Ordinea publică î n contextul Uniunii Europ ene ca justificare a unei derogă ri de la principiul fundamental al liberei circulații a lucră torilor…. [621344]

UNIVERSITATEA ……………………
FACULTATEA ………………..

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:
…………………….

Absolvent:
……………………..

………………..
2019

UNIVERSITATEA ……………………
FACULTATEA ………………..

Ordinea publică î n contextul Uniunii Europ ene
ca justificare a unei derogă ri de la principiul
fundamental al liberei circulații a lucră torilor.
Cauza C -41/74 Yvonne va n Duyn c. Homme
Office.

Coordonator științific:
…………………….

Absolvent:
……………………..

………………..
2019

CUPRINS

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………..
Listă abrevieri ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………
Capitolul 1 Cauza C -41/74 Yvonne va n Duyn c. Homme Office ………………………….. ……….
1.1. Starea de fapt ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………
1.2. Starea de drept ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….
1.3. Aprecierile Curții ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………
1.4. Aprecierile personale ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………
Capito lul 2. Aspecte privi nd ordinea publică î n contextul Uniunii Europene ca justificare
a unei derogă ri de la principiul fundamental al liberei circulații a lucră torilor. …………..
2.1 Noțiuni introductive privind dreptul la libera circulație ………………………….. ……………………
2.2. Libera circulație a lucrătorilor. Reglementare ………………………….. ………………………….. ……
2.3. Jurisprudența CJUE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………..
2.4. Reglementare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………..
2.5. Restricții ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .

4 INTRODUCERE

Lucrarea de față, “Ordinea publică în contextul Uniunii Europene ca
justificare a unei derogări de la principiul fundamental al liberei circulații a
lucrătorilor. Cauza C -41/74 Yvonne va n Duyn c. Homme Office” , vizează
următoarele obiective, și anume:

 Noțiuni elementare privind dreptul la libera circulație ;
 Jurisprudența CJUE ;
 Reglementări și restricții în libera circulație a mărfurilor, persoanelor
serviciilor și capitalurilor ;
 Libera circulație a lucrătorilor.

Orice cetățean al Uniunii are dreptul de liberă circulație și ședere pe teritoriul
statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratate și de
dispozițiile adoptate aîn vederea aplicării acestora. În consecință acest drept se va
exercita în condițiile adoptate de Consiliu, hotărând în unanimitate în conformitate cu
o procedură legislativă specială și după consultarea Parlamentului European
Astfel, libera circulație a luc rătorilor implică eliminarea oricărei discriminări pe
motiv de cetățenie între lucrătorii statelor membre, în ceea ce privește încadrarea în
muncă, remunerarea, precum și asigurarea condițiilor de muncă.
Lucrarea de licență este structurată în 2 capitole, în cadrul cărora sunt susținute
și prezentate obiectivele de mai sus.
În cadrul primului capitol este prezentată Cauza C -41/74 Ivonne von Duyn c.
Homme Office , starea de fapt și de drept, aprecierile Curții, precum și aprecierile
personale.
În cadrul capit olului al doilea am cuprins următoarele aspecte legate de :
Jurisprudența CJUE ; noțiuni elementare privind dreptul la libera circulație ;

5 Reglementări și restricții în libera circulație a mărfurilor, persoanelor serviciilor și
capitalurilor .
Prin atingerea o biectivelor lucrării îmi propun să contribui la fluxul celor mai
recente publicații din domeniile prezentate în stadiul cunoașterii actuale a problemei
legate de Ordinea publică î n contextul Uniunii Europ ene ca justificare a unei derogă ri
de la principiul fundamental al liberei circulații a lucră torilor

6 Listă Abrevieri

Art. = Articol
AELS Asociația Europeană a Liberului Schimb

Alin. = Alineat
CEE = Comunitatea Economică Europeană
U.E. = Uniunea Europeană
P. = pagină
SEE = Spațiu Economic European
TFUE = Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
TUE = Tratatul privind Uniunea Europeană

7 CAPITOLUL I
CAUZA C -41 INV ONNE VON C. HOMME OFFICE

1.1. Starea de fapt

Yvonne van Duyn1, o cetățeană olandeză, a susținut că guvernul britanic, prin
intermediul secretarului de interne, a încălcat articolul 45 TFUE (3) (apoi articolul 48
alineatul (3) din TECE) prin faptul că i -a refuzat permisul de intrare pentru a lucra la
Biserica Știintologiei; Directiva privind libera circulație a lucrătorilor, articolul 3
alineatul (1) 64/221.
CE a stabilit, de asemenea, că o dispoziție politică trebuia „bazată exclusiv pe
comportamentul p ersonal al persoanei în cauză”.
Marea Britanie nu a făcut nimic pentru a pune în aplicare în mod expres acest
element al directivei; guvernul credea acă Scientologia este dăunătoare sănătății
mintale și a descur ajat-o.
Ea a dat în judecată, invocând Tratatul d e la Roma și dreptul comunitar,
argumentând că directiva ar trebui să se aplice pentru a obliga Regatul Unit, nu a fost
refuzată din cau za „comportamentului personal ”.
Pennycuick VC a trimis cazul la Curtea Europe ană de Justiție; Biroul aa susținut
că preve derea nu este direct eficientă, deoarece a lăsat guvernul discreția să aplice
excepții la libera circulație.

1https://wikivisually.com/wiki/Van_Duyn_v_Home_Office#Facts accesat la data de 27.10.2019

8 1.2. Starea de drept

În cauza 41/74 – Yvonne va n c. homme office2

având ca obiect cererea adresată Curții, în temeiul art icolului 177 din Tr atatul CEE,
de către Chancery Division a Hight Court of Justice din Anglia pentru pronunțarea
unei hotărâri preliminare în litigiul pendinte în fața acestei instanțe între:
Yvonne Van Duyn
și
HOME OFFICE
privind interpretarea articolului 48 din Tratatul CE E și a articolului 3 din Directiva nr.
64/221/CEE a Consiliului din 25 februarie 1964 privind coordonarea măsurilor
speciale referitoare la deplasarea și șederea cetățenilor străini, măsuri justificate din
motive de ordine publică, de siguranță publică și de sănătate publică (JO din 4 aprilie
1964, p. 850),

1.3. Aprecierile Curții

CURTEA,

constituită din R. Lecourt, președinte, C. Ó Dálaigh și A. J. Mackenzie Stuart,
președinți de cameră, A. M. Donner, R. Monaco, J. Mertens de Wilmars, P.
Pescatore, H. Kutsc her și M. Sørensen (raportor), judecători,

2http://curia.europa.eu/juris/document accesat la data de 27.10.2019

9 avocat general: H. Mayras grefier: A. Van Houtte
pronunță prezenta

HOT ĂRÂRE :

1. Prin decizia emisă de Vice Chancellor la 1 martie 1974, primită la Curte la 13
iunie, Chancery Division a High Court of Justice din Anglia a adresat, în
temeiul articolului 177 din Tratatul CEE, trei întrebări privind interpretarea
anumitor prevederi de dr ept comunitar referitoare la libera circulație a
lucrătorilor.
2. Aceste întrebări au fost adresate în cadrul unei acțiuni împotriva H ome Office
introduse de o resortisantă olandeză, căreia i -a fost refuzată autorizația de
intrare în Regatul Unit pentru a ocupa un post de secretară la „Church of
Scientology” (Biserica scientologică).
3. Intrarea i -a fost refuzată în conformitate cu politica Guvernului Regatului Unit
față de respectiva organizație, ale cărei activități le consideră ca reprezentând
un pericol social.
Cu privire la prima întrebare:
Prin prima întrebare, Curții i se solicită să se pronunțe dacă articolul 48 din
Tratatul CEE este direct aplicabil, în sensul că acesta conferă persoanelor particulare
drepturi pe care le pot valorifica în justiție într -un stat membru.
4. Articolul 48 alineatele (1) și (2) prevede că libera circulație a lucrătorilor este
garantată cel târziu la închei erea perioadei de tranziție și implică „ eliminarea
oricărei discriminări pe motiv de cetățenie între lucrătorii statelor membre, în

10 ceea ce privește încadrarea în muncă, remunerarea și celelalte condiții de
muncă ”.
5. Aceste prevederi impun statelor membre o obligație precisă, care nu necesită
adoptarea niciunei măsuri, nici din partea instituțiilor Comunității, nici din
partea statelor membre, și a cărei executare nu le lasă acestora nicio putere
discreționară.
6. Alineatul (3), care definește drepturile pe c are le implică principiul liberei
circulații a lucrătorilor, supune aceste drepturi unor restricții, justificate pe
motive de ordine publică, de siguranță publică și de sănătate publică.
7. Aplicarea acestor restricții este, cu toate acestea, supusă unui cont rol
jurisdicțional, astfel încât dreptul unui stat amembru de a se prevala de aceste
restricții să nu împiedice ca dispozițiile articolului 48, care consacră principiul
liberei circulații a lucrătorilor, să confere persoanelor particulare drepturi pe
care a cestea le pot valorifica în justiție și pe care instanțele naționale trebuie să
le protejeze.
8. Prin urmare, trebuie să se răspundă afirmativ la prima întrebare adresată.
Cu privire la a doua întrebare:
9. Prin a doua întrebare, Curții i se solicită să se pronu nțe dacă Directiva nr.
64/221 a Consiliului din 25 februarie 1964 privind coordonarea măsurilor
speciale referitoare la deplasarea și șederea cetățenilor străini, măsuri justificate
din motive de ordine publică, de siguranță publică și de sănătate public ă este
direct aplicabilă, astfel încât să confere persoanelor particulare drepturi pe care
acestea le pot valorifica în justiție într -un stat membru.
10. Din decizia de trimitere rezultă că singura prevedere din directivă relevantă în
acest caz este articolul 3 alineatul (1), care prevede că „măsurile de ordine
publică sau de siguranță publică trebuie să se întemeieze exclusiv pe
comportamentul personal al individului care face obiectul lor”.

11 11. Regatul Unit a subliniat că articolul 189 din tratat distinge între e fectele
regulamentelor, ale directivelor și ale deciziilor și că, prin urmare, trebuie să se
prezume că, prin adoptarea unei directive și nu a unui regulament, Consiliul a
dorit ca acest act să aibă un efect diferit de cel al unui regulament și ca, prin
urmare, acesta să nu fie direct aplicabil.
12. Cu toate acestea, chiar dacă, în temeiul dispozițiilor articolului 189,
regulamentele sunt direct aplicabile și, prin urmare, prin însăși natura lor, pot
produce efecte directe, nu arezultă din aceasta că alte cate gorii de acte
menționate de acest articol nu pot produce niciodată efecte similare.
Ar fi incompatibil cu efectul obligatoriu pe care articolul 189 îl atribuie
directivei faptul de a exclude, în principiu, ca obligația pe care aceasta o
impune să poată fi invocată de persoanele interesate.
În special î n cazurile în care autoritățile acomunitare ar fi obligat statele
membre, printr -o directivă, să adopte un anumit comportament, efectul util al
unui asemenea act ar fi diminuat în cazul în care justițiabilii a r fi împiedicați să
se prevaleze de acesta în justiție, iar instanțele naționale ar fi împiedicate să o ia
în considerare ca element al dreptului comunitar.
Articolul 177, care permite instanțelor naționale să sesizeze Curtea cu privire
la validitatea și interpretarea tuturor actelor instituțiilor, fără nicio deosebire,
implică, de al tfel, faptul că aceste acte pot afi invocate de justițiabili în fața
instanțelor respective.
Este necesar să se examineze, în fiecare caz în parte, dacă natura, spiritul și
formularea dispoziției în cauză pot produce efecte directe în relațiile dintre
statele membre și persoanele particulare.
13. Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 64/221, prevăzând că măsurile de ordine
publică trebuie să se întemeieze aexclusiv pe comportament ul personal al
individului în cauză, tinde să limiteze puterea discreționară pe care legislațiile

12 naționale o atribuie, în general, autorităților competente în materie de intrare și
expulzare a străinilor.
Pe de o parte, dispoziția enunță o obligație care nu este însoțită de nicio
excepție sau condiție și care, prin natura sa, nu necesită intervenția niciunui act,
nici din partea instituțiilor comunitare, nici din partea statelor membre.
Pe de altă parte, fiind vorba despre ao obligație a statelor membre, î n aplicarea
unei clauze de derogare de la unul dintre principiile fundamentale ale tratatului
în favoarea persoanelor particulare, de a nu ține cont de factori străini
comportamentului personal, siguranța juridică a persoanelor în cauză impune ca
respecti va obligație să poată fi invocată de acestea, deși a fost prevăzută într –
un act normativ care nu are automat efect direct în ansamblul său.
14. În cazul în care sensul și sfera exactă de aplicare a dispoziției pot ridica
probleme de interpretare, acestea pot fi rezolvate pe cale judiciară, ținând cont,
de asemenea, de procedura prevăzută la articolul 177 din tratat.
15. Prin ur mare, trebuie să se răspundă la aîntrebarea adresată în acest sens că
articolul 3 alineatul (1) din Directiva nr. 64/221 a Consiliului din 2 5 februarie
1964 conferă persoanelor particulare drepturi pe care acestea le pot valorifica în
justiție într -un stat membru și pe care instanțele naționale trebuie să le
protejeze.

Cu privire la a treia întrebare:

16. Prin a treia întrebare, Curții i se soli cită să se pronunțe dacă articolul 48 din
tratat și articolul 3 din Directiva 64/221 trebuie să fie interpretate în sensul că
„atunci când își execută obligația de a întemeia măsura pe care o adoptă din
motiv e de ordine publică exclusiv pe acomportamentul p ersonal al persoanei
interesate, un stat membru are dreptul de a considera ca ținând de acest
comportament personal:

13 a) faptul că persoana respectivă este sau a fost afiliată la un grup sau organizație
ale căror activități sunt considerate de statul membru ca fiind contrare
interesului general, dar nu sunt interzise de legislația statului în cauză;
b) faptul că persoana interesată intenționează să exercite o activitate în statul
membru respectiv în cadrul unui astfel ade grup sau organizație, atunci când nu
se imp une nicio restricție cetățenilor statului membru respectiv, care doresc să
exercite o activitate similară, în cadrul unui astfel de grup sau organizație.”
17. În aceas tă privință, este necesar să se aexamineze în primul rând dacă afilierea
la un grup sau la o o rganizație poate constitui în sine un comportament
personal, în sensul articolului 3 din Directiva 64/221.
Cu toate că este adevărat că o afiliere care s -a încheiat în trecut nu ar trebui, în
general, să justifice o decizie care îi refuză persoanei inte resate dreptul la libera
circulație în cadrul Comunității, nu este mai puțin adevărat că o afiliere actuală,
ce refle ctă participarea la aactivitățile grupului sau ale organizației, precum și
identificarea cu scopurile și planurile acesteia, pot fi consider ate un act voluntar
al persoanei interesate și, prin urmare, ca făcând parte din comportamentul său
personal, în sensul dispoziției citate.
18. Întrebare a adresată ridică în continuare aproblema de a ști ce importanță trebuie
să se acorde faptului că activită țile organizației în cauză, care sunt considerate
de statul membru ca fiind contrare interesului general, nu sunt, cu toate
acestea, interzise de legislația națională.
În această privință, este necesar să se sublinieze faptul că noțiunea de ordine
public ă în contextul comunitar și, în special, ca justificare a unei derogări de la
principiul fundamental al liberei circulații a lucrătorilor, trebuie să fie înțeleasă
în sens strict, astfel încât sfera de aplicare a acesteia să nu fie stabilită în mod
unilate ral de fiecare stat membru, fără controlul instituțiilor Comunității.
Nu este mai puțin adevărat că aîmprejurările specifice care ar putea justifica
recurgerea la noțiunea de ordine publică pot varia de la o țară la alta și de la o

14 perioadă la alta, și că, de aceea, trebuie să se recunoască autorităților naționale
competente, în această privință, o marjă de apreciere, în limitele impuse de
tratat.
19. Din cele de mai sus rezultă că un stat membru ale cărui autorități competente
și-au definit în mod clar poziția față de activitățile unei anumite organizații,
caracterizându -le ca reprezentând un pericol social, și care au luat măsurile
administrative de contracarare aa acestor activități, nu ar trebui să fie obligat,
pentru a putea invoca noțiunea de ordine publică, să le interzică prin lege, în
cazul în care o asemenea măsură nu este considerată potrivită în circumstanțele
respective.
20. Întrebarea adresată ridică, în cele din urmă, problema de a ști dacă un stat
membru, din motive de ordine publică, este autorizat să se opună exercitării pe
teritoriul său, de către un resortisant aal unui alt stat membru, a unei activități
salariate în cadrul unui grup sau al unei organizații, în cazul în care nicio
restricție similară nu este impusă cetățenilor proprii.
21. În această privință, tratatul, deși consacră principiul liberei circulații a
lucrătorilor, fără discriminare între resortisanții statelor membre, prevede la
articolul 48 alineatul (3), restricții justificate pe motive de ordine publică, de
siguranță publică și de să nătate publică aduse drepturilor ce decurg din acest
principiu.
Drepturile supuse unor astfel de restricții sunt, printre altele, în temeiul
dispo ziției menționate, dreptul de a aaccepta oferte de muncă efectiv înaintate,
dreptul de a circula liber în ace st scop pe teritoriul statelor membre, precum și
dreptul de ședere într -unul din statele membre pentru angajare.
Restricția menționată are, prin urmare, ca efect faptul că accesul pe teritoriul
unui stat membru, precum și șederea pe acest teritoriu îi pot fi refuzate unui
resortisant al unui alt stat membru, în toate cazurile în care se aplică restricția
respectivă.

15 22. Pe de altă parte, un principiu de drept internațional, pe care Tratatul CEE nu îl
poate omite în raporturile dintre statele membre, se opune faptului ca un stat să
le refuze propriilor cetățeni dreptul de a avea acces și dreptul de ședere pe
teritoriul său.
23. Rezultă că un stat membru poate, în cazul în care consideră necesar din motive
de ordine publică, să -i refuze unui resortisant al unui alt stat membru beneficiul
principiului liberei circulații a lucrătorilor în vederea desfășurării unei activități
salariate determinate, chiar și atunci când nu impune nicio restricție similară
propriilor cetățeni;
24. Prin urmare, trebuie să se răspundă la a trei a întrebare că articolul 48 din
Tratatul CEE și articolul 3 alineatul (1) din Directiva 64/221 trebuie să fie
interpretate în sensul că un stat membru, impunând restricții justificat e de
ordinea publică, poate lua aîn considerare, ca ținând de comportamentu l
personal al celui interesat, faptul că acesta este afiliat la un grup sau la o
organizație ale căror activități sunt considerate de statul membru ca
reprezentând un pericol social, fără a fi, cu toate acestea, interzise, chiar dacă
cetățenilor statului respectiv care doresc să desfășoare o activitate similară celei
pe care dorește să o desfășoare resortisantul unui alt stat membru nu li se
impune nicio restricție, în cadrul acelorași grupuri sau al acelorași organizații.

Cu privire la cheltuielile de j udecată:

25. Întrucât cheltuielile efectuate de Regatul Unit și de Comisia Comunităților
Europene, care au prezentat observații Curții, nu pot face obiectul unei
rambursări;
Întrucât procedura are, în raport acu părțile din acțiunea principală, un caracter
incidental față de procedura din fața înaintea instanței naționale, este de competența
acestei instanțe să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată.

16 Pentru aceste motive,

CURTEA,

pronunțându -se cu privire la întrebările care i -au fost adresate de High Court of
Justice, prin decizia din 1 martie 1974, hotărăște:

1) Articolul 48 din Tratatul CEE are efect direct în ordinea juridică a statelor
membre și conferă persoanelor particulare drepturi pe care instanțele
naționale trebuie să le protejeze.
2) Articolul 3 alineatul (1) din Directiva nr. 64/221 a Consiliului din 25
februarie a1964 privind coordonarea măsurilor speciale referitoare la
deplasarea și șederea cetățenilor străini, măsuri justificate din motive de
ordine publică, de siguranță publică și de sănătate publică, le conferă
persoanelor particulare drepturi pe care acestea le pot valorifica în justiție
într-un stat membru și pe care instanțele naționale trebuie să le protejeze.

1.4. Aprecierile personale

17 CAPITOLUL II
ASPECTE PRIVIND O RDINEA PUBLICĂ ÎN CONTEXTUL U.E.
CA JUSTIFICARE A UNEI DEROGĂRI DE LA PRINCIPIUL
FUNDAMENTAL AL LIBEREI CIRCULAȚII A LUCRĂTORILOR.
JURISPRUDENȚA

2.1. Noțiuni introductive pri vind dreptul la libera circulație

Misiunea Comunității Europene prevăzută de ar t. 2 TCE constă în: promovarea
în întreaga Comunitate a unei dezvoltări armonioase, echilibrate și durabile a
activității economice, un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă și de protecție
socială. Egalitatea între bărbați și femei, o creștere durabi lă, un grad ridicat de
competitivitate, un nivel înalt de protecție și de ameliorare a calității mediului,
creșterea nivelului și a calității vieții, coeziune economică și solidaritate manifestată
între statele membre.
Adaptat zilelor noastre, TUE, în art . 3 prevede :
– Uniunea oferă cetățenilor săi un spațiu de libertate, securitate și justiție, fără
frontier interne, în interiorul căruia este asigurată libera circulație a persoanelor;
– Aceasta acționează pentru dezvoltarea durabilă a Europei, întemeiată pe o
creștere economică echilibrată și pe stabilirea prețurilor, pe o economie social
de piață cu grad ridicat de competitivitate, care tinde spre ocuparea deplină a
forței de muncă și spre progres social, precum și pe un nivel înalt de protecție și
îmbunătăț ire a calității mediului;
– Uniunea instituie o uniune economică și monetară a cărei monedă este euro.
Trei texte din Partea I Principiile, a TCE ne rețin atenția când vorbim despre
nediscriminare:

18  Primul este art. 10 TCE care prevedea: statele membre iau t oate măsurile
generale sau special necesare pentru a asigura îndeplinirea obligațiilor
care decurgdin prezentul tratat sau care rezultă din actele instituțiilor
Comunității. Statele membre afacilitează Comunității îndeplinirea
misiunii sale.
Statele membre se abțin să ia măsuri care ar putea pune în pericol realizarea
scopurilor prezentului tratat3.
 Al doilea este art. 12 TCE care prevedea: în domeniul de aplicare a
prezentului tratat și fără a adduce atingere dispozițiilor special pe care le
prevede, se int erzice orice discriminare exercitată pe motiv de cetățenie
sau naționalitate. Consiliul hotărând în conformitate cu procedura
prevăzută de art. 251 TCE, poate adopta orice reglementare în vederea
interzicerii acestor discriminări.
Din cele două texte rezul tă că statele, obligate să faciliteze Comunității
îndeplinirea misiunii sale, sunt ținute să ia toate măsurile, generale sau special
necesare pentru a asigura îndeplinirea obligașiilor, care rezultă din tratat și din actele
instituțiilor Comunității, print re care se numără și asigurarea și menținerea
nediscriminării exercitată pe motiv de cetățenie sau naționalitate.

 La aceste texte se adaugă și cel de -al treilea, art. 14 TCE care prevedea :

(1) Comunitatea adoptă măsurile pentru instituirea treptată a pieței interne în
cursul unei perioade care se încheie la 31 decembrie 1992, în conformitate
cu dispozițiile prezentului articol, ale art. 25 și 26, ale art. 47 alin. (2) și ale
art. 49, 80, 93, și 95 și fără a aduce atingerea acestor dispoziții din prezentul
tratat.

3Prin urmare, statele trebuie să faciliteze Comunității îndeplinirea misiunii sale în care intră și instituirea unei piețe
comune – ceea ce presupune conform a rt. 3 TCE eliminarea între statele membre, a obstacolelor care stau în calea liberei
circulații a mărfurilor, persoanelor,serviciilor și capitalurilor.

19 (2) Piața internă cuprinde un spațiu fără frontier interne, în care libera circulație
a mărfurilor, persoanelor serviciilor și capitalurilor este asigurată în
conformitate cu dispozițiile prezentului tratat.

Acest text generează concluzia că, deoarece C omunitatea adoptă măsurile
pentru realizarea pieței interne, care presupune libera circulație a mărfurilor,
persoanelor serviciilor și capitalurilor ,aapare obligația pentru state, ținute să faciliteze
îndeplinirea misiunii Comunității, să realizeze deplina aplicare a principiului
nediscriminării.
Dreptul primar al Uniunii Europene, anume Tratatul privind funcționarea
Uniunii Europene – TFUE , conține o serie de norme referitoare la libera circulație a
persoanelor, ca simpli particula ri, lucrători sau persoan e care desfășoară diverse
activități independente.
Prin tratat, Înaltele Părți Contractante instituie între ele o Uniune Europeană,
căreia statele membre îi atribuie competențe pentru realizarea obiectivelor lor
comune. Tratatul marchează o nouă etapă în p arcursul de creare a unei uniuni tot mi
profunde între popoarele Europei, în cadrul căreia deciziile se iau cu respectarea
deplină a principiului transparenței și cât mai aproape cu putință de cetățeni.
Uniunea se întemeiază pe Tratatul privind Uniunea Eur opeană și pe Tratatul
privind funcționarea Uniunii Europene, aceste două tratate au aceeași valoare juridică.
Uniunea se substituie Comunității și îi succeed acesteia (art. 1)4.
Uniunea se întemeiază pe valorile respectării valorilor demnității umane,
libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor
omului, inclusive a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților. Aceste valori
sunt comune statelor membre, într -o societate caracterizată prin pluralism,
nedis criminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între bărbați și femei (art .2).

4Ex-art. 1 TUE .

20 Uniunea urmărește să promoveze pacea, valorile sale și bunăstarea popoarelor
sale. Uniunea oferă cetățenilor săi un spațiu de libertate, Securitate și justiție, fără
frontier, în interiorul căruia este asigurată libera circulație a persoanelor, în corelare
cu măsuri adecvate privind controlul la frontierele externe, dreptul de azil, imigrarea,
precum și prevenirea criminalității și combatere a acestui fenomen.
Uniunea instituie o piață internă. Aceasta acționează pentru dezvoltarea
durabilă a Europei, întemeiată pe o creștere economică echilibrată și pe stabilirea
prețurilor, pe o economie social de piață cu un grad ridicat de competitivitate, care
tinde spre ocuparea d eplină a forței de muncă și spre un progres social, precum și pe
un nivel înalt de protecție și de îmbunătățire a calității mediului.
Aceasta promovează progresul științific și tehnic. Uniunea combate
excluziunea social și discriminările, promovează justi ția și protecția social, egalitatea
între femei și bărbați, solidaritatea între generații și protecția dreptului copiilor.
Aceasta promovează coeziunea economică, social și teritorială, precum și solidaritatea
între statele membre.
Uniunea respectă bogăția diversității sale culturale și lingvistice și veghează la
protejarea și dezvoltarea patrimoniului cultural european. Uniunea instituie o uniune
economică și mon etară a cărei monedă este euro.
În relațiile sale cu restul comunității internaționale, Uniunea își afirmă și
promovează valorile și interesele și contribuie la protecția cetățenilor săi. Aceasta
contribuie la pacea, securitatea, dezvoltarea durabilă a planetei, solidaritatea și
respectul reciproc între popoare, comerț liber și echitabil, eliminarea sărăciei și
protecția drepturilor omului și, în special, a drepturilor copilului, precum și la
respectarea strictă și dezvoltarea dreptului international, inclusiv respectarea
principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite.
Uniunea își urmărește obiect ivele prin mijloacele corespunzătoare, în funcție de
competențele care îi sunt atribuite prin tratate (art.3)5. În conformitate cu art. 5, orice

5Ex-art. 2 TUE.

21 competență acare nu este atribuită Uniunii prin tratate, aparține statelor membre.
Uniunea respect egalitatea st atelor membre în raport cu tratatele, precum și identitatea
lor națională, inclusiv în ceea ce privește autonomia locală și cea regională.
Așadar, Partea a doua – nediscriminarea și cetățenia Uniunii – cuprinde mai
multe dispoziții din care amintim următo arele6:

Articolul 18 (ex -art.12 TCE ). În domeniul de aplicare a tratatelor și fără a
adduce atingere dispozițiilor special pe care le prevede, se interzice orice discriminare
exercitată pe motiv de naționalitate sau cetățenie. Parlamentul European și Cons iliul,
hotărând în conformitate cu procedura legislative de ordine, pot adopta orice norme în
vederea interzicerii acestor discriminări.
Articolul 19 (ex -art. 13 TCE): Fără a aduce atingere celorlalte dispoziții din
tratate și în limitele competențelor ape c are acesta le conferă Uniunii, Consiliul,
hotărând în aunanimitate, în conformitate cu o procedură legislativă specială și cu
aprobarea Parlamentul ui European, poate lua măsurile anecesare în vederea combaterii
oricărei discriminări bazate pe sex, rasă sau o rigine etnică, pe religie sau convingeri,
pe handicap, vârstă sau orientare sexuală.
Articolul 20 (ex -art. 17 TCE)
(1) Se instituie cetățenia Uniunii. Este cetățean al Uniunii orice persoană care
are cetățenia unui stat me mbru. Cetățenia Uniunii nu înlocuiește cetățenia
națională, ci se adaugă acesteia.
(2) Cetățenii Uniunii au drepturile și obligațiile prevăzute în tratate. Aceștia se
bucură, printre altele, de :
a) dreptul de libera circulație și de ședere pe teritoriul statelor membre;
b) dreptul de a alege și de a fi aleși în Parlamentul European, precum și la
alegerile locale în statul membru unde își au reședința;

6Anca Ileana Dușcă, Piața internă. Jurisprudența Curții de Justiție a Un iunii Europene , Editura Universul Juridic,
București, 2019, p. 65.

22 c) dreptul la protecție din partea autorităților diplomatice și consulare ale
oricărui stat membru, în aceleași condiții ca și resortisanții acestui stat ;
d) dreptul de a adresa petiții Parlamentului European .
Articolul 21 (ex -art. 18 TCE)
(1) Orice cetățean al Uniunii are dreptul de liberă circulație și ședere pe
teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute
de trat ate și de dispoziții le adoptate aîn vederea aplicării acestora.
(2) În cazul în care o acțiune a Uniunii se dovedește necesară pentru
atingerea acestui obiectiv și în care tratatele nu au prevăzut puteri de
acțiune în acest sens, Parlamentul European și Consiliul, hotărând în
conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot adopta dispoziții
menite să faciliteze exercitarea drepturilor menționate la alin. (1).
(3) În aceleași scopuri ca cele menționate la alin. (1) și în cazul în care
tratatele nu au prevăzut puteri de acțiune în ac est sens, acaonsiliul,
hotărând în conformitate cu procedura legislativă specială, poate adopta
măsuri în domeniul securității sociale sau al protecției sociale. Consiliul
hotărăște în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.
Articolul 22 (ex-art. 19 TCE)
(1) Orice cetățean al Uniunii care își are reședința într -un stat membru și care
nu este resortisant al acestuia are dreptul de a alege și de a fi ales la alegerile
locale din statul membru în care își are reședința în aceleași condiții ca și
resortisanții acelui stat. Acest drept se va exercita în condițiile adoptate de
Consiliu, hotărând în unanimitate în conformitate cu o procedură legislativă
specială și după consultarea Parlamentului European, aceste norme de
aplicare pot prevedea dispoziții derogatorii în cazul în care probleme
specifice ale unui stat membru justifică acest lucru.
(2) Fără a aduce atingere dispozițiilor art. 223 alin. (1) și dispoziții adoptate
pentru aplicarea acestuia, orice cetățean al Uniunii care își are reședința într –

23 un stat membru și care nu este resortisant al acestuia, are dreptul de a allege
și de a fi ales la alegerile pentru Parlamentul European în statul membru în
care îți are reședința, în aceleași condiții ca și resortisanții acelui stat. Acest
drept se va exercit a în condițiile adoptate de Consiliu, hotărând unanimitatea
în conformitate cu o procedură legislativ special ă și după consultarea
Parlamentului European, aceste norme de aplicare pot prevedea dispoziții
derogatorii în cazul în care problem e specific e ale unui stat membru justifică
acest lucru.
Așadar, rezultă mai multe idei:
– Obligația statelor de a lua toate măsurile și de a se abține de la măsuri care
ar putea pune în pericol realizarea scopurilor tratatului, dă contur
principiului cooperării loiale ;
– Se interzice nu doar discriminarea pe motiv de cetățenie sau naționalitate, ci
și cea bazată pe sex, rasă sau origine etnică, pe religie sau convingeri, pe
handicap, vârstă sau orientare sexuală ;
– Interdicția discriminării este relativă, adică se admit exce pții, este ceea ce
rezultă, în domeniul de aplicare a tratatelor și fără a aduce atingere
dispozițiilor speciale ;
– Obligația statelor de a coopera loial privește și instituirea sau asigurarea
funcționării pieței interne, definită ca fiind un spațiu fără fronti ere, în care
libera circulație a mărfurilor, aa persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor
este asigurată în conformitate cu dispozițiile tratatelor.
„Dreptul la liberă circulație este un drept prin care se asigură libertatea de
mișcare a cetățeanului. Constituția reglementează ambele aspecte care formează
conținutul dreptului la liberă circulație: libera circulație pe teritoriul României și
libera circulație în afara teritoriului’’7.

7Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Elena Simina -Tănăsescu – Constituția României revizuită
comentarii și explicații, Editura All Beck 2004, p. 46.

24 În acest sens se garantează dreptul la libera circulație în deplinătat ea
elementelor sale constitutive.

2.2. Libera circulație a lucrătorilor. Reglementare

Încă din 1972, în cadrul reuniunii la vârf de la Paris, șefii de stte și de guverne
și-au manifestat intenția de a transforma ansamblul relațiilor lor într -o Uniune
Europeană , desemnând în acest sens pe L. Tindemans pentru a elabora un raport
privind conținutulși modalitățile de realizare a Uniunii.
Raportul Tindemans, prezentat doi ani mai târziu, reuneau o serie de propuneri
ce vizau : întărirea coeziubii interne și externe a Europei comunitare, creșterea rolului
instituțiilor existente, adâncirea integrării sub toate spectele și a cooperării politice
până la elaborarea unei politici externe comune8.
Dintre momentele ulterioare TUE, amintim :
 Intrarea în vigoare, la 1 ianuarie 1994, a acordului pentru crearea unui
SEE – Spațiu Economic European, care cuprinde statele membre U.E. și
AELS , mai puțin Elveția, datorită opoziției poporului elvețian la
participarea la SEE. SEE reprezintă o zonă economică, în care
funcț ionează cele patru libertăți fundamentale: libera circulație a
produselor, serviciilor, persoanelor și capitalurilor9;
 Adoptarea strategiei de preaderare pentru statele asociate din Europa
Occidentală la reuniunea Consiliului European de la Essen – 9-10
decembri e 1994. Instrumentele strategiei au fost dialogul structurat, în
cadrul căreia în domeniul economic și financiar s -a stabilit un dialog

8A se vedea: B.M.C. Pre descu, Drept instituțional comunitar. Curs universitar , Ed. Universitaria, Craiova, 1999, p. 2
9Datorită aderării succesive a țărilor membre AELS la UE, sfera de cuprindere a acesteia s -a diminuat în mod
considerabil, rămânând Elveția, Norvegia, Islanda, L iechtenstein . A se vedea B. Predescu , op. cit., p. 29.

25 multilateral între U.E. și țările asocoate și acordurile europene – în
această privință dialogul fiind bilateral, între U.E. și fiecare dintre țări.
Tratatul de la Amsterdam din 17 iunie 1997 privind modificarea tratatelor
constitutiv e ale Comunității Europene, cât ași a Tratatului asupra Uniunii Europene,
marchează o nouă etapă în procesul de creare a unei Uniuni din ce în ce mai strânsă
între popoarele Europei, în care deciziile sunt luate cât mai transparent și cât mai
posibil, la nivelul cetățeanului, confortm art. 1 și 2. Tratatul aduce modificări în patru
domenii, ci anume :

1) Cetățenia și drepturile fundamentale ;
2) Înfiin țarea unei zone e libertății, securității și justiției ;
3) Promovarea unei politici externe și de securitate comună ;
4) Reforma instituțiilor în vederea extinderii U niunii.

Prin Tratatul de la Amsterdam a fost introdus un capitol referitor la ocuparea
forței de muncă.
Aplicarea politicii de ocupare a forței de muncă rămâne în mare parte
responsabilitatea statelor membre, Tratatul de la Amsterdam stabilind un cadru pentru
această politică, în care : urmărirea obiectivului de nivel crescut de ocupare a forței de
muncă este verificat în implementarea tuturor celorlalte politici comune, Consiliul
European examinează situația ocupării forței de muncă în Comunitate și adoptă
concluzii pe această temă, pe baza unui raport anual comun al Consiliului de Miniștrii
și al Co misiei, Consiliul de Miniștrii aexaminează în detaliu acțiunile întreprinse de
Guvernele Statelor Membre în favoarea ocupării forței de muncă și, dacă este necesar,
trimite recomandări acestora.
Tratatul include un articol nou, consacrat principalului gener al al
nedistriminării – egalității, Uniunea poate combate orice formă de discriminare,
indiferent că este pe bază de sex, rasă, origine etnică, religie, dizabilități, vârstă sau
orientare sexuală iar acțiunile sunt întreprinse de către Consiliul de Miniștr ii, prin

26 decizii adoptate în unanimitate pe baza unei propuneri a Comisiei și după consultarea
Parlamentului European.
Prin Tratatul de la Amsterdam este consolidat principiul egalității între femei și
bărbați la locul de muncă. Tratatul prevede o clauză d e suspendare care poate fi
folosită împotriva unui Stat Membru care încalcă, în mod repetat, principiile care stau
la baza Uniunii Europene și căruia i se poate retrage dreptul de vot în Consiliul U.E.
Prin Tratatul de la Amsterdam sunt adăugate o serie de drepturi cetățeniei
europene :
– dreptul de a se adresa instituțiile europene într -o limbă oficială și de a primi
un răspuns redactat în aceeași l imbă;
– dreptul de acces la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și
ale Comisiei Europe ne, în anum ite condiții;
– dreptul de acces egal la funcția publică comunitară.
Partea a treia – Politicile și acțiu nile interne ale Uniunii , Titlu l IV – Libera
circulație a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor, cuprinde mai multe articole
relevante, ci anume10:
Capitolul 1 – Lucrătorii .
Articolul. 45 (ex-art.39 TCE) :
(1) Libera circulație a lucrătorilor este garantată în cadrul Uniunii .
(2) Libera circulație implică eliminarea oricărei discriminări pe motiv de
cetățenie între lucrătorii statelor membre, în ceea ce pri vește încadrarea în
muncă, remunerarea, precum și asigurarea condițiilor de muncă.
(3) Sub rezerva restricțiilor justificate de motive de ordine publică, siguranță
publică și sănătate publică, libera circulație a lucrătorilor implică mai multe
drepturi, precum :
a) Dreptul de a accepta ofertele reale de încadrare în muncă ;

10Anca Ileana Dușcă, Piața internă . Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene , Editura Universul Juridic,
București, 2019, p. 66.

27 b) Dreptul de a circula liber în acest scop pe teritoriul statelor membre;
c) Dreptul de ședere într -un stat membru pentru a de sfășura o activitate
salarizată ;
d) Dreptul de a rămâne pe teritoriul unui st at membru după ce a fost
încadrat în muncă în acest stat.
„În toate activitățile sale, Uniunea respectă principiul egalității cetățenilor săi,
care beneficiază de o atenție egală din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și
agențiilor sale. Este cetățean al Uniunii orice persoană care are cetățenia unui stat
membru. Cetățenia Uniunii se adaugă cetățeniei naționale și nu o înlocuiește pe
aceasta”11.
Reglementare . ÎnnTCE, lucrătorilor12 le era rezervat un întreg capitol din Titlul
II Libera circulație a persoanelor, serviciilor și capitalurilor, al Părții a III -a Politicile
comunității. Prevederea ade bază, din capitol, era cea cuprinsă în art.39 TCE.
Modificările față de TCE, privesc implicarea Parlamentului, alături de Consiliu,
în realizarea liberei circulații a persoanelor. Astfel, art.46 (ex -art. 40 TCE ) dispune :
Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislat ivă
ordinară și după consultarea Comitetului Economic și Social, adoptă, prin directive
sau regulamente, măsurile necesare în vederea realizării liberei circulții a lucrătorilor,
astfel cum este aceasta definite la art. 45, în special :
a) Asigurarea cooperăr ii strânse între serviciile naționale pentru ocuparea forței
de muncă
b) Eliminarea acelor proceduri și practici administrative, precum și a acelor
perioade de acces la locurile de muncă disponibile care decurg din dreptul
intern sau din acordurile încheiate anterior între statele membre și căror

11Conform Tratat de la Lisabona, Art.8, Titlul II – Dispoziții privind principiile democratice, accesat la adresa http://eur –
lex.europa.eu/legal -content , la data de 31.10.2019
12A se vedea M. Crăcană, M. Căpătână, Libera circulație a persoanelor, serviciilor și capitalurilor , Editura Trironic,
Bubureșri, 2007.

28 menținere ar constituii un obstacol în calea liberal izării circurației
lucrătorilor
c) Eliminarea tuturor perioadelor și restricțiilor prevăzute de dreptul intern sau
acordurile încheiate anterior între statele membre, care impun lucrătorilor
din celelalte state membre condiții diferite în ceea ce privește libera alegere
a unui loc de muncă în raport cu lucrătorii statului respectiv
d) Stabilirea unor mecanisme proprii în vederea corelării cererii și ofertei de
locuri de mu ncă și facilitarea realizării echilibrului între cererea și oferta de
locuri de muncă în condiții care să evite amenințarea gravă a nivelului de
trai și de ocupare a forței de muncă în diferite regiuni și ramuri industriale.

2.3. Jurisprudența CJUE

Din hotărârile clasice ale Curții, referitor la noțiunea de lucrător, reținem:
1) “definiția noțiunii de lucrător : orice persoană care îndeplinește activități de
serviciu care sunt reale și efective, cu excluderea activităților amărunte întrucât
ar putea fi cons iderate ca fiind pur și marginale și accesorii este tratată de
lucrător. Pentru ca o activitate economică să poată fi clificată ca loc de muncă,
în sensul art. 39 TCE, și nu ca activitate independentă, care face obiectul art.43
TCE, trebuie să existe o relație de subordonare ”13.
2) în dreptul comunitar, noțiunea de lucrător nu este univocă, ci variază în funcție
de domeniu de aplicare. Conform art. 48 din TCE E, este lucrător, persoană și
sub conducerea acesteia, servicii în contrapartidă în urma cărora primește o
remunerație. Art. 2 din Regulamentul nr. 1408/71 prevede că se aplică
salariaților sau persoanelor care desfășoară activități independente care fac sau

13Cauza C -286/99 Jany c. Staatssecretaris von Justitia (2001), Rec., 1 -8615, pct. 34.

29 au făcut obiectul legislației unuia sau mai multor stte membre și cre sunt
resortisanți ai unui stat membru, precum și membrilor familiilor acestora. În
temeiul acestui Regulament o persoană are calitate de lucrător de îndată ce este
asigurată , chiar și împotriva unui singur risc, în temeiul unei asigurări
obligatorii sau facultative conform unui regim ge neral sau special de securitate
socială menționat în art. 1 lit. a) din Regulamentul nr. 1408/71, independent de
existența unui raport de muncă.
În administrația publică. Din hotărârile clasice ale Curții, referitor la excepția
încadrării în administrția p ublică, reținem:
 Prevăzând că dispozițiile p rezentului articol nu se aplică aangajaților din
administrația publică, art. 48 alin. (4) din Tratat, situează în afara domeniului
de plicare al primelor 3 alineate din art. 48 TCEE o serie de locuri de muncă ce
comportă participare directă sau indirectă la exercitarea puterii publice și a
funcțiilor care u ca obiect protejarea intereselor generle ale statului su ale altor
colectivități publice. “Astfel de locuri de muncă presupun, de fapt, din partea
titularilor, existența unui raport special de solidaritate față de stat, precum și
reciprocitatea drepturilor și îndatoririlor care reprezintă fundamentul legăturii
de cetățenie ”14. Trebuie să se evite , în același timp ca efectul util și domeniul
de aplicare ale dispo zițiilor Tratatului referitoare la libera circulație a
lucrătorilor și la egalitatea de tratament pentru resortisanții tuturor statelor
membre să fie limitate de interpretări ale noțiunii de administrație publică ce
decurg doar din dreptul național și care ar eluda normele comunitare.

În activitatea sportivă . Din hotărârile clasice ale Curții, referitor la activitatea
sportivă , reținem:
 Activitatea sportivă este guvernată de dreptul comunitr în măsura în care poate
fi considerată o activitate economică în sensul art. 2 din Tratat. Acesta este și

14Cauza C -149/79, Comisia c. Belgiei, hotărârea Curții din 17 decembrie 1980.

30 cazul activității jucătorilor profesioniști sau semiprofesioniști de fotbal, din
moment ce exercită o activitate salarială sau efectuează prestări servicii
remunerate15. În scopul punerii în aplicare a dispozițiilor comunitare referitoare
la libera circulație a lucrătorilor, nu este necesar ca angajatul să fie o
întreprindere, unicul element necesar fiind existența unui raport de muncă sau
de voință de a stabili un astfel de raport. Aplicarea art. 48 din Tratat nu es te
împiedicată de faptul că normele privind transferurile reglementează mai
degrabă relațiile economice dintre cluburi decât raporturile de muncă dintre
cluburi și jucători. Astfel, împrejurarea că cluburile angajatoare au obligația să
achite compensații c u ocazia recrutării unui jucător care provine de la un alt
club afectează posibilitățile jucătorilor de a -și găsi un loc de muncă, precum și
condițiile în care acest loc de muncă le este oferit. Astfel, Curtea a considerat
de fapt că eliminarea între state le membre a obstacolelor în calea liberei
circulații a persoanelor ar fi compromisă în cazul în care eliminarea barierelor
de origine statală ar putea fi neutralizată prin obstacole rezultând din
exercitarea autonomiei juridice de către asociațiile și orga nismele care nu sunt
guvernate de dreptul public.
 Art. 45 TFUE, afirmă Marea Curte, într -o hotărâre din 16 martie 201016, nu se
opune unui sistem care, în scopul realizării obiectivului de a încuraja recrutarea
și formrea tinerilor jucători, garantează desp ăgubirea clubului formator, în
cazul în care un tânăr jucător semnează, la încheierea perioadei sale de
formare, un contract de jucător profesionist cu un club din alt stat membru, cu
condiția ca acest sistem să fie apt să garanteze realizarea obiectivulu i menționat
și să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv. Nu
este necesar, pentru garantarea realizării obiectivului menționat, un sistem,

15Cauza C -415/93 Union royale belge des sociétés de fotball association ș.a. c. Bosman ș.a ., hotărârea Curții din 15
decembrie 1995, pct . 73.
16În Cauza C -325/08, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate în temeiul art. 234
CE, de Cour de cassation (Franța), prin decizia din 9 iulie 2008, primită de Curte la 17 iulie 2008, în procedura
Olympique Lyonnais SASP împotriva Oliver Bernard, Newcastle UFC.

31 precum cel în cauză în acțiunea principală, potrivit căruia un jucător speranță,
care semnează, la încheierea perioadei sale de formare, un contract de jucător
profesionist cu un club din alt stat membru, poate fi obligat la plata unor daune
– interese al căror cuantum nu are legătură cu costurile reale de formare.

Permis de ședere. Din hot ărârile clasice ale Curții, referitor la permisele de
ședere , reținem:
Dreptul comunitar se opune cerinței unui stat membru, ca resortisanții statelor
membre autorizați să aibă reședința pe teritoriul său, să prezinte un permis de ședere
conform, eliberat de administrația națională, pentru a beneficia de o alocație de
creștere a copilului cât timp, cetățenii statului respectiv trebuie numai să aibă
domiciliul sau reședința obișnuită în acest stat membru.
“Mai precis ,aîn Hotărârea Curții din 12 mai 1998, dat ă de cauza C -85/962 se
precizează : deși dreptul comunitar nu se opune ca un stat membru să impună
resortisanților celorlalte state membre care au reședința în mod legal pe teritoriul său
să dețină un permis care să ateste dreptul lor de ședere, în măsura în care o obligație
identică este impusă resortisanților naționali în ceea ce privește cartea de identitate ”17,
situația nu este în mod necesar aceeași atunci când un stat membru impune
resortisanților celorlalte state membre ca, pentru a beneficia de o aloc ație de educație,
să dețină în mod obligatoriu un permis de ședere a cărui eliberare este în sarcina
administrației.
“Astfel, în scopul recunoașterii dreptului de ședere, un permis de ședere nu
poate avea decât o valoare declaratorie și probatorie ”18. În schi mb, din dosar reiese că
în scopul acoordării prestației de litigiu, permisul de ședere dobândește o valoare
constitutivă.

17A se vedea Hotărârea din 27 aprilie 1989, Comisia c. Belgiei , 321/87, Rec., p. 997, pct. 12, și Hotărârea din 30 aprilie
1998, Comisia c. Germaniei , C-24/97, Rec., p. I -2133, pct. 13.
18A se vedea, în acest sen s Hotărârea din 8 aprilie 1976, Royer, 48/75, Rec., p. 497, pct. 50.

32 Prin urmare, faptul că un stat membru îi impune unui resortisant al unui alt stat
membru care dorește să beneficieze de o prestație pr ecum alocația în litigiu să
prezinte un document cu valoare constitutivă, emis de propria sa administrație, în
timp ce niciun astfel document nu este solicitat cetățenilor săi, dă naștere unei
inegalități de tratament. În domeniul de aplicare al tratamentu lui și în lipsa oricărei
justificări, o astfel de inegalitate de tratament constituie o discriminare interzisă de art.
6 TCE.
Referitor la sporul de vechime , din hotărârile clasice ale Curții, reținem :
o Art.50 din Legea salarizării exclude, la stabilirea s porului de vechime,
orice posibilitate de luare în considerare a vechimii în muncă acumulate
de un profesor universitar într -un alt stat membru decât republica
Austria. O astfel de reglementare poate obstrucționa libera circulație
lucrătorilor din două pu ncte de vedere :
– Dezavantajează lucrătorii din lte state membre decât Republica
Austria, deoarece vechimile în muncă efectiv în calitate de
profesor universitar în alte state membre, nu pot fi recunoscute
pentru simplul fapt că nu au fost realizate la o uni versitate
austriacă
– Se împiedică libera circulație lucrătorilor domiciliați în Austria
pentru că, îi poate determina să se abțină de la părăsirea țării în
vederea exercitării dreptului lor la liberă circulație.
Dintre regulile desprinse din jurisprudența CJUE amintim:
 “Principiul libertății de stabilire și toate drepturile conexate acestuia constituie,
în esență posibilitatea persoanelor fizice și a persoanelor juridice, de a începe și
de a desfășura o activitate economică, pe teritoriul statelor membre făr ă
deosebire de cetățenie sau naționalitate ”19.

19Cauza C -115/78, Knoars, (1979), Rec., 399, pct. 16.

33  Cu privire la interpretarea art. 53 CEE: statele membre se angajează să nu
introducă noi restricții cu privire la stabilirea pe teritoriul lor a resortisanților
celorlalte state membre. Obligația pe care statele și-au asumat -o în acest sens,
se reduce din punct de vedere juridic la o simplă abținere, care nu este supusă
niciunei condiții și nu se subordonează, în execuția sa, ori în efectele sale,
intervenției vreunui act din partea statelor sau a Comisiei. Oblig ația este
completă și precisă din punct devedere juridic și, în consecință, capabilă să
producă efecte directe în relațiile dintre statele membre și justițiabili.
Interpretarea art. 53 CEE cere ca aceasta să fie analizat în contextul capitolului
referitor la dreptul de stabilire, unde este situat. După art. 52 CEE a prevăzut
eliminarea progresivă a restricțiilor impuse libertății de stabilire a
resortisanților unui stat membru pe teritoriul altui stat membru, în continuare a
prevăzut, în art. 53, că aceste state nu trebuie să introducă noi restricții la
stabilirea pe teritoriul lor a resortisanților celorlalte state membre. În art. 52
alin. (2) CEE se arată că libertatea de stabilire implică accesul la activități
independente pec ont propriu, la înființarea și la conducerea de întreprinderi, în
condițiile definite de legilația țării pentru proprii resortisanți. Prin urmare, art.
53 pretinde numai ca nicio măsură nouă să nu supună stabilirea resortisanților
din celelalte state membre unei reglementări mai seve re decât cea rezervată
propriilor resortisanți, iar aceasta indiferent de regimul juridic al
întreprinderilor.
 Cu privire la activitățile care sunt asociate într -un stat chiar cu titlu ocazional,
exercitării unei profesii, s -a formulat întrebarea dacă, în cadrul unei profesii ,
precum aceea de avocat sunt exceptate de la aplicarea capitolului referitor la
dreptul de la stabilire numai activitățile inerente acestei profesii asociate
exercitării autorității publice sau dacă această profesie este exceptată în
ansamblul său, în virtutea faptului că include activități care sunt asociate
exercitării autorității.

34  Regula tratamentului național constituie una dintre dispozițiile juridice
fundamentale ale Comunității, ea este în esență susceptibilă de a fi invocată
direct de către resortisanții statelor membre. Fixând ca termen pentru aplicarea
acestor măsuri sfârșitul perioadei de tranziție, art. 12 TCE stabilește o obligație
de rezultat precisă. De la sfârșitul perioadei de tranziție, art. 12 TCEE este o
dispoziție di rectă aplicabilă, chiar în lipsa unor directive.
 Regula prevăzută de art. 52 TCEE conform căreia suprimarea progresivă a
restricțiilor la libertatea de stabilire se aplică, în mod egal, restricțiilor de
crearea de agenții, succursale sau de filiale de reso rtisanții unui stat membru, ce
sunt stabiliți pe teritoriul altui stat membru, trebuie să fie considerată ca fiind
expresia specifică a unui peincipiu general aplicabil la fel profesiilor liberale, în
virtutea căruia dreptul de stabilire implică facultatea de a crea și de a menține,
cu respectarea regulilor profesionale, mai multe centre de activitate pe teritoriul
Comunității.
 Art. 52 alin. (1) TCEE lasă în mod expres agenților economici posibilitatea de
a-și alege în mod liber forma juridică pentru exerci tarea activității lor în alt stat
membru, iar această alegere nu trebuie să fie limitată de dispozițiile fiscale de
discriminare.
 Art. 52 TCEE nu permite să se supună drepturile ce decurg din el, unei condiții
de reciprocitate în scopul obținerii de avanta je corespunzătoare în alte state
membre.
 Pentru a se stabilii dacă este o încălcare suficient de gravă a dreptului
comunitar, susceptibilă să angajeze răspunderea unui stat membru pentru
prejudicile cauzate particularilor, trebuie să se țină seama de toate elementele
care caracterizează situația cu care este sesizată instanța națională. Printre
aceste elemente se numără mai ales gradul de claritate și de precizie al normei
încălcate, caracterul intenționat sau neintenționat al încălcării comise sau al
preju diciului cauzat, caracterul scuzabil sau nescuzabil al unei eventuale erori

35 de drept, împrejurarea că atitudinile adoptate de către o institușie comunitară au
putut contribui la adoptarea sau la menținerea unor măsuri sau a unor practici
naționale contrare dreptului comunitar. În orice caz, o încălcare a dreptului
comunitar este gravă, atunci când aceasta a continuat în pofida pronunțării unei
hotărâri care constată încălcarea pretinsă a unei hotărâri preliminare sau a unei
jurisprudențe a Curții, din care rezultă caracterul ilegal al comportamentului în
cauză.
 Art. 43 și art. 49 TCE, principiile egalității și nediscriminării pe motive de
cetățenie și naționalitate, precum și obligația de transparență care rezultă din
acestea nu se opun atribuirii de către o autoritate publică, fără a asigura condiții
concurențiale, a unei concesiuni de servicii publice către o societate
intercomunitară ai cărei afiliați sunt toți autorități publice, din moment ce
aceste autorități publice exercită asupra societății menționa te un control analog
celui pe care îl exercită asupra propriilor servicii, iar societatea respectivă
desfășoară partea cea mai importantă activității sale cu aceste autorități publice.
Tratatul CEE includea, în art. 2, scopul Comunității: “Comunitatea are ca
misiune, prin stabilirea unei piețe comune și prin participarea progresivă a politicilor
economice ale statelor membre, de a promova o dezvoltare armon ioasă a activităților
economice în ansamblul Comunității, o expansiune continuă și echilibrată, o
stabilitate crescută, o creștere accelerată nivelului de viață și relații mai strânse între
statele pe care le reunește ”.
În vederea realizării acestui scop erau stabilite (în art. 3) o serie de politici :
1) Eliminarea în relațiile dintre statele membre, a taxel or vmale, precum și a
restricților cantitative, la importuri și exporturi de bunuri, ca și a oricăror
alte măsuri cu efect echivalent acestor măsuri
2) Stabilirea unor tarife vamale comune și a unei politici comerciale comune,
în relațiile cu terțe state, mem bre ale Comunității

36 3) Inlăturarea în relațiile dintre statele membre, a obstacolelor în calea liberei
circulații a persoanelor, serviciilor și capitalurilor
4) Adoptarea unei politici comune în domeniul agriculturii
5) Adoptarea unei politici comune în domeniul t ransportului
6) Crearea unei politici comunitare în domeniul concurenței comerciale
7) Elaborarea de politici coordonate în domeniul bancar
8) Apropierea legislațiilor naționale
9) Constituirea Fondului Social European în vederea îmbunătățirii
posibilităților de angaj are a lucrătorilor în Comunitate
10) Crearea unei Bănci Europene de I nvestiții20.
Patru principii fundamentale stăteau la baza constituirii pieței comune :

o libera circulație a mărfurilor, persoanelor, serviciilor, capitalurilor
o armonizarea progresivă a politici lor economice ale statelor membre și
crearea de politici comune în diferite sectoare
o crearea unor tarife vamale comune pentru desfășurarea comerțului pe
teritoriul Comunității și în relațiile cu terțe state
o stabilirea unei politici comerciale comune pentru desfășurarea relațiilor
economice între Comunitate și terțe state.

20Pentru atingerea acestor scopuri, activitățile statelor membre și ale Comunității cuprind adoptarea unei politici
economice bazate pe strânsa coordonare a politicilor statelor membre, pe piața internă, și pe definirea obiectivelor
comune și dirijate conform principiului unei economii de piață, de schise, în care concurența este liberă (în același timp,
aceste activități cuprind fixarea i revocabilă a ratelo r de schimb, care va conduce la aintroducerea unei monede unice,
ECU, precum și definirea și promovarea u nei politici monetare și a unei politici de schimb unic, al căror obiectiv
principal este menținerea stabilității prețu rilor și susți nerea politicilor economice generale în Comunitate) (art. 3 TCEE).

37 2.4. Reglementare

Regulamentul 492/2011 astabilește norme privind ocuparea forței de mu ncă,
egalitatea de tratament și afamiliile lucrătorilor.
Orice resortisant al unui stat memb ru are dreptul de a -și căuta un loc de muncă
într-un alt stat membru, în conformit ate cu reglementările relevante aaplicabile
lucrătorilor anaționali.
“Statele membre nu aau dreptul să aplice niciun fel de practici discriminatorii,
cum ar fi limitarea ofertel or de locuri de muncă la proprii resortisanți sau cerința unor
compe tențe lingvistice care depășesc aceea ce este rezonabil și necesar pentru locul de
muncă în cauză. Mai mult, un lucrător mobil are dreptul de a beneficia din partea
oficiului național pentr u ocuparea forței de muncă de aceeași asistență ca și
resortisanți i statului membru gazdă, precum ași dreptul de a rămâne în statul membru
gazdă pentru o perioadă suficient de lungă încât să poată să își caute un loc de muncă,
să candideze pentru un post și să fie recrutat. Acest drept ase aplică, de asemenea,
tuturor lucr ătorilor din alte state membre, afie că au contracte permanente, fie că sunt
lucrători sezonieri sau transfrontalieri sau prestatori de servicii”21.
Aceste reguli nu se aplică însă lucrătorilo r detașați, care nu fac uz ei înșiși de
dreptul la liberă circ ulație, ci angajatorii sunt cei acare își exercită libertatea de a presta
servicii, detașând temporar o parte din lucrători în străinătate.
Lucrătorii detașați sunt protejați prin Directiva privi nd detașarea lucrătorilor,
careaprevede aceleași norme privind remunerarea ca și cele aplicate lucrătorilor locali
din țara gazdă și reglementează perioada după care se aplică l egislația muncii din țara
gazdă.
Art. 39 TCE se alcătuiește pe o tipartită stru cturală : regulă, limite și excepții.
Astfel, regula este că libera circulație este garantată și implică drepturile :

21http://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/41/libera -circulatie -a-lucratorilor accesat la data de 01.11.2019

38 – De a accepta oferte reale de muncă.
– De a circula liber în acest scop pe teritoriul statelor membre.
– De a rămâne pe teritoriul unui stat memb ru după ce a fost încadrat
în muncă în acel stat.
Limitele , sau restricțiile sunt justificate de motive de ordine publică, adică
motive de natură neeconomică și de interes general.
Excepția este cuprinsă în alin. (4) din art. 39 TCE și se referă la admini strația
publică.

2.5. Restricții la libera circulație a lucrătorilor

Principii generale. În capitolul VI, Directiva 2004/38/ce reglementează
restrângerea dreptului de intrare și dreptului de ședere pentru motive de ordine
publică, siguranță publică s au sănătate publică.
Principiile generale care reglementează această materie sunt22:
 Statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor
Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de
ordine pu blică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice
 Măsurile luate din motive de ordine publică sau siguranță publică respectă
principiul proporționalității și se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în
cauză. Condamnările penale nu pot justi fica în sine luarea unor asemenea
măsuri. Conduita persoanei în cauză trebuie să constituie o amenințare reală,
prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății.
Nu pot fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt
legate de considerații de prevenție generală

22Anca Ileana Dușcă, Dreptul Uniunii Europene privind afacerile, Editia a II –a revăzută și adăugită, Editura Un iversul
Juridic, București, 2016 , p. 120.

39  Pentru a stabilii dacă persoana respectivă reprezintă un pericol pentru ordinea
publică sau siguranța publică , la eliberarea certificatului de înregistrare sau, în
absența unui sistem de înregistra re, în termen de cel mult trei luni de la intrarea
persoanei respective pe teritoriul său sau de la data la care persoana și -a semnat
prezența pe teritoriul său în conformitate cu art. 5 alin. (5) ori la eliberarea
permisului de ședere, statul membru gazdă poate, în cazul în care consideră
indispensabil să ceară statului membru de origine sau, dacă este necesar, altor
state membre să îi furnizeze informații privind antecedentele persoanei
respective.
 Statul membru care a eliberat pașaportul sau cartea de id entitate permite
titularului documentului care a fost expulzat din motiv de ordine publică,
siguranță publică sau sănătate publică de pe teritoriul altui stat membru să
reintre pe teritoriul său fără nicio formalitate, chiar dacă documentul nu mai
este val abil sau dacă cetățenia titularului este contestată.
Inovațiile Directivei 2004/38/CE. Una din inovațiile aduse de Directiva
2004/38/CE este că introduce trei nivele diferite de protecție împotriva expulzării pe
aceste motive:

1) Un nivel general de protecți e, pentru toate persoanele care intră sub
incidența dreptului Uniunii
2) Un nivel accentuat de protecție, pentru acele persoane care au câștigat
déjà dreptul de ședere permanentă pe teritoriul unui stat membru
3) Un nivel de protecție ultra -accentuat, pentru min ori sau pentru cei
care au avut reședința timp de 10 ani într -un stat gazdă.

În ceea ce privește sănătatea publică, art 29 dispune:

 singurele boli care justifică măsuri de restricționare a liberei circulații sunt
bolile cu potențial epidermic, astfel cum acestea sunt definite de documentele

40 relevante ale organizației Mondiale a Sănătății, precum și alte boli infecțioase
sau parazitare contagioase, dacă acestea fac obiectul unor dispoziții de
protecție, ce se aplică reso rtisanților din statul gazdă ;
 oblile ce se declanșează după o perioadă de trei luni de la data sosirii, nu pot
motiva expunerea de pe teritoriul respectiv ;
 dacă există indicii serioase că acest lucru este necesar, într -un termen de 3 luni
de la data sosirii, statele membre pot supune benefi ciarii dreptului de ședere
unui examen medical gratuit care să ateste că nu suferă de niciuna din bolile
menționate la alin. (1). Aceste examene medicale nu pot fi impuse în mod
sistematic.

Decizia adoptată în temeiul art. 27 alin. (1) este notificată în scris persoanelor
interesate – acestea sunt informate în mod precis și complet cu privire la motivele de
ordine publică, siguranța publică sau sănătatea publică pe care se bazează decizia
luată în cazul lor, cu excepția situațiilor în care acest lucru est e contrar intereselor
siguranței statului.
Notificarea precizează instanța judecătorească sau autoritatea administrative la
care persoana interesată poate contesta decizia, termenul pentru contestare și, dacă
este cazul termenul acordat persoanei respectiv e pentru a părăsi teritoriul statului
membru. Cu excepția unor cazuri de urgență, motivate corespunzător, termenul
acordat pentru părăsirea teritoriului nu poate fi mai mic de o lună de la data notificării.
Jurisprudența CJUE referitoare la restricțiile la libera circulație a
lucrătorilor.
Din hotărârile Curții referitoare la motivele invocate de statele membre pentru
aplicarea limitelor și excepțiilor de la libera circulație a lucrătorilor reținem
următoarele aspecte, ci anume23:

23Ibidem, p. 122.

41 1) prin mențiunea în legislați e a cerinței cetățeniei spaniole pentru exercitarea
funcțiilor de căpitan și de secund pe toate navele care arborează pavilionul
spaniol, altele decât navele comerciale cu o capacitate mai mică de 100 de
tone, registru acare transportă mărfuri sau mai puțin de 100 de pasageri, care
operează exclusiv între porturi sau puncte situate în zone în care Regatul
Spaniol își exercită suveranitatea, drepturi suverane sau jurisdicția – măsură
justificată de ordinea internă – Regatul Spaniei nu și -a îndeplinit obligați ile
care îi revin în temeiul dreptului comunitar, în special în temeiul art. 39
TCE;
2) Art. 48 din TCEE (39 CE) și art. 3 alin. (1) din Directiva 64/22 trebuie să fie
interpretate în sensul că, impunând restricții justificate de ordine publică, un
stat membr u poate lua în considerare, ca făcând parte din conduit personal,
faptul că persoana interesată este afiliată la un grup sau la o organizație ale
căror activități sunt considerate de statul membru ca reprezentând un pericol
social, fără a fi totuși interzi se și chiar dacă nu se impune nicio restricție
resortisanților statului respe ctiv, care doresc să desfășoare o activitate
similară celei pe care intenționează să o desfășoare resortisantul unui stat
membru, în cadrul acelorași grupuri sau al acelorași orga nizații24.
Este necesar să se sublinieze faptul că noțiunea de ordine publică în contextual
comunitar și în special ca justificare a unei derogări de la principiul fundamental al
liberei circulații a lucrătorilor trebuie să fie înțeleasă în sens strict, astfel încât sfera de
aplicare a acesteia să nu poată fi stabilită în mod unilateral de fiecare stat membru,
fără exercitarea unui control de către instituțiile Comunității.

24Cauza C -41/74 Yvonne van Duyn c. Home Office, Hotărâr ea Curții din 4 decembrie 1974, pct. 24. Acțiunea împotriva
Home Office a fost introdusă de reclamata din acțiunea principală, resortisant olandez, căreia nu i s-a permis intrarea în
Regatul Unit pentru a ocupa un post de secretară în cadrul Bisericii scie nto-logice , permisiunea de a intra i –a fost
refuzată în conformitate cu politica față de respective organizație dusă de guvernul Regatului Unit, care consider ă că
activitățile organizației reprezintă un pericol social.

42 Croația25. Măsuri tranzitorii de restricționare a accesului lucrătorilor croați la
piețele muncii din alte state membre se aplică în:
Austria
Austria reglementează prin legislația sa națională accesul lucrătorilor croați la
piața muncii. Este posibil să le solicite să obțină permis de muncă.
Croația prevede restricții atranzitorii echivalen te pentru lucrătorii din Austria.
În baza actului de aderare din 2011, statele membre UE -27 pot restricționa temporar
accesul lucrătorilor croați la piața muncii.
Prima fază: 1 iulie 2013 – 30 iunie 2015
Accesul a fost reglementat prin legislația națională a celorlalte state mem bre. 13 state
membre au apl icatarestricții: AT, BE, CY, FR, DE, EL, IT, LU, MT, NL, ES, SI și
UK. Celelalte țări au decis să aplice integral, în cazul cetățenilor croați, prevederile
UE privind libera circulație a lucrătorilor.
Faza a doua: 1 iulie 2015 – 30 iunie 2018
Statele membre au putut menține restricțiile, cu condiția să notifice în prealabil
Comisia. Austria, Țările de Jos, Slovenia, Malta, și Regatul Unit au făcut acest lucru.
Faza a treia: 1 iulie 2018 – 30 iunie 2020
În fa za finală, statele membre pot aplica restricții numai în caz de perturbări grave ale
pieței naționale a forței de muncă sau dacă există riscul producerii unor de astfel de
perturbări. În prezent a, se aplică restricții numai în Austria.

25https://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=1067&langId=ro accesat la data de 31.10.2019 .

43 CONCLUZII

Dreptul la liberă circulație este garantat de către Constituția României, fiecare
cetățean român având dreptul de a emigra și de a reveni în țară. Potrivit art.25 din
Constituția României, revizuită, dreptul la liberă circulație, în țară și în străinătate,
este garantat.
Legea stabilește condițiile exercitării acestui drept, astfel fiecărui cetățean îi
este asigurat:
 dreptul de a -și stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țară;
 dreptul de a emigra;
 precum și dreptul de a putea reveni în țar a de origine.
Libertatea de circulație a cetățenilor români nu este absolută, ci trebuie să
respecte unele limite, care sunt constituite astfel, ci anume:
 de necesitatea apărării securității naționale;
 de asigurarea ordinii publice;
 și de prevenirea unor posibile consecințe negative ale exercitării cu rea -credință
a acestei libertăți.
Condițiile privesc exercitarea dreptului la liberă circulație, urmăresc ocrotirea
unor valori economice și sociale, a drepturilor și libertăților fundamentale, urmăresc
buna desfășurare a relațiilor cu alte state membre U.E.
Reglementările legale ce privesc actele de identitate, pașapoartele sau alte
documente, regulile privind trecerea frontierelor, privind starea civilă a persoanelor nu
sunt și nu pot fi considerate ca fiin d restricții la libera circulație a persoanelor, ci
dimpotrivă, sunt considerate ca fiind norme ce reflectă un cadru eficient și unul
civilizat exercitării acestui drept.
Libera circulație a lucrătorilor este un principiu stipulat în TFUE, oferă astfel
cetățenilor Uniunii, indiferent de reședința acestora dreptul de a putea circula liber în

44 alt stat membru, de a lucra și de a locui acolo . Deasemenea îi protejează împotriva
discriminării din punct de vedere al cetățeniei, în ceea ce privește locul de muncă a l
acestora, condițiile de muncă, încadrarea în muncă, și nu în cele din urmă remunerea.
Astfel, cu data aderării sale la Uniunea Europeană, România asigură punerea
directă în aplicare a prevederilor art. 45 – TFUE, precum și prevederile
Regulamentului nr. 492/2011.
Regulamentul U.E. nr. 492/2011 – privind libera circulație a lucrătorilor în
cadrul Uniunii reglementează drepturile ce rezută din libertatea de circulație a
lucrătorilor și definește domeniile specifice în care este interzisă discriminarea pe
motiv de cetățenie.
Jurisprudența adoptată în cazul liberei circulații a lucrătorilor de către CJUE
este extrem de profundă, având așadar o evoluție continuă și necesită monitorizare
permanentă din partea instituțiilor naționale, pentru a putea permite ada ptarea
legislației naționale.
În concluzie, piața globală nu depinde de de fluxurile de forță de muncă în
același fel în care depinde de fluxurile de capital și fluxurile de mărfuri, deși cele două
din urmă depind de existenț a fluxurilor de forță de muncă.
Migrația lucrătorilor presupune existența unor infrastructuri, mijloace de
transport, comunicații și reglementări aflate la un nivel ridicat de dezvoltare, capabile
să suporte presiunil e unor fluxuri mari de migranți , în raport cu necesitățile
comunitățil or din țările de destinație.
Migrația internațională a forței de muncă este deosebit de importantă pentru
activitățile economice pe care nu le pot acoperi cu forța de muncă din interior, fie din
cauza lipsei de personal calificat în anumite domenii, fie di n interiorul acelei țări
pentru activitatea respectivă, fie din cauza faptului că acele activități nu sunt plătite în
mod corespunzător.

45 Unele state facilitează accesul pe piața muncii pentru persoanele cu calificare
superioară, ceea ce are o influență asu pra creșterii veniturilor din anumite activități
economice și asupra creșterii economice.

46 BIBLIOGRAFIE:

1. Anca Ileana Dușcă Piața internă. Jurisprudența Cur ții de Justiție a Uniunii
Europene , Editura Universul Juridic, Bucure ști, 2019 .
2. Anca Ileana Dușcă Dreptul Uniunii Europene privind afacerile, Editia a II
–a revăzută și adăugită, Editura Universul Juridic,
București, 2016 .
3. M. Crăcană, M.
Căpătână Libera circulație a persoanelor, serviciilor și
capitalurilor , Editur a Trironic, Bubureșri, 2007.
4. Mihai
Constantinescu,
Antonie Iorgovan,
Ioan Muraru, Elena
Simina -Tănăsescu Constituția României revizuită comentarii și explicații,
Editura All Beck 2004.

Jurisprudență:

Cauza C -286/99 Jany c. Staatssecretaris von Justi tia (2001), Rec., 1 -8615, pct. 34.
Cauza C -149/79, Comisia c. Belgiei, hotărârea Curții din 17 decembrie 1980.
Cauza C -415/93 Union royale belge des sociétés de fotball association ș.a. c. Bosman
ș.a., hotărârea Curții din 15 decembrie 1995, pct. 73 .
Cauza C-115/78, Knoars, (1979), Rec., 399, pct. 16.
Hotărârea din 8 aprilie 1976, Royer, 48/75, Rec., p. 497, pct. 50.

47 Hotărârea din 27 aprilie 1989, Comisia c. Belgiei , 321/87, Rec., p. 997, pct. 12, și
Hotărârea din 30 aprilie 1998, Comisia c. Germaniei , C-24/97, Rec., p. I -2133, pct.
13.

Surse web:

https://wikivisually.com/wiki/Van_Duyn_v_Home_Office#Facts
http://curia.europa. eu/juris/document
https://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=1067&langId=ro
http://eur -lex.europa.eu/legal -content
http://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/41/libera -circulatie -a-lucratorilor
http://www.europarl.europa.eu/topics/treaty/pdf/amst -en.pdf