Mihail Pascaly a fost slujitorul tendintelor generoase de afirmare nationala si de libertate sociala. [621320]

UNIVERSITATEA NATIONALA DE ARTA TEATRALA SI CINEMATOGRAFICA
,,I. L. CARAGIALE”

ESEU
MIHAIL PASCALY
1830 -1882

Student: [anonimizat],actor,regizor,director de teatru,om
simplu.
Constantin I. Nottara sustine despre acesta ca1 ,,A indurate cumplite suferinte si
neajunsuri in cariera lui, u rmarind cu perseverenta propasirea Teatrului National, si a murit in
luna septembrie 1882, in cea mai desavarsita saracie.”
Tanarul Pascaly a fost elevul lui Costache Caragiale, insusindu -si de la acesta, pasiunea
interpretativa, repertoriul excentric si convingerea ca teatrul are o misiune nobila.
Teatrul, pentru Pascaly, reprezinta un ,,camin al luminii si puterii”, ,,un templu al
comunitatii ideilor,simtamintelor si pasiunilor unui popul”. Mai reprezinta si o scoala, cea avea
ca scop principal educarea prin urmarirea si desavarsirea frumosului, absolutului, nobletii.
Stia sa reprezinte arta cu demnitate si credea in menirea teatrului si a actorului. Artistul
Pascaly este descries ca fiind un interlocutor care isi castiga ascultatorii prin inteligenta s i
eleganta de care dadea dovada. Impresiona prin vastele sale cunostinte, prin spiritualitate si
amabilitate. Toatea aceste atributii psihice erau sustinute de imaginea unui barbat elegant,
calculate si fin in miscari. Prima sa calatorie la Paris a avut lo c in anul 1860 iar cea de a doua la
doar doi ani distanta in 1862. Pentru a pleca la Paris, in 1860, a fost ajutat de catre Rosetti, in
perioada aceea directorul teatrului, acesta organdizand spectacole de pe urma carora Pascaly a
strans suficienti bani in cat sa poata studia in capital Frantei. A doua plecare, cea din 1862, a fost
realizata prin mijloace proprii.
Stia sa cucereasca oamenii si sa isi entuziasmeze colaboratorii, astfel, in anul 1863, la
prima sa ,,injghebare” artistica, a fost alaturi de act ori debutanti dar si de nume consecrate in arta
teatrului romanesc de atunci, precum urmeaza : Ralita Mihaileanu, Costache Dimitriade,
Eufrosina Popescu, Maria Flechtenma cher, I. Balanescu, I. Anestin, V. Freiwald, etc.
Pascaly precum si intreaga sa forma tie ce jucau la sala ,,Bossel” erau considerati
nonconformist de catre unii si prostestatari de catre ceilalti, si astfel neajutati de catre oficialitati.
Si toate acestea se datoreaza faptului ca Pascaly tinea ,,inainte de orice, la progresul artei, la
formarea gustului”.
Pascaly joaca foarte mult si apare in marile roluri, astfel devenind eroul prim, fiind
considerat fara egal in genul sau, considerat in drama ceea ce era Millo in domeniul comediei.

1 Document aflat la muzeul Teatrului National ,,I. L. Caragiale” Bucuresti

Cezar Boliac lasa marturie ca :2 ,,dl. Pascaly este art istul dramatic al Teatrului Roman,
precum… dl. Millo este incomparabil actor comic al teatrului nostru”.
Succesul de care are parte il incurajaza si il poarta pe culmea inaltelor aspiratii. Avand
parte de sprijinul si de entuziasmul celorlalti, reia cu su ccess ,,Hamlet”, pe care, in anul 1861, a
pus-o in scena fara sa se fi bucurat de succesul si de primirea cuvenita. Atunci s -a lovit Pascaly
de problema receptivitatii publicului, a capacitatii maselor de a primi valorile, nu de putine ori
inaccesibile uno r oameni neobisnuiti cu specificul teatrului. Astfel a invatat ca nu orice
capodopera literara transpusa sub forma unui spectacol, poate reprezenta si un success.
3In stagiunea 1866 -1867, la 10 februarie 1867 pe scena de la ,,Bassel” a avut loc premiera
piesei ,,Razvan Voda( Razvan si vidra)” de B. P. Hasdeu, spectacol deosebit care i -a produs atata
multumire dramaturgului, om de teatru exigent incat a simtit nevoia sa marturiseasca in presa :
4,,Daca Razvan Voda a reusit, este ca in trupa dv., -se refera la Pascaly – si d-nii. elevi au stiut sa
isi faca datoria. Punerea in scena a piesei, decorurile si costumele au fost excelente”
Din punctual meu de vedere Pascaly a fost inzestrat cu toate calitatile necesare de care
un artist are nevoie pentru a fi rem arcat si pentru a intra in istoria teatrului romanesc. Astfel ne
putem mandri cu numele unui artist care a dat dovada de maiestrie atragerea publicului, in
educarea acestuia si in elevarea acestuia. Respectul fata de public, fata de colaboratori, fata de
text dar si fata de arta teatrala in sine l -au propulsat pe acesta pe culmile glorie. Era un om
simplu dar ambitios, talentat, muncitor si incapatanat. Datorita acestor calitati a reusit sa ridice
teatrul romanesc la un alt nivel, chiar daca initiativa sa n u a fost intotdeauna sustinuta . Credea in
studierea pieselor pana intr -atunci cand textul nu mai continea nici o necunoscuta. Initiativa sa
era sustinuta de echipa cu care acesta lucra, de multe ori munca de pe scena mutandu -se in casa
acestuia, unde era d ezvoltata pana la absolut.
Dedicandu -si o mare parte din timpul sau liber studiului personajelor pe care urma sa le
ridice la stadiul de arta, Pascaly dadea dovada de atat de mult dovotament incat, din punctul meu
de vedere, nu putem pune la indoiala locu l sau binemeritat in istoria si in dezvoltarea teatrului
romanesc.

2 ,,Trompeta Carpatilor” 1865,11 aprilie
3 Virgil Bradateanu, ,,Profiluri”, Vol. 1 – Mari actori romani, editura Meridiane, Bucuresti, 1973
4 Ibidem, 1867, 12 februarie