PARTEA I – științifică [621388]

1
CUPRINS
PARTEA I – științifică
SFÂNTUL SIMEON NOUL TELOG ÎN CONTEXTUL TRADIȚIEI
MONAHALE – MODEL ÎN EDUCAȚIE

Introducere……………………………………………………………… …….. …………… 3
CAPITOLUL I: SFÂNTUL SIMEON NOUL TELOG ÎN CONTEXTUL TRADIȚIEI
MONAHALE – MODEL ÎN EDUCAȚI E
1. Sfântul Simeon Noul Teolog în contextul tradiție monahale studite…………………………. …6
1.1. Epoca Sfântului Simeon Noul Teolog …………………………………….. ………………………. …..6
1.2. Viața Sfântului Simeon Noul Teolog………………………………………… ……………….. ……….9
1.3. Rolul mănăstirii Studion în activitatea spirituală a Sfântului Simeon …………………. …….12
1.4. Personalitata lui Simeon Evlaviosul……………………………….. …………… …………….. …….. ..16
2. Sfântul Simeon Noul Teolog și tradiția patristică …………………………………………….. ………20
2.1. Sfântul Simeon și cultul divin …………………………………… ……………….. …………..24
2.2. Adev ăratul teolog ……………………………………………………. ………… ……….. ………27
3. Învățături dogmatice în operele Sfântului Simeon Noul Teolog ……………………… ………….29
3.1. Cunoașterea lui Dumnezeu prin vederea luminii experiențe mistice ………… ……3 4
3.2. Lumina dumnezeiască în concepția Sfântului Simeon Noul Teolog………… …….. .37
3.3. Iubirea creștină la Sfântul Simeon Noul Teolog ……………………… ……………………. 41
3.4. Pocăință permanentă sau neîncetată ……….. ………………………………… …….. …………..44
4. Sfântul Simeon Noul Teolog – model în urcușul duhovnicesc ………………… ………….. …. 46
4.1.Mântuitorul Iisus Hristos – modelul viu al educatorului creștin ………………………… ..54
4. 2. Sfi nții- modele de trăire crștină ………………………………………………………… ………….58

2
PARTEA a II -a – PEDAGOGIC Ă ȘI METODICĂ

PREDAREA RELIGIEI ÎNTRE MODERN ȘI TRADIȚIONAL
VALENȚE FORMATIV -EDUCATIVE ALE METODELOR ACTIVE
DE PREDARE -ÎNVAȚARE

.

Capitolul II Predarea religiei între modern și tradițional . Valențe formativ educative al e
metodelor active de predare învățare ………………………………………………………………………… .62
2.1. Rolul și importanța metodelor a ctive în predarea
religiei ……………………………………… …………………………………………………………………………… .63
2.2. Proiectarea lecțiilor de religie cu ajutorul metodelor active …………. ………………………… 65
2.3 Metode activ – participative folosite în diferite momente ale
lecție…………… …………………………………………………………………………………………. ……… ………68

CAPITOLUL III CERCETAREA PEDAGOGICĂ……………………. ……………………… ….88
3.1 Ipoteza cercetării………………………………………………………………………………. ………… ….89
3.4. Metode utilizate în cercetare………………………………………………………….. ……….. …………90
3.5. Cercetarea proprizisă……………………………………………. ………………………… …………….. ….94

Conculuzii……………………………………………………………………………………………. ……………. 117
Bibliografie …………………………………………………………………………………………. …………….. 119
Curriculul vitae……………………………………………………………………………………. ……………… 122
Declarație de onestitate……………………………………………………………….. ………………… ……….124

3

INTRODUCERE

Educația religioasă constituie acțiunea specific umană pe care educatorul o
desfășoară pentru dezvoltarea religiozității elevului, pe baza unor principii și cu ajutorul
unor metode și mijloace specifice. Cunoașterea lui Dumnezeu pe calea educației a fost
considerată de către Sfinții Părinți ai Bisericii drept condiția întâlnirii personale cu
Dumnezeu.Textele evanghelice ne oferă numeroase modele privind cunoașterea la care au
ajuns apos tolii și ucenicii după Învierea Domnului .
Învățătura lui Iisus Hristos a adus și o nouă înțelegere a imaginii pe care omul trebuie
să o aibă asupra propriei persoane : existența umană este un dar divin, iar omul nu se poate
perfecționa decât c u ajutorul Lui, prin apropierea de Persoana supremă, dar și în relație cu
semenii, iar acest proces este continuu, el prelungindu -se în veșnicie.
Biserica le oferă tinerilor modelul omului sfânt, a cărui viață și al cărui nume au fost
păstrate toc mai pentru a fi surse de inspirație în viață. Ei sunt oamenii de succes , care au
reușit nu doar în viață, ci au supraviețuit cu nume bun, atâ t istoriei, cât și veșniciei. Dintre
toți oamenii mari ai vremurilor trecute, care ne vorbesc prin faptele lor și pe care un tânăr le –
ar lua drept model, doar sfinții sunt cei cărora le putem, cu adevărat, răspunde.
Sfântul Simeon, este am putea spune, un astfel de model pentru tinerii din această
perioadă, căruia Tradiția creștină i -a acordat numel e de ― Noul Teolog‖.
Sfântul Simeon Noul Teolog este unul dintre cei mai de seamă părinți ai Bisericii
de Răsărit , considerat astăzi drept „teologul mistic prin excelență al Bisericii Ortodoxe ‖.
Creștinii din lumea secularizată occidentală redescoperă tot mai mult nevo ia unei povățuiri
duhovnicești, d ar însă puțini mai știu ce înseamnă tradiția paternității duhovnicești, păstrată
viu în Ortodoxie.
Sfântul Simeon Noul Teolog ne apare ca un reînnitor al vieții creștine în epoca sa în
Biserica Constantinopolului, si ca un mare mistic, care in scrierile sale ne înfățișează viața
lăuntrică cu Dumnezeu, cu o sincerita te rar întânită , până atunci. Î n același timp observăm
în el un luptător duhovnicesc n eînduplecat , impetuos , înăsprind la extremă pozițiile sale.

4
Scopul acestei lucrări este dinamizarea procesului de învățare la ora de religie,
optimizarea actului de predare –învățare din perspectiva exigențelor unui învățământ
formativ, cultivarea și consolidarea unei trăiri inte rioar e a vieții religioase și mo rale, dar și
exteriorizarea credinței prin practicarea virtuților.
Obiectivele lucrării
Reliefarea contribuției Sfântului Simeon Noul Teolog la dezvoltarea Bisericii
creștine
Identificarea modalităților de formare și dezvoltare a deprinderilor de
comportament religios – moral al elevilor
Evidențierea importanței modelelor spirituale din istoria Bisericii în formarea
caracterului moral – religios
Selectarea strategiilor didactice pentru a menține implicarea activă a elevilor în
învățarea religiei
Lucrarea de față cuprinde o tratare succintă a vietii si învățăturilor Sfântului Simeon Noul
Teolog transmisă oamenilor ca și modele de urmat î n calea desăvârșirii.
Toate aceste informații prezentate în prima parte a lucrării, cea stiințifică, sunt
transpuse în practică în cadrul orelor de religie. Este bine de știut faptul că, pentru atingerea
finalităților educației religioase, contextualizarea metodelor didactice la specificul
demersului educativ religios reprezintă o importantă sarcină a profesorului. Desigur, metoda
de predare sau modul dr transmitere a cunoștințelor religioase are importanța sa de
necontestat, dar, în cazul disciplinei religie, reușita acțiunii didactice a profesorului nu
constă doar în aceasta. Învățământul r eligios ar fi un pur formalism didactic dacă nu ar avea
posibilitatea de a mișca sufletele, de a transmite idei și de a le transforma în acte de voință,
în dorința de realizare practică a lor.

5

PARTEA I – științifică

SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG IN
CONTEXTUL TRADIȚIEI MONAHALE –
MODEL ÎN EDUCAȚIE

1. Sfântul Simeon Noul Teolog în contextul tradiției monahale

6
1.1. Epoc a Sfântului Simeon Noul Teolog

Bizanțul, de mai multe secole reprezenta în Europa singura mare putere statală.
Această realitate a făcut din el bastionul civilizației creștine pe de o parte împotriva
popoarelor migratoare din nord, pe de altă parte împotriva forțelor necreștine ale Pe rsiei
sasanide, ale Islamului și turcilor selgiucizi1. Se recunoaște faptul că Bizantul servea de
adăpost Occidentului oprind noile invazii asiatice, dar întreaga operă de stăvilire a
expansiunii forțelor necreștine întreprinsă de Bizanț în tot cursul existenței s ale are aspectul
unei perpetue cruciade .
Bizanțul a fost un pământ mult dorit care avea să stârnească invidia și egoismul
multor popoare din Europa și Asia. Un imperiu creștin prin excelență, Bizanțul a încurajat
viața religioasă și în special viața creștinească.
Sfântul Simeo n Noul Teolog a fost contemporan cu cel mai mai mare împărat din
dinastia macedoneană, Vasile al II -lea (976 -1025). În timpul domniei sale, Împeriul Bizantin
a cunoscut o perioadă de renaștere a încrederii și de expansiune, lărgindu -si granița de est
până în Armenia ; a recucerit mare a cetate a Antiohiei, iar în vest a adăugat Im periul Bulgar,
care fusese indep endent de Imperiul Bizantin vreme de multe secole .
Vasile al II -lea a purtat mai multe campanii victorioase între 986 si 1014.
Înverșunarea de care a dat dovadă î n acest interval i -a atras si supra numele de
"Bulgaroctonul", adică î nvingatorul de bulgari2.
În epoca Sfântului Simeon fostele teritorii sudice și orientale ale Imperiului
Bizantin se aflau de mult timp sub oc upație musul mană, în timp ce în Occident în cepeau să
se pună în mișcare sub conducerea succesorilor saxoni ai lui C arol cel Mare, noile state car
vor forma apoi Europa Occidentală și se iveau primele licăriri slabe al e unei papalități
revigor ate3. Aceste două mari puteri, latină în vest și musulmană la sud – est, aveau să
conducă ulterior la căderea vechiului Imperiu.
Constantinopulul se bucura la sfârșitul secolului X și începutul secolului XI de un fel
de revirament literar. Pacea instalată în I mperiu după anul 843 a făcut loc unei renașteri

1 Prof. Teodor M. Popescu, Cezaropapismul romano – catolic de ieri și de azi , Ortodoxia, an III, 1951, nr. 4, p .
498
2 Preot Pof. Emanoil Băbuș, Bizanțul, Istorie și spiritualitate , Ed. Sophia, București, 2003, p. 106
3 Alexander Golitzin, op. cit., p . 416

7
culturale. În timpul patriarhului Fotie începe o renaștere a culturii clasice, renaștere ce va
continua în timpul Sfântului Simeon și va atinge apogeul în cariera lui Mihail Psellos,
―primul umanist bizantin‖4, care a devenit un simbol al renașterii culturale a Bizanțului.
Biserica, la rândul ei, cunoscuse și ea un revirament în secolul anterior nașterii
Sfântului Simeon. Avântul misionar va fi una din gloriile Bisericii grecești medievale care,
în secolul X , câștigase pentru Orto doxie teritoriile actuale ale Bulgariei și Serbiei. Efortul
va fi încunu nat în timpul vieții Sfântului S imeon prin botezul rușilor kievieni, care anticipa
încreștinarea vastelor teritorii ale Rusiei.
Același mare patriar h, Fotie, fusese și patronul acestei mișcări misionare5, Elevul și
protejatul său, Constantin Filozoful ( Sfântul Chiril) și fratele acestuia, Sfântul Metodie, au
așezat prin intermediul operei lor de traducere și, în cazul Sfântului Metodie, al eforturilor
misionare, fundamentele intelectuale și spiritual pent ru convertirea slavilor6 . Ei erau
originari din Tesalonic, un oraș bilinv în secolul al IX -lea, limbile greacă și slavă fiind
vorbite de populația orașului. Chiril, un bun lingvist, făurește alfabetul glagolitic într -un
timp scurt, traducând, așa cum făcu seră latinii, texte creștine în limba slavonă.
După o lucrare misionară bogată, ei au fost invitați de Papa Nicilae I la Roma. Sfântul
Chiril a murit la 14 februarie în anul 869, la scurt timp după ce s -a călugărit. Metodiu
activează încă 12 ani la slavi, punând bazele Bisericii slavone din Europa centrală. A revenit
la Constantinopol fiind primit de impăratul Vasile I și de patriarhul Fotie, aceștia fiind
interesați de extinderea misiunii la pooarele slave.
În sfera liturghiei, a poeziei liturgice și reformei monahale, mănăstirea Sfântul
Ioan din cartierul Studion din Constantinopol, avându -l în frunte pe Sfântul Teodor Studitul
și apoi o serie de succesori renumiți și -a pus amprenta atât asupra cultului public al
Imperiului cât și asupra vieții sale monahale, îndeosebi asupra marelui centru al
monahismului de la Muntele Athos7, care tocmai se năștea în timpul vieții Sfântului Simeon.
Intră aici o altă trăsătură a vieții Bisericii bi zantine: rolul și influiența monahilor. Pentru
credinciosul de rând, mănăstirea era locul spre care privea pentru soluția tuturor bolilor sale.
După o înfrângere politică, în fața unui eșec public, în dificultățile finaciare, în căutarea

4 Haussig , Byzantine civilization, p.323
5 Alexander Golitzin, op. cit., p.418
6 Pr. Prof. Ioan I . Rămureanu, Unsprezece secole de la activitatea mision ară a Sfinților Chiril și Metodie ,
Ortodoxia, an XIX, 1967, nr.1, p. 22
7 Pr. Prof. T. Bodogae, Tradiția Sfântului Munte în vi ața popoarelor ortod oxe, Ortodoxia, an 1953, nr.2.p. 207

8
celui mai bun duhovnic, în orice etapă a vi eții sale și în orice criză, el îi căuta pe monahi8 .
Monahi smul în Biserica Răsăriteană a o ferit un șir nesfârșit de bărbați și femei sfinte.
Sfântul Simeon Noul Teolog a fost un model în epocă și exemplul lui am putea spune
că ne mai vorbește și azi. Prin viața sa , el s-a dovedit a fi mai mult decât o personalitate
istorică a vastului Imperiu Bizantin. El a dat un nou suflu de viață ortodoxiei și a Bisericii în
general.
Prin viața sa, prin opera sa și prin ucenicii săi, Sfântul Simeon Noul Teolog inaugurează
în secolul al XI -lea, o perioadă de reînoire duhovnicească și de redefinire a unor teme
biblice dar și termeni patristici într -o lumină efervescentă menită să trezească spiritul epocii
sale la trăirea vie a experienței și relației cu Dumne zeu.

8 Alexander Golitzin, op. cit.,p. 419

9
1.2. Viața Sfântului Simeon Noul Teolog

La sfârșitul secolului a X -lea , pe bolta Bisericii Ortodoxe va lumina unul dintre cei
mai mari trăitori ai vi eții în Hristos și care a avut o mare influiență în dezvoltarea
spiritualității ortodoxe, mai cu seama asupra monahismului . În această perioadă avea să se
nască Sfântul Simeon Noul Teolog.
Viața Sfântului Simeon Noul T eolog a fost scrisă de ucenicul și biograful său,
Nichita Stithatul. De la el aflam că Sfântul Simeon Noul Teolog s-a nascut în anul 9499 în
Galata din Paflagonia (Asia Mică). Părinții săi se numeau Vasile și Teofana și erau membrii
ai micii aristocrații p aflagoniene. La o vârstă fragedă , cel mai probabil 10 ani, copilul este
adus de părinți la Con stantinopol, unde este primit cu mare bucurie de că tre bunicii săi, care
în acea perioadă aveau o mare trecere la curtea împărătescă. Este dat apoi, în grija unui
profes or de gramatică, de la care va î nvăța noțiunile de bază. „ Fire așezată și gânditoare
încă din copilărie, el s -a dedicat cu multă râvnă învățăturii; istețimea lui naturală îl făcea
să prindă repede și datorită însușirilor lui și mai ales inteligenței, a tras folos din toate ”10.
În anul 960 , a fost trimis de părinți la un unchi din partea tatălui, pentru a -și continu a
studiile și a fi introdus la curtea imperială11. Unchiul său Vasile, ocupa atunci un post
important la curtea imperială. Acesta dore a să-l prezinte pe nepotul său î mpăratului, dar
tânărul Simeon a refuzat această cinste .
După moartea unchiului său, în 963, Simeon încearcă , cu toate că era foarte tânăr, să
intre în Mănăstirea Studion, unde are o primă întâlnire cu Simeon Evlaviosul , care, va
devine părintele lui duhovnicesc12 . Tânărul Simeon își găsește în el povățuitorul care -l va
călăuzi d e-a lungul întregii sale vieți. A fost î mpiedecat să intre la mănăstire la o vârstă
fragedă și sfătuit să mai aștepte.
Sfântul Simeon Evlaviosul i -a recomandat tânărului să citească scrierile Sfântului
Marcu Ascetul (prăznuit în 5 martie), pe lângă alți scriitori duhovnicești. El a citit acele cărți
cu atenție și încerca să pună în practică ceea ce citea.

9 Arhie piscopul Basile Krivocheine , În lumina lui Hristos, Sfântul Simeon Noul Teolog, Viața , Spiritualitatea,
Învățătura, Editura Institutului Biblic și de Misiune al B.O.R., Buc urești, 1997, p .9
10 Nichita Stihatul „ Viața Sfântului Simeon Noul Teolog , Edit ura Herald, București, 2003, p . 14
11 Tomáš Špidlĭ k, Symeon le Nouveau Theologin, Dictionnaire de Spiritualite, fascicule XCV, Paris, 1990, col.
1387
12 Filocalia, vol. 6, 1977, p . 9

10
Sf. Si meon s -a rănit cu dragostea pentru frumusețea duhovnicească și a încercat să o
dobândească., astfel ca î n timpul z ilei ajuta oamenii nevoiași , iar noaptea rugăciunile lui se
prelungeau, prinzându -l miezul nopții la rugăciune. Odată, în timp ce se ruga, o lumină
divină, foarte strălucitoare, a coborît asupra lui, inundând camera. N -a văzut decâ t lumina în
jurul său și nu a mai simțit pământul de sub el. I s -a părut că el însuși s -a transformat în
lumină. Apoi mintea i -a urcat la ceruri și a văzut o a doua rază, mai strălucitoare ca cea
dintîi, iar la capătul ei părea că se afla Sfântul Simeon Evlaviosul, cel care i -a dat spre citire
scrierile Sf . Marcu Ascetul . La vârta de 29 de ani , Sfântul Simeon intră în mănăstirea
Studion, unde este admis inițial de egu menul Petru și dat în grija părintelui Simion
Evlaviosul. La mai puțin de un an a fost silit să părăsească mănăstirea, dar părintele său
duhovnicesc l -a condus la mănăstirea Sfântul M amas din Constantinopol, unde l -a
recomandat egumenului de acolo, Antonie13. Acesta îl hirotonește preot în anul 980. Puțin
după aceea Antonie moare și Simeon este numit egumen al mănăstirii prin decretul
patriarhului Nicolae Hrisoverghi14. A rămas în fruntea mănăstirii timp de douăzeci și cinci
de a ni, din 980 până în 1005. Acum va începe pentru Simeon o perioadă de viață
duhovnicească intensă, închinată rugăciunii și desăvârșirii lăuntrice, dar și o activitate
accentuată de ordin administrativ.
El reface zidurile pe jumătate ruinate ale mănă stirii, si impune anumite rânduieli
pentru ucenicii săi. „ În catehezele sale, îi învăța arta artelor și stiința ș tiințelor, adică viața
monahală ” 15 .
Începe să fie vestit în Constantinopol, este cunoscut pentru înțel epciunea și sfințenia
sa, dar este totodata și atacat și criticat16. Rămâne sub îndrumarea părintelui său
duhovnicesc până la moartea acestuia.
Atât de mult și -a iubit și respectat duhovnicul, încât după moartea acestuia, Sfântul
Simoen Noul Teolog a întensificat cultul inchinat Sfântului Simeon Evlaviosul , și a inceput
să prăznuias că în fiecare an ziua trecerii sale la Domnul, compunându -i imne liturgice care -l
celebrau c a pe un sfânt.
În timpl patriarhului Sinesie (99 6-998), la mănăstirea Sântul Mamas, un grup de
călugări se revoltă împotriva lui Simeon, dar patriarhul îi va exila17. Își va incheia
activitatea de egumen în anul 1005. Sfântul Simeon avea să fie exilat di n cauza unei dispute

13 Filocalia, vol. 6, 1977, p . 9
14 Ibidem, p . 9
15 Nichita Stihatul „ Viața Sfântului Simeon Noul Teolog, Editura Herald, București, 2003, p . 50
16 Arhiepiscopul B asile Krivocheine, op. cit., p . 16
17 Alexander Gilityin, op.cit., 429; Arhiepi scopul Basile Krivocheine, op. c it., p. 37

11
teologice cu fostul mitropolit al Nicomidiei, sincelul Ștefan. Se crede că disputa a avut ca
punct de plecare invidia sincelului la adresa renumelui de teolog de care se bucura Sfântul
Simeon. Sincelul l -a provocat pe starețul de la Sfântul Mamas cu o întrebare cu caracter
scolas tic:(‖… Lămureste -mi această problemă spune -mi, cum desparți Fiul de Tatăl – printr –
o deosebire rațională sau printr -una reală? Prin această îtrebare, plină de gânduri
ascunse singhelul nădăjduia ca Simeon – oricare ar fi fost răspunsul pe care l -ar fid at
dintre cele două posibile – să facă un pas greșit, deoarece, fiind lipsit de învățătură, s -ar fi
făcut de râs, judecând greșit chi ar de la prima lor întâlnire; lăudătorii lui ar fi recunoscut
în sfârșit că este un ignorant ‖)18 căreia Noul Teolog i -a răspuns printr -o epistolă (păstrată ca
Imnul 21), în care își dă măsura iscusinței teologice, a întemeierii în spiritul teologiei
Părinți lor Bisericii, dublate de propria experiență spirituală. (“ El a reușit stfel să dezlege
încâcitele noduri ale înțeleptului, descurcându -le unul câte unul prin puterea cuvântului și a
duhului, ca și prin puterea cugetării sale ”)19.
Învins , sinc elul Ștefan , s-a răzbunat inițiind o anchetă la mănăstirea Sfântul Mamas,
iar apoi contestând canonic validitatea cultulu i local pe care Sfântul Simeon î l aducea
părintelui său. Procesul s -a incheiat cu sentința patriarhală prin care se dispunea interzicerea
cultului Cuviosului Simion Evlaviosul.
După un nou proces, î ncheiat in anul 1009, Sfântul Simeon avea să fie exilat pe
malulul Bosforului, î ntr-o localitate , numita Palukiton. Sfântul Părinte se stabilește în
paraclisul Sfintei Marina, u nde avea să -și petreacă restul zilelor. Prin anii 1010 sau 1011,
patriarhul îi reabilitează pe Sfântul Simeon, propunându -i, hiritonia întru arhiereu. Sfântul
Simeon î l refuză î nsă, preferând viața de pustnic. Suferind de o boală a pântecelui, Sfântul
Simeon își prevestește moartea și strămutarea moaștelor și își dă sufletul în timpul slujbei de
prohodire căreia tot el îi dăduse binecuvântarea inițială la 12 martie în a nul 1022.
Prin Sfântul Simeon Noul Teo log s-a pus în evidență directă despăr țirea de planul
adânc al spiritualității între Răsărit și Apus20 . În Răsărit spritualitatea a fost înțeleasă
totdeauna ca un contact nemijlocit al sufletului cu puterile Duhului Sfânt, pe baza ascezei
purificatoare a într egului om, inclusiv a trupului, pe când în Occident „ spiritualitatea‖ a fost
înțeleasă tot mai mult ca o subtilă speculație rațională, nepreocupată de această purificare a
trupului.

18 18 Nichita Stihatul „ Viața Sfântului Simeon Noul Teolog , Edit ura Herald, București, 2003, p . 98
19 Ibidem, p . 99
20 Pr. Prof. Acad. Dr. Du mitru Stăniloaie, op., cit., p . 318

12

1.3. Rolul mănăstirii Studion în activitatea spirituală
a Sfântului Simeon

În formarea intelectuală a lui Simion un rol deosebit l -a jucat mânăstirea Studion,
fondată la jumătatea secolului al V -lea, devenită cu adevăr at un centru al monahismului abia
în perioada iconoclastă. „ Mănăstirea Studion a reprezentat un nou model de monahism
urban, în comparație cu mănăstirile creștinismului primar, fie că erau cenobitice, fie
eremitice” 21.
Istoria Mănăstirii Studion, așezarea ei în capitala bizantină, importanța ei în apărarea
cultului icoanelor, activitatea ei liturgică și imnografică, rolulul ei în îndrumarea
duhovnicească a oamenilor, influiența ei asupra politicii Bizanțului, măreția și bogățătia ei
și, de sigur, personalitatea puternică a lui Teodor și a altor egumeni și bătrâni, toți acești
factori i -au conferit poziția centrală pe care a ocupat -o în monahismul bizantin timp de
câteva secole. Influiența Studionului a fost foarte puternică nu numai în zona
Constantinopolului, ci și cu mult peste granițele acestuia, cum ar fi, în Muntele Athos.
Una dintre cele mai importante caracteristici ale tradiției studite a fost activitatea
educațională a călugărilor studiți. Aces t lucru este important de știu t, întrucât Sfântul
Simeon Noul Teolog și părintele lui duhovnicesc, Simeon Evlaviosul, au fost în mod direct
implicați în ea, atât ca îndrumători spirituali cât și ca scriitori, primul menționat fiind și
întemeietor al unei biblioteci și copist al textelo r sfinte.
În timpul lui Teodor Studitul ex ista deja un scriptorium în mănăstire, unde se scriau
cărți de către copiști. Regulile lui impuneau pedepse pentru copiști, în special dacă aceștia
nu urmăreau originalul i n mod exact sau nu respectau punc tuația corectă. Aici în mănăstire
se studia arta caligrafiei22.
Deasemeni , Teodor, nu uita niciodată să le amintească călugărilor de necesitatea citirii
cărților bisericești.
― Ar trebui s ă se știe că în zilele în care nu se muncește fizic, bibliotecarul bate toaca o
dată, frații se adună în locul unde se țin cărțile și fiecare ia câte una, citind din ea până

21 Ilarion Alfeyev, Sfântul Simeon Noul Teolog și tradiția ortodoxă , Edi tura Sophia, București 2010, p . 21
22 Leroy J . , ―La vie quotidienne du n oine studite” , Irѐ Nikon 27, Chevetogne (1954) p. 41

13
târziu. Înainte să sunwe cloptul de Vecernie, bibliotecarul va bate din nou toaca și toți vor
veni să înapoieze cărțile, conform listei ‖23.
Din ace astă regulă se poate trage concluzia că cititrea cărților era considerată un fel de
răsplată și ea trebuia făcută în timpul liber, îm timp ce în zilele obișnuite predomina munca
fizică.
Un alt aspect important al tradiției monahale studite este enorma activitate a
studiților în ceea ce privește îndrumarea duhovnicească atât a călugărilor, cât și a laicilor.
Regula era, ca in mănastire, egumenul însuși să fie părintele duhovni cesc al tuturor
monahilor. În fiecare zi călugării trebuiau să se marturisească în fața egumenului.
Mărturisirea în fața altcuiva, în afară de egumen, era aprobată doar în cazuri excepționale.
Dacă mărturisirea zilnică a c ălugărilor exista atât în perioada monahismului timpuriu,
cât și a celui târziu, obiceiul îndrumării duhovnicești a laicilor este specifică epocii
iconoclaste. De această practică se leagă și începutul instituției ‖ părintelui duhovnicesc ‖, a
cărui principală atribuție era primirea mărturisirii celor din lume.
În această epocă existau călugări care marturiseau fără a fi hiro toniți, fără să se
înțeleagă că acest lucru ar fi specific tradiției studite sau perioadei iconoclaste.
Întemeietorii monahismului egiptean și palest inian, cum ar fi Pahomie și Antonie, care erau
părinții duhovnicești ai monahilor lor, nu au fost hirotoniți . Dar în monahismul timpuriu,
îndrumarea duhovnicească oferită de călugării nehirotoniți era în cea mai mare parte limitată
în rândul monahilor. Per ioadele iconoclastă și post – iconoclastă au adus nou faptul c ă,
monahii nehirotoniți deveneau ― bătrâni ‖ pentru laici.
După ce au obținut un loc important în îndrumarea duhovnicească a mirenilor,
„bătrânii‖ au mers și mai departe: ei nu erau do ar un fel de sfătuitori, ci uneori ajungeau să
conducă întreaga viață a fiilor lor duhovnicești.
Idealul ascutării absolute, specific mănăstirilor, s -a transferat și în cadrul relațiilor
dintre bătrân și fiii duhovnicești . Se putea vorbi că er a o revoluție în atitudinea cu privire la
filiația duhovnicească în general, și în practica spovedaniei în particular.
În calitate de stareț al mănăstirii Sfântul Mamas, Sfântul Simeon s -a străduit să
implementeze un program de renaștere spirituală a comunității sale. Elementele acestui
program se bazează pe propria experiență spirituală, câștigată în perioada cât a făcut
ascultare pe lângă părintele său spiritual, C uviosu l Simeon Evlaviosul . Pentru a atinge
curăția simțurilor spirituale, cele prin care Taina poate fi sesizată, e necesar ca monahul să
facă pocăință cu lacrimi.

23 Hyp.26[PG 99, 1713 AB]; cf. Wilson, ― Libraries‖ , p. 63

14
De la părintele său, Simeon Evlaviosul , Noul Teolog a moștenit recomandarea de
a nu se împărtăși niciodată fără de lacrimi. La rândul său, el a prom ovat sistematic această
exigență ascetică. Lacrimile pocăinței curăță, prin puterea Duhului Sfânt, stricăciunile
provocate de păcatele săvârșite după Botez. Dacă omul a păcătuit după Botez, el trebuie cu
necesitate să plângă, pentru ca păcatele să îi fie i ertate. Între Botez și plânsul ascetic, însoțit
de străpungerea inimii, se stabilește astfel o relație unică, grație căreia lacrimile pocăinței
sunt numite „Botezul pocăinței‖ sau „al doilea Botez‖.
Sfântul Simeon Noul Teolog și -a dorit ca mo nahii săi să permanentizeze starea
de pocăință. Aceasta este linia centrală a spiritualității inimii, pe care sfântul părinte o
promovează. În scrierile sale, nu este atestată forma clasică a rugăciunii inimii. Găsim
însă, în schimb, mai multe modele de ru găciune scurtă – cum ar fi „Miluiește -mă pe
mine, păcăto sul!‖ (Lc 18, 13).
Ceea ce starețul de la Sfântul Mamas urmărește prin recomandările sale
privitoare la rugăciune, este adunarea sau paza minții și permanentizarea stării de
pocăință. Deși nu menționează forma „clasică‖ a rugăciunii inimii, cea care cuprinde
Numele Domnului nostru Iisus Hristos, Sfântul Simeon poate fi socotit un exponent al
spiritualității isihaste.
Un aspect relevant al vieții și activității Sfântului Si mion reiese din fundamentarea
studiului Sfintei Scripturi. Studiul Scripturii a devenit pentru el însăși expresia modului său
de a înțelege, de a asimila și, nu în ultimul rând, de a transmite exegeza biblică într -o formă
care împletește deopotrivă experie nța monahală și liturgică a hermeneuticii cu cele două
mari curente interpretative: alexandrin (de orientare alegorică) și antiohian (de factură mai
literală). „ Tradiția monahală în general, a avut o atitudine specială față de Sfânta Scriptură
ca sursă de inspirație religioasă. Călugării nu doar citeau și interpretau Scriptura, ci o
și învățau pe de rost. Tradiția monahală a adus încă o modalitate de a folosi Scriptura, și
anume repetiția constantă a anumitor versete sau pasaje, așa -numita meditare, care era
rostită fie cu voce tare, fie în șoapt ă‖ 24.
Monahii (printr e care, desigur, Sfântul Sime on), căutau sensul „ascuns‖ al Scripturii
și, astfel, au încercat să stabilească o legătură directă între Biblie și viața duhovnicească:
„Scopul era întotdeauna ca istoria vieții fiecăruia să devină o teorie a tainelor dumnezeiești,
o nesfârșită revelație a lui Dumnezeu prin Sfânta Scriptură”25.

24 Ilarion Alfeyev, Sfântul Simeon Noul Teolog și tradiția ortodoxă , Ed. Sophia, București, 2010, p. 63
25 Ibidem , p .64

15
Cultul divin ocupă un loc foarte important în viața unui monah, care petrece multe ore
pe zi în biserică. Sfântul Simion, care a trăit tot timpul în mănăstiri cenobitice, trebuie să fi
participat zilnic la slujbele religioase în timpul celor apro ximativ cincizeci de ani de viață
monahală. „O analiză a formării sale ar fi incompletă dacă nu s -ar sublinia rolul enorm pe
care l -au avut slujbele în viața și spiritualitatea sa”26.
În deplin acord cu sfântul Grigorie de Nyssa, S fântul Simion Noul Teolog afirmă că
primirea Euharistiei presupune în primul rând o „manifestare‖ a Duhului: „ Atât pentru
Sfântul Gr igorie de Nyssa, cât și pentru S fântul Simion, primirea Tainei, fie a sfintei
Euharistii, fie a Botezului, presupune ca Sfântul Duh să se manifeste în cel care s -a
împărtășit de ea. Dacă această manifestare nu urmează Tainei, atunci aceasta a fost primită
fără folos: apa a rămas apă, iar pâinea a rămas pâine” 27.
Așadar, pentru Sfântul Simion, realitatea Tainei nu depinde de Ta ina în sine, ci de
starea duhovnicească a celui care o primește. Un alt aspect care trebuie semnalat este
descrierea Euharistiei ca „lumină și foc‖. Un asemenea punct de vedere aparține, prin
tradiție, evlaviei Bisericii ortodoxe, moștenit în special de la contemporanul mai vârstnic al
Sfântului Simion, Simion Metafrastul: „ Accentul este pus pe iluminarea mistică de către
lumina dumnezeiască prin Sfânta Împărtășanie. Motivul focului care îi arde e păcătoși nu
ocupă un loc atât de important ca în scrierile l ui Simion Metafrastul, pentru care tema
focului constituie un laitmotiv” 28.
Sfântul Simion a trăit într -o epocă în care cărțile erau rare și foarte scumpe. În ciuda
acestui fapt, el a fost înconjurat de cărți pe tot parcursul vieții. Pe lângă ascultarea pasajelor
scripturale, ascetice și hagiografice din biserică, el obi șnuia să citească și în particular. Este
greu de reconstituit ciclul probabil al cărților, în afara Sfintei Scripturi, pe care le -a asimilat
Simion. El nu se referă constant la ceea ce a citit, iar rarele citate sau aluziile la Sfinții
Părinți sunt foarte puțin relevante în ce privește evidențierea fondului său patristic.

26 Ibidem, p . 96
27 Ibidem , p .113
28 Ibidem , p .117

16

1.4. Personalitata lui Simeon Evlaviosul

Simeon Evlaviosul, părintele duhovnicesc al Sfântului Simeon Noul Teolog a avut o
mare influență în viața ucenicului său. Amănunte despre biografia lui cunoaștem foarte
puține, doar din scrierile lui Simeon Noul Teolog și ale lui Nichita Stithatul, însă și acestea
nu sunt foarte clare.
În Cateheza 16 a Sfântului Simeon Noul Teolog ni se ofera info rmații despre Simeon
Evlavio sul ,,Fiind supus eu unui părinte cinstit și deopotrivă cu cei mai mari și mai înalți
sfinți[…]. S-a întâmplat să intrăm în cetatea în care își avea locuința, ca să -i cercetez e pe fiii
săi duhovnicești. Petrecând astfel cu aceștia toată ziua n- fiindcă pe mulți îi folosea chiar și
numai arătându -li-se – și ajungând seara în chilia lui însetați de multa osteneală si căldură
– fiindcă nu avea nicidecum obiceiul de a ațipi, deși era ceas de vară și el însuși era bătrân,
ajuns ca la șaiz eci de ani […]’’29.
Sfântul Simeon Noul Teolog s-a călugărit la mănăstirea Studion la vârsta de 27 ani,
pe când Simeon E vlaviosul avea 60 de ani, deci acesta s -a născut cu aproximativ 33 de ani
înaintea lui Simeon, adică in anul 917. Din fragmentul citat de Simeon Evlaviosul, aflăm că
deși nu era preot avea mulți fii duhovnicești, fiind priv it ca un bătrân.
Tot din scrierile lui Sfântul Simeon Noul Teolog aflăm despre metodele de
îndrumare duhovnicească pe care le practica Simeon Evlaviosul. Într-o zi, întorcându -se în
chilie, tânărul Simeon nu a dorit să mănâ nce gandindu -se că nu va mai rez ista la rugăciune.
Însă bătrânul i -a spus să mănânce fără stanjeneală ,,Deci am mâncat si am băut peste
trebuință; fiindcă și el mânca împreună cu mine, urmându -și neputința. După care,
ridicându -ne de la masă, a zis către mine : <<Cunoaște, copile, că nici postul, nici
privegherea, nici osteneala trupească, nici orice altceva din faptele cele de -a dreapta nu -L
bucură pe Dumnezeu ș i nu -L fac să Se arate cât sufletul ș i inima smerite,
neiscoditoare(necurioase) și bune >>’’30.

29 Sfântul Simeon Noul Teolog, Cat.16, în Scrieri II [Cateheze],trad.rom. de diac. Ioan I Ic ă jr., Deisis, Sibiu,
2003,pp. 187 -189.
30 Cat.16, în Scrieri II, p. 189.

17
Minunat de cele auzite ucenicul său i -a cerut cu sfială rugăciunile bătrânului pentru
seară. Simeon Evlaviosul i -a spus să citească doar Tr isaghionul și apoi să se culce .D ând
ascultare a început să spună rugăciunea și -o iluminare mistică a avut loc în acel timp și văzu
lumina divină și pe bătrânul lui în această lumină31.
Simeon Evlaviosul nu era foarte strict în ce privește aspectele ascetic e, el permitea
ucenicilor să mănânce chiar ,,peste trebuință’’ și să spună scurtă rugăciune, seara, înainte
de culcare. Asta nu însemna însă că el însuși nu ar fi fost un ascet și un rugător, ci doar că el
nu punea pe primul loc, în urcușul duhovnicesc, efortul trupesc ci punea mult accent p e
smerenie și simplitate.
În Discursul Etic 5, Sfântul Simeon descrie discuția purtată cu părintele său
duhovnicesc după prima vedere a luminii,ca pe un dialog dintre cineva care tocmai a avut
parte de o experiență mistică și altul care o trăiește d e mul timp :,,Dacă mai e cel care i -a
explicat dinainte despre acestea, ca unul care a cunoscut mai înainte pe Dumnezeu,
mergând la el, îi spune : <<Am văzut>>. Iar el zice: <<Ce ai văzut, copile ?>> << O
lumin ă dulce, dulce, părinte. Dar mintea mea nu e în stare să îți spună, părinte, cum anume
e… Casa chiliei mele a pierit lumea a trecut… Am rămas numai eu singur cu lumina
singură… Era în mine și este acum o bucurie negrăită, iubire și dor mult, încât râuri de
lacrimi s -au pornit din ochii mei, precu m vezi și acum >>. Răspunzând deci acela îi spune :
<< Acela e copile>>32.
Este î ntru totul adevărat faptul, că nu poate deveni un bun duhovnic decât cel care a
cunoscut și a văzut ce înseamnă adevărata duhovnicie, cel care a cunoscut nu numai din citit
sau din istorisirile altora ce înseamnă arta conducerii sufletelor, spovedania și duhovnicia, ci
a cunoscut și a crescut el însuși s -a format duhovnicește în ascultare față de astfel de oameni
cerești .
O astfel de via ță duhovnicescă mistică l-a atras pe Sfântul Simeon Noul Teolog către
părintele său duhovnicesc, Simeon Evlav iosul. L – a iubit și respectat întru atâ t de mult încât
ajunsese să sărute pământul acolo unde călca părintele său , iar după moartea acestuia i -a
alcătuit un cult special dedicat lui Simeon Evlaviosu l.
În Imnul 1, Sfântul Simeon Noul Teolog își numește părintele , Apostol al Domnului .
Titlul pe care acesta i -l conferă Sfântului Simeon Evlaviosul nu este unul gratuit. La fel și în

31 Cat. 16. p. 57-77
32 Sfânul Simeon Noul Teolog, Discursul etic 5, în Scrieri I, trad . rom. de diac. Ioan I. Ic ă jr., Deisis, Sibiu,
2001, p. 244

18
Imnul 15, vorbind despre a sumarea și îndumnezeirea umanității de către Hristos în ipostasul
Său divino -uman, Simeon arată că p ărintele său a ajuns om nepătimitor î ncă din viața
pământească.
Recunoștința și mulțumirea lui Simeon față de p ărintele său este una imnsă, vie și
copleșitoare, și pe ea o întâlnim la tot pasul în scrierile sale : ―Cine m -a călăuzit [ ώδήγηζεν ]
trăgându -mă spre aceste frumuseți ? Cine m -a ridicat la nepătimire din abisul lumii ? Cine
m-a despărțit de tată, de frați [Mc. 10, 29] și prieteni, de rude și de plăcerile și de bucuriile
lumii ? Cine mi -a arătat calea pocăinței și a plânsului, prin care am găsit ziua care n -are
sfârșit ? Un Înger era, nu om. Și totuși om [ ―Αγγελος ήν, ούκ, άνθρωπος. άνθρωπος δ ’]
care și -a bătut joc [ έμπαίζεηαι] de lume și a călcat în picioare pe balaur [ Ps. 90, 13] iar
demonii tremură în prezența lui ‖33.
În Discursul 6 etic , Simeon privește pe părintele duhovnicesc în postura sa de medic
duhovnicesc [ηον ρνεσμαηικόν ίαηρόν ]34. Acesta ― îl primește [ pe pacientul s ău], îl ține, îl
mângâie, îi arată toată dragostea și simplitatea, ca să -l încredințeze că -l va vindeca cu
leacurile pe care le -a cerut și îi va împlini pofta sa ‖35.
Părintele duhovnicesc utilizează leacurile pe care i le arată Duhul Sfânt, cu altfel
spus, vindecă pe pacient împreună cu Duhul. El este un medic autentic atâta timp cât
lucrează cu și prin puterea lui Dumnezeu și în același timp este un mijlocitor al nostru către
Dumnezeu și un bun sfătuitor36. Sfântul Simeon însă nu a vorbit despre un Părinte
duhovnicesc „ideal‖ pentru că el a avut parte de unul în carne și oase. El a descris unul real,
avut lângă el și nu o idealitate . El însuși a devenit un copleșitor părinte duhovnicesc pentru
ucenicii săi. După cum un mare sc riitor, un mare chirurg, un mare constructor…a fost, mai
întâi de toate, un mare ucenic al altora. Nu poți fi mare decât dacă ucenicești pe lângă
oameni mari, pe lângă vocația și calitățile tale personale.
Uneori Părintele duhovnicesc poate să nu aibă ucenici pe gustul lui . Iar dacă aceia nu
ajung la o viață duhovnicească înaltă , asta nu invalidează sfințenia lui ci arată greutatea
vieții ortodoxe autentice. Adică ucenicii nu sunt ucenici pentru ca „să își întreacă‖
Învățătorul lor ci pentru ca să ajungă, fiecare dintre ei, la o relație reală și de mare
profunzime cu Dumnezeu. Dacă ei nu ajung la aceasta, nu e de vină, în primul rând,
părintele lor, ci ei înșiși.

33 SC. 174, Imne, XVIII, 124/ 132, p. 84 – 86
34 SC. 129, Disc. Etice VI, 279, p. 140
35 SC. 129, Disc. Etice, VI, 298 – 301, p. 140 -141
36 Epistole I, apud. Ică jr. 3, p. 310

19
Sfântul Simeon este deplin recunoscător părintelui său duhovnicesc, pentru c ă prin el a
primit pe Duhul Sfânt, a dobândit vederea. Intrarea în comuniunea cu Dumnezeu, prin
ucenicia față de un părinte harismat, înseamnă intrarea în iertarea deplină de păcate și în
ștergerea cu totul de patimi. Lumina a venit în viața lui Simeon p rin Părintele său și se
păstrează în el prin mijlocirile aceluia. Simeon mărturisește cu multă responsabilitate acest
lucru și îl consideră o mare binefacere în viața luo și nicidecum ca pe o știrbire a
personalității sale.
Adevărata relaț ie, p ărinte duhovnicesc – fiu duhovnicesc , este una care îi înalță
reciproc pe cei doi în fața lui Dumnezeu și a lor înșiși. Sfântul Simeon Noul Teolog ne
îndeamnă să ne descoperim în fiecare zi gândurile părintelui duhovnicesc și să primim sfatul
sau cuvintele s ale ca din „gură dumnezeiască‖37. Sfatul duhovnicului este absolut necesar
pentru a fi feriți de căderi noi și mai mari, pentru restaurarea noastră și progresul în această
viață.

37 Sfântul Simeon Noul Teolog, Capete morale ale lui Simeon Evlaviosul , în Filocalia…, vol. VI, p. 98

20

2. Sfântul Simeon Noul Teolog și tradiția patristică

Sfântul Simeon Noul Teolog a trăit într -o perioadă în care cărțile se găseau destul de
greu și erau și scumpe, însă acesta a avut marele avantaj de a fi înconjurat de cărți pe tot
parcursul vieții sale. Pe lângă ascultarea pasajelor scriptural e, ascetice și hagiografice din
biserică, el obișnuia să citească în timpul liber.
Sfântul Simeon a putut folosi câteva biblioteci în perioade diferite, în anii copilăriei s -a
putut folosi de biblioteca părinților, mai târziu, in vremea când lociua la Constantinopol, a
împrumutat cărți de la părintele său duhovnicesc, si tot el a avut marele avantaj de a se putea
folosi de cea mai bogată bibliotecă a lumii byzantine, cea de la Studion. La Mănăstirea
Sfântul Mamas, Simeon va organiza o bib liotecă din propiile sale cărți, pentru călugării
monahi de acolo.
Dintre lecturile zilnice ale Sfântului Simeon Noul Teolog, desigur că Biblia ocupa
primul și cel mai important loc. Ucenicul său, Nechita, menționează de câteva ori că Simeon
se îndeletnicea în fiecare zi cu citirea Sfintei Scripturi38. El studia și medit a continuu la
textul biblic, așa cum au făcut -o toate generațiile de creștini.
Valoarea educativă a Sfintei Scripturi a fost evidențiată de Părinții Bisericii, care au
arătat că prin intermediul textului biblicBiserica poartă un dialog viu cu însuș i Dumnezeu,
cel care a inspirat scrierea acesteia. Pentru a evidenția valoarea lecturii biblice, Sfântul Ioan
Gură de Aur o echivalează cu hrana : ―Sfătuiește pe fiecare să -și cumpere Biblia sau cel
puțin Noul Testament! Aceste cărți vă vor sluji întotdeau na spre înv ățătura voastră . Ceea ce
este hrană trupeascăpentru întreținerea puterilor voastre, același lucrueste citirea Scripturii
pentru suflet ”39.
Scrierile morale ale Sfântului Vasile cel Mare ne arată că monahii foloseau Scripturile
înprimul rând ca o regulă de viață. Pentru aceasta își concentrau atenția asupra a tot ce se

38 Nichita Stihatul „ Viața Sfântului Simeon Noul Teolog, Editura Herald, București, 2003, pag. 26, 27, 28, 62
39 Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii, apud “Grădina de flori duhovnicești ”, Bacău, Editura Bunavestire, 1997,
p.20

21
spune în ea sub formă de poruncă, reprezentând ―legea cea nouă‖ . Sfântul Pa homie le
poruncește celor aflați în mănăstirile sale să urmeze „regula Scripturilor‖40. Monahii căutau
în Biblie „modele‖ de viață ce trebuiau imitate.
Sfântul Ioan Hrisostom ne spune despre citirea Sfintei Scripturi, următorul lucru :‖
Citirea Scripturilor întărește mintea, curățește conștiința, smulge patimile înrobitoare,
însămânțează virtutea, înalță mintea,împiedică cufundarea noastră sub deznodămintele
neașteptate ale întâmplărilor,ne ridică deasupra curselor diavolului, ne face să ne sălăș luim
aproape de cer, izbăvește sufletul de legăturile trupului, face ușoare aripile lui și face să intre
în sufletul cititorilor toate cele bune ‖41.
Sfântul Nichita ne relatează că Simeon citea în mod regulat din ― viețile asceților din
vechime ‖. De fapt literatura hagiografică era lectura favorită a poporului bizantin; și,
întradevăr , în mănăstiri se citea intens în special viețile celor mai imporanți sfinți monahi.
În ceea ce privește literatura teologică și dogmatică, Sfântul Simeo n, pare să fie
familiar cu multe scrieri de acest fel. El face aluzii la teologii clasici din secolul al IV-lea,
mai ales la Sfântul Grigorie de Nazianz, care pare să fie autorul său preferat, precum și la
Sfântul Ioan Gură de Aur și Sfântul Vasile cel Mar e. Există, de asemenea, și câteva
reminiscențe de la Sfântul Gri gorie de N yssa, Sfântul Maxim Mărturisitorul și Dionisie
Areopagitul.
Însă, în mod oarecum surprinzător, Sfântul Simeon se referă foarte rar la literatura
ascetică, pe care o cunoște a cu siguranță foarte bine. De la ucenicul sau, Nichita, aflăm că
Simeon îi citise pe Sfinții Ioan Scărarul, Marcu Ascetul și Diadoh încă de cîn era mirean42.
Există doi scriitori mistici a căror învățătură se apropie mult de cae a Sfântului Simeon :
Sfântul Macarie Egipteanul și Sfântul Isaac Sirul. Însă nici unul nu este citat în mod direct
de către Sfântul Simeon.
Scrierile lui Simeon ne sugerează faptul că a fost „ destul de familiar cu multe exemple
hagiografice ‖43, ca și Simeon Evlaviosul, el sugerează că monahii trebuie să citească viețile
sfinților din vechime și să încerce să meargă pe urmele lor44.

40 Praecepta et instituta 3, A. BOON, Pachomiana latina, Louvain , 1932, p. 14
41 Hom. 5, De studio praesentium I, PG 63,485
42 Ibidem, p. 17, 21
43 Turner, H., Symeon the New Theologian and Spiritual Fatherhood , Leida – New Zork – Copenhaga – Kӧln,
1990, p. 51
44 Cat. 6, în S crieri II, p. 106

22
El repovestește de câteva ori viețile unor sfință cunoscuți, interpretând într -un mod
propriusubiectele hagiografice. Un asemenea exemplu este binecunoscuta Viața Sfântului
Antonie , atribuită Sfântului Atanasie cel Mare : este reflectată în Catehez a 6, unde Simeon
abordează o problemă foarte importantă, și anume : în ce măsură corespunde experiența sa de
vedere a lui Dumnezeu cu experiența sfinților din vechime. Ideea Sfântului Simeon este că și
Sfântul Antonie a avut o viziune mistică a lui Dumnezeu ; pentru a dovedi acest lucru,
Simeon îi repovestește viața :
― Așadar, ce făcea șezând în mormânt marele Antonie ? … Oare nu era cu totl mort
față de lume și, zăcând în mormânt, nu -l căuta pe Dumnezeu Care să -l facă viu și să -l
învieze ?”45
Urmând î ndemnul de a -i imita pe sfinți, Sfântul Simeon îl urmează de fapt pe Teodor
Studitul, care sugerează că ‖noi nu trebuie doar să -i admirăm pe sfinți, ci să îi imităm cu
judecată : adică, un cenobit să imite un sfânt cenobit; isihastul, un sfânt isihast; pustnicul, un
snt care e pustnic; egumenul, un sfânt e gumen‖46. În Cateheze 5, Simeon ne relatează o
descriere a Judecății de Apoi și sugerează că oamenii vor fi condamnați dacă nu au cunoscut
viețile sfinților și dacă nu au încerct să îi imite : ― Iar către femei va zice (Hristos) : <<N-ați
auzit în bisericile voastre citindu -se și zicându -se : ― Viața Sfintei Pelaghia, care mai înainte
a fost desfânată ‖, ―Viața Cuvioasei Maria Egipteanca, care mai înainte a fost desfânată ‖ , ―
Teodora, desfrânata și mai apoi ajunsă făcătoare de minuni ‖, și iarăși, „ Eufrosina fe cioara,
supranumită și Smarald ‖ , și ―Xenia, cea cu adevărat străină și minunată ‖?>>… Deci pentru
ce nu le -ați imitat și voi pe acestea ?‖47 .
Un alt aspect abordat de Teodor Studitul care a fost dezvoltat în mod special de
Simeon este acela că ― noi trebuie să îi imităm nu doar pe sfinții din vechime, ci și pe cei din
comunitatea noastră ‖48. Simeon a avut mereu în față un exemplu de asemenea „sfânt , viu și
luminos‖ în persoana părintelui său duhovnicesc, Simeon Evlaviosul. Problema venerării
acest uia a fost tocmai motivul conflictului Sfântului Simeon Noul Teolog cu autoritățile
bisericești, care s -a încheiat cu alungarea acestuia din capitala bizantină.
Simeon nu vede nici o diferență între sfinții canonizați din vechime și sfinții din
vremea lui, el vorbea tot timpul despre moștenirea vie a experienței duhovnicești, adică
continuarea vieții sfinte din timpul Bisericii primare până în prezent. ― Străbătând prin toate
de la cele dintâi și până la cele din urmă ca de la cap până la picioare, Sfânta Treime îi

45 Ibidem, p. 107
46 Sh. Cat. 38
47 Cat .5 în Scrieri II, pp.90 -91.
48 Sh.Cat.38

23
strânge pe toți și îi alipește… Căci venind din generație în generație… de la sfinții care i -au
precedat și alipindu -se de ei prin lucrarea poruncilor lui Dumnezeu, sfinții sunt luminați în
chip asemănător acelora primind harul lui Dumnezeu prin împărtășire… și devin ca un
lanț…, fiecare din aceștia fiind o ferigă legată de cel dinainte prin credință, fapte și iubire,
în așa fel încât ei sunt și devin în Unul Dumnezeu un unic lanț care să nu poată fi ript
usor”49.

49 Cat. 3, în Scrieri III, p. 398

24
2.1. Sfântul Simeon și cultul divin

Cultul divin oc upă un loc foarte important în viața unui călugăr, care petrece de obicei
mult timp în biserică, tot la fel și în cazul Sfântului Simeon Noul Teolog. El considera
slujbele zilnice drept o școală a rugăciunii și a vieții duhovnicești. El accentuează importa nța
ascultării cu atenție a fiecărui cuvânt din slujbele bisericii. În Cateheza 26, Simeon scrie:
― (Un monah) trebuie să se scoale la miezul nopții, înainte de Utrenie, și să se roage cu
rugăciunea rânduită, și așa după acestea să stea în picioare împreună cu toți la doxologie și
să o urmărească toată cu atenție și cu trezvie, luând foarte mult aminte la începutul
imnodiei, adică la cei șase psalmi, la stihologie și la citiri în chip nezăbavnic, nerelaxându –
și trupul și srijinindu -se de pe un picior pe altul, ori rezemându -se de ziduri sau de coloane,
ci trebuie să -și țină mâinile legate strâns, picioarele să și le sprijine în mod egal pe pământ,
iar capul să -l țină neclătinat fără să se aplece încoace și încolo, mintea să o țină
neîmprăștiată… Ci mai degrabă trebuie să aibăprivirea neîmprăștiată, iar sufletul, pe cât îi
stă în putere, se cade să ia seama numai la psalmodie și la citire, și la înțelesul celor
cântate și al cuvintelor citite din dumnezeiasca Scriptură, ca să nu lase să intre în el vr eun
cuvânt fără folos, ci sufletul, hrănindu -se din toate acestea, să vină la străpungere și
smerenie și la luminar ea dumnezeiască a Duhului Sfânt ”50.
Din acest fragment observăm cîteva aspect referitoare la disciplina trupului și a minții
la rug ăciune. El vorbește despre disciplinarea minții , temă tradițională, pe care o întîlnim la
scriitorii mistici. De exemplu, Sfântul Ioan Scărarul spune că‖ începutul rugăciunii alungă
printr -un singur gând atacurile, de la începuturile lor; la mijlocul ei, cugetarea se
statornicește în cele spuse și gândite ; iar desăvârșirea ei este răpirea la Dumnezeu”51.
Sfântul Simeon știe din experiență că există o puternică legătură între concentrarea
minții în timpul slujbei din biserică și putința ei de a at inge mistica ―răpire întru Domnul‖.
Eș aprezintă apoi scopul acestei ascultări atente a cuvintelor slujbei, obținerea pocăinței și a
iluminării dumnezeiești52. Simeon ne relatează , o învă țătură pe care a moștenit -o de la
părintele său spiritual, Simeon Evl aviosul : ―Dacă e cu putință, nimeni dintre voi să nu lase
să treacă slujba și citirea fără lacrimi… Fiindcă silindu -te să nu petreci slujba rânduită a

50 Cat. 26, în Scrieri II, p. 268
51 Ladder 28, [trad. Rom., p. 385].
52 Cf. Krivocheine, Light, 89 [ trad. Rom. , p. 89]

25
bisericii fără lacrimi, te vei deprinde cu acest bine și, în stihologia și troparele pe care le vei
cânta, sufletul tău se va hrăni primind în el înțelesurile lor duhovnicești și mintea ta se va
înălța prin cele rostite la cele spirituale ( inteligibile), și așa, vărsând lacrimi dulci, vei
petrece în biserică ca și cum ai petrece în cer împreună cu puterile de sus. ”53
Există numeroase alte îndrumări practice privind participarea la sfintele slujbe în
Catehezele Sfântului Simeon. El recomandă în mod s pecial ca biserica să nu fie părăsită
înaintea rugăciunii finale54.
Oricât de importante erau slujbele bisericii pentru Sfântul Simeon, totuși el susține că
rugăciunea neîncetată este cu mult mai importantă : ― Cel ce se roagă neîncetat, acela a
cuprins în aceasta toate și nu mai are nevoie să îl laude de șapte ori pe zi pe Domnul( cf. Ps.
118, 164), ori seara, dimineața și la amiază( cf. Ps. 54, 19), ca unul care a împlinit deja toate
cele pe care le facem când ne rugăm și cântăm în chip canonic la anumite răstimpuri și
ceasuri. ―55
În perioada în care a trăit Sfântul Simeon Noul Teolog, călugării nu trebuiau să se
împărtășească la fiecare Sfântă Liturghie. Sfântul Simeon mărturisea aceeași învățătură cu
cea a Sfântului Teodor Studitul : împărtășirea zilnică este posibilă la modul ideal, însă nu
poate fi recomandată fiecărui credincios ; cel mai important lucru este vrednicia.
În Discursul 1 etic, capitolul 10, Si meon relatează ce înseamnă î mpărtășirea noastră cu
vrednicie. A mânca cu vrednicie Trupul Domnului, spune el, înseamnă a primi și a avea în
noi Trupul Său luat din Pururea Feciara Maria și a simți în noi realitatea dumnezeirii Fiului
lui Dumnezeu, adică dumnezeirea Celui ce șade de -a dreapta Tatălui56.
― Iar când te vezi pe tine însuți că… socotința ta s -a întărit în cele bune și te -ai făcut
tare în încercări, că hotărârea să te abții de la păcat e nestrămutată, atunci să te apropii,
frate, de taine, cu credință neșovăielni că că nu te împărtășești cu o simplă pâine și un
simplu vin, ci cu Trupul și Sângele lui Dumnezeu. Vezi ca înainte să faci cele pe care ți le –
am spus… să nu îndrăznești să te împărtășești cu Trupul și Sângele lui Hristos.”57
Dacă spunem că Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat este Dumnezeu și om,
atunci , conform gândirii simeoniene, noi trebuie să ne împărtășim cu Hristos cel preaslăvit,
adică cu Hristos cel plin de slava Tatălui. În Discursul 3 etic, Simeon pune semnul egal

53 Cat. 26, în Scrieri II, p. 269
54 Cat. 26 , în Scrieri II, p. 269 ; Cat. 30, în Scrieri II, p. 319
55 Cap. 3, în Scrieri III, p. 423
56 SC 122, Discursuri etice I , 10, 58 – 62, p. 256
57 Ep. 2, în Scrier i III, p. 321

26
între conținultul extazului și cel al împărtășirii euharistice. Cu toate că una este impărtășirea
euharistică și alta este extazul, totuși Sfântul Simeon le găsește un punct de legătură, si
anume persoana lui Hristos.
Simeon ne atrage atenția, că s impla consumare a Sfintelor Taine nu înseamnă unire cu
Hristos, împărtășire adevărată de El, ci numai dacă vedem cu sufletul și cu mintea noastră
slava Lui în noi și dacă ne bucurăm dumnezeiește de simțirea harului, care ne
îndumnezeiește în mod conștient. Teologia euharistică simeoniană caracterizează unirea
noastră sacramentală cu H ristos ca și o experiere reală, personală a tainei persoanei divino –
umane a lui Hristos. Împărtășirea cu Hristos euharistic este evenimentul personal de adâncă
comuniune a c elor credincioși cu Hristos, prin care dobândim o înțelegere personală,
interioară a învățăturii hristologice, pentru că trăim comuniunea reală cu Hristos,
dimensiunea personală a prezenței lui Hristos în Euharistie.
Ca și Sfântul Ioan Teologul, Simeon Teologul vorbește despre împărtățirea cu Hristos
euharistic în termenii comuniunii interioare cu hristos, prin care Hristos rămâne în cei care
se împărtășesc cu Sine și credincioșii rămân în cea mai adâncă relație cu Hristos. Niciodată
însă Simeon nu identifică în mod substanțial Taina Euharistiei cu Hristos, ci el vorbește
despre împărtășirea cu Hristos.
Primirea Sfintelor Taine ne deschide ființa către iubirea tuturor, întrucât ne
accentuează deschiderea iubirii noastre față de Dumnezeu, prin trăirea iubirii Lui față de noi,
pe care o trăm în ființa noastră și nu din afara noastră.
Credincioșii trăiesc din viața lui Hristos, care curge prin ei, datorită unirii lor cu El. Fără
simțirea vieții lui Hristos în noi , nu putem fi mădula re vii ale lui Hristos, deoarece nu
simțim în noi viața Sa, altfel spus, dumnezeirea Lui. Și fără împărtășirea permanentă cu El
nu putem să ne ridicăm la statura credinciosului desăvârșit, a omului î n care viază Hristos
Dumnezeu.

27
2.2 Adev ăratul teolog

Tezaurul literar al Sfântului Simeon este dominat de teme ascetic e și mistice. Sfântul
Simeon îl citează pe Sfântul Grigorie de Nazianz mai des decât pe oricare alt scriitor
bisericesc. Pentru Simeon , ca și pentru tradiția ortodoxă în general, Sfântul Grigorie era
teologul prin excelență58, personificarea adevăratei teologii creștine.
Tradiția ortodoxă, atribuind Sfântului Simeon apelativul de ―Noul Teolog ‖, relatează
continuitatea dintre viziunea lui teologică și cea a Sfântului Grigorie de Nazianz.
Dependența Sfântului Simeon față de Sfântul Grigorie de Nazianz este evident ă mai ales în
învățătura lui despre Dumnezeu în Sine și descoperirea Sa către neamul omenesc, care, cu
toată prospețimea sa, poate fi explicată și pr in întemeierea pe învățătura teologică a
Sfântului Grigorie și, prin intermediul învățăturii Sfântului Simeon.
Sfântul Grigorie afirmă că nu tuturor le este îngăduit să filozofeze despre Dumnezeu ,
ci numai celor care își închină viața contemplați ei, care își curățățesc sufletele și trupurile și
în a căror minte nu sălășluiește nici un gând necurat . Teologul trebuie să Îl aibă pe Sfântul
Duh, deoarece numai cu ajutorul Lui se poate cugeta, grăi și asculta despre Dumnezeu.
Numai cei care sunt curați și se aseamănă cu Dumnezeu se pot atinge de Cel Ce este curat59.
Asemenea și Sfântul Simeon discutând despre aceeași temă , folosește aceleași idei
și expresii ca și Sfântul Grigorie. Își începe Discursul teologic 1 sugerând că‖ faptu l de a
vorbi sau a grăi despre D umnezeu… și a face exprimabile cele inexprimabile și a arăta ca
înțelese cele ce pentru toți sunt neînțelese n -ar putea fi decât indiciul unui suflet îndrăzneș și
cutezător‖60. În Discursul teologic 2 îi atacă pe cei care îndrăzn esc să teologhisească fără să –
L fi văzut pe Dumnezeu și fără să fi primit harul Duhului Sfânt : ― Când îi aud pe unii dintre
aceștia filozofând despre lucrurile dumnezeiești și inaccesibileși teologhisind fără curăție și
explicând cele privitoare la Dumneze u și cele potrivite Lui fără Duhul care dă înțelegere, mi
se înfricoșează duhul și ajung ca ieșit din mineînsumi când socot și observ că Dumnezeirea

58 Cat 28
59 Disc. 2, 39, p.p.3-6
60 Disc . teologice 1, în Scrier i 1, p. 69

28
e necuprinsă pentru toți și cum, neștiind nici cele aflate la picioarele noastre și pe noi
înșine, râvnim s ă filosofăm cu îndrăzneală și fără frică… ”61.
Numele de‖ teolog‖, i-a fost dat Sfântului Simeon datorită învățăturilor profunde din
opera sa dar și urmare a viețiiduhovnicești superioare pe care si -a însușit -o Simeon. A
―teologhisit‖, nu doar cu ajutorul cuvântului și al condeiului, ci mai ales prin viața ascetică,
descrisă de ucenicul său, Nechita Stithatul. Sfântul Simeon s -a dovedit ‖ teolog‖ mai ales
prin dragostea sa pentru rugăciune și contemplație confirmând astfel, prin felul de a trăi
cuvintele inspirate ale lui Evagrie Ponticul(Monahul) : Dacă ești teolog ( dacă te ocupi cu
contemplarea lui Dumnezeu), roagă -te cu adevărat ; și dacă te rogi cu adevărat, ești teolog62 .
Numirea de‖Noul Teolog‖ îl pune alături și în același timp îl distinge de predecesorii
săi „teologi‖, la distanță de secole, Sfântul Ioan Evanghelistul și Sfântul Grigorie de
Nazianz. Ideea de al „treilea teolog‖, se pare că nu era străină Bizanțului, care îl numise
astfel pe Sfântul Maxim Mărturisitorul63, dar în ace lași timp risca să capete, în privința
Sfântului Simeon, o tentă de inovaționism, vecină cu erezia. B. Krivocheine ne relatează că
acest nume i -ar fi fost dat Sfântului Simeon mai întâi de către oponenții săi, în mod ironic64,
însă istoricul, Dan Zmfirescul , crede că expresia … este o formă lăudabilă construită după un
anumit canon și înrudită cu altele la fel, cum ar fi expresia ‖ noul mărturisitor ‖65.

61 Disc. t eologice 2, în Scrieri I, p. 84.
62 Cuvânt despre rugăciune , în‖ Filocalia‖, trad. Preot. Stavr. Dr. Stăniloae, Ed. a II -a , Sibiu, 1947, p.81
63 KRIVOCHEINE, The Writings of St. Symeon the New Theologian , în „Orientalia Christiana Periodica‖ , an.
XX (1954), p. 322.
64 Krivocheine, op. Cit.,p. 322
65 Zamfirescu Dan…, op. Cit., p.415

29

3. Învățături dogmatice în operele Sfântului Simeon Noul Teolog

Teologia Sfântului Simeon Noul T eolog are la bază învățăturile Sfinților Părinți și
ale sriitorilor mistici ca : Diadoh al Foticeii , Marcu Ascetul, Macarie Egipteanul. O
importantă influiență asupra dezvoltării duhovnicești și teologice a Sfântului Simeon Noul
Teolog l -a avut părintele său duhovnicesc , Sfântul Simeon E vlaviosul.
Scrierile Sfântului Simeon sunt pline de mărturii ale vederii luminii dumne zeiești.
Pentru el, vederea lumi nii dumnezeiești , este sinonimă cu vederea lui Dumnezeu. Citind
scrierile Sfântului Simeon putem spune, că pentru acest sfânt, scopul vieții creștine este
vederea lui Dumnezeu sau a luminii dumnezeiești. Mai mult Sfântul Simeon arată că pentru
a vedea pe Dumnezeu, viața noastră întreagă trebuie să fie o căutare a Acestuia. Pocăința și
lacrimile sunt primii pași pentru descoperirea lui Dumnezeu ca lumină, apoi sunt necesare și
eforturile ascetice, care nu trebuie să fie despărțite de iubire , ascultare și smerenie.
De asemenea, Sfântul pune accent pe sinceritate și bunătate și arată că Dumnezeu se
arată mai degrabă celor bânzi și smeriți cu inima decât celor care trăiesc o viață în asceză,
dar fac din aceasta un scop și uită uită de fapt că asceza nu este decât o treaptă către
Dumnezeu. Cei ce ajung să primească d escoperirea luminii dumnezeiești încep să trăiască
încă de pe pământ în Împărăția luio Dumnezeu, iar trecerea din viață nu este decât o treaptă
către o vedere mai curată și desăvârțită a luio Dumnezeu. Prin lumina dumnezeiască se
produce o transfigurare a omului, o transfigurare eshatologică.
Numai printr -o rugăciune neîncetată, printr -o dăruire totală de sine, putem face
experiența prezenței lui Hristos. Vederea luiminii lui Hristos nu este o vedere materială, ci o
―simțire a minții ‖, un contact spiritual cu realitatea spirituală a lui Hristos66 .
Pentru Sfântul Simeon Noul Teolog, Hristos , este ―ușa‖ prin care se intră în casa
Cunoștinței Tatălui, iar ― dac ă Iisus este lumina lumii (Ioan 8, 12) și ușa (Ioan 10,7 -9 ),
negreșit El este o uș ă luminoasă și nu numai o simplă ușă, iar cine a ajuns în ea, a ajuns în
lumina lumii. Dar El este Lumină a lumii nu ca unul văzut în mod sensibil, ci ca unu l
contemplat în mod inteligibil ‖67.

66 Pr. Prof. Dr. Stăniloa e/Marc -Antoine Costa de Beauregard, ―Mica dogmatică vorbită ”, op. cit., p. 87
67 Sf. Simeon Noul Teolog, Catehez e, op. cit., p. 200

30
Învățătura despre hristologie, în general, și întrupare, în special, a Sfântului Simeon
Noul Teolog urmează învățătura Bisericii și a Sfinților Părinți. Astfel, pe baza hotărârilor
sinodului IV ecumenic, Sfântul Simeon mărturisește că firile Mântuitorulu i Iisus Hristos s –
au uni t în mod neamestecat, neschimbat, neîmpărțit și nedespărțit Mântuitorul Iisus Hri stos
este Dumnezeu adevărat și O m adevărat Care S -a întrupat pentru mântuirea noastră și pentru
ca noi să devenim dumnezei 68.
Sfântul Simeon subliniază adesea că cei care Il iubesc pe Hristos, aceia Îl și văd : ―… ca
să cunoști că Îl văd pe Hristos cei ce -L iubesc și păzesc poruncile Lui, ascultă -L pe Domnul
Însuși care zice :Cine are poruncile Mele acela este cel ce M ă iubește pe Mine, iar cine Mă
iubește pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu și eu îl voi iubi pe El și mă voi arăta lui(In.14,
21)”69.
El susține că Hristos este Dumnezeu adevărat , și că El se arată în chip recunoscut
celor ce Îl iubesc și celor care își arată iubirea față de El prin păzirea poruncilor. Hristos
fiind Lumina lumii, este natural ca toți cei credincioși i să- L vadă și astfel să -L poată
cunoaște, căci a -L cunoaște pe Du mnezeu pornind numa i de la Scripturi este, practic cu
neputință. ― Cum socotești că slujești Lui, pe care nu L -ai văzut niciodată ? Iar nevăzându -L,
nici învrednicindu -te să auzi glasul Său, de unde ai învățat voia lui cea Sfântă ?…‖70.
Cunoa ștere a lui Dumnezeu , la Sfântul Simeon, are întotdeauna un caracter luminos și
hristocentric în același timp, tocmai pentru că Hristos e Lumina lumii, iar cunoscându -L pe
Hristos, Care ― Dumnezeu fiind în chip, ‖71 ne descoperă nouă chipul luminos al lui
Dumnezeu, în Sine Însuși.
Cunoașterea lui Dumnezeu este o profundă viață interioară cu Hristos și prin Hristos,
o relație intimă între eul propriu și Hristos , prin Sfântul Duh. Chiar dacă nu viețuiește în
temporalitatea noastră, vecină cu ea, ap tă de a ușura și susține legătura dintre noi și El72.
Hristos nu apare niciodată cu trăsături omenești , vizibile, ci ca lumină și foc în inima
lui Simeon sau, mai degrabă, ca un ― chip fără de chip ‖ sau ca o ― fanto mă fără formă ‖. Cel
ce Îl are pe Hristos format în el însuși cunoaște mișcările Sale, căc i ― arătându -Se în lumină

68 Sfântul Simeon Noul T eolog, Imne , Epistole și Capitole , p.69
69 Sf. Simeon Noul Teolog, Discursuri teologice și etice , op. cit., p. 200
70 Ibidem, p. 293
71 Filipeni 2,6
72 Pr. Dumitru Stăniloae , Iisus Hristos sau restaurarea omului , Ed. Omniscop, Craiova, 1993, p. 378

31
în chip subzistent și ființial într -o formă fără formă și într -un chip fără de chip este văzut îm
chip nevăzut și înțeles înfulger în inimile noastre, ne face un mărgărit ar luminos ‖73.
Lumina iubirii divine poate pătrunde acum într -un suflet purificat de patimi, într -o
inimă curată și o conștiință transparent, capabilă să vadă această lumină, să o simtă și să o
înțeleagă, deoarece nici o patimă nu mai stă în calea ―vederii‖ și cunoașterii lui Dumnezeu .
Întrebat odată de către sincelul Ștefan , dacă cele Trei Persoane se disting numai
teoretic sau și practic, Sfântul Simeon Noul Teolog, îi răspunde la in trebare printr -o lungă
epistolă de 500 de versuri ( Imnul 21), denunțând caracterul scolast ic al distincției în cauz ă.
Ne putem întreba ce l -a determinat pe Ștefan să -i pună o astfel de întrebare Sfântului
Simeon . Întrebarea pusă de sincelul Ștefan , părea a fi compusă astfel încât orice ce răspun s
ar fi dat Sfântul Simeon , ar fi putut sa -l acuze de erezie. Dacă Simeon răspundea că
distincția este real ă‖, ar fi putut fi acuzat de arianism, sau cel puțin ar fi implicat într -o
dificilă dispută teologică.
Dacă ar fi răspuns că distincția est e‖ rațională‖, ar fi putut fi acuzat de erezia lui
Sabelie, care învăța că „există o singură Ființă, numită Tată și Fiu, nu unul provenind din
celălalt, ci El Însuși din El Însuși, cu numele de Tată și Fiu, acestea putând fi schimbate între
ele‖74.
Sfântul Simeon îi prezintă u n răspuns teologic echilibrat, numind ambelele părți care iau
parte la controversă. ― A plinit economia Ta și pe cel sricăcios l -ai făcut Dumnezeu
asemenea Ție, Dumnezeule, Cel mai -înainte -fără-de-început, Care ești prin fi re împreună cu
Dumnezeu Fiul și Cuvântul Cel împreună -fără-de-început, Cel născut de Tine…Care nu e
separat de Tine mental, ci e inseparabil de Tine în mod real. Chiar dacă e separat, dar nu
prin fire, ci mai degrabă prin ipostază sau persoană, căci a sp une că e separat în mod real e
propriu celor lipsiți de cucernicie și fără Dumnezeu, iar a spune că e separat în mod mental
e propriu celor cu totul întunecați ”75.
Învățătura depre Sfânta Treime la Sfântul Simeon Noul Teolog nu este sistematizată
într-o lucrare specială. Sfântul Simeon nu și -a propus să realizeze o scriere do gmatică în
care să trateze despre Sfânta Treime. Tot ceea ce a scris a făcut -o cu scopul de a se apăra
împotriva celor ce -l acuzau de învățături greșite și a scris pentru a îndemna pe credincioși

73 Sf. Simeon Noul Teolog, Discursuri teologice și etice ,op. cit.,p.301
74 Ilarion Alfeyev, Sfântul Simeon Noul Teolog și tradiția ortodoxă , Editura Sophia, București, 2010, p.188
75 Imnul 21, în Scrieri III, pp. 128-129

32
să-i urmeze și să se facă părtași luminii dumnezeiești. În tratarea despre Sfânta Treime, el
insistă pe unitatea Acesteia, fără a desființa cele trei Ipos tase: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh.
Creștinismul și istoria Bisericii lui Hristos, istoria vieții creștine și personale sunt, în
gândirea Sfântului Simeon, o istorie a teofaniilor și a existenței și lucrării luminii
dumnezeiețti în viața umanității.
Sfântul Simeon mai arată și că scopul omului este vederea Sfintei Treimi încă din acestă
viață ca arvună a vieții celei veșnice. Când vorbește despre Duhul Sfânt, nu vorbește despre
Acesta ca fiind separat de Tatăl și de Fiul, ci de fiecare dată menționez ă și celelalte două
Persoane, arătând încă o dată că Persoanele Sfintei Treimi nu pot fi despărțite.
O învățătură preferată și pe care a dezvoltat -o ori de câte ori a avut ocazia, este aceea
despre simțirea conștientă a harului Sfântului Duh, Insi stă pe această simțire conștientă
fiindcă numai astfel omul este sigur că împlinește voia luio dumnezeu, și lucrurile și
eforturile sale sunt primite de Acesta ca jertfîă de bună – mireasmă.
Pentru Sfântul Simeon, Hristos e de față pretutindeni, de aceea el ne îndeamnă să ne
grăbim să -L găsim încă fiind aici, ca să -L vedem și să -L contemplăm în lumina slavei Sale,
pentru a -L cunoaște cu adevărat.
Sfântul Simeon Noul Teolog ne arată că de fapt Hristos este cunoaștere, înțelepciune,
cuvânt, lumină, strălucire, asemănare, vedere, recunoașterea Stăpânului și haina de nuntă.
Hristos va fi haina tuturor în măsura în care fiecare se va îmbrăca cu râvnă în El, încă
de aici, fiindcă nimeni nu poate intra la nunta cea de taină ( a cunoașterii lui Dumnezeu)
fără a purta această „haină neapropiată‖76.
Cel ce se îmbracă în H ristos se se î mbracă în haina luminoasă a cuno așterii lui
Dumnezeu, prin întâlnirea și unirea cu El la nunta cea de taină a contemplației mistice.
Însuși numele lui Hristos, pentru Sfântul Simeon Noul Teolog, posedă deja toată slava
Dumnezeirii, iar frumu sețea Lui naște dorința de a -L vedea. De altfel, vederea Lui este rodul
vieții creștine și ne dăruiește nemurirea și cunoașterea.
Cunoașterea prin experiență personală a lui Dumnezeu „nu se impotrivește înțelegerii
esențial hristocentrice a Evanhe liei, deoarece e a însăși este posibilă doar în H ristos, adică
prin părtășie la umanitatea î ndumnezeită a lui Iisus ‖77 .Legătura personală a omului cu

76 Sf. Simeon Noul Teolo g, Discursuri teologice și etice , op. cit., p. 207
77 John Me zendorff, Teologia bizantină , Editura IBMBOR, București, 1996, p. 237

33
Dumnezeu cel viu va avea mai cu rând drept obiect persoana lui H ristos, care ne dezvăluie
ființa dumnezeiască ; astfel cugetarea și viața creștină devin hristocentrice.
În viziunea Sfântului Simeon Noul Teolog, Hristos însoțește sufletul începând din
momentul purificării până la cel al desăvârșirii pe calea cunoașterii lui Dumnezeu. ‖ El este
temelia nesfărmată pentru cei începători, nădejde nemișcată pentru cei aflați la mijloc și
iubire nesăturată și viață nesfâ rșită pentru cei desăvârșiți ”78. Sfântul Simeon soc otește
harul energiei necreate c e izvorăște din Hristos ca o taină a lui Hristos, în care e îmbrăcat
sau ca pe Insuș i Hristos.
Din viața si mai ales din scrierile Sfântului Simeon Noul Teol og putem învăța foarte
multe lucruri bune și folositoare sufletului, pentru mântuirea noastră. El ni se dezvăluie ca
un părinte deplin al Biser icii în măsura în care ne apropiem prin experiență și simțire a
harului, de experiența sa duhovnicească și de teologia sa mistică. Teologia sa nu are nici o
articulare interioară fără comunicarea noastră reală cu Dumnezeu și nu putem genera decât
păreri ex tremiste deplorabile cu adresă la teologia sa.

78 Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze, op. cit., p. 226

34

3.1. Cunoașterea lui Dumnezeu prin vederea luminii – eperiențe
mistice

Una dintre numeroasele viziuni dumnezeiești de care s -a învrednicit Sfântul
Simeon este relatată în Imnul al XXV -lea astfel: „Șezând în lumina sfeșnicului ce
strălucea și -mi lumina întunericul și negura nopții, mi se părea că sunt ocupat în lumin ă
cu o citire, urmărind cuvinte și cercetând legăt urile lor. Și în vreme ce mă afl am,
Stăpâne, ocupat cu acestea, deodată mi Te -ai arătat de sus cu mult mai mare ca soarele
și-ai strălucit din ceruri până în inima mea. Toate celelalte le vedeam ca un întuneric
adânc. Iar prin mijlocul lui trecea din ceruri până la mine, nevrednicul, un stâlp luminos,
tăind tot văzduhul. Și îndată am uitat de lumina lămpii, am uitat de casa unde mă afl am,
părându -mi-se că șed într -un văzduh întunecat. Am uitat cu totul și de trupul meu însuși.
Și Îți spuneam Ție și -Ți spun și acum din adâncul inimii: „Miluiește -mă, Stăpâne, Tu
singur, miluiește -mă, pe mine care nu Ți -am slujit niciodată în nici un fel, Mântuitorule,
ci Te -am mâniat din vârsta tinereții …‖79
Cea dintâi împărtășire concretă de vederea Luminii dumnezeiești o trăiește în
timpul unei privegheri și rugăciuni de noapte, în vremea când avea 20 de ani, fapt pe care
îl descrie în mod admirabil în Cateheza 22, folosindu -se – din smerenie – după pilda
Apostolului Pavel, de persoana a III -a: Stând el în picioare într -o zi și spunând mai mult
cu mintea decât cu gura: „Dumnezeule, milostiveștemă pe mine, păcătosul!” (Lc. 18,
13), dintr -o dată o strălucire dumnezeiască l -a încununat de sus și a umplut tot lo cul. Iar
atunci când s -a petrecut aceasta, tânărul nu mai știa și a uitat dacă era în casă sau sub
un acoperiș. Fiindcă de pretutindeni venea numai lumină și nu știa dacă mai umbla pe
pământ. Nu mai era în el nici teamă de a nu cădea, nici grija de lume, n imic din cele ce -i
năpădesc pe oamenii ce poartă trup nu -i ataca gândul, ci fi ind cu totul împreună cu
lumina nematerială și părându -i-se că s -a făcut el însuși lumină, și uitând toată lumea, a
ajuns plin de lacrimi și de bucurie și de veselie negrăită. A poi mintea lui s -a înălțat la cer
și a văzut altă lumină mai limpede decât cea care era aproape de el. Și stând în

79 H 25, ed. cit., p. 489

35
apropierea acelei lumini i s -a arătat în chip uimitor bătrânul acela sfânt7 și deopotrivă
cu îngerii, care îi dăduse porunca și cartea80 […]. Trecând vederea aceasta, și precum
spunea, venindu -și din nou în sine însuși, tânărul a fost cuprins de bucurie și de uimire și
a vărsat lacrimi din inimă, și lacrimilor le -a urmat dulceața. La sfârșit, a căzut pe pat și
în ceasul acela a cântat cocoșul și a arătat că era miezul nopții81.
În esență, această primă viziune este un dar pe care Dumnezeu îl face acestui tânăr
neexperimentat, care nu era, nici un mare ascet și – după câte însuși mărturisește – nici un
îndârjit nevoitor.
Dumnezeu i se arată din nou, dovedind limpede prin aceasta că numai pentru marea
Sa milostivire dăruiește omului bunătățile Sale. Astfel, următoarea manifestare mistică a
Luminii, de o intensitate mult mai redusă în comparație cu prima, pare să fi avut l oc abia
după opt ani (977 ), în vremea când Simeon se afl a ca frate începător în obștea de la
mănăstirea Studion, experiență dobândită acum printr -o nevoință ascetică mult mai aspră și
datorită rugăciunilor părintelui său duhovnicesc .
Această nouă vedere de care Sfântul Simeon a fost învrednicit este confirmată, mai
apoi, de către bătrânul său povățuitor, ca fiind arătarea reală a lui Hristos care a binevoit să
ia chip și să se înfățișeze în Lumina cea neînserată și Care, Dumneze u adevărat și Om
adevărat f iind, îl încredințează de aceasta pe tânărul nevoitor, grăind astfel către dânsul:
„Da, Eu sunt, Dumnezeu Care M -am făcut pentru tine om; iată, Eu te -am făcut pe tine
precum vezi, și tu te vei face dumnezeu!”82.
Vederea Luminii capătă acum un caracter hristocentric, aspect al unei trăiri
duhovnicești înalte care constituie în sine culmea sau apogeul vieții spirituale desăvârșite a
omului, adică întâlnirea personală cu Hristos și comuniunea cu El, întrucât numai în
momentul în care Hristos începe să vorbească în inimă prin Duhul Sfânt, se poate afirma că
acel suflet a dobândit o cunoaștere personală a Luminii. Simpla ei vedere nu oferă o
cunoaștere adevărată, ci dimpotrivă poate provoca o tristețe profundă, c ăci „bucur ă atunci
când se arată și rănește atunci când se ascunde”83.
Toate vederile minunate de care „Noul Teolog‖ a fost învrednicit prin mila lui
Dumnezeu, fiecare dintre ele unică și autentică în felul ei, s -au produs fără ca Simeon să le

80 Este vorba despre lucrarea Sfântului Marcu Ascetul intitulată Despre legea duhovnicească în 200 de capete
(cf. Nichita Stihatul , Viața…, 4, p. 17).
81 Simeon Noul Teolog , Cateheze. S crieri II, C 22, trad. rom. diac. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu , 2003, p.
239. A se vedea și Nichita Stihatul , Viața…, 5, pp. 18 -20
82 Et 5, ed. cit., p. 244
83 C 16, ed. cit., p. 191 -192

36
caute în vre un anumit fel. Ele au fost darul lui Dumnezeu. De aceea, ele nu pot fi explicate
printr -o asceză deosebit de aspră și, deci, nici printr -o stare psihologică specială creată de o
astfel de asceză. De altfel, atunci când vorbește despre cea dintâi, Sfântul S imeon crede de
cuviință să adauge că nu făcuse nimic deosebit pentru aceasta și nici măcar nu se gândise la
așa ceva84.

84 C 22, ed. cit., p. 241

37

3.2. Lumina dumnezeiască în concepția
Sfântului Simeon Noul Teolog

Cel mai adesea când Sfântul Simeon vorbește despre ceea ce numim vedere el se
referă, pe de o parte, la „vederea luminii Preasfintei Treimi și nu la orice fel de lumină‖85,
iar pe de altă parte, înțelege această vedere drept sălășluirea însăși a Treimii în noi, adică
ενοίκηζις86. Această coborâre a luminii în ființa noastră este în același timp urcarea noastră
spre ea, la Tatăl, în lumina lui Hristos, prin harul Sfântului Duh. În aceeași măsură, se
vorbește despre vedere ca și contemplare mistică , act prin care sunt exprimate atât
înțelegerea duhovnicească a Luminii cât și vederea realităților extatice: „ Căci – zice Simeon
– Dumnezeu nu este nicăieri pentru cei ce văd trupeste, fi indcă este nevăzut; dar pentru cei
ce înțeleg duhovnicește este pre tutindeni, fi indcă e prezent”87.
Contemplarea ca vedere produce, așadar, o cunoaștere duhovnicească în om. De
aceea, atunci când Simeon vorbește despre Lumina dumnezeiască el o înțelege ca fiind acea
„lumină gândită cu mintea‖88, în sensul că mintea înțelege lumina pe măsura luminării sale
de către Dumnezeu și știe că lumina e a lui Dumnezeu, că e dumnezeiască și că ea este, în
fapt, iubirea lui Dumnezeu față de sine. În istorisirea vederilor sale, Simeon insistă mult
asupra lumi nii care -l covârșește într -atât încât mai înainte de a -L vedea pe Dumnezeu la
început numai pe ea o vedea.
Deși se întreabă ce este această lumină, totuși înțelege destul de repede natura ei
dumnezeiască și faptul că prin ea Dumnezeu Însuși Se face v ăzut. După cum însuși se
exprimă într-unul din discursurile sale etice, această lumină este „însăși Lumina simplă a
Dumnezeirii‖89, a Preasfintei Treimi, căci după mărturia ucenicului iubit „ Dumnezeu Însuși
este lumină ‖ (cf. I In 1, 5).

85 Octavian Picioruș , Vederea lui Dumnezeu în teologia Sfântului Simeon Noul Teolog , Editura Teologie
pentru azi, București, 2009, p. 28
86 Ibidem, p. 29
87 Simeon Noul Teolog , Imne, Epistole și Capitole . Scrieri III, trad. rom. diac. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis,
Sibiu, 2001, p. 365
88 Octavian Picioruș , Vederea …, p. 30.
89 Et 4, ed. cit., p. 231.

38
În același timp, el simte cum această Lumină îi răpește mintea și sufletul,
aprinzându -i dorul de ea prin dulceața și frumusețea ei. Începe să verse râuri de lacrimi
duhovnicești90, sufletul fi indu-i cuprins de o mare iubire și de un dor nespus: „…Știu c ă e
mare, dar cât de mare nu știu. […] Dar fi indcă nu pot afl a desăvârșirea luminii, doresc
mai mult și pururea suspin că e puțin ce mi s -a dat – chiar dacă mi se pare mult – în raport
cu ceea ce bănuiesc că e încă departe. Față de ceea ce doresc, ceea ce văd mi se pare că nu
e nimic, nesimțind deloc bogăția a ceea ce mi s -a dat”91.
Mai presus de toate, însă, simte cum Lumina aceasta negrăită îl preschimbă, îl
înnoiește și făcându -l, astfel, asemenea lui Dumnezeu, îl un ește cu El și -l îndumnezeiește92.
Într-o așa de mare măsură se revelează Dumnezeu în lumină încât toate vederile de care
Simeon s -a împărtășit au un caracter extatic. Însă nu e vorba de un extaz impersonal, căci el
este răpit din lume și iese din sine cu scopul de a fi rid icat, în Lumină, la întâlnirea și unirea
personală cu Dumnezeu93.
Primul extaz nu înseamnă de îndată îndumnezeirea, ci doar începutul procesului real și
profund al curățirii de patimi94 și al recunoașterii, înaintea măreției dumnezeiești, a stării
reale de păcătoșenie. Acestuia îi urmează, treptat, unirea cu Dumnezeu. Grăitoare în acest
sens este rugăciunea a șaptea din canonul Sfintei Împărtășanii, alcătuită de Sfântul Simeon,
în care, printre altele, citim și acestea: „ Știu, Mântuitorule, că altul ca mine n -a greșit Ție,
nici a făcut faptele pe care le -am făcut eu. Dar și aceasta știu, că mărimea greșelilor mele și
mulțimea păcatelor mele nu covârșesc răbdarea cea multă a Dumnezeului me u, nici iubirea
Lui de oameni cea înaltă; ci, pe cei ce fi erbinte se pocăiesc, cu mila îndurării îi curățești și
îi luminezi și cu Lumina îi unești, părtași Dumnezeirii Tale făcându -i fără pizmuire; și –
lucru străin de gândurile îngerești și omenești – adeseori vorbești cu ei ca și cu niște
prieteni ai Tăi adevărați…”95.
Astfel că „simțirea‖ sau „vederea‖ lui Dumnezeu și unirea cu El în lumină se ivește în
om pe măsura curățirii sale de păcate. Părintele Dumitru Stăniloae, vorbind într -un stud iu
despre semnificația Luminii dumnezeiești în spiritualitatea ortodoxă și analizând gândirea
Sfântului Grigorie Palama și a Sfântului Simeon Noul Teolog, spunea următoarele :” Însuși
faptul că vederea luminii dumnezeiești echivalează cu o unire cu Dumnezeu , iar unirea
aceasta este o unire din iubire, de care sufl etul se umple tot mai mult prin împlinirea

90 C 22 , ed. cit., p. 239
91 H 8, ed. cit., p. 354
92 H 34, pp. 558 -563; H 39, pp. 577 -581.
93 Jean-Claude Larchet , Dumnezeu este iubire …, p. 217.
94 Octavian Picioruș , Vederea …, p. 118
95 Liturghier, Edit. Inst. Biblic, București, 2000, p. 331.

39
poruncilor lui Dumnezeu, sau a voii Lui, arată că întâlnirea cu Dumnezeu în lumină este o
unire sau o întâlnire între credincios și Dumnezeu în iubire, ca între persoană și Persoană,
o unire sau o întâlnire în care persoanele sunt întregi și totuși nu se confundă ”96.
Spre deosebire de majoritatea Părinților Bisericii noastre, Sfântul Simeon , nu ezită să
vorbească deschis despre propriile sale experiențe mistice, lucru pe care îl face într -un mod
cât se poate de impresionant. În acest sens, într -una din catehezele sale oferă descrierea cea
mai detaliată și concretă a vederii luminii și a fazel or ei succesive, zicând: Sălășluindu -Te
Tu și strălucind prin lumina slavei dumnezeiești, […] de îndată am simțit o căldură
dumnezeiască, mai apoi scânteind o mică strălucire, mai apoi un sufl u dumnezeiesc, mai
apoi un foc în inimă și țâșnind prin lacri mi cu curgeri necontenite, mai apoi o rază ușoară
străbătând în mintea mea mai repede decât fulgerul, după care mi s -a arătat ca o lumină în
noapte și ca un mic nor în chip de fl acără șezând pe capul meu, pe când zăceam cu fața la
pământ și -mi făceam rugăc iunea; după care a zburat, și nu după mult timp mi s -a arătat în
cer97.
Cu Sfântul Simeon, mistica întunericului face, așadar, loc misticii luminii. Norul văzut
de Simeon nu este acel nor al lui Moise, ci însăși lumina Taborului98.
Făcând astfel referire în Cateheza 35 la prima vedere a Luminii, Simeon adaugă,
zicând: „ Căci lumina Ta cea dumnezeiască luminând toate și pe mine, nenorocitul, și făcând
noaptea ca o zi luminoasă, m -a învrednicit să -L văd în chip înfricoșător în însăși înălțimea
Dumnezeirii Tale ca în cer pe Acela, stând în preajma slavei Tale celei dumnezeiești, nu
împodobit de o cunună oarecare, nici de un veșmânt strălucitor, nici cu o vedere schimbată,
ci așa cum a fost pe când petrecea împreu nă cu noi și a f ost văzut în fi ecare zi pe
pământ …‖99, și aceasta s -a făcut pentru deplina încredințare că Unul și Același este Hristos
Domnul.
Cât privește învățătura despre Lumina divină în concepția Sfântului Simeon Noul
Teolog, putem spune că el are multe idei comune cu Evagrie Ponticul , Macarie Egipteanul,
Maxim Mărurisitorul și Isaac Sirul. Însă, în timp ce Sfântul Maxim Mărturisitorul și, mai
târziu, Sfântul Ioan Damaschin vorbesc de vederea slavei dumnezeiești în context
hristologic, punându -o în legătu ră cu umanitatea îndumnezeită a lui Hristos prin care ne
împărtășim de luminarea dumnezeiască, Sfântul Simeon înfățișează aceeași realitate, dar de

96 Pr. pr of. Dumitru Stăniloae , „ Semnificația Luminii dumnezeiești în spiritualitatea și cultul Bisericii
Ortodoxe ‖, în Ortodoxia, nr. 3 -4, 1976, p. 440.
97 C 35, ed. cit., p. 359.
98 Paul Evdokimov , Cunoașterea …, p. 68
99 37 C 35, ed. cit., p. 358.

40
această dată în plan pnevmatologic. E vorba la el, înainte de toate, de „o revelație a Duhului
Sfânt în noi, de viața trăită în har, care nu poate rămâne ascuns, ci se manifestă pe treptele
superioare ale vieții spirituale ca lumină100.
Învățătura fundamentală a Sfântului Simeon Noul Teolog se întemeiază, astfel, pe
faptul că pentru a vedea lumina simplă și fără formă a Dumnezeului Celui în Treime, „omul
însuși trebuie să devină lumină‖101. Cu alte cuvinte, vederea Luminii nu înseamnă pentru
Sfântul Simeon decât începutul vieții duhovnicești autentice și conștiente, fapt pentru care în
gândirea sa această vedere trebuie să se producă și să înceapă încă din această viață.

100 Vladimir Lossky , Vederea lui Dumnezeu, trad. rom. Rus Remus, Edit. Inst. Biblic, București, 1995, p. 129
101 Vasili Krivoșein , În lumina…, p. 238.

41

3.3. Iubire a creștină la Sfântul Simeon Noul Teolog

Biblia Îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind iubire : ― oricine iubește este născut din
Dumnezeu și cunoaște pe Dumnezeu, Cel ce nu iubește n -a cunoscut pe Dumnezeu, pentru
că Dumnezeu este iubire ‖( I Ioan 4, 7 -8). M ântuitorul Iisus Heristos a arătat că iubirea este
criteriul după care se recunosc adevărații S ăi ucenici, prin uumare educația se cere realizată
în conformitate cu modelul oferit de El.
Legătura de iubire dintre om și Dumnezeu se realizează prin intermediul sufletului.
Această legătură constă în taina negrăită a iubirii. Ca și viața și sufle tul, și legătura iubirii,
oricât am exprima -o, rămâne o taină.
Iubirea de oameni constă, potrivit Sfântului Simeon Noul Teolog, în ‖a face bine
dușmanilor/ și în a -i iubi pe ei ca prieteni,/ ca pe niște adevărați binefăcători/ și în a te ruga
pentru toți/ cei ce -ți voiesc răul; în a face o iubire lăuntrică egală/ față de toți , buni sau
răi,/ în a -ți pune sufletul( viața) în fiecare zi/ pentru toți, înțeleg pentru mântuirea tuturor/
pentru a se mântui fiecare, sau toți, de e cu pitință”102.
Nu există iubire fără jertfă , iar jertfa din iubire contribuie la desăvârșire. Prin iubire
am putea spune că se elimină nu numai păcatele, dar cresc și virtuțile, iubirea aceasta
integrală care te asimilează în Dumnezeu e însuși factorul desăvârș it, e forța după care tinzi
să devii asemenea cu cel pe care -l iubești. Semnul iubirii supreme de aproapele este a răbda
moartea pentru el, cu bucurie și a socoti aceasta ca pe o datorie103.
Trăim într -o societate în care se vorbește mult despre iubire a celorlalți, într -o lume
preocupată de comuniune. Este foarte ciudat faptul că, pe cât de mari sunt eforturile depuse
pentru a -i apropia pe oameni, pe atât de mici sunt rezultatele obținute. Despre iubire nu se
poate vorbi artificial, iubirea înseamnă lac rimi, suferință, părere de rău. Iubirea înseamnă a
te implica, a trăi, a colabora, a ajuta, a sprijini, a mângâia, a da sfat, tot ce se face din punct
de vedere al binelui.

102 Sfântul Simeon Nuol Teolog, Imnele iubirii dumnezeiești . Imnul 40 , p. 613 -614
103 Sfântul Petre Damaschinul, Învățăturile duhovnicești ale Sfântului Petru Damaschinul , în Filocali a…, vol.
5, p. 136

42
Rolul ascezei și al căinței, al ascultării și rugăciunii, al curăției și al tuturor virtuților
încununate de iubire, este nepătimirea sau „ aptheia‖, căci „ dacă cugetul nostru nu se ridică
la înălțimea nepătimirii într -aripat de pocăință și de lacrimi și de smerenia duhovnicească
care se ivesc din acelea, n -am putea ajunge liberi de toate cele zise‖104, adică de orice
patimă, fie ea cât de mică și de neînsemnată, sau de orice mișcare a gândului spre savârsirea
faptei cele rele
Iubirea nu e numai o unire cu Dumnezeu, ci și o asemănare cu El105. Necesitatea
năzuinței spre desăvârșire și cunoaștere se desprinde în principiul fundamental al
creștinismului, care e iubirea, deoarece Însuși „Dumnezeu este iubire‖106, iar a -L cunoaște
pe El ca Iubire nu se poate decât prin iubire. Altfel spus, Îl cunoaștem pe Dumnezeu prin
Dumnezeu .
Adevărata dragoste de Dumezeu și de semeni înseamnă a trăi pe pământ „viață
îngerească‖107, a prețui pe Dumnezeu mai mult decât lumea î ntreagă, sufletul mai mult decât
trupul, a dispprețui slava și ocara, bogăția și sărăcia, plăcerea și întristarea, dar nu numai
acestea, ci însăși viața vremelnică și moartea108, deoarece iubirea este mai dulce și mai tare
decât viața. Numai o astfel de iubire de semeni conduce către adevărata iubire de
Dumnezeu, dar al Duhului Sfânt.
Cel care înaintează pe dru mul iubirii , nu este tulburat de nici n om, fie că este bun, fie
că este rău, ci mânat de dorul iubirii de Dumnezeu, caută să se odihnească întru El. Acesta
nu întristează pe nimeni și nu se întristează pentru cele vremelnice. Iubim cu adevărat și în
sens duhovnicesc lumea și semenii, atunci când o privim și înțelegem cumo privește,
înțelege, iartă și poartă de grijă Dumnezeu, când vom avea față de ea aceeași înțelegere și
milă, din dorința de a -i mântui.
Iubirea arătată celor din jur dovedește capaci tatea sufletului uman de a se apropia de
Dumnezeu și este imaginea iubirii față de El. Educația relizată pe baza iubirii creștine are o
serie de particularități care -i oferă unicitate : ― Prin iubirea aproapelui avem metoda
educativă, calea de a cultiva, îm bunătăți și perfecționa omul, până la asemănarea lui cu
Dumnezeu. Iubirea lui Hristos – cea mai divină dintre valori, virtutea în care se rezumă
esnța creștinismuli – este cheia fermecată, mijloculdivin prin care pătrundem în sanctuarul
religiei și în tainel e inimilor, cea mai bună metodă educativă, prin care oamenii pot deveni

104 Ibidem, p. 105
105 Nicolae Mladin, Prelegeri de mistică ortodoxă , Editura Veritas, Târgu Mureș, 1996, p. 184
106 I In. 4, 8
107 Sfântul Maxim Mărturisitorul , Capete despre dragoste.Suta înâia , p.67
108 Ibidem, p. 72

43
mai buni și mai fericiți, cea mai puternică forță de ameliorare umană, cel mai bun program
social și cel mai autentic ideal cultural ”109 . Urmările educației bazată pe iubire formează
trepte spre viața veșnică pentru cel educat, dar și pentru educator, prin care este înmulțită
iubirea.

109 Ilarion V. Felea, Religia culturii…, p. 348

44

3.4. Pocăință permanentă sau neîncetată

Între stările duhovnicești despre care vorbește adesea Sfântul Simeon Noul Teolog și pe
care le consideră ca aparținând unui grad foarte mare de desăvârșire, un loc principal îl
ocupă „eliberarea de patimi ‖. Sfântul Simeon înțelege‖ eliberaraea de patimi‖, ca pe o
eliberare lăuntrică de imaginație și ca pe o contem plare mai presus de simțire.
El consideră că omul nu se poate elibera de patimile sale oricât ar lupta împotriva lor ,
dacă nu ar primi această putere. Gândurile rele, dat fiind puterea lor de influiență, numai
prin prezența lui Dumnezeu în om , pot sa să nu mai dureze în om.
Numai cel ce nu gândește răul poate dobândi o inimă curată și numai în lumina curată vede
în chip curat și cunoaște pe Dumnezeu în mod negrăit.
― Nepătimirea spun că constă nu numai în a fi în afară de lucrarea patimilor, ci și în
înstrăinarea de amintirea lor. Și nici numai în aceasta, ci și în a ne goli mintea noastră de
închipuirea lor în așa fel, ca atunci când voim să ne ridicăm mai presus de c eruri, ajungând
în afară de toate cele văzute și supuse simțurilor .‖110
După cum putem observa, Sfântul Simeon insist ă asupra acestei laturi poz itive a
nepătimirii: ea este nu numai o lepădare, ci și o înălțare. Însă ea nu este absența
„gândurilo r‖ ci și o putere lăuntrică capabilă să reziste patimilor, este veșmântul cu care se
îmbracă fiul risipitor , întors pe calea pocăinței la Tatăl sau cel iubitor.
Sufletul nepătimitor, ― ajuns ușor prin virtu ți și prin aripile iubirii lui Dumnezeu, se
odihnește împreună cu toși drepții de ostenelile lui și ajunge într -o lumină nesfârșită și
dumnezeiască “.111 Nepătimirea este , așadar, o stare de sensibilitate accentuată a minții și a
sufletului, față de realități le dumnezeiești în care trăiește și pe care le cunoaște.
Prin faptă omul trebuie să ajungă în cele din urmă la o stare de nepătimire, la
independența firii sale care nu mai este supusă patimilor, căci sufletul în sine e nepătimitor,
dar părăsindu -șispiritualitatea lăuntrică, exteriorizându -se, ajunge supus patimilor. Mintea
care își recapătă integritatea nu mai este afectată de nimic, ea nu mai ―pătimește‖, ci se află
în starea ei normal de ―trezvie‖ . Tre zvia, atenția inumii, puterea de discernămân t și de

110 Sfântul Simeon Noul Teolog, Capete teologice și practice , op. cit., p. 69
111 Sfântul Simeon Noul Teolog, Cateheze, op. cit., p.150

45
judecată a celor duhovnicești caracterizează ființa umană în starea ei de integritate112. Prin
nepătimire sufletul devine impasibil față de tot ce este omenesc și pământesc . Nu mai e el
care trăiește , ci Hristos trăiește acum în el, printr -o prezență continuă și puternică.
Am putea spune că, de fapt este vorba de o nepătimire care atrage prin sine o ―vedere‖
curată a lucrurilor dumnezeiești și o cunoaștere a rațiunilor divine.
Așadar, în sens negativ, nepătimirea este eliberată d e patimi, însă, în sens pozitiv este
liniștea, pacea sau tăcerea sufletului , iubirea care îl copleșește, deoarece între nepătimire și
iubire există o legătură strânsă.
Părintele Stăniloae, considerat , pe bună drep tate, nu doar un simplu traducător, ci și un
întregitor al Filocaliei, un iubitor de texte filocalice, ca și primii autori ai Filocaliei, ne spune
„Drumul pe marea vieții acesteia, dacă vrem să fie o continuă apropiere de țărmul raiului,
de țărmul dragostei, care e Hristos Însuși, și nu o r ătăcire fără ancorare și până la urmă o
scufundare în bezna ei, dacă vrem să fie un drum spre desăvârșire și spre viață, trebuie să -l
facem neîntreruptîn corabia pocăinței pentru nedeplina dragoste ce am arătat -o prin
păcatele noastre, pentru că voința une i iubiri mai mari ne mână tot mai departe. Ea ne ține
deasupra valurilor uriașe ale răului sau egoismului ce se ridică din noi și ne duce tot mai
înainte. Numai așezați în barca pocăinței călcăm în fiecare clipă peste valurile păcătoase
ale egoismului, car e tind să se ridice din adâci dedesubturi din noi și de sub noi. Numai prin
ea suntem mereu deasupra noastră și în mișcare dincolo de punctul la care ne aflăm, mai
aproape de dragostea deplină, mai aproape de raiul în care se află pomul vieții, adică
Hrist os, izvorul dragostei ce nutrește spiritul nostru ‖113.
Pocăința pătrunde pâna la hotarele profunde dintre bine și rău, denunță primejdia , trezește
forța vie, credința și speranța și ―tinde să repare dezodinea, să restabilească armonia în
compoziția valorilor noastre‖114.
Pocăința este, după învățătura Sfântului Simeon, coordonată interioară a puterii noastre
duhovnicești, biruința continuă asupra căderilor personale.
Sfântul Simeon ne spune că pocăința spală de întinăciunea faptelor rușinoase ș i ne
mijlocește primirea și împărtăși rea Sfântului Duh. Darul suprem sau distinctiv al adevăratei
pocăințe este neținerea de minte a răului115.

112 Vladimir Lossky, Teologie mist ică…, op. cit., p.183
113 Preot Profesor Dr. Dumitru St ăniloae, Spiritualitate ortodoxă. Ascetica și mistica , EIBMBOR, București,
1992, p. 110
114 Pr. Constantin Galeriu, Sensul cre știn al pocăinței , în ―Studii teologice ‖ , XIX (1967), nr. 9 -10, p. 676

46

4. Sfântul Simeo n Noul Teolog – model de urmat în urcușul duhovnicesc

Mistic prin excelență, Sfântul Simeon Noul Teolog, este prin viața si învățăturile sale
un model atât pentru ucenicii săi, cât și pentru tinerii de astăzi care aspiră la o trăire cât mai
aproape de Dumnezeu. El este printe puținii mistici răsăr iteni care descriu experiențele
duhovnicești personale, lăsâdu -ne astfel, pagini impresionante privind aceste experiențe
spirituale, marturii ale faptului că mântuirea sau desăvârșirea, ―pătimirea îndumnezeirii ‖, nu
este o figură de stil a literaturii duhovnicești răsăritene, ci o realitate a vieții creștine,
accesibilă tuturor creștinilor dornici de viață duhovnicescă îmbunătățită.
La fel ca și în vremea Sfântului Simeon Noul Teolog, și astăzi sistemu l educațional
pierde uneori din vedere cea mai importantă sursă a educației, și anume, Cuvântul lui
Dumnezeu. Orice carte sau manual care urmărește într -un fel sau altul educarea copiilor sau a
tinerilor se fundamentează pe o viziune pur omenească și tocma i de aceea utilitatea ei se
oprește într -un anume punct, iar conținutul este supus mereu schimbărilor. Acest neajuns
poate fi însă împlinit dacă înțelegem educația așa cum au privit -o sfinții părinți și în cazul de
față, Sfântul Simeon Noul Teolog ca o acț uine firească, derivată din responsabilitatea
părintelui și a profesorului, care nu exclude conținuturile educației profane, dar care este
fundamentată pe lucrarea cuvântului lui Dumnezeu, singura sursă care poate oferi o călăuzire
adecvată atât pentru via ța aceasta, cât și pentru cea viitoare, în Împărăția lui Dumnezeu.
Sfântul Simeon Noul Teolog ocupă un loc deosebit în istoria spiritualității Răsăritului
creștin datorită personalității sale puternice care se face simțită în fiecare rând scris al operei
sale. „Este singurul dintre toți misticii ortodocși ai Evului Mediu care vorbește deschis despre
experiența sa personală și lăuntrică, descrie propriile viziuni și nu se teme să opună
evenimentul spiritual al vieții sale mistice unor instituții t radiționale ”116
Pentru Sfântul Simeon Noul Teolog, viața creștină este o continuă creștere și sporire
întru Hristos. Calitatea de creștin este dată de trăirea stărilor de culme ale vieții duhovnicești

115 Sfântul Ioan Scărarul, op. cit., p. 198
116 John Mez endorff, Sfântul Grigorie Palamas și mistica ortodoxă , traducere din limba franceza de Angela
Pagu; cuvânt înainte de Teodor Baconsky, Humanitas, București, 2007, p. 54

47
si nu de respectarea formală a unor precepte mor ale. Ea nu înseamnă conformarea față de
unele porunci sau sfaturi evanghelice, ci , mai degrabă, lupta de trăire a Evangheliei creștine
în integritatea ei, nevoința spre a experia stările de ― har du pă har ‖.
Sfântul Simeon Noul Teolog ni se descoperă ca un Părinte deplin al Bisericii în măsura
în care ne apropiem prin experiență și simțire a harului, de experiența sa duhovnicească și de
teologia sa mistică. Raportarea lui Simeon la viața Bisericii es te pe măsura experienței sale
mistice și aceasta se vede peste tot în scrierile sale teologice. Corectitudinea și înălțimea
teologiei simeoniene nu este dată de stil, de erudiție sau de emfază retorică cu care el scrie ci
de măreția experiențelor sale mist ice.
Prin întreaga lui viață străluminată de Duhul Sfânt, Sfântul Simeon Noul Teolog,
ilustrează în mod sublim doctrina îndumnezeirii . Înțelegem astfel de ce viața mistică în
condițiile de timp și spațiu e începutul vieții veșnice. Astfel, spunea N ichifor Crainic, în
Simeon „se exemplifică adevărul teologic că destinația omului e aceea de a deveni
„dumnezeu prin asemănare și prin participare ” 117.
Simeon in tră în viața monahală ca un om cu o mare sporire duhovnicească, cu un mare
zel pentru sfințenie și cu o încredere neclintită în sfințenia Părintelui său. El subliniază
continuu faptul că ajungem să ne sfințim viața dacă suntem în ascultare vie față de un P ărinte
duhovnicesc care să ne coordoneze viața pas cu pas. Astfel mântuirea personală e prezentată
ca o înaintare permanentă în sfințenie, prin experiența vederii lui Dumnezeu, în ascultarea
zilnică față de un Părinte duhovnicesc.
Sfântul Simeon Noul Teolog este un model pentru noi și pentru faptul în care ne
îndreaptă pașii spre descoperirea tainelor Sfintei Scripturi. El recunoaște existența a două
niveluri în Scriptură : extern și intern, subliniind astfel faptul că trebuie să încercăm să
recun oaștem ce cuvinte ale lui Iisus sau ale apostolilor au fost spuse direct, având nevoie de o
explicație literală, și care au fost spuse „în pilde‖, având nevoie de înțelegerea sensului
ascuns118. El ne învață că taina Scripturii se dezvăluie doar celor care s e străduiesc să pună în
practică ceea ce citesc și care dobândesc descoperirea dumnezeiască: ―Căci chiar dacă cele
dumnezeiești … sunt așternute în scris și pot fi citite de către toți, ele se descoperă numai
celor care au făcut pocăință fierbinte și s -au curățit frumos printr -o pocăință sinceră…
Acestora deci li se arată adâncurile Duhului… și din ele izvărăște cuvântul înțelepciunii și

117 Nichifor Crainic, Sfințenia împlinirea umanului…, p. 23.
118 Disc. et. 3, în Scrieri I, p. 187

48
cunoașterii… Dar pentru toți ceilalți ele sunt necunoscute și ascunse și nu sunt nicidecum
dezvăluite de Cel ce d eschide mintea credincioșilor ca să înțeleagă Scripturile .”119
Sfântul Simeon Noul Teolog, în calitate de reprezentant autentic al monahismului
răsăritean, prin formarea sa monahală a moștenit o puternică iubire față de Sfânta Scriptură și
o foarte bună cunoaștere a acesteia. Concepția lui despre rolul Sfint ei Scripturi în viața și în
educația copilului și a tânarului creștin este în întregime tradițională. El ne arată în Catehezele
sale folosul dobândit din citirea Scripturii de către toți creștinii, în mod special de către
călugări : ―Deci e nevoie… de mu ltă cercetare a dumnezeieștilor Scripturi. Fiindcă,
arătânduâne folosul care vine din acestea, Mântuitorul a zis :Cercetați Scripurile ( In 5,
39).‖120
― Nimic altceva din toate celelalte nu este mai folositor sufletului care a ales să cugete la
legea Domnul ui ziua și noaptea, decât cercetarea dumnezeieștilor Scripturi (In 5, 39). Căci în
acestea este a scuns înțelesul harului Duhului ‖121.
El ne spune că sunt mulți oameni care au interpretat Scriptura, însă nu l -au întâlnit pe
Hristos, Cel ce vorbește prin ea122. Aspectul esențial ține de prezența vie a lui Hristos în
Scriptură, el îl simte cu adevărat sau chiar îl vede pe Hristo s când citește , de aceea iubirea lui
pentru Scriptură este atât de profundă. De asemenea, el remarcă faptul că lumina divină îl face
să înțeleagă Scripturile, îi sporește cunoașterea și îl învață tainele123.
Prin citirea Sfintei Scripturi și a s crierilor Sfinților Părinți, precum și prin
conversațiile pe care le purta cu sfinții părinți, el a atins un nivel duhovnicesc înalt
îmbogățindu -și cunoștințele cele ziditoare de suflet. Sfâtul Simeon Noul Teolog , este un
model de urmat ,întrucît a reușit să aducă în atenție modul autentic de viețuire creștinească
moștenit prin tradiție, încă din perioada apostolică . Prin intermediul misticii simeoniene, se
pregătește terenul pentru revigorarea duhovnicească ce avea să se declanșeze și să se
răspândească o dată cu mișcarea isihastă din secolul al XIV -lea.
Conform învățăturilor Sfântului Simeon, modelul de îndrumător în urcușul
duhovnicesc, este omul deschis, blând, bun, compătimitor, milostiv, îndelung răbdător, care
suferă răul, iubito r de oa meni. Conform învățăturilor sale, omul trebiue să pună ca temelie la
clădirea virtuților, binele smereniei, apoi, cu lu ptele bunei credințe, să ridice casa cunoștinței

119 Disc. t eol. 1, în Scrieri I, p. 79
120 Cat. 3 , în Scrieri II, p. 49
121 Sfântul Simeon Noul Teolog, Discursul etic 12, în Scrieri 1, trad.rom. de diac. Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis,
Sibiu, 2001, p. 358
122 Disc. et. 15, Ibidem, p. 387
123 Imnul 18, în Scrieri III, p. 113

49
tainelor lui Dumnezeu și să fie cuprins de lumina dumnezeiască și să îl vadă pe Dumnezeu
cu ochiul curățit al inimii câ t este cu putință omului.
Pentru ca totul să capete un înțeles în viața omului de azi , spunea Sfântul Simeon ,
trebuie să existe experiența personală a prezenței și puterii lui Hristos Celui viu . „ Deci
fericit omul acela, care ascultă cuvintele acestea, le primește cu credință și le face pe ele
[Mt 7, 24], căci găsind mari bunătăți, care sunt mai presus de minte și de cuvânt și de cuget,
va ferici mâna mea nenorocită, care a scris acestea, și va slă vi pe Domnul Cel milostiv și
mult îndurat Care printr -o limbă murdară și printr -o gură necurată și murdară le -a
încredințat scrisului ca model de întoarcere și de pocăință și ca o cale nerătăcită și prea
adevărată a celor ce vor din tot sufletul să se mânt uiască și să moștenească împărăția care
este în însuși Dumnezeu și Mântuitorul nostru, Căruia fie slava în veci. Amin. ” 124
Sfântul Simeon afirmă că oamenii se nasc ca să slăvească pe Dumnezeu, ca o fire
cuvântătoare și cunoscătoare și singura din toată zidirea văzută care poate să -L înțeleagă pe
Creator, să -L mărească și să-I mulțumească.
Teologia simeoniană este un recurs continuu la experiență , echilibru ș i fidelitate fa ță de
Tradi ția Bisericii. Ca slujitor al Sfintei Liturghii și al Tainelor Bisericii, ca stare ț de
mănă stire, ca scriitor și teolog, ca m ărturisitor al credinț ei ortodoxe și ca om persecutat pe
nedrept pentru adâncimea teologiei ș i a iubirii sale pentru Tradi ția Bisericii pentru Sfin ții lui
Dumnezeu, Sfântul Simeon se arată cu fapta ș i cu cuvântul împlinitorul pr opriei sale
teologii. De aceea a și rămas ca reper demn de urmat în calea desăvârșirii.
Sfântul Simeon Noul Teolog este caracterizat prin intermediul titulaturilor luminii
dumnezeiești, pentru că era plin de lumină, de sfințenia lui Dumnezeu. Lumina
dumnezeiască care izvora din ele, pentru că era în el, îl făcea pe Simeon să fie asemeni unu i
Înger, adică o ființă neasemuit de frumoasă și neapropiată minții umane neînduhovnicite.
Doi dintre ucenicii săi l -au văzut pe Simeon în ipostaze mistice. Simeon din Efes, l -a vazut
în timpul Sfintei Liturghii îmbrăcat în veșmânt patriarhal, semn că Sime on putea să fie
hirotonit oricând patriarh al Constantinopolului, atâta timp cât Dumnezeu încuviința acest
lucru, iar Meletie, tuns în monahism de Simeon, îi mărturisește lui Nichita :‖ Adesea vedeam
un nor luminos [νε ϕέλη ϕωτινήγ] acoperindu -l întreg când stătea în altar în timpul Sfintei
puneri înainte. Și, pe drept cuvânt, căci aceia care se disting prin înălțimea virtuților se
învrednicesc și de slava dumnezeiască”125.

124 Cat. 23 , p. 253
125

50
Lecturând Catehezele Sfântului Simeon. ― găsești un mesaj personal și inovator, dar și
extrem de conservator ‖126, mesaj pe care îl poți folosi ca reper în contextual lumii de azi. El
subliniază nevoia fiecărui creștin de a avea o legătură vie cu Dumnezeu, a unei comuniuni
conștiente cu Hristos.pentru ca totul să capete un înțeles în vi ața de azi, spunea Sfântul
Simeon, trebuie să existe experiența personal a prezenței și puterii lui Hristos Celui viu.
― Deci fericit omul acela, care ascultă cuvintele acestea, le primește cu credință și le face pe
ele [Mt 7, 24] , căci găsind mari bunătăți, care nu sunt mai presus de minte și de cuvânt și de
cuget, va fericimâna mea nenorocită, care a scris acestea, și va slăvi pe Domnul cel milostiv
și mult îndurat Care printr -o limbă murdară și printr -o gură necurată și murdară le -a
încredințat sc risului ca model de întoarcere și de pocăință și ca o cale nerătăcită și prea
adevărată a celor ce vor din tot sufletul să se mântuiască și să moștenească împărăția care
este însuși Dumnezeu și Mântuitorul nostru, Căruia fie slava în veci. Amin ‖127.
Simeon pune extazul pe seama Sfinților și a celor care își sfințesc viața în mod continuu
iar, pe de altă parte, reliefează faptul că vederea lui Dumnezeu și viața ascetică plină de
discernământ sunt cele care ne sfințesc, care ne fac în mod deplin fii ai lui Dumnezeu .
Pentru Sfântul Simeon Noul Teolog, viața creștină este o continuă creștere și sporire
întru Hristos. Calitatea de creștin este dată nu de respectarea formală a unor precepte morale,
ci de trăirea stărilor de culme ale vieții duhov nicești. Ea nu înseamnă conformarea față de
unele porunci sau sfaturi evanghelice, ci lupta de trăire a Evangheliei creștine în integritatea
ei, nevoință spre a experia stările de „har după har ‖.
Relația Sfântului Simeon Noul Teolog cu Hristos e ste tema centrală a teologiei sale,
acest lucru putându -l observa ușor chiar și numai la o citire rapidă a scrierilor sale. Persoana
lui Hristos este cea care absoarbe întreaga atenție a lui Simeon, iar Simeon vorbește cu
Hristos și despre El, percepându -L deopotrivă personal, în interiorul ființei sale, dar în același
timp și în mod obiectiv ca, Pantocratorul, ca Cel care ține toate, și este fundamentul interior al
întregii creații văzute și nevăzute.
Realismul mistic și liturgic al lui Simeon, r ealismul eclesial și biblic al operei sale sunt
expresia adâncii sale interiorizări cu Dumnezeu. Tocmai pentru că a existat în mod real
această unire personală a sa cu Dumnezeu, Sfântul Simeon Noul Teolog, a putut produce o
Teologie cuceritoare de o înaltă frumusețe dumnezeiască.

126 Conf. Univ. Dr. Marius Popescu, Sfântul Simeon Noul Teolog și actualitatea noii sale teologii, Teologia
Mistică Poetică, Imnele iubirii dumnezeiești ale Sfântului Simeon Noul Teolog – 1000 de ani de la compunerea
lor, Edit. Basilica, București, 2012, p. 235
127 Cateheze, 23, p. 253

51
Sfîntul Simeon Noul Teolog, este un model de urmat atât pentru uceniicii săi cât și
pentru noi cei de astăzi, el este un monah cu totul aparte , în contrast cu ceilalți ―teologi‖ din
tradiția greacă, Sfântul Ioan Evanghelistul și Sfântul Grigorie de Nazianz, deoarece a introdus
o notă de prospețime în teologia bizantină vorbind despre propriile experiențe ale luminii
necreate a Dumnezeirii. El descrie, de -a lungul scrierilor sale, aceste experiențe, vede
revelând r ealitatea a ce înseamnă să fii creștin . Omul ca ființă spiritual trupească este persoana
creată capabilă să răspundă la iubirea și comuniunea cu Dumnezeu.
Sfântul Simeon s -a remarcat ca fiind un om sobru, serios, harnic, un bun povățuitor și
un bun prieten, un om demn de admirat. Sfântul Simeon era un om blând, cumpătat, destoinic,
constant, un adevărat model de urmat, în mod special pentru generația actuală. N u era dornic
de demnități sau de poziții soc iale înalte.
Sfântul Simeon a r putea fi considerat un teolog ―conservator‖ , care , desigur, nu
urmărea să devină un inovator sau reformator al tradiției. Totodată, învățătura lui Simeon a
iscat controverse apige încă din timpul vieții sale, iar activitatea lui a fost cel puțin o dată
condamnată public de Sinodul din Constantinopol, fapt ce a condus la cel de -al doilea exil
al său din capitală. În a patra Epistolă, Simeon, se descrie pe sine ca fiind „osândit și
disprețuit de toți oamenii, nu numai de mireni, ci și de monahi, preoți ș i episcopi‖128 .
„Să te rogi pentru mine, păcătosul, care sunt urât pentru iubirea lui Hristos, prigonit
pentru dorința mea de a trăi întru Hristos cu evlavie, care sunt osândit de toți fiindcă vreau
să-mi cinstesc părintele și învățătorul duhuvnicesc ; care sunt proclamat de ei eretic fiindcă
învăț pe toți să caute harul de sus și cercetarea Duhului Sfânt.. .”129.
Simeon ne relatează în această Epistolă că a fost persecutat pentru următoarele trăsături
ale teologiei și practicii sale, cum ar fi :
 cinsti rea părintelui său duhovnicesc, Simeon Evlaviosul ;
 îndemnul de a căuta viața mistică și experiența conștientă a harului Duhului Sfânt;
 doctrina despre îndumnezeire ;
 stăruința asupra necesității pocăinței și a împlinirii poruncilor luiDumnezeu
 învătătura lui despre vederea lui Dumnezeu ca lumină și împărtășirea cu ea.
Alături de aceste trăsături mai putem adăuga, deosebita lui râvnă față de împărtășirea
zilnică cu Trupul și Sângele Domnului, si am putea alcătui ―noua teologie ―a Sfânt ului
Simeon, programul de reînnoire a vieții creștine, a viețuirii evanghelice. Dintre autorii de

128 Epist. 4, în Scrieri III, p. 346
129 Epist 4, în scrieri III, p. 357

52
literatură ascetică, Simeon a fost primul care a subliniat rolul central al Tainei Euharistiei în
urcușul duhovnicesc către unirea desăvârșită cu Dumnezeu130. El a fost primul care a vorbit
despre nepătimire îndumnezeire într -un mod atât de experențial. Teologia mistică a lui
Simeon este în perfect accord cu Părinții Bisericii Răsăritene , cu toate acestea el e unul
dintre cei mai personali sciitori pe care i -a cunoscut vreodată tradiția creștină.
Influiența Sfântului Simeon Noul Teolog a fost destul de limitată, până nu demult ,
si nu poate fi comparată cu cea a marilor Părinți din antichitate, precum Grigorie din
Nazianz sau Ioan Gură de Aur. Era, de asemenea , mult mai puțin semnificativă decât cea a
autorilor cheie ai ascentismului răsăritea, cum ar fi Ioan Scărarul. Însă , în zilele noastre ,
Sfântul Simeon a devenit unul dintre autorii duhovnicești favoriți în toată lumea ortodoxă.
El este citi t atât de monahi cât și de mireni, fiind apreciat și la MunteleAthos, care, la fel
trece printr -o perioadă de renaștere duhovnicească, și în alte locuri din Grecia .
În Biblioteca Academiei Române se găsesc aproape 40 de manuscrise cu opera
Sfântului Simeon Noul Teolog. Toate acestea ne arată întinsa arie de răspândire în mănăstirile
românești131 a scrierilor isihaste. Aria de circulație în mănăstirile noastre a operei Sfântului
Simeon Noul Teolog explică prin ea însăși influiența exercitată de scrierile sale asupra vieții
munahale românești, el fiind unul dintre scriitorii isihaști preferați. Ope ra lui, în manuscrise
grecești, s -a tradus în țara noastră în numeroase manuscrise slavone, culminând cu cele ale
Cuviosului Paisie de la Neamț132.
Sfântul Simeon Noul Teolog este printre primii autori filocalici traduși integral în
românește, iar limba română este prima limbă modernă, după neogreacă, în care a fost tradus
în întregime încă de la începutul secolului a XIX – lea, deci cu 80 de ani înainte ca Teofan
Zăvorâtul să – l traducă în limba rusă și cu 150 de ani mai devreme decât în alte limbi.
Cuviosul Paisie Velicikovcki recomandă monahilor spre lectură scrierile privitare la
rugăciune minții, inclusiv pe cele ale Sfântului Simeon133. Deci opera Sfântului Simeon Noul
Teolog a găsit în mediul românesc un teren prielnic pentru a rodi,134 infuiențând în primul
rând curentul monastic paisian. Aceasta se explică prin faptul că monahismul românesc a stat
într-o strânsă legătură spirituală cu centrele Orientului creștin, în special cu Sfântul Munte
Athos.

130 Cf. Krivochѐіne, Light, p. 104
131 Gabriel Stempel, Catalagul manuscriselor românești , vol. II, București, 1983, pp.176 – 177.
132 Nicodim, Patriarhul României, Paisie, starețul Mănăstirii Neamțu, din Moldova , ed. A II -a, Neamț, 1943,
pp165, 182, 184 .
133 Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române , ed. A II -a, vol. II, București, 1994, p.
564.
134 Nico dim ,Patriarhul României, op. cit., pp 294 – 296.

53

Personalitatea spirituală și învățătura Sfântului Simeon Noul Teolog a avut parte de un
destin special atât în epocă, cât și în continuare, de -a lungul istoriei, până în ziua de astăzi.
Apostolatul său, mistic și ascetic, insistența sa în a propo vădui neobosit necesitatea
experienței conștiente a vederii lui Hristos în lumina Slavei pentru toți creștinii fără deosebire,
au fascinat creștinii în căutarea unei reînnoiri duhovnicești astfel încât până în zilele noastre
creștinii evlavioși cu orient are mistică, precum și intelectualii în căutarea unei reînnoiri
spirituale sunt atrași de frumusețea scririlor sale. Până astăzi, Sfântul Simeon rămâne mereu
omul unei experiențe mistice personale profunde pe care aștiut să o exprime într -un mod
mișcător.
Mesajul mistic și profetic al Sfântului Simeon Noul Teolog este la fel de actual și
astăzi : nu poate exista adevărata teo -logie fără teo -fanie și comuniune mistică a omului cu
Lumina dumnezeiască a Sfintei Treimi135.

135 Ioan I. Ică jr., Sfântul Simeon Noul teolog și provocarea mistică în teologia bizantină și contemporană , în
Sfântul Simeon Noul Teolog, Discursuri teologice și etice , Sibiu, 1998, pp 28 – 29.

54

4.1. Mântuitorul Iisus Hristos – modelul viu al educatorului
creștin

Pe tot parcursul vieții avem nevoie de modele pozitive care să ne inspire, să ne
proiecteze o imagine a idealului, să ne trezească respectul, admirația și dorința de
identific are cu acestea și imitarea a ceea ce este mai bun în ele, care să ne ajute să ne trasăm
un drum frumos în viață. Avem nevoie de modele care să ne ajute să fim alinare pentru
rănile trupești și sufletești ale celor din jurul nostru, să avem inima plină de c ompasiune, să
fim milostivi și să îmbrăcăm în dragoste pe cei care au nevoie de iubire, de întărire în
necazuri si suferințe.
Trebuie să încercăm cu toții să avem drept model în viață pe Domnul iubirii , pe
Domnul Iisus Hristos, stâlp și temelie a întregului edificiu moral al viețuirii creștinești
pentru întreaga omenire. Trebuie să îndeplinim în viață toate rolurile noastre într -un mod cât
mai plăcut lui Dumnezeu, să fim asemeni unei candele aprinse care înlătură întunericul, să
ne ghidăm în viață după valori morale și spirituale sănătoase. Să ne purtăm crucea spirituală
a vieții cu multă credință și demnitate, să încercăm să devenim desăvârșiți, să încercăm să
devenim la fel ca modelele pe care ni le -am ales și, totodată să devenim modele demne de
urmat, pentru cei din jurul nostru, modele pozitive, care să ajute la întărirea credinței și la
intensificarea iubirii pentru Dumnezeu și aproapele.
Prezența în lume a Domnului Hristos, Dumnezeul înomenit, a deschis omului
posibil itatea parcurgerii drumului spre lumea spirituală. Pornind de la faptul că ―o mântuire
care face abstracție de contextul cultural local dat este o mântuire spiritualistă care pierde
contactul cu realitatea și dobândește un caracter abstract și iluzoriu ”136, cele două milenii
de creștinism au dovedit necesitatea unui sistem educativ marcat de multiperspectivism.
Datorită faptului că este imposibilă cunoașterea lui Dumnezeu în lipsa unui demers
spiritual extreme de complex, înțelegerea tainelor dumnez eiești s -a realizat succinct – ca
timp și intensitate :‖ Neputința, desigur, exista, dar deasupra ei lucra iconomia divină, o
anumită pedagogie a lui Dumnezeu care -Și pregătește învățăceii ca pe școlari : nu dintr -o
dată, ci în trepte de cunoaștere ”137, până la comuniunea cu El. Educația bazată pe învățătura

136 Dumitru Popescu, Hristos, Biserică, Societate, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, 1998, p. 11
137 Bartolomeu Valeriu Anania, Apa cea vie a Ortodoxiei , Cluj/ Napoca, Editura Rena;terea, 2002, p. 108

55
creștină își propune să -l ajute pe om în urcușul educativ – religios, prin deschiderea
perspectivei Împărăției cerurilor, pe baza cunoașterii elementelor necesare apropierii de El.
Astfel , cele două aspect e: educați – divinitate au fost puse în legătură directă.
Pornind de la această realitate, cunoașterea lui Dumnezeu pe calea educației a fost
considerată de către Părinții Bisericii drept condiția întânirii personale cu El. Pentru Sfântul
Ioan Da maschin, cunoașterea lui Dumnezeu este sinonimă cu îndumnezeirea : ― termenul
final al tainei este îndumnezeirea sa prin înclinația către dumnezeu. Se îndumnezeiește prin
participarea la iluminarea dumnezeiască, și nu prin transformarea sa în ființa
dumneze iască ”138.
Pedagogia creștină modernă cere ca pedagogul să se identifice cu doctrina sa, să -și
traiască învăță tura, să fie exemplu pentru cel ce învață. Puțini sunt acei educatori care
împlinesc în Biserică această condiție. Hristos Și -a trăit învățătura. El n -a teoretizat, n -a
creat o teologie, o știință despre Dumnezeu -Tatal, ci a trăit în Dumnezeu, Tatăl Lui și Tatăl
nostru; și ca Fiu al Păr intelui Ceresc ne -a făcut și pe noi fii ai aceluiași Părinte.
Sfânta Scriptură prezintă persoana și activitatea lui Iisus Hristos drept punctul
culminant al unui șir de intervenții didactice și religioase ale lui Dumnezeu în viața omului.
Mântuit orul Iisus Hristos S -a întrupat pentru a fi deodată învățător, împărat și arhiereu.
Învățătura Sa a constituit o noutate absolută atât prin modalitatea de transmitere, fapt pentru
care a fost numit Învățător și Domn :‖ Voi Mă numiți pe Mine : Învățătorul și Domnul, și bine
ziceți, căci sunt… V -am dat vouă pildă, ca, precum v -am făcut Eu vouă, să faceți și
voi”(Ioan 13, 13 -15), c ât și prin conținut. El este și izvorul înțelepciunii și Învățătorul
suprem pentru că între Persoana Sa și propovăduirea Sa există o legătură profundă139.
Lucrarea didactică a lui Iisus ne oferă o îndrumare înțeleaptă și un stimulent plin de
viață pentru cucerirea minții, inimii și voinței ascultătorilor. În calitatea Sa de Fiu și Logos,
este purtătorul și transmițătorul deplin al haru lui și al adevărului prin care au fost instruiți
primii misionari : apostolii și ucenicii. Prin unicitatea Sa nu trebuie înțeleasă câtuși de puțin
dorința de a fi singurul propovăduitor al învățăturii Sale, ci statutul Său unic de descoperitor
al întregului adevăr, transmis cu putere pentru a putea trezi și purifica spiritele, spre a le face
părtașe Adevărului.
Iisus Hristos a arătat că transfigurarea ființei umane este posibilă prin demersuri
educaționale pozitive. Modelul de educator oferit de Iisus Hristos a constituit baza
teoretizării asupra principiului valorizării elementelor pozitive ale pers onalității semenilor,
specifice educației creștine, deoarece ―nimic din ceea ce primește omul prin naștere nu se
dovedește suficient dacă el însuși sau semenii săi nu devin activi în perspectiva acestei

138 Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica …, p.71
139 Nicolae Dura, Propovăduirea Cuvântului și Sfintelor Taine …,p. 26 -28

56
desăvârșiri. Ca și talentul înnăscut, care pentru a deveni plenar are nevoie de exercițiu
metodic, religiozitatea primară și înclinația originară spre pietate trebuie cultivate, întărite
și perfecționate ‖140, iar aceste deziderate nu pot fi atinse fără sprijinul direct și necondiționat
al semenilor.
În primele secole creștine, Clement Alexandrinul, a scris o lucrare, deopotrivă
teologică și pedagogică, în care se arată motivul pentru care numai Hristos poate primi cu
adevărat numirea de pedagog : ―Pedagogul este Iisus. Uneori se numește pe El însuși Păstor,
spunând : << Eu sunt Păstorul cel bun >> (Ioan 10, 11 -14). Potrivit unei metafore, pornind
de la păstorii care păstoresc oile, Iisus este Păstorul care are grijă de prunci ; și, pentru că
pruncii sunt nevinovați, sunt numiți în chip alegoric, oi. Dec i Cuvântul este Pedagogul care
ne duce pe noi, copiii, la mântuire. Cuvântul a grăit prin Osea foarte lămurit despre El,
zicând :<< Eu sunt Învățătorul vostru >>( Osea 5, 2). Pedagogia este credință în Dumnezeu ;
este instruirea spre cunoaștere a adevărului ; este viețuirea dreaptă, care duce la cer ”141.
Autorul citat dorește să evidențieze faptul că Domnul Iisus Hristos este mai mult decât un
simplu învățător, El este Pedagogul, este Cel care -I conduce pe toți oamenii la Dumnezeu.
Domnul Iisus Hristosse dovedește modelul prin excelență de îndrumător, El este un
model care transcende omul, dar îi oferă acestuia șansa și mijloacele de a se apropia de ideal.
El a oferit un model de educație, iar apoi i -a trimis pe ucenici să -i învețe pe oameni,
promițându -le că nu -i va părăsi chiar și atunci când nu va mai fi , în mod văzut, între ei :‖Iată
Eu cu voi sunt în toate zilele, până la Sfârșitul veacului ”( Matei 28, 20).
De aceea învățătura Lui se adresează inimii mai înt âi, apoi minții. Cere trăire, nu
speculație, golire de tot ce este trecător, în schimbul bogăției veșnice. În așa fel, încât să
ajungem a mărturisi cu Sfântul Apostol Pavel: De acum ― nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește
în mine. Și viața mea de acum, în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, Care m -a
iubit și S -a dat pe Sine Însuși pentru mine” (Gal. 2, 20).
Întreaga activitate a Mântuitorului Hristos, pe care creștinii L -au considerat modelul
educatorului, a constituit subiectul teo retizărilor, fundamentul oricăror construcții teoretice și
aplicative educaționale, de cele mai multe ori nuanțate și armonizate cu rezultatele cercetărilor
pedagogice derulate de teologi, psihologi si, nu în ultimul rând, pedagogi.
Iisus Hristos nu a fost un simplu învățător de lege sau profet, El este modelul suprem de
urmat, Învățătorul prin excelență, iar prin aceasta prototipul educatorului creștin : ―Mulțimile
erau uimite de învșțătura Lui, Căci învăța ca unul care are putere” ( Matei 7, 28 -29).

140 Constantin Cucoș, Educația religioasă. Repere teoretice și metodice , Iași, Editura Polirom, 1999, p. 15
141 Clement Alexandrinul, Pedagogul, în „Scrieri‖ , Partea I…, p. 196

57
Formarea ucenicilor, care s ă ducă mai departe cuvântul Său, a constituit o prioritate în
activitatea Domnului Hristos. El i -a ales pe apostoli încă de la începutul activității Sale, le -a
transmis prin diferite modalități învățătura Sa, le -a răspuns la toate întrebările, adesea
nemărturisite, iar înainte de a Se înălța la cer, le -a promis că nu -i va părăsi niciodată în
activitatea lor învățătorească ( Matei 28,19).
Activitatea messianică desfășurată de Iisu s Nazarineanul a avut în primul rând un caracter
spiritual, însă acesta a fost dublat de elementele pedagogice care au fost preluate, iar ulterior
au constituit suportul acțiunilor educative: ‖ în predarea și răspândirea Evangheliei, Iisus
Hristos s -a fol osit de metode pe care omenirea niciodată nu le va putea depăși. Aceste
metode sunt : munca, exemplul, fapta, documentarea, dialogul, convorbirea dialectică,
parabola, intuiția, asemănarea, mângâierea, mustrarea, amenințarea, cuvântarea,
rugăciunea, postul, cercetarea bisericii, împărtășirea harului, credința și iubirea ”142.
Putem observa dealtfel că , religia revelată nu poate fi încadrată în categoria ideologiilor,
fiind un sistem religios și educativ complex: ― Fără Hristos nu există viață spiritual ă”143, deci
nu este posibil nici progresul real în planul dezvoltării personale pentru dobândirea unei
adevărate personalități, omul este mai mult decât o ființă aflată pe calea cunoașterii: este ființă
emoțională, mai mult dorind decât cunoscând.

142 Ilarion V. Felea, Religia culturii , Arad, Editura Episcopiei Ortodoxe Române, 1994, p.254
143 Andrei , Arhiepiscopul Alba Iuliei, Spiritualitate creștină , Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 2002, p. 12

58

4.2. Sfinții – modele de trăire creștină

Inspirați de Duhul Sfânt, Părinții Bisericii și marii dascăli ai creștinismului au
fundamentat educația religioasă pe o bună cunoaștere a omului și, astfel, au fost în măsură
să ofere modele perene de transfigurare a idealului personal și a idealului s ocial al
existenței . Omul are nevoie mai mult decât orice de repere și de modele pe care să le
urmeze, c opiii de astăzi au nevoie de credință și autonomie. Au nevoie de standarde morale
care să -i îndrume în viață, care să le traseze un drum clar în mijlocul dilemelor actuale. Într –
o lume confuză, copiii au nevoie de motivație în alegerea pe care trebuie să o facă, de un
ajutor pentru a gândi corect și a se îndrepta spre calea lui Dumnezeu. Scopul educației
religioase este de a ajuta copiii să găseasc ă răspunsul creștin pentru nevoile lor spirituale,
acest ajutor îl descoperim în viețile sfinților părinți bisericești si nu numai.
Sfinții sunt prezenți nu numai în Biserică, ci și în viața, ocupațiile ș i greutățile
creștinilor de astăzi. Î n pri mul rând, sfinții din toate tim purile și din toate locurile sunt
modele desăvârșite de viețuire creștină. Sfinții sunt creștinii autentici, care în lupta cu
păcatul și răul, au luptat până la sânge, uneori cu sacrificiul vieții lor. Virtuțile sfinților
reprezin tă căi de urmare a lui Hristos, de purtare a Crucii și de împlinire a des tinului creștin.
Sfinții au fost cei care sunt pentru noi modele cât se poate de statornice de viață și existență.
Sfințenia este astfel un garant sigur al pășirii pe calea credinței.
În Viețile Sfinților atributul sfințeniei înseamnă depăși rea permanentă a omului sau
transfigurarea neîncetată în harul divin al lui Hristos și dăruirea necondiționată față de
semenii lor. Și noi, creștinii de astăzi, avem menirea de a refuza pactul cu răul,
compromisuri le și de a stopa și a învinge — asemenea sfinților — răul din lume ș i din
viața noastră. Pe de altă parte, modelul de viețuire creștină constă î n trăirea vieții în Hristos,
în împlinirea Evangheliei și în imitarea sfințtilor, dar și prin conlucrarea noastră cu harul
divin, pentru realizarea unei epectaze reale, și în dragostea sau dăruirea noastră față de
orice o m, indiferent dacă este credincios sau necredincios. Pe baza sfințeniei și a Vieților
Sfinților se poate redefini astăzi statutul de creștin și crești nism. Sfințenia înseamnă
identificarea deplină a creștinilor cu Hristos, hristificarea lor sau trăirea vieții în Hristos.
Calitatea relației cu Dumnezeu conferă vieții omului valoare eternă și reprezi ntă sursa
speranței care îl susține permanent în urcușul spiritual. Sfinții Părinți au arătat că, printr -o viață

59
de sfințenie, este posibilă întoarcerea la Dumnezeu și refacerea unei autentice legături cu El.
Drumul spre descoperirea Lui se arată așadar a fi unul al prefacerilor spirituale, dar care este
însă condițonat de un demers educativ corespunzător. Astfel, este lesne de înțeles, preocuparea
Bisericii pentru a oferi tuturor creștinilor o educație relogioasă pe măsura idealului prezentat de
Domnul nos tru Iisus Hristos.
Activitatea educativă a Bisericii a sprijinit, prin dezvoltările teoretice și prin experiența
practică, sistemele educative moderne și a demonstrat că, luminată și inspirată de harul divin,
formarea personalității poate să depășească bariere impus e de factorii care condiționează
educația. Părinții Bisericii au considerat întotdeauna că educația religioasă trebuie să înceapă
cât mai devreme, fără însă a uita să precizeze și faptul că abordarea trebuie să țină cont de
particularitățile individuale d e vârstă, pe care să le poată dezvolta.
Primii dascăli ai Bisericii erau preocupați în egală măsură de propria trăire religioasă
și de corecta prezentare a învățăturii, ambele dovedindu -se a avea un rol important în plan
educativși misionar. Sfântul Iustin Martirul și Fiolozoful cons iderăcă ―sarcina noastră este de
a da tuturor posibilitatea de cercetare a vieții și a învățăturilor noastre, pentru ca nu cumva
pedeapsa acelora care ignoră cele ale noastre și dintre care unii ar greși orbiți de patimă, să
cadă asupra noastră ; iar sarcin a voastră este ca, auzind despre toate acestea, să vă arătați a
fi așa cum cere rațiunea, niște drepți judecători ”144.
De altfel, și Sfântul Grigorie cel Mare abordează problema raportului dintre faptele și
învșțătura transmisă de dascălul creșt in: ― Propovăduitorii trebuie să arate drumul
credincioșilor mai mult prin viața lor curată, decât să le arate prin cuvinte drumul pe care
trebuie să -l urmeze ”.145
Sfântul Vasile îi îndeamnă pe tineri să imite pildele cele mai bune ale oamenilor aleși. ― Iar
din pildele oamenilor celor vechi, să știm să deosebim faptele lor cele bune de cele rele, ideile
lor bune de cele greșite, fie că este vorba de scriitori, de poeți sau de alți oameni. Căci
adevărul unul este, dar el îmbracă forme numeroase. Aceasta c u atât mai mult cu cât în veacul
lui Pericles, deși sub domnia zeilor, s -au găsit oameni cu el în frunte, care au știut să practice
virtutea, oricare le -ar fi fost religia. Aceasta nu l -a împiedicat pe Pericles să știe să
deosebească virtutea de celelalte scăderi ‖146.
Clement Alexandrinul a fost omul care ‖ a adunat, în el mai întâi, și apoi în lucrările sale,
toată gândirea scriitorilor, filozofilor și poeților antichității, creștinul care a orientat

144 Sfântul Iustin Martirul și Filozoful, Apologetica întâia în favoarea creștinilor, în ― Apologeți de limbă
greacă ‖,trd. Olimp N. Căciulă, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, 1997, p. 35
145 Sfântul Grigorie cel Mare, Cartea Regelui pastorale…,p.207.
146 Sfântul Vasile cel Mare, Cuvânt către tineri , în Migne, P. G., t. XXXI, col.566

60
gândirea creștină spre folosirea tuturor cuceririlor culturale ale omenirii, teologul care a pus
temeliile unei teologii științifice ”147.
Fundamentul formării puternice în credință, pentru Sfântul Grigorie de Nazianz, a
fost Sfânta Scriptură. În concepția lui, lectura biblică reprezintă pentru educatorul creștin
hrana duhovnicească în lipsa căreia, sufletul moare; acest principiu fundamental l -a
determinat să acorde întreaga sa atenție lecturilor biblice, cunoașterea în profunzime a
acestora contribuind, de altfel, la succesul activității sale, mai ales în calitate de patriarh al
Constantinopolului.
Părinții B isericii și dascălii – prin scrierile și modelul personal de trăire și transmitere a
credinței creștine – au reprezentatfactorul determinant în educația religioasă, de aceea au fost
numiți împreună – lucrătorii cu Dumnezeu la formarea omului. Elementele educ aționale
promovate de creștinism ao favorizat dezvoltările practice și teoretice ale educației religioase
moderne.

147 Dumitru Fecioru, Cuvânt înainte , în Clement Alexandrinul, ― Scrieri‖, Partea a doua…, p. 5

61

PARTEA A DOUA

PEDAGOGICĂ ȘI METODICĂ

PREDAREA RELIGIEI ÎNTRE MODERN ȘI
TRADIȚIONAL
VALENȚE FORMATIV -EDUCATIVE ALE METODELOR
ACTIVE DE PREDARE -ÎNVAȚARE

62

CAPITOLUL II
PREDAREA RELIGIEI ÎNTRE MODERN ȘI TRADIȚIONAL
VALENȚE FORMATIV -EDUCATIVE ALE METODELOR ACTIVE
DE PREDARE -ÎNVAȚARE

2.1. Rolul și importanța metodelor active în predarea religiei

În literatura pedagogică modernă se vorbește din ce în ce mai mult despre activizarea
elevilor în vederea obținerii unor performanțe maxime în procesul de învățământ.
Activizarea presupune angajarea tuturor forțelor psihice și de creație ale elevilor, ea
realizându -se prin:
 „stimularea și cultivarea interesului elevilor pentru cunoaștere;
 valorificarea inteligenței elevilor și a celorlalte funcții psihice ale acestora prin efortul pe
care ei îl depun;
 formarea și exersarea la elevi a capacității de însușir e a cunoștințelor;
 formarea și exersarea la elevi a abilităților de orientare autonomă în probleme practice;
 cultivarea spiritului investigativ, a căutărilor personale și a atitudinii epistemice prin
antrenarea elevilor în organizarea, conducerea, desfășur area și evaluarea activității didactice
școlare și extrașcolare‖148.
Alături de activizarea elevilor, în procesul instructiv -educativ sunt la fel de necesare
și activitățile de grup, având în vedere că școala îi pregătește pe elevi pentru societate.
Totodată activitățile didactice de grup sunt specific creștine, sporind comuniunea între elevi
și o mai bună cunoaștere a lor. Profesorul Ion Albulescu sintetizează astfel contribuția
activităților de grup la dezvoltarea personalității elevilor, sub aspect moral ș i social:
 „favorizează formarea trăsăturilor pozitive de caracter și personalitate: inițiativă,
principialitate, cooperare, spirit critic și autocritic, respect reciproc;
 elevii au ocazia să -și cunoască mai bine aptitudinile, calitățile intelectuale și mor ale, de
voință și caracter;
 permit manifestarea și consolidarea calităților morale: colegialitate, sinceritate, onestitate,
modestie, altruism;
 formează trăsături morale ale comportamentului elevilor: solidaritate, perseverență,
responsabilitate;

148 Miron Ionescu, Mușata Bocoș, op. cit., p. 238

63
 îmbogățes c experiența socială a elevilor, obișnuindu -i să gândească prin reciprocitate, să țină
seama de opiniile celorlalți‖149.
Atât activizarea elevilor, cât și activitățile de grup se realizează prin metodele active
de predare -învățare, acestea având următoarele contribuții din punctul de vedere al formării
educative a discipolilor:
 stimulează implicarea activă în actul educațional a elevilor, aceștia devenind conștienți de
importanța acestuia;
 exersează capacitățile de analiză și decizie la momentul potrivit, imp licănd toți elevii;
 asigură o mai bună punere în practică a cunoștințelor, exersarea priceperilor și deprinderilor
în diverse situații;
 asigură o mai bună asimilare a cunoștințelor dobândite;
 unele dintre ele conferă o perspectivă de ansamblu a activității elevului, pe o perioadă mai
lungă de timp, ajutând la formarea competențelor de sintetizare a informației;
 descurajează practicile de speculare și învățare numai pentru notă;
 contribuie la o corectă evaluare a activității elevilor;
 oferă un caracter interactiv actului de predare -învățare -evaluare;
 contribuie la formarea spiritului de echipă.
Din cele prezentate, rezultă utilitatea folosirii metodelor active în actul de predare –
învățare, cu atât mai mult în studiul religiei. Creștinismul presupune comu niune între
oameni, gândire critică, onestitate, iubire etc., calități pe care le putem dezvolta copiilor încă
din școală prin aceste tehnici.

149 Ion Albulescu, Pragmatica predării. Activitatea profesorului între rutină și creativitate , Edit. Paralela 45,
Pitești – 2008, p. 80 -81

64

2.2. PROIECTAREA LECȚIILOR DE RELIGIE CU AJUTORUL METODELOR
ACTIVE

La sfârșitul secolului trecut, o dată cu fundamentarea teoretică a metodologiei bazate
pe gândire critică și creativă, J. L. Meredith și K. S Steele au configurat un model de
organizare a activităților pentru o situație de învățare sau pentru o întreagă lecție în
perspectiva dez voltarii găndirii critice și a integrării creative a informațiilor și conceptelor:
modelul „Evocare – Realizarea sensului – Reflectie‖ (ERR).
Cele trei etape, care reprezintă de fapt o suită cognitivă, sunt alcătuite dintr -o serie de
secvențe proiectate ast fel încât să conducă la îmbunătățirea procesului de predare -învățare a
conținutului. Fiecare dintre cele trei etape vizează atingerea de obiective în plan cognitiv,
afectiv si voliț ional150.
Evocarea. Constă în demersuri de actualizare analitică și de sistematizare a
experiențelor și cunoștințelor anterioare pe care le au elevii în legătură cu tema care va fi
abordată în lecție, prin:
-amintirea cunoștințelor anterioare . Cunoștințele, experiențele, convingerile proprii ale
elevilor legate de o anumită t emă/ subiect constituie fundamentul pe care se vor construi
noile informații.
-analizarea și sistematizarea activă a cunoștințelor anterioare . Elevii formulează în
mod conștient oral/ în scris idei și/ sau scheme, apoi le compară cu cele ale colegil or. În
urma analizei calitative și cantitative a cunoștințelor deja existente, elevii au posibilitatea de
a-și conștientiza erorile/neînțelegerile/ confuziile/ lacunele în cunoaștere. Cunoștințele
anterioare pot fi sintetizate într -o formă nouă, prin acti vităti individuale sau de grup, prin
intermediul unor organizatori grafici.
-stabilirea interesului și scopului pentru explorarea subiectului . Interesul pentru un
anumit subiect poate fi generat prin adresarea de întrebari – problema, prin utiliza rea unor
strategii de identificare a ideilor contradictorii, a diferențelor.
Realizarea sensului . Constă din confruntarea elevilor cu noile informații în vederea
înțelegerii și construirii sensului acestora. Invățarea noilor cunoștințe se realizează prin
diferite activități individuale sau de grup, care implică realizarea unor sarcini didactice
complexe, ce conduc la învățare și comunicarea primelor rezultate ale învățării.

150 Dorin Opriș, Metode active de predare – învățare , Edit. Sf. Mina, Ia și-2006, p. 13

65
-confruntarea cu noile informații sau experiențe. Se realizează prin di ferite
activități: lecturarea unui text (ales de către profesor din manual sau din literatura de
specialitate), observarea unor imagini (dinamice sau statice), audierea unei expuneri/
prelegeri, discutii de grup etc.
-implicarea cognitivă și menținerea int eresului. Implicarea cognitivă presupune din
partea elevilor formulare de întrebări (pentru sine și pentru colegi), răspunsul la întrebări,
rezolvarea de situații –problemă, realizarea de analize, sinteze, comparații etc. se realizează
prin precizarea exac tă a sarcinii de lucru, a resurselor materiale și temporale aflate la
dispoziție pentru rezolvarea acesteia, a formelor de organizare, a formelor, criteriilor și
instrumentelor de evaluare etc.
– înțelegerea informațiilor. Înțelegerea este o activitate fun damentală și perma –
nentă a gândirii, care contribuie la continua sistematizare și resistematizare a informațiilor,
la producerea de salturi calitative în procesul cunoașterii.
– monitorizarea propriei înțelegeri. Înțelegerea noilor cunoștințe presupune acțiuni
de monitorizare, prin corelarea în mod deliberat a acestora cu cele cunoscute, pentru a
ajunge la o nouă înțelegere și pentru introducerea lor în schemele de cunoaștere deja
existente. Aici intervine rolul profesorului de a contribui la înțelegerea noilor cunoștințe prin
prezentarea semnificațiilor acestora, prin modul în care dirijează înțelegerea acestora în baza
de cunoștințe a fiecărui elev, prin realizarea de conexiuni adecvate cu noțiunile deja
cunoscute.
Reflecția. Adeseori neglizată în activ itățile didactice, reflecția critică asupra
cunoștințelor își propune consolidarea cunoștințelor elevilor, reconsiderarea a ceea ce aceștia
știau sau credeau că știau despre un anumit subiect și restructurarea acestora în scheme care
includ informațiile no i.
-reformularea cunoștințelor . Înțelegerea unui anumit lucru este aprofundată și
durabilă dacă omul formulează cu propriile cuvinte informațiile primite. Prin restructurarea
schemelor mintale cu includerea informațiilor noi, elevul își diminueaz ă lacunele, își
corectează erorile, își consolidează anumite cunoștințe. Modalitățile didactice cel mai des
utilizate pentru reformularea cunoștințelor sunt discuțiile de grup. Acestea generează
schimburi de idei între elevi, care, astfel, se confruntă cu o varietate mai mare de moduri de
gândire. Reformularea cunoștințelor atrage dupa sine dezvoltarea capacității de exprimare,
îmbogățirea vocabularului, dezvoltarea capacității de analiză și sinteză.
-verificarea cunoștințelor. Are în vedere evaluarea cap acității de exprimare a noilor
conținuturi prin cuvinte proprii, a gradului de însușire a limbajului specific, a modului în
care s -a realizat înțelegerea noilor cunoștințe.

66

Avantaje ale modelului ERR
 accentuează deopotrivă produsul învățării și procesul învățării;
 procesul învățării reprezintă o dinamica în spirală: reflecția generată de evocare și învățare
determină, la rândul ei, o alta evocare și alte posibilități de ințelegere a semnificației unei
informații;
 permite utilizarea unei diversități de met ode specifice etapelor modelului;
 etapele ERR pot fi urmărite pe parcursul lecției luată ca întreg sau pentru atingerea fiecărui
obiectiv operațional, în funcție de situația didactică proiectată;
 contribuie la dezvoltarea spiritului de echipă la elevi, a c apacității de a accepta opiniile
colegilor, de a fi cooperant.

Dificultăți si limite ale modelului ERR
 în cazul rezolvării pe grupe a sarcinilor didactice, pot să apară dificultăti în înțelegerea
noțiunilor aprofundate de celelalte grupe;
 presupune exis tența unor condiții prealabile, în special deprinderea elevilor de a lucra în
grup și de a utiliza strategii interactive;
 activitățile realizate individual sau pe grupe pot conduce la dificultăți în luarea în mod
sistematic a notițelor de către elevi;
 se poate utiliza doar în abordarea conținuturilor cu grad scăzut de dificultate, care nu
necesită o intervenție majoră din partea profesorului;
 utilizarea modelului ERR nu este favorizată de actualul sistem de învățământ românesc,
hipercognitivizat, situatie care nu favorizează formarea abilității elevilor pentru lucrul pe
grupe sau în perechi.

67

2.3. Metode activ participative folosite în diferite momente la lecția e religie
Brainstorming

Brainstormingul sau „furtuna de creiere‖ sau „evaluarea amânată‖ este o metodă
interactivă care vizeată dezvoltarea de idei noi în urma discuțiilor între participanți. La
sfârșit se alege cea mai bună soluție pentru rezolvarea temei propusă de moderator. Metoda
„cascadei de idei‖ sau „asaltului de idei‖ urmăreș te emiterea cât mai multor idei în ceea ce
privește rezolvarea unei probleme sau a unei situații. Aceste idei -soluție se obțin într -o
atmosferă lipsită de critică, fiecare putând da ce soluție consideră. Ceilalți participanți nu au
voie să contrazică nicio idee. Astfel se creează premiza obținerii unor soluții originale, iar
fiecare cuvânt pronunțat poate constitui premisa dezvoltării altor opinii constructive.
Ca metodă de creație, brainstormingul a fost sistematizat în 1948 de către profesorul
Alexander O sborn de la Universitatea Buffalo din S.U.A., care, în 1961 în lucrarea Applied
imagination , a publicat rezultatele experimentelor sale.
Brainstormingul se desfășoară într -un grup de elevi nu foarte mare, de preferință
elevii aceleiași clase sau elevi inte resați de subiectul propus, sub conducerea unui moderator
care poate fi profesorul clasei.
Regulile de desfășurare pentru brainstorming sunt următoarele:
 „cunoașterea problemei puse în discuție și a necesității soluționării ei, pe baza expunerii
clare și c oncise a moderatorului discuției;
 selecționarea cu atenție a participanților, pe baza principiului eterogenității în ceea ce
privește vârsta, pregătirea, fără să existe antipatii;
 asigurarea unui loc corespunzător (fără zgomot), spațios, luminos, menit să creeze o
atmosferă stimulativă, propice descătușării ideilor;
 admiterea și chiar încurajarea formulării de idei oricât de neobișnuite, îndrăznețe, lăsând
frâu liberei imaginații a participanților, spontaneității și creativității;
 în prima fază accentul este pus pe cantitate, pe formularea de cât mai multe variante de
răspuns și cât mai diverse;
 neadmiterea niciunui fel de evaluări, aprecieri, critici, judecăți din partea participanților sau
a coordonatorului, aupra ideilor pronunțate oricât de neașteptat e ar fi ele, pentru a nu inhiba
spontaneitatea și a forma un blocaj intelectual;
 construcția de „idei pe idei‖, în sensul că un răspuns poate provoca asocieri și combinații
pentru emiterea unui nou discurs cognitiv -inovativ;
 programarea sesiunii de brainst orming când participanții sunt odihniți și dispuși să lucreze;

68
 înregistrarea discretă, exactă și concretă a discuțiilor de către o persoană desemnată special
să îndeplinească acest rol sau pe bandă, fără a stânjeni participanții sau derularea discuției;
 evaluarea este suspendată și se va realiza mai târziu de către coordonator cu sau fără ajutorul
participanților;
 valorificarea ideilor ce provin după „perioada de incubație‖, participanții putându -se
reîntâlni‖151.
Profesorul Constantin Cucoș consideră că brai nstormingul nu este o metodă
didactică, „ci o metodă de stimulare a creativității ce se poate insinua în discuții, dezbateri
și, în general, atunci când se urmărește formarea la elevi a unor calități imaginative, creative
și chiar trăsături de personalitat e (spontaneitate, toleranță)‖152.
Avantajele utilizării metodei sunt multiple, dintre acestea enumerăm:
 obținerea rapidă și ușoară a unor soluții pentru rezolvarea unei probleme;
 nu necesită materiale didactice deosebite;
 dezvoltă creativitatea, personalita tea, gândirea critică;
dezvoltă abilitatea lucrului în echipă; Dezavantajele utilizării metodei:
 apariția unor idei contrare învățăturii de credință;
 lipsa interesului pentru cercetarea clasică;
 oferă soluții posibile, dar nu rezolvă problema;
 depinde de c alitățile cadrului didactic ca moderator al metodei;
 presupune existența unui grup de elevi omogen.
Aplicații la disciplina religie :
Profesorul poate utiliza brainstormingul în cadrul orei de religie la clasele gimnaziale,
în cazul în care lecția permite.
La clasa a V -a:
Tema „ Natura – darul lui Dumnezeu pentru oameni‖:
Cum se pot implica tinerii în protejarea naturii, ca dar a lui Dumnezeu pentru om?

îngrijirea plantelor aruncare selectivă a deșeurilor
Protejăm natura
îngrijirea animalelor prin: folosirea îngrășământului
natural

ecologizarea spațiilor verzi păstrarea apelor curate

151 Crenguța – Lăcrămioara Oprea, Pedagogie. Alternative metodologice interactive , Editura Universității din
București, București, 2003, p. 97
152 Constantin Cucoș, op. cit., p. 242

69

Brainstormingul poate fi folosit cu succes în orele de religie pentru identificarea
unor soluții în ceea ce privește problemele pe care le au de înfruntat elevii în societatea
contemporană. Metoda necesită o deosebită atenție atunci când apar idei sau soluții care
contravin învățăturii de credință ortodoxa.

Gândiți / Lucrați în perechi / Comunicați

Metoda Gândiți / Lucrați în perechi / Comunicați este o strategie care presupune
reflecția asupra unei sarcini de lucru, munca în echipă, iar apoi comunicarea rezultatelor
întregii clase sau doar membrilor grupei. Profesorul împarte clasa pe mai multe grupe de
elevi și dă fiecărui elev aceeași activitate de făcut. Fiecare elev rezolvă întâi individual, apoi
în echipă sarcina de lucru, apoi prezintă întregii clase soluția găsită. Dacă tema presupune
mai multe sarcini de lucru, ele se pot împărți, astfel încât fiecare echipă să primească o
sarcin ă de rezolvat.
,,Gândiți –Lucrați în prechi –Comunicați ‖ este o modalitate simplă și rapidă de a
învăța prin cooperare, care poate fi utilizată în timpul unei prelegeri sau al unei lecturi
pentru a dezbate o problemă interesantă, sau pentru a reflecta la textul respectiv cu ajutorul
unui coleg .
Este o tehnică ușor de utilizat, nu necesită mult timp și poate fi folosită cu succes în
timpul unei lecții .
Această tehnică presupune următoarele etape :
 Profesorul va formula o întrebare cu mai multe răspunsuri posibile, iar elevii
vor formula un răspuns scurt individual pe care îl vor comunica unui partener ales de el sau
desemnat .
 După prezentarea răspunsurilor reciproce, elevii vor elabora un răspuns comun,
integrând răsp unsurile individuale .
 Profesorul cere câtorva perechi să rezume în maximum treizeci de secunde
discuțiile pe care le -au purtat și concluziile la care au ajuns partenerii de comun acord .

Avantajele utilizării metodei:
 nu necesită o pregătire specială sau material didactic;

70
 stimulează munca individuală, dar și în echipă;
 utilizează noțiunile deținute de elevi și face astfel fixarea mult mai atractivă;
 contribuie la dezvoltarea abilităților de rezolvare a problemelor și de identificare a celor mai
bune s oluții pentru acestea.
Dezavantajele utilizării metodei:
 reușita depinde de alegerea celor mai interesante sarcini de lucru, dar și de cunoștințele
anterioare ale elevilor;
 pot apărea greșeli în ceea ce privește învățătura de credință ortodoxa.
Aplicații la disciplina religie :
La clasa a V -a:
Tema „Creștinul acasă și în biserică‖.
Profesorul vorbește cu elevii despre importanța comportamentului potrivit locului în
care ne aflăm, precum și despre sfințenia Bisericii ca loc al prezenței lui Dumnezeu. Clasa
fiind împărțită în două grupe de elevi, solicit fiecărui elev al primei grupe să identifice
exemple de comportament neadecvat în Casa lui Dumnezeu. Apoi fiecare elev va discuta cu
colegii de grupă și vor prezenta aceste comportamente negative în fața clase i. Fiecare elev al
celei de a doua grupe va avea de identificat exemple de comportament potrivit în locașul de
rugăciune. Le va discuta cu ceilalți colegi din grupă și vor fi apoi prezentate întregii clase.
Eventual ele pot fi scrise pe o coală de hârtie ș i afișate în clasă.
Considerăm metoda Gândiți/Lucrați în perechi/Comunicați ca fiind deosebit de
folositoare în cadrul lecțiilor de religie deoarece stimulează gândirea atât individual, cât și în
echipă, folosind totodată meditației religioase, precum și unei mai bune înțelegeri a textului
scripturistic sau patristic de către elevi.

71
Ciorchinele

Este o metodă de predare -învățare care poate fi folosită individual sau în grup, ce
urmărește stimularea gândirii libere, relizarea conexiunilor între idei, pe baza găsirii altor
sensuri sau conotații ale acestora.
Etape în utilizarea metodei:
– scrierea unui cuvânt sau a unei propoziții -nucleu;
– găsirea unui cuvânt sau a unei sintagme în legătură cu un cuvânt -nucleu;
– trasarea unor linii de la cuvântul -nucleu către celelalte cuvinte noi;
– completarea schemei până la expirarea timpului.
Activitatea poate fi organizată individual și fiecare elev va adăuga un nou cuvânt,
având grijă să nu fi fost scris de către alt coleg, sau pe grupe, fiecare gr upă realizând un
ciorchine pe care îl prezintă moderatorul celorlalte grupe de elevi. Profesorul poate aduce
anumite informații prin care să -i ghideze pe elevi, în cazul acesta ei realizând un ciorchine
semidirijat.
Avantajele utilizării metodei:
 dezvolta rea gândirii prin stabilirea conexiunilor între idei;
 cunoașterea celorlalți colegi prin observarea cuvintelor pe care le adaugă sau prin legăturile
pe care le stabilesc între cuvinte;
 activitatea creează un mediu antrenant, competitiv ceea ce o face foart e plăcută elevilor;
 prin ea, profesorul poate ajunge să -și cunoască foarte bine elevii, cel puțin din punctul de
vedere al gândirii asupra unor probleme -cheie.
Dezavantajele utilizării metodei:
 scrierea unor cuvinte fără legătură, sau apariția unor cuvinte nepotrivite ceea ce poate atrage
dezaprobarea din partea colegilor de clasă;
 uneori pot apărea conexiuni între idei ce pot isca dezbateri, ceea ce depășește limita de timp
acordată;
 idei care contravin învățăturii de credință ortodoxă.
La clasa a V -a:
Tema „Praznicele Împărătești”.
Se poate realiza un ciorchine, printr -o activiate frontală. Profesorul va scrie pe tablă
„Praznicele împărătești‖. Elevii vor scrie numele sărbătorilor și vor realiza conexiuni între
Praznicele ce au dată fixă de prăznuire și între cele cu dată schimbătoare.
Considerăm că metoda ciorchinelui folosește atât profesorului de religie, pentru o
mai bună cunoaștere a capacității elevilor săi de a stabili conexiuni între diferite cuvinte, cât

72
și elevilor, contribuind la d ezvoltarea gândirii și a cunoașterii prin descoperirea de noi
sensuri a conceptelor pe care ei le știu. De asemenea, prin specificul ei, metoda creează o
atmosferă plăcută prin ideile noi care se descoperă, ceea ce o face antrenantă și pentru elevi.

Cubul

Cubul este o strategie didactică ce ajută la studierea unei teme din mai multe
perspective. Prin utilizarea acestei metode „se oferă elevilor posibilitatea de a -și dezvolta
competențele necesare explorării și abordării unui subiect sau a unei situ ații, prin abordări
complexe și integratoare‖153.
Se folosește un cub pe fețele căruia se notează: Descrie, Compară, Analizează,
Asociază, Aplică, Argumentează . Clasa este împărțită în grupe formate din mai mulți elevi,
fiecare grupă urmând să rezolve sarc ina de lucru în funcție de cele șase instrucțiuni. Dacă
tema este foarte vastă, se poate împărți clasa în șase grupe, fiecare grupă rezolvând câte una
din cele șase cerințe, eventual prin tragere la sorți. Prin colaborare între membrii grupei se
rezolvă ce rința, iar la sfârșit rezultatele se prezintă celorlalți. Ele pot fi scrise în caiete sau la
sfârșit pe tablă într -un tabel cu șase coloane.
Este preferabil să se respecte ordinea prezentată pentru că aceasta îi conduce pe elevi
în mod treptat spre o gândire complexă.
Etapele acestei metode corespund celor 6 fețe ale unui cub:
Descrie! – explică/definește o noțiune un concept
Compară! – stabilește asemănări și deosebiri
Asociază! – la ce te face să te gândești?
Aplică! – ce aplicabilitate practică poate avea?
Analizează ! – analizează conceptual din diferite puncte de vedere
Argumentează pro sau contra! – este bine/rău, util/nefolositor?
Fiecare instrucțiune/cerință de pe fațeta cubului presupune sarcini de lucru.
La cl asele mai mici sunt necesare explicații ale celor șase sarcini de lucru: Descrie
(cum arată), Compară (cu ce putem asemăna), Analizează (ce caracteristici are), Asociază

153 Crenguța –Lăcrămioara Oprea, Pedagogie. Alternative metodologice interactive , Edit. Universității din
București, București, 2003, p47

73
(cu ce poate fi pus în legătură) Aplică (la ce ne poate folosi), Argumentează (de ce e ste bine
sau rău).
În echipele constituite pentru atingerea unui obiectiv, care nu au un caracter
permanent, membrii au roluri diferite în funcție de înclinațiile lor personale și de nevoile
echipei.
Profilul unui membru al echipei, rolul care i se potriv ește cel mai bine, poate fi
stabilit pe baza următoarelor caracteristici:
• relaționarea cu ceilalți membri;
• modul în care participă la luarea deciziilor;
• căile prin care obține informațiile și utilizarea lor;
• metoda preferată în organizarea activită ții

Avantajele utilizării metodei:
 dezvoltă capacitatea de analiză din mai multe puncte de vedere;
 creează premisele necesare aplicării în viața de zi cu zi;
 stimulează gândirea și creativitatea.
Dezavantajele utilizării metodei:
 necesită tratarea unor teme interesante pentru clasa respectivă;
 presupune deținerea unor informații minime despre subiectul tratat.
Aplicații la disciplina religie :
La clasa a VII -a
Tema „Minunile Mântuitorului‖. Se împarte clasa în șase grupe de elevi. Fiecare grupă are
de rezolvat următoarea sarcină:
 Grupa I: Descrie Minunea vindecării slăbănogului și Minunea vindecării orbului;
 Grupa a II -a: Compară cele două minuni;
 Grupa a III -a: Analizează cele două minuni, identificând pricina pentru care Mântuitorul le
săvârșește;
 Grupa a IV -a: Asociază fiecare din cele două minuni cu o alta din cele cunoscute;
 Grupa a V -a: Cum putem să ne arătăm prietenia?
 Grupa a VI -a: Argumentează necesitatea prieteniei.
La clasa a IV -a
Tema „Biserica -parți componente‖
 Descrie biserica pe care o ob servi în imagine.
 Prin ce se deosebește biserica de celelalte clădiri care apar în ilustrație?

74
 Cu ce poate fi pusă în legătură prin forma pe care o are?
 Ce fac creștinii la biserică?
 Care sunt parțile componente ale bisericii?
 De ce credeți că este important ca oamenii să aibă biserică?
Metoda cubului se poate folosi cu succes și în orele de religie mai ales că ea are drept
componentă aplicarea învățăturii în viața de zi cu zi, dar și descrierea și analizarea
învățăturii de credință, contribuind la formarea și dezvoltarea sentimentului religios -moral la
elevi.

Philips 6 -6

Metoda a fost concepută de către profesorul de literatură J. Donald Philips de la
Universitatea din Michigan, care a și testat -o. Este similară brainstormingului și tehnicii 6-
3-5 însă se deosebește prin limitarea discuției celor 6 participanți la 6 minute.
Se formează grupe de câte 6 elevi, fiecare grupă având 4 membri, 1 secretar și un
conducător. Secretarul este cel care notează ideile colegilor. Liderul coordonează dis cuțiile
în cadrul grupei și prezintă ideile colegilor.
Fiecare grupă primește tema sau problema pe care o are de dezbătut. Timp de șase
minute în cadrul grupei se va trata respectiva sarcină de lucru. Discuțiile sunt libere și sunt
notate ideile tuturor.
Liderul fiecărei grupe prezintă ideile la care a ajuns gupa respectivă sau le poate
înmâna în scris profesorului.
Urmează o discuție colectivă în care sunt prezentate toate soluțiile și identificate cele
mai bune dintre ele.
Încheierea activității se f ace de către profesor prin evaluarea tuturor ideilor, dar și a
eficienței discuțiilor.
Avantajele utilizării metodei:
 facilitează comunicarea între elevi;
 creează legături între elevii care împărtășesc aceleași idei și nu numai;
 dezvoltă creativitatea și intensifică simțul responsabilității elevilor;
 conduce la descoperirea mai multor idei/soluții pentru rezolvarea problemelor.
Dezavantajele utilizării metodei:

75
 nu poate fi aplicată acolo unde numărul elevilor nu este divizibil cu șase;
 apariția unor idei greșite;
 imposibilitate încadrării în limita de șase minute.
Aplicații la disciplina religie :
La clasa a V -a:
Tema „Creștinul în școală și în societate‖: Pornind de la următorul text identifică
argumente care să susțină necesitatea de a fi un bun crești n în societate: „O parabolă spune
că în Împărăția Cerurilor nu se intră singur. Se zice că un tânăr urcase o scară lungă de la
pământ la cer și când a ajuns acolo, a bătut la ușa Raiului. Cine e acolo? , a întrebat o voce
dulce de dincolo. Eu, răspunse tână rul cu voce tare, încrezător în sine și în performanța sa.
Cu cine ești?, l -a întrebat din nou vocea dinăuntru. Cu nimeni. Sunt singur. Deschideți -mi,
vă rog. Îmi pare rău, răspunse îngerul care păzea ușa, căci el era interlocutorul dinăuntru.
Nu-ți pot de schide, pentru că avem poruncă să nu deschidem celor ce vin aici singuri, fără să
aducă pe cineva cu ei, cărora le -au salvat sufletele. Și tânărul a trebuit să coboare din nou pe
pământ‖154.
Putem afirma că metoda Philips 6/6 se poate utiliza și în cadrul orelor de religie, ea
contribuind la dezvoltarea gândirii elevilor în ceea ce privește identificarea unor soluții, însă
cu mare grijă din partea profesorului de religie acolo unde apar idei contrare învățăturii de
credință și moralei creștine.

Metoda 6 -3-5

Metoda 6 -3-5 este „utilizată pentru dezvoltarea creativității elevilor, care sunt
antrenați să lucreze în grup pentru a propune idei, soluții pentru rezolvarea problemei/temei
aflate în discuție‖155. Metoda este asemănătoare brainstormingului. Ideile no i se scriu pe foi
de hârtie care circulă între participanți, de aceea se mai numește și brainwriting. Tehnica se
numește 6/3/5 deoarece:
– grupele sunt formate din șase elevi;
– sunt scrise câte trei idei;
– timpul de lucru este de cinci minute.
Clasa est e împărțită în grupe a câte șase membri. Este anunțată tema și modalitatea
de lucru. Fiecare grupă primește o foaie de hârtie pe care se află un tabel cu trei coloane (fig.
II.3) în care vor nota ideile.

154 †Mitropolitul Antonie Pl ămădeală, Tâlcuiri noi la texte vechi, Editura Pronostic, București, 1996, p. 80

155 Dorin Oprriș, Monica Opriș, op. cit., p. 68

76
Foile migrează de la stânga la dreapta până ajung l a elevul inițial. Cel care a primit
foaia colegului citește ideile deja menționate și încearcă să le îmbunătățească, să le
reformuleze sau să identifice altele noi.
Se centralizează rezultatele și se vor evidenția cele mai bune idei pentru tema aflată
în discuție.
Avantajele utilizării metodei:
 dezvoltă capacitatea de a formula, reformula și evalua idei;
 susține aprecierea ideilor celorlalți;
 dă informații despre omogenitatea/neomogenitatea grupului în ceea ce privește modul de
gândire.
Dezavantajele utilizării metodei:
 defavorizează elevii care se exprimă mai bine oral;
 influențează opiniile proprii prin citirea ideilor celorlalți;
 constrângerea încadrării în limita de timp.
Aplicații la disciplina religie :
La clasa a V -a:
Tema „Natura – darul lui Dumnezeu pentru oameni‖: Identificați datoriile pe care le
avem noi ca buni creștini față de natura înconjurătoare, precum și modalitățile prin care le
putem împlini.
Tema „Creștinul acasă și în Biserică‖. Precizați modalitățile p rin care arătăm
apartenența noastră la parohia din care facem parte.
Metoda despre care am vorbit conferă un mare ajutor profesorului de religie în ceea
ce privește cunoașterea ideilor elevilor săi. Totodată, prin colaborarea pe care o propune
între elevi , îi ajută pe aceștia să se cunoască și să -și poată împărtăși ideile pe care le au
referitoare la tema propusă. Drept urmare, considerăm că ea poate fi folosită cu succes în
orele de religie, alături de metodele tradiționale pentru obținerea rezultatelor c elor mai bune.

77
Cvintetul

,,Cvintetul ‖ este o poezie de cinci versuri cu ajutorul căreia se sintetizează și
condensează informațiile incluzându -se și reflecții ale elevilor care pot lucra
individual, în perechi sau în grup. Alcătuirea unui ,, cvintet ‖ favorizează reflecția
personală și colectivă rapidă, esențializarea cunoștințelor înțelegerea lor profundă,
manifestarea creativității, etc. El are următoarea structură algoritmică :
1. Primul vers este un singur cuvânt – cheie , de obicei un substantiv (subiectul
poeziei ) care va fi explicitat în versurile următoare.
2. Al doilea vers este format din două cuvinte, de obicei adjective, care descriu
subiectul poeziei
3. Al treilea vers este format din trei cuvinte, de obicei verbe la gerunziu, care
exprimă acțiuni
4. Al patrulea vers este format din patru cuvinte care exprimă sentimentele autorului /
autorilor față de subiectul abordat.
5. Al cincilea vers este format dintr -un cuvânt , care exprimă esența subiectului, o
metafora (un substantiv sau o sintagmă substantivală).
Cvintetul este un instrument de reflecție rapidă și eficientă prin care se rezumă
și se sintetizează informa țiile și cunoștințele despre o temă, un subiect; un instrument
de evaluare a înțelegerii și de exprimare a creativiății elevilor.
Avantajele utilizării metodei:
 contribuie la realizarea unei reflecții rapide asupra unui subiect;
 realize ază evaluarea nivelului de înțelegere a problemei discutate;
 stimulează dezvoltarea talentului poetic.
Dezavantajele utilizării metodei:
 nu poate fi utilizată la clasele mici;
 presupune existența unei înclinații către poezie;
 este necesară cunoașterea subi ectului tratat.
Aplicații la disciplina religie :
La clasa a VI -a:
Tema „ Împăratul Constantin și mama sa Elena‖: Alcătuiți cvintete folosind cuvântul
cheie „ Constantin‖.

Constantin
Mare, învingător

78
stăpânind eliberând sprijinind
A dat libertate creștinilor.
Împăratul
La clasa a VII -a:
Tema „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe‖: Alcătuiți c uvintete folosind cuvântul cheie
„Gheorghe‖.
Gheorghe
curajos viteaz
iubind conducând biruind
Este robul lui Hristos.
Sfântul

La nivelul unităților școlare se pot organiza concursuri, având ca temă alcătuirea de
cuvinte , prin colaborare cu profesorii de limba și literatura română.
Disciplina religie a lucrat totdeauna cu metodele didac tice specifice limbii și
literaturii române. Astfel, și metoda cvintetului vine în ajutorul profesorului de religie pentru
a putea sintetiza și evalua înțelegerea conținuturilor predate. Și aceasta într -un stil poetic,
sensibil pentru sufletul omenesc așa cum sunt și temele predate la religie.

Turul galeriei

Turul galeriei este „o metodă de învățare prin colaborare, în care activitatea propusă
și concluziile se definitivează numai după observarea și analizarea lucrărilor realizate de
colegi și a observațiilor prezentate de aceștia‖156.
Este o activitate care se desfășoară de către elevi pe grupe. Rezultatul ei se
concretizează sub forma unui afiș ce poate reprezenta: o schemă, un desen simbolic, un colaj
etc. Lucrările realizate sunt expuse înainte a celorlalți. Autorii lor vor da explicații colegilor
referitoare la simbolismul lucrărilor sau vor răspunde tuturor întrebărilor pe care le vor
primi. Fiecare lucrare poate avea atașate explicații referitoare la subiect. Privitorii vor
dialoga cu cei ce a u afișat rezultatele, apoi revin în grupurile lor și vor compara propriile
lucrări cu cele observate. La sfârșit se face evaluarea activității împreună cu profesorul.

156 Ibidem, p. 101

79
Avantajele utilizării metodei:
 dezvoltă spiritul critic al elevilor;
 stimulează capacita tea de a reprezenta ceea ce gândesc printr -un simbol;
 dezvoltă creativitatea și spiritul de echipă;
Dezavantajele utilizării metodei:
 dacă reprezentările sunt făcute prin desen, nu toți elevii au talent, de aceea este de preferat
ca grupele să fie formate în funcție de aptitudinile elevilor;
 nu oferă foarte multe informații despre subiect în sine;
 nu se poate folosi la toate temele din programa școlară.
Aplicații la disciplina religie :
La clasa a III -a
Tema „Iubirea aproapelui‖
Elevii vor fi anunțați d inainte să aducă la școală articole din ziar despre persoane
aflate în dificultate care au nevoie de ajutorul nostru. Fiecare grupă va realiza o lucrare de
tipul următor: pe o coală A 3 vor lipi articolele pe care le -au găsit, iar dedesubt vor propune
soluț ii pentru sprijinirea acelor oameni. Lucrările se vor afișa în clasă și vor fi discutate de
toate celelalte grupe. După discuții, fiecare grupă își poate îmbunătăți lucrarea cu ceea ce au
aflat din lucrările colegilor. Evaluarea activității va viza nu numa i aspectul lucrării, ci și
soluțiile găsite de elevi pentru ajutorarea persoanelor aflate în suferință.
La clasa I:
Tema „Copiii Îl iubesc pe Dumnezeu‖: Clasa este împărțită în mai multe grupe.
Fiecare membru al grupei va realiza un desen prin care să ar ate că ei Îl iubesc pe Dumnezeu.
Desenele fiecărei grupe vor fi aplicate pe coli A 3 care vor fi afișate pe rând în sala de clasă.
Lucrarea fiecărei grupe va fi vizualizată și discutată de celelalte grupe. La sfârșitul activității
toate lucrările se vor afișa în sala de clasă.

La clasa a V -a:
Tema „Natura – darul lui Dumnezeu pentru oameni‖: Se solicită elevilor ca, folosind
metoda turul galeriei să realizeze desene prin care să arate grija lor față de natura
înconjurătoare. La alegere, pot prezenta și aspecte negative privitoare la fapte care încalcă
datoria noastră de a ne îngriji d e natură. La sfârșitul activității li se cere propunerea unui
plan de măsuri prin care să arate și celorlalți că natura este darul lui Dumnezeu pentru noi.
La clasa a V -a:

80
Tema ‖ Sfintele Taine – consolidare‖. Clasa impartita in patru grupe va prezenta c ate
o Sfanta Taina din cele invatate:
 Taina Sfantului Botez
 Taina Mirungerii
 Taina Sfintei Spovedanii
 Taina Sfintei Impartasanii
Cele consemnate de fiecare grupa vor fi aplicate pe coli A 3 care vor fi afișate pe rând în
sala de clasă. Lucrarea fiecărei grupe va fi vizualizată, discutată, completata si apreciata de
celelalte grupe. La sfârșitul activității toate lucrările se vor afișa în sala de clasă.
Învățarea prin colaborare este o necesitate în procesul învățării. De aceea, metoda
Turul galeriei care propune acest lucru, dar și realizarea unor lucrări ale elevilor care să
evidențieze colaborarea lor, se dovedește a fi foarte utilă profesorilor de religie, în mod
special la clasele primare și gimnaziale și, folosind anumite tehnici active, și la cele l iceale.

Metoda KWL

Metoda KWL (Know -Want to know -Learned) a fost creată de Donna Ogle, în 1086
iar specificul ei constă în „modul în care înscrie conținuturile care urmează a fi studiate: le
înscrie în sfera cunoștințelor pe care elevul le are dej a asupra subiectului, în sfera
așteptărilor sale legate de problemă și, apoi, în sfera unor noi întrebări și așteptări‖157.
Metoda presupune cinci etape, corespunzătoare următorului tabel:

Ce știu despre
subiect? Ce aș dori să
știu? Învățarea
noilor
cunoștințe Ce am învățat? Ce aș dori să
aflu încă
despre subiect?

1. Prima etapă corespunde întrebării: „Ce știu despre subiect ?‖ Profesorul anunță
tema lecției și oraganizează o discuție cu elevii privitoare la ceea ce știu ei despre subiect.

157 Alina Pamfil, Limba și literatura română în gimnaziu, Structuri didactice deschise , Editura Paralela 45,
Pitești, 2008, p. 49

81
Sunt acceptate orice tipuri de informație, iar acestea sunt notate într -un tabel de forma
prezentată mai sus. Pot apărea analogii inedite, cunoștințe variate referitoare la tema lecției
în funcție de care profesorul poate organiza învățarea noilor cunoștin țe.
2. A doua etapă este centrată pe întrebarea: „Ce aș dori să știu‖? și presupune notarea
de către elevi pe fișe, iar apoi în tabel, a informațiilor pe care ar dori să le afle despre
subiect. Această etapă urmărește încadrarea conținuturilor temei de pr edat în sfera dorințelor
de cunoaștere ale elevilor.
3. Etapa următoare se referă la predarea noilor cunoștințe ținând seama de ideile
exprimate în etapele anterioare.
4. Secvența care urmează corespunde oarecum fixării cunoștințelor. Urmărește
recapitul area noțiunilor predate de profesor, noțiuni care vor fi notate în coloana
corespunzătoare din tabel.
5. Ultima parte a metodei caută să facă o analiză a noțiunilor învățate în raport cu
ceea ce știau. Rezultatul analizei se concretizează în notarea în ru brica din tabel a ceea ce ar
dori să mai afle elevii despre subiect, având în vedere ce știau, ce doreau să știe și ce au
învățat.
Avantajele utilizării metodei:
 înscrie activitatea de învățare în sfera cunoștințelor anterioare și viitoare ale elevilor;
 oferă posibilitatea elevilor de a exprima liber propriile dorințe în ceea ce privește conținutul
informației ce urmează a fi predată;
 prezintă profesorului situația reală a nivelului de cunoștințe, în funcție de care el va organiza
atât lecția respectivă c ât și pe cele următoare.
Dezavantajele utilizării metodei:
 necesită resurse mari de timp pentru ca fiecare elev să -și poată spune părerea;
 presupune existența unor informații anterioare despre subiectul tratat;
 pot apărea idei greșite din punct de vedere al învățăturii de credință.
Aplicații la disciplina religie :
La clasa a V -a:
Tema „Duminica -sărbătoarea săptămânală a creștinilor‖: Profesorul propune elevilor
tema pentru discuție. Printr -o activitate frontală va completa rubrica tabelului referitoare la
cunoștințele pe care ei le au despre subiect. În a doua etapă, împreună cu elevii acesta va
stabili informația pe care ei doresc să o afle. În funcție de ideile elevilor, va preda noile
cunoștințe căutând să acopere toate aspectele subiectului. La final ul activității va completa
rubrica referitoare la ceea ce mai doresc ei să afle despre subiect.

82
Știu Vreau să știu Am învățat Vreau să mai aflu
– Nu muncim.
– Duminica mergem
la Sfânta Liturghie
-Trebuie să fim
îmbrăcați curat.
– Nu mâncăm nimic
ca să putem lua
anafură.
– În timpul slujbei
cântăm și ne rugăm. – De ce serbăm noi
duminica?
– De când se
serbează această zi?
– Ce este Sfânta
Liturghie?
– Cum ne
comportăm în zi de
duminică?
– Duminica este Ziua
Învierii Domnului.
– Evreii serbau
sâmbăta, da r pentru
că Mântuitorul a
Înviat duminica
aceasta devine Ziua
Domnului.
– Duminica se
serbează din vremea
Sfinților Apostoli
-Împăratul Constantin
legiferează duminica
drept zi de odihnă
– în Sfânta Liturghie
darurile de pâine și
vin se prefac în
Trupul și Sângele
Domnului.
– Comportamentul
nostru: rugăciune,
participare la slujba,
fapte bune. – Cântări din Sfânta
Liturghie.
– Organizarea unei
participări cu clasa
la Sfânta Liturghie

După modelul prezentat se pot preda lecții și la celelalte clase, atâ t la temele de
istorie cât și de doctrină, morală sau spiritualitate. Metoda KWL poate avea în cadrul lectiei
numai trei coloane.
Aplicarea modelului Știu/ Vreau să știu/ Am învățat presupune parcurgerea a trei pași
accesarea a ceea ce știm, determinarea a ceea ce dorim să învățăm și reactualizarea a aceea
ce am învățat în urma lecturii. Primii doi se pot realiza oral, pe bază de conversație, iar cel
de-al treilea se realizează în sc ris, fie în timp ce se lecturează textul, fie imediat ce textul a
fost parcurs integral.
Autoarea a construit o fișă de lucru, pe care elevii o completează prin activități de grup
sau individual.

83
Știu Vreau să știu Am învățat

Etapa Știu implică două nivele ale accesării cunoștințelor anterioare: un brainstorming
cu rol de anticipare și o activitate de categorizare. Brainstormingul se realizează în jurul unui
concept cheie (de exemplu „țestoasă de mare‖ și nu „Ce știți despre animalele ca re trăiesc în
mare?‖) din conținutul textului ce urmează a fi parcurs. Întrebări generale de felul „Ce știți
despre…‖ se recomandă atunci când elevii dețin un nivel scăzut de informații despre
conceptul în cauză. Pe baza informațiilor obținute în urma b rainstormingului se efectuează
operații de generalizare și categorizare. Elevilor li se cere să analizeze ceea ce știu deja și să
observe pe cele care au puncte comune și pot fi incluse într -o categorie mai generală. A ne
gândi la ceea ce știm ne ajută să ne îndreptăm atenția asupra a ceea ce nu știm.
Etapa Vreau să știu presupune formularea unor întrebări, care apar prin evidențierea
punctelor de vedere diferite apărute ca rezultat al brainstormingului sau categorizărilor.
Rolul acestor întrebări este de a orienta și personaliza actul lecturii.
Etapa Am învățat se realizează în scris, de către fiecare elev în parte, după ce textul a fost
citit. Dacă textul este mai lung, completarea acestei rubrici se poate face după fiecare
fragment semnificativ. Elevilor li se cere să bifeze întrebările la care au găsit răspuns, iar
pentru cele rămase cu răspuns parțial sau fără se sugerează lecturi suplimentare.
Aplicând acest model în predare se obțin: o lectură activă, rată crescută a retenției
informației, cr eșterea capacității de a realiza categorizări, interes pentru lectură și învățare.
Metoda KWL oferă informații prețioase profesorului de religie asupra cunoștințelor
elevilor săi, dar constituie și un ajutor pentru el, deoarece în funcție de ceea ce știu e levii își
poate organiza procesul de predare. Cu atât mai mult în ceea ce privește disciplina noastră,
întrucât de multe ori avem surpriza să descoperim că elevii nu cunosc anumite informații, iar
altele sunt incomplete sau greșit înțelese, însă folosind a ceastă tehnică le putem corecta.

84
Mozaicul

Mozaicul este „o metodă de predare -învățare prin colaborare, realizată prin
activitatea elevilor în cadrul mai multor grupe de lucru, aflate sub coordonarea
profesorului‖158. Fiecare elev va avea de rezolvat o sarcină de lucru în care trebuie să devină
„expert‖ și va transmite și celorlalți colegi informația dobândită.
Profesorul anunță tema pe care o vor avea de dezbătut și o va împărți în 4 sau 5 sub –
teme în funcție de numărul elevilor clasei, res pectiv de numărul elevilor dintr -o grupă.
Eventual, se poate stabili pentru fiecare sub -temă anumite puncte care trebuie atinse.
Clasa este împărțită în echipe de câte 4 sau 5 elevi, fiecare elev primește un număr de
la 1 la 4 și va avea de rezolvat sub -tema specifică numărului pe care îl are. El trebuie să
devină „expert‖ în ceea ce are de rezolvat. Etapa aceasta se poate organiza în timpul orei de
curs sau se poate constitui ca temă anterioară pentru acasă, în vederea încadrării în limita de
timp.
După ce fiecare a tratat sub -tema în mod independent, experții care au același număr
și implicit aceeași temă vor forma noi grupe pentru a dezbate și rezolva împreună problema.
Grupurile de experți lucrează împreună, folosindu -se de rezultatele pe care le -au
obținut independent și vor adăuga elemente noi, stabilind totodată modalitatea prin care
noile cunoștințe vor fi prezentate membrilor din echipa inițială.
Experții se întorc în grupele inițiale și fiecare va prezenta colegilor sub -tema pe care
a avut -o de rezolvat și concluziile la care a ajuns. Membrii grupei participă prin întrebări,
opinii etc.
La sfârșitul activității, elevii demonstrează ceea ce au învățat. Evaluarea se va face
prin întrebări adresate de profesor, un raport, un eseu, sau altă modal itate în funcție de
specificul temei.
Avantajele utilizării metodei:
 dezvoltă capacitatea de a asculta, a coopera, a reflecta, a gândi critic;
 stimulează argumentarea propriilor idei și convingeri;
 ajută la formarea sentimentului responsabilității.
Dezav antajele utilizării metodei:
 pot apărea inadvertențe în ceea ce privește cooperarea între membri grupei;
 necesită o bună organizare și exercițiu astfel încât elevii să deprindă metoda;
 presupune însușirea anterioară a unui minim de cunoștințe pentru a putea trata tema sub mai
multe aspecte.

158 Dorin Opriș, Monica Opriș, op. cit., p. 118

85
Aplicații la disciplina religie :
La clasa a V -a:
Tema „Taina Sfintei Mirungeri‖: Profesorul solicită elevilor să dezbată tema prin
metoda mozaicului, având în vedere următoarele puncte:
1. Definiția Sfintei Taine ;
2. Întemeierea Sfintei Taine;
3. Săvârșirea Sfintei Taine;
4. Părțile trupului unse cu Sfântul și Marele Mir.
La clasa a IV -a:
Tema „Decalogul‖: În a doua oră rezervată acestei teme, după ce în prima ora s -au
prezentat noțiuni generale despre Decalog, când tratăm despre primele patru porunci,
datoriile față de Dumnezeu, elevii au de explicat urmatoarele porunci:
 „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alți dumnezei afară de Mine!‖
 „Să nu -ți faci chip cioplit și niciun fel de asemănare a vreunui lucru, să nu te închini lor nici
să le slujești!‖
 Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert
 „Adu -ți aminte de ziua odihnei ca să o sfințești!‖
Metoda „Mozaicul‖ urmărește dezvoltarea gândirii critice și logice a elevilor,
precum și colaborarea lor î n vederea rezolvării unor sarcini de lucru. Chiar dacă este o
metodă complexă, iar reușita ei depinde de mai mulți factori (capacitatea organizatorică,
specificul clasei, cunoștințele dobândite), ea se dovedește a fi o metodă utilă procesului de
învățare p rin aptitudinile pe care le dezvoltă.

Starbursting (Explozia stelara)

Starbursting (eng. ―star‖ = stea; eng. ‖burst‖ = a exploda), este o metodă nouă de
dezvoltare a creativității, similară brainstormingului. Scopul metodei este de a obține cât mai
multe întrebări și astfel cât mai multe conexiuni între concepte. Este o modalitate de
stimulare a creativității individuale și de grup. Organizată în grup, starbursting facilitează
participarea întregului colectiv, stimulează crearea de întrebări la întrebări, așa cum
brainstormingul dezvoltă construcția de idei pe idei. Modul de realizare este simplu: se scrie
problema a cărei soluție trebuie ―descoperită‖ pe o foaie, apoi se înșiră cât mai multe
întrebări care au legătură cu ea. Un bun punct de plecare îl constituie cele de tipul ce?,
când?, cum?, de ce? – unele întrebări ducând la altele d in ce în ce mai complexe care
necesită o concentrare tot mai mare.

86

La clasa a VI -a: Sfinții Împărați Constantin și mama sa, Elena;
 Cum a sprijinit și ocrotit pe creștini Împăratul Constantin?
 De ce sunt importante faptele politicii religioase ale Împăratului Constantin?
 Cine a găsit crucea Mântuitorului, pe dealul Golgotei?
 Unde a fost alcătuit actul (din anul 313) care dădea creștinilor dreptul de a se închina în
libertate?
 Când a fost generalizată duminica, ca zi de odihnă, in tot imperiul?

87
CAPITOLUL III
CERCETAREA PEDAGOGICĂ

3. IPOTEZA CERCETĂRII

Metodele activ -participative folosite în predarea conținuturilor la religie determină,
la elevii claselor a V I-a, creșterea motivației pentru studiul acestei discipline, manifestată
prin progresul în achizitii școlare și prin acordarea unei atenții sporite activităților religioase,
în școală și în afara acesteia.
Pe lângă această ipoteză de bază putem formula și câteva ipoteze secundare:
 cunoaș terea de către elevi a esenței și a cerințelor fiecărei metode de predare, pentru
contextul didactic în care acestea sunt utilizate, conduce la sporirea capacității lor de
întelegere al noțiunilor predate;
 prin utilizarea metodelor activ -participative la religie, elevii au posibilitatea de a participa
direct în achiziționarea noilor cunoștințe;

OBIECTIVELE CERCETĂRII

Obiectivele cercetării de față sunt următoarele :
 identificarea celor mai eficiente metode activ -participative folosite în cadrul orei de religie;
 cunoașterea și îmbinarea metodelor de predeare -învatare, între traditional și modern pentru
ajungerea la cele mai eficiente rezultate;
 urmărirea progreselor înregistrate de elevi în urma aplicarii l a clasă a metodelor moderne de
predare -învatare;
Acest demers educativ urmărește în esență cunoașterea realității educaționale prin
identificare, explicare, interpretare și generalizare a datelor, îmbogățindu -mi astfel baza
conceptual -teoretică și pract ic- metodologică în domeniul educației.

88
ALEGEREA EȘ ANTONULUI DE ELEVI

Cercetarea educațională de față se constituie într -un proces complex, organizat și
sistematic, cu implicații directe asupra optimizării activităților de predare -învătare și de
stimulare a participării active a elevilor în cadrul orelor de religi e.
Din punct de vedere metodologic, cercetarea este experimentală deoarece prin
introducerea unui program de antrenament creativ se declanșează acțiuni educaționale noi,
originale ale căror rezultate sunt înregistrate și prelucrate în vederea demonstrări i valorii pe
care o au. Caracteristic pentru clasa experiment este faptul că asupra ei s -a acționat cu
ajutorul factorului experimental în conformitate cu cele presupuse în ipoteza cercetarii în
vederea producerii unor modificări în desfășurarea acțiunii e ducaționale.
Cercetarea se realizează pe o clasă experiment forma tă din 20 elevi din clasa a -VI-a
A și o c lasă de control alcătuită din 20 elevi de clasa a VI -a B de la Școa la Gimnazială
„Lascăr Catargiu‖ . Nivelul de pregătire al colectivului a fost omogen din punct de vedere al
posibilităților intelectuale, elevii provenind din familii care le oferă condiții necesare
desfășurării actului învățării.
Cercetarea experimentală s -a desfășurat în anul școlar 2015 – 2016 .

89
3.1. METODE UTILIZATE ÎN CERCETARE

S-a adoptat o forma de cercetare – actiune, un tip de metodologie investigatoare prin
care s -a implementat cercetarea în activitatea pedagogică concretă din clasă, urmărind nu
numai recoltarea de date, ci implicit și optimi zarea activității instructiv educative, prin
intervenții modelatoare. S -a considerat că acest tip de cercetare serveste direct și în mai mare
masură obiectivul principal al cercetarii și finalitatea ei, optimizarea activității de instruire și
educare al el evilor, sporirea eficienței actului pedagogic concret.
Sistemul metodologic al acestei cercetări cuprinde:
 metode nonexperimentale de colectare a datelor:
 testele
 metoda analizei produselor activității școlare
 chestionarul
 metoda anchetei
 observația
 convorbirea
 metode acționale sau de intervenție:
 experimentul pedagogic
 metode de prelucrare, interperetare și prezentare a datelor cercetării:
 tabelul de rezultate
 reprezentări grafice: histograma;

Testele ocupă primul loc în psiho -diagnoza cercetării. Aplicarea lor, fie sub formă
standardizată, fie sub formă adaptată, în diferite faze ale cercetării mi -au permis să identific,
să măsor nivelul de înțelegere al noțiunilor predate. Indicatorii supuși măsurăr ii au fost:
 fluiditatea verbală și asociativă;
 flexibilitatea spontană și adaptativă;
 originalitatea în rezolvarea sarcinilor de lucru;
 capacitatea de analiză și sinteză;
Înainte de administrarea fiecărui test s -a făcut un instructaj necesar pentru precizarea
unor reguli și cerințe privitoare la administrarea testului etalon și felul în care se face
evaluarea. S -a elaborat o scară considerată ca etalon, la care s -au raportat rezultatele
individuale și în funcție de care s -a făcut măsurarea și evaluar ea acestora. S -a avut în vedere
ca testele elaborate să îndeplinească anumite calități cum ar fi: fidelitatea, validitatea și
sensibilitatea.

90
Testele m -au ajutat să cunosc și să pot delimita mai în amănunt unele aspecte legate
de factorii ce influențează p rocesul instructiv -educativ, să obțin date concrete și să surprind
destul de obiectiv evoluția și stadiul atins de fiecare individ în parte.
Corelat cu metoda testelor, am aplicat observarea elevilor în contextul educațional
în care s -au manifestat. Am pr opus ca subiect al observației comportamentele elevilor
reflectate prin capacitatea de concentrare și de valorificare a experienței cognitive acumulate
în școală și în afara acesteia, prin curiozitate și originalitate, prin capacitatea de asociere și
dorința de a explora, prin modul de implicare și rezolvare a noi sarcini de lucru. Observația a
utilizat un demers inductiv (de la particular la general) care a reflectat realitatea educațională
în condiții naturale, obișnuite. Ca instrument de colectare a inf ormațiilor, am folosit grila de
observație în care am consemnat orice manifestări (reacții) concrete ale elevilor constituite
în comportamentele observabile enunțate mai sus.
S-a elaborat în prealabil un plan de observație precizându -se și obiectivele urmă rite.
Datele observației au fost consemnate imediat, fără ca cei observați să -și dea seama de acest
lucru; în acest sens s -a folosit fișa de observație. Observațiile au fost făcute în condiții și
împrejurări variate pentru a avea posibilitatea confruntării datelor obținute. Important a fost
ca elevii să nu -și dea seama că sunt observați.
Observația a însoțit, de obicei, toate celelalte metode de cercetare și a oferit
informații suplimentare asupra fenomenului investigat. Consemnările din grila de observați i
corelate cu analiza produselor concretizate în eseuri, portofolii, replici, fișe de lucru,
materiale confecționate, soluții originale la probleme date etc., m -au ajutat să desprind unele
aprecieri asupra individualității elevului, al comportamentului său , preocupărilor și
înclinațiilor sale. Important în analiza produselor este faptul că oferă informații despre
factorii intelectuali ai creativității lor: flexibilitate, fluiditate, originalitate.
Pe parcursul studierii elevilor mai slab pregătiți și a cel or foarte pregătiti m -am
folosit și de metoda chestionarului administrată elevilor. Am utilizat și metoda convorbirii
prin care am cules informații despre personalitatea și preferințele fiecărui copil în parte,
despre cunoștințele și deprinderile de care dispune la un moment dat.
Fiind o cercetare de tip experimental, experimentul reprezentând metoda
fundamentală de investigație, am declanșat acțiuni educaționale noi, originale prin abordări
creative ale conținuturilor învățării, ale metodelor și tehnicil or de lucru, în vederea obținerii
unei îmbunătățiri a potențialului educativ al elevilor.
În aplicarea acestei metode s -a trecut prin trei faze:

91
a) faza prealabilă intervenției factorului experimental , când s -au selectat
eșantioanele, s -au aplicat probel e predictive, s -au înregistrat datele privitoare la variabilele
implicate și s -a stabilit strategia desfășurării experimentului;
b) faza administrării factorului experimental , când eșantionul experimental a fost
supus unei acțiuni diferite de ceea ce s -a petrecut în eșantionul de control (temporal, a fost
faza cea mai lungă);
c) faza înregistrării rezultatelor după intervenția factorului experimental. Pe această
bază s -au stabilit diferențele dintre cele două eșantioane, după ce, în prealabil, s -au stabili t
diferențele în cadrul fiecărui lot, între cele înregistrate în faza inițială și cele înregistrate
după intervenția factorului experimental;
Compararea rezultatelor obținute de elevii celor două clase în cele două faze ale
experimentului – de start și fi nală – mi-au oferit suficiente date pentru veridicitatea ipotezei
formulate înainte de derularea experimentului.

Metode de prelucrare, interpretare și prezentare a datelor cercetării.
Multitudinea fenomenelor care apar în derularea propriu -zisă a acțiun ii educaționale
sunt prin excelență de natură calitativă. Diversitatea interacțiunilor dintre variabilele
psihologice și cele pedagogice implicate în acțiunea educațională se lasă greu supuse unei
evaluări cantitative.
S-au folosit următoarele forme de măs urare:
 numărarea (înregistrare), clasificarea sau ordonarea;
 compararea (raportarea);

92

EȘANTIONUL DE SUBIECȚ I

Cercetarea experimentală s -a desfăsurat în anul școlar 2015 -2016 , la Școala
Gimnazială „Lascăr Catargiu‖, Schela. Caracteristic pentru clasa experiment este faptul că
asupra ei se actionează cu ajutorul factorului experiment în conformitate cu cele presupuse
în ipoteza cercetarii în vederea producerii unor modificări î n desfășurarea acțiunii
educaționale. Clasa experiment este alcătuita din 20 de elevi, 12 fete și 8 băieți.
Clasa de control este alcătuită din 20 de elevi, 11 fete și 9 băieți. Lotul de control este
folosit ca martor pentru ca la încheierea cercetării să comparăm rezultatele obținute de către
ambele clase și să conchidem pe această baza că diferențele se datorează intervenției
factorului experimental.
În vederea constit uirii eșantionului de subiecți a fost administrat un test pedagogic de
cunoștințe (pretest), identic, la cele doua clase de a VI -a.

93

3. 2. CERCETAREA PROPRIU -ZISĂ

În activitatea mea de cercetare am parcurs următoarele etape :
În urma analizei curriculum -ului, al manualelor (caietelor speciale) am realizat
planificarea școlară și proiectarea unităților de învățare ;
Am întocmit probe de evaluare;
Am evaluat impactul afectiv al metodelor activ – participative de predare învatare la
nivelul elevilor;
Descoperirea și dezvoltarea potențialului religios al copilului reprezintă
responsabilități ale familiei, școlii și Bisericii. Toate sunt interesate să asigure un
cadru prielnic dezvoltării intectuale și o pot face prin trăirile afective pe care le
declanșează, prin forma de motivație pe care o utilizează, prin atenția, căldura
afectivă, interesul, empatia pe care le dovedesc, prin încurajările și aprecierile
manifestate față de conduita activă a copilului.
La începutul anului școlar 2015 – 2016 , am aplicat elevilor din clasele a VI – a A și
a VI-a B de la un test de evaluare, în scopul cunoașterii potențialului de înțelegere
și învățare al acestora. Sarcinile nu au fost dificile, dar solicitau în rezolvare o
gândire flexibilă, fl uentă, operațională și originală.

94
TEST INIȚIAL

1. Transcrie și completeaza spatiile punctate cu informațiile
14puncte
potrivite din paranteză.
( comemorează, domnești, popasuri, persoanelor sfinte, schimbătoare, fixă, duminica)

Sărbătorile creștine sunt acele zile din an în care Biserica ………………………..
evenimente din istoria mânt uirii sau………………………. . Sărbătorile închinate Domnului
nostru Iisus Hristos să mai numesc sărbători……………………….. . În funcție de data stabilită
în calendar, ele se pot grupa astfel : sărbători domnești cu dată…………. și sărbători domnești
cu dată……….. . Sărbătoarea sătămânală a creștinilor este ……………………… . Aceste zilr
sunt pentru creștini ……………………….. duhovnicești.

2. Alege varianta corectă : 6 puncte
 Înălțarea Domnului se mai numește :
a. Ispas
b. Crăciun
c. Bobotează
 La sărbătoarea, Botezul Domnului :
a. Toate apele se sfințesc
b. Se sfințește Sfânta Cruce
c. Se scoate Sfânta Cruce in mijlocul bisericii

3. Citește cu atenție afirmațiile următoare, în cazul în care apreciezi că afirmația
este corectă încercuiește litera A, dacă apreciezi că afirmația este greșită
încercuiește litera F . 15puncte

a) Merg la biserică doar când am un necaz. A/F
b) La biserică îmi fac semnul Sfintei Cruci . A/F
c) La biserică mă rog pentru mine și pentru alți oameni. A/F
d) Ascult cu atenție slujba. A/F
e) In timpul slubei sunt atent cum sunt îmbrăcați A/F
oamenii din jurul meu.

4. Asociază fiecărei litere din coloana (A) cifra corespunzătoare
din coloana (B) 30 puncte

95

(A) (B)
a) familia creștină 1) Taina Botezului
b) ascultarea de părinți 2) educația primită în sânul familiei
c) începutul vieții creștine 3) biserica de acasă
d) începutul familiei creștine 4) Taina Cununiei
e) cei șapte ani de acasă 5) locul întâlnirii cu Dumnezeu
f) Biserica 6) ascultarea de Dumnezeu

5. Realizează un scurt t ext 10-15 rânduri, cu titlul « Sunt un bun creștin ! », în
care să vorbești despre cum îti îndeplinești misiunea de creștin la școală, la
biserică, când mergi la joacă alături de prietenii tăi etc. 25
puncte

Notă: Se acordă 1 0p. din oficiu.

Timp de lucru: 40 de minute

96
BAREM DE CORECTARE

Subiectul 1 : punctaj total = 14 puncte ( 2×7) astfel :
2p pentru fiecare enunț completat corect :
a)Biserica comemoreaz ă
b) mântuirii sau persoanelor sfinte
c) sărbători domnești
d) cu dată fixă
e) cu dată schimbătoare
f) duminica
g) popasuri duhovnicești

Subiectul 2 : Punctaj total = 6 puncte (3×2) astfel:
1) 3 puncte pentru r ăspuns corect “Ispas ‖
2) 3 puncte pentru r ăspuns corect ―toate apele se sfin țesc‖

Subiectul 3: Punctaj total = 15 puncte (3×5) astfel:
a) 3 puncte pentru r ăspunsul corect F
b) 3 puncte pentru răspunsul corect A
c) 3 puncte pentru răspunsul corect A
d) 3 puncte pentru răspunsul corect A
e) 3 puncte pentru răspunsul corect F

Subiectul 4 : Punctaj total = 30 puncte (5×6) astfel:
a) 5 puncte pentru răspunsul corect a) 3
b) 5 puncte pentru răspunsul corect b) 6
c) 5 puncte pentru răspunsul corect c) 1
d) 5 puncte pentru răspunsul corect d) 4
e) 5 puncte pentru răspunsul corect e) 2
f) 5 puncte pentru răspunsul corect f) 5

Subiectul 5 : Punctaj total = 25 puncte
Schema de notare va ur rmări :
 Evidențierea importanței în viața
 Utilizarea corectă a limbaju lui religios

97
 Respectarea limitei de spațiu
Se acordă zece puncte din oficiu.
Convertirea punctajului în notă : se împarte punctajul total la 10 și se obține nota

Sub 5 Între 5 -6,99 Între 7 – 8,99 Între 9 -10
Clasa
experimentală – 3 9 9
Clasa de
control – 4 9 9

După notele obținute elevii pot fi împărțiți în trei grupe cu un anumit nivel de
cunoștințe la disciplina religie, așa cum arată și diagrama areolară.

clasa experimentală
intre 5 -6,99
intre 7 -8,99
intre 9 -10

98

Rezultatele obținute de cele două clase le -am reunit, pentru comparație, în
următoarea diagramă :

clasa de control
intre 5 -6,99
intre 7 -8,99
intre 9 -10
012345678910
între 5 -6,99 între 7 -8,99 între 9 -10clasa experimentală
clasa de control

99
Analizând rezultatele obținute de către cele două clase, s -au făcut următoarele constatări :
 Nivelul de pregătire al celor două clase este asemănător
 Preponderența notelor mari demonstrează că majoritatea elevilor și -au însușit
cunoștințele necesare dobândirii noilor informații
 Obiectivele propuse au fost realizate parțial sau integral de către toți elevii
Acest test de evaluare a oferit profesorului ocazia să cunoască nivelul de cunoștințe
de la care s -a pornit și să constate deficiențele și neclaritățile elevilor.
După aplicarea testelor predictive la ambele clase, am ales să înto cmesc pentru
elevii cla sei a VI -a A, clasa experiment, un program de predare -învățare bazat, în general, pe
metodele activ – participative, pentru a putea cerceta mai bine impactul și asimilarea
cunoștințelor elevilor. Am folosit și jocul didactic ca mijloc de învățare pentru a -i face pe
elevi să se simtă bine, să fie nerăbdători și bucuroși să învețe. Jocurile le trezesc curiozitatea
și creează în clasă o atmosferă în care învățarea poate deveni productivă și plăcută.
Programul propus constituie o provocare la schimbare prin î mbinarea metodelor
moderne cu cele tradiționale, ponderea avându -o metodele activ -participative.
Prin sarcinile pe care le -am formulat, elevii sunt puși în situația să elaboreze diverse
soluții de rezolvare, diferite de cele cunoscute de ei până în acel moment, potrivit
capacităților individuale, accentul căzând astfel și pe rezultatul final dar mai ales pe modul
de obținere al lui, pe posibilitățile de stimulare a capacităților individuale și afectiv –
motivaționale implicate în desfășurarea ac estora. Concepând activitățile sub această formă,
elevul își va angaja în soluționare întreaga personalitate, prin valorificarea deprinderilor și
cunoștințelor achiziționate, prin realizarea transferurilor între acestea, prin dobândirea, prin
mijloace prop rii, de noi cunoștințe.
Programul de predare -învățare are următoarele obiective:
 Stimularea fluidității și flexibilității verbale în comunicarea orală și scrisă;
 Exersarea operativității gândirii în explorarea textelor moral -religioase;
 Încurajarea independenței în exprimarea orală și scrisă;
 Inițierea elevilor în utilizarea unor metode și tehnici de muncă intelectuală;
Acestea pot deveni finalități în măsura în care va fi valorificat întreg conținutul
informațional și atitudinal dobând it până în momentul derulării programului. Voi prezenta în
continuare tipuri de exerciții pe care le -am folosit în cadrul lecțiilor de religie:
 Exerciții de comunicare orală și scrisă ( conversații, jocuri de rol, povestiri, compuneri, etc.
);
 Exerciții de nuanțare a vocabularului ( alcătuirea de enunțuri, sesizarea / introducerea în
propoziții a expresiilor moral -religioase întâlnite în textele studiate etc.);

100
 Exerciții de analiză a unui text studiat (lectura explicativă – formularea de întrebări și
răspun suri, povestirea / repovestirea textului, formularea mesajului / a învățăturii textului);
Prin programul propus am urmărit să valorific la maximum posibilitățile fiecărui elev
în parte, iar prin strategii didactice activ -participative să -i determin să se implice în procesul
învățării cu cât mai multă responsabilitate .
Utilizarea materialului didactic, exercițiile care le încearcă imaginația și originalitatea,
sunt activități care -i mobilizează pe elevi, determinându -i să opereze cu cuvintele, să le
caute sensul, să le întrebuințeze în diverse accepțiuni, în contexte noi, accesibile, să
valorifice potențele expresive ale limbajului religios. Eșalonarea acestor activități în diferite
secvențe ale unei lecției se face în funcție de natura textului studi at, de dificultățile
problemelor de vocabular existente, de performanțele vizate și nivelurile la care își propune
profesorul să pună în funcțiune intelectul elevului.

PROGRAMUL DE PREDARE -INVATATE

LECȚIA METODE ACTIV PARTICIPATIVE
Rugăciune domnească Ciorchinele
Sfânta Taină a Cununiei Știu/ Vreau să știu/ Am învățat
Sfânta Taină a Preoției  Organizatorul grafic
Taina Sfintei Sfântului Maslu Brainstorming, ciorchinele,
Recapitulare, sistematizare Sfintele Taine Turul galeriei
Hristos binecuvintează familia – Minunea din
Cana Galileii
Răsplata credinței și a ascultării – Pescuirea
minunată Găndiți/ Lucrați în perechi/ Comunicați
Binefacere și recunoștință – Vindecarea celor
zece leproși Metoda 6 -3-5
Stăruința în rugăciune – Femeia canaaneancă Philips 6 -6
Recapitulare, sistematizare Pildele
Măntuitorului Cubul
Martiriul primilor creștini Știu/ Vreau să știu/ Am învățat

101
Martiei creștini în Dacia, în sec. III – IV Găndiți/ Lucrați în perechi/ Comunicați
Sărbătorile în cinstea sfinților Turul galeriei , cvintetul
Sfântul Simeon Noul Teolog cvintetul
Sfântul Ioan Botezătorul  Cubul
Sfântul Mare Mucenic Gheorhe
Brainstorming, ciorchinele,
Sfântul Mucenic Dimitrie , Izvorâtorul de Mir Știu/ Vreau să știu/ Am învățat
Recapitulare Turul galeriei

În cadrul lecțiilor mai sus menționate am folosit și metode tradiționale în funcție de
specificul fiecărei lecții. Propunându -mi să activez și să dezvolt potențialul de învățare de
care dispune fiecare elev, printr -o învățare activă, centrată pe descoperire, prin valorificarea
conținuturilor disciplinei de învățământ și prin elaborarea și aplicarea unui program de
predare – învățare bazat în proporție de 70% pe metode active, a fost necesar ca în acest
demers să pornes c de la cunoșterea nivelului de dezvoltare a potențialităților individuale.
Dându -le elevilor mai multă libertate, am putut să -i cunosc în ipostaze variate, în cadrul
activităților școlare și extraașcolare. Ascultând -i, le -am înțeles mai bine unel e
comportamente și am încercat să -i observ și din alte unghiuri, să -i încurajez în inițiativele
proprii pe care le aveau, să -i sprijin atunci când au nevoie. Psihologul Claparede nota în
acest sens: ,, Sunt atâtea observații pe care un educator le -ar putea culege în contactul zilnic
cu copiii! Aceste însemnări clasate metodic ar constitui în câțiva ani o sursă foarte bogată
și un ajutor sigur în îndeplinirea sarcinii sale și ar reprezenta un material prețios pentru
cercetător”159.
La clasa experimentală au fost utilizate, în mod frecvent metodele moderne, iar la
clasa de control s -a lucrat în mod obișnuit.
Întrucât cercetarea s -a extins pe parcursul a trei unități de învățare, s -a administrat pe
parcurs un chestionar, pentru a se observa modul în care int roducerea metodelor activ –
participative are efect asupra achizitiilor de cunoștințe.
În urma aplicării mai multor metode activ -participative prin care am urmărit dezvoltarea
gandirii, a învățării active, în ritm propriu și capacității de analiză și sinteză a elevilor clasei
experiment am observat următoarele :
 Metodele active -participative au antrenat elevii în descoperirea noilor informații;

159 Apud Muster, Dumitru, Metodologia cercetării în educație și în învățământ , Editura Literară, București,
1985

102
 Grupați în perechi, elevii s -au eliberat de egocentrism și au găsit cu ușurință răspunsurile la
cerințele date;
 Lucrul în perechi i -a ajutat pe elevi în comunicare;
 Metodele tradiționale pot fi folosite doar în proporție 20% în cadrul unei ore;
 Elevii au fost mai activi si s -au implicat în rezolvarea cerințelor date;
 Pe parcursul predării prin metode act iv-partcipative am observat o mai mare disponibilitate a
elevilor de a se angaja în rezolvarea sarcinilor față de momentul inițial;
 elevii au demonstrat că pot fi capabili de un efort susținut mai ridicat, grație unei motivații
interioare mai puternice;

103

CHESTIONAR

Prin exprimarea opiniilor dumneavoastră, în urma completării unui chestionar, veți
contribui la optimizarea procesului ins tructiv -educativ la r eligie.

Data:………………
Clasa:………………
Numele și prenumele……………………………………..

1. Îți plac lecțiile de religie predate prin metode activ – participative?
 foarte mult
 mult
 puțin
 deloc

2. Alege dintre metodele de mai jos, metoda preferată de tine.
 Știu/Vreau să știu/Am învățat
 Povestirea
 Mozaicul
 Problematizarea
 Gândiți/ Lucrați în perechi/ Comunicați

3. Care este forma de organizare a elevilor preferată de tine la orele de Religie?
 Individual
 În perechi
 Pe grupe

4. Ai obținut rezultate mai bune la învățătură (la Religie) când au fost folosite în
cadrul lecției;
 metode tradiționale
 metode moderne

Vă mulțumesc pentru colaborare!

104

Din aplicarea chestionarului se poate observa modul de primire al metodelor activ –
participative de către elevii clasei experiment.

1 2 3 4
a b c d a b c d e a b c a b
15 7 3 – 7 2 8 3 5 1 7 17 2 23

La sfârșitul experimentului psihopedagogic, a fost aplicat un test pedagogic de
cunoștințe, identic la cele două clase, urmând ca rezultatele obținute să fie comparate cu cele
de la pretest.

Test de evaluare

1. Stabiliți valoarea de adevăr a următoarelor afirmații : 15 puncte
a) Maica Domnului este cea mai mare mijlocitoare a creștinilor către
Dumnezeu.
b) După numărul de zile postul este de două feluri.
c) Sfântul Andrei este sfânt roman.
d) Mucenicii sunt sfinții care au răspân dit cuvântul lui Dumnezeu în lume.
e) Moaștele Cuvioasei Parascheva se află la Curtea de Argeș.

2. Trasați corespondența între datele de prăznuire ale sărbătorilor din coloana
A și numele sfinților din coloana B. 30
puncte

A B
1) 6 decembrie a) Sfântul Arhidiacon Ștefan
2) 20 iulie b) Sfânta Cuvioasă Parascheva

105
3) 27 decembrie c) Sfântul Mare mucenic
Gheorghe
4) 14 octombbrie d) Sfântul Ierarh Nicolae
5) 12 martie e) Sfântul Prooroc Ilie
6) 23 aprilie f) Sfântul Simeon Noul Teolog

3. Completați spațiile lacunare cu răspunsurile corecte. 20 puncte
a) Părinții Maicii Domnului s -au numit ……………………………………………………………
b) Cel mai lung și aspru post este postul……………………………………………………………
c) La data de ………………………….. ……………………… . se sărbătorește Buna – Vestire.
d) Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir se sărbătorește la data de ………………………….
e) Moaștele ………………………………………………. ………….. . se află la Curtea de Argeș.
f) Postul Crăciunului incepe la data de ………………………… până la data de ……………….
g) Sfântul Simion Noul T eolog este prăznuit la data de …………………. …………………………
h) Cinstirea maicii Domnului se mai numeșt e ……………………………… …………………………
i) 29 iunie este sărbătoarea ……………………………………………………….. ………………………….
j) După asprime postul poate fi : …………………., ………………….,
……………………, ………… ………………………………………………………..
4. Enumerați 5 modalități de cinstire a sfinților : 15 puncte
…………………………………………………………………………………………………………….. …………………..
……………………………………………………………………………………………… ………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………….. …………………..
………………………………………………………….. ……………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………….. …………………..
……………

5. Alcătuiți u n eseu de 10 -15 rânduri în care să evidențiați importanța postului
în viața creștinului. 20 puncte

Se acordă 10 puncte din oficiu.

Timp de lucru : 40 de minute

106
BAREM DE CORECTARE

Subiectul 1 : Punctaj total = 15 puncte (3×5) astfel:
a) 3 puncte pentru r ăspuns corect A
b) 3 puncte pentru răspuns corect A
c) 3 puncte pentru răspuns corect F
d) 3 puncte pentru răspuns corect F
e) 3 puncte pentru răspuns corect A

Subiectul 2 : Punctaj total = 30 puncte (5×6) astfel:
1) 5 puncte pentru răspuns corect 1) ––– d)
2) 5 puncte pentru răspuns corect 2) ––– e)
3) 5 puncte pentru răspuns corect 3) –––- a)
4) 5 puncte pentru răspuns corect 4) –––- b)
5) 5 puncte pentru răspuns corect 5) ––– f)
6) 5 puncte pentru răspuns corect 6) ––– c)

Subiectul 3: Punctaj total = 20 puncte (2×10) astfel:
a) 2 punte pentru răspuns corect Ioachim și Ana.
b) 2 puncte pentru răspuns corect Postul Sfintelor Paști sau Postul Mare.
c) 2 puncte pentru răspuns corect 25 martie.
d) 2 puncte pentru răspuns corect 26 octombrie.
e) 2 puncte pentru răspuns corect Sfintei Micenițe Filofteia.
f) 2 puncte pentru răspuns corect 14 noiembrie – 25 decembrie.
g) 2 puncte pentru răspuns corect 12 martie.
h) 2 puncte pentru răspuns corect preacinstire.
i) 2 puncte pentru răspuns corect Sfinșilor Apostoli Petru și Pavel.
j) 2 puncte pentru răspuns corect ajunare ( negru), aspru (uscat), obișnuit (comun),
ușor( cudezlegare)

Subiectul 4 : Punctaj total = 20 puncte (5×4) astfel:
Câte 4 puncte pentru fiecare din cele 5 modalități de cinstire enunțate corect din
următoarele variante : purtarea numelui, imitarea vieții, zidirea de biserici în cinstea lor,

107
adoptarea ca ocrotitor al casei, realizarea de icoane cu chipul lor, respectarea sărbătorilor în
cinstea lor, înălțarea de rugăciuni și acatiste, cinstirea sfintelor lor moaște, etc.

Subiectul 5 : Punctaj total = 20 puncte
Schema de notare va urmări:
 Precizarea aspectelor solicitate
 Utilizarea corectă a termenilor religioși
 Respectarea limitei de spațiu

După corectarea testolor s -au înregistrat următoarele rezultate :

Sub 5 Între 5 -6,99 Între 7 – 8,99 Între 9 -10
Clasa
experimentală – 1 9 11
Clasa de
control – 4 9 8

S-a constatat că la clasa experimentală a crescut interesul elevilor pentru participarea la lecții
iar rezultatele au suferit îmbunătățiri față de cele inițiale, înregistându -se o ușoară creștere
față de clasa de control . Acest lucru se observă și în diagram a areolară după cum urmează :

108

clasa experimentală
între 5 -6,99
între 7 -8,99
între 9 -10
clasa de control
între 5 -6,99
între 7 -8,99
între 9 -10

109
Pentru comparație diagrama după testul intermediar se prezintă astfel :

La finele programului de predare -învătare activă și a parcurgerii materiei la
disciplina Religie ortodoxă , am realizat o evaluare a capacităților de învățare și de asimilare
a cunoștințelor ale elevilor, pentru a înregistra progresul elevilor din clasa experiment.
Aceasta a constat în administrarea unei probe de evaluare.

024681012
între 5 -6,99 între 7 -8,99 între 9 -10 clasa experimentală
clasa de control

110

TEST FINAL

1. Stabiliți valoarea de adevăr a următoarelor afirmații : 10 puncte
a) Împăratul Constantin cel Mare a fost ultimul împărat care i -a persecutat pe creștini.
b) Curajul martirilor în fața morții i -a făcut pe mulți păgâni să treacă la creștinism.
c) Împărăteasa Elena a fost soția Sfântului Constantin cel Mare.
d) Moaștele Sfinților martiri de la Niculițel se găsesc la mănăstirea Cocoș.
e) Împăratul Constantin a convocat primul Sinod Ecumenic la Constantinopol.

2. Completați spațiile lacunare cu răspunsurile corecte : 30 puncte
a) Primul împărat persecutor a fost ……………………… ……. .
b) Părinții Sfntului Ioan Botezătorul au fost…………………și ………………. .
c) Sf. Ioan Botezătorul este ultimul si cel mai mare………………………… al
………………………………………………………… .
d) Sfântul Gheorhe este cinstit cu mare evlavie , el este considerat ocrotitorul
………………… …….
e) Prâznuirea Sfântului Mucenic Dimitrie se săvârșește în fiecare an în ziua de
……………………………..
f) La data de 12 martie este sărbătorit …………………………………………………….
g) Biserica Ortodoxă are………….zile de prăznuire pentru Sfânt ul Ioan Botezătorul.
h) Sfinții Împărați Constantin și mama sa, Elena au fost numiți de Biserică
……………………………………..și …………………………………………………………………… ………
i) Sfântul Ioan Botezătorul m ai este numit și ………………………………..Domnului.
j) Sfântul Mare mucenic Gheorghe mai este numit și ……………………………………….

3. Realizează corespondența între numele sfinților cu moaște la noi în țară, din
coloana A și locașurile de cult unde se află moaștele acestora, din coloana B.
20 puncte
A B
1. Sf.Cuv. Nicodim a) Catedrala Mitropoliei Moldovei, Iași
2. Sf. Mc. Ioan de la Suceava b) Mănăstirea Cernica
3. Sf. Cuv. Parascheva c) Mănăstirea Curtea de Argeș

111
4. Sf. Ierarh Calinic d) Biserica Sf. Ioan cel Nou , Suceava
5. Sf. Mc. Filofteia e) Mănăstirea Tismana

4. Alcătuiește un text de 10 – 15 rânduri în care să descrii viața relig ioasă a unui
bun creștin în zi de sărbătoare creștină, prin comparație cu viața religioasă ditr –
o zi obișnuită. 30 puncte

Se acordă 10 punte din oficiu.

Timp de lucru : 50 de minute

112
BAREM DE CORECTARE

Subiectul 1 : Punctaj total = 20 puncte (2×5) astfel;
a) 2 puncte pentru răspuns corect F.
b) 2 puncte pentru răspuns corect A.
c) 2 puncte pentru răspuns corect F.
d) 2 puncte pentru răspuns corect A.
e) 2 puncte pentru răspuns corect F.

Subiectul 2 : Punctaj total = 30 puncte (3×10) astfel:
a) 3 puncte pentru r ăspuns corect Nero.
b) 3 puncte pentru răspuns corect Zaharia și Elisabeta.
c) 3 puncte pentru răspuns corect proorocal Vechiului Testament.
d) 3 puncte pentru răspuns corect armatei.
e) 3 puncte pentru răspuns corect 26 octombrie.
f) 3 puncte pentru răspuns corect Sfântul Simeon Noul Teolog.
g) 3 puncte pentru răspuns corect șase.
h) 3 puncte pentru răspuns corect ― întocmai cu Apostolii ‖ și
―părinții creștinătății ‖.
i) 3 puncte pentru răspuns corect Înainte Mergătorul .
j) 3 puncte pentru răspuns corect ― purtătorul de biruință ‖

Subiectul 3 : Punctaj total = 20 puncte (4×5 ) astfel :
1) 4 puncte pentru răspuns corect 1) ––– e)
2) 4 puncte pentru răspuns corect 2) ––– d)
3) 4 puncte pentru răspuns corect 3) ––– a)
4) 4 puncte pentru răspuns corect 4) ––– b)
5) 4 puncte pentru răspuns corect 5) ––- c)

Subiectul 4 : Punctaj total = 30 puncte

Schema de notare va urmări:
 Precizarea aspectelor solicitate

113
 Utilizarea corectă a termenilor religioși
 Respectarea limitei de spațiu

După corectarea testelor rezultatele au fost următoarele :

Sub 5 Între 5 -6,99 Între 7 – 8,99 Între 9 -10
Clasa
experimentală – 0 7 14
Clasa de
control – 4 8 9

Interpretând rezultatele, se poate observa, că la clasa experimentală s -au produs
modificări majore : nu s-a mai înregistrat nici o notă în intervalul 5 -6,99, a scăzut numărul
notelor cuprinse în interbalul 7 -8,99 și a crescut considerabil numărul notelor cuprinse în
intervalul 9 -10, ceea ce demonstrează că prin valorificarea metodelor activ – participative a
crescut interesul elevilor și aceștia au perceput mai bine conținuturile din domeniul istor ic la
religie.

La clasa de control, la proba finală se observă modificări, însă acestea sunt negative
deoarece a scăzut numărul notelor mati și a crescut numărul notelor mici.
clasa experimentală
între 5 -6,99
între 7 -8,99
între 9 -19

114

Rezultatele obținute la testu l final au fost compareate astfel :

clasa de control
între 5 -6,99
între 7 -8,99
între 9 -10
0246810121416
între 5 -6,99 între 7 -8,99 între 9 -10Clasa experimentală
clasa de control

115

Rezultatele acestei probe finale confirmă progresul elevilor cărora li s -a predate prin
metode activ -participative în cadrul orelor de religie.
Notele de 10 si 9 s -au înregistrat la elevii care de -a lungul anu lui școlar s -au implicat
activ în rezolvarea sarcinilor de lucru, dând dovadă de energie, independență, încredere în
forțele proprii si concentrare. În mare parte, aceștia provin din familii preocupate de situația
la învățătură a copiilor lor. Rezultatele mai slabe au fost obținute de elevi care au , în
general, rezultate scăzute la învățătură și la alte obiecte de studiu. Cauzele generatoare
acestei situații ar fi pe de o parte legate de mediul familial (absența părinților, lipsa
preocupării acestora, cond ițiile precare de trai etc.), iar pe de altă parte legate de anumite
caracteristici individuale (slaba rezistență la efort, puterea scăzută de concentrare, inteligența
redusă, timiditatea etc.).
Pe parcursul anului școlar am urmărit cu rigurozi tate progresul elevilor. Pentru
înregistrarea acestuia, am folosit atât metodele tradiționale de evaluare (probele orale, scrise
sau practice) cât și cele complementare (observația sistematică a activității și a
comportamentului elevilor, portofoliul, auto evaluarea, coevaluarea)

116
CONCLUZII

Motto: ‖Este imposibil ca elevii să învețe ceva cât timp gândurile lor sunt robite și
tulburate de vreo patimă. Intrețineți -i deci într -o stare de spirit plăcută, dacă vreți să vă
primească învățăturile. Este tot atât de imposibil să imprimi un caracter frumos și armonios
într-un suflet care tremură, pe cât este de greu sa tragi linii frumoase și drepte pe o hârtie
care se miscă.‖
(John Locke -―Some Thoug hts Concerning Education‖)

Prin intermediul acestui proiect de cercetare am investigat modul în care elevii se
implică în descoperirea noilor informații prin forțe proprii și prin intermediul metodelor
activ participative. Pe parcursul derulării probelor am încurajat, am laudat permanent
participarea și implicarea elevilor în descoperirea noilor cunoștințe. Pe baza unor principii,
cu ajutorul metodelor bine alese și cu ajutorul mijloacelor specifice, am desfășurat
activitățile de cercetare susținându -le totodată și de iubire, incredere și libertate. Pe lângă
cele urmărite am căutat mai ales formarea caracterului elevului și conducerea lui la
desăvârșire morală.
Din această experiență am observat că elevii se implică în procesul inst ructiv
educativ atunci când sunt solicitați și sunt deschiși la tot ce este nou. Prin diferite tipuri de
activități, prin instaurarea unui climat neautoritar, prin declanșarea unei motivații pozitive
față de muncă, prin utilizarea celor mai active metode ș i procedee didactice, prin folosirea
unui material didactic bogat și atractiv, programul de predare prin metode active elaborat și
aplicat, a dovedit eficiența metodelor moderne față de metodele tradiționale de predare.
În contrast cu metodele pasive , cele active au avut în vedere, în mod preponderent,
dezvoltarea intelectuală, dezvoltarea unor operații științifice (capacitățile de a explica
diferitele cauze, de a corela, de a prevedea rezultatele); a capacității de a sintetiza, organiza,
asocia și co munica informatii etc.
Fiecare metodă a oferit nenumarate posibilități de angajare a elevilor în procesul de
învățare. Totuși, gradul de activizare și participare a variat de la metodă la metodă.
A contat foarte mult cum a fost înțeleasă și u tilizată o metoda sau alta, cum s -au
îmbinat elementele de dirijare ale învățării cu cele de muncă independentă, cum a fost
concepută dirijarea. Am ajuns la concluzia că o îndrumare, pas cu pas, care impune de -a
gata, noile cunoștințe, fără să lase elevilo r timp și loc de gândire, să formuleze întrebări, să
aprecieze, nu ar face decât să stânjenească afirmarea spontaneității, a gândirii, a imaginației,
a creativității; în schimb dirijarea care incită la căutări, care sugerează are alte urmări.

117
Lectura indep endentă, dialogul euristic, învățarea prin explorare și descoperire, discuțiile
colective etc., au implicat elevii în învățare mai mult decât o explicație, o expunere sau o
demonstrație.
Învățarea activă a însemnat pentru mine, în cadrul acestui experiment, procesul de
învățare calibrat pe interesele /nivelul de înțelegere /nivelul de dezvoltare al participanților
la proces. În cadrul învățării active, s -au pun bazele unor comportamente, de altfel
observabile:
-comportamente ce denotă participarea (elevul e activ, răspunde la întrebări, ia parte la
activități);
-gândirea creativă (elevul are propriile sale sugestii, propune noi interpretări);
-învățarea aplicată (elevul devine capabil să aplice o strategie de învatare într -o
anumită instanță de înv ățare);
-construirea cunoștintelor (în loc să fie pasiv, elevul îndeplinește sarcini care îl vor
conduce la înțelegere). Printre metodele care au activizat predarea -învățarea au fost și cele
prin care elevii au lucrat productiv unii cu altii, dezvoltându -și abilități de colaborare și
ajutor reciproc. Ele au avut un impact extraordinar asupra elevilor datorită denumirilor usor
de reținut, caracterului ludic și oferirea de alternative de învățare cu ―priza‖ la elevi.
Datele înregistrate atât la probele i nițiale cât și la probele finale , ne permit să
afirmăm că în urma desfășurării acestui experiment se confirmă ipoteza cercetării.

118

BIBLIOGRAFIE

I. DE SPECIALITATE

1. Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea și cu purtarea de grijă a Prea
Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea
Sfântului Sinod
2. Alfeyev, Ilarion, Sfântul Simeon Noul Teolog și tradiția ortodoxă , Editura Sophia,
București, 2010
3. Alexandrinul, Clement , Scrieri , partea a II -a. trad., cuvânt înainte, note și indici de
Pr. D. Fecioru, Editura Institutului Biblic de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
București, 1982
4. Alexandrinul, Clement, Pedagogul, în Scrieri , Partea I, trad., cuvânt înainte, note și
indici de Pr. D. Fecioru , Editura Institutului Biblic de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, București, 1982
5. Andrei, Arhiepiscopul Alba Iuliei, Spiritualitate creștină , Alba Iulia, Editura
Reîntregirea, 2002
6. Bartolomeu Valeriu Anania, Apa cea vie a Ortodoxiei , Cluj –Napoca, Editura
Renașterea, 2002
7. Băbuș , Emanoil, Bizanțul, Istorie și spiritualitate , Editura Sophia, București, 2003
8. Sfântul Damaschin Ioan, Dogmatica, trad. De Pr. D. Fecioru, Editura Apologeticum,
2004
9. Felea,V. Ilarion, Religia culturii , Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Aradului,
Arad, 1994
10. Sfântul Grigorie cel Mare , Cartea Regulei pasto rale, Editura Institutului Biblic de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1996
11. Sfântul Ioan Gură de Aur, Grădina de flori duhovnicești , Editura Bunavestire,
Bacău, 1997
12. Sfântul Iustin Martirul și Filozoful, Apologetica întâia în favoarea creștinilor , în
„Apologeți de limbă greacă ‖, trad. Olimp N. Căciulă, Editura Institutului Biblic și de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1997
13. Arhiepiscopul Kr ivocheine, Basile, În lumina lui Hristos, Sfântul Simeon Noul
Teolog , Viața, Spiritualitatea, Învățătura , Editura Institutului Biblic și de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, București, 1997
14. Leroy J . , ―La vie quotidienne du noine studite” , Irѐ Nikon 27, Chevetogne (1954)
15. Lossky, Vladimir, Vederea lui Dumnezeu, trad. rom. Rus Remus, Editura Intitutului
Biblic, București, 1995
16. Lossky, Vladimir, Teologie mistică a Bisericii de Răsărit , trad. Pr. Vasile Răducă,
Editura Bonifaciu, 1998
17. Pr. Prof. Păcurariu, Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Române , ed. a II -a, vol. II,
București, 1994
18. Pr. Dr. Picioruș, Octavian Dorin, Vederea lui Dumnezeu ân teologia Sfântului
Simeon Noul Teolog, Editura Teologie pentru azi, București, 2009

119
19. Popescu, Dum itru , Hristos, Biserică, Societate , Editura Institutului Biblic și de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1998
20. Stempel, Gabriel, Catalogul manuscriselor românești , vol. II, București, 1983
21. Sfântul Simeon Noul Teolog , Cateheze, Scrieri II , trad. diac. Ioan I. Ică jr., Editura
Deisis, Sibiu, 2003
22. Ibidem , Imne, Epistole, Capitole, Scrieri III , , Editura Deisis, Sibiu, 2003
23. Ibidem, Discursuri teologice și etice , Scrieri I, Editura Deisis, Sibiu, 2001
24. Pr. Stăniloae, Dumitru, Iisus Hristos sau r estaurarea omului, Editura Omniscop,
Craiova, 1993
25. Ibidem, Spiritualitate ortodoxă. Ascetica și mistică , Editura Institutului Biblic și de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1992
26. Pr. Stăniloae, Dumitru / Marc/ Antoine Costa Beauregard, Mica dogmatică vorbită ,
Editura Deisis, Sibiu, 2007
27. Špidlίk, Tomáš, Spiritualitatea răsăritului creștin, trad. diac. Ioan I. Ică jr., Editura
Deisis, Sibiu, 2000
28. Ibidem , Symeone le Nouveau Theologin, Dictionnaire de Spiritualite , Paris, 1990
29. Stithatul , Nichita, Viața Sfântului Simeon Noul Teolog , Editura Herald, București,
2003
30. Turner, H., Symeon the New Theologian and Spiritual Fatherhood , Leida – New
York – Copenhaga – Koln, 1990
31. Filocalia ,Vol. II, Maxim Mărturisitorul , Cuvânt ascetic, Capet e despre dragoste,
Capete teologice, Întrebări, nedumeriri și răspunsuri, Tâlcuire la Tatăl nostrum,
Editura Apologeticum, 2005
32. Filocalia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii , vol. 6, Editura Humanitas, București,
2005

Studii/ articole
1. Pr. Constantin Galeriu, Sensul creștin al pocăinței , în „Studii teologice ‖, XIX
(1967), nr. 9 -10
2. Pr. Prof. Ioan I, Rămurenu Unsprezece secole de la activitatea misionară a Sfinților
Chiril, și Metodie, „Ortodoxia‖, an XIX, 1967, nr. 1
3. Pr. Prof. T. Bodogae , Tradiția Sfântului Munte în viața popoarelor ortodoxe ,
―Ortodoxia‖, an 1953, nr. 2
4. Zamfirescu Dan, Probleme teologice și haghiografice legate de supranumele
Sfântului Simeon Noul Teolog, în‖ Ortodoxia ‖, an X, 1958, nr. 3

II. PEDAGOGICO – METODICĂ

120

1. Albulescu, Ion, Progmatica predării. Activitatea profesorului între rutină și
creativitate , Editura Paralela 45, Pitești, 2008
2. Băncila, Vasile, Inițierea religioasă a copilului , Ed. Anastasia, Galați, 1996
3. Cucoș, Constantin, Educația religioasă – conțin ut și forme de organizare ,
Bucuresti, 1996
4. Cucoș, Constantin, Educația religioasă – Repere teoretice și metodice , Ed.
Polirom, Iași 2009
5. Cucoș, Constantin, Pedagogie, Ed. Polirom, Iași, 1999
6. Cerghit, I ,Vlasceanu, L (coord) , Curs de pedagogie, Ed. T.U.B., Bucuresti, 1998
7. Călugăr, Dumitru, Catehetica , București, 1984
8. Danciu, Ana, Metodica predării religiei în școlile primare, gimnaziale și licee ,
Ed. Anastasia, Bucuresti 1999
9. Gordon, Pr., lect, dr, Vasile, Ortodoxia, Revista Patriarhiei Romane, Anul LI, Nr.
3-4, iulie -decembrie, Bucuresti, 2000.
10. Gordon, Pr. Prof. Dr. Vasile, Cateheze pastorale pe înțelesul tuturor , Ed. Sofia,
București 2012
11. Ionescu, M., Demersuri creative în predare și învățare, Editura Presa
Universității Clujeană, Cluj, 2000
12. Apud Muste r, Dumitru, Metodologia cercetării în educație și în învățământ , Editura
Literară, București, 1985
13. Pamfil, Alinal, Limba și literatura română în gimnaziu, Structuri didactice
deschise , Editura Paralela 45, Pitești, 2008
14. †Mitropolitul Antonie Pl ămădeală, Tâlcuiri noi la texte vechi, Editura P ronostic,
București, 1996

121

Curriculum vitae

Informații personale
Nume / Prenume AXIN MARIANA
Adresă Str. Constructorilor, Nr. 1, Bl. E1, Sc. II, Ap. 36, Localitatea
Galați, Județul Galați
Telefon Mobil 0728988249
E- mail marianaaxin34 @yahoo.com
Naționalitate Română
Data nașterii 24 Septembrie 1972
Sex Feminin
Experiența profesională
Numele
și adresa
angajatorului Școala Gimnazială‖Lascăr Catargiu‖, Loc. Schela, Jud. Galați
Tipul/ sectorul de
activitate Educație
Ocupația / poziția
ocupată Profesor de religie ortodoxă, titular, grad didactic II

122
Activități și
Responsabilități

 Activitate didactică
 Responsabilă Comisiei Metodice a Diriginților
 Membru în Comisia pentru curriculum
 Activități de îndrumare și coordonare a colectivului clasei ca
diriginte
 Organizarea etapei pe școală a Olimpiadei de religie(2011
până în prezent)
 Pregătirea elevilor pentru participarea la olimpiada de
religie, în fiecarean
 Activități cu elevii de Ziua Eroilor
 Colaborarea cu preotul paroh în desfășurarea de activități
comune, școală – Biserică
 Susținerea de lecții demonstrative și referate în Cadrul
Comisiei Umaniste
 Susținerea de lecții demonstrative în Cadrul Cercurilor
Pedagogice la Religie 2010 -2013
 Desfășurarea de activități în cadrul Proiectului catehetic
„Hristos împărtășit copiilor
 Participare la cursuri de formare
 Activități voluntariat

123

DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE

Subsemnata, Axin Mariana, candidată la obținerea gradului didactic I în învățământ,
la disciplina Religie Ortodoxă, declar că la elaborarea lucrării ― Sfântul Simeon Noul Teolog
în contextul tradiției monahale – model în educație ‖, pe care o pre zint ca lucrare metodico –
științifică, nu amfolosit alte surse decât cele menționate în lista bibliografică.
Lucrarea a fost elaborată personal, îmi aparține în întregime și nu a mai fost folosită
în alte cotexte de examen sau de concurs.

Profesor, Axin Mariana