CAPITOLUL 1 . Ocimum basilicum L. 1.1. Încadrare a sistematică a speciei Ocimum basilicum L. (S. K. Bariyah, D. Ahmed, M. Ikram, 2012) Regn: PLANTAE… [621264]

2
CAPITOLUL 1 . Ocimum basilicum L.

1.1. Încadrare a sistematică a speciei Ocimum basilicum L. (S. K. Bariyah, D. Ahmed, M.
Ikram, 2012)

Regn: PLANTAE
Încrengă tura: MAGNOLIOPHYTA
Clasa: MAGNOLIOPSIDA
Ordin: LAMIALES
Familie: LAMIACEAE
Gen: OCIMUM
Specie: BASILICUM

Busuiocul este o plantă anuală ce crește în mai multe regiuni din î ntreaga lume. Originea lui
este din Asia ș i Africa fiind cunoscut pe plan internaț ional sub diferite denumiri. Busuiocul a fost
cultivat pentru prima dată în India și I ndonez ia, în timp fiind extins pe aproape tot globul, cele
mai cultivate zo ne fiind Asia, Africa, centrul ș i sudul Americii. (S. Kokkini, R. Karousou, E.
Hanlidou, 2003)

Figura 1.1. Ocimum basilicum

3
1.2. Descriere botanică
Din punct de vedere botanic, busuiocul este o plantă anuală, cu o perioadă de vegetație foarte
scurtă de 100 de zile . (L. S. Muntean, M. Tamas, M. Duda, D. I. Varban, S. Florian, 2007)
Specia este cultivată frecvent la noi în țară și se bucură de o largă utilizare: alimentară, curativă
și rituală . De asemenea , planta este frecvent cultivată în ță rile mediteraneene, unde se poate
întâlni și în flora spontană .
Rădă cinile de culoare brună sunt subțiri ș i ramificate, care cresc în tulpini de 20 -60 cm
înălțime, fiind drepte, tetramuchiate și ramificate î n partea superioară . (C. Parvu, A. S. Parvu,
2016)
Frunzele sunt oval -acuminate, glabre, lucioase , ușor dinț ate către bază ș i au o culoare de verde
intens. Au o lungime de 3-5 cm ș i o lățime de 2 -2,5 cm. Frunzele conț in uleiuri volatile. (G. D.
Bagchi, G. N. Sriva stava, 2003)

Figura 1.2. Frunze de busuioc

Florile sunt zigomorfe, de culoare alb -gălbuie, până la roz , de dimensiuni mici, grupate câ te 4-
6 in pseudoverticile în partea superioară a ramurilor , formând inflorescențe spiciforme î ntrerupte.
Au cali ciu bilabiat, corola are labiul superior cu 4 dinți rotunjiț i, androceul este format din 4
stamine, iar gineceul are stigmatul ieșit afară din corolă . Polenizare a este entom ofilă. (C. Pârvu,
A. S. Pâ rvu, 2016)

Figura 1.3. Flori de busuioc

4
Înflorirea are loc din iulie până î n septembrie.
Fructele sunt nucule, grupate câte 4 în caliciul persistent, de formă ovoidală, de 1,5 – 2 mm
lungime și 1 mm lățime, de culoare brun închis. Î n mediu umed acestea devin mucilaginoase. (L.
S. Muntean, M. Tamas, M. Duda, D. I. Varban, S. Flor ian, 2007)
Seminț ele sunt ovoidale, au o culoare brun î nchis, cu tegument tare, au o capacitate de
germinare cuprinsă î ntre 14 -30 de zile. (S. M. A. Razavi, S. Naji -Tabasi, 2017)

Planta are un miros aromatic, specific.
O altă specie de Ocimum este Ocimum san ctum L. , plantă cunoscută sub denumirea de busuioc
indian sau tulsi. Este o plantă tropical anuală, care poate fi întâlnită în munț ii Himalaya.
De la ambele specii, în terapeutică se utilizează partea aeriană , Basilici herba , respectiv Ocimi
sancti herba , iar uleiul volatil obținut prin antrenare cu apă din tulsi ( Ocimi sancti aetheroleum )
este indicat î n aromaterapie.
Există numeroase v arietăți și rase de cultură ale genului Ocimum , dar care, deși aparțin aceleiași
specii, pot prezenta atât diferențe morfologice, cât și în ceea ce privește compoziția chimică . (U.
Stănescu, M. Hâncianu, O. Cioancă , A. C. Aprotosoaie, A. Miron, 2014)

1.3. Recoltarea
Se culeg tulpinile ș i ramurile tinere acoperit e cu fru nze, terminate cu sau fără inflorescență.
Uscarea se face la umbră în straturi subțiri, iar uscarea artificială se face la temperaturi de maxim
35°C. În timpul uscării produsul nu se î ntoar ce. Se păstrează în pungi de hâ rtie. Pen tru extragerea

Figura 1.4. Semințe de busuioc

5
uleiului volatil plantele se predau uni tăților industrial e în stare proaspătă , iar distilarea se face
imediat cu vapori direcț i.
Producț ia de h erba verde este de 80 -100 q/ha și herba uscată de 20 -30 q/ha. Recoltarea lotur ilor
semincere se face atunci când 50 -60% din inflorescenț e au ajuns la maturitatea fiziologică.
Inflorescențele se taie cu secera, dimineața pe rouă. Dupa recoltare se așează la soare în strat
subțire pentru a se usca, iar apoi se t reieră . Semințele obținute se condiționează . (C. Pârvu, A. S.
Pârvu, 2016)
1.4. Compoziție chimic ă
La specia Ocimum există o variație clară în compoziția lor chimică. Compușii chimici
identificați în uleiurile esențiale sunt: 1,8 -cineol, linal ol, eugenol, metilcavicol, limonene. (A. P.
Pandey, P. Singh, 2014)
1.5. Proprietăț i farmacologice
Părțile aeriene ale plantei prezintă importanță în medicina umană și veterinară. Principiile
active acționează ca antiseptic intestinal, pulmonar ș i renal, antiinf lamator intestinal ș i renal,
antifungic, febrifug, carminativ , diuretic, stimulează digestia. Distrug bacte riile din organism, cu
predilecție din intestine, din plămâni și arborele bronșic, din rinichi și căile de conducere a urinei,
înlătură inflamaț iile intestinale și renale, combat ciupercile și levurile ce parazitează organismul,
scad febra, liniș tesc durerile abdominal e și expulzează gazele din intestine, înlătură senzațiile de
vomă, determină creș terea secreției și excreției din urină . (H. Gebrehiwot, R. H. Bachetti, A.
Dekebo, 2015)
La animale este folosit în tratarea afecț iunilor renale, cistite lor hemoragice și tulburări
gastrointestinale. Apa în care se înmoaie busuiocul capătă proprietăț i speciale. (C. Pârvu, A. S.
Pârvu, 2016)
Fitoncidele ș i uleiul volatil dizolvat în apă, îi conferă acestu ia proprietăț i dezinfectante,
igienice, reconforta nte.
Uleiul esenț ial prezent la majoritatea speciilor Ocimum este responsabil pentru proprietăț ile sale
antifungice, antibacteriene ș i antivirale.

6
1.6. Impo rtanța alimentară ș i medicinală
Această specie prezintă expresivitate distinct ă în ceea ce prive ște aroma. Această însușire,
alături de celelalte caracteristici î i atribuie o directivă clară de utilizare, respectiv: alimentară,
condimentară, aromatică , medicinală, ornamentală . (M. L. Chavez -Gonzalez, R. Rodriguez –
Herrera, C. N. Aguilar, 2016)
Principalele arome întâlnite la această specie sunt: aroma de cuiș oare și anason imprimată de
eugenol, aroma de lamâie, dată de substanța denumită citral, aromă camforată, dată de conținutul
ridicat de camfor ș i camfen, aroma de anason imprimată de substanț a denum ită anetol.
Planta mai este cultivată ș i pentru purificarea aerului din încăperi, ca plantă decorativă sau
ornamentală . Frunzele verzi se folosesc pentru aromatizarea diferitelor preparate culinare,
vinurilor sau sucurilor. Se folosesc și pentru aro matizar ea unor preparate de cofetă rie și a unor
salate. (G. D.Bagchi, G. N. Srivastava, 2003)
Cea mai veche utilizare în țara noastră a fost cea ca plantă sacră, folosită în cultul bisericii. Apa
în care se inmoaie busuiocul capătă proprietăți dezinfect ante, reconfortante și igienizante.
Datorită uleiurilor volati le, poate fi utilizat cu succes în agricultura ecologică, ca plantă
companion pentr u protecția împotriva unor dăună tori care se orientează pe bază de miros.
În scop medicinal, se recoltează partea aeriană, cu sau fără inflorescențe, î n perioada iulie –
septembrie.

1.7. Relaț iile cu factorii de mediu
 Temperatura . Busuiocul este o plantă pretențioasă față de căldură . Acesta preferă
temperaturi î ntre 18 -27°C . Temperatura minimă pe care o suportă este de 7 °C, iar cea
maximă de 35°C. Pentru germinare au nevoie de temperaturi cuprinse î ntre 12 -22°C.
 Lumina . Este o plantă cu cerințe ridicate față de lumină, aceasta preferă locurile î nsorite.
 Umiditatea . Preferă solurile reavene, fără exces de umiditate.
 Solul . Fiind o specie cu cerințe moderate față de sol, vegetează bine pe soluri mijl ocii,
bine drenate, reavene, afânate. Creș te pe solurile lutoase, aluviale, luto -nisipoase,
nisipoase. Preferă un pH între 6 -7, dar vegetează în valori mai largi cu pH î ntre 5-8.
(www.horticultorul.ro/legume/busuiocul -ocimum -basilicum/ )

7
Busuiocul, o sursă importantă de antioxidanț i – conțin cantități importante de ant ioxidanți,
extrem de bene fici pentru organismul u man. Antioxidanții din busuioc anihilează efectele nocive
ale radi calilor liberi și previn îmbătrâ nirea prematură .

1.8. Beneficiile busuiocului
Busuiocul este apreciat pentru conținutul ridicat de nutrienți ș i minerale, cum ar fi: c alciu,
magneziu, fier, potasiu, mangan, vitaminele A, C, K.
Uleiul esențial de busuioc are proprietăț i antibacteriene.
Busuiocul este foarte bogat î n flavonoide, conținând antioxidanț i care previn distrugerea
celulară. Cele două tipur i de flavonoide sunt: orientin ș i vicen in, care sunt solubile în apă ,
protejează celulele și cromozomii de radiații și efectele nocive ale oxigenă rii.
Substanț ele active din busuio c ajută și la blocarea procesului de imbătrânire a ț esuturilor. Are și
proprietăț i antiin flamatorii, fiind re comandat persoanelor care suferă de artrită . Ulei urile volatile
din busuioc ajută la stoparea producției de enzime care cauzează umflarea articulaț iilor.
Uleiurile esențiale de busuioc au și proprietăț i antibacteriene, fiind eficient e în inhibarea
dezvoltă rii bacteriilor care d evin rezistente la antibiotice și în tratarea infecțiilor cu stafilococi ș i
enterococi.
De asemenea, conț ine o substan ță cu puternice proprietăți antioxidante care previn îmbătrâ nirea
prematură, afecțiuni le gate de vârstă ș i cancer.
Este folosit ca agent hidratant pentru piele, păr și î n tratarea acneei , con ferind luminozitate,
hidratare și un aspect stră lucitor.
Busuiocul mai este utilizat pentru tratarea gripe i, asteniei, aftelor, nervozității, insom nia,
senzații de vomă . (E. Săvulescu si colab. , 2017)
Se utilizează pentru tratarea afecț iunilor digestive, cum ar fi: constipaț ie, crampe stomacale,
indigestie și flatulență. Elimină gazele din stomac ș i intestine.
Se folosește și în aromaterapie av ând un efect calmant, eliminând stresul, depresia și migrena.
Folosit în mod regulat acesta conferă claritate și putere mentală, mă rind concentrarea.
Sub formă de tratamente externe se utiliz ează pentru înțepături de insecte și infecț ii ale pielii.
Infuziile obținute din seminț ele mucilaginoase sunt utilizate pentru tratarea gonoreei,
dezenteriei ș i diareei.

8
Uleiul volatil se utilizează în industrie pentru parfumuri, săpunuri, șampoane, paste de dinți ș i
pentru condimentarea unor lichioruri. (I. Bu rzu si colab., 2005)

1.9. Bolile si dăună torii plantei
În cursul vegetației se fac prășile și pliviri, pentru a menț ine solul curat de buruieni.
Combaterea chimică a buruienilor se face pree rmergent cu Devrinol (4 kg/ha) ș i Triflurex (3
l/ha), iar pos temer gent cu Basagran (2 l/ha) ș i Furore (2 l/ha). (V. Plugaru, 2000).
La busuioc s -a semnalat prezența cercosporiozei, produsă de Cercospora ocimicola , boală ce se
manifestă în stadii timpurii de creș tere sub forma unor pete galbene, care apoi se necrozează și se
brunifică. Apariț ia bolii la cultura de busuioc poate aduce scădere a producției de herba, precum
și la deprecierea calităț ii materiei prime prin reducerea atât a conținutului î n ulei volatil , căt și a
unor compuși existenț i.
Cercosporioza se poa te combate cu Dithane M -45 (0,3 %) . Se evidenț iază prezența fuzariozei,
produsă de ciuperci din genul Fusarium , care se manifestă în condiții de umiditate ridicată și
temperaturi cuprinse î ntre 20 -26°C. Ciupercile pă trund din sol în plantă prin rănile exi stente pe
rădăcini, spre vasele fibrolemnoase ș i intoxică planta cu substanț ele elaborate d e ciuperci, apoi
planta se usucă .
Dăunătorii frecvenți î n cult urile de busuioc sunt viermii -sârmă, care diminuează desimea
culturii prin distrugerea plantelor. Contra lor se va f olosi Lindatox 3 PP (40 kg/ha) înainte de
semă nat. (www.agrimedia.ro/articole/tehnologia -de-cultura -a-busuiocului -ocimum -basilicul -l)
În culturile pentru extragerea uleiu lui se fac tratamente chimice, însă pentru pl antele care se
folosesc direct în terapeutică sau pentru ceaiuri nu se fac tratamente chimice , ci plantele bolnave
se smulg ș i se ard.
În culturile semincere se efectuea ză purificarea biologică înlăturându -se plantele netipice ș i
bolnave.

1.10. Uleiurile volatile
Uleiurile volatile sunt extracte naturale extrem d e concentrate din plante, o picătură sau două
pot produce r ezultate semnificative. O plantă întreagă, atunci când este distilată , poate produce
doar o singură picătură de ulei volatil. Acesta este motivul pentru care eficacitatea lor este mult

9
mai mare decât a plantei uscate. Prin presare sau disti lare se extrag din plante, arbuș ti, flori,
rădăci ni sau seminț e lichide volatile care alcătuiesc uleiurile volatile.
Uleiurile volatile reprezintă “sângele” plan tei, care o protejeaza de infecții bacteriene și virale,
îi curăță țesuturile și furnizează oxigen și substanțe nutritive celulelor. În esenț ă, acestea
acționează ca un sistem imunitar al plantei. Acesta este motivul pentru care ele sunt atâ t de
necesare plantelor, asigurându -le supravieț uirea.
În corpul uman, ele au o acțiune similară, și anume transportul nutrienților valorosi la celule;
creșterea apo rtului de oxigen, dizolvarea deș eurilor toxice din sânge. Acest lucru se datorează
faptului că cele trei elemente principale – carbon, hidrogen și oxigen sunt comune atât oamenilor
cât și uleiurilor volatile. Aceas ta face ca uleiurile volatile să fie unele dint re ce le mai compatibile
substanț e vegetale, cu organismul uman.
Structura liposolubilă a uleiurilor volatile ș i fap tul că aceasta este foarte asemănătoare cu
structura celulelor și ț esuturilor umane, sporesc compatibilitatea uleiurilor volatile cu organismul
uman. (W. Dhifi,S. Bellili, S. Jazi, N. Bahloul, W. Mnifi, 2016)

Figura 1.5 Uleiul esențial de busuioc

Compoziția chimică a uleiuril or volatile este foarte complexă , deoarece acestea sunt formate
din mai multe componente chimice, unele jucând un ro l mai important, altele unul mai puțin
important. Aceste com ponente sunt structuri de natură organică .

10
Necesitatea cunoaș terii structurii chimice de bază a uleiurilor volatile rezultă din necesitatea de
a înțele ge modul lor de a acționa î n organism, ef ectele lor terapeutice, precum ș i posibilele efecte
dăunătoare.
Deoarece structura chimică a uleiuril or volatile este foarte complexă , ele au efecte diferite.
Aceasta explică , de asemenea, efectele lor antimicrobien e, conținutul unei mari varietăț i de
compuși antiseptici al uleiurilor volatile făcând adaptarea micr oorganismelor extrem de dificilă .
(https://www.essential -oil-recipes.com/abou t-aromatherapy -and-essential -oils/essential -oils-
chemistry )
Principalele cla se de compuși chimici care se găsesc î n uleiurile volatile sunt următoarele:
 monoterpene
 sesquiterpene
 fenoli
 alcooli
 eteri/esteri
 cetone
 aldehide
 derivaț i de cumarină

11
CAPITOLUL 2
MATERIALE, APARATURĂ ȘI METODE UTILIZATE PENTRU REALIZAREA
EXPERIMENTĂRILOR

2.1. Uleiuri esențiale utilizate în cercetările experimentale
Evaluarea proprietăților antimicrobiene și caracterizarea chimică a uleiurilor esențiale de
Ocinum basilicum este scopul acestei lucrări de licență. În cadrul experimentărilor s -au utilizat
uleiuri esențiale de busuioc achiziționate din comerț (magazine tip plafar) cu diferite compoziții
din punct de vedere al compușilor activi.
Uleiurile esențiale ut ilizate în cadrul experimentărilor sunt prezentate în tabelul nr. 2.1.

Tabel nr. 2.1. Uleiurile esențiale utilizate în experimentări și caracterizarea lor
Nr
crt Uleiuri esențiale Sursă
biologică Caracteristici Utilizare Compoziție
1. Busuioc ulei esenția l
pur
Ocimum
basilicum Produs fabricat
în sistem de
management al
calității,
produs în
Germania Uz
cosmetic,
masaj,
inhalații Nu prezintă pe
etichetă
2. Basilic tropical Ocimum
basilicum 100 % pur și
natural
Obținut în
sistem de
agricultură
ecologică
certificat
ECOCERT
SAS F32600 Uz
alimentar Metilcav icol,
linalol, β –
bisabolene
Chemotip:
metilca vicol
3. Basilic francais – sweet
basil Ocimum
basilicum 100 % pur și
natural
Obținut
în sistem de
agricultură
ecologică
certificat
ECOCERT
SAS F32600 Uz
aliment ar Linalol, eugenol,
1,8-cineole
Chemotip: linalol

12
4. Basil oil – Busuioc
tropical Ocimum
basilicum Ulei esențial
pur și natural
obținut prin
distilare cu
aburi din
părțile aeriene
ale plantei. Uz extern Limonene, linalo l

ULEI ESENȚ IAL PUR DE BUSUIOC
Firma : STEAUA DIVINĂ
Acest ulei este utilizat în aromaterapie, uz cosmetic, masaj și inhalaț ii.
O sticluță conține 10 ml ulei esențial pur de busuioc.
Țara de origine: Germania
Data fabricaț iei: 10.10.2016
Data ex pirării: 10.2018

Figura 2.1. Ulei esenția l pur de busuioc

ULEI ESENȚIAL DE BUSUIOC – BASILIC TROPICAL
Firma : FLORAME
Acest produs este utilizat în aromaterapie, inhalații, masaj și în bucătărie pentru aromatizarea
preparatelor alimentare.
Compoziție : metilca vicol, linalol, β-bisabolene

13
O sticl uță conține 10 ml de ulei esențial de busuioc tropical .
Țara de origine: Franța
Lot: 701566
Data expirării: 10.2020

Figura 2.2. Ulei esențial de busuioc tropical

ULEI ESENȚIAL DE BUSUIOC – SWEET BASIL
Firma : FLORAME
Acest produs este utilizat în aroma terapie, inhalații, masaj și în bucătărie pentru aromatizarea
preparatelor alimentare.
Compoziție : linalol, eugenol, 1,8 -cineole
O sticluță conține 10 ml de ulei esențial de busuioc.
Țara de origine: Franța
Lot: 702975
Data expirării: 07.2019

14

Figura 2 .3. Ulei esențial de busuioc dulce

ULEI ESENȚIAL DE BUSUIOC TROPICAL
Firma : MAYAM
Acest produs este utilizat în cosmetică, aromaterapie sau pentru parfumuri
Compoziție : limonene, linalol
O sticluță conține 10 ml de ulei esențial de busuioc.
Țara de origi ne: Asia
Lot: 74585
Data expirării: 07.2019

Figura 2.4. Ulei esențial de busuioc tropical

15
2.2. Tulpini de microorganisme test utilizate în experimentări
Pentru a studia activitatea antimicrobiană in vitro a uleiurilor esențiale de interes, s-au utilizat,
culturi pure de microo rganisme (bacterii gram -pozitive și gram -negative), unele dintre
principalele microorganisme patogene și de alterare a produselor alimentare. Tulpinile bacteriene
care au fost testate pentru determinarea susceptibilității la acțiunea uleiurilor esențiale fac parte
din categoria microorganismelor patogene care produc îmbolnăviri de tipul toxiinfecțiilor
alimentare odată ce sunt consumate produse alimentare în care s -a produs o dezvoltare
necontrolată a acestora.
S-au testa t patru tulpini bacteriene din tre care două bacterii gram -pozitive și două gram –
negative. Aceste bacterii patogene contaminează în mod natural produsele alimentare obținute în
condiții neadecvate de fabricare, producând intoxicații și infecții alimentare.
Microorganismele utiliza te în experimentările de testat a activității antimicrobiene a uleiurilor
esențiale de interes sunt prezentate în tabelul nr. 2.2.

Tabel nr. 2.2 Tulpini de microorganisme țintă (bacterii patogene) utilizate în experime ntări
Nr. crt. Tulpini de microorganisme Gram
pozitive Gram
negative Origine
1. Enterococcus faecalis, ATCC 29212 Da –
MicroBioLogics,
SUA 2. Staphylococcus aureus , ATCC 25923 Da –
3. Salmonella typhimurium, ATCC 14028 – Da
4. Escherichia coli , ATCC 25922 – Da

Microorganismele ut ilizate în experimentări fac parte din colecția de tulpini de microorganisme
de referință a Laboratorului de Microbiologie – ELISA din cadrul INCDBA – Institutul de
Bioresurse Alimentare. Culturile de microorganisme se mențin prin treceri lunare pe medii
nutritive de creștere în plăci Petri sau eprubete cu mediu înclinat și sunt păstrate în condiții
corespunzătoare, la temperatura de 4 șC în frigiderul destinat tulpinilor de referință al
laboratorului.
Tulpinile de bacterii patogene fac parte din colecți a ATCC (American Type Culture Colection)
ceea ce le atestă autenticitatea ca material standard de referință.

16
2.3. Medii de cultură utilizate în experimentări
Pentru realizarea etapelor d e obținere a inocului de lucru, de cultivare a microorganismelor, d e
determinare a concentrației inocului de microorganisme țintă, de testare in vitro a activității
antimicrobiene a uleiurilor esențiale s -au utilizat mediile de cultură nutritive de creștere descrise
în tabelul nr. 2.3. Mediile de cu ltură folosite sunt med ii liofilizate, ambalate în flacoane de
polipropilenă, cu masa de 500 g, fiind însoțite de certificate de control a calității în care sunt
descrise caracteristicile fizice ale mediului și anume aspectul, culoarea, pH -ul.

Tabel nr. 2.3. Medii de cultură ut ilizate în experimentări
Nr. crt. Denumire mediu de
cultură Proveniență
1. Plate Count Agar (PCA) Biokar Diagnostics, Franța
2. Bulion BIC (Brain Heart
Borth) Biokar Diagnostics, Franța
3. Bulion BTS (Bulion
Triptonă Soia) Biokar Diagnostics, Franta

2.4. Aparatură și consumabile utilizate în experimentări
Echipamentele folosite la realizarea experimentărilor in vitro de testare a efectului
antimicrobian al uleiurilor esențiale sunt prezentate în tabelul nr. 2.4 .
Tabel nr. 2.4. Aparatura de laborator u tilizată pentru teste antimicrobiene
Nr. crt. Denumire echipament Denumire Scop
1. Autoclavă automată,
verticală, 86 L Systec MLV 3870 Sterilizarea mediilor de
cultură și a materialelor
utilizate
2. Autoclavă automată 160
L Tomy Seicho Decontaminarea
materialelor utilizate în
experimentări
3. Balanță analitică
electronică de precizie SARTORIUS GE 512 –
OCE
(± 0,01 g) Cântărirea mediilor de
cultură liofilizate
4. Hota bacteriologică
cu flux laminar vertical FASTER VS – 4 Realizarea experimentărilor
de laborator în mediu
aseptic
5. Termostat fără răcire și
ventilare forțată, 37 °C TC 100 Incubarea culturilor de
lucru, a inocului de bacterii

17
și a plăcilor însămânțate
6. Vortex Heidolph Reax top Omogenizarea suspensiei
celulare
7. pH – metru INOLAB PH730 WTW Pentru stabilirea corectă a
pH-ului mediilor de cultură
utilizate
8. Pipete automate 20 – 200
µl
2 – 20 µl Micropipetă Eppendorf Dozarea uleiurilor esențiale
și inocularea mediilor de
cultură

Consumabilele de laborator folosite pentru realiza rea experimentărilor sunt descrise în tabelul nr.
2.5.
Tabel nr. 2.5. Consumabilele folosite în experimentările de laborator
Nr. crt. Material Scopul utilizării
1. Vârfuri sterile 300 µl, 20µl Dozarea uleiurilor esențiale
2. Eprubete unică folosință 10
ml Realizarea diluțiilor decimale
3. Discuri de hârtie de filtru,
diametru 6 mm Testarea uleiurilor esențiale
4. Anse Însămânțarea mediilor de cultură
5. Pensete sterile Plasarea discurilor inoculate
6. Pungi de autoclavare
rezistente la 1340C Decontami narea materialelor utilizate în
experimetări
7. Amestec sulfo – cromic Depozitare pipete folosite
8. Șubler de laborator Măsurarea zonelor de inhibiție microbiană

2.5. Echipamente, sticlărie, reactivi

– spectrometru RMN de 400 MHz optimizat pentru ana lize alimentare la probe de lichide ș i
solide moi (model Bruker Ascend 400);
– cap de probă de 5 mm PABBOBB;
– tuburi RMN de 5 mm de calitate Wilmad 507 sau echivalent;
– capace pentru tuburi;
– pipete Pasteur;

18

– pară pipete Pasteur;
– pahare de sticlă de 5 ml sa u tuburi Eppendorf de centrifugă de 2 ml;
– cloroform deuterat (CDCl 3) (min. 99,8%);
– acetonă ;
– apă distilată ;
– degresant.

2.6. Metode de lucru folosite pentru obținerea inoculului de lucru în vederea testării in
vitro a uleiurilor e sențiale
Inoculul de lucru a fost obținut din culturile stoc de microorganisme de referință ale
Laboratorul de Microbiologie – ELISA din cadrul INCDBA – IBA. În laborator, tulpinile de
referință sunt păstrate conform procedurii specifice cod PS M07. Procedura speci fică privind
gestionarea și păstrarea tulpinilor de microorganisme de referință.
Obținerea inoculului bacterian de lucru a presupus strierea, cu o ansă sterilă, a suprafeței
culturii bacteriene stoc cultivată pe mediu nutritiv solid în pantă și inocula rea ansei într -o
eprubetă sterilă cu 10 ml bulion de îmbogățire BIC (Bulion inimă creier). După epuizarea ansei în
mediu, eprubeta cu mediu inoculat s -a incubat la temperatura de 37 șC timp de 24 de ore,
obținându -se astfel inoculul de lucru bacterian. Cult urile de lucru de concentrație 106 ufc/ml
(concentrație folosită pentru testarea efectului antimicrobian a uleiurilor esențiale) s -au obținut
prin metoda diluțiilor decimale în ser fiziologic peptonat (SFP). Figura 2.5. Spectromet ru
Bruker Ascend 400

19
Cuantificarea numerică a inoculului de lucru a fost realizată prin tehnica „Plate Count” ce a
presupus enumerarea celulelor care determină formarea de colonii (unități formatoare de colonii –
ufc) prin cultivare pe mediu de cultură nutritiv. Metoda de lucru a presupus încorporarea a 1 ml
din inoculu l de lucru în 15 ml de mediu de cultură (PCA/PDA) turnat în plăci Petri sterile.
Inoculul de lucru a fost diluat prin tehnica diluțiilor decimale până la diluția de 10-9 , iar din
fiecare diluție obținută câte 1 ml de inocul a fost însămânțat în mediu de c ultură. Enumerarea
coloniilor s -a realizat după perioada de incubare la temperatura de 37°C pentru 24 de ore.

2.7. Metode calitative de lucru utilizate pentru evaluarea activității antimicrobiene a
uleiurilor esențiale asupra microorganismelor test
Screeningul calitativ al sensibilității diferitelor tulpini microbiene la uleiurile esențiale de
interes a fost realizat prin tehnici de difuzie din disc pe agar, adaptate după standardul emis de
Institutul de Standardizare pentru Laboratoarele Clinice (Cl inical and Laboratory Standards
Institute, SUA) și anume “Standard de testare a sensibilității antimicrobiene prin metoda
discurilor, a X – a ediție, ianuarie 2009”.
Datorită simplității acestei metode și cantității scăzute de ulei esențial necesar, ut ilizarea acestei
metode este recomandată în general pentru evaluarea unui număr mare de uleiuri esențiale, și
evidențiază uleiurile care prezintă cea mai mare activitate inhibitoare permițând astfel selectarea
acestora pentru o analiză mai aprofundată. Ace astă metodă oferă informații preliminare asupra
potențialului antimicrobian al uleiurilor esențiale.
În vederea evaluării activității antimicrobiene a uleiurilor esențiale prin metoda difuziei din disc
pe agar s -a procedat după cum urmează:
 aducerea ino culului microbian la concentrația de lucru (106 ufc/ml respectiv 105 spori/ml)
prin diluții decimale în ser fiziologic peptonat;
 obținerea plăcilor Petri cu mediu de cultură (PCA ) prin turnarea a 15 ml de mediu topit și
răcit la 45șC urmat de solidificare în condiții sterile timp de 30 de minute;
 însămânțarea a 100 µl de inocul microbian de lucru (inocul bacterian) pe suprafața
mediului de cultură turnat în plăci Petri (cu Ø = 90 mm) și etalarea uniformă pe întreaga
suprafață utilizând o baghetă sterilă;
 repausul plăcilor inoculate timp de 30 minute la temperatura camerei (24 °C) în condiții
sterile, pentru ca mediul de cultură să absorbă inoculul bacterian;

20
 plasarea discurilor de hârtie de filtru (cu Ø = 6 mm) pe care s -a repartizat un volum de 10
µl de solu ție de uleiuri esențiale, pe mediile inoculate cu inocul microbian;
 incubarea plăcilor Petri astfel pregătite la temperatura de 37 șC timp de 24 de ore în poziție
inversă;
 pentru asigurarea reproductibilității rezultatelor s -au efectuat două repetiții ale aceleași
probe , iar rezultatele măsurătorilor (mm a zonei de inhibiție) au fost exprimate ca medie
aritmetică (± deviația standard);
 examinarea plăcilor inoculate la sfârșitul perioadei de incubare în vederea determinării
zonelor de inhibiție în care micro organismul test nu a crescut, zone care se prezintă sub
formă de halouri în jurul discurilor de hâ rtie impregnate cu uleiuri esențiale. Aceste zone
de inhibiție au fost măsurate în milimetri cu ajutorul unui șubler (inclusiv dimesiunea
discului de hârtie) în două direcții perpendiculare.

21
CAPITOLUL 3
CARACTERIZAREA CHIMICĂ A ULEIURILOR ESENȚIALE DE INTERES PRIN
UTILIZAREA RMN

3.1. Avantajele utilizării metodei spectroscopice RMN

Folosirea metodei RMN prezintă o serie de avantaje după cum u rmează:
– este rapidă – probele analizate nu necesită prelucrare prealabilă , înain te de înregistrarea
propriu -zisă a spectrelor , acestea fiind dizolvate într -un solvent deuterat adecvat (cel mai folosit
pentru analiza lipidelor este CDCl3); procedura de în registrare a spec trelor este, de asemenea,
rapidă , timpul de achiziție al unui spectru 1H-RMN fiind de aproximativ 2 minute (în timp ce o
analiză cromatografică durează în medie 45 -50 de minute);
– este ned istructivă (proba poate fi recuperată la sfârșitu l analizei – foarte util în cazul
probelor prețioase);
– este aplicabilă probelor care nu pot fi analizate prin metode cromatografice din cauza
sensibilității la căldură sau a altor factori;
– nu necesită calibrare sau standard intern;
– eliminarea eror ilor de operator;
– folosirea de eșantioane de ulei foarte mici pentru obținerea unui profil global al probei,
atât în ceea ce privește compoziția ei, cât și privind determinarea indicilor tehnici de calitate ai
uleiurilor.
Informațiile spectrale fur nizate de spectroscopia 1H-RMN constituie datele prima re pentru
prelucrarea statistică în vederea autentificării uleiurilor și /sau detectării falsificărilor.
Rezonanța Magnetică Nucleară este o tehnică utilizată pentru a analiza structura mai multor
molecule chimice, în principal, compuși organici . Un compus tipic poate consta în carbon,
hidrogen ș i oxigen.
În forma sa cea mai simplă, un experiment RMN constă in trei etape:
 Introducerea probei într -un câmp magnetic static;
 Aplicarea unui puls de radi ofrecvență care are rolul de a excita nucleele atomilor;
 Măsurarea frecvenț ei semnalelor emise de probă.

22
Spectrometrul este format din următoarele subunități:
• Consola operator, inclusiv computerul gazdă, monitor, tastatură.
• Consola conține hardware -ul electronic.
• Sistemul Magnet, inclusiv sistemul de shim, preamplificatoare (HPPR) ș i sonda.
Analiza de rezonanță magnetică nucleară (RMN) se bazează pe comportarea nucleelor active
RMN (adică 1H, 2H si 13C, care sunt cele mai des utilizate pentru aplicaț ii alimentare) într -un
câmp magnetic corespunzător. Nuclee le active RMN sunt capabile să absoarbă energia de
rezonantă și, apoi, să reemită energia absorbită, la o radiofrecvență specifică , care este
dependentă de intensitatea câmpului magnetic aplica t, pr ecum ș i de mediul înconjurător
nucleului, conducând, astfel, la timpi de relaxare diferiți, dar caracteristici. Timpul de relaxare
(T) este definit ca fiind timpul necesar pentru nucle e de a reveni la starea inițială după excitație,
care este frecvent util izată pentru a interpreta spec trele RMN în domeniul științei și tehnologiei
alimentare.
Un spectru RMN oferă o gamă largă de informații nu doar despre caracteristicile alimentelor ,
cum ar fi compoziția sau structura , dar, de asemenea, cu privire la efec tele factorilor, cum ar fi
condițiile de mediu și climatice în care materiile prime au fost produse , precum ș i condițiile de
prelucrare ale acestor materii prime în produsele alimentare finite .
Spectroscopia de rezonanțǎ magneticǎ nuclearǎ (1H-RMN) este o tehnicǎ ce permite elucidare a
structurii, analiza calitativă și cantitativă a substanțelor unitare sau chiar a amestecurilor
complexe de substanțe de aceea a devenit o metodă universală pentru analiza lipidelor .
Metod a RMN a început să fie utilizată în domeniul industriei alimentare încă din anii 1950, atât
în cercetare, cât și în controlul calității și a determinării autenticității pro duselor alimentare ,
înregistrând în timp progrese remarcabile în aceste domenii, prin potențialul uriaș de valorifica re
a informațiilor stru cturale ale compușilor organici.
Spectroscopia RMN furnizează informații generale privind compoziția amestecurilor complexe
de substanțe, fiind aplicată și în domeniul analizei grăsimilor pentru stabilirea compoziției unor
amestec uri sintetice de esteri metilici (cuantificarea totalității acizilor grași nesaturați și a celor
saturați, determinarea unor parametrii, precum „echivalent alil” sau „echivalent bis-alil”) sau în
domeniul anatomiei patologice la stabilirea profilului de a cizi grași din măduva osoasǎ umanǎ .

23
Identificarea și cuantificarea compușilor majori din uleiurile volatile, pe baza datelor spectrale
furnizate de metoda 1H-RMN, poate reprezenta o variantă de screening rapid. Metoda de
screening rapid are avantajul că are o durată mică de execuție, de aproximativ 5 -10 minute de la
primirea probei până la obținerea rezultatelor și poate să ofere, pe lângă o diferențiere a probelor
în funcție de soi, și o analiză cantitativă pentru compușii majori ai acesteia.

Metoda de screening rapid include următoarele etape:
 Pregătirea probei de ulei volatil pentru analiză. Proba nu suferă o prelucrare laborioasă,
ci se diluează în clorofor m deuterat în raport de 0,2:0, 8 (v:v)
 Introducerea probei în aparat și înregistrarea spec trului
 Prelucrarea spectrului
 Calcularea rezultatelor finale
În urma screening -ului rapid se pot obține date calitative și cantitative cu privire la proba de
ulei volatil analizată. Avantajul metodei RMN este acela că se obține profilul general al prob ei,
prin care se poate identifica prezența unor compuși noi sau diferiți de cei tipici, prezenți în mod
obișnuit în uleiul analizat.
Prin compararea spectrului cu baza de date cu uleiuri volatile autentice, se pot identifica rapid
uleiurile susceptibile de fraudă. Probele neconforme sau atipice pot fi redirecționate către analize
amănunțite pentru stabilirea aut enticități, spre exemplu GC -MS.
Uleiurile esențiale de busuioc luate în studiu au fost analizate prin spectroscopie RMN. Pentru
fiecare ulei v olatil s -a înregistrat spectrul 1H-RMN, obținând -se astfel amprenta RMN a fiecărei
probe de ulei volatil în parte. Spectrele înregistrate au fost folosite în continuare pentru
determinarea compușilor majori.
Înregistrarea spectrelor 1H-RMN, utilizându -se un spectrometru de tipul Bruker Ascend 400, în
pulsuri, cu transformată Fourier , operând la câmpul de 9.4 Tesla, corespunzătoare frecvențelor de
rezonanță de 400,13 MHz pentru nucleul de 1H și 100,62 MHz pentru nucleul de 13C.
Magnetul supraconducto r este ecranat activ, și are un spațiu interior la temperatura camerei cu
diametrul de 54 mm. Ar e 2 canale echivalente și inter schimbabile de frecvență, ambele permițând
generarea frecvențelor între 6 -430 MHz.

24
Parametrii tipici pentru spectrele 1H – RMN înregistrate cu spectr ometrul Bruker Ascend
400 sunt: puls 45ș, fără at enuarea puterii, timp de achiziț ie 2,05 s, fereastra spectrală 6,4 KHz,
numărul de scani 16, numărul de puncte înregistrate 26K, d1 = 1 s (delay). FID -ul nu a fost
procesat î nainte de transformata Fourier. Durata medie de înregistrare a unui spectru 1H – RMN
este de aproximativ 2 minute.

Identificarea compușilor majori din uleiu rile volatile de busuioc luate î n studiu s -a realiza t
folosind compuși puri (linalol, estra gol) achizitionaț i de la Sigma Aldrich. Pentru identifica rea
picurilor corespunzătoare pentru fiecare compus major din fiecare tip de ulei, s -a adăugat o
cantitate mică din compus în ulei , iar semnalele care au crescut au fost considerate caracteristice
compusului respectiv.
Analiza cantitativă a fost realizată utilizând cafeina, ca standard intern, deoarece semnale din
spectrul 1H-RMN sunt clar diferențiate de ceilalți componenți întâlniți în uleiurile esențiale.
În continuare este prezentat spectrul 1H-RMN al unui ulei esențial de busuioc și compușii
majori identificați.

Figura 3.1. Spectrometrul RMN

25

Figura 3.2. Identificare compuși majori pe spectrul 1H-RMN pentru ulei de busuioc

În probele de ulei esențial de busuioc analizate, au fost identif icați î n proporții dif erite următorii
compuși: linalol (5,83 ppm) ș i estragol (7,2 ppm).

Analiză RMN: Spectrul 1H-RMN a fost înregistrat pe un aparat Bruker Ascend de 400 MHz.
Probele au fost analizate în tub RMN de 5 mm (Wilmad 507). Uleiurile es enția le și compușii de
referință au fost dizolvați în soluția standard de cafeină (2:8 v/v). Timpul mediu de achiziție al
unui spectru 1H-RMN este de 2 minute. Spectrele RMN au fost înregistrate cu softul IconNMR.

26

Figura 3.3. Spectrul 1H-RMN al linalo l-ului

Masă moleculară linal ol 154,25 g/mol

Formulă chimică
C10H18O

27

Figura 1.4. Spectrul 1H-RMN al estragolului

Masă moleculară estragol 148,2 g/mol

Formulă chimică
C10H12O

28

Tabel 3.1. Valor ile compușilor chimici activi, ai uleiurilor esențiale studiate, obținute în
urma analizei RMN
Nr.
probă Tipuri de uleiuri
esențiale Specia C linal ol
g/L C estragol
g/L
1 Steaua Divină – 38,55 139,97
2 Busuioc tropical
Florame 2017 metilcavicol 0 175,82
3 Busuioc dulce 2017
Florame chemotip linalo l 555,66 0
4 Busuioc tropical
Mayam 2017 metilcavicol 35,41 174,77

Tabel 3.2. Tipuri de ulei esențial de busuioc în funcție de compușii activi

Tipuri de ulei volatil de
busuioc
Ocimum basilicum
– tip lin alol 38-63%
– metilc avicol 80-89%
– cinamat de metil 0-40%

29
CAPITOLUL 4
REZULTATE ȘI CONCLUZ II

Experimentările de evaluare a afectului antimicrobia n al uleiurilor esențiale asupra creșterii
anumitor microorganisme (bacterii) prezentate în cadrul acestui capitol au fost realizate la nivel
de laborator la INCDBA – IBA în cadrul Laboratorului de Microbiologie – ELISA. Pentru
evidențierea activității ant imicrobiene a uleiurilor esențiale de interes au fost alese
microorganisme implicate în deprecierea mai multor categorii de produse alimentare.
Microorganismele asupra cărora s -a testat modul de acțiune al uleiurilor esențiale de interes au
fost următoarel e: bacterii gram -negative ( Escherichia coli , Salmonella typhimurium) , bacterii
gram -pozitive ( Staphylococcus aureus , Enterococcus faecalis ).
Activitatea antimicrobiană a uleiurilor esențiale selectate a fost evaluată calitativ prin metoda
difuziei din d isc în agar. Metoda difuziei este potrivită pentru identificarea celor mai activi agenți
antimicrobieni , dar nu și pentru cuantificarea bioactivității. Această metodă se bazează pe
determinarea zonei de inhibiție proporțională cu susceptibilitatea microbia nă la uleiul esenți al
prezent în discul de hârtie. Zona de inhibiție din jurul discului impregnat cu ulei esențial definește
extinderea activității antimicrobiene și este exprimată ca diametrul acestei zone în mm incluzând
diametrul discului de hârtie cu u lei esențial. Dimensiunea acestei zone depinde de rata de di fuzie
și de creșterea celulară . Pentru evidențierea efectului antimicrobian al uleiurilor esențiale
selectate au fost alese bacterii gram -pozitive și gram -negative , iar rezultatele obținute sunt
prezentate în continuare.

4.1. Activitatea antimicrobiană a uleiurilor esențiale studiate asupra tulpinilor bacteriene

În cadrul acestui experiment s -a testat activitatea antibacteriană a uleiurilor esențiale î mpotriva
a două bacterii gram -negative ( Esche richia coli , Salmonella typhimurium ) și d ouă bacterii gram –
pozitive ( Enterococcus faecalis , Staphylococcus aureus ), bacterii de referință din colecția
American Type Culture Collection (ATCC).
Pentru acest experiment s -au folosit patru uleiuri esenția le de busuioc, achiziționate de la
magazine tip Plafar. Pentru analiză, uleiurile esențiale nu au fost solubilizate, acestea fiind
utilizate direct sub formă concentrată.

30
Rezultatele determinărilor efectuate prin metoda difuziei din disc în agar pentru st abilirea
potențialului antimicrobian față de tulpinile bacteri ene sunt redate în tabelul nr. 4 .1. Exprimarea
rezultatelor a constat în aprecierea mărimii zonelor de inhibiție induse de uleiurile esențiale, zone
în care creșterea microbiană lipsește. Rezult atele s-au exprimat sub forma valori lor medii
obținute prin efectuarea mediei aritmetice a diametrelor corespunzătoare celor două testări.
Acestea sunt direct proporționale cu sensibilitatea germenului folosit, în sensul că cu cât
substanța activă din stru ctura uleiului esențial este mai activă, zona de inhibiție a dezvoltăr ii
microbiene este mai extinsă. Rezultatele au fost citite după 24 de ore de incubare la temperatura
de 37 °C.

Tabel nr. 4 .1. Diametrele zonelor de inhibiție (mm*) determinate de uleiur ile esențiale asupra
creșterii bacteriene, după 24 h de incubare
Ulei esențial Cantitatea
de ulei
esențial (µl) Bacterii gram – pozitive Bacterii gram – negative
E.
faecalis S. aureus S.
typhimurium E. coli
Busuioc ulei
esențial pur 10 11,33 ± 1,63 11,33 ± 1,21 11,16 ± 0,98 12,66 ± 1,75
Basilic
tropical 10 8,83 ± 1,47 11,33 ± 1,96 9,5 ± 1,04 14,16 ± 1,32
Basilic
francais –
sweet basil 10 27,33 ± 7,52 20,5 ± 3,50 20,33 ± 5,53 23,16 ± 5,03
Basil oil –
Busuioc
tropical 10 23,16 ± 1,47 21 ± 0 21,33 ± 3,8 8 19,33 ± 0,51
* Diametrul discului de hârtie este inclus; Valoare medie a celor două repetări ± deviația standard

Rezultatele obț inute au prezentat o a ctivitate antib acteriană intensă a tuturor uleiurilor esenț iale
testate. Cele mai active ulei uri esenț iale au fost ule iul de busuioc dulce (FLORAME) ș i uleiul de
busui oc tropical (MAYAM) în special î mpotriva E. faecalis și E. coli .
În general toate tulpinile au prezentat sensibilitate la uleiurile esențiale testate. Atât bacteriile
gram-pozitiv e, cât și g ram-negative au fost inhibate de activitatea uleiurilor esenț iale.

31
Conform rezultatelor metodei de difuzie, cel mai eficient ulei esential este uleiul de busuioc
dulce (FLORAME), apoi ule iul tropical (MAYAM), ulei esenț ial de busuioc pur (STE AUA
DIVINĂ) și uleiul tropical (FLORAME), în această ordine.
Uleiul esenț ial de busuioc pur a avut o inhibiție asemă nătoare fa ță de bacteriile gram -negative
(S. faecalis – 13 mm) ș i gram -pozitive (S. aureus – 12 mm), așa cum se poate observa în figura
4.1.

Figura 4.1. Efectul antibacte rian manifestat de uleiul estenț ial de busuioc pur (STEAUA
DIVINĂ) asupra creș terii tulpinilor bacteriene, dupa 24 h de incubare

Uleiul esenț ial de busuioc tro pical (FLORAME) a avut o inhibiție scăzută față de bacteriile
gram -pozitive ( E. faecalis – 10 mm) ș i gram -negative ( S.thyphimurium – 11 mm), rezultatele
fiind redate în figura 4.2.
S. aureus S. thyphimurium
E. faecalis E. coli Zona de
inhibitie a
cresterii

32

Figura 4.2. Activitatea antibacteriană a uleiului esenț ial de busuioc tropical (FLORAM E) prin
reprezentarea zonelor de inhibiț ie

Uleiul esen țial de busuioc dulce (FLORAME) a prezentat activitatea antibacterian ă cea mai
eficientă î mpotriva bacteriei gram -pozitive E. faecalis determinând o zonă de inhibi ție de 42 mm
și a bacteriei S.aureus cu diamentrul de 30 mm, conform figurii 4.3.

S. aureus
E. coli E. faecalis S. thyphimurium

33

Figura 4.3. Activitatea antibacteriană a uleiului esenț ial de busuioc dulce (FLORAME) prin
reprezentar ea zonelor de inhibiț ie

Uleiul esenț ial de busuioc tropical ( MAYAM) a avut o a ctivitate inhibitoare accentuată asupra
bacteriei S. thyphimurium , prezentâ nd un diametru de inhibiț ie de 28 mm, dar ș i a bacteriei E.
faecalis cu diametrul de 25 mm, conform figurii 4.4.

E. coli E. faecalis S. thyphimurium S, aureus

34

Figura 4.4. Activitat ea antibacteriană a uleiului esenț ial de busuioc tropical (MAYAM) prin
reprezentarea zonelor de inhibiț ie

Efectele de inhibare a cre șterii, cu diferite intensităț i, s-au obț inut pentru uleiur ile esenț iale de
busuioc dulce și busuioc tropical, acestea î nregistrând cele mai mari zone de inhibiție a creș terii
bacteriene. Acest ea pot fi explicate prin prezența, î n compoziț ia celor două uleiuri, a unor
compuș i activi cu efect puternic antimicro bian și anume linalo l (555,66 g/l) și estragol (174,77
g/l). Diferența dintre activitatea unui ulei față de altul se datorează structurii compoziț ionale.
Această discrepanță în exercit area potențialului antibacterian poate fi cauzată de variațiile
compoziției chimice care este determinată în mare măsură de chemotipul geographic, dar și de
tehnicile de distilare și extracție.

E. coli S. au reus
E. faecalis S. thyphimurium

35
BIBLIOGRAFIE

1. Bagchi, G. D., Srivastava , G. N. (2003). Encyclopedia of Food Sciences and Nutrition
(second edition) ;
2. Bariyah, S. K., Ahmed, D., Ikram , M. (2012). Ocimum basilicum : A Review on
Photochemical and Pharmacological Studies ;
3. Burzu, I., Dobrescu, A., Bădulescu, L., Mihaescu, D., Bălan, D. (2005) Fiziologia
plantelor (vol. III) – Substanțele utile din plante , Editura Elisavaros București ;
4. Chavez -Gonzalez, M. L., Rodriguez -Herrera, R., Aguilar, C. N. (2016). Essential Oils: A
natural alternative to combat antibiotics resistance ;
5. Dhifi, W., Bellili, S., Jazi, S., Bahloul, N., Mnifi, W. (2016). Essential oils chemical
characterization and investigation of some biological activities: a critica l view.
6. Gebrehiwot, H., Bachetti, R. H., Dekebo , A. (2015). Chemical composition and
antimicrobial activities of leaves of sweet basil ( Ocimum basilicum L. ) herb ;
7. http://www.hort icultorul.ro/legume/busuiocul -ocimum -basilicum/ , accesat la data de
23.05.2018
8. https://www.essential -oil-recipes.com/about -aromatherapy -and-essential -oils/essential –
oils-chemistry , accesat la data de 15.04.2018
9. Kokkini, K., Karousou, R., Hanlidou , E. (2003). Herbs of the Labiatae ;
10. Luchian,V., Săvulescu, E., Lagunovschi -Luchian, V., Rășină, A. D. (2017) Plante
medicinale, aromatice si tinct oriale, Editura ALPHA MDN
11. Muntean, L. S., Tamas, M., Duda, M., Vâ rban, D. I., Florian, S. (2007) Tratat de plante
medicinale cultivate ș i spontane, Edi tura RISOPRINT Cluj -Napoca;
12. Pandey, A. P., Singh , P. (2014). Chemistry and bioactivities of essential oil s of some
Ocimum species: an overview
13. Pârvu, C., Pârvu, A. C. Enciclopedia pla ntelor medicinale din flora României, Editura
ASAB Bucureș ti, 2016 ;
14. Razavi, S. M. A., Naji-Tabasi S. (2017). Rheology and Texture of Basil Seed Gum: A
new Hydrocolloid Source ;
15. Stănescu, U., Hancianu, M., Cioancă , O., Aprotosoaie, A. C., Miron, A. (2014) Plante
medicinale de la A la Z, Editura POLIROM;

36
16. www.agrimedia.ro/articole/te hnologia -de-cultura -a-busuiocului -ocimum -basilicul -l,
accesat la data de 29.04.2018