Istituto di Scienze Psicologiche [621354]

1

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” DIN ALBA IULIA
Facultatea de Drept și Științe Sociale
Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic

DISERTAȚIE

de finalizare a programului de master
PSIHOPEDAGOGIA EDUCAȚIEI TIMPURII
ȘI A ȘCOLARITĂȚII MICI

Absolvent: [anonimizat],
Conf. univ. dr. Voiculescu Elisabeta

2014

2

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” DIN ALBA IULIA
Facultatea de Dr ept și Științe Sociale
Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic

DISERTAȚIE

Cunoașterea și valorificarea specificului cultural
prin intermediul parteneriatelor educaționale

Absolvent: [anonimizat],
Conf . univ. dr. Voiculescu Elisabeta

2014

3

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

Prezenta disertație finalizează programul de master Psihopedagogia educației timpurii și a
școlarității mici , organizat în cadrul proiectului Perspective ale formării prin masterat a
specia liștilor în domeniul educației timpurii și al școlarității mici la un nivel calitativ superior”
(PERFORMER), proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional
Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013, Cod Contract:
POSDRU/86/1.2/S/62508.

Beneficiar: Universitatea ”Transilvania” din Brașov
Partener 1: Universitatea ”1 Decembrie 1918” din Alba Iulia
Partener 2: Universitatea ”Aurel Vlaicu” din Arad
Partener 3: Istituto di Scienze Psicologiche di Educazione e di Formazi one, Roma (Italia)

4

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

CUPRINS :
HARTĂCONCEPTUALĂ…………………………………………………… …… ..6
INTRODUCERE ………………………………………………………… …………… .7
CAPITOLUL 1. PARTENERI ATELE EDUCAȚIONALE…… ………… …… ..10
1. 1. Parteneri pentru educație ……………………………… …………… …… 10
1. 2. Necesitatea parteneriatului……………………………………………. ……….. …….. …13
1. 3. Cerințele unui parteneriat ……………………………… ………… ……. ..15
1. 4. Condiții pentru parteneriat …………………………… ………… …… ….16
1. 5. Resurse pentru parteneriat …………………… …………………… ……. .17

CAPITOLUL 2. PARTENERI ÎN EDUCAȚIE…………………………… ……… …….. …19
2. 1. Școala – nucleu al parteneriatului ………………………. ………………….. …….. ….19
2. 2 . Cooperarea școlii cu familia ……………………………………… …… …22
2. 3. Comunitatea și rolul acesteia în educație ………………………………… …….. …..27
2.4. Relația dintre școală și comunitate ………………………… ……… …… ..30
2.5. Parteneriatul școală -comunitate …………………………………… …… ..32
2.5.1. Partenerii școlii …………………………………………………………………………………. …………..33
2.5.2. Beneficii ale parteneriatului școală – comunitate ……………………………. ……………. ….35

CAPIT OLUL 3. CERCETARE EXPERIMENTALĂ: CUNOAȘTEREA ȘI
VALORIFICAREA SPECIFICULUI CULTURAL PRIN INTERMEDIUL
PART ENERIATELOR EDUCAȚIONALE……………….. ……….. …………. ……………3 7
3.1. Pregătirea cercetării……………………………… …………………. ……… …….. ………….37
3.1.1. Cadrul teoretic al cercetării ……………………………………………………….. ………… …………3 7
3.1.2. Tema cercetării …………………………. ………………………………. ……………. …………. …………38
3.1.3. Obiectivele cercetării …………………………………………………………….. ………….. ……………39
3.1.4. Ipotezele cercet ării………………………………………………… …………. …………………….. ……..40

5

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

3.1.5. Strategia cercetării …………………………………………………… ……………….. ……….. ……….41
3.1.6. Sursele datelor, forme și tipuri ………………………………….. …………………….. ……….. ….42
3. 2. Analiza și interpretarea datelor ………………………. ……………………. …………44
CONCLUZII…………………………… ……………………………… …… ……..55
REFLECȚII PRIVIND PROGRAMUL DE MASTERAT …………… …… ……58
BIBLIOG RAFIE …………………………………………………………… …… …60
ANEXE……………………………………………………………………… …… …65

6

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

Hartă conceptuală privind modulele de studiu implicate în realizar ea lucrării de disertație

Modulul:
PROIECTARE EDUCAȚIONALĂ ȘI DIDACTICĂ
Concepte de sprijin în realizarea temei:
 curriculum;
 situații de învățare;
 forme ale educației;
 societate a cunoașterii;

Modulul :
COMUNICARE ȘI
RELAȚII INTER –
PERSONALE
Concepte corelate cu tema:
 educație;
 sociologia educației;
 socializare;
 grupuri educaționale;
 politici educaționale;
 actori educaționali . Modulul:
METODOLOGIA
CERCE TĂRII ÎN
EDUCAȚIE
Concepte corelate cu tema:
 metodologia cercetării;
 cercetare experimentală;
 metode de cercetare;
 tehnici de cercetare;
 ipoteze;
 variabile;
 eșantion.
Concepte ce subsumează tema:
 școală ;
 familie ;
 comunitate ;
 parteneriat educaționa l;
 specific cultural . MODULUL CE SUBSUMEAZĂ TEMA:
EDUCAȚIE ȘI COMUNITATE

7

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

INTRODUCERE
Dinamica economică și socială înregistrată în prezent la nivel național a determinat apariția
unor schimbări importante în sistemul educațional românesc. Datorită complexității și a gradu lui
de dificultate al problemelor cu care se confruntă școala românească, cât și impactul ui inerent al
educației școlare asupra întregului sistem social, soluționarea dificultăților prezente reclamă
colaborarea, cooperarea, parteneriatul unor categorii ext rem de largi, cum ar fi: întregul personal
angajat în sistemul de învățământ, toate segmentele de elevi cuprinși în instituția școlară, părinții și
susținătorii legali ai preșcolarilor/elevilor, comitetele de părinți, organizați ile guvernamentale și
non – guvern amentale, cu caracter central sau local, reprezentanții cultelor religioase, agenții
economici și reprezentanții lumii economico -financiare, struc turile de tip sindical, autori tățile
centrale sau locale, instituțiile de sănătate publică etc.
Tema par teneriatelor educative a constituit o preocupare constantă pentru pedagogia
românească, fiind în atenția deopotrivă a cercetătorilor, cadrelor didactice și părinților. În acest
context, parteneriatul educațional reprezintă o prioritate a strategiilor orien tate către dezvoltarea
educației românești.
Construită ca sistem deschis, care se află în relație directă cu mediul să u exterior și, in erent,
cu comunitatea în cadrul căreia funcționează, școala poate transforma coordonatele sale specifice în
atu-uri care să-i permită inițierea și/sau dezvoltarea parteneriatelor educaționale. În cadrul
parteneriatelo r, profesorilor și conducerii școlii le revine sarcina de a crea condiții cât mai
asemănătoare familiilor.
Aceste școli trebuie să recunoască individualitatea fiecărui elev și să creeze un climat în care
elevul să se simtă va lorizat și integrat. Școlile reuș esc să vină în întâmpinarea tuturor familiilor, nu
doar a celor la care este ușor de ajuns, iar părinților le revine sarcina de a crea familii asemănătoare
școlilor. Aceste familii trebu ie să conștientizeze faptul că fiecare copil este și elev. Familiile trebuie
să evidențieze impo rtanța școlii, a temelor pentru acasă și a activităților ca re contribuie la
dezvoltarea comp etențelor și a aspirațiilor spre succes ale elevilor.
Școlile trebuie să organizeze parten eriate cu comunitățile într -un efort comun de îndeplinire
a tuturor cerinț elor impuse procesul educativ. Î n cadrul multor comunități există numeroase
instituții – muzee, biblioteci , universități, biserici , fundații, teatre – și talente remarcabile –
muzicieni, interpreți, medici, manageri d e succes, scriitori și artiști – resurse care pot fi dirijate spre

8

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

sprijinirea achiziției de cunoștințe și deprinderi de către elevi, astfel încât aceștia, la rândul lor , să
poată contribui deplin la viața socială, economică și politică a comunității.
Referitor la tema lucrării de disertație, trebuie menționat faptul că obiceiurile și tradițiile
sunt un domeniu important al culturii populare românești. Ele au rolul de a r egla și consolida
relațiile comunitare, fiind respectate cu strictețe de toți membrii societății. Rolul educatorilor este de
a-i face pe copii să învețe, să prețuiască și să respecte obiceiurile și tradițiile zonei în care s -au
născut, să iubească meleagur ile natale, portul românesc dar și sărbătorile care ne aduc în suflete
atâta bucurie.
Obiceiurile și tradițiile dezvăluie fața necunoscută și nebănuită a existenței membrilor
comunității. Copiilor le conferă identitate și apartenență la neam, le creează o „unitate pozitivă ”,
adică aceea care ascunde comoara trăsăturilor, caracteristicilor unui popor: meserii, meșteșuguri,
cântece, dansuri, credințe, costumații, vorbire, etc.
Școala se preocupă permanent ca bogăția tradițiilor moștenite de la înaintași să f ie cât mai
aproape de sufletele copiilor și să se păstreze vii în mintea și conștiința copiilor acestora, pentru ca
la rândul lor să le transmită cu aceeași dragoste și căldură generațiilor viitoare. Ea reprezintă un
sprijin pentru comunitate de a valorifi ca specificul cultural al zonei și nu doar un loc în care copiii
își însușesc cunoștințe privind tradițiile și obiceiurile zonei . Din acest motiv, parteneriatele trebuie
văzute ca o componentă esențială și necesară în transmiterea și valorificarea tradiții lor și
obiceiurilor specifice zonei .
Atunci când membrii comunității sunt implicați în activități ale grădiniței precum concertele,
serbările, spectacolele desfășurate de copii atâ t în școală , cât și în afara ei, sau atunci când copiii fac
vizite pentru a cunoaște specificul local, toți cei implicați trăiesc experiențe valoroase de învățare în
situații noi.
În fiecare zi copiii învață despre oameni și locuri din comunitatea lor atunci când își însoțesc
profesorii sau părinții în plimbări și vizite, dar și în cadrul activităților desfășurate în școală . Școala ,
prin implementarea proiectelor, caută soluții prin care să fie utilă societății, dar și privită pe măsura
investițiilor și speranțelor.
Parteneriatele organizate de școli pot conduce la cunoașterea spe cificului cultural, a valorilor
mediului comunitar .

9

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

Prin intermediul acestei cercetări dorim să îi determinăm pe părinți să se implice mai
îndeaproape în activitățile școlii/grădiniței și să stabilim împreună cu aceștia activități prin care să le
facem cun oscută copiilor frumusețea portului popular, obiceiurile zonei, sădindu -le în suflet
sentimentul de mândrie că sunt moți.

10

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

CAPITOLUL 1
PARTENERIATELE EDUCAȚIONALE

1. 1. Parteneri pentru educație

În virtutea legilor s chimbării, soluționarea reală a problemelor multiple cu care se confruntă
în prezent educația românească și, în particular, învăț ământul românesc, poate fi real izată numai
prin transformarea parteneriatului într -o realitate.
În cadrul acestui parteneriat e ste firesc să își găse ască locul toate categoriile sociale și toate
instituțiile interesate în dezvoltarea educației, a învățământului și a unităților școlare.
Parteneriatul educaț ional ar trebui să includă: resursele umane ale sistemului de învățământ,
elevii cuprinși în unitățile școlare, familiile elevilor, instituțiile guvernamentale centrale și locale,
organizațiile nonguvernamentale, instituțiile religioase, agenții economici, sindicatele, autoritățile
locale. Atenția se va îndrepta înspre dezvoltarea parteneriatului școlii cu comunitatea locală și
familia.
În domeniul educației, parteneriatul factorilor sociali implicați trebuie să se realizeze pe
temeiul unui set de valori fundamentale pe care partenerii le recunosc ca pe valori comune. Teoria
și pra ctica parteneriatului educațional demonstrează că toț i partenerii care sunt interesaț i în
dezvoltarea educației trebuie să admită ca valori fundamentale: democrația, civismul, umanismul,
toleranța, comunicarea, co operarea, diversitatea.
În același sens, ex periența demonstrează că pentru a realiza un parteneriat autentic în
domeniul educației este necesară schimbarea treptată a unor valori, atitudini, principii, norme,
comportamente, la nivelul: factorilor sociali cu putere de decizie, resurselor umane impli cate în
educație, re prezentanților diferitelor insti tuții comunitare, părinților, copiilor, elevilor care sunt
cuprinși în sistemul de învățământ.
Această schimbare axiologică, atitudinală și comportamentală la nivelul factorilor sociali
chemați să își asu me parteneriatul poate fi realizată prin formarea resurselor umane și prin activități
de consultanță, dar mai ales prin elaborarea și derularea efectivă a unor proiecte în parteneriat.

11

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

Pedagogia contemporană dezvoltă un nou concept cu valoare de principiu – parteneriatul
educațional ca extensie a principiului unității cerințelor în educație; acesta presupune nevoia unei
comuniuni în ceea ce privește obiectivele propuse actului educativ. Există o serie de documente și
norme metodo logice de implementare reală a parteneriatu lui educațional atât la nivel internațional
(Agenția UNICEF prin Programe de Educație Timpurie Individualizată) cât și corelări naționale
(ca dimensiune a reformei învățământului ). Ele tind să devină un concept central pentru abordarea
de tip curricular flexibilă și deschisă a problemelor educative. (Cartea albă RENINCO , UNICEF )
Ecaterina Vrășmaș prezintă „parteneriatul educaționa l ca o condiție a eficienței instituțiil or
socio -educative bazate pe școală și comunitate" (2002, p. 138 ). Identi ficăm o serie de caracteristici
importante ale partener iatului educațional în studiul autoarei și anume:
Parteneriatul educațional este un concept și o atitudine în câmpul educației: conceptual se
are în vedere abordarea curriculară a educației care se ide ntifică cu nevoia cunoașterii, respectării și
valorificării diversității. Se accentuează caracteristicile subiectiv -individuale și identitatea socio –
culturală a fiecărui individ care, în plan educațional, reflectă stilurile de învățare, ritmurile
dezvoltăr ii, trăsăturile personale, capacitățile și competențele fiecăruia.
Ca atitudine, parteneriatul presupune:
– acceptarea diferențelor și tolerarea opțiunilor diferite;
– egalizarea șanselor de participare la o acțiune educativă comună;
– interacțiuni accept ate de toți partenerii;
– comunicarea eficientă între participanți;
– colaborare (acțiune comună în care fiecare are rolul său diferit);
– cooperare (acțiune comună în care se petrec interrelații și roluri comune).
Din punct de vedere al acțiunilor educa tive parteneriatul se realizează între:
– instituțiile educației: familie, școli/ grădinițe, comunitate
– agenții educaționali: copil, părinți, cadre didactice, specialiști în rezolvarea unor
probleme educaționale (pedagogi, consilieri psiho -pedagogi, tera peuți, etc.);
– membri ai comunității cu influență asupra creșterii, educării și dezvoltării copilului,
medici factori de decizie, reprezentanți ai bisericii, ai poliției, etc.
– influențe educative exercitate la anumite momente asupra copilului;
– programele de creștere, îngrijire și educare a copilului

12

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

– formele educației în anumite perioade.
O prezentare grafică a parteneriatului educațional poate fi realizat astfel:

Fig. 1. Convergența intervențiilor educative, perspectivă a part eneriatului educațional
,,Parteneriatul educațional este forma de comunicare, cooperare și colaborare în sprijinul
copilului la nivelul procesului educațional " (Vrășmaș, E., 2002, p. 139).
Dimensiunile parteneriatului educațional vizează cele trei dimensi uni: familia,
grădinița/școala și comunitatea ca un acord comun în toate acțiunile educative; relația educator –
copil cu implicațiile unui parteneriat în conducerea democratică și flexibilitate în luarea
deciziilor. Relația educativă este una de formare și transformare atât a educatului cât și a
educatorului; educatorul dobândește noi competențe odată cu rezolvare a fiecărei probleme
educative. Î n sensul formări i unor aptitudini reflexive, creatoare, dinamice cu receptivitate la
schimbare, i nfluența comunităț ii asupra familiei și asupra copilului este una pregnantă deoarece GRĂDINIȚA
● Reforma politicilor din perspectiva educației
permanente
● Direcții noi de dezvoltare a acțiunii educative
în grădiniță
● Paradigme ale învățării centrate pe copil

Part eneriate
educaționale
– premisă –
FAMILIA
● Educația familială/Asociații
ale părinților;
● Dimensiuni ale cooperării
familie -școală COMUNITATEA
● Biserica
● Mass -media
● Structuri asociative
●Instituții culturale, etc.

13

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

mediul în care trăiesc părinții poate sprijini sau devia viețile lor, poate determina multe dintre
valorile lor.
La rândul lor, părinții pot influența com unitatea deopotrivă ca indivizi sau ca membri ai unui
grup. Ei pot contribui la dezvoltarea valorilor comunității și la fixarea priorităților sociale.

1. 2. Necesitatea parteneriatului

Astăzi, mai mult ca oricând, determinăm nevoia unui parteneriat educațional între instituții
bine de terminate ale societății: familia, grădinița/școala și comunitatea în favoarea unei educații
eficiente pentru individ și pentru societate. Multă vreme s -a considerat că grădinița/școala joacă
rolul central și că forme diferite de acțiuni organizate ar pute a înlocui familia, care de cele mai
multe ori nu are aspirațiile sau resursele culturale pentru ceea ce ne propune societatea. Dar
grădinița/școala, în rezolvarea multiplelor probleme de dezvoltare și învățare dezvoltă o serie de
structuri de sprijin care să organizeze, să planifice și să intervină în rezolvarea problemelor,
nevoilor copiilor dar și a le familiei, a le cadrelor didactice.
Grădinița/școala trebuie să evalueze permanent nevoile sale, iar structurile de sprijin aparțin:
– cabinetel or de asisten ță psihopedagogică;
– cabinetelor de consiliere;
– cabinetelor de rezolvare a unor probleme specifice (cabinete de logopedie și orientare
profesională) și a centrelor de resurse pentru familie sau pentru profesori.
În același timp, Pachetul de resurse pe ntru profesori elaborat de UNESCO, 2000, presupune
realizarea unor școli eficiente în care toți elevii să învețe și să fie valorizați, respectând următoarele
coordonate:
a) Educatorii trebuie să fie interesați ca toți copiii să învețe astfel:
– educatorul să își cunoască foarte bine fiecare copil;
– copiii trebuie să fie ajutați să înțeleagă ceea ce încearcă să învețe;
– grupele de copii/clasele trebuie să fie organizate încât copiii să fie permanent ocupați/să
aibă o activitate adaptată vârstei;
b) Educa torii eficienți își ajută copiii, dacă:

14

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

– accentuează scopul învățării;
– oferă diversitate și opțiuni variate elevilor;
– sunt reflexivi și se sprijină pe evaluarea prin mijloace variate a activității educative;
– utilizează flexibil resursele din școală dar și resursele comunității;
– cooperează cu ceilalți colegi și agenți educativi.
c) Școlile eficiente încurajează pe fiecare profesor în parte oferindu -i:
– conducere efectivă; încredere;
– sentimentul de optimism;
– sprijin;
– preocupări privind conti nua perfecționare a curriculumului;
– metode variate de control ale progresului înregistrat.
Grădinița/școala realizează un parteneriat cu elevul, prin valorizarea și respectarea identității
sale cu familia, prin recunoașterea importanței acesteia și atra gerea în procesul didactic și cu toate
resursele educative ale societății, pe care le identifică, se implică și le folosește activ.
Pentru dezvoltarea relațiilor parteneriale trebuie respectate principiile și caracteristicile
oricărei societăți democratice :
– Principiile descentralizării;
– Principiile educației permanente ;
– Importanța educației timpurii ;
– Necesitatea racordării permanente a școlii la realitate și la schimbările intervenite la nivel
economic și social ;
– Orientarea și consilierea copiilor, tinerilor și adolescenților în universul diversificat și uneori
contradictoriu.
Pentru a se realiza un parteneriat educațional este necesară cooperarea tuturor acestor
categorii interesate în dezvoltarea educației și a reformei în în vățământ și respectarea unor valori,
atitudini și comportamente la nivelul tuturor factorilor sociali implicați.
Parteneriatele educaționale se pot organiza la nivel macro și micro -social prin organizarea
unor programe de formare specifice și prin derulare a unor proiecte educaționale în regim de
parteneriat care includ reprezentanții diferitelor categorii și instituții ale comunității care
promovează valori comune la nivelul tuturor partenerilor implicați (egalitatea șanselor în educație,

15

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

revigorarea spirit ului civic, promovarea dialogului, transparenței, comunicării, inițiativei,
colaborării, statuarea disciplinei și a responsabilității. (Petrovan, 2011)
În actualul context social, parteneriatul educațional centrat asupra dezvoltării elevului
trebuie privit ca o prioritate absolută pentru că:
Procesul de descentralizare a educației presupune, prin definiție, parteneriatul unui evantai
de factori sociali care pot prelua roluri și responsabilități la nivel local;
 Confruntați cu o varietate de mesaje oferite de medii diferite, elevii au nevoie de o
interpretare unitară, coerentă, echilibrată, care poate fi furnizată doar prin parteneriatul unor
factori sociali și educaționali;
 Educația oferită în cadrul școlii trebuie împletită cu educația făcută de alți factori , care au o
influență semnificativă asupra elevilor, rolul conducător îi revine însă școlii;
 Contactul permanent al instituțiilor educaționale și, în particular, al unităților școlare cu
diferiți parteneri sociali, facilitează racordarea efectivă a școlilo r la realitate, respectiv a
celorlalți factori la realitatea școlară.

1. 3. Cerințele unui parteneriat

Pentru a răspunde exigențelor generate de schimbarea socială, economică, politică,
definindu -se ca un factor activ în cadrul parteneriatului educațion al, școlile r omânești trebuie să
răspundă uno r cerințe specifice actualului context social:
 Racordarea permanentă la schimbarea social -economică;
 Asumarea și promovarea setului de valori caracteristice democrației ;
 Fixarea direcțiilor de acțiune care pot a sigura realizarea acestor valori și principii;
 Crearea unui mediu educațional capabil să faciliteze orientarea, dezvoltarea, integrarea,
dezvoltarea copiilor, adolescenților, tinerilor;
 Asumarea unui rol activ în cadrul comunității;
 Păstrarea deschisă a l iniilor de comunicare cu familia;
 Acceptarea și practicarea rolului de inițiator, catalizator în cadrul parteneriatului
educațional. ( Rădulescu E., Țârcă A. , 2000 ).

16

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

Promovând parteneriatul educațional centrat pe educația elevului, școala trebuie să respec te
acest principiu fundamental pentru orice educație de tip democratic. Pentru a se afirma ca
parteneriat viabil, orice organizație școlară trebuie să realizeze în primul rând o centrare a întregului
demers educațional asupra elevilor săi, urmărind în mod prioritar:
– dezvoltarea managementului participativ;
– modificarea mentalităților conservatoare;
– aplicarea unui curriculum adecvat;
– transformarea elevilor în agenți ai propriei formări și dezvoltări;
– multiplicarea și diversificarea activit ăților extracurriculare;
– implicarea elevilor în elaborarea și implementarea unor proiecte ale unității de învățământ.

1. 4. Condiții pentru parteneriat

Pentru ca școala, ca organizație cu roluri specifice în cadrul parteneriatului educațional, să
poată să răspundă acestor noi exigențe, este necesară asigurarea unor premise la nivel macrosocial:
 crearea unui cadru legislativ care să statueze autonomia școlară, asigurând un sistem
de pârghii la dispoziția unității de învățământ;
 descentralizarea și efi cientizarea managementului școlar și, în particular a proceselor
decizionale derulate la nivelul școlii;
 pilotarea, diseminarea, valorificarea experiențelor pozitive în cadrul întregului sistem
de învățământ;
 formarea și motivarea adecvată a resurselor uma ne implicate în educarea tinerei
generații;
 schimbarea relevantă a statutului cadrului didactic și promovarea unei noi imagini a
corpului profesoral;
 modificarea percepției s ociale față de educație și unită țile școlare;
 sensibilizarea comunităț ii în rapor t cu școala și atragerea sprijinului factorilor
comunitari;

17

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

 atragerea părinților în activități care fac referire directă la formarea și dezvoltarea
copiilor lor;
 schimbarea graduală a mentalității sociale în raport cu parteneriatul.

1. 5. Resurse pentru p arteneriat

Pentru a realiza obiectivele propuse, inclusiv în domeniul parteneriatului, organizația școlară
identifică, atrage, alocă, folosește o varietate de resurse materiale, financiare, umane, informaționale
și de timp.
În cadrul resurselor unității școlare, resursele umane, ca resurse individuale, de grup și/sau
de echipă, au o importanță fundamentală, datorită contribuției pe care ele trebuie și o pot avea la
realizarea obiectivelor propuse. Realizarea finalităților specifice pe care școala, ca org anizație, și le
propune, depinde, printre altele, de modul în care comunică, relaționează, interacționează cu
resursele sale umane.
În acest sens, realizarea obiectivelor organizației școlare în domeniul parteneriatului poate
avea loc mult mai rapid sau m ai eficient în situația în care resursele umane ale școlii funcționează
și acționează ca o echipă autentică.
Școala de azi nu se poate perfecționa decât evaluând permanent nevoile sale și apelând la
structurile de sprijin care să organizeze, să planifice și să intervină în rezolvarea problemelor mai
mult sau mai puțin speciale. Pentru realizarea unor școli eficiente în care toți elevii să învețe și să
fie valorizați, pachetul de resurse pentru profesori trebuie să includă următoarele:
a) profesorii trebuie să fie interesați ca toți elevii să învețe:
– profesorii să își cunoască foarte bine fiecare elev;
– elevii trebuie să fie ajutați să înțele agă ceea ce încearcă să învețe;
– clasele trebuie astfel organizate încât elevii să fie permanent ocupați;
b) profe sorii eficienți își ajută elevii dacă:
– accentuează scopul învățării;
– oferă diversitate și opțiuni variate elevilor;
– sunt reflexivi și se sp rijină permanent pe evaluarea prin mijloace variate a procesului
instructiv -educativ;

18

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

– utilizează flexibil res ursele din școală, dar și resursele comunității;
– cooperează cu toți ceilalți colegi și agenți educativi.
c) școlile eficiente încurajează pe fiecare profesor în parte, oferindu -i :
– conducere efectivă;
– încredere;
– sentimentul de optimism;
– sprijin;
– preocupări privind continua perfecționare a curriculumului;
– metode variate de control ale progresului înregistrat.

19

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

CAPITOLUL 2
PARTENERI ÎN EDUCAȚIE

2. 1. Școala – nucleu al parteneriatului

În cadrul societății există și funcționează o multitudine de organizații care se caracterizează
prin obiective foarte variate și printr -o mare diversitate de activități.
În calitate de organizație, care urmărește finalități specifice, școala poate fi caracterizată
prin:
 obiectivele pe care își propune să le îndeplinească;
 resursele de care dispune;
 structurile organizaționale, care includ pozițiile și departamentele din cadrul ei, precum și
relațiile dintre ele;
 procesele care se derulează în domeniul comunicării,deciziei, schimbări i;
 strategiile, politicile, pe care organizația școlară le elaborează și le aplică pentru atingerea
obiectivelor sale;
 pozițiile de conducere și ierarhia lor în cadrul structurii organizaționale;
 valorile, normele, principiile, standardele, regulile care t rebuie respectate în cadrul școlii;
 rezultatele obținute de unitatea școlară în raport cu obiectivele propuse;
 prestigiul, imaginea, credibilitatea școlii în cadrul mediului extern în care își desfășoară
activitatea.
Activitatea educativă desfășurată de ș coală solicită organizarea unor relații de cooperare cu
părinții elevilor. Aceste relații se desfășoară în cadrul unor forme organizatorice adecvate: comitete
de părinți, adunări cu părinții, lectorate pentru părinți, vizitele în familie ale cadrelor didac tice.
Ca instituție socială, școala a izvorât din necesitatea resimțită de grupul social de a participa
la formarea ființei umane. Ea este o instituție creată de so cietate pentru a contribui la îm bunătățirea
vieții sociale. Școala are, deci, o responsabili tate socială, revenindu -i rolul de a pregăti generația
tânără pentru activitatea pe care o va desfășura în cadrul contextului social.

20

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

Relațiile diverse care se stabilesc în cadrul și în afara școlii, în procesul formării tinerei
generații, nuanțează și di versifică interrelația funcțională școală -colectivitate.
Ca unitate de bază în care se desfășoară fenomenul educațional, școala se apropie, prin
relațiile ei, de mediul social specific zonei în care funcționează. Potențialul formativ al relațiilor
interin dividuale în cadrul școlii și al relațiilor intergrupale sau interinstituționale este actualizat de
către educator. Valoarea pedagogică al acestor relații nu constituie rezultatul spontan al acțiunii lor,
de aceea fără intervenția educatorului nu este posi bila valorificarea educativă a complexului de
relații în care este încadrat elevul.
În conlucrarea școlii cu ceilalți factori formativi – familia, comunitatea, organizații de tineret
și copiii, instituțiile cultural -educative – școlii î i revin e menirea de a coordona toate acț iunile
educative . Rolul școlii în această coordonare este determinat de faptul că ea este o instituție
specializată, cu cadre pregătite pentru realizarea scopului educației. Acțiunea de coordonare pe care
o exercită școala se concretiz ează în selecționarea influențelor educative pe care le exercită ceilalți
factori, în funcție de particularitățile de vârstă ale copiilor, asigurând dozarea rațională a întregii
munci educative. Din ansamblul influențelor educative ale mediului educativ șc oala trebuie să
selecționeze însă pe acelea care sunt adecvate vârstei elevilor. Ea nu acționează asupra unui
spectator în general, ci asupra unui om în devenire, copil de o anumită vârstă. Școala trebuie să
integreze influențele educative exercitate de ce ilalți factori într -un sistem al muncii educative din
cadrul ei, concretizat într -un plan concret a cărui realizare este urmărită de întregul colectiv
pedagogic. Cooperarea școlii cu ceilalți factori educativi sporește forța educativă a acțiunilor pe
care acești factori le întreprind pentru formarea tinerei generații.
Existența grupului social, cu întreaga sa suprastructură și cu regulile și obligațiile ce revin
individului prin integrarea sa în colectivitatea socială determină orientarea educației în dire cția
pregătirii tinerei generații pentru participarea activă la realizarea progresului social. Școala îl
inițiază pe viitorul cetățean în regulile, tradițiile, obiceiurile, moravurile specifice colectivității. În
funcție de aceste obiective educative, școa la utilizează în etapele succesive ale formării tinerei
generații metode adecvate integrării sociale a tineretului. Obiectivul căruia i se subordonează aceste
metode este modelarea personalității viitorului cetățean în funcție de exigențele sociale. Activâ nd în
cadrul societății, tineretul trebuie să cunoască din școală specificul relațiilor sociale. Formarea
tinerei generații trebuie corelată organic cu perspectivele de dezvoltare socială. Dinamica vieții

21

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

școlare ca sistem instituțional și ca fenomen educa țional este determinată de tendințele de
dezvoltare ale societății în al cărei context va fi integrată tânăra generație. Pentru realizarea acestui
obiectiv e necesar să se depună eforturi pentru optimizarea procesului de integrare socială a tinerei
generaț ii. Școala poate utiliza în această direcție modalități proprii de sporire a capacității tinerei
generații de încadrare organică în structura și relațiile societății. Se impun atenției educatorului ca
modalități integrative:
a) formarea idealului de viață ;
b) cunoașterea vieții sociale prin studiu și activitate;
c) îmbogățirea experienței sociale a elevilor prin exerciții și activități în contextul social;
d) dezvoltarea sentimentelor sociale;
e) formarea conștiinței profesionale, însușirea normelor de etică profesională;
Funcția integrativă a școlii se exercită, în primul rând, în cadrul procesului de învățământ.
Asimilarea valorilor culturale devine astfel un mijloc de pregătire pentru activitatea socială.
Sporirea funcției integrative a școlii se obține și prin apropier ea școlii de viață. Legătura școlii cu
viața rămâne pentru activitatea școlară un mijloc de sporire a eficienței acesteia.
Procesul de socializare a individului are ca premisă fundamentală transmiterea elementelor
de bază ale culturii și a ansamblului de v alori care reglementează conduita umană. Acest proces se
desfășoară prin intermediul școlii. Școala are de îndeplinit un rol activ în făurirea progresului uman.
Ea reprezintă, alături de alți factori sociali, cultura epocii. Din acea stă cauză, școala antre nează într –
un mod specific pe copil pentru viața socială.
Funcția culturală a școlii se realizează pe următoarele planuri:
 asimilarea valorilor culturale;
 difuzarea culturii în mase: manifestări cultural -educative, lectorate cu părinții, conferințe
publice ;
 crearea de valori culturale.
Pe toate planurile activitatea culturală a școlii are un caracter dinamic, deoarece școala
dezvoltă copilul prin asimilarea valorilor culturale, pregătindu -l pentru activitatea creatoare în
domeniul culturii. În efortul pe ca re îl face școala de a -și modela structurile sale, în funcție de
nevoile societății se pun probleme numeroase: împletirea pregătirii școlare cu orientarea școlară și
profesională, relația între învățământul de cultură generală și cel profesional, etc.

22

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

2. 2 . Cooperarea școlii cu familia

Copilul este obiectul acțiunii educative exercitată de școală și familie. Relațiile
interpersonale între educatori și părinți au un caracter social. Ele se definesc în funcție de statutul și
rolul pe care -l au pedagogii ș i părinții în cadrul activității educative. Profesorul este acela care
imprimă un mod sau altul de manifestare a acestei relații. El trebuie să mediteze asupra problemelor
pe care să le discute cu părinții elevilor, asupra tonului discuției, atmosferei în care se desfășoară ea.
"O eroare de tact care se petrece în relația educator – părinte constă în adoptarea de către
educator a unei atitudini de comunicare și de reproș în unele cazuri. Părintele este invitat la școală, i
se comunică pe un ton grav rezulta tele la învățătură ale copilului și i se dau informații asupra
conduitei. Părintele ascultă fără a fi convins. Conduita de comunicare a educatorului duce la
îndepărtarea de școală a părinților și a elevilor și constituie câteodată o barieră în calea funcți onării
normale a relației școală – familie." (Popeangă, V., 1970).
Relația educatori -părinți nu trebuie să ducă la un schimb de opinii în sens unic, de la
educatori la părinți, așa cum se întâmplă când educatorul adoptă o atitudine de comunicare
unidirecți onală. O modalitate eficientă pentru educația copilului în procesul colaborării dintre
educatori și părinți este aceea a unui schimb de opinii, de informații despre copil. Promovând cu
părinții un dialog despre copil, educatorul atașează mult mai ușor pe p ărinți de școală și de
activitatea desfășurată în cadrul ei. Educatorul va folosi dialogul, pentru a urmări să obțină de la
părinți informații despre copil, să le cunoască opiniile despre comportarea lui. La rândul său,
educatorul va informa pe părinți des pre conduita școlară a copilului și despre rezultatele la
învățătură. Luând forma unui dialog, relația educatori – părinți dobândește resurse educative pentru
elevi. O dificultate ce trebuie învinsă de educatori în relațiile sale cu părinții elevilor const ă în
subiectivismul părinților. Dacă educatorul expune cu un ton grav, moralizator, opinii care sunt în
contradicție cu aprecierile părintelui, în plen, unii dintre aceștia se vor izola, se vor îndepărta.
Educatorul trebuie să se apropie cu tact de părinți i care nu sunt obiectivi în aprecierile făcute asupra
copilului. El va trebui să -i asculte pe părinți și să le solicite informații despre copil. Primele date pe
care educatorul le va comunica părintelui trebuie să -l bucure pe acesta, să se refere la acțiun ile

23

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

pozitive ale copilului, la posibilitățile lui de dezvoltare. După aceea, pe un ton adecvat, îi va
comunica, între patru ochi, dacă este cazul, informații despre unele insuccese ale copilului sau
despre abaterile pe care le -a săvârșit. Pe părinți îi int eresează viitorul copilului și ei sunt sensibili la
tot ce se referă la posibilitățile de dezvoltare a elevului. Prezentând părinților aceste posibilități,
precum și mijloacele de realizare, apropiem pe părinți de școală.
Dialogul educatori – părinți are v aloare și pentru activitatea educatorului. Cunoașterea de
către profesori a cauzelor familiale care determină eșecul școlar al elevului, a dificultăților pe care
el le întâmpină în pregătirea unor lecții va ușura activitatea școlii în utilizarea mijloacelo r adecvate
pentru educarea copiilor. Relația de interdependență și interacțiune școală – familie se manifestă
într-o formă instituționalizată: comitetul de părinți.
Funcțiile pe care le îndeplinește comitetul de părinți în viața școlii amplifică relația șc oală –
colectivitate socială. Comitetul de părinți, ales de părinți în prima adunare generală de la începutul
anului școlar îndeplinește următoarele funcții:
a) Organizarea activității părinților. În colaborare cu diriginții și conducerea școlii, comitetul
de părinți participă la organizarea unor activități mai ample: expoziții școlare, excursii, etc.
b) Inițierea pedagogică a părinților. Comitetul de părinți compus din cetățeni cu un nivel
cultural – pedagogic mai ridicat și cu o conduită familială și cetă țenească exemplară, ia parte la
acțiunea de întărire a capacității educative a unor familii. Participarea unor membri ai comitetului
de părinți la convorbirile organizate de diriginți cu părinții, la vizitele făcute de diriginți în familie și
expunerea uno r probleme educative de către părinți în fața celorlalți părinți constituie un act de
inițiere pedagogică a părinților.
c) Funcție de informare a conducerii școlii despre comportarea extrașcolară a elevilor și
despre modul de petrecere a timpului liber de către copii;
d) Funcție educativă, care constă în ajutorul acordat școlii pentru școlarizarea contingentelor
de copii, participarea la manifestările extrașcolare ale elevilor, supravegherea conduitei lor
extrașcolare, expuneri în fața elevilor cu prilejul unor zile festive, dezbaterea problemelor
pedagogice ivite într -o clasă sau într -o școală, etc.
Prin aceste funcții, colectivitatea socială participă la acțiunea educativă organizată de școală.
În multe școli însă, activitatea comitetului de părinți este r estrânsă la planul organizatoric –
administrativ.

24

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

Funcționarea normală a relației școală -familie este o condiție a randamentului școlar al
copiilor. Atunci când această relație nu funcționează, unitatea procesului educativ nu este asigurată
și cooperarea ș colii cu familia suferă pe diverse planuri ale activității școlare. Dificultățile și
barierele care apr în mecanismul cooperării școlii cu familia împiedică buna desfășurare a relațiilor
dintre cei doi factori, influențând în sens negativ activitatea școla ră a copiilor. Dintre factorii care
blochează relația școală – familie pot fi amintiți: subiectivismul părinților, nivelul pedagogic scăzut
al unor familii, o concepție personală despre educație, etc.
În relațiile lor cu părinții elevilor, educatorii au de învins subiectivismul părinților în
aprecierile pe care aceștia le fac asupra copiilor. Înțelegând greșit aprecierile care se fac asupra
copiilor lor, unii părinți se îndepărtează de școală, creând o atmosferă de neîncredere și suspiciune
în jurul profeso rilor. Pentru a evita astfel de situații este necesar ca profesorii să abordeze cu mult
tact discuția cu părinții. Din cauza nivelului pedagogic scăzut și a diminuării funcției educative a
familiilor, acestea nu răspund invitațiilor de a vizita școala și p rivesc cu indiferență acțiunea
formativă a școlii.
Sunt școli care întâmpină dificultăți din partea unor părinți datorită înțelegerii greșite a
rolului pe care -l are școala în formarea viitorului cetățean. Pentru unii părinți școala devine un scop
în sine, nu un mijloc de formare a personalității copilului. Frecventarea școlii înseamnă și realizarea
scopului în concepția acestor părți și urmarea este că ei nu se mai interesează de situația școlară a
copilului. Alți părinți limitează rolul educativ al școlii la pregătirea pentru o profesiune. Acordând
școlii o valoare instrumentală, acești părinți încep să -i restrângă sarcinile la activitatea intelectuală.
Ei urmăresc, în special, pregătirea copilului la obiectele ce i se vor cere pentru admiterea în cursul
școlar superior aceluia pe care -l urmează la un moment dat.
Unele dificultăți care pot bloca funcționarea normală a relației școală – familie izvorăsc și
din conduita greșită a unor învățători și profesori. Didacticismul exagerat și tonul moralizator în
discuțiile educatorilor cu părinții îi îndepărtează pe aceștia de școală. Cadrele didactice nu trebuie să
piardă din vedere că în relațiile lor cu părinții calitatea de părinte se păstrează și atunci când tatăl
sau mama unui elev a venit la școală să se inter eseze de situația școlară a copilului lor. În discuțiile
cu părinții conduita educatorilor trebuie să fie alta decât în relațiile cu elevii.
Dificultățile ivite în mecanismul relației școală – familie pot fi învinse printr -o susținută
muncă de ridicare a n ivelului cultural al familiei și de inițiere pedagogică a părinților. Aceasta va

25

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

atrage după sine și schimbarea atitudinii părinților față de școală. Ei vor înțelege rolul școlii în
lărgirea orizontului cultural al tinerei generații și în pregătirea ei pen tru viață. Însă inițierea
pedagogică a familiei nu poate fi restrânsă la prezentarea în fața părinților a sarcinilor școlare ale
elevilor și a atribuțiilor școlii ci poate fi realizată cu mai mult randament dacă părinților li se fac
expuneri referitoare la unele aspecte ale educației în familie. Conținutul și metodica expunerilor au
un rol hotărâtor în dezvoltarea interesului părinților pentru probleme pedagogice și în atragerea lor
spre școală. Expunerile adecvate nivelului cultural al părinților, în care normele pedagogice să se
desprindă din analiza faptelor copiilor, a conduitei lor, interesează pe părinți. Luând în considerare
particularitățile de vârstă ale copiilor este recomandabil ca expunerile să se facă separat pentru
părinții elevilor din clasel e ciclului primar și al celui gimnazial.
Pentru a realiza o cooperare fructuoasă cu familia, școala trebuie să cunoască mediul socio –
profesional din familie, ambianța culturală și morală în care sunt crescuți copiii, numărul lor în
familie, atributele clim atului afectiv și stabil din familie, cu rol hotărâtor în stabilirea
comportamentului copilului. Întrucât elevul se formează în două medii diferite – familia și școala –
cooperarea dintre acești factori trebuie să se bazeze pe cunoașterea reciprocă. De ace ea este necesar
ca școala să posede informații sociologice asupra grupului familial. Ce trebuie să cunoască un
educator despre familiile elevilor săi? Datele prezentate în rândurile ce urmează despre aspectele
următoare ale vieții de familie ar ajuta dirig intelui să explice comportamentul unui elev, să
determine factori sociali ai randamentului școlar și să aibă o imagine adecvată asupra mediului
familial.
1. Cuplul părintesc: unit, disociat, descompletat, vârsta și profesiunea părinților, locul de
muncă, dacă lucrează în schimburi sau nu, pregătirea școlară a părinților, relațiile cuplului
familial, relațiile lor cu copiii.
2. Structura grupului familial: numărul membrilor în familie, numărul copiilor și vârsta lor, câți
copii frecventează școala, relațiile dintr e copii, dintre frați și surori.
3. Funcția educativă a familiei: când își pregătesc copiii lecțiile, cine -i supraveghează, unde se
joacă, cum își petrec timpul liber, dacă sunt antrenați în activități intelectuale și fizice
hotărâte de părinți, de ce mijloac e de informare în masă dispune familia, ce metode
utilizează părinții pentru formarea conduitei copiilor, spre ce profesiune doresc să orienteze
copilul, atitudinea părinților față de școală și valoarea pe care i -o acordă ei în viața copilului.

26

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

4. Ambianța cu lturală din familie. Ce pre ocupări intelectuale au părinții, dacă familia dispune
de bibliotecă, la ce reviste sunt abonați, dacă merg cu copiii la teatru, cinematograf,
manifestări culturale.
5. Condițiile de viață din familie. Tipul de locuință, spațiul de muncă al copilului, locul de joc
de care dispune copilul, ocupațiile copilului în familie, bugetul familiei.
Importanța cooperării școlii cu familia a fost sesizată de educatori și de stat. În condițiile
industrializării și urbanizării rapide a lumii, în diverse țări au fost create instituții speciale, menite să
organizeze și să îndrume relațiile școlii cu familia.
În țara noastră, cooperarea școlii cu familia îmbracă forme variate, în funcție de instituțiile
școlare, forme concrete și particulare determin ate de marea diversitate a funcției educative a
familiei și a relațiilor ei cu școala. Acest proces se bazează însă pe atitudinea pozitivă a părinților
care văd în școlarizarea copiilor factorul principal de promovare socială.
Cooperarea școlii cu familia nu trebuie restrânsă la activitățile gospodărești și la
îmbunătățirea condițiilor materiale din școală. Principalul obiectiv al acestui proces de cooperare
rămâne întărirea funcției educative a familiei și asigurarea unității de acțiune în educația copilul ui.
Întărirea funcției educative a familiei nu poate fi realizată numai prin activitatea școlii pentru
inițierea pedagogică a părinților. Școala trebuie să asocieze acestei activități acțiunile educative
pentru părinți organizate de societate. Conjugarea eforturilor depuse de școală pentru întărirea
capacității pedagogice a famili ei cu acțiunile î ntreprinse în același sens de radio, televiziune, presă
și așezăminte culturale devine un mijloc de eliminare a eventualelor carențe educative din familie și
de întărire a funcției ei educative.

2. 3. Comunitatea și rolul acesteia în educație

Delimitările conceptuale referitoare la comunitate sunt diferite și definițiile variază firesc o
dată cu schimbările societății și a tipurilor de relații care se institui e la nivelul grupurilor umane.

27

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

Societatea românească se apreciază ca fiind destul de neomogenă ca dezvoltare socială și
caracterizându -se prin coexistența diferitelor tipuri de realități și relații între indivizi, astfel există
mai multe abordări ale ideii de comunitate care pot fi necesare și utile.
Din perspectiva sociologiei clasice, care face di stincția între comunitate – reprezentată prin
sat și societate – exprimată prin oraș, o comunitate se bazează pe cultură și o morală provenită din
obiceiuri și c redințe. Între membrii comunității există raporturi naturale, legături vii și apropiate.
Forma ideală de organizare este satul, din această perspectivă, orașul, de cele mai multe ori, nu
poate cunoaște comunități adevărate, deoarece aici se produce fenomen ul de dispersie socială,
indivizii eterogeni fiind reuniți în mod arbitrar, între ei neexistând un liant afectiv provenit din
legături firești bazate pe valori comune.
Din perspectiva relațiilor între grupurile umane care o formează, o comunitate este cea în
care există relații și legături economice, politice, sociale și culturale bazate pe încredere, sprijin
reciproc și participare la viața comunității.
În societățile postmoderne se creditează un tip de comunitate generată pe baza unor interese
specifice și afinități intelectuale, în contextul în care se constată o creștere a fenomenului de
socializare naturală a indivizilor. Membrii sunt fluctuați și uneori dispare și ideea de spațiu comun –
de exemplu, comunitatea celor care comunica prin Internet.
Exist ă comunități care se formează spontan sau cele care se formează prin inițiative
specifice politicii unor grupuri/organizații – de exemplu, companiile occidentale care organizează
diferite activități în afara programului care să ducă la construirea sentimen tului de apartenență la
grupul respectiv.
În zonele sărace asistăm la erodarea și distrugerea comunității. Aici indivizii caută să
supraviețuiască și acest lucru se face în dauna persoanelor cu care conviețuiesc.
O comunitate este un tip special de sistem social distingându -se prin următoarele
caracteristic i:
– Persoanele implicate în sistem au un sens și recunoaștere a relațiilor și a zonelor de
preocupări comune cu alți membri ;
– Sistemul are longevitate, continuitate și este de așteptat să persiste;
– Persistența sistemului depinde considerabil de coopera rea voluntară între indivizi și între
instituții, cu utilizarea minimă a sancțiunilor (amenințărilor) sau constrângerilor ;

28

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

– Siste mul este multi -funcțional, aște ptându -se să producă multe bun uri și să f ie adaptat
interacț iunilor multiple ;
– Sistemul este complex, dinamic și suficient de extins ca relațiile instrumentale să
predomine;
– Sistemul se bazează, de obicei, pe existența unui element geografic asociat
„granițelor/limitelor” sale.
Sintetizând di versele abordări putem extrage câteva caracteristici ale comunității:
– comunitatea reprezintă o entitate socială globală în care legăturile dintre membri sunt foarte
strânse, iar sentimentul de în grup este foarte puternic și are rădăcini în tradiții profun de;
– comunitatea este o entitate supraindividuală care are întâietate în raport cu individul izolat în
virtutea transce ndenței sale de ordin etic și politic;
– comunitatea este: depozitara unui bine comun, este element de referință morală pentru
individ, prom ovează valori de bază (prin legile și tradițiil e sale) și de referință pentru i ndivid.
(Agabrian, 2006, p. 18)
În realizarea misiunii sale educative, școala are ca parteneri atât familia cât și comunitatea.
Școala conștientizează faptul că viața comunitară presupune angajare publică, simț al relațiilor,
simțul responsabilității, și, în consecință, își afirmă dispoziția de a angaja parteneriate. Această
deschidere a școlii este condiția pentru adaptarea ei la o societate în continuă schimbare.
Elementele pri ncipale care definesc o școală cu deschidere față de schimbare sunt:
 Finalitățile ei se referă explicit la dezvoltarea elevului, la pregătirea sa pentru viață, pentru
succes într -o societate în continuă schimbare.
 Respectarea principiilor referitoare la de mnitatea umană, echitate, educație permanentă.
 Existența unei culturi organizaționale bazate pe valori și norme democratice.
 Implementarea unui demers educațional orientat pe centrarea pe elev, pe respectul pentru
fiecare persoană care își desfășoară activ itatea în școală sau relaționează cu școala.
 Asigurarea unui management orientat spre creșterea calității și care implică în proiectare,
decizie, evaluare toate segmentele comunității.
 Implementarea unor proiecte instituționale care să fie centrate pe amel iorare, schimbare,
dezvoltare, pe încurajarea inițiativei și a creativității.

29

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

 Preocuparea pentru gestionarea eficientă a resurselor, atragerea de resurse suplimentare.
 Circulația liberă, corectă și completă a informației.
 Relaționarea constantă cu mediul e xtern al școlii prin intermediul parteneriatelor cu
persoane și instituții din comunitate.
 Preocuparea continuă pentru prestigiul și imaginea școlii.
 Calitatea demersului educațional.
 Contribuția școlii la rezolvarea problemelor comunității și la succesul elevilor săi.
Școala și comunitatea joacă diferite roluri în creșterea și dezvoltarea ființei umane.
Școala trebuie să fie partenera elevului, valorizându -i acestuia identitatea. De asemenea,
școala trebuie să atragă în procesul didactic toate resursele ed ucative ale societății, implicându -le și
folosindu -le în mod activ.
În devenirea personalității elevului, colaborarea factorilor educaționali reprezintă o
prioritate, aceasta materializându -se în avantaje oferite de diferite instituții în forma rea acestuia în
spiritul valorilor societății în care trăiește.
Rolul școlii este și acela de a crea viitori cetățeni și acest lucru nu este suficient a se învăța
doar în cadrul orelor de educație/cultură civică. Este nevoie de participare la activități
extracurricula re, la viața comunității. Astfel, procesul educațional din școală se extinde și asupra
comunității. Copilul are astfel posibilitatea de a recunoaște problemele acesteia, de a fi mai atent la
ceea ce se întâmplă în jurul lui, de a căuta o rezolvare pentru d iferite probleme, de a -și dezvol ta
spiritul de inițiativă .
Implicarea comunității în activitățile desfășurate de școală poate avea un impact pozitiv
asupra rezultatelor la învățătură ale elevilor, asupra frecvenței și a comportamentului acestora.
Aceasta s-ar putea datora faptului că școala ar înceta să fie privită doar ca locul unde elevii își
însușesc cunoștințe, ci și ca un sprijin pentru comunitate în întregul ei.
Comunitatea poate fi folosită și ca resursă care contri buie la dezvoltarea curriculum -ului.
Școala poate colabora cu Consiliul Local, în vederea dezvoltării unor teme de curriculum la
decizia școlii, bazate pe aspecte ale vieții de zi cu zi a comunității. De asemenea, colaborarea cu
bibliotecile, cu cluburile elevilor ar putea sprijini școala în realizarea unor activități
extracurriculare: „Ziua Pământului", Ziua cărții", serbări școlare.

30

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

Colaborarea cu alte instituții nu este întotdeauna ușoară, u nii răspund pozitiv, alții nu. E ste
rolul școlii de a ajunge la comunitate, de a încuraja și de a convinge organizațiile să se implice, de
a le face să înțeleagă că parteneriatul reprezintă o bună practică și nu o intruziune în experiența
unor categorii profesionale.
Stabilirea unui mediu cald, primitor în școală este fundamentul tuturor programelor ca re își
propun să atragă comunitatea spre școală. Realizarea unui program de participare a comunității la
viața școlii necesită o conducere puternică, dedicată. Când școala și comunitatea colaborează ca
parteneri, beneficiarii acestei colaborări sunt elevii .
Dacă elevii, părinții și comunitatea se consideră parteneri în educație, în jurul elevilor se
formează o comunitate de suport, care poate funcționa ca un angrenaj bine pus la punct,
parteneriatele reprezintă o componentă esențială în organizarea și desf ășurarea activității în școală
și cu clasele de elevi. Ele nu mai pot fi considerate doar simple activități opționale sau o problemă
de natura relațiilor publice. Școlile reprezintă organizații responsabile pentru educația formală a
copiilor și au obligați a de a se achita de această responsabilitate, ca parte a sistemului social care
include atât familiile cât și comunitatea .
2.4. Relația dintre școală și comunitate

În perioada postcomunistă, școala încearcă să -și regăsească poziția de instituție de referi nță
în comunitatea în care se află și este nevoie de un întreg proces pentru ca ea să devină catalizatorul
unei comunități în cele mai multe cazuri dispersate și asaltate de probleme care sunt toate prioritare.
Nu se poate vorbi de o legătură firească într e școală și comunitate, blocajele identificate de
profesor i, elevi, părinți și rep rezentanți ai comunității în întâlnirile organizate în cadrul Proiectului
Educația 2000+ al Centrului Educația 2000+ fiind numeroase și necesitând acțiuni de durată. Dintre
acestea pot fi menționate:
 neraportarea la un set de valori comune;
 școala nu are o politică în ceea ce privește relația cu comunitatea;
 dezinteresul părinților;
 lipsa educației pentru valorile democrației;
 sărăcia;

31

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

Marea provocare lansată comunități lor din România o dată cu tranzi ția la democrație este de
a deveni cât mai inclusive și creative posibil. Comunitățile trebuie să devină un spațiu pe care toți
membrii acesteia să -l reconstruiască și să -l redefinească.
Acțiunea comună în domeniul educației a tutu ror factorilor comunitari – profesori, părinți,
elevi, autorități, biserică, organizații neguvernamentale, agenți economici, etc. – se impune pentru
că:
 este nevoie de coerență în viața elevilor, deoarece ei p rimesc din diverse medii o varie tate de
mesaje ce pot produce confuzie în ceea ce privește orientarea și integrarea acestora în viața
comunității;
 educația nu se face doar la școală;
 datorită nevoii de a rămâne permanent racordată la realitatea curentă, școala trebuie șă
coopereze cu ceilalți parteneri ca "prieteni critici";
 reforma societății impune procesul de descentralizare care înseamnă în același timp o mai
mare responsabilitate a factorilor locali.
Activitățile din cadrul Proiectului Educația 2000+ au dus la identificarea următoarelor
direcții de acțiune ale școlilor în vederea optimizării legăturii cu comunitatea:
1. "școala trebuie să accentueze în cadrul unui demers bine proiectat și planificat formarea
deprinderilor și atitudinilor necesare unui bun cetățean; este nevoie ca școlile să producă o masă
civilizată, decentă care să știe să se poarte, să vorbească, să se îmbrace, să participe la viața
comunității" (Rădulescu, E., Țârcă A., 2000, pag.44).
2. școala trebuie să se deschidă către comunitate prin acțiuni în sprijinul acesteia și în
colabo rare cu factori comunitari;
3. școala trebuie să atragă și să implice parteneri comunitari, cu interese comune, în viața
școlii.
Relația școală – comunitate se definește prin identificarea participanților la educație, în
context comunitar, motivarea și imp licarea acestora, formarea lor ca educatori și agenți de
schimbare și dezvoltare comunitară, implicarea lor curentă și activă în procesul de luare a deciziilor
și pregătirea lor specializată pe anumite teme. Părinții se pot implica în vederea îmbunătățirii
relației dintre școală și comunitate. Componenta de implicare a părinților și dezvoltarea comunitară

32

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

au în vedere dreptul copilului la educație, indiferent de apartenența de sex, apartenența etnică sau
rasială, naționalitatea sau apartenența de clasă.

2.5. Parteneriatul școală -comunitate

Noțiunea de parteneriat are un câmp semantic vast.
Din punct de vedere juridic, parteneriatul se definește ca o înțelegere legală în care partenerii
definesc împreună scopul general al parteneriatului.
Din punctul de ved ere al beneficiilor pe care le aduce, parteneriatul poate fi definit ca o
modalitate eficientă în realizarea reformei managementului fie prin schimbarea practicilor
manageriale, fie prin schimbarea modului în care sunt abordate problemele publice, astfel î ncât
soluționarea lor să devină fezabilă prin parteneriat.
Cercetările din S .U.A. și Europa au demonstrat relația pozitivă dintre existența și
funcționarea parteneriatelor și succesul elevilor. Ele au evidențiat că angajarea efectivă a părinților
și famili ilor, a membrilor comunității în educația copiilor are de departe un potențial mai mare de
schimbare calitativă decât oricare alt tip de reformă educațională instituțională. Motivul principal
pentru crearea unor astfel de parteneriate este dorința de a aju ta elevii să aibă succes la școală și,
mai târziu în viață. Atunci când părinții, elevii și ceilalți me mbri ai comunității se consideră unii pe
alții parteneri în educație, se creează în jurul elevilor o comunitate de suport care începe să
funcționeze.
Parteneriatul poate fi o soluție pentru alocarea și folosirea resurselor locale la nivel
comunitar, pentru atragerea altor resurse externe pentru rezolvarea problemelor comunitare.
"Ideea de parteneriat între școală și comunitate trebuie să se bazeze pe princ ipiul
complementarității serviciilor sociale oferite de către diversele organizații care activează în
comunitate". (Agabrian, 2006, p.37)
Construirea parteneriatului este un proces deliberat ce implică aptitudini specifice, strategii și
cunoștințe pe care părțile implicate trebuie să le cunoască și să le folosească.
Succesul parteneriatului școală – comunitate locală este bazat pe legătura permanentă,
constantă între agenții comunitari și reprezentanții școlii. Se realizează astfel un echilibru între

33

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

schimb are și continuitate, între specific și global, între împlinirea individuală și exigențele de ordin
social.
Școa la este o organizație importantă în toate comunitățile, iar în comunitățile rurale este
adesea cea mai puternică. Ea este punct de întâlnire, un centru ce simbolizează comunitatea și o
resursă care o poate uni. "Comunitățile au nevoie de școli pentru înnoirea lor, pentru revitalizarea
economică, pentru definirea și asumarea identității, pentru menținerea continuității. Nici u nul
dintre aceste scopuri nu poate fi îndeplinit fără oameni. Dacă o comunitate nu e un loc cu care
membrii ei se identifică , tinerii vor crește și vor pleca, Pur și simplu, dacă tinerii nu învață să
recunoască locurile în care au trăit ca unice și nu cons ideră că merită grija și efortul lor, dacă nu se
pregătesc să participe la crearea op ortunităților de locuri de muncă pe plan local, ei vor pleca sau
vor dori să plece. Dacă o generație pleacă sau își dorește să plece, comunitatea are puține șanse să –
și continue dezvoltarea." (Agabrian, 2005, p. 13)
Școala ca organizație, pentru a -și atinge obiectivele, are nevoie de un sistem managerial
adecvat definit prin funcții specifice: proiectare, decizie, organizare, coordonare, evaluare etc.
Managementul școlii tr ebuie să asigure funcționarea și dezvoltarea școlii ca sistem deschis, aflat în
relație permanentă cu mediul său exterior, cu comunitatea în care funcționează și nu numai. Pentru
a-și realiza obiectivele propuse școala este nevoită să atragă, aloce, folose ască o gamă diversă de
resurse: materiale, financiare, umane, informaționale și de timp.

2.5.1. Partenerii școlii
Principalii parteneri ai școlii sunt, de obicei:
– părinții și susținătorii legali ai elevilor;
– autoritățile locale;
– organizații guverna mentale cu caracter central sau local;
– agenții economici locali;
– sindicatele;
– organizații nonguvernamentale.
a) Școala și autoritățile locale au următoarele modalități de colaborare:
– realizarea de demersuri pentru participarea copiilor la învățămân tul preșcolar și
obligatoriu;

34

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

– dezvoltarea unor programe de educație pentru părinții tineri ;
– organizarea și dezvoltarea unor posibilități adecvate de petr ecere a timpului liber și odihnă.
b) Școala și unitățile sanitare
Școlile pot desfășura parteneriat e împreună cu acestea în vederea asigurării sănătăț ii mentale
și fizice a copiilor și familiilor acestora. Cel mai mare rol educativ îl au medicii de familie și
cabinetele medicale școlar e. Temele care pot fi abordate în programele educative p ot fi multipl e:
– igiena personală, a locuinței, a spațiului școlii ;
– acordarea de prim ajutor în cazuri de urgență ;
– educația pentru prevenirea consumului de droguri, alcool, tutun ;
– educația pentru practicarea sporturilor ;
– educație pentru consum alimentar sănăto s;
– educație pentru o viață sexuală sănătoasă.
c) Școala și biserica
Școala și biserica au colaborat încă din cele mai vechi timpuri. Biserica a avut un rol
important în constituirea instituțiilor destinate învățământului dar și în promovarea educației de tip
moral -religios. Cele mai frumoase manifestări ale parteneriatului le întâlnim î n:
– organizarea de manifestări cultural artistice comune cu ocazia marilor sărbători creștine:
Crăciun, Paști, Ziua Eroilor Neamurilor ;
– organizarea de excursii, pelerina je la mănăstiri ;
– implicare în ajutorarea familiilor nevoiașe .
d) Școala și agenții economici pot colabora prin:
– asigurarea de spații și dotări necesare efectuării practicii în cadrul unităților economice;
– angajarea absolvenților;
– acordarea de burse elevilor cu rezultate bune ;
– organizarea și desfășurarea de activități de programe de formare continuă pentru angajaț ii
din ș coli;
– furnizarea unor servicii de informare, orientare și consiliere pentru cariera elevilor .
e) Școala și organizațiile nongu vernamentale

35

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

Parteneriatul dintre școala și organizațiile nonguvernamentale poate fi așezat pe axa public –
privat în oferirea de servicii sociale atât copiilor cât și familiilor acestora, comunității în ansamblu:
centre de zi pentru copii, centre after -school.
f) Școala și poliția pot realiza acțiuni comune.
În comunitate, poliția reprezintă o instituție de referință pentru locuitorii săi. Rolurile poliției
în domeniul educațional pot fi împărțite în două mari categorii: preventive și de intervenție în
situa ții speciale. Domeniile în care întâlnim parteneriatul școală -poliție sunt următoarele:
– asigurarea integrității personale a elevilor, cadrelor didactice, a locuitorilor comunităț ii în
general ;
– prevenirea delicvenț ei juvenile ;
– violenț a în familie, stradală, î n cadrul ș colii;
– educaț ia rutieră;
– promovar ea unui comportament civilizat î n societate .

2.5.2. Beneficii ale parteneriatului școală – comunitate
Încă din perioada anilor '80, în lume s -a acreditat ideea unui așa numit "management bazat pe
comunitatea locală" a școlii ("site -based management"), care presupune implicarea factorilor
comunității locale în luarea deciziilor privind predarea și învățarea, finanțarea și angajarea de
personal în școlile care deservesc comunitatea locală respectivă .
"Școlile trebuie să construiască parteneriate cu comunitățile într -un efort comun de
îndeplinire a tuturor cerințelor impuse de procesul educat iv. În cadrul comunităților sunt multe
instituții -biserici, biblioteci, muzee -care pot fi dirijate spre sprijin irea achiziției de cunoștințe și
deprinderi de către elevi." (Mircea Agabrian, 2006, p.56)
Relațiile d in cadrul parteneriatelor școală -comunitate pot fi reciproce, furnizând astfel multe
beneficii pentru comunitate. Clădirea școlii poate deveni loc de desf ășurare a întâlnirilor
reprezentanților comunității, spațiu pentru diverse cursuri de educare a adulților, reprezentații ale
teatrului local, programe de promovare a sănătății, evenimente sportive sau recreative . Elevii pot
juca un rol activ î n cadrul comu nității, implicându -se în proiecte de servicii comunitare sau
voluntariat. în sens invers, implicarea școlilor în parteneriat va conduce la sporirea interesului
pentru sistemul public de educație în rândul membrilor activității.

36

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

Implicarea părinților și a comunității în școli include, dar nu se limitează la promovarea
dezvoltării copiilor în mediul academic și socio -emoțional. Literatura de specialitate prezintă o
serie de beneficii pe care școala, profesorii și întreaga comunitatea le au î n urma implicării . (Adela –
Mihaela Țăr anu, 2009, p. 153):
– beneficii pentru profesori:cresc cunoștințele personalului di dactic referitoare la contextul
socio -cultural al comunității, îmbunătățirea climatului din clasă ;
– beneficii pentru părinți:experimentează ocazii variate de a contribui la educația copiilor lor,
crearea de relații pozitive cu proprii copii și cu școala, oportunități și rețele de implicare sporite,
ajutorarea familiilor nevoiașe din comunitate ;
– beneficii pentru școli: beneficierea de supor t moral, informațional și economic, surse de
finanțare ;
– beneficii pentru comunitate: potențial de a forma cetățeni bine educați, revitalizarea
comunităților într -o societate avansată din punct de vedere tehnologic, servicii comunitare.

37

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

CAPITOLUL 3
CERCETARE EXPERIMENTALĂ: CUNOAȘTEREA ȘI VALORIFICAREA
SPECIFICULUI CULTURAL PRIN INTERMEDIUL PARTENERIATELOR
EDUCAȚIONALE
„Distanța socială dintre părinți și personalul școlii” a fost menționată ca unul
din principalele obstacole car e trebuie învinse pentru a dobândi relații mai apropiate între școală –
familie; de asemenea, „lipsa de cunoștințe ale părinților privind căile de a sprijini școala” .
(Fusco,G.C.,1964, pag. 10)’’.

3.1. Pregătirea cercetării

3.1.1. Cadrul teoretic al cercet ării
Orice cercetare socială are trei faze: planificarea (designul), execuția și raportul; în unele
tipuri de cercetare aceste faze sunt distincte și secvențiale; în alte tipuri cele trei faze se pot
amesteca. Planificarea este vitală, eșecul acesteia imp licând riscul de a pierde controlul proiectului
și, evident, eșecul împlinirii cu succes al acestuia; designul cercetării se referă la procesul care leagă
întrebările cercetării, datele empirice și concluziile cercetării și reprezintă procesul de a lua dec izii
legate de proiectul cercetării înainte ca acesta să fie dus la bun sfârșit implicând anticiparea tuturor
aspectelor, iar apoi planificarea lor pentru a le executa într -o manieră integrată (Agabrian, 2004).
Importanța recurgerii la diferitele metode de cercetare a socialului în diversele faze ale unei
cercetări este un fapt bine stabilit, subliniindu -se oportunitatea unor metode cantitative și calitative,
dată fiind complementaritatea lor, pentru a obține un control mai fidel al situației ce trebuie
examinată pentru a evita limitările pe care le presupune utilizarea unei simple metode. O
caracteristică distinctivă a celor două tipuri de metode rezidă în faptul că metodele cantitative au
fost dezvoltate mai ales pentru verificarea sau confirmarea unor teo rii, în timp ce metodele
calitative au fost elaborate special pentru descoperirea și lansarea unor noi ipoteze.
Metodologia cercetării pentru lucrarea de față a inclus o componentă cantitativă. În cadrul
acestei componente am folosit ca metodă de cercetare ancheta , cu tehnica anchetei orale față în față.
Definim designul cercetării ca lanț logic ce leagă datele care vor fi colectate și concluziile
care vor fi trase în raport cu întrebările inițiale ale studiului: este esențialmente un plan de

38

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

parcurgere a drumului de la începutul la sfârșitul studiului; reprezintă modul prin care se realizează
controlul în cursul procesului de cercetare (Agabrian, 2004).
Însușirile obiectelor suport care constituie indivizi statistici pot fi exprimate (evaluate) în
forme ex trem de diferite, forme în care se evidențiază cum, în vederea empirică, aceste unități apar
percepute ca fiind diferite unele de altele, în raport cu o aceeași caracteristică. Într -adevăr numai
diversitatea formelor de manifestare a unei însușiri îi confe ră acesteia un interes din partea
cercetătorului. Dacă toate obiectele ar fi identice, după o însușire, aceasta n -ar mai reclama, practic
nici un fel de investigație, nemaifiind nevoie să se analizeze cum se manifestă unii sau alții în alt
fel. Cu alte cuv inte, nici descrierea, nici explicația nu ridică probleme, mai exact, nu se pun; cu cât
o caracteristică îmbracă forme mai diverse, cu atâtea capătă o valoare de cunoaștere mai ridicată.
Profesorii americani G. King, R. Keohane, S.Verba au arătat în „Funda mentele cercetării
sociale” (în Agabrian, 2004), că cercetarea în științele sociale este un proces creativ de cunoaștere,
care presupune intuiție, și care se desfășoară într -un cadru bine stabilit de investigație științifică.
Designul cercetării nu trebuie considerat drept un proces mecanic de colectare a datelor și de
evaluare. Din contră, cercetătorul trebuie să dea dovadă de flexibilitate în gândire pentru a putea
răsturna vechi modalități de conceptualizare a lumii, pentru a putea adresa noi întrebări, pentru a
putea revizui modelele existente de organizare a cercetării și pentru a colecta, eventual, alte tipuri
de date decât cele prevăzute inițial. Totuși, pentru ca rezultatele să fie valide și acceptate de alți
cercetători, toate aceste revizuiri și re considerări trebuie să se desfășoare conform unor proceduri
explicite și în concordanță cu regulile inferenței.

3. 1. 2. Tema cercetării

Selectarea unei teme de studiu este cea mai importantă etapă a procesului de cercetare. Tema
aleasă dă tonul întreg ului efort de cercetare și stabilește cadrul în care fiecare din celelalte etape
majore ale procesului de cercetare vor fi duse la bun sfârșit.
Construcția designului debutează practic cu o discuție referitoare la tema de cercetare și apoi
continuă cu s tadiile planificării și direcționării cercetării. După Marina (2003), delimitarea temei de
cercetare nu constituie decât o primă parte a designului de cercetare.

39

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

Cercetarea de față are ca temă: ,," Cunoașterea și valorificarea specificului cultural, a
valorilor mediului comunitar prin intermediul p arteneriatelor educaționale ".

3. 1. 3. O biectivele cercetării

Operaționalizarea nu se aplică doar conceptelor care nu permit alt tip de definiție, ci oricărui
concept, în măsura în care este necesar și posibil ca acesta să fie utilizat în investigația concretă a
realității. A operaționaliza înseamnă nu numai a defini operațional un concept, ci și a face conceptul
respectiv definibil în mod operațional . (Voiculescu, F., Ludușan, N., 1997).
Prezentul proiect de cercetare își propune ca scop să demonstreze că realizarea
parteneriatelor școală -comunitate contribuie într -o mare măsură la cultivarea și îmbogățirea
cunoștințelor copiilor despre specificul cultural al zonei. Succesul cercetării este dat de abordarea
interdependentă a tuturor componentelor cercetării: tema lucrării de cercetare, cadrul teoretic,
obiectivele cercetării, ipoteza formulată, metodologia, aspectul practic -aplicativ.
După stabilirea pașilor de urmat, am inițiat îndeplinirea obiectivelor cer cetării cu scopul de a
demonstra veridicitatea ipotezei formulate. Aceste demersuri implică măsuri de documentare și
informare din partea cadrului didactic. În acest sens, Ioan Cerghit sublinia faptul că „educatorul
intră în relație creatoare nu numai cu o biectul instrucției, cu elevul, ci și cu propria acțiune, prin
care își realizează opera sa.”( 1997, p. 36 ).
Obiectivele cercetării stabilesc acele aspecte concrete, acționale, pe care cadrul didactic cu
statut de cercetător le are de realizat pentru a c onfirma sau a infirma ipoteza propusă.
În scopul ghidării concrete a activității de cercetare, am stabilit și formulat următoarele
obiective ale cercetării pedagogice:
 înțelegerea importanț ei cunoașterii, valorificării și promovării culturii populare tra diționale
prin intermediul activităților școlare și extrașcolare, care le conferă copiilor o identitate și
apartenență la neam;
 cultivarea unei atitudini pozitive a copiilor față de tradițiile și obiceiurile zonei , în sensul
respectului pentru strămoși;

40

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

 identificarea unor activități desfășurate în parteneriat cu familia și comunitatea prin care să
le facem cunoscută copiilor frumusețea portului popular, obiceiurile și tradițiile specifice zonei ,
sădindu -le în suflet sentimentul de mândrie că sunt ardeleni .

3. 1. 4. Ipotezele cercetării

Ipoteza avansează prezumții explicative privitoare la anumite aspecte sau manifestări pe
care le implică procesul instructiv -educativ. Ea trebuie să asigure un echilibru între finalitatea
acțiunii educaționale, desfășurarea ei și randamentul obținut, de aceea dascălul -cercetător trebuie să
urmărească pe tot parcursul desfășurării cercetării concordanța dintre ipoteză și rezultatele parțiale
obținute (Drăgan I., 1993, pp. 25 -26).
Ioan Mărginean (2000) definea ipoteza ca un en unț referitor la relația dintre două sau mai
multe fenomene. Deci ipoteza reprezintă o explicație plauzibilă, un sistem de relații ce se presupune
că ar guverna universul de fenomene cercetat (Rotariu și Iluț, 2001).
Ipotezele sunt tentative de răspuns la întrebările cercetării. Ele sunt în mod frecvent expuse
în forma particulară a relației dintre două concepte. Testarea acestora implică să vedem dacă
variabilele asociate au unele relații de felul celei anticipate în ipoteză (Agabrian, M. 2004, p. 37).
O ipoteză de cercetare înseamnă de fapt încercarea de a rezolva mintal problema supusă
cercetării, de a întrevedea posibilitatea cea mai adecvată de soluționare. Odată emisă, ea dirijează
întreaga cercetare și, dacă bănuiala exprimată prin ea se dovedește în temeiată, se cheamă că
întreaga cercetare va fi încoronată de succes. Aici intră în joc personalitatea cercetătorului,
pregătirea, experiența, creativitatea și intuiția lui științifică (Herseni, T., 1982, p.192).
L. Marina specifică faptul că o ipoteză est e o explicație plauzibilă care devine teorie dacă
cercetarea o confirmă. Ipotezele au rolul de a orienta întreaga activitate de cercetare în sensul că
aceasta din urmă este astfel concepută încât să permită testarea ipotezelor în vederea ajungerii la
expli cații satisfăcătoare ale domeniului studiat (Marina, L. 2003, p.92).
Ioan Mărginean îl citează pe J. Galtung care tratează zece cerințe ale unei ipoteze:
generalitatea, complexitatea, specificitatea, determinarea, falsificabilitatea, testabilitatea,
predic tibilitatea, comunicabilitatea, reproductibilitatea și utilitatea (Mărginean, I., 2000).

41

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

În realizarea cercetării pedagogice am pornit de la următoarea ipoteză generală : ,,Implicarea
părinților și a membrilor comunității în activitățile școlare și extrașco lare va duce la o mai bună
cunoaștere și valorificare a specificului cultural al zonei".
Pornind de la ipoteza generală, am conturat următoarele ipoteze specifice:
 transmiterea tradițiilor și a obiceiurilor prin intermediul familiei cultivă valorile cult urale la
copii;
 activitățile desfășurate de școală în parteneriat cu familia și comunitatea facilitează stabilirea
unei legături reciproce și apropiate între cei implicați.

3. 1. 5. Strategia cercetării
Cercetarea de față se realizează la Grădinița cu P rogram Prelungit "Piticot" Cîmpeni, în
cursul anului școlar 2013 -2014, pe un eșantion de 23 de persoane și anume părinți ai copiilor care
frecventează grădinița.
Ca metodă de cercetare am folosit ancheta. Ancheta, ca metodă interactivă de cercetare a
socialului presupune un schimb de informații într -o situație de comunicare directă între cercetători
și indivizii umani din universul cercetării, selectați de regulă după principiul reprezentativității
(Marina, 2003). Prin definiție, ancheta se realizează strâ ngând informații de la persoane luate în
mod individual și, de regulă pe eșantioane mari, relevând aspecte generale la nivel de eșantion prin
producerea de date cantitative și fiind, astfel o metodă de tip extensiv. Tehnica de culegere a datelor
a fost anc heta orală, varianta față în față , instrumentată printr -un chestionar aplicat părinților. Am
ales ancheta orală deoarece consider că aceasta este varianta cea mai potrivită pentru o discuție
serioasă. O discuție față în față ne conduce la rezultate superio are celor obținute în alte situații și
atunci când ne interesează opiniile, atitudinile, scopurile, motivațiile sau alte elemente ce țin de
trăirile subiectului. Ancheta directă, față în față, constată T. Rotariu, este cel mai puțin afectată de
fenomenul d e nonrăspuns, îndeosebi datorită presiunii psihice pe care o exercită prezența
operatorului sau capacității acestuia de a crea o relație de încredere cu subiectul.

42

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

3. 1. 6. S ursele datelor, forme și tipuri
Datele cercetării sunt primare, iar ca formă cantitative (variabilele chestionarului), culese cu
ajutorul chestionarului. În ceea ce privește cadrul / contextul social din care se colectează datele, în
această cercetare actorii sociali vor fi studiați în cadrul grădiniței, adică datele vor fi studiat e în
contextul în care se produc o mare parte din activitățile care fac obiectul cercetării.
Pentru colectarea datelor cantitative s -a ales tehnica chestionarului (a se vedea, ANEXA I).
Chestionarul este un ansamblu de întrebări întocmite si realizate d upă reguli bine precizate,
standardizate prin practica științifică sociologică, care își propune să capteze informații după itemi
identici de la o mulțime de cazuri sau suspecți în așa fel încât prelucrarea datelor obținute să ofere
răspunsuri la tematica de cercetare, care adesea poate fi subsumată soluționării unor probleme
sociale (Marina, 2003, p.21).Conform lui P.Iluț și T. Rotariu (2001) construcția oricărui chestionar
trebuie să înceapă cu specificarea foarte clară și detaliată a problemei de cerceta t.
În elaborarea chestionarului am ținut seama de cerințele metodologice privind tipurile și
ordinea întrebărilor, limbajul folosit și modul de exprimare, stabilirea variantelor pentru
răspunsurile prestabilite.
Scopul respectării cerințelor metodologice de elaborare a chestionarului este diminuarea
posibilităților de eroare, care pot fi generate de utilizarea necorespunzătoare a acestei tehnici.
În elaborarea chestionarului am avut în vedere respectarea următoarelor cerințe:
I. Folosirea unei diversități de întrebări, atât ca mod de formulare, cât și ca tip de răspuns
solicitat, precum și din punctul de vedere al scopului urmărit prin întrebările respective. În acest
sens am folosit următoarele tipuri de întrebări:
a ) Din punctul de vedere al conținutulu i informațiilor solicitate :
 întrebări de opinie , în care răspunsul cuprinde date de ordin subiectiv , imposibil de
observat pe cale directă. Conținutul întrebărilor de opinie vizează aspecte ce țin de universul interior
al individului, cum ar fi părerile, atitudinile, cerințele, așteptările, proiectarea în viitor, evaluările,
justificările și motivația acțiunilor. (exemplu: întrebarea 13 din chestionar)
b) Din punctul de vedere al genurilor răspunsurilor solicitate au fost folosite următoarele
tipuri de în trebări:
 întrebări închise care oferă subiectului variante de răspuns prefabricate urmând să o
aleagă pe cea care se potrivește situației sau opiniei sale. Am folosit aici întrebări cu caracter

43

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

dihotomic, cât și întrebări cu 4 -5 variante de răspuns. Având în vedere că trecerea de la sondarea
opiniilor la cunoașterea motivației, a atitudinilor presupune în mod necesar informații cu privire la
intensitatea opiniei, la unele întrebări s -a cerut nu numai simpla alegere a unei variante, ci și
alegerea unui grad de intensitate prin folosirea nivelurilor de scalare: foarte mult, mult, puțin, deloc.
(exemplu: întrebările 5, 7, 9 din chestionar)
 întrebări deschise cu răspunsuri formulate de subiect, care lasă deci libertatea pentru
o exprimare personală și au avantaj ul că fenomenul de sugerare a răspunsurilor este mai redusă.
(exemplu: întrebarea 1 din chestionar)
 întrebări mixte în care lista de variante nu a fost închisă, lăsându -se subiectului
posibilitatea să completeze și alte variante de răspuns. (exemplu: între bările 4, 8 din chestionar)
II. A doua categorie de cerințe pe care am avut -o în vedere în elaborarea chestionarului se
referă la modul de formulare a întrebărilor, exprimarea și limbajul folosit . în acest sens am
respectat următoarele reguli:
 elaborarea î ntregului chestionar ca o succesiune de întrebări organizate ca dialog,
textul fiind compus ținându -se seama de populația căreia îi este adresat, astfel încât să fie înțeles de
toată lumea la fel;
 solicitarea opiniilor sub formă de aprecieri personale pent ru a da persoanelor
anchetate convingerea că părerea lor este importantă în valorificarea specificului cultural al zonei și
pentru a face din aceștia niște buni colaboratori la realizarea cercetării;
 folosirea unui limbaj simplu, direct, cu termeni cunoscu ți și des utilizați. cuvintele,
expresiile și frazele folosite trebuie înțelese în același sens de către toți, indiferent de sex sau vârstă,
de nivelul lor cultural, de zona geografică de rezidență sau de alți factori ce ar putea influența
procesul de comu nicare, recepționarea univocității mesajului.

44

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

3. 2. Analiza și interpretarea datelor
Prezentul studiu reprezintă o analiză a datelor și informațiilor rezultate din ancheta directă,
care au fost, uneori, corelate cu indicatorii care au stat la baza construirii eșantionului.

Analiza răspunsurilor la întrebarea 1. Ce considerați Dumneavoastră că include specificul
cultural din zona noastră? m-a condus la următoarele rezultate din Diagrama 1:

Diagrama 1. Ce înțeleg părinții prin specific cultural?

După cum se observă în Diagrama 1, părinții chestionați au cunoștințe despre ce semnifică
specificul cultural al zonei și care sunt elementele cele mai reprezentative. Deoarece această primă
întrebare este o întrebare deschisă am redat în cadrul diagramei e xact cuvintele câtorva dintre
părinții chestionați.

SPECIFICUL
CULTURAL
-semnificații – TRADIȚII, ȘI OBICEIURI
LEGETE DE EVENIMENTE
RELIGIOASE
(Crăciun,Paște)
CREDINȚĂ, CÂNTECE,
DANSURI, VORBIRE,
FIGURI ȘI OBIECTIVE
ISTORICE
DATINI, OBICEIURI
STRĂMOȘEȘTI, ISTORIA
LOCURILOR, CÂNTECELE
POPULARE,
SĂRBĂTORILE
RELIGIOASE

MEȘTEȘUGURI:
prelucrarea lemnului,
extragerea minereurilor OBIECTIVE TURISTICE:
Galeriile romane din
Roșia Montană ,
Ghețarul de la
Scărișoara, Casa
memorială a lui Avram
Iancu

COSTUMAȚII, MODUL DE
A VORBI TRADIȚII SPECIFICE
MOȚILOR: Dogăritul,
TRADIȚII POPULARE:
Prăcșorul, Pițăratul

45

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

Anali za răspunsurilor la întrebarea 2 . Dumneavoastră ca părinte considerați că pentru
copilul de grădiniță este necesar să cunoască și să valorifice spațiul cultural din care provine ? m-a
condus la rezultatele prezentate în diagrama 2:

Diagrama 2. Importanța cunoașterii și valorificării spațiului cultural

Din răspunsurile părinților se remarcă faptul că majoritatea consideră că este important
pentru copilul de grădiniță să cunoască și să valorifice sp ațiul cultural al zonei din care provine.

Anali za răspunsurilor la întrebarea 3 . În ce măsură dumneavoastră ca părinte încercați să
transmiteți copilului o parte din specificul cultural asimilat (tradiții, obiceiuri, credință, etc .) m-a
condus la rezultat ele prezentate în diagrama 3:

0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20
da
nu
alt răspuns

46

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

Diagrama 3. Transmiterea valorilor din familie

Prin această întrebare din chestionar am încercat să estimăm măsura în care părinții transmit
copiilor parte din tradițiile, obiceiurile și credințele asimilate de aceștia. Aproape toți părinții
chestionați afirmă că valorile asimilate de ei copiilor, în foarte mare măsură au răspuns 16 dintre
aceștia, în mare măsură 6 din părinți și doar 1 singur părinte transmite puțin specificul cultural pe
care l -a asimilat de -a lungul ti mpului.

Anali za răspunsurilor la întrebarea 4 . Prin ce modalități transmiteți copilului
Dumneavoastră cunoștințele pe care le aveți despre specificul cultural al zonei? m-a condus la
rezultatele prezentate în tabelul de mai jos:

Tabelul 1. Modalități de transmitere a cunoștințelor referitoare la specificul
cultural al zonei

Modalitatea de transmitere Frecvența
Prin participare la evenimentele culturale
organizate în localitate. 23
Prin vizitarea muzeelor. 17
Prin utilizarea cărților/ internetului/
emisiunilor tv. 23
Alt răspuns 0

0 2 4 6 8 10 12 14 16
foarte mult
mult
puțin
deloc
alt răspuns

47

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

După cum se observă în tabelul de mai sus toți părinții chestionați folosesc ca modalitate de
transmitere a cunoștințelor despre specificul cultural al zonei participarea la evenimente culturale
organizate în localitate și utilizarea cărților/ internetului/ emisiunilor tv. De asemenea majoritatea
părinților precizează că transmit cunoștințe copiilor despre specificul cultural în urma vizitelor la
muzeele din zonă.

Anali za răspunsurilor la întrebarea 5 . În ce măsură conside rați că este necesară copilului
Dumneavoastră cunoașterea elementelor culturale ale zonei? m-a condus la rezultatele prezentate
în diagrama de mai jos:

Diagrama 4. Necesitatea cunoașterii elementelor culturale ale zonei

Din centralizarea datelor în ace astă diagramă se remarcă faptul că toți părinții consideră o
necesitate pentru copiii lor, să cunoască principalele elemente culturale ale zonei în care trăiesc. 19
părinți consideră că în foarte mare măsură personalitățile istorice ale zonei trebuie cunos cute de
către copii. Tradițiile și obiceiurile zonei sunt considerate, în opinia tuturor părinților cele mai
importante achiziții pe care le doresc a fi dobândite de copiii acestora. În foarte mare măsură
părinții plasează portul și cântecele populare ale zonei în topul necesităților culturale ale copiilor
0 5 10 15 20 25
Persoane
istorice din
zonă Tradiții și
obiceiuri Mâncăruri
tradiționale Port/cântec
popular în foarte mare măsură
în mare măsură
în mică măsură
în foarte mică măsură
deloc

48

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

preșcolari. Părinții chestionați consideră că este foarte important pentru copiii lor să cunoască de
asemenea și obiectele și instrumentele cu care lucrau strămoșii noștri.

Anali za răspunsurilor la într ebarea 6 . Pe o scală de la 1 la 10, (unde 1=nemulțumit și
10=foarte mulțumit) , cât de mulțumit sunteți de modul în care grădinița , prin activitățile propuse ,
îi îmbogățește copilului Dumneavoastră cunoștințele despre specificul cultural ? m-a condus la
rezultatele prezentate tabelul 2:

Tabelul 2. Aprecierea privind activitățile propuse de grădiniță.
Note 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Frecvența – – – – – – – 2 10 11

După cum observăm în tabelu l de mai sus părinții apreciază activitățile propuse și
desfășurate la grădiniță care îmbogățesc copiilor preșcolari cunoștințele despre elementele culturale
ale zonei.

Anali za răspunsurilor la întrebarea 7 . În ce măsură credeți că poate fi valorificat mai ușor
specificul cultural al zonei prin activitățile din grădiniță ? m-a condus la rezultatele prezentate
tabelul 2:

Tabelul 3. Valorificarea specificului cultural prin activitățile din grădiniță
Foarte mult Mult Puțin Deloc
Frecvența Frecvența Frecvența Frecvența
Prin invitarea unei bunici
pentru a povesti datini ș i
obiceiuri 15 6 2 0
Realizarea unor excursii/ieșiri
în locuri marcante pentru
istorie 21 2 0 0
Serbări școlare
21 2 0 0
Prin mijloace mass -media
moderne 14 7 2 0
Altele………………………………… 0 0 0 0

49

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

Analizând datele din T abelul 3 , constatăm că cele mai agreate activități de valorificare a
specificului cultural sunt, în opinia părinților, realizarea de excursii și de serbări școlare. Analizând
datele din T abelul 3 , constatăm că cele mai agreate activități de valorificare a specificul ui cultural
sunt, în opinia părinților, realizarea de excursii și de serbări școlare. Celelalte activități propuse sunt
și ele apreciate de majoritatea dintre părinții chestionați.
Anali za răspunsurilor la întrebarea 8 . În cadrul serbărilor organizate de Crăciun în
grădiniță, ce tradiții și obiceiuri v -ar face plăcere să vă fie prezentate de către copii ? m-a condus la
rezultatele prezentate în diagrama 5:

Diagrama 5. Opinia privind tradițiile și obiceiurile prezentate la serbările școlare

Urmărind dia grama de mai sus observăm că includerea de tradiții și obiceiuri ale zonei în
cadrul programelor de serbări școlare este foarte agreată de către părinți, aceștia dorind să își vadă
copiii punând în scenă în special obiceiurile Crăciunului (23 părinți), cân tând un cântec popular (20
părinți), dansând diverse dansuri populare (19 părinți), organizând o șezătoare (10 părinți).
Un dans popular din zonă
Un cântec popular
Mersul cu: steaua, craii,
plugușorul, capra,
ptițăratul
Șezătoare

50

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

Anali za răspunsurilor la întrebarea 9 . În ce măsură considerați că implicarea factorilor
locali contribuie la valorificarea specificu lui cultural al zonei ? m-a condus la rezultatele prezentate
Tabelul 4:
Tabelul 4. Opinia privind contribuția implicării factorilor locali la valorificarea
specificului cultural

INSTITUȚIA În foarte
mare
măsură În
mare
măsură În
mică
măsură În foarte
mică
măsură Deloc
Frecve nța Frecve nța Frecve nța Frecve nța Frecve nța
Familia 23 – – – –
Școala 21 2 – – –
Consiliul L ocal 18 4 1 – –
Biserica 5 10 8 – –
Poliția 2 4 16 1 –
Spitalul 18 4 – 1 –
Agenți economici 19 1 – 1 2

Printr -o întrebare din chesti onar am încercat să vedem care es te opinia părinților de la
grădiniță privind contribuția implicării factorilor locali la valorificarea specificului cultural al
zonei. Toți părinții au plasat familia ca instituția cea mai importantă în valorificarea speci ficului
cultural, iar la foarte mică distanță este situată Școala, Agenții economici, Consiliul Local și
Spitalul.

51

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

Anali za răspunsurilor la întrebarea 10 . În cadrul serbărilor organizate de Crăciun în
grădiniță, ce tradiții și obiceiuri v -ar face plăcere să vă fie prezentate de către copii ? m-a condus la
rezultatele prezentate în diagrama 6:

Diagrama 6. Acordul/dezacordul privind dezvoltarea de parteneriate pe tema
cunoașterii și valorificării specificului cultural în cadrul comunității

Din a ceastă figură reiese faptul că toți părinții au fost foarte deschiși spre idea dezvoltării
unui parteneriat pentru cunoașterea și valorificarea specificului cultural și foarte dornici să participe
la astfel de activități împreună cu educatoarele și copiii.

0 5 10 15 20 25
Da Nu

52

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

Anali za răspunsurilor la întrebarea 11 . Pornind de la un parteneriat grădiniță comunitate, în
care dintre activitățile enumerate mai jos v -ar face plăcere să participați ? m-a condus la
rezultatele prezentate în diagrama 7:

Diagrama 7. Activități pr eferate în cadrul parteneriatului

În urma analizării răspunsurilor din chestionar și prezentarea lor în această diagramă putem
menționa că activitățile pe care și -ar dori cel mai mult să le desfășoare părinții în cadrul
parteneriatului sunt: „să gătească o mâncare specifică zonei” (21 de părinți) și „să însoțească părinții
la un muzeu”.
Anali za răspunsurilor la întrebarea 12 . În ce măsură considerați că mediatizarea
activităților culturale desfășurate în cadrul parteneriatel or duce la o mai bună implicar e a
factorilor locali? m-a condus la rezultatele prezentate în diagrama 8:

să gătiți o mâncare specifică
zonei
să vă deghizați într -unul dintre
personajele istorice din zonă
să prezentați un obicei/o
tradiție, sub forma unui joc de
rol
să însoțiți copiii la un muzeu
din apropiere

53

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

Diagrama 8. Influența mediatizării activităților

Așa cum reiese din diagrama 8, părinții chestionați consideră că mediatizarea activităților
culturale desfășurate în cadr ul parteneriatelor influențează mult și foarte mult implicarea factorilor
locali în activitățile grădiniței.

Anali za răspunsurilor la întrebarea 13 . În ce măsură considerați că mediatizarea
activităților culturale desfășurate în cadrul parteneriatelor duc e la o mai bună implicarea a
factorilor locali? m-a condus la rezultatele prezentate în diagrama 9:

0 2 4 6 8 10 12 14 16
foarte mult
mult
puțin
deloc
alt răspuns

54

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

Diagrama 9. Opinia privind principalele mijloace de mediatizare a activităților desfășurate în
cadrul parteneriatelor

Analiza acestor răspunsu ri evidențiază faptul că aproape toți consideră că cel mai bun mijloc
de mediatiare a activităților desfășurate în cadrul parteneriatelor este lipirea unor afișe în cadrul
localității, majoritatea considerând că articolele din ziare (cotidianul Unirea ), realizarea unei reviste
locale și invitațiile adresate liderilor locali sunt metode foarte eficiente în acest scop. Metoda de
promovare prin internet este mai puțin apreciată de părinți deoarece este o zonă muntoasă în care
numărul de familii conectate la in ternet este mai redus comparativ cu al orașelor mari.

0 5 10 15 20 25

55

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

CONCLUZII

„Cultura răspunde existenței umane întru mister și revelare, iar civilizația răspunde
existenței întru autoconservare și securitate. Între ele se cască deci o deosebire profu ndă de natură
ontologică ”spunea Lucian Blaga.
Cultura și civilizația românească pendulează între cea occidentală și cea răsăriteană și se
detașează net printr -un puternic filon de identitate națională. Spontani, plini de umor, uneori
resemnați în fața desf ășurării evenimentelor ne detașăm printr -o remarcabilă atitudine de
supraviețuitori.
Obiceiurile și tradițiile sunt un domeniu important al culturii populare românești. Ele au
rolul de a regla și consolida relațiile comunitare, fiind respectate cu stricteț e de toți membrii
societății. Rolul educatoarelor este de a -i face pe copii să învețe, să prețuiască și să respecte
obiceiurile și tradițiile zonei în care s -au născut, să iubească meleagurile natale, portul românesc dar
și sărbătorile care ne aduc în sufl ete atâta bucurie.
Obiceiurile și tradițiile dezvăluie fața necunoscută și nebănuită a existenței membrilor
comunității. Copiilor le conferă identitate și apartenență la neam, le creează o „ unitate pozitivă ”,
adică aceea care ascunde comoara trăsăturilor, caracteristicilor unui popor: meserii, meșteșuguri,
cântece, dansuri, credințe, costumații, vorbire, etc.
Din aceste considere nte am pornit această cercetare în dorința se a aduce în prim plan
oameni minunați și evenimente importante , iar mai apoi includer ea acestora în parteneriate prin
intermediul cărora să valorificăm cu succes specificul cultural al moților.
În urma analizei rezultatelor am constatat că părinții chestionați înțeleg ce reprezintă
specificul cultural al zonei în care trăiesc, sunt conș tienți de necesitatea cunoașterii și valorificării
acestuia și ca părinți încearcă să transmită copiilor o parte din valorile culturale asimilate de ei
înșiși. Acest lucru verifică în mare parte prima ipoteză specifică a cercetării.
În urma analizei rezul tatelor pentru întrebările 10 și 11 am constatat că părinții sunt foarte
deschiși spre realizarea de parteneriate cu grădinița și comunitatea din care fac parte. Faptul că
părinții au răspuns pozitiv la implicarea acestora în activități precum: gătirea de mâncăruri specifice

56

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

zonei, deghizarea în personaje istorice din zonă, prezentarea unor obiceiuri/tradiții sub forma
jocului de rol etc., reflectă apropierea dintre aceștia și celelalte persoane implicate (educatoare,
ceilalți părinți, alți factori locali i mplicați, etc.). Acest lucru duce la verificarea celei de a doua
ipoteze specifice a cercetării.
Putem concluziona astfel:
 Grădinița se preocupă permanent ca bogăția tradițiilor moștenite de la înaintași să fie cât
mai aproape de sufletele copiilor și să se păstreze vii în mintea și conștiința copiilor acestora, pentru
ca la rândul lor să le transmită cu aceeași dragoste și căldură generațiilor viitoare. Ea reprezintă un
sprijin pentru comunitate de a valorifica specificul cultural al zonei și nu doar u n loc în care copiii
își însușesc cunoștințe privind tradițiile și obiceiurile zonei . Din acest motiv, parteneriatele trebuie
văzute ca o componentă esențială și necesară în transmiterea și valorificarea tradițiilor și
obiceiurilor specifice zonei . Atunci când membrii comunității sunt implicați în activități ale
grădiniței precum concertele, serbările, spectacolele desfășurate de copii atâ t în grădiniță, cât și în
afara ei, sau atunci când copiii fac vizite pentru a cunoaște specificul local, toți cei impli cați trăiesc
experiențe valoroase de învățare în situații noi.
 În fiecare zi copiii învață despre oameni și locuri din comunitatea lor atunci când își
însoțesc educatoarele sau părinții în plimbări și vizite, dar și în cadrul activităților desfășurate în
grădiniță. Grădinița, prin implementarea proiectelor, caută soluții prin care să fie utilă societății, dar
și privită pe măsura investițiilor și speranțelor.
 Parteneriatele organizate de grădiniț e conduc la cunoașterea specificului cultural, a
valorilor med iului comunitar .
 Această cercetare i -a determinat pe părinți să s e implice mai îndeaproape în activitățile
grădiniței și să stabilească împreună cu educatoarele și alți membri ai comunității activități prin care
să le facă cunoscută copiilor frumusețea por tului popular, obiceiurile zonei, sădindu -le în suflet
sentimentul de mândrie că sunt ardeleni.
 Specificul cultural al unei zone este ceea ce definește sau caracterizează univoc o zonă
cultură, ceea ce o identifică și o diferențiază în același timp de alt ele, este cota maximă de
originalitate și personalitate cu care vine ea în c oncertul culturii unui popor . În co nstituirea
specificului cultural al unei zone , un loc de seamă îl ocupă conștiin ța obârșiilor, a valorilor culturale
comune pe car e le au, în pri mul rând, oamenii înși și.

57

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

 În formarea și menținerea specificului cultural, un rol hotărâtor îl are cunoașterea
obiceiurilor, tradițiilor, personajelor marcante ale istoriei și evenimentelor culturale ale zonei, iar
oamenii locurilor să aibă adânc înrădăci nată ideea comunității de limbă.
 De aspectele cele mai importante semnalate în această cercetare, educatoarele vor ține
seama în alegerea temelor în cadrul activităților grupei, în realizarea unor parteneriate educaționale
viitoare și în alegerea celor ma i potrivite activități în cadrul serbărilor școlare.

58

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

REFLECȚII PRIVIND PROGRAMUL DE MASTERAT
Pentru mine participarea la acest program de masterat a fost o experiență nouă, interesantă
care mi -a îmbogățit și mi -a oferit o multitu dine de cunoștințe necunoscute pe care nu le întâlnisem
și nu le știam din cadrul altor programe de perfecționare continuă sau din cadrul formării
profesionale din timpul liceului pedagogic. De altfel, pot considera că acest program modern, cu
viziune euro peană, este cea mai mare experiență și cea mai completă pregătire profesională în
domeniul educației la care am participat până acum.
La realizarea lucrării de disertație am folosit ca principal modul pe cel denumit "Educație și
comunitate" pe care l -am p arcurs în cele două semestre din anul I de studiu. Acesta a cuprins
conceptele fundamentale pe care le -am dezvoltat în primele două capitole teoretice ale lucrării, fiind
cele mai importante din cadrul disertației: școala, familia, comunitatea, parteneriat educațional ,
precum și conceptul ,,specific cultural " care denumește toate tradițiile, obiceiurile și caracteristice
populare transmise din generație în generație, care a fost studiat în cadrul părții de cercetare.
Pornind de la cei trei factori care se i mplică în realizarea parteneriatelor educaționale în scopul
realizării unei educații moderne și eficie nte a copiilor , am ținut seama în realizarea unei cercetări
științifice referitoare la importanța acestor forme de activități educative tocmai pentru a cu noaște și
valorifica cât mai mult specificul cultural al zonei: Aici aș vrea să menționez că zona aceasta unde
am realizat cercetarea este numită ,,Țara Moților", o zonă deosebit de pitorească din Munții Apuseni
în care se păstrează multe din tradițiile ș i din specificul cultural de către locuitorii săi.
Pornind de la acel modul, am evidențiat alte două module cu contribuție implicită directă:
modulul ,,Comunicare și relații interpersonale" și modulul ,,Metodologia cercetării în educație".
Ambele au avut o contribuție destul de mare în realizarea lucrării pentru că din acestea provin niște
concepte foarte importante întâlnite în lucrare: educație, sociologia educației, socializare, grupuri
educaționale, politici educaționale, actori educaționali pe care i-am studiat în cadrul modulului
,,Comunicare în relații interpersonale", la aceștia făcând referire de asemenea în primele două
capitole din lucrare.
Pentru realizarea designului cercetării am folosit conceptele întâlnite în modulul
,,Metodologia cercetării în educație" studiat în primul an de master. În realizarea cercetării am
făcut referire în primul rând la conceptele teoretice de care se ține seama în elaborarea acesteia,

59

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

acestea fiind adaptate în mod practic la ceea ce mi -am propus prin temă. Principa lele concepte din
acest model au fost cele referitoare la metodologia cercetării, cercetare experimen tală, metode și
tehnici de cercetare, ipoteze, variabile, eșantion, rezultate ale cercetării și altele.
Chiar dacă am considerat că modulul cu contribuție implicită indirectă este cel denumit
,,Proiectare educațională și didactică", în cadrul acestuia am întâlnit numeroase concepte pe care le –
am descris, amintit și pe care le -am folosit în elaborarea lucrării. Printre cele mai importante
concepte pe care vre au să le evidențiez se enumeră curriculum, situații de învățare, forme ale
educației, societate a cunoașterii, etc. Alături de alte care derivă sau au legătură de cauzali tate cu
cele amintite.
Ca o concluzie finală, pot să menționez că majoritatea concept elor folosite în cadrul
educației copiilor au diverse legături unele cu altele, de aceea cunoștințele actuale tind spre
interdisciplinaritate și transdisciplinaritate, iar profesorii de la acest program de masterat – la fel ca
și masteranzii care predau co piilor în școală sau în grădiniță cunoștințele în cele două moduri
amintite – au tratat conținuturile învățării în acest fel pentru a ușura formarea competențelor
propuse pe timpul acestui program de studii.

60

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

BIBLIOG RAFIE

1. Abric, Jean-Claude (2002), Psihologia comunicării. Teorii și metode , Editura Polirom, Iași.
2. Agabrian, Mircea (2006), Analiza de conținut , Editura Polirom, Iași.
4. Agabrian, Mircea (2006), Școala, familia, comunitatea , Editura Institutul European, Iași.
5. Ag abrian, Mircea (2004), Cercetarea calitativă a socialului , Institutul European, Iași.
6. Agabrian, Mircea; Millea, Vlad (2005), Parteneriate școală -familie -comunitate , Editura Institutul
European, Iași.
7. Agabrian, Mircea (2003), Sociologie generală , Editura Institutul European, Iași.
8. Agabrian, Mircea (2000), O paradigmă sociologică de analiză a problemelor sociale . Revista de
Cercetări Sociale, nr. 3 -4.
9. Antonesei, Liviu (coordonator); Popa, Nicoleta Laura; Labăr, Adrian Vicențiu (2009) , Ghid
pentr u cercetarea educației. Un „abecedar” pentru studenți, masteranzi și profesori , Editura
Polirom , Iași.
10. Babbie, Earl (2010), Practica cercetării sociale , Editura Polirom, Iași.
11. Băban, A., (coordonator) (2001), Consiliere educațională , Editura Imprim eria Ardealului, Cluj
Napoca.
12. Băran -Pescaru, A., (2004), Parteneriat în educație, familie -școală -comunitate , Editura Aramis
Print, București.
13. Bistriceanu, C., (2004), Sociologia familiei , Editura Fundației România de Mâine, București.
14. Bîrsan -Pescaru, Adina (2004), Parteneria t în educație -școală -comunitate , Editura Aramis,
București.
15. Boca , Cristina (coordonator) (2008), Împreună pentru copii: grădinița și comunitatea , Proiect
pentru Reforma Educației Timpurii (P.R.E.T.), Modulul 2 , Bucure ști.
16. Cerghit, Ioan (2002), Sisteme de instruire alternative și complementare. Structuri, stiluri și
strategii , Editura Aramis, București.
17. Cerghit, Ioan (1997), Metode de învățământ , Editura Didactică și Pedagogică, București.

61

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

18. Chelcea, Septimiu (1975), Chestionarul în investigația sociologică , Editura Științifică și
Enciclopedică, București.
19. Chelcea, Septimiu (2007), Metodologia cercetării sociologice: metode calitative și cantitative ,
Editura Economică, București.
20. Chelcea, Septimiu (2003), Metodologia elaborării unei lucrăr i științifice , Comunicare.ro,
București .
21. Chelcea, Septimiu (2008), Psihosociologie. Teorii, cercetări, aplicații , Editura Collegium
Polirom, București.
22. Chiru, M., (2003), Cu părinții la școală -ghid pentru pr ofesori , Editura Humanitas Educațional,
București.
23. Cojocaru, Ștefan,(2003), Elaborarea proiectelor , Editura Expert Projects, Iași.
24. Cucoș, C.(1994), Raționalitatea activității instructiv -educative și proiectarea pedagogică , în
Psihopedagogie, Editur a Spiru Haret, Iași.
25. Drăgan, Ioan; Nicola, Ioan,( 1993), Cercetarea psihopedagogică , Editura Tipomur, Târgu
Mureș.
26. Dumitrana, M., (2000), Copilul, familia și grădinița , Editura Compania, București.
27. Fusco, G.C., (1964), School -Home Partnership in Depressed Urban Neighborhoods ,
Washington, D.C., Office of Education, U.S. Dept. of Health, Education, Welfare.
28. Fustei, M., (2010), Dezvoltarea relațiilor comunitare prin intermediul proiectelor și
parteneriatelor educative, Revista "Educatoarea.ro" , Brașov.
29. Gherguț, Alois, Ceobanu, Ciprian (2009), Elaborarea și managementul proiectelor în serviciile
educaționale , Editura Polirom, Iași.
30. Herseni, Traian, (1982), Sociologie, Editura Științifică și Enciclopedică, București.
31. Iliescu, V., Gher ghinescu, O. (2005), Managementul proiectelor , E.D.P. , București.
32. Iluț, Petru ( 1997), Abordarea calitativă a socioumanului; concepte și metode , Editura Polirom,
Iași.
33. Ionescu, Ion (1997), Sociologia școlii . Polirom, Iași.
34. Ionescu, M. (2000), Învățarea pe bază de proiect , Editura Humanitas Educațional, București.

62

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

35. Ionescu, M., Negreanu,E.,(2006), Educația în familie. Repere și practici actuale , Editura Cartea
Universitară, București.
36. Jigău, Mihaela (2002). Învățământul rural din România . Condiții, probleme și strategii de
dezvoltare , Editura MarLink, București.
37. Lessel, Wolfgang (2007), Managementul proiectelor. Cum să planificăm eficient proiectele și
să le transpunem în practică , (trad.), Editura BIC ALL, București.
37. Marina, Luci an (2003), Investigația socialului , Editura Emia, Deva.
39. Mărginean, Ioan (2000), Proiectarea cercetării sociologice , Editura Polirom, Iași.
40. Mihăilescu, I. (coordonator) (2000), UNICEF, Un deceniu de tranziție. Situația copilului și
familiei în Rom ânia, Editura Marlink, București.
41. Mocanu, Mariana, Schuster, Carmen (2001), Managementul proiectelor , Editura All Beck,
București.
42. Neacșu, Ioan (1990), Metode și tehnici de învățare eficientă , Editura Militară, București.
43. Neagu, C.,(2005), Managementul operațional al proiectelor , Editura Bren, București.
44.Nedelcu, D.(2005), Managementul proiectelor, aspecte teoretice și practice . Editura
Politehnium, Iași.
45. Nicola, Ioan (1996), Tratat de pedagogie școlară, E.D.P., București.
46. Pâniș oară Ion -Ovidiu (2003), Comunicare eficientă. Metode de interacțiune educațională ,
Editura Polirom, Iași.
47. Pescaru, Băran, Adina,(2004) „ Parteneriat în educație ”, Editura Aramis Print, București.
48. Petrovan, Ramona -Ștefania (coordonator) (2011), Parte neriatele educaționale de la teorie la
practică , Editura Aeternitas, Alba Iulia.
49. Popeangă, Vasile (1970), Școala și comunitatea socială, E.D.P., București.
50. Popescu M.(2000), Implicarea comunității în procesul de educație . Ghid pentru părinți și cad re
didactice, Editura Corint, București.
51. Popovici, Dumitru (2003), Sociologia educației , Editura Institutul European, Iași.
52. Radu, Ioan (coordonator); Miclea, M.; Moldovan, O.; Nemeș, S.; Szamoskozy, S. (1993),
Metodologie psihologică și analiza dat elor, Editura Sincron, Cluj Napoca.
53. Rădulescu, Eleonora; Țârcă, Anca (2000), Școala și comunitatea. Ghid pentru profesori , Editura
Humanitas Educational, București.

63

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

54. Rotariu, Traian; Iluț, Petru, (2001), Ancheta sociologică și sondajul de opinie: t eorie și
practică , Editura Polirom, Iași.
55. Sandu, D. (2005), Dezvoltare comunitară. Cercetare, practică, ideologie , Editura Polirom, Iași.
56. Stăiculescu, C.,(2012), Școala și comunitatea locală. Parteneriat pentru educație , Editura ASE,
București.
57. Stănciulescu, Elisabeta (1996), Teorii sociale ale educației , Editura Polirom, Iași.
58. Stănciulescu, Elisabeta (2002), Sociologia educației familiale , Editura Polirom, Iași.
59. Stoica, Adrian; Mihail, Roxana (2006), Evaluarea educațională. Inovații ș i perspective , Editura
Humanitas Educațional, București.
60. Trif, Letiția (2008), Pedagogia învățământului primar și preșcolar , Editura Eurostampa,
Timișoara.
61. Țăranu, A. -M.(2009), Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării , Editura
Institutul European, Iași.
62. Velea, L. -S.(coor donator) (2006), Participarea elevilor în școală și în comunitate. Ghid pentru
profesori și elevi , Editura Agata, Botoșani.
63. Voiculescu, Florea, Ludușan, N.,( 1997), Măsurarea și analiza statistică în știin țele socialului ,
Editura Imago, Sibiu.
64. Voiculescu, Florea, Vo iculescu, Elisabeta ( 2007), Măsurarea în științele educației. Teorie,
metodologie, aplicații, Editura Institutul European, Iași.
65. Vrășmaș, E., A.(2002), Parteneriatul educațional , E.D.P., București.
66. Zamfir, Cătălin; Vlăsceanu, Lazăr (coord.) (1993), Dicționar de sociologie , Editura Babel,
București.
67. Zamfir, Cătălin, (coord.), Zamfir, Elena (1997), Pentru o societate centrată pe copil , Editura
Alternative, București.
68. Zani, B., Palmonari, A., (2003), Manual de psihologia comunității, Editura Polirom, Iași.
69. ***, Cartea alb ă RENINCO, UNICEF, Editura Pro Humanitate, Bucurest i.
70. ***, (1995), Revista Awake – Watchtower, Bible and Tract Society of New York.
Inc.International Bible Students Association, Broklyn, New York, U.S.A.
71. ***, (2004), Revista "Învățământul primar", nr.4/2004, Parteneriat școală -familie , Editura
Miniped, București.

64

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

72. ***, (2005), Tribuna învățământului, "Un parteneriat vital", București.
73. *** 20 02, Metoda proiectelor la vârstele timpurii, Editura V&I Integral, București .
74. http://extension.missouri.edu/p/MP568
75. www.cedu.ro

65

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

ANEXA 1 – INSTRUMENTE DE CERCETARE

CHESTIONAR
privind cunoașterea și valorificarea specificului cultural în grădiniță

Vă rugăm să răspundeți la câteva întrebări privind modul în
care le faceți cunoscut copiilor Dumneavoastră tradițiile și obiceiurile
specifice zonei.
Răspunsurile Dumneavoastră ne sunt necesare pentru o
investigație privind cunoașterea și valorificarea specificului cultural
în grădiniță.
Precizăm că prin specificul cultural al zonei se poate înțelege
tradițiile transmise din moși -strămoși, carac teristicile poporului:
meserii, meșteșuguri, cântece, dansuri, credințe, costumații, vorbire,
figuri istorice importante, etc.
Este evident că sinceritatea Dumneavoastră va fi decisivă
pentru valoarea cercetării. Vă mulțumim pentru colaborare!

1. Ce cons iderați Dumneavoastră că include specificul cultural din zona noastră?
…………………………………………………………………………………………………………….. …………………..
………………………………. …………………………………………………………………………………

2. Dumneavoastră ca părinte considerați că pentru copilul de grădiniță este necesar să cunoască
și să valorifice spațiul cultural din care provine?
a) Da
b) Nu
c) Alt răspun s……………………………………………………………………………………………………

3. În ce măsură dumneavoastră ca părinte încercați să transmiteți copilului o parte din
specificul cultural asimilat (tradiții, obiceiuri, cr edință, etc.)?
a) Foarte mult
b) Mult
c) Puțin
d) Deloc
e) Alt răspuns …………………………………………………………………………………………………..

Pentru cei care la întrebarea nr. 3 au răspuns DELOC, întrebarea următoare nu li se
adresează.

66

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

4. Prin ce modalități transmiteți copilului Dumneavoastră cunoștințele pe care le aveți despre
specificul cultural al zonei? (Puteți alege oricâte variante, inclusiv pe toate)
a) Prin participare le evenimentele culturale organizate în localitate
b) Prin vizitarea muzeelor
c) Prin utilizarea cărților/internetului/emisiunilor tv
d) Alt răspuns……………………………………………………………………………………………………

5. În ce măsură considerați că este necesară copilului Dumne avoastră cunoașterea elementelor
culturale ale zonei? (încercuiți varianta aleasă pe fiecare rând)

În foarte
mare
măsură În
mare
măsură În
mică
măsură În foarte
mică
măsură Deloc
Persoane istorice din zonă
5 4 3 2 1
Tradiții și obiceiuri de
Crăciun și Paști 5 4 3 2 1
Mâncăruri tradiționale
5 4 3 2 1
Port/cântec popular
5 4 3 2 1
Obiecte și instrumente
folosite de strămoșii noștri 5 4 3 2 1
Altele…………………………….
…………………………………….. 5 4 3 2 1

6. Pe o scală de la 1 la 10, ( unde 1=nemul țumit și 10=foarte mul țumit) cât de mulțumit sunteți
de modul în care grădinița prin activitățile propuse îi îmbogățesc copilului Dumneavoastră
cunoștințele despre specificul cultural? ? (încercuiți varianta aleasă)

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

7. În ce măsură credeți că poate fi valorificat mai ușor specificul cultural al zonei prin
activitățile din grădiniță? (încercuiți varianta aleasă pe fiecare rând)

Foarte mult Mult Puțin Deloc
Prin invitarea unei bunici
pentru a povesti dati ni și
obiceiuri 4 3 2 1
Realizarea unor excursii/ieșiri
în locuri marcante pentru
istorie 4 3 2 1
Serbări școlare
4 3 2 1

67

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

Prin mijloace mass -media
moderne 4 3 2 1
Altele…………………………………
…………………………………… ……. 4 3 2 1

8. În cadrul serbărilor organizate de Crăciun în grădiniță, ce tradiții și obiceiuri v -ar face
plăcere să vă fie prezentate de către copii? (Puteți alege oricâte variante, inclusiv pe toate)
a) Un dans popular din zonă
b) Un cântec popular
c) Mersul cu: steaua, craii, plugușorul, capra, pițăratul
d) Șezătoare
e) Altele……………………………………………………………………………………………………….. ….

9. În ce măsură considerați că implicarea factorilor locali contribui e la valorificarea
specificului cultural al zonei? (încercuiți varianta aleasă pe fiecare rând)
În foarte
mare
măsură În
mare
măsură În
mică
măsură În foarte
mică
măsură Deloc
Familia 5 4 3 2 1
Școala 5 4 3 2 1
Consiliul local 5 4 3 2 1
Biserica 5 4 3 2 1
Poliția 5 4 3 2 1
Spitalul 5 4 3 2 1
Agenți economici 5 4 3 2 1

10. În cadrul unui posibil parteneriat între grădiniță și comunitate, pe tema cunoașterea și
valorificarea specificului cultural ați fi dispus(ă) să participați?
a) Da
b) Nu
c) Alt răspuns….. ……………………………………………………………………………………………….

Următoarea întrebare se adresează celor care au răspuns DA la întrebarea nr. 6 :
11. Pornind de la un parteneriat grădiniță -comunitate, în care dintre activitățile enumerate mai
jos v -ar face plăcere să participați? (Puteți alege oricâte variante, inclusiv pe toate)
a) Să gătiți o mâncare specifică zonei;
b) Să vă deghizați într -unul dintre personajele istorice din zonă;
c) Să prezentați un obicei/o tradiție, s pecifice zonei, sub forma unui joc de rol;
d) Să însoțiți copiii la un muzeu din apropiere, explicându -le utilitatea
obiectelor/instrumente prezente.
e) Alt răspuns…………………………………………………………………………………….. …………….

68

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

12. În ce măsură considerați că mediatizarea activităților culturale desfășurate în cadrul
parteneriatelor duce la o mai bună implicarea a factorilor locali?
a) Foarte mult
b) Mult
c) Puțin
d) Deloc
e) Alt răspuns …………………………………… ……………………………………………………………..

Pentru cei care la întreba rea nr. 12 au răspuns DELOC, întrebarea următoare nu li se
adresează.
13. În opinia Dumneavoastră care sunt cele mai importante mijloace de mediatizare a
activit ăților desfășurate în cadrul parteneriatelor? (Puteți alege oricâte variante, inclusiv pe
toate)
a) Prin articole în ziare;
b) Prin lipirea unor afișe;
c) Prin internet;
d) Realizarea unei reviste locale;
e) Prin invitații adresate liderilor locali;
f) Altele…………… ………………………………………………………………………………………………

69

Parteneri:
Universitatea „ Aurel Vlaicu”
Arad
Istituto di Scienze Psicologiche
dell’Educ azione e della Formazione

Declarație de autenticitate

Subsemnatul (subsemnata) _______________________________________,
absolvent/ă al/a pro gramului de masterat în Management educațional la Universitatea
„1 Decembrie 1918” Alba Iulia, promoția 2011, autor/autoare al/a prezentei disertații,
declar pe propria răspundere următoarele:
a) disertația a fost elaborată personal și îmi aparține în în tregime;
b) nu am folosit alte surse decât cele menționate în bibliografie sau în textul
disertației;
c) nu am preluat texte, date sau elemente de grafică din alte lucrări sau din alte
surse fără a fi citate și fără a fi precizată sursa preluării, inclus iv în cazul în
care sursa o reprezintă alte lucrări ale subsemnatului (subsemnatei);
d) lucrarea nu a mai fost folosită, în forma actuală, în alte contexte de examen
sau de concurs.

Semnătura _________________________________

Data ______________ __________