pr. Prof. Dumitru, Maica Domnului ca Mijlocitoare , în rev.,O, an VI (1952), nr. 1.
Id., Maica Domnului în Prologul Evangheliei de la Luca , în rev., O, (1980), nr. 3 .
VIZITIU , Pr. Drd. Mihai Gh, Învățătura despre Maica Domnului după Sfânta Scriptură , în rev., ST,
(1978), nr.3-4.
Id., Învățătura despre Maica Domnuluila ortodocși și la catolici , rev. O (1950), nr. 4.
*** Viața și Acatistul Sfântului Cuvios Maxim Mărturisitorul , Nr. 112, Ed. IBMBOR, București,
2014.
76 | P a g e
Abrevieri
Ed. IBMOR – Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București
Id. – Idem
Ibid. – Ibidem
MA – revista Mitropolia Ardealului , Sibiu
MO – revista Mitropolia Olteniei , Craiova
O – revista Ortodoxia , București
ST – revista Studii Teologice , București
MMS – revista Mitropolia Moldovei și Sucevei , Iași
Tr.rom. – traducere românească
77 | P a g e
Curriculum Vitae
INFORMAȚII PERSONALE
Nume Șerban Mariana
Adresă Str.Combinatului, nr.3,bl C1, ap.75, Micro 17, Galați
Telefon 0729219456
Naționalitate Român
Data nașterii 09.12.1969
EXPERIENȚĂ
PROFESIONALĂ
EDUCAȚIE ȘI FORMARE 1978 – 1986: Școala Generală nr.5 Galați
1986 – 1988: Liceul Nr. 2 Gal ați
1989 – 1990: Liceul Nr. 3 Galați
2015 – 2018: Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie,
Departamentul de Teologie, Universitatea Dunării de Jos , Galați
APTITUDINI ȘI
COMPETENȚE
PERSONALE
Limba maternă Română
Limbi străine cunoscute Franceză
Aptitudini și competențe
artistice Desen artistic , muzică bisericească.
Permis de conducere –
Semnatura,
78 | P a g e
DECLARAȚIE DE ONESTITATE
Subsemnata, Șerba n Mariana cu CNP : 2691209170346 , student la Universitatea
„Dunărea de Jos ” Galați, Facultatea de Istorie, Filo zofie și Teologie, Departamentul de Teologie ,
declar pe prop ria răspundere, cunoscând prevederile art. 292 Cod Penal privind falsul în
declarații, că lucrarea de licență cu titlul, Spiritualitate și doxologie în Viața M aicii Domnului
alcătuită de Sfântul Maxim Mărturusitorul având drept coordonator pe prof. dr. Gina Luminița
Scarlat , nu este un plagiat, fiind creația mea personală.
Lucrarea este scrisă de mine și nu a fost prezentată la o altă facultate sau instituție d e
învățământ superior din țară sau străinătate.
Am luat la cunoștință faptul că, în cazul în care lucrarea va fi dovedită ca fiind plagiată,
voi fi exmatriculată sau, dacă plagiatul va fi dovedit după absolvirea lucrării de licență, îmi va fi
retras titlul academit obținut.
Student,
………………………………………………..
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: INTRODUCER E… …. p. 4 [621390] (ID: 621390)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.