CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE [621368]

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA DIN PETROȘANI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE
CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE
LUCRARE DE LICENȚĂ
COORDONATOR:
CONF. UNIV. DR. MONEA MIRELA
ABSOLVENT: [anonimizat]
2020
1

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA DIN PETROȘANI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE
CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE
ANALIZA SITUAȚIEI FINANCIARE ÎN
CADRUL S.C. PROSERVICE
AUTOMOBILE S.R.L
COORDONATOR STIINTIFIC :
CONF. UNIV. DR. MONEA MIRELA
ABSOLVENT: [anonimizat]
2020
2

CUPRINS
CAPITOLUL I. PREZENTAREA PRINCIPALILOR INDICATORI
FINANCIARI UTILIZAȚI ÎN CONTEXTUL ANALIZE I SITUAȚIEI
FINANCIARE
1.1. Informații contabile furnizate de către situațiile financiare………………………………….7
1.2. Valorificarea informațiilor contabile în analiza financiară…………………………………1 0
1.3. Bilanțul – sursă informațională a analizei financiare…………………………………………12
1.4. Indicatori de bonitate și echilibru financiar……………………………………………………. .14
1.5. Indicatori privind structura patrimonială…………………………………………………………2 7
1.5.1. Analiza ratelor de structură ale activului……………………………………………….. 28
1.5.2. Analiza ratelor de structură ale pasivului………………………………………………. 32
1.6. Analiza riscul de faliment(insolvabilitatea)………………………………………………………3 6
CAPITOLUL II. PREZENTAREA GENERALĂ A S.C. PROSERVICE
AUTOMOBILE S.R.L
2.1. Date de identificare………………………………………………………………………………………. 39
2.2. Scurt istoric al societății……………………………………………………………………………….. 39
2.3. Obiectul de activitate .…………………………………………………………………………………..4 0
2.4. Mod de organizare a activității. Organigrama……………………………………………………4 0
2.5. Clienți, furnizori, piața…………………………………………………………………………………..4 0
2.6. Evoluția principalilor indicatori economico-financiari……………………………………….4 1
CAPITOLUL III. ANALIZA SITUAȚIEI FINANCIARE LA S.C.
PROSERVICE AUTOMOBILES S.R. L.
3.1. Analiza indicatorilor de bonitate și echilibru financiar……………………………………….4 4
3.2. Analiza ratelor de structură patrimonială ………………………………………………………… 52
3.3. Analiza riscului de faliment……………………………………………………………………………5 6
CONCLUZII ȘI PROPUNERI ………………………………………………………………….. 58
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………. 60
ANEXE……………………………………………………………………………………………………..6 3
3

CAPITOLUL I
PREZENTAREA PRINCIPALILOR INDICATORI FINANCIARI
UTILIZAȚI ÎN CONTEXTUL ANALIZEI SITUAȚIEI FINANCIARE
Această lucrare își propune să evidențieze modul în care informațiile relevate de
situațiile financiare sunt prezentate și valorificate în demersul lor, pentru a caracteriza
activitatea unei entități, poziția financiară și performanțele acesteia, atât pentru nevoile
proprii, cât și pentru terți.
În ultimele decenii, teoria și practica economică au consemnat numeroase cazuri în
care reușita în economie este legată nu atât de reforme radicale, cât de valorificarea zonelor
de graniță dintre subsistemele economic, social și politic, unde există perioade în care, deși
domină exigențele unui subsistem, rezultanta creează echilibru și optim în toate trei1..
Analiza economico-financiară contribuie, în mod esențial, la formarea gândirii
economice, a capacității de înțelegere a complexității activităților economice și mai ales, la
elaborarea programelor de măsuri pentru creșterea eficienței economice.
Analiza economico-financiară prin abordarea sistemică a fenomenelor și proceselor
economice urmărește stabilirea legăturilor cauzale dintre factori și constituie instrumentul
de bază în procesul de diagnoză și reglare a funcțiunii oricărei unități economice ca sistem.
În prezent orice entitate economică trebuie să se adapteze la cerințele mediului în care își
desfășoară activitatea, fiind preocupată de îmbunătățirea performanțelor economico-
financiare. Un rol important în realizarea acestor obiective îi revine analizei economico-
financiare, care pornește de la situația existentă pe care o explică pe baza factorilor și
cauzelor care au generat-o2.
Situațiile financiare ale unei companii reprezintă cel mai important mijloc prin care
informația contabilă este pusă la dispoziția factorilor decizionali. De aceea, companiile își
publică situațiile financiare, într-un mod cât mai explicit, pentru a putea fi înțelese de către
cititorul interesat.
Necesitatea de conformitate este impusă de3:
1 Done I, Ungureanu A, Cota unică de impozitare și convergența economiei naționale la UE, Integrarea
României în Uniunea Europeană Oportunități și provocări, Supliment al Revistei de Economie teoretică și
aplicată, vol.II, 20072 Monea M, Analiza economico-financiară a activității firmei, Suport de curs, Editura Universitas, Petroșani,
2015
4

globalizarea economiilor naționale;
globalizarea economiilor naționale;
accesul României pe piețele de capital internaționale;
transparența și simplificarea raportărilor financiare.
Pentru atingerea acestor obiective, în ultima perioadă au avut loc o serie de
modificări a adoptării legislative între care mentionăm:
 modificarea și completarea Legii contabilității nr.82/1991;
 reglementările contabile conforme cu Directiva IV-a și a-VII-a
 adoptarea IFRS și IAS, prin Ordin M.F.P.
În conformitate cu referențialul contabil internațional situațiile financiare trebuie să
permită aprecierea poziției financiare, performanței entității precum și evoluția poziției
financiare, pentru ca investitorii să poată lua deciziile lor de investire și de dezinvestire4.
Situațiile financiare prezintă rezultatele financiare ale unei entități grupate pe
categorii de informații conform caracteristicilor economice denumite generic „structurile
situațiilor financiare” care sunt direct legate de evaluarea poziției financiare (activele,
datoriile și capitalul propriu) și a performanței (veniturile și cheltuielile)5.
Analiza situațiilor financiare este arta de a analiza și de a interpreta informațiile
prezentate în diferitele rapoarte întocmite de o întreprindere. Indiferent că situațiile
financiare sunt analizate de persoane competente ale conducerii întreprinderii sau ale
terților, scopul principal al analizei este același: să se furnizeze o bază pentru luarea unor
decizii raționale. Un alt scop al analizei situațiilor financiare este de a dezvolta o bază
relațională pentru a prevedea viitorul.
Deși pentru analiza situațiilor financiare se poate face prin apelul la unul sau mai
multe instrumente (tehnici), cel mai adesea analiștii fac apel la analiza pe bază de rate.
Ratele financiare pot fi utilizate pentru a dezvolta un set de statistici care să pună în
evidență caracteristicile financiare cheie ale întreprinderii în cauză6.
Pornind de la o interpretare simplă, bilanțul este documentul de sinteză care prezintă
situația afacerilor unei întreprinderi la un moment dat.
3 Ionescu C , Reglementări contabile conforme cu Directivele Europene referitoare la elaborarea situațiilor
financiare , Suport de curs , București, 20074 Feleagă (Malciu) L, Feleagă N, Contabilitate Financiara o abordare europeană și internațională, Vol.II,
Editura InfoMega, București, 2005, p.225 Ionescu C, Reglementări contabile conforme cu Directivele Europene referitoare la elaborarea situațiilor
financiare, Suport de curs , București, 20076 Feleagă (Malciu) L, Feleagă N, Contabilitate Financiara o abordare europeană și internațională, Vol.II,
Editura InfoMega, București, 2005, p.23
5

Studiul financiar al bilanțului evidențiază modalitățile de realizare a echilibrului
financiar funcțional sau patrimonial al întreprinderii la un moment dat (de regulă la
sfârșitul perioadei de gestiune), permițând deci o analiză financiară statică 7.
Dincolo de rolul său în a completa informațiile referitoare la compoziția beneficiului,
bilanțul contribuie și la furnizarea bazei informaționale privind:
calculul ratei de randament;
evaluarea structurii capitalului întreprinderii;
determinarea lichidității și flexibilitățiiîntreprinderii8.
Elaborarea lucrării de față a reprezentat un demers complex de studiu, analiză și
cercetare a unor aspecte semnificative referitoare la activitatea firmei S.C.
PROSERVICE AUTOMOBILE S.R.L..
Lucrarea este sistematizată în trei capitole, în primul capitol am prezentat mai întâi
fundamentele teoretice privind importanța situațiilor financiare în furnizarea informațiilor
contabile, după care am scos în evidență rolul bilanțului în reflectarea poziției financiare a
unei firme precum și principalii indicatori și utilizarea acestora în contextul analizei
poziției financiare la S.C. PROSERVICE AUTOMOBILE S.R.L..
În al doilea capitol se arată prezentarea generală a societății, caracterizarea
activităților principale ale S.C. PROSERVICE AUTOMOBILE S.R.L., precum și
obiectul de activitate, structura organizatorică, mediul extern.
În al treilea capitol sunt studiate poziția financiară a societății pe baza ratelor de
lichiditate, solvabilitate și de gestiune, a fondului de rulment și necesarului de fond de
rulment pentru anii 2017, 2018 și 2017.
La sfârșitul lucrării sunt prezentate punctele forte și puntele slabe ale S.C.
PROSERVICE AUTOMOBILE S.R.L. și sunt expuse măsurile de îmbunătățire a poziției
financiare cât și concluziile care decurg din parcurgerea acestei lucrări.
Situația financiară a întreprinderii este reflectarea statică și complexă a întregii
activități de exploatare și comercializare, a modului de administrare și gestionare a
resurselor materiale, umane și finaciare.
7 Vintilă G , Gestiunea Financiară a Întreprinderii, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București,
2010,p.338 Feleagă (Malciu) L, Feleagă N, Contabilitate Financiar ă o abordare european ă și internațională, Vol.I,
Editura InfoMega, Bucure ști, 2005, p.79
6

1.1. Informații contabile furnizate de către situațiile financiare
Obiectivul principal al contabilităii9 este furnizarea de informații care să asigure o
imagine fidelă asupra poziției financiare, performanțelor financiare și modificărilor
poziției financiare ale entității, în scopul utilizării acestor informații de către utilizatorii
interni și externi, în vederea fundamentării unor decizii economice. Pentru realizarea
acestui obiectiv, este necesar ca lucrările curente de contabilitate să se sintetizeze periodic
în informații generalizate, care să fie relevante pentru caracterizarea activității desfășurate
de o entitate într-o anumită perioadă de timp. Acest deziderat poate fi îndeplinit prin
întocmirea periodică a unor documente de sinteză contabilă, care pe parcursul timpului au
purtat diverse denumiri, cum sunt: bilanț contabil, situații financiare anuale sau conturi
anuale.
Prin OMFP 1802/29.12.2014, pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind
situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, s-au
aprobat reglementările contabile conforme cu Directiva Comunităților Economice
Europene, reglementări care prevăd formatul și conținutul situațiilor financiare anuale,
principiile contabile și regulile de recunoaștere, evaluare, scoatere din evidența și
prezentare a elementelor în situațiile financiare anuale, regulile de întocmire, aprobare,
auditare/verificare, potrivit legii, și publicare a situațiilor financiare anuale, unele reguli
privind contabilitatea de gestiune, Planul de conturi general, precum și conținutul și
funcțiunea conturilor contabile.
Acestea stabilesc, de asemenea, reguli privind organizarea și conducerea
contabilității și raportările efectuate în conformitate cu cerințele instituțiilor statului, pentru
uzul tuturor categoriilor de utilizatori10.
Pe plan mondial, s-a căutat o armonizare a modului de organizare și conducere a
contabilității în diferite țări cu scopul realizării următoarelor obiective11:
îmbunătățirea organizării și conducerii contabilității în diferite țări;
mai buna înțelegere a informațiilor contabile și controlul lor;
9 Pântea I.P., Bodea Gh., Contabilitatea Financiară Româneasca conformă cu Directivele Europene, Editia a-
II-a, Editura Intelcredo, Deva, 2007, p.46310 OMFP 1802/2014 , Reglementările contabile privind situațiile financiare anuale individuale și consolidate11 Sălceanu A , Normalizarea contabilității românești rezultat al procesului de armonizare, Integrarea
României în Uniunea Europeană Oportunități și provocări, Supliment al Revistei de Economie teoretică și
aplicată, vol.II, 2007
7

compararea informațiilor contabile în timp și spațiu.
De aceea, în vederea coordonării activității de armonizare a contabilității, în anul
1973 a luat ființă Comitetul de Standarde Contabile Internaționale (Internațional
Accounting Standards Commitee IASC), cu sediul la Londra.
Procesul de modernizare a sistemelor contabile folosite la nivel mondial a evoluat,
astfel că, în anul 2000, IASC și-a schimbat structura și statutul, transformându-se în IASB.
Incapacitatea sistemelor contabile naționale de a produce o informație contabilă la
standardele solicitate de investitorii străini a impus adoptarea de către majoritatea țărilor a
referențialului contabil internațional, ca sistem de întocmire a Situațiilor financiare pentru
firmele care sunt listate pe piața de capital12.
Pentru a fi în acord cu standardele IAS/IFRS, situațiile financiare trebuie13:
să cuprindă o mențiune explicită și fără rezerve de conformitate cu aceste
standarde;
să respecte integral solicitările fiecărui standard (IAS sau IFRS) și fiecărei
interpretări (SIC sau IFRIC) aplicabil(e).
Situațiile financiare individuale sau consolidate se referă la: un bilanț, un cont de
profit și pierdere, o situație a variației capitalurilor proprii, un tablou al fluxurilor de
trezorerie, anexele care cuprind o descriere a politicilor contabile semnificative și notele
explicative.
În scopul întocmirii situațiilor financiare anuale, entitățile trebuie să procedeze la
inventarierea și evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii.
În situațiile financiare anuale elementele de natura activelor, datoriilor și capitalurilor
proprii se reflectă și se evaluează la valoarea contabilă, pusă de acord cu rezultatele
inventarierii. Prezentele reglementări se aplică inclusiv în cazul bunurilor care au fost
aduse drept aport la capital și al activelor în curs de execuție14.
În cadrul procesului de analiză a activității economico-financiare este necesară
folosirea unui sistem de informații care să permită cunoașterea tuturor fenomenelor și
proceselor care au loc în interiorul întreprinderii și în afara ei, șI totodată rezultatele
12 Sălceanu A, Normalizarea contabilității românești rezultat al procesului de armonizare, Integrarea
României în Uniunea Europeană Oportunități și provocări, Supliment al Revistei de Economie teoretică și
aplicată, vol.II, 200713 Feleagă (Malciu) L, Feleagă N, Contabilitate Financiara o abordare europeană și internațională, Vol.II,
Editura InfoMega, București, 2005, p.2514 OMFP 1802/2014 , Reglementările contabile privind situațiile financiare anuale individuale și consolidate
8

procesului de analiză economico-financiară depind într-o măsură importantă de calitatea,
cantitatea, exactitatea și operativitatea informațiilor folosite în munca de analiză15.
De asemenea, desfășurarea normală a activității de analiză economico-financiară
depinde în mare măsură de modul de organizare a acestei activități. În acest sens este
necesară parcurgerea următoarelor etape: stabilirea tematicii și a obiectivelor analizei
diagnostic; sulegerea și selectarea informațiilor necesare pentru efectuarea analizei;
verificarea informațiilor culese din punct de vedere al exactității și veridicității și
asigurarea comparabilității lor; analiza propriu-zisă prin prelucrarea și studierea
informațiilor cu ajutorul metodelor și procedeelor specifice analizei economico-financiare;
elaborarea concluziilor analizei și a măsurilor pentru redresarea activității economico-
financiare a întreprinderii16.
Datorită complexității activității de analiză economico-financiară și rolului său în
procesul managerial, la nivelul fiecărei entități economice se impune crearea unor
compartimente speciale de analiză pentru efectuarea unor analize diagnostic cu caracter
parțial sau global ale căror concluzii să permită fundamentarea temeinică a obiectivelor și a
deciziilor privind reglarea și adaptarea continuă la cerințele economiei de piață17.
Referențialul contabil internațional analizează bilanțul în contextul cadrului
conceptual și al standardului IAS 1 „Prezentarea situațiilor financiare” în forma lui
revizuită în decembrie 2003. În acest standard în legătură cu bilanțul contabil, activele se
împart în două mari categorii:
active necurente – active care se transformă în lichidități într-o perioadă mai
mare de 1 an;
active curente – active care se transformă în lichidități într-un an (perioada de
utilizare sub 1 an)
Standardul internațional IAS 1 definește și realizează cele două mari categorii de
datorii, ținând cont de gradul lor de eligibilitate:
datorii necurente – datorii pe termen lung (scadență mai mare de un an);
datorii curente – datorii pe termen scurt (scadență mai mică de un an). În
categoria acestora este inclusă și partea pe termen scurt (achitabilă în următoarele 12 luni)
a datoriilor pe termen lung18.
15Monea, M. – Analiză financiară. Noțiuni teoretice și studii de caz, Editura Sitech, Craiova, 2012,p.3316 Monea, M. – Analiză financiară. Noțiuni teoretice și studii de caz, Editura Sitech, Craiova, 2012p.3317 Monea, M. – Analiză financiară. Noțiuni teoretice și studii de caz, Editura Sitech, Craiova, 2012,p.3318 Feleagă (Malciu) L, Feleagă N, Contabilitate Financiara o abordare europeană și internațională, Vol.I,
Editura InfoMega, București, 2005, p.102
9

Standardul IAS 1 face distincție între elementele care prezintă poziția financiară în
bilanț și cele care fac o astfel de prezentare fie în bilanț, fie în notele explicative.
În Notele explicative la situațiile financiare, entitatea trebuie să prezinte informații cu
privire la bazele de întocmire a acestora, astfel19:
 să prezinte informa ții despre reglementările contabile și politicile contabile
folosite;
să ofere informații suplimentare care nu sunt prezentate în bilan ț, contul de
profit și pierdere și, după caz, în situa ția modificărilor capitalurilor proprii sau situa ția
fluxurilor de numerar, dar sunt relevante pentru în țelegerea acestora.
Notele explicative la situațiile financiare anuale conțin informații suplimentare,
relevante pentru necesitățile utilizatorilor. În nota explicativă numărul nouă sunt prezentate
exemple de calcul și analiză a principalilor indicatori economico-financiari.
Utilizatorii trebuie să fie în măsură să compare situațiile financiare ale unei
întreprideri, pe o anumită perioadă, pentru a identifica tendințele poziției ei financiare,
performanțelor sale și fluxurilor de trezorerie presupuse de diverse activități. Pentru
aceasta, întreprinderea trebuie să utilizeze aceleași politici contabile care vor fi adoptate
pentru fiecare exercițiu.
Politicile contabile au făcut, deasemenea, obiectul definirilor și analizelor
referențialului contabil internațional. Dincolo de faptul că toate standardele internaționale
fac referire la politicile contabile, în vederea soluționării problemei în cauză, sub aspect
conceptual, câmpul de reflecții cel mai dens se găsește în litera și spiritul normelor IAS 1
„Prezentarea situațiilor financiare” și IAS 8 „ Politici contabile, schimbări de estimări și
erori”20.
1.2. Valorificarea informațiilor contabile în analiza financiară
O prezentare mai adecvată a evenimentelor sau tranzacțiilor, care figurează în
situațiile financiare, este dată atunci când noua metodă contabilă conduce la o informare
mai relevantă sau mai fiabilă asupra poziției financiare, performanțelor sau fluxurilor de
trezorerie ale întreprinderii.
19 Ionescu C , Reglementări contabile conforme cu Directivele Europene referitoare la elaborarea situațiilor
financiare , Suport de curs , București, 200720 Feleagă N, Feleagă L , Politici și opțiuni contabile, Editura Infomega, București, 2008, p.11
10

Poziția financiară a entității cuprinde resursele economice pe care aceasta le
controlează, structura să financiară, lichiditatea și solvabilitatea sa, modul de abordare a
riscurilor de activitate și de conducere, capacitatea de a se adapta la schimbările în mediul
în care operează21.
Performanța financiară a unei entități se referă la profiturile pe care aceasta le obține
din resursele pe care le controlează, la componentele acestor profituri și la caracteristicile
acestor componente.22
Într-o accepțiune mai simplistă poziția financiară definește potențialul economic și
financiar al unei anume entități, însemnând patrimoniul propriu, patrimoniul administrat,
valoare patrimonială justă și capacitatea acestuia de a genera beneficii economice.
Informațiile despre resursele economice controlate de instituție sau de care poate dispune
aceasta și capacitatea sa din trecut de a modifica aceste resurse sunt utile pentru a anticipa
forța instituției de a genera numerar sau echivalente ale numerarului în viitor.
Primul pas în analiza poziției financiare îl reprezintă analiza de ansamblu a poziției
financiare în cadrul căreia sunt abordate evoluția și mutațiile structurale produse în cadrul
structurii activelor, datoriilor și capitalurilor proprii pe baza informațiilor puse la dispoziție
prin situațiile financiare. Sporirea valorii unei astfel de analize necesită investigarea
situațiilor financiare pe mai multe exerciții financiare succesive.
Informațiile despre structura financiară sunt utile pentru anticiparea nevoilor viitoare
de creditare și a modului în care profiturile și fluxurile viitoare de trezorerie vor fi
repartizate între cei care au un interes față de administrație; acestea sunt utile și pentru
anticiparea șanselor entității de a primi finanțare în viitor. Informațiile despre lichiditate și
solvabilitate sunt utile pentru a anticipa capacitatea de a întreprinde acțiuni, de a-și onora
angajamentele financiare scadente.
Analiza poziției financiare trebuie să răspundă în principal următoarelor probleme:
analiza ratelor de structură ale bilanțului, analiza lichidității și solvabilității, analiza
indicatorilor echilibrului financiar, modelarea analizei indicatorilor de gestiune precum și
analiza tablourilor fluxurilor de trezorerie.
Obiectivele analizei poziției financiare:
• analiza stării de sănătate financiară a firmei;
• evaluarea performanțelor managementului firmei;
21 Feleagă (Malciu) L, Feleagă N, Contabilitate Financiara o abordare europeană și internațională, Vol.I,
Editura InfoMega, București, 2005, p.21422 Feleagă (Malciu) L, Feleagă N, Contabilitate Financiara o abordare europeană și internațională, Vol.I,
Editura InfoMega, București, 2005, p.214
11

• prezentarea și analiza indicatorilor de echilibru economico-financiar;
• identificarea principalelor rate financiare și efectuarea de agregări între acestea;
• prezentarea factorilor și a cauzelor care pot genera o situație financiară favorabilă
sau nefavorabilă a firmei și propunerea de măsuri pentru îmbunătățirea acestor situații.
1.3. Bilanțul – sursă informațională a analizei financiare
Informațiile privind poziția financiară sunt oferite în primul rând de bilanț. Bilanțul
este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ, datorii și
capital propriu ale entității la sfârșitul exercițiului financiar, precum și în celelalte situații
prevăzute de lege23.
Bilanțul permite formularea de judecăți de valoare privind riscul pe care și-l asumă
o întreprindere și evaluarea mișcărilor viitoare de trezorerie. Pentru aceasta ea analizează,
pe baza bilanțului, lichiditatea și flexibilitatea financiară cu care se confruntă
întreprinderea.
O primă metodă de analiză a bilanțului constă în gruparea posturilor bilanțiere în
subansambluri semnificative, care duce la o reprezentare sintetică a bilanțului și permite să
se exprime și să se calculeze noțiunile fundamentale de fond de rulment, nevoie de fond de
rulment și trezorerie24.
Flexibilitatea financiară reprezintă capacitatea unei întreprinderi de a lua măsurile
necesare, în vederea modificării valorilor și calendarului mișcărilor de trezorerie, astfel
încât să se poată face față nevoilor și situațiilor neprevăzute.
Lichiditatea se referă la intervalul de timp necesar pentru ca un element de activ să
fie realizat sau convertit în disponibilități, sau pentru ca o datorie să fie achitată. Pentru o
întreprindere, se afirmă că, în general, cu cât lichiditatea este mai mare, cu atât aceasta
riscă mai puțin să dea faliment.
O primă metodă de analiză a bilanțului constă în gruparea posturilor bilanțiere în
subansambluri semnificative, care duce la o reprezentare sintetică a bilanțului și permite să
23 Moroșan I , Analiza economico-financiară, Editura Fundatiei România de Mâine, București, 2006, p.22824 Ilie Vasile , Gestiunea Financiară a întreprinderii, Editura Meteor Press, Bucure ști, 2006, p.100
12

se exprime și să se calculeze noțiunile fundamentale de fond de rulment, nevoie de fond de
rulment și trezorerie25.
Pe baza informațiilor din bilanț se determină anumiți indicatori economico-
financiari, prin intermediul cărora se poate stabili un diagnostic al situației financiare și a
rentabilității entității26.
Bilanțul poate fi considerat deci ca o situație a firmei la un moment dat, situație ce
poate fi prezentată și interpretată într-o logică juridică, una economică sau una financiară.
În bilanț, elementele de activ și datorii sunt grupate după natură și lichiditate,
respectiv natură și exigibilitate.
Ca orice document normalizat, bilanțul are anumite limite în reflectarea situației unei
firme și respectiv analiza acesteia. Bilanțul nu înregistrează decât mărimile monetare și nu
furnizează decât o fotografie la un moment dat, susceptibilă de a fi modificată rapid de
operațiunile viitoare.
Confruntarea între grupările bilanțului permite să se formuleze relațiile fundamentale
de trezorerie, pe care se sprijină funcționarea întreprinderii, atât pe termen scurt, cât și pe
termen mijlociu și lung.
Elementele27 legate directe de evaluarea poziției financiare sunt: activele, datoriile și
capitalul.
Ecuația fundamentală a poziției financiare este de forma:
CAPITAL PROPRIU (ACTIV NET) = ACTIV – DATORII (1.3.1.)
Analiza financiară pe bază de bilanț are ca obiectiv formularea unor judecăți de
valoare privind valoarea, echilibrul, sănătatea, poziția financiară a firmei. Pentru realizarea
unei analize financiare pertinente în literatura de specialitate sunt prezentate două teorii
fundamentale28, în baza cărora se propune elaborarea așa-zisului ,, bilanț – suport al
analizei financiare ”:
teoria bilanțului patrimonial;
teoria bilanțului funcțional.
25 Ilie Vasile , Gestiunea Financiară a întreprinderii, Editura Meteor Press, Bucure ști, 2006, p.10026 Pântea I.P, Bodea Gh., Contabilitatea Financiară Româneasca conformă cu Directivele Europene, Editia a-
II-a, Editura Intelcredo, Deva, 200727 Moroșan I, Analiza Economico-Financiară, Editura Fundației România de Mâine, Bucure ști, 2006, p. 9528 Ristea M, coordonator , Contabilitatea financiară a intreprinderii, Editura Universitară, Bucure ști, 2005,
p.18-19
13

Abordarea patrimonială (financiară) este o abordare externă, care prezintă interes
pentru următoarele categorii de utilizatori: acționarii, interesați să cunoască valoarea
patrimoniului; creditorii, care privesc patrimoniul ca o garanție pentru creditele acordate și
potențialii investitori și creditori .
Bilanțul patrimonial29 (financiar) este un instrument de analiză realizat prin retratarea
bilanțului contabil. Problemele principale ale analizei poziției financiare a firmei rezolvate
prin apelarea la bilanțul patrimonial sunt:
determinarea patrimoniului net;
analiza structurii financiare;
analiza lichidității și solvabilității
determinarea gradului de îndatorare.
În sfârșit, metoda ratelor aplicată la studiul bilanțului aduce informații complementare,
analitice, care permit să se aprofundeze și să se precizeze aspectele relevante de aprecierea
sintetică a bilanțulu i30.
1.4. Indicatori de bonitate și echilibru financiar
Analiza fluxurilor de trezorerie
Echilibrul financiar al intreprinderii rezultă din confruntarea maselor mari ale
bilentului: fondul de rulment (FR) cu necesarul de fond de rulment (NFR), din care rezulta
trezoreria neta31.
Pe baza bilanțului financiar posturile după criteriul permanenței, echilibrului
financiar presupune finanțarea activului cu durata mai mare de 1 an din resursele cu
scadență peste 1 an, iar finanțarea activelor sub 1 an, din resursele cu scadențe sub 1 an.
29 Moroșan I , Analiza Economico-Financiară, Editura Fundației România de Mâine, Bucure ști, 2006, p.9630 Ilie Vasile , Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Meteor Press, Bucure ști, 2006, p.10031Petrescu S, Analiză și diagnostic financiar-contabil, Ghid teoretico-aplicativ, Editura CECCAR, Bucuresti,
2010, p.197
14

Analiza fondului de rulment
Noțiunea de fond de rulment a lasat loc la multe formulări. Totuși două dintre aceste
formulări prezintă un interes particular și apar drept concepte fundamentale ale gestiunii și
analizei financiare. Este vorba de noțiunea de fond de rulment net sau permanent, pe de o
parte, și de noțiunea de fond de rulment propriu, pe de altă parte32.
Fondul de rulment reprezintă partea din capitalul permanent utilizată pentru
finanțarea activelor circulante, impusă de diferențele dintre sumele de încasat și sumele de
plătit, precum și de decalajul dintre termenul mediu de transformare a activelor circulante
în lichidități și durata medie în care datoriile pe termen scurt devin eligibile.
Noțiunea de fond de rulment33 poate fi definită prin două formulări echivalente,
exprimând, fie o abordare a părții de sus a bilanțului, fie o abordare a părții de jos a
bilanțului.Un prim echilibru rezultă din confruntarea pasivului pe termen lung (capitaluri
permanente) cu necesarul permanent (activul imobilizat), așa cum rezultă din partea
superioară a bilantului financiar.Se poate defini prin formula următoare:
FRN = Capitaluri permanente + Provizioane + Subvenții pentru investiții –
Necesarul permanent (Active imobilizate nete) (1.4.11.)
Unde:
Capitalurile permanente = (Capitaluri proprii + Datorii pe termen lung si mediu)
Această metodă pune în evidență echilibrul financiar pe termen lung, fondul de
rulment reprezentând partea din capitalurile permanente rămasă după finanțatea
imobilizărilor, pe care întreprinderea o consacră finanțării activelor circulante. Este partea
din capitaluri cu grad de exigibilitate slab, care servește finanțării elementelor de activ cu
grad de lichiditate suficient de +crescut34. Această metodă permite înțelegerea cauzelor
variației fondului de rument, creșterea lui fiind determinată de creșterea capitalurilor
permanente (emisii de noi acțiuni, obligațiuni, noi imprumuturi pe termen lung) și de
reducerea imobilizărilor nete (vânzări de titluri, dezinvestire, cesiuni de imobilizări).
32 Ilie Vasile , Gestiunea Financiară a întreprinderii, Editura Meteor Press, Bucure ști, 2006, p.10833 Ilie Vasile , Gestiunea Financiară a întreprinderii, Editura Meteor Press, Bucure ști, 2006, p.10934 Petrescu S , Analiza și diagnostic financiar-contabil, Ghid teoretico-aplicativ ,Editura CECCAR, Bucure ști,
2010, p.197
15

Odată cu cresterea fomdului de rulment, creste și marja de securitate a întreprinderii,
ceea ce arată că o parte mai însemnată din activele circulante este finanțată din capitaluri
permanente.
Scăderea fondului de rulment este cauzată de scaderea capitalurilor permanente
( rambursări de împrumuturi pe termen lung sau de obligațiuni) și de creșterea
imobilizărilor nete(investiții).
Un fomd de rulment staționar reflecta stagnarea întreprinderii, care poate fi
temporară sau de durată, având diferite cauze legate de capitalurile proprii și de datoriile la
termen comparativ cu situația activului imobilizat.
Partea inferioară a bilanțului financiar permite determinarea fondului de rulment
financiar ca diferență:
FRF = (Active circulante + Cheltuieli în avans) – (Datorii pe termen scurt + venituri în
avans)
Metoda pune în evidență afectarea și finalitatea fondului de rulment care este finanțat
din activul circulant. În această ipostază, fondul de rulment finaciar arată surplusul
activelor nete nefinanțate din datoriile temporare, evidențiind excedentul de lichiditate
potențiala, ca o marjă de securitate prind solvabilitatea întreprinderii.
Bilanțul contabil în listă permite determinarea mai rapida a fondului de rulment, în
două moduri:
a) FRF = Total active – Datorii curente – Active imobilizate (1.4.12.)
b) FRF = Active circulante nete/Datorii curente nete (1.4.13.)
Din calcularea fond ului de rulment pot apare una din situa țiile:
1) Capitaluri permanente > Active imobilizate, rezult ă FRN > 0. Dacă FRN > 0
semnificația este următoarea: capitalurile permanente permit s ă se finanțeze integral
activele imobilizate și o parte din activele circulante.
2) Capitaluri permanente < Active imobilizate, rezult ă FRN < 0. Dacă FRN este
negativ, capitalurile permanente nu reprezint ă o sumă suficientă pentru a finanța integral
imobilizările. Acestea trebuie deci s ă fie parțial finanțate prin resurse pe termen scurt.
3) Capitaluri permanente = Active imobilizate, rezult ă FRN = 0. Această situație este
puțin probabilă exprimând o armonizare total ă a structurii resurselor cu utilizarea acestora.
16

Fondul de rulment propriu prezintă o utilitate mai limitată decât fondul de rulment
net. Se calculează când se dorește să se aprecieze autonomia financiară a unei
întreprinderi. Se poate defini prin formula următoare:
FRP = Capitaluri proprii – Active imobilizate (1.4.14.)
O valoare pozitivă indică faptul că activele reale nete cu lichiditate mai mare de un
an vor fi în întregime finanțate de capitalurile proprii, chiar și după rambursarea
împrumuturilor pe termen lung. O valoare negativă nu înseamnă obligatoriu un
dezechilibru, ci trebuie să tragă un semnal de alarmă pentru viitor.
Fondul de rulment împrumutat35 exprimă mărimea resurselor împrumutate pe termen
lung, destinate să finanțeze activele pe termen scurt (circulante).
Această mărime se calculează ca diferență între fondul de rulment net sau permanent
și fondul de rulment propriu.
FRI = FRN – FRP (1.4.15.)
Teoretic fondul de rulment trebuie să fie pozitiv, ceea ce nu înseamnă că în anumite
situații nu poate exista un fond de rulment negativ fara a compromite buna funcționare a
întreprinderii.
Un fond de rulment pozitiv (Capitaluri permanente > Imobilizări nete) constituie o
marjă de securitate a întreprinderiipentru exploatarea sa cotidiană, permitându-i să își
asigure un nivel minin al unor active circulante strict necesare funcționării (stocuri minime,
fond de casă minim), activul circulant fiind superior datoriilor pe termen scurt (Activul
circulant net > Datorii sub 1 an).
Un fond de rulment negativ constituie un semnal de alarmă pentru întreprindere,
care va fi lipsită de capitaluri permanente suficiente să-i asigure finanțarea imobilizărilor
(Capitaluri permanente < Imobilizări nete) sau care are active circulante inferioare
datoriilor scadente pe termen scurt pe care nu le va putea achita (Activ circulant net <
Datorii sub 1 an). Aceasta situație se întâlnește mai frecvent în sectorul de distribuție, unde
viteza de rotație este foarte rapida (sub o luna) și unde există credite-furnizori însemnate.
35 Ilie Vasile , Gestiunea Financiară a întreprinderii, Editura Meteor Press, Bucure ști, 2006, p.112
17

Analiza statică funcțională a riscului de faliment utilizează ca instrumente
operaționale; nevoia de fond de rulment (NFR) și trezoreria (T)36.
Analiza necesarului fond de rulment
Nevoia de fond de rulment reprezintă diferența dintre nevoile temporare și sursele
temporare, respectiv suma necesară finanțării decalajelor, care se produc între fluxurile
reale și fluxurile de trezorerie determinate în special de activitatea de exploatare.
Nevoia de fond de rulment mai este cunoscută și sub denumirea de capital de lucru,
care exprimă volumul de resurse bănești necesar unei firme pentru a-și desfășura în
condiții normale acctivitatea de producție comercializare pe perioada de așteptare a
încasării creanțelor sale37.
Necesarul de fond de rulment semnifică în esență, activele circulante de natura
stocurilor și a creanțelor nefinanțate pe seama obligațiilor pe termen scurt (surselor atrase).
Obligațiile pe termen scurt de natura celor față de furnizori, salariați, bugetul de stat, până
în momentul plătii lor reprezintă o sursă atrasă de finanțare a activelor circulante.
Necesarul de fond de rulment reprezintă diferența dintre activele circulante (mai
puțin disponibilitățile bănești) și datoriile curente, sau diferența dintre nevoile temporare
(exclusiv disponibilitățile) și resursele temporare (exclusiv creditele de trezorerie), fiind
expresia realizării echilibrului financiar pe termen scurt, dintre necesarul și resursele
curente. O valoare pozitivă semnifică un surplus de nevoi temporare în raport cu resursele
temporare posibil de mobilizat. O valoare negativă semnifică existența unor resurse
temporare mai mari decât nevoile temporare, situație ce poate fi apreciată favorabilă numai
dacă este rezultatul accelerării vitezei de rotație a activelor circulante și al angajării de
datorii cu scadențe mai mari.
Necesarul de fond de rulment desemnează nevoile financiare generate de executarea
unor operațiuni repetitive care compun ciclul de exploatare curentă(cumparaturi, vânzări,
plăți de salarii), al cărui total trebuie acoperit cel puțin parțial de resurse stabilie (fondul de
rulment net). El reprezintă banii ce trebuie rulați în întreprindere pentru a-i asigura
36 Marin Dumitru, Finanțele Întreprinderii, Editura Fundației România de Mâine, București, 2006, p.5237 Radu F, Dinca M., Bușe L., Siminica M. Analiza economico-financiara a firmei,Editura Scrisul Românesc,
Craiova, 2001, p.307
18

funcționarea (dupa finanțarea imobilizărilor), care reclamă cheltuieli ce vor fi recuperate la
achitarea facturilor de către clienți38.
Se determina ca diferență dintre între necesitățile ciclice(active circulante, mai putin
disponibilități) și resursele ciclice (datorii sub 1 an, mai puțin creditele bancare curente):
NFR = Necesități ciclice – Resurse ciclice (1.4.16.)
Unde:
Necesități ciclice = Necesar temporar (Active circulante – Casa și conturi la bănci) +
cheltuieli în avans;
Resurse ciclice = Resurse temporare = Datorii ce trebuie plătite într-o perioada de
până la 1 an – Credite bancare curente + Venituri înregistrate în avans .
Din formula de mai sus, rezultă că structura necesarului de fond de rulment cuprinde
pe de o parte stocurile (de materii prime, produse finite, semifabricate) a caror valoare
încorporează cheltuielile de fabricație și pe de alta parte creanțele, din care se scad datoriile
(de exploatare și în afara exploatării), care corespund decalajelor între încasări și plăți.
Pornind de la relația care există între necesarul temporar ți resursele temporare ,
necesarul de fond de rulment constituie un indicator de echilibru financiar care poate fi
pozitiv sau negativ, în următoarele situații39:
a) Dacă necesarul de fond de rulment este mai mare ca 0 , rezultă un surplus de
necesar temporar față de resursele temporare care pot fi mobilizate. Această situație este
una normală daca este consecința unor investiții privind creșterea necesarului de finanțare
a ciclului de exploatare. În caz contrar un necesar de fond de rulment mai mare ca 0 arată
un decalaj nefavorabil între lichiditatea stocurilor și a creanțelor și exigibilitatea datoriilor
de exploatare, în sensul încetinirii încasărilor și a accelerării plăților, care va afecta
capacitatea de plată40.
b) Un necesar de ford de rulment mai mic ca 0, reflectă un surplus de resurse nete
temporare față de capitalurile circulante, necesitățiile temporare fiind mai mici decât
resursele temporare care pot fi mobilizate. Această situație este favorabilă dacă este
38 Petrescu S , Analiza și diagnostic financiar-contabil, Ghid teoretico-aplicativ ,Editura CECCAR, Bucure ști,
2010, p.20139Petrescu S , Analiza și diagnostic financiar-contabil, Ghid teoretico-aplicativ ,Editura CECCAR, Bucure ști,
2010, p.20240Petrescu S , Analiza și diagnostic financiar-contabil, Ghid teoretico-aplicativ ,Editura CECCAR, Bucure ști,
2010, p.203
19

consecința accelerării rotației activelor circulante, urgentării încasărilor și relaxării plăților,
cu efecte favorabile asupra capacității de plată41.
Pe baza bilanțului patrimonial, acesta se stabilește astfel:
NFR = (Stocuri + Creanțe + Cheltuieli in avans) – (Datorii pe termen scurt – Credite
bancare curente + Venituri Venituri înregistrate în avans) (1.4.17.)
NFR = (Active circulante – Disponibilități bănești) – Obligații pe termen scurt (1.4.18.)
Unde:
Obligații pe termen scurt = Datorii pe termen scurt – Credite pe termen scurt (1.4.19.)
Analiza trezoreriei
Trezoreria netă exprimă corelația dintre fondul de rulment și nevoia de fond de
rulment, reflectând situația financiară a firmei, atât pe termen mediu și lung cât și pe
termen scurt.
Trezoreria este definită în numeroase lucrări de specialitate și în cadrul unor norme legale.
În Franța, în diferite contexte, specialiștii au elaborat mai multe definiții privind
trezoreria42:
1. Într-un sens restrâns, ea desemnează totalul lichidităților sau disponibilităților
întreprinderii;
2. Într-o accepție mai extensivă, trezoreria include soldurile debitoare la bancă și
titlurile de plasament care se pot transforma în disponibilități.
3. În anii '70 trezoreria netă a fost definită ca diferență între fondul de rulment și
necesarul de fond de rulment și măsurată ca diferență între disponibilități și creditele de
trezorerie.
Trezoreria netă pozitivă este rezultatul echilibrului financiar curent al întreprinderii,
când fondul de rulment este superior necesarului de fond de rulment. Expresia trezorerie
pozitive se regăsește sub forma disponibilităților bănești în conturi bancare și în casă și
investițiilor pe termen scurt.
41Petrescu S , Analiza și diagnostic financiar-contabil, Ghid teoretico-aplicativ ,Editura CECCAR, Bucure ști,
2010, p.20342 M-onea M, Analiza economico-financiară a activității firmei, Suport de curs, Editura Universitas,
Petroșani, 2018,p.127
20

Chiar dacă înregistrarea unei trezorerii pozitive pe mai multe exerciții financiare
demostrează o rentabilitate economică ridicată, nu întotdeauna o trezorerie pozitivă este
semnul unei situații favorabile, deoarece scopul întreprinderii nu este obținerea unei
trezorerii, ci antrenarea resurselor în activități eficiente.
Dacă pe termen scurt trezoreria pozitivă înseamnă realizarea echilibrului financiar,
pe termen lung absența resurselor stabile folosite pentru acoperirea nevoilor temporare ar
putea semnifica ineficienta utilizării lor cu efecte negative în remunerarea capitalului,
respectiv rambursarea împrumuturilor.
Permite determinarea echilibrului financiar între fondul de rulment net și necesarul
de fond de rulment:
TN = FRN – NFR (1.4.20.)
Trezoreria netă poate fi pozitivă, negativă sau egală cu zero.
O valoare pozitivă reflectă un excedent de trezorerie, ceea ce semnifică faptul că
firma dispune de lichidități care îi permit atât rambursarea datoriilor, acordarea de
împrumuturi terților și/sau efectuarea de plasamente pe piața financiar-monetară. O valoare
negativă arată că firma are o trezorerie negativă, fiind nevoită să apeleze la împrumuturi și
credite bancare pentru finanțarea în întregime a fondului de rulment.
Obiectivul unui manager nu este obținerea unei trezorerii pozitive cât mai mari,
aceasta antrenând costuri de oportunitate ale nevalorificării capitalurilor disponibile. O
trezorerie netă pozitivă certifică o stare de optim din punct de vedere al echilibrului
financiar numai în măsura în care se situează la niveluri rezonabile.
Spre deosebire de fondul de rulment, care reflectă echilibrul pe termen lung,
necesarul de fond de rulment reflectă echilibrul curent al întreprinderii, este mai fluctuant
și mai instabil decât fondul de rulment43.
43Petrescu S , Analiza și diagnostic financiar-contabil, Ghid teoretico-aplicativ ,Editura CECCAR, Bucure ști,
2010, p.203
21

Analiza lichidității și a solvabilității
Lichiditatea și solvabilitatea exprimă capacitatea unei entități de a face față plăților
scadente (la termen). În timp ce lichiditatea financiară reflectă capacitatea de plată pe
termen scurt (de obicei durata unui exercițiu financiar), solvabilitatea vizează coordonatele
pe termen mediu și lung ale plăților unei firme44.
În aprecierea sănătății financiare a întreprinderii trebuie să se urmărească nu numai
solvabilitatea, ci si lichiditatea ei, în sensul că pentru ca aceasta să fie într-o situație
satisfăcătoare nu este suficient ca ea sa-și poată achita datoriile (să fie solvabilă) , ci trebuie
să le poată achita la scadența convenită. Astfel, întreprinderea poate fi solvabilă, având un
activ total superior datoriilor (situație netă pozitivă), dar să nu posede suficiente lichidități
pentru a respecta scadențele, ceea ce impune analiza separată a lichidității sale.
Daca solvabilitatea vizeaza aptitudinea întreprinderii de a-și regla datoriile pe
termen mediu și lung și oferă o informație parțială asupra lichidității pe termen scurt,
gradul de lichiditate exprimă calitatea echilibrului financiar al întreprinderii pe termen
scurt.
Lichiditatea măsoară aptitudinea întreprinderii de a face fată obligațiilor pe termen
scurt și reflectă capacitatea de a transforma rapid activele circulante în disponibilități
(bani). Se consideră că o întreprindere este „lichidă” când resursele degajate de
operațiunile curente ale exercițiului îi furnizează suficiente disponibilități pentru a face fața
scadențelor pe termen scurt.
Analiza lichidității
Lichiditatea constituie un obiectiv prioritar al întreprinzătorului care dorește să-și
păstreze autonomia financiară și flexibilitatea gestiunii și rezultă din echilibrul dintre
fluxurile de încasări și fluxurile de plăți, dar și dintr-un fond de rulment net pozitiv, adică
dintr-o bună adecvare între necesarul de finanțare pe termen lung (în active corporale și
financiare) și resursele de finanțare cu caracter permanent (capitalurile proprii și
îndatorarea la termen)45.
44 Bătrâncea M, Bătrâncea L.M., Mașca E, Analiza Entității economice armonizată cu standardele
internaționale de raportare financiară, Editura RISOPRINT, Cluj- Napoca, 2008,p.17845Bătrâncea M, Bătrâncea L.M., Mașca E, Analiza Entității economice armonizată cu standardele
internaționale de raportare financiară, Editura RISOPRINT, Cluj- Napoca, 2008,p.178
22

Lichiditatea măsoară aptitudinea întreprinderii de a face față obligațiilor pe termen scurt și
reflectă capacitatea de a transforma rapid activele circulante în disponibilități (bani)46.
Printr-o altă abordare a definiției se poate spune că l ichiditatea caracterizează capacitatea
firmei de a-și achita obligațiile la scadență și de a face față unor nevoi neprevăzute de
disponibilități bănești, fiind considerat factorul care guvernează supraviețuirea.
Notiunea de lichiditate poate viza bilanțul și activele acestuia, fiecare având
semnificație proprie: lichiditatea bilanțului se referă la faptul că activele sub 1 an sunt
superioare datoriilor sub 1 an, ceea ce ferește întreprinderea de faliment pe termen scurt.
Lichiditatea bilanțului rezultă din comparația între activele „lichide” și pasivul
exigibil, care constituie fondul de rulment financiar:
FRF= Active circulante – Datorii curente (pe termen scurt) (1.4.1.)
Pentru caracterizarea lichidității unei firme se compară pasivele pe termen scurt cu
resursele disponibile pentru aceeași perioadă. Lichiditatea activelor presupune posibilitatea
de a le schimba rapid contra monedă. Cele mai utilizate rate de lichiditate sunt:
Rata lichidității generale RG arată măsura în care datoriile curente (pe termen
scurt) pot fi acoperite pe seama activelor curente :
RG curenteDatoriicirculanteActive x 100 (1.4.2.)
Datoriile curente sunt formate din obligațiile față de furnizori, cele fiscale și
salariale, creditele pe termen scurt precum și partea din împrumuturile pe termen mediu și
lung a căror scadență este în cadrul exercițiului financiar curent. Această rată exprimă
gradul de lichiditate potențiată (echilibrul financiar pe termen scurt) și variază în funcție de
sector: este subunitară în distribuție și aproape 2 în sectoarele industriale cu ciclu lung.
Valoarea ei trebuie comparată cu valori ale întreprinderilor similare și depinde de
viteza de ratație a stocurilor ți a datoriilor pe termen scurt.
Valorile supraunitare ale ratei arată o lichiditate satisfăcătoare, ca urmare a unui
fond de rulment pozitiv. În caz contrar, lipsa de lichidități, consecința unui fond de rulment
negativ, poate conduce la încetarea de plăti, ceea ce echivalează cu riscul de faliment sau
de insolvabilitate.
46 Monea, M. – Analiză financiară. Noțiuni teoretice și studii de caz, Editura Sitech, Craiova, 2012,p.130
23

Insuficiența de lichidități are consecințe atât pentru întreprindere (limitarea
dezvoltării), cât și pentru creditori (întârzieri de plată a dobânzilor, de rambursări, pierderi
de creanțe), precum și pentru clienți (modificarea condițiilor de credit).
Se apreciază că situația lichidității generale este satisfăcătoare, după unele surse, în
condițiile încadrării acestei rate în intervalul 1,2 și 1,8, iar după altele, în intervalul 2 și 2,2.
Rata lichidității curente sau intermediară, în literatura străină de specialitate, se
întâlnește și sub denumirea de lichiditate imediată, având în vedere circulația în
plin a titlurilor de credit (cambia și biletul la ordin). Exprimă capacitatea firmei de
a-și onora datoriile pe termen scurt din creanțe, investiții financiare pe termen scurt
și disponibilități bănești. Este evident faptul că, mijloacele bănești, precum și
creanțele sunt mai ușor disponibile pentru stingerea datoriilor decât o unitate de
stocuri, de orice tip47:
RC ) (scurttermenDatoriicurenteDatoriiStocuricirculanteActive x 100 (1.4.3.)
Rata reflectă capacitatea de rambursare a datoriilor pe termen scurt, având valoarea
o optimă peste 0,5 pentru o lichiditate normală.
Rata lichidității la vedere (imediată) numită și capacitate de plată , reflectă
capacitatea firmei de a achita datoriile curente, pe baza disponibilităților
bănești (inclusiv a investițiilor pe termen scurt)48:
RI curenteDatoriiscurttermenpeInvestitiiitatiDisponibil x 100 (1.4.4.)
În teoria economică, această rată este cunoscută și sub denumirea de rată de
trezorerie Interpretarea acesteia trebuie făcută cu mare grijă. Astfel, un nivel ridicat al
acesteia indică o solvabilitate mare, dar poate fi consecința unei utilizări mai puțin
performante a resurselor disponibile. Valoarea ridicată a acestei rate nu constituie în
același timp o garanție a solvabilității, dacă restul activelor circulante au un grad redus de
47 Monea, M. – Analiză financiară. Noțiuni teoretice și studii de caz, Editura Sitech, Craiova, 2012,p.13148 Petrescu S, Analiză și diagnostic financiar-contabil, Ghid teoretico-aplicativ, Editura CECCAR, Bucuresti,
2010, p.251
24

lichiditate. Valoarea recomandată a acestui indicator este de 0,2-0,3 pentru a reflecta o
garanție de lichiditate pentru întreprindere49.
În strânsă legătură cu lichiditatea-solvabilitatea întreprinderii se află capacitatea de
plată, care exprimă situația mijloacelor bșnețti disponibile la un moment dat sau pe o
perioadă scurta (15-30 de zile) în raport cu obligațiile de plată exigibile în același interval.
Analiza solvabilității
Solvabilitatea constituie aptitudinea întreprinderii de a face față scadențelor pe
termen lung și mediu și depinde de mărimea datoriilor cu asemenea scadențe și de
cheltuielile financiare (costul îndatorării). Ea constituie un obiectiv prioritar al
întreprinzătorului care dorește să-și păstreze automonia financiară si flexibilitatea gestiunii
și din echilibrul dintre fluxurile de încasări și fluxurile de plăți, cât și dint-un fond de
rulment pozitiv, care presupune o bună adecvare între ne4cesarul de finanțare pe termen
lung (în active corporale și financiar) și resursele de finanțare cu caracter permanent
(capitaluri proprii și îndatorarea la termen)
Solvabilitatea se definește mai ales in perspectiva unei lichidări a întreprinderii,
daca se află în încetare de plată. Întreprinderea este solvabilă în măsura în care activul real
este suficient pentru a-i permite plata tutruror datoriilor. Misiunea solvabilității este
condiționată de sincronizarea ritmului încasărilor de fonduri legate de transformarea în
monedă a activelor ajunse la maturitate si ritmul plăților imperative legate de lichidarea
datoriilor ajunse la scadență. În acest sens o primă apreciere a solvabilității se realizează
prin compararea între lichiditatea activelor și exigibilitatea capitalurilor, respectiv a
activelor totale cu datoriile totale:
Activul net contabil
ANC = Total active -total datorii (1.4.5.)
În aprecierea solvabilității se utilizează rate de structură a capitalurilor care
caracterizează îndatorarea și autonomia financiară a întreprinderii.
49 Petrescu S , Analiza și diagnostic financiar-contabil, Ghid teoretico-aplicativ ,Editura CECCAR, Bucure ști,
2010, p.251
25

Rata solvabilității generale reflectă gradul în care o firmă poate face față datoriilor
și se calculează astfel:
RSG = totaleDatoriitotaleActive x 100 (1.4.6.)
Prin acest indicator se măsoară securitatea de care se bucură firma față de bancă și
creditori. Valoarea critică a acestei rate este de 1,5. În analiză putem distinge următoarele
cazuri:
• o valoare mai mare decât 1,5 a acestei rate semnifică faptul că firma are
capacitatea de a-și achita obligațiile bănești față de terți;
• o valoare situată sub 1,5 evidențiază riscul de insolvabilitate pe care și l-au
asumat furnizorii/creditorii de fonduri puse la dispoziția întreprinderii50:
O mărime subunitară a ratei solvabilității globale arată că firma este insolvabilă,
activele totale fiind mai mici decât datoriile totale. Cauza unei asemenea situații este
reprezentată de pierderea înregistrată, care este mai mare decât capitalul social, rezervele
constituite și alte surse proprii, ceea ce a determinat un capital propriu negativ.
Rata solvabilității patrimoniale se calculează ca raport între capitalul propriu și
suma dintre acesta și creditele totale. :
RSP bancareCreditepropriuCapitalpropriuCapital
 x 100 (1.4.7.)
Acest indicator este calculat în cele mai multe situații de bănci, în studiile de
bonitate efectuate în cazul solicitării de credite. Valoarea minimă a ratei solvabilității
patrimoniale se apreciază că trebuie să se încadreze în limitele 0,3-0,5, iar peste 0,5 situația
poate fi considerată normală. De regulă, o rată a solvabilității patrimoniale situată sub 0,3
este apreciată ca riscantă de către finanțatori .51
Rata solvabilității generale
RSG = totaleDatoriitotaleActive x100 (1.4.8.)
50Monea, M. – Analiza economico-financiară a activității firmei, Editura Universitas, Petroșani, 2015,p.13151 Petrescu S , Analiza și diagnostic financiar-contabil, Ghid teoretico-aplicativ ,Editura CECCAR, Bucure ști,
2010, p.252
26

Această rata reflectă gradul în care o firmă poate face față datoriilor.
Rata îndatorării totale
RD =propriuCapitaltotaleDatorii (1.4.9.)
Rata îndatorării pe termen lung

RDtl =propriuCapitalanDatorii1
(1.4.10.)
Această rată exprimă levierul financiar, respectiv dependen ța de creditorii ăe
termen lung și sunt majorate de inflație. Rata îndatorării pe termen lung constituie un
indicator de risc ce crește proportional cu valoarea lui și cu variabilitatea beneficiilor,
având mărimi variabile de la un sector de activitate la altul.
1.5. Indicatori privind structura patrimonială
Desfășurarea normală a activității fiecărei firme necesită asigurarea surselor
financiare pentru acoperirea ( constituirea ) mijloacelor economice ale firmei. Aceste surse
pot fi grupate după destinație, pentru constituirea mijloacelor economice, sub forma
activelor imobilizate și circulante, ori după proveniență, (surse proprii, asimilate, atrase sau
împrumutate)52.
Analiza structurii elementelor bilanțului se relizează cu ajutorul ratelor calculate ca
raport între un element, o grupa de elemente ale bilanțului și totalul grupei respective, sau
totalul activului / totalul pasivulu
Pentru analiza dinamicii și structurii capitalurilor se utilizează categoriile de capital
folosite în teoria și practica economică : capital propriu, capital străin ( împrumutat și
52 Monea, M. – Analiza economico-financiară a activității firmei, Editura Universitas, Petroșani, 2015,p.122
27

atras ), capital permanent ( capital propriu + datoriile financiare sau împrumuturile pe
termen mediu și lung ), capital social.53
Analiza sporirii sau a creșterii capitalului social evidențiază realizarea acestei
operațiuni, fie prin majorarea patrimoniului, situație în care apare ca o creștere reală de
capital, fie fără majorare de patrimoniu, respectiv o creștere internă sau fictivă de capital.
Analiza structurii patrimoniale are ca obiectiv stabilirea raporturilor dintre diferitele
elemente patrimoniale. Metoda de analiză este metoda ratelor.
Ratele de structură ajută la comparația între firme de dimensiuni diferite, precum și
la reflectarea unor modificări structurale în cadrul aceleași firme.
Ratele de structur ă sunt foarte utile în evaluarea tendințelor înregistrate, în
identificarea sensurilor și intensității abaterilor față de media ramurii în care funcționează
intreprinderea și a concurenților principali și în alegerea deciziilor corective.
Analiza structurii patrimoniale a firmei vizează două aspecte:
1) analiza ratelor de structură ale activului;
2) analiza ratelor de structură ale pasivului.
1.5.1. Analiza ratelor de structură ale activului
Ratele de structură ale activului se determin ă fie ca ponderi ale grupelor de activ în
totalul activului bilantier, fie ca ponderi ale diferitelor elemente în cadrul fiecărei grupe.
Ratele de structură ale activului se structureaza în :
Rata structură activ = (Element activ / Total activ)*100 (1.5.1.)
Ratele de structură a activului, ca valoare, sunt influențate de caracteristicile tehnice,
economice și juridice ale activității firmei.
În sistemul ratelor de structură ale activului, cele mai semnificative ca valoare
informativă și totodată mai frecvent recomandate de literatura de specialitate sunt:
a) Rata activelor imobilizate:
53Monea, M. – Analiza economico-financiară a activității firmei, Editura Universitas, Petroșani, 2015,p.122
28

RAI 100 activTotaleimobilizatActive (1.5. 2.)
Rata activelor imobilizate măsoară gradul de investire a capitalului în firma
analizată. Conținutul diferit al componentelor imobilizărilor, precum și reacția nuanțată a
acestor componente la acțiunea factorilor tehnici, juridici, economici justifică utilizarea în
teoria și practica economică a unor rate complementare.
a.1) Rata imobilizărilor necorporale (RINC) care se calculează:
RINC 100 activTotalenecorporaliimobilizar (1.5.3.)
Acest indicator măsoară ponderea activelor intangibile de natura brevetelor,
licențelor, mărcilor comerciale, fondului comercial în patrimoniul firmei. În cazul firmelor
românești, ponderea imobilizărilor necorporale este foarte redusă, în comparație cu alte țări
unde ponderea imobilizărilor necorporale este mare. Evident, în acest caz apar diferențe de
la o firmă la alta în funcție de specificul activității, strategia de dezvoltare, faza de
maturitate.
a.2) Rata imobilizărilor corporale (RIC) care se calculează:
RIC 100 activTotalcorporaleiimobilizar (1.5. 4.)
Mărimea acestui indicator este determinată, în primul rând, de natura activității. De
regulă, înregistrează valori ridicate în cadrul firmelor ce necesită o infrastructură
importantă sau echipamente costisitoare cum ar fi: producția și distribuția de energie,
transporturi feroviare etc.
Nivelul acestui indicator este influențat în mare măsură de politica de amortizare,
politica de investiții sau alegerea contabilă între cost istoric și valoare justă pentru
imobilizările corporale.
29

După aprecierea specialiștilor, rata imobilizărilor corporale arată capacitatea firmei
de a rezista unei crize economice, știindu-se foarte bine că o imobilizare ridicată a
capitalului atrage după sine un risc ridicat al netransformării acestora în lichidități.
a.3) Rata imobilizărilor financiare (RIF) care se calculează:
RIF 100 activTotalfinanciareiimobilizar (1.5.5.)
Rata imobilizărilor financiare exprimă intensitatea legăturilor și relațiilor financiare
pe care firma analizată le-a stabilit cu alte firme.
Indicatorul înregistrează valori ridicate în cazul holdingurilor al căror obiect de
activitate îl reprezintă gestionarea unui portofoliu de participații.
Valori reduse se pot întâlni la firmele mici și mijlocii, la firmele care nu dezvoltă o
politică activă de investiții financiare.
b) Rata activelor circulante (RAC) reprezintă ponderea activelor circulante în totalul
activelor firmei și evidențiază flexibilitatea financiară a acesteia:
RAC 100 activTotalcirculanteActive (1.5.6.)
Între rata activelor imobilizate și rata activelor circulante se formează relația:
RAI + RAC = 100 (1.5.7.)

Ca și în cazul activelor imobilizate, pentru procesul de decizie operațional se
recomandă ratele analitice ale activelor circulante: rata stocurilor, rata creanțelor
comerciale și rata disponibilităților.
b1) Rata stocurilor (RS):
RS100activTotalStocuri (1.5. 8.)
30

Rata stocurilor ia valori diferite de la un sector la altul, în funcție de natura
activității: mai ridicată la firmele din sfera producției și distribuției de bunuri materiale și
foarte scăzute în sfera serviciilor. Durata ciclului de exploatare se reflectă direct în nivelul
acestei rate. La firmele cu ciclu de exploatare lung, rata stocurilor este ridicată și invers.
De asemenea, nivelul stocurilor se poate modifica sub influența factorilor conjuncturali și
a condițiilor pieței.
Interpretarea evoluției în timp a stocurilor, respectiv a ratei stocurilor necesită
corelarea cu nivelul activității, admițându-se ca ecuație minimă de echilibru structural:
ICA > IS (1.5.9.)
Unde: ICA reprezintă indicele cifrei de afaceri;
IS – indicele stocurilor.
O creștere a volumului de activitate generează o sporire justificată a stocurilor. În
schimb, încetinirea rotației stocurilor, formarea stocurilor fără mișcare sau cu mișcare lentă
se apreciază negativ datorită dificultăților de transformare în lichidități și consecințelor
negative asupra solvabilității firmei.
b2) Rata creanțelor comerciale (RC):
100 activTotalasimilateconturisiClientiRc (1.5.10.)
Acest indicator reflectă importanța relativă a portofoliului de creanțe comerciale în
patrimoniul firmei. Rata creanțelor este influențată de specificul activității, de puterea de
negociere a firmei cu partenerii comerciali din amonte (aceasta determină perioada de
efectuare a plăților de către clienți), dar și de managementul firmei.
Dacă în dinamică rata prezintă o tendință de creștere , atunci ponderea creanțelor
crește ca urmare a modificării valorii lor într-o proporție mai mare decât cea a activelor
curente, situație favorabilă dacă este dată de realizarea unei cifre de afaceri într-o proporție
superioară, pentru a asigura realizarea unei viteze de rotație superioare periodei de bază.
Dacă în dinamică rata prezintă o tendință de diminuare ca urmare a modificării valorii lor
într-o proporție mai mică decât cea a activelor curente, situație favorabilă dacă este dată de
31

realizarea unei cifre de afaceri într-o proporție superioară, cu același efect de accelerare a
vitezei de rotație față de perioada de bază.
b3) Rata disponibilităților (RD):
RD = 100
activTotalplasamentdeTitluribanestiitatiDisponibil (1.5.11.)
Denumită și rata de asigurare cu disponibil, aceasta reprezintă o măsură a lichidității
interne a firmei. O valoare ridicată a disponibilităților poate reflecta o situație favorabilă în
termeni de echilibru financiar, dar poate fi și semnul deținerii unor resurse insuficient
utilizate. De asemenea, nivelul disponibilităților poate fi foarte fluctuant într-un interval
redus.
Ratele de structură ale surselor de finanțare ale firmei permit aprecierea politicii
financiare a acesteia, prin punerea în evidență a unor aspecte privind stabilitatea și
autonomia financiară a acesteia.
1.5.2. Analiza ratelor de structură ale pasivului
Ratele de structură din pasiv, cunoscute și ca rate ale surselor de finanțare, permit
aprecierea politicii financiare a întreprinderii (modul de structurare a surselor de finanțare
în funcție de proveniență și de gradul de exigibilitate a acestora).
Ratele privind structura pasivului reflectă ponderea elementelor de pasiv în totalul
surselor de acoperire a mijloacelor economice a unei companii:
Rata structură pasiv 100pasivTotalpasivElemente (1.5.2.1)
Principalele rate de structură a le pasivului bilanțului utilizate sunt:
a) Rata stabilității financiare (RSF) reflectă legătura dintre capitalul permanent de
care firma dispune în mod stabil (pe o perioadă mai mare de 1 an) și patrimoniul total.
32

RSF 100 pasivTotalpermanentCapital (1.5.2.2)
Unde: Capitalul permanent = Capital propriu + Datorii mai mari de un an
Rata stabilității financiarereflectă ponderea surselor pe care le are întreprinderea
pentru o perioadă mai mare de un an, în totalul surselor de acoperire a mijloacelor
economice.
Rata stabilității financiare reflectă măsura în care firma dispune de resurse financiare
cu caracter permanent (stabil) față de total resurse.
Preponderența capitalului permanent în resursele financiare reflectă caracterul
permanent al finanțării activității și un grad ridicat de siguranță prin stabilitate în finanțare.
Valoarea minimă care oferă o stabilitate acceptabilă pentru o firmă industrială este de 50% ,
deși se consideră normală dacă oscilează în jurul valorii de 66%54. Dacă rata, în dinamică,
prezintă o tendință de creștere, aceasta este o situație favorabilă în condițiile în care
majorarea capitalului permanent în raport cu totalul surselor de finanțare se datorează
modificării capitalului propriu într-un ritm superior modificării datoriilor pe termen mediu
și lung.
Dacă rata, în dinamică, prezintă o reducere, aceasta este considerată o situație
favorabilă în cazul în care se datorează în exclusivitate reducerii datoriilor pe termen mediu
și lung, fără ca rata să scadă sub valoarea minim acceptabilă.
b) Rata autonomiei financiare globale (RAFG) este un indicator global referitor la
autonomia financiară a firmei apreciată în ansamblul finanțării sale:
RAFG = Capitalpropriu
Total pasivx100
(1. 5.2.3.)
Rata autonomiei financiare globale arată cât din patrimoniul firmei este finanțat pe
baza resurselor proprii55. Este de dorit ca nivelul ratei să fie cât mai mare.
Valoarea minim admisibilă este de 33%, deși se consideră că sursele proprii ar trebui
să contribuie la finanțare într-o proporție de cel puțin 50% sau altfel spus în situația în care
capitalul propriu reprezintă cel puțin 2/3 din capitalul total se poate afirma că întreprinderea
54 Monea, M. – Analiza economico-financiară a activității firmei, Editura Universitas, Petroșani, 2015,p.12255 Monea, M. – Analiza economico-financiară a activității firmei, Editura Universitas, Petroșani, 2015p.122
33

dispune de o autonomie financiară ridicată. Între aceste valori, firma se poate împrumuta,
însă, trebuie obligatoriu să beneficieze de efectul de levier al îndatorării. În cazul în care
capitalul propriu reprezintă cel puțin 66% din totalul resurselor; firma are o autonomie
financiară ridicată, prezentând garanții aproape certe pentru a beneficia de credit pe termen
mediu sau lung. Sub valoarea minim admisibilă, firma se află într-o situație nefavorabilă în
ceea ce privește riscul de insolvabilitate.
Când, în dinamică, rata prezintă o tendință de creștere, are loc și o creștere a
autonomiei financiare globale ca urmare a modificării capitalului propriu într-un ritm mai
mare decât totalul resurselor. Este recomandabil ca această creștere să se datoreze sporirii
într-un ritm mai rapid a rezultatului net al exercițiului, față de celelalte elemente de
capitaluri proprii.
Dacă rata, în dinamică, prezintă o tendință de reducere, are loc o reducere a
autonomiei financiare globale ca urmare a modificării capitalului propriu într-un ritm mai
lent decât totalul resurselor. Aceasta este considerată o situație normală când se datorează
creșterii într-un ritm mai rapid a datoriilor din exploatare (cu condiția ca acest lucru să fie
asumarea unei relaxări a termenelor de plată) și a creditelor bancare pe termen mediu și
lung (cu condiția ca firma să beneficieze de efectul de levier).
c)Rata autonomiei financiare la termen (Raft)
Reflectă structura capitalurilor permanente și arată gradul de independență
financiară a întreprinderii pe termen lung;
Relația de calcul este:
RAFT1= 100permanentCapitalpropriuCapital (1.5.2.4.)
RAFT2= 100lungtermenpeDatoriipropriuCapital (1.5.2.5.)
În cazul primei relații, situația se consideră favorabilă în cazul în care capitalul
propriu reprezintă cel puțin jumătate din cel permanent (Raft1>50%).
În cazul celei de-a 2-a relații, situația se consideră favorabilă în cazul în care
capitalul propriu este mai mare sau egal cu datoriile pe termen lung (Raft2>100%)56.
56 Monea, M. – Analiza economico-financiară a activității firmei, Editura Universitas, Petroșani, 2015,p.122
34

c) Rata datoriilor pe termen scurt (RDTS):
RDTS = 100pasivTotalscurttermenpeDatorii (1.5.2.6.)
Indicatorul măsoară ponderea datoriilor eligibile pe termen sub un an în totalul
surselor de finanțare și trebuie corelat cu rata activelor circulante pentru a evidenția gradul
de echilibru financiar pe termen scurt. Valoarea maxim admisibilă a indicatorului nu poate
depăși 50% din total pasiv.Valoarea normală oscilează în jurul valorii de 33%.
d) Rata de îndatorare
Rata îndatorării măsoară ponderea datoriilor întreprinderii în totalul surselor de
finanțare. Se poate determina în următoarele variante:
– Rata îndatorării globale:

RIG = 100pasivTotaltotaleDatorii (1. 5.2.7.)
– Rata îndatorării la termen
Se poate determina în următoarele variante
RIT1 = 100permanentCapitalscurttermenpeDatorii
(1. 5.2.8.)
Arată proporția în care datoriile pe termen lung participă la formarea capitalului
permanent.

RIT2 = 100permanentCapitalscurttermenpeDatorii
(1. 5.2.9.)
Arată raportul în care se află datoriile pe termen lung față de capitalurile proprii
Indicatorul măsoară importanța relativă a datoriilor indiferent de perioada de
exigibilitate. Rata este influențată de specificul activității de exploatare și de structura de
finanțare a firmei.
Mărimea indicatorului poate fi influențată de următoarele rate parțiale ale îndatorării
35

global: rata datoriilor bancare, rata datoriilor comerciale, rata datoriilor fiscale, rata altor
datorii.
1.6. Analiza riscul de faliment (insolvabilitatea)
Diagnosticul financiar are ca obiectiv major, aprecierea stării de sănătate financiară
a întreprinderii, evaluarea riscurilor ce îi însoțesc activitatea, din care unele semnalează
vulnerabilitatea, iar altele prefigurează falimentul (insolvabilitatea).
Întreprinderile aflate în dificultate se pot salva de la faliment prin procedura
insolvenței. Insolvența nu este sinonimă cu falimentul. Insolvența este acea stare a
patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești
disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile.
Insolvența este prezumată ca fiind clară atunci când debitorul, după 90 de zile de la
scadență, nu a plătit datoria sa față de creditor. Riscul de insolvență poate fi datorat unui
management defectuos, a unor probleme de lichiditate, dependența de un singur furnizor
sau client. Riscurilede insolvență sunt mai ridicate atunci când proprietarul sau
administratorul unei întreprinderi nu are un plan de succesiune ori are capabilități
restrânse.
Cumularea riscului economic cu cel financiar se realizează prin intermediul
coeficientului levierului total (CLT) care permite evaluarea riscului global (economic și
financiar). Acesta este cu atât mai ridicat, cu cât cheltuielile legate de amortizare și dobânzi
dețin o pondere mai mare în totalul cheltuielilor.
Mărimea riscului activității economico-financiare interesează nu numai
întreprinderea care apelează la credite, ci mai ales băncile creditoare, care consideră că
pentru a beneficia de un credit, întreprinderea trebuie să prezinte o bonitate financiară, care
să exprime o garanție a gestionării sănătoase a activității la toate nivelurile, de la cel
operațional la cel strategic.
Evaluarea completă a stabilității întreprinderii și a posibilității de a înregistra
pierderi care să anticipeze degradarea situației financiare, până la riscul de faliment, se
poate realiza prin intermediul indicatorilor ce exprimă calitatea activității economico-
financiare (solvabilitate și lichiditate, rata rentabilității financiare).
36

Diagnosticarea riscului de faliment se poate face și prin metoda scorurilor. În teoria
economică au fost elaborate o serie de modele bazate pe metoda scorurilor, dintre care cele
mai cunoscute sunt: modelul Altman, modelul Canon și Holder, modelul Loeb și Portier,
modelul Băncii Franței. Tehnica scorurilor permite ca în urma analizei unei firme să
obținem o cifră (scor) care spune dacă firma urmează să intre în faliment sau nu. Scorul Z
apare ca o funcție liniară compusă din mai multe variabile, caracterizate de coeficienții
medii, determinați prin metoda celor
mai mici pătrate, în urma observațiilor asupra întreprinderilor reprezentative și care sunt
grupate de la început în „bune” și „rele”.
Scorul „Z” atribuit fiecărei întreprinderi se determină cu ajutorul funcției:

Z = 1 1 2 2 3 3 n n a x + a x + a x + ……a x (1.6.1.)

Unde: a reprezintă coeficientul de ponderare al fiecărei rate x reprezintă ratele
implicate în analiză.
Modelul Altman (1968) a fost stabilit pe baza unui eșantion de 66 de întreprinderi,
din care 33 cu dificultăți de natură financiară. Modelul Altman sau scoringul „Z” se
utilizează pentru a urmări potențialul de e a eșua al unei companii. Modelul pornește de la
formula matematică:
Z = 1,2 x1+1,4 x 2 + 3,3 x 3 + 0,6 x 4 + 1,0 X5 (1.6.2.)
Unde: X1= capital de lucru/total active;
X2 = rezultatreportat/total active;
X3 = EBIT (profit înainte de impozit și dobândă)/ total active;
X4 = valoareade piață a capitalului propriu/valoarea netă contabilă a
capitalului împrumutat;
X5 = vânzări/total active
Conform acestui model, obținerea unui scor de 1,8 sau mai puțin indică potențialul
de eșec
al unei firme. Un scor între 1,8 si 2,7 este neutru, iar un scor mai mare de 2,7 elimină
posibilitatea de eșec. Modelul prezintă dezavantajul că nu poate fi utilizat decât de către
companiile cotate, datorită introducerii în model a variabilei X4 .
37

În anul 2000, Edward Altman a elaborat o nouă funcție scor, numită Modelul
Altman (2000), cu ajutorul căreia se pot evalua doar companiile din mediul privat :
Z = 0,7 X1 + 0,847 X2 + 3,107 X3 + 0,42 X4 + 0,998 X5 (8.18)
unde: X1 = Active circulante nete / Total activ
X2 = Profit reinvestit / Total activ
X3 = Rezultat din exploatare / Total activ
X4 = Capital propriu / Datorii totale
X5 = Cifra de afaceri /Total activ
Interpretarea scorului: dacă Z 2,9 întreprinderea nu prezintă nici un risc de 〉
faliment,
dacă 1,23 Z 2,9 firma are un risc scăzut de faliment, iar dacă Z 1,23 întreprinderea 〈 〈 〈
prezintă
un risc ridicat de faliment.
Vulnerabilitatea întreprinderii în funcție de valoarea scorului Z se apreciază
conform grilei:
Scor Z Probabilitatea falimentului Situația întreprinderii
negativ Mai mare de 80% Zonă cu risc mare de faliment
0 – 2 75 – 80% Zonă cu risc mare de faliment
2 – 4 70 – 75% Zonă cu risc mare de faliment
4 – 8,5 50 – 70% Zonă de incertitudine
9,5 35% Zonă cu risc redus
10 30% Zonă cu risc redus
13 25% Zonă cu risc redus
16 10 – 20% Zonă cu risc redus
Modelul de diagnosticare a riscului de faliment elaborat pe baza analizei
discriminante (cum este modelul Altman) poate induce în eroarea utilizatorii, deoarece în
primul rând, el se bazează pe date istorice. Chiar dacă la momentul elaborării acestui
model, datele sunt de o acuratețe rezonabilă, acestea se diminuează pe măsura trecerii
timpului dacă nu se iau măsuri de actualizarea a variabilelor considerate și/sau de
recalibrare a modelelor.
38

CAPITOLUL II
PREZENTAREA GENERALĂ A S.C. PROSERVICE
AUTOMOBILE S.R.L.
Acest capitol reprezintă o scurtă prezentare a societății S.C. PROSERVICE
AUTOMOBILE S.R.L.
2.1. Date de identificare
1. Denumirea societății: S.C. PROSERVICE AUTOMOBILE S.R.L.
2. Sediul social: Hunedoara, B-dul Mihai Viteazu, nr.9, bloc X4, scara C, etaj
1, ap.39, județul Hunedoara.
3. Nr. telefon: 0254/749 038;
4. Cod de înregistrare fiscal: RO 33542580;
5. Forma juridică: societate cu răspundere limitată;
6. Durata societății: nelimitată;
7. Domeniul de activitate: Comerț cu amanuntul de piese și accesorii pentru
autovehicule..
2.2. Scurt istoric al societății
La data de 02.09.2014, în baza cererii cu numarul 24304 și a actelor deveditoare
Oficiul Registrului Comerțului de pe langă Tribunalul Hunedoara a dispus autorizarea
constituirii, înmatricularea și înregistrarea societății comerciale cu urmatoarele date:
demunirea societatii sub numele S.C. PROSERVICE AUTOMOBILE S.R.L.
Societatea comercială S.C. PROSERVICE AUTOMOBILE S.R.L. este persoană
juridică română, ca forma de organizare este o societate cu răspundere limitată, fiind
înregistrată sub numărul de înmatriculare J20/745/2014 , Cod Unic de Înregistrare
33542580.
39

Sediul social este este în Hunedoara, B-dul Mihai Viteazu, nr.9, bloc X4, scara C,
etaj 1, ap.39, județul Hunedoara.
2.3. Obiectul de activitate
Obiectul de activitate: domeniul principal de activitate al S.C. PROSERVICE
AUTOMOBILE S.R.L. este conform nomenclatorului privind clasificarea activităților din
economia națională – CAEN: 2932 – Comerț cu amanuntul de piese și accesorii pentru
autovehicule.
2.4. Mod de organizare a activității. Organigrama
Este reprezentată de un asociat unic.
Capitalul social al societății este de 200 RON, aport în numerar și este vărsat
integral la data constituirii societății. Capitalul social subscris și vărsat este divizat în 20 de
părți sociale egale, a câte 10 RON fiecare, care se repartizează astfel:
fondator BÂLC GHEORGHE DORIN, asociat unic.
administrator BÂLC GHEORGHE DORIN cu puteri depline cu durata nelimitată.
2.5. Clienți, furnizori, piața, loc în topul companiilor active
Având în vedere ca societatea se ocupa cu vanzarea cu amanuntul si are un singur
angajat, numar mediu de clienti pe zi este de 50 de persoane. Majoritatea comenziilor se
fac la sediul magazinului și doar 10 % se fac online prin intermediul site-ului dedicat în
acest sens.
În cazul în care comenziile sunt ridicate din magazin clientii sunt informați despre
data și ora la care aceștia pot ridica produsele. Pentru comenzile online, duarata de la
comanda pana la primire este de aproximativ 48 de ore.
40

Produsele sunt livrate de la furnizorii din depozite locale prin intermediul uor
programe informatice ce afiseaza stocuri în timp real.
Piața de desfacere este preponderent una locala, clietii fiind în marea lor majoritate
persoane fizice.
În anul 2019 compania a inregistrat urmatoarele poziții:
Locul 1096 din 4320 companii active, dupa cifra de afaceri in domeniul
4532 – Comert cu amanuntul de piese si accesorii pentru autovehicule .
Locul 1119 dupa venituri totate la nivel national, din sectorul firmei curente.
Local 1116 in topul profitabilitati nete, la nivel national, comparativ cu
firmele din acelasi domeniu de activitate.
Local 2130 in topul celor mai mari angajatori din acelasi domeniu de
activitate57.
2.6. Analiza evoluției indicatorilor din bilanțul contabil
Conform tabelului nr.3.1, se poate observa faptul că activele totale la data de 31
decembrie 2018, au o valoare puțin mărita fata de sfarsitul anului precedent, în special
datorită creșterii activelor corporale și a stocurilor, valoare contrabalansată de scăderea
creanțelor, precum și de diminuarea soldului contului casă și conturi la bănci.
Activele imobilizate, măsoară gradul de investire a capitalului în societate58 și conțin
imobilizările necorporale, corporale și financiare care au crescut în 2018 față de 2017 de
15,5 ori, în special ca rezultat al investițiilor semnificative efectuate pentru dezvoltarea și
modernizarea activitătții.
Stocurile au crescut în anul 2018 față de anul precedent ca rezultat al investițiilor
de piese și accesorii pentru autovehicule. Creșterea stocurilor a fost depășită de scăderea
activelor circulante, cum ar fi numerarul și creanțele.
57 https://www.infoquick.ro/verificare-firme/proservice-automobile-s-r-l-33542580 58 Ion Bucur, Diagnostic economico – financiar,Editura Universitară, București 2006, pag.111
41

Totalul activelor circulante a scăzut 2018 față de 2017, în principal ca efect al
creșterii stocurilor, scăderea creanțelor și diminuarea soldului contului casă și conturi la
bănci.
În 2018 totalul datoriilor a crescut față de anul precedent., în special ca urmare a
creșterii împrumuturilor pe termen lung.
Capitalurile proprii în anul 2018 au scazut cu 3,5% fata de anul anterior.

Tabel nr.2.1. -Bilanțul contabil la SC PROSERVICE AUTOMOBILES SRL
Denumirea indicatorului 20172018Abaterea
absoluta
(2018-2017) (Indice %)
2018/2017
Active imobilizate 2.62940.73338.1041549,37
Imobilizări necorporale 4218-3042,86
Imobilizări coporale 2.58740.71538.1281573,83
Imobilizări financiare 00-
Active circulante 224.594204.291-20.30390,96
Stocuri 76.505113.60937.104148,50
Creanțe 13.14510.134-3.01177,09
Investiții pe termen scurt 00-
Disponibilități (casa si conturi) 134.94480.548-54.4239659,69
TOTAL ACTIV 227.223245.02417.801107,83
Datorii pe o perioadă< 1 an 165.663162.688-2.97598,20
Datorii pe o perioadă> 1 an 5.27322.08416.811418,81
Cheltiueli în avans 6.6465.618-1.02884,53
Sume de reluat într-o perioadă de până la
un an 2.0402.792752136,86
Sume de reluat într-o perioadă mai mare
de un an4.6062.826-1.78061,35
Venituri în avans 0000
CAPITAL SI REZERVE –
Capital 2002000100
Capital subscris varsat 2002000100
Rezerve 40400100
Profitul sau pierdere reportat(a) sold
creditor000-
42

Profitul sau pierdere reportat(a) sold
debitor7.1350-7.1350
Profitul sau pierderea exercițiului
financiar sold creditor 000-
Profitul sau pierderea exercițiului
financiar sold debitor75.14165.630-9.51187,34
Repartizarea profitului 400-400
Total capitaluri proprii 68.20665.870-2.33696,57
TOTAL PASIV 227.223245.02417.801107,83
Cifra de afaceri 866.050 870.466 4.416100,51
Profit brut 90.782 81.401 -9.38189,66
Total datorii 165.663 184.772 19.109111,53
Total venituri 866.226 870.467 4.241100,49
Total cheltuieli 775.444 789.066 13.622101,76
43

CAPITOLUL III
ANALIZA SITUAȚIEI FINANCIARE LA S.C. PROSERVICE
AUTOMOBILE S.R.L.
Datele necesare pentru calculul indicatorilor financiari la firma S.C. PROSERVICE
AUTOMOBILE S.R.L. au fost preluate din situațiile financiare din anii 2017, 2018 a căror
formă sintetizată s-a prezentat în capitolul anterior. De asemenea vom prezenta evoluția
procentuală a indicatorilor din bilanțul contabil al anului 2017 față de 2018.
3.1. Analiza indicatorilor de bonitate și echilibru financiar
Analiza fondului de rulment, nevoii de rulment și trezoreriei nete

Echilibrul financiar al întreprinderii rezultă din confruntarea maselor mari ale
bilanțului: fondul de rulment (FR) cu necesarul de fond de rulment (NFR), din care rezulta
trezoreria neta.
Pe baza bilanțului financiar posturile după criteriul permanenței, echilibrului
financiar presupune presupune finanțarea activului cu durata mai mare de 1 an din
resursele cu scadență peste 1 an, iar finanțarea activelor sub 1 an, din resursele cu scadențe
sub 1 an.
Analiza fondului de rulment
Fondul de rulment propriu prezintă o utilitate mai limitată decât fondul de rulment
net. Se calculează când se dorește să se aprecieze autonomia financiară a unei întreprinderi.
Un prim echilibru rezultă din confruntarea pasivului pe termen lung (capitaluri
permanente) cu necesarul permanent (activul imobilizat).
44

Aceasta metoda pune în evidență echilibrul financiar pe termen lung, fondul de
rulment reprezentând partea din capitalurile permanente rămasă după finanțatea
imobilizărilor, pe care întreprinderea o consacră finanțării activelor circulante. Este partea
din capitaluri cu grad de exigibilitate slab, care servește finanțării elementelor de activ cu
grad de lichiditate suficient de crescut. Această metodă permite înțelegerea cauzelor
variației fondului de rument, creșterea lui fiind determinată de creșterea capitalurilor
permanente și de reducerea imobilizărilor nete.
Analiza necesarului de fond de rulment
Necesarul de fond de rulment desemnează nevoile financiare generate de
executarea unor operațiuni repetitive care compun ciclul de exploatare
curentă(cumparaturi, vânzari, plăți de salarii), al cărui total trebuie acoperit cel puțin parțial
de resurse stabilie (fondul de rulment net). El reprezintă baniice trebuie rulați în
întreprindere pentru a-i asigura funcționarea (dupa finanțarea imobilizărilor), care reclamă
cheltuieli ce vor fi recuperate la achitarea facturilor de către clienți.
Se determina ca diferență dintre între necesitățile ciclice(active circulante, mai
putin disponibilități) și resursele ciclice (datorii sub 1 an, mai puțin creditele bancare
curente).
Analiza trezoreriei nete
Trezoreria netă (TN) rezultă din egalitatea dintre activele și pasivele bilantului, în
prezentarea tabelară însemnând Activ=Pasiv, respectiv Utilizări=Resurse, egalitate care
conduce la confruntarea fondului de rulment (FR) cu necesarul fondului de rulment (NFR).
Din această confruntare rezultă echilibrul financiar al întreprinderii, care constituie
un rezultat al operațiunilor ce afectează toate posturile de bilant și care reiese din lectura pe
orizontală a bilanțului prezentat sub formă tabelară.
Trezoreria activă cuprinde disponibilitățiile curente degajate de funcționarea
întreprinderii, la care se adauga plasamentele rambursabile în orice moment (valori
mobiliare de plasament.
Trezoreria pasivă este reprezentată de creditele bancare curente, de soldurile
creditoare de bănci și de efectele scontate (în afara bilațului).
45

Trezoreria netă rezultă atât din operațiuni ce afectează capitalurile permanente și
activul imobilizat, cât și din operațiuni care privesc activele circulante și datoriile pe
termen scurt.Cresterea trezoreriei nete poate fi realizată prin creșterea fondului de rulment
și prin scăderea necesarului de fond de rulment, respectiv prin creșterea disponibilitătilor și
reducerea creditelor bancare curente.
Valoarea pozitivă sau negativă a trezoreriei nete este consecința inegalității dintre
fondul de rulment și necesarul de fond de rulment.
Chiar dacă înregistrarea unei trezorerii pozitive pe mai multe exerciții financiare
demostrează o rentabilitate economică ridicată, nu întotdeauna o trezorerie pozitivă este
semnul unei situații favorabile, deoarece scopul întreprinderii nu este obținerea unei
trezorerii, ci antrenarea resurselor în activități eficiente.
Dacă pe termen scurt trezoreria pozitivă înseamnă realizarea echilibrului financiar,
pe termen lung absența resurselor stabile folosite pentru acoperirea nevoilor temporare ar
putea semnifica ineficienta utilizării lor cu efecte negative în remunerarea capitalului,
respectiv rambursarea împrumuturilor59.
Tabel nr.3.1.- Fondul și necesarul de rulment, trezoreria netă
Indicatori ai echilibrului financiar 20172018
1Active circulante (lei) 224.594204.291
2Stocuri (lei) 76.505113.609
3Creanțe (lei) 13.14510.134
4Datorii pe termen scurt (lei) 165.663162.688
5Fondul de rulment (FRN=Ac-Dts) 58.93161.906
6Necesarul de fond de rulment (NFR=(St+ Cr)-Dts) -76.013-38.945
7Trezoreria netă (TN=FRN-NFR) 134.94485.806
59 Monea, M. – Analiza economico-financiară a activității firmei, Editura Universitas, Petroșani, 2015p.127
46

Fig. 3.1. Fondul și necesarul de rulment, tre zoreria netă
Din punct de vedere al echilibrului financiar , se poate observa faptul că fondul de
rulment este pozitiv și a avut o dinamică ușor ascendentă în anul 2018 față de anul 2017, ce
reflectă creșterea marjei de securitate financiară, atât pe termen lung, cât și pe termen scurt.
Se poate afirma faptul că există o stare de echilibru financiar pe termen lung, surplusul
acoperind nevoile de finanțare pe termen scurt ale ciclului de exploatare.
În privința necesarului de fond de rulment negativ atât în anul 2017 cât si in anul
2018, se poate spune că semnifică existența unui surplus de resurse temporare în raport cu
nevoile temporare, adică necesitățiile temporare fiind mai mici decat resursele temporare
ce pot fi mobilizate.
Spre deosebire de fondul de rulment, care reflecta echilibrul pe termen lung,
necesarul fondului de rulment reflecta echilibrul curent al întreprinderii, este mai fluctuant,
mai instabil decât fondul de rulment și depinde de urmatorii factori: cifra de afaceri, durata
ciclului de producție, durata de rotație a stocurilor, decalajul dintre termenul de recuperare
a creanțelor și termenul de plată a furnizorilor.
Trezoreria netă pozitivă este rezultatul echilibrului financiar curent al întreprinderii,
când fondul de rulment este superior necesarului de fond de rulment. Expresia trezorerie
47
20172018
-100-50050100150
Fondul de rulment
(FR=Ac-Dts)
Necesarul de fond de
rulment (NFR=(St+ Cr)-
Dts)
Trezoreria netă (TN=FRN-
NFR)

pozitive se regăsește sub forma disponibilităților bănești în conturi bancare și în casă și
investițiilor pe termen scurt.
Chiar dacă înregistrarea unei trezorerii pozitive pe mai multe exerciții financiare
demostrează o rentabilitate economică ridicată, nu întotdeauna o trezorerie pozitivă este
semnul unei situații favorabile, deoarece scopul întreprinderii nu este obținerea unei
trezorerii, ci antrenarea resurselor în activități eficiente.
Dacă pe termen scurt trezoreria pozitivă înseamnă realizarea echilibrului financiar,
pe termen lung absența resurselor stabile folosite pentru acoperirea nevoilor temporare ar
putea semnifica ineficienta utilizării lor cu efecte negative în remunerarea capitalului,
respectiv rambursarea împrumuturilor.
Existența unei trezorerii nete pozitive certifică o stare de echilibru financiar la
nivelul firmei, deci S.C. PROSERVICE AUTOMOBILE S.R.L. se bucură de autonomie
financiară pe termen scurt.
Analiza indicatorilor de lichiditate
În aprecierea sănătății financiare a întreprinderii trebuie să se urmărească nu numai
solvabilitatea, ci si lichiditatea ei, în sensul că pentru ca aceasta să fie într-o situație
satisfăcătoare nu este suficient ca ea sa-și poată achita datoriile (să fie solvabilă) , ci trebuie
să le poată achita la scadența convenită. Astfel, întreprinderea poate fi solvabilă, având un
activ total superior datoriilor (situație netă pozitivă), dar să nu posede suficiente lichidități
pentru a respecta scadențele, ceea ce impune analiza separată a lichidității sale.
Daca solvabilitatea vizeaza aptitudinea întreprinderii de a-și regla datoriile pe
termen mediu și lung și oferă o informație parțială asupra lichidității pe termen scurt,
gradul de lichiditate exprimă calitatea echilibrului financiar al întreprinderii pe termen
scurt.
Lichiditatea măsoară aptitudinea întreprinderii de a face fată obligațiilor pe termen
scurt și reflectă capacitatea de a transforma rapid activele circulante în disponibilități
(bani). Se consideră că o întreprindere este „lichidă” când resursele degajate de
operațiunile curente ale exercițiului îi furnizează suficiente disponibilități pentru a face fața
scadențelor pe termen scurt.
48

Notiunea de lichiditate poate viza bilanțul și activele acestuia, fiecare având
semnificație proprie: lichiditatea bilanțului se referă la faptul că activele sub 1 an sunt
superioare datoriilor sub 1 an, ceea ce ferește întreprinderea de faliment pe termen scurt.
Tabel nr.3.2.- Rate de lichiditate
Rate de lichiditate 20172018
1Active circulante (lei) 224.594204.201
2Stocuri (lei) 76.505113.609
3Datorii curente (lei) 165.663162.688
4Disponibilități bănești (lei) 134.94480.548
5FRF=Active circulante-Datorii curente (lei) 58.93141.603
6Rata lichid.generale (At/Dc) 1,35 1,25
7Rata lichid.reduse (Ac-St)/Dc 0,900,55
8Rata lichid.imediate (Ds/Dc ) 0,810,50

Fig. 3.2.Rate de lichiditate
Ca urmare a unui fond de rulment financiar (FRF) pozitiv și valoarea ratelor de
lichiditate generală, este supraunitară, se atestă faptul că firma prezintă o lichiditate
satisfăcătoare pentru rambursarea datoriilor cu scadența sub un an, chiar dacă se observă
faptul că ratele de lichiditate din anul 2018 sunt mai mici decât cele din 2017, dar se poate
observa cu ușurință faptul că unul dintre motivele micșorării acestor indicatori este
49
2017 201800.20.40.60.811.21.4
Rata lichid.generale
(At/Dc)
Rata lichid.reduse (Ac-
St)/Dc
Rata lichid.imediate
(Ds/Dc)

diminuarea disponibilităților bănești în anul 2018, chiar dacă datoriile curente către
furnizori au ramas aproape aceleași, în condițiile în care stocurile s-au mărit în anul 2018.
Totuși, SC Proservice Automobile SRL, prin rata de lichiditate generală se
încadrează în limitele admise de teoriile economice. În privința ratei de lichiditate reduse
se observă că și aceasta se încadrează în limitele admise de teoriile economice de 0,65-1
sau 0,8-1, în anul 2017, dar în anul 2018, nu se mai încadrează în limitele admise de
teoriile economice. În ceea ce privește rata de lichiditate imediată, fiind mai mare față
valoarea minimă admisa de teoriile economice, respectiv de 0,2-0,3, aceasta ne arata faptul
că firma prezintă o garanție de lichiditate satisfăcătoare.
Analiza indicatorilor de solvabilitate
Solvabilitatea constituie aptitudinea întreprinderii de a face față scadențelor pe
termen lung si mediu și depende de mărimea datoriilor cu asemenea scadențe și de
cheltuielile financiare (costul îndatorării). Ea constituie un obiectiv prioritar al
întreprinzătorului care dorește să-și păstreze automonia financiară si flexibilitatea gestiunii
și din echilibrul dintre fluxurile de încasări și fluxurile de plăți, cât și dint-un fond de
rulment pozitiv, care presupune o bună adecvare între ne4cesarul de finanțare pe termen
lung (în active corporale și financiar) și resursele de finanțare cu caracter permanent
(capitaluri proprii și îndatorarea la termen)
Solvabilitatea se definește mai ales in perspectiva unei lichidări a întreprinderii,
daca se află în încetare de plată. Întreprinderea este solvabilă în măsura în care activul real
este suficient pentru a-i permite plata tutruror datoriilor. Misiunea solvabilității este
condiționată de sincronizarea ritmului încasărilor de fonduri legate de transformarea în
monedă a activelor ajunse la maturitate si ritmul plăților imperative legate de lichidarea
datoriilor ajunse la scadență. În acest sens o primă apreciere a solvabilității se realizează
prin compararea între lichiditatea activelor și exigibilitatea capitalurilor, respectiv a
activelor totale cu datoriile totale.
50

Tabel nr.3.3.- Rate de solvabilitate și de îndatorare
Rate de solvabilitate și de îndatorare 20172018
1ANC=Activ net-Datorii (lei) 68 20465 870
2Rsp=Capital propriu/ Pasiv (>0,5) 11
3Rsg=Active/Datorii totale (>1) 1,411,36
4Rd=Datorii/Capital propriu 2,432,80
5Rdtl=Datorii>1/Capital propriu 0.080,34
Fig. 3.3. Rata de solvabilitate și rata de îndatorare
Rata solvabilității patrimoniale, în anul 2017, este de peste 0,3-0,5, limite impuse de
teoria economică, situația considerându-se foarte bună. După cum se observă și în anul
urmator, respectiv 2018, rata solvabilității patrimoniale a ramas tot la 1, ca în anul
precedent. Și în acest an situația economică este considerată una foarte bună. Rata
solvabilității generale se situează deasupra nivelului superior al intervalului de siguranță
51

financiară, însemnând că activele firmei au capacitatea de a genera suficient numerar
pentru ca firma să facă față plăților viitoare.
Cel de-al doilea indicator, gradul de îndatorare, reflectă ponderea datoriilor pe termen
lung în capitalul permanent și trebuie să aibă o valoare mai mică de 0,3. Se observă că
valoarea ratei gradului de îndatorare este cu mult mai mare decât pragul maxim impus de
teoria economică, ceea ce înseamnă incapacitatea firmei de a-și plăti datoriile din activele
firmei. Acest fapt a determinat necesitatea firmei de finanțări suplimentare. Se observă o
creștere a ratei gradului de îndatorare în anul 2018 datorită împrumutului contractat pentru
finanțarea investițiilor. Acest fapt este dovedit și de rata îndatorării pe termen lung.
3.2. Analiza ratelor de structură patrimonială
Analiza structurii patrimoniale are ca obiectiv stabilirea și urmărirea evoluției
ponderii diferitelor elemente patrimoniale (de activ și de pasiv). Ratele de structură
patrimonială oferă posibilitatea exprimării bilanțului în procente și permite identificarea
caracteristicilor majore ale structurii bilanțului oferind deasemenea posibilitatea realizării
de analize comparative în timp și spați u.
Ratele privind structura activului
Ratele de structură ale activului se determina fie ca ponderi ale grupelor de activ în
totalul activului bilanțier, fie ca ponderi ale diferitelor elemente în cadrul fiecarei
grupe.Ratele de structură a activului, ca valoare, sunt influențate de caracteristicile tehnice,
economice și juridice ale activității firmei.

52

Tabel nr. 3.4. – Ratele activelor imobilizate
Ratele activelor imobilizate 20172018
1Imobilizări necorporale (lei) 4218
2Imobilizări corporale (lei) 2.58740.715
3Active imobilizate (lei) 2.62940.733
4Imobilizări financiare (lei) 00
5Total activ (lei) 227.223245.024
6Rata activelor imobilizate 1,1616,63
7Rata imobilizărilor necorporale 0,0180,007
8Rata imobilizărilor corporale 1,13816,62
Fig. 3.4. Ratele activelor imobilizate grafic
Rata activelor imobilizate a crescut în anul 2018 față de 2017 ca rezultat al
investițiilor semnificative efectuate pentru dezvoltarea și modernizarea activitătții. Ratele
imobilizărilor necorporale sunt foarte mici datorita investițiilor minime, strictul necesar
pentru a putea functiona.
53
2017 201805101520
Rata activelor
imobilizate
Rata imobilizărilor
necorporale
Rata imobilizărilor
corporale

Ratele activelor circulante
Tabel nr. 3.5. – Ratele activelor circulante
CrtRata activelor circulante 20172018
1Active circulante (lei) 224.594204.291
2Stocuri (lei) 76.505113.609
3Disponibilități bănești (lei) 134.94480.548
4Creanțe (lei) 13.14510.134
5Total activ (lei) 227.223245.024
6Rata activelor circulante 98,8583,38
7Rata stocurilor 33,6746,37
8Rata creanțelor comerciale 5,794,14
9Rata disponibilităților bănești și a plasamentelor 59,3932,87
Fig. 3.5. Ratele activelor circulante
Rata activelor circulante a înregistrat o scădere în 2018 față de 20015 ca urmare a
scăderii disponibilităților bănești cauzată de ieșiri de numerar mai mari pentru investiții și
54
2017 2018020406080100Rata activelor circulante
Rata stocurilor
Rata creanțelor
comerciale
Rata disponibilităților
bănești și a
plasamentelor

de asemenea a scăzut fiind influențată de creșterea investițiilor, a avansurilor și
imobilizărilor în curs.
Rata stocurilor a crescut în 2018 față de 2017 cu implicații negative ca urmare a
măririi, în principal, a stocurilor de mărfuri, cu efecte negative asupra societății prin
imobilizarea fondurilor bănești în ele.
Rata creanțelor comerciale a scăzut în 2018 față de 2017 ca urmare a micșorării,
neîncasării la termenele prevăzute în contracte a soldurilor conturilor de clienți și conturi
asimilate, având termen de lichiditate sub un an.
Ratele privind structura pasivului
Tabel nr. 3.6.- Ratele pasivului
Rate privind structura pasivului 2017 2018
Capitalul permanent (lei) 73.479 87.954
Capital propriu (lei) 68.206 65.870
Total pasiv (lei) 227.223 245.024
Rata stabilității finanțării (CP/TP) 32,34 35,90
Rata autonom.financiare (Cpr/TP) 30,02 26,88
Fig. 3.6. Ratele privind structura pasivului
55
201720180510152025303540
Rata stabilității
finanțării (CP/TP)
Rata
autonom.financiare
(Cpr/TP)

În anul 2018 rata stabilității financiare a crescut față de 2017 ceea ce indică un
aspect pozitiv și acest lucru se datorează în principal creșterii capitalului permanent.
În concluzie, pe parcursul întregului an 2018, intrările pozitive de numerar din
operare și creditele contractate au fost folosite integral pentru a acoperi investițiile
semnificativ mai mari acest lucru având ca rezultat o scădere a poziției de numerar la
sfârșitul anului fata de anul precedent.
Rata autonomiei financiare arată ponderea surselor proprii în finanțarea mijloacelor
economice și se recomandă ca valoarea acesteia să fie mai mare de ½.60 Din datele
menționate în tabel se poate observa că valoarea ratei este mult peste valoarea recomandată
în teoria economică ceea ce reprezintă un aspect foarte pozitiv.
3.3. Analiza riscului de faliment (insolvabilitatea)
Diagnosticarea riscului de faliment se poate face și prin metoda scorurilor. În teoria
economică au fost elaborate o serie de modele bazate pe metoda scorurilor, dintre care cele
mai cunoscute sunt: modelul Altman, modelul Canon și Holder, modelul Loeb și Portier,
modelul Băncii Franței. Tehnica scorurilor permite ca în urma analizei unei firme să
obținem o cifră (scor) care spune dacă firma urmează să intre în faliment sau nu. Scorul Z
apare ca o funcție liniară compusă din mai multe variabile, caracterizate de coeficienții
medii, determinați prin metoda celor mai mici pătrate, în urma observațiilor asupra
întreprinderilor reprezentative și care sunt grupate de la început în „bune” și „rele”.
Modelul Altman face parte din categoria modelului de determinare a riscului de
faliment și care reprezintă o combinație lineară între mai multe rate financiare:
54321 6,09,02,14,13,3 RRRRRZ 
60 Isfănescu Aurel, Vasile Robu–Analiza economico-financiară, Editura ASE, București, 2002, p.197
56

unde:
R1=Profitul brut / Total active;
R2=Capitalul permanent / Total Active;
R3=Fondul de rulment / Total Active;
R4=Cifra de afaceri /Total active;
R5=Capital propriu / Datorii pe termen lung

Tabel nr. 3.7.- Rate financiare și modelul Altman
Rate financiare 2017 2018
R1 0.40 0.33
R2 0.30 0.36
R3(fc.Ac) 0.26 0.25
R4 3.81 3.55
R5 12.93 2.98
Modelul Altman(Ac) 13.24 6.88
Din datele menționate în tabel se observă că firma este solvabilă deoarece valorile
modelului Altman sunt peste valoarea de 3. Totuși putem menționa că în 2017 se observă
valori mai mari pentru modelul Altman, datorită faptului că valorea ratei financiare R 5 este
mai mare pentru că capitalul propriu este mult mai mare în comparație cu datoriile pe
termen lung. În anul 2018 a scăzut foarte mult valoarea acestui indicator datorită ratei
financiare R5 care indică creșterea datoriilor pe termen lung.
57

CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Este necesară o analiză SWOT pentru Societatea comercială S.C. PROSERVICE
AUTOMOBILE S.R.L deoarece pe baza concluziilor, să poată fi luate măsuri de
îmbunătățire a activității, astfel încât societatea să își mențină și să își întărească poziția pe
piață. Analiza poziției financiare efectuată pe modelul de activitate al S.C. PROSERVICE
AUTOMOBILE S.R.L s-a constituit într-un studiu pertinent de dinamică economică,
bazat pe cifre și indicatori ce comensurează puterea economică a societății analizate și
pune în evidență punctele forte dar și lucrurile ce trebuiesc îmbunătățite în viitor.
Analiza poziției financiare a presupus o analiză mai amplă și mai complexă a
indicatorilor financiar-contabili specifici, cu evidențierea și calculul ratelor de lichiditate,
solvabilitate, de echilibru financiar, a fondului de rulment și a necesarului de fond de
rulment, valorile pozitive ale acestor indicatori, presupunând un echilibru financiar pe
termen lung, ratele supraunitare de rentabilitate, solvabilitate și trezoreria netă pozitivă,
dând o imagine grăitoare asupra gradului sporit de independență economică și financiară al
societății.
În urma analizei am constatat faptul că putem spune cu certitudine că o trezoreria
netă pozitivă este rezultatul echilibrului financiar curent al întreprinderii, datorita faptului
că fondul de rulment este superior necesarului de fond de rulment. Cu toate acestea chiar
dacă se înregistrează o trezorărie pozitivă pe mai multe exerciții financiare și se
demostrează o rentabilitate economică ridicată, nu întotdeauna o trezorerie pozitivă este
semnul unei situații favorabile, deoarece scopul întreprinderii nu este obținerea unei
trezorerii, ci antrenarea resurselor în activități eficiente.
Ca urmare a unui fond de rulment financiar (FRF) pozitiv și valoarea ratelor de
lichiditate generală, fiind supraunitară, se atestă faptul că firma prezintă o lichiditate
satisfăcătoare pentru rambursarea datoriilor cu scadența sub un an, chiar dacă se observă
faptul că ratele de lichiditate din anul 2018 este mai mici decât cele din 2017,dar se poate
observa cu ușurință faptul că unul dintre motivele micșorării acestor indicatori este
micșorarea disponibilităților bănești în anul 2018, chiar dacă datoriile curente către
furnizori au ramas aproape aceleași, în condițiile în care stocurile s-au mărit în anul 2018.
58

Din punct de vedere al analizei ratelor de lichiditate am constatat faptul că rata de
lichiditate generală se încadrează în limitele admise de teoriile economice. În privința ratei
de lichiditate redusă se observă că și aceasta se încadrează în limitele admise de teoriile
economice de 0,65-1 sau 0,8-1, în anul 2017dar în anul 2018, nu se mai încadrează în
limitele admise de teoriile economice. În ceea ce privește rata de lichiditate imediată, fiind
mai mare față valoarea minimă admisa de teoriile economice, de 0,2-0,3, aceasta valoare
ne arata faptul că firma prezintă o garanție de lichiditate satisfăcătoare.
Din punct de vedere al analizei ratei solvabilității patrimoniale putem observa
faptul că a rămas la aproximativ aceeasi valoare în 2018 , față de 2017. Datorită acestei
observații putem specifica că situația economică este considerată una foarte bună, iar
datorita faptului că r ata solvabilității generale se situează deasupra nivelului superior al
intervalului de siguranță financiară, înseamnă că activele societății au capacitatea de a
genera suficient numerar pentru ca societatea să facă față plăților viitoare.
Cel de-al doilea indicator al solvabilității, gradul de îndatorare, ce reflectă ponderea
datoriilor pe termen lung în capitalul permanent este cu mult mai mare decât pragul maxim
impus de teoria economică, ceea ce înseamnă incapacitatea firmei de a-și plăti datoriile din
activele firmei. Acest fapt a determinat necesitatea firmei de finanțări suplimentare. Se
observă o creștere a ratei gradului de îndatorare în anul 2018 datorită împrumutului
contractat pentru finanțarea investițiilor. Acest fapt este dovedit și de rata îndatorării pe
termen lung.
Din analiza modelului Altman se observă că situația financiară este bună și
întreprinderea este solvabilă deoarece valorile sunt pe ste valoarea de 3.
Analizând toate observațiile specificate mai sus, putem remarca evidențierea
punctele forte ale acestei societăți, constând în gradul ridicat de integrare și specializare a
activităților, reinvestirea profitului ce dă siguranță unor surse certe de finanțare a
obiectivelor de modernizare și retehnologizare, dar și punctele ce trebuiesc îmbunătățite,
punctele slabe.
59

BIBLIOGRAFIE
1.Achim M. V., Borlea S. N., Ghid pentru analiza-diagnostic a stării financiare, Ed.
Risoprint Cluj Napoca, 2017;
2.Achim, M.V., Analiza financiară a entității economice, Editura Risoprint,Cluj
Napoca, 2011;
3.Anghel I. (coord), Analiză și evaluare economico-financiară, Editura ASE,
București, 2016
4.Anghel Ion, Anica Popa Adrian, Oancea Negescu Mihaela, Popescu Ana Maria,
Evaluarea întreprinderii , Editura Economică, București, 2010;
5.Bătrâncea M, Bătrâncea L.M., Mașca E, Analiza entității economice armonizată cu
standardele internaționale de raportare financiară, Editura RISOPRINT, Cluj-
Napoca, 2008;
6.Bucur Ion, Diagnostic economico-financiar, Editura Universitară, București 2006;
7.Buglea, A., Lala Popa, I. – Analiză economico-financiară, Editura Mirton,
Timișoara, 2012
8.Coman Florin – Contabilitatea financiară a societăților comerciale, Editura
Fundației România de Mâine, București, 2006;
9.Done I, Ungureanu A, Cota unică de impozitare și convergența economiei naționale
la UE, Integrarea României în Uniunea Europeană Oportunități și provocări,
Supliment al Revistei de Economie teoretică și aplicată, vol.II, 2007
10.Dumitru Marin – Finanțele întreprinderii, Editura Fundației Rom ânia de Mâine,
București, 2006;
11.Dumitru Marin – Gestiunea financiară a întreprinderii, Ediția a-II-a, Editura
Fundației România de Mâine, București, 2005;
12.Eros-Stark Lorant, Pantea Ioan Marius – Analiza situației financiare a firmei,
Elemente teoretice. Studiu de caz, Editura Economic ă, București, 2001;
13.Feleagă (Malciu) Liliana, Feleagă Niculae – Contabilitate financiară o abordare
europeană și internațională, Volumul I, Editura InfoMega, București, 2005;
14.Feleagă (Malciu) Liliana , Feleagă Niculae – Contabilitate financiară o abordare
europeană și internațională, Volumul II, Editura InfoMega, București, 2005;
60

15.Feleagă Nicolae, Feleagă Liliana – Politici și opțiuni contabile, Editura Infomega,
București, 2008;
16.Gâdoiu M., Perfecționarea diagnosticului financiar al întreprinderii, Editura
Universitară, București, 2015;
17.Greuning V. Hennie – Standarde internaționale de raportare financiară, Ghid
practic, ediție revizuită 2007, Institutul Irecson, București, 2007;
18.Helfert, E. – Tehnici de analiză financiară, BMT Publishing House, București,
2006;
19.Hristea, A.M., Analiza economică și financiară a activității întreprinderii. De la
intuiție la știință, Vol I, Vol II, Editura Economică, București, 2013
20.Ionescu Cicilia, Contabilitate, baze și proceduri, Ediția a-II-a, Editura Fundației
România de Mâine, București, 2007;
21.Ionescu Cicilia, Reglementări contabile conforme cu Directivele Europene
referitoare la elaborarea situațiilor financiare – Suport de curs – București, 2007;
22. Isfănescu Aurel, Vasile Robu–Analiza economico-financiară, Editura ASE,
București, 2002;
23.Monea, M. – Analiză financiară. Noțiuni teoretice și studii de caz, Editura Sitech,
Craiova, 2012
24.Monea M, Analiza economico-financiară a activității firmei, Editura
Universitas,Petroșani,2015;
25.Moroșan Iosefina – Analiza economico-financiară, Editura Fundației Rom ânia de
Mâine, București, 2006;
26.Pântea, I. M., – Analiza economico – financiară instrument al managementului
întreprinderii, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017;
27.Pântea Iacob Petru, Bodea Gheorghe – Contabilitatea financiară românească
conformă cu Directivele Europene, Ediția a-II-a, Editura Intelcredo, Deva, 2007;
28.Petrescu S, Analiză și diagnostic financiar-contabil, Ghid teoretico-aplicativ,
Editura CECCAR, Bucuresti, 2010;
29.Popescu A. M. – Analiza și evaluarea întreprinderii, Editura Economică, București,
2014;
30.Radu F, Dinca M., Bu șe L., Siminica M. Analiza economico-financiara a firmei,
Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2001;
61

31.Ristea Mihai, coord. – Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura
Universitară, București, 2005;
32.Robu, V., Anghel, I., Șerban, C. Analiza economico-financiară a firmei, Editura
Economică, București, 2014;
33.Vasile Ilie – Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Meteor Press, Bucure ști,
2006;
34.Vâlceanu, Gh., Robu, V., Georgescu, N. – Analiză economico-financiară, Editura
Economică, București, 2005
35.Vintilă Georgeta – Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică și
Pedagogică, R.A., București, 2006;
*** Legea contabilită ții nr.82/1991 republicat ă și actualizată în 2018;
*** Ordinul nr. 1802/2014 din 29 decembrie 2014 pentru aprobarea Reglementărilor
contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale
consolidate, Monitorul Oficial al României,30 decembrie 2014, Reglementărilor contabile
2017(OMFP 1802/2014). Forma actualizata – consolidată cu modificările și completările
aduse de: ORDINUL nr. 773 din 1 iulie 2017; ORDINUL nr. 1.198 din 30 septembrie
2017; ORDINUL nr. 4.160 din 31 decembrie 2017; ORDINUL nr. 1.938 din 17 august
2018; ORDINUL nr. 166 din 25 ianuarie 2017; ORDINUL nr. 895 din 16 iunie 2017;
ORDINUL nr. 2.827 din 30 octombrie 2017; ORDINUL nr. 470 din 11 ianuarie 2018;
ORDINUL nr. 1.243 din 5 februarie 2018;
*** Ordinul nr. 6/2017 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu
directivele europene, Monitorul Oficial, Partea I, nr. 540 /20 iulie 2017, Intrare în vigoare
la data/ 1 ianuarie 2018;
*** https://termene.ro/firma/33542580-PROSERVICE-AUTOMOBILE-SRL
*** https://www.infoquick.ro/verificare-firme/proservice-automobile-s-r-l-33542580 .
62