„Din nefericire, totuși, faptul că în analiza oricărui tip de acțiune umană și/sau oricărui tip de relație interpersonală, trebuie să ne folosim de… [621238]

1

STATUL ȘI DEMOCRAȚIA
„Din nefericire, totuși, faptul că în analiza oricărui tip de acțiune umană și/sau oricărui tip de relație
interpersonală, trebuie să ne folosim de aceste concepte, nu implică faptul că fiecare dintre noi posedă o înțelegere
exactă a lor”.
Hans Herman Hope : „Teori a socialismului și capitalismului”

Statul și democrația sunt două dintre cele mai utilizate concepte în comunicarea publică și
educația socioeconomică, având în același timp cel mai înalt grad de duplicitate, ambiguitate și
incoerență semantică , proprietăți conceptuale folosite cu succes pentru manipularea majorității
populației în funcție de interesele grupurilor internaționale de acțiune .
Sursa divergențelor, de cele mai multe ori conflictuale , ale înțelegerii și mai ales ale aplicării
celor două concepte fundamentale , pentru viața, securitatea și prosperitatea majorității populației
lumii, este dualismul cunoașterii umane:
1. Cunoașterea științifică , ce apropie spre consens gândirea și acțiunea celor educați în
acest sens , pentru toate componentele vieții socioeconomice în armonie cu mediul natural
[10,11,12,..] ;
2. Cunoașterea dogmatică religioasă și politică , utilizată pentru dezbinarea
conceptuală și acțională a cetățe anului majoritar, în scopul manipulării lui pentru mențin erea și
diversificarea privilegiilor private ale unor grupuri interne sau / și internaționale de acțiune
[1,2,3,4,5,7, ..].
A analiza comparativ multitudinea accepțiilor actuale este o pierdere inutilă de timp și de
efort intelectual, de aceea , în lucrarea de față , vor fi tratate cele două concepte în viziune sistemică
realistă1, incomparabil mai clară, coerentă și convergentă cu realitatea ontică [10,11, 12,..], față de
abordarea dogmatică [3,4,5,..].
1. Bazele sistemice ale tratării conceptelor „s tat” și „democrație”
Filosofia sistemică este sinteza rezultatelor confirmate ale științelor fundamentale (limba
maternă, matematica, fizica, chimia, biologia, științele conducerii ) și delimitează suficient de clar
realitatea cunoscută de cea ipotetică, precum și direcțiile strategice ale cercetării științifice.
Esența acestei filosofii , apărută în 19 48 la MIT2, constă în tratarea oricărei entități, ca un
sistem, integrat la infinit în sisteme de ordin superior și divizibil la infinit în sisteme de ordin
inferior, esență demonstrată de toate științele fundamentale.
Un sistem integral este constituit din 3 elemente cu funcții distincte, :
3. Sursa de energie a sistemului , care transformă o formă de energie exterioară
sistemului în energia specifică acelui sist em;
4. Distanțatorul, care transmite energia sursei către celelalte elemente ale sistemului,
teoretic fără pierderi și distorsiuni;
5. Receptorul, a cărui funcție este aceea de a utiliza energia sursei pentru a finaliza
procesele (transformările interne) specifi ce sistemului.

1 Curentul „realist” al filosofiei sistemice a fost demarcat de cel cibernetic creat de Norbert Wiener, de teoriile
propuse de Jay Forrester prin mai multe lucrări, având avantajul „accesibilității” majorității populației la cunoaș terea
aprofundată a sistemelor cu autoreglare. Deosebirile esențiale sunt prezentate în [10].
2 MIT= Ma ssachusetts Institute of Tech nology

2
Exemplu:
 Soarele este sursa predominantă de energie pentru toate planetele sistemului solar ,
transmisă prin spațiul cosmic;
 Pământul este un receptor al energiei solare , dar și o sursă de energie pentru toate
subsistemele sale, omenirea fiind unul din mulțimea subsistemelor biotice, receptoare atât ale
energiei solare cât și a altor forme de energie specifică terrei: geogravitați onală, geochimică,
geotermică, etc.;
 Omenirea, ca sistem biotic, se divide în popoare după codificarea maternă a
cunoașterii (limba maternă) și în națiuni , după habitatul natural utilizat de grupul gregar
predominant al unui popor ;
 Fiecare națiune se divide, pe baza energiei intelectuale (cunoașterii) , în sisteme
elementare (familia), sist eme economice, sisteme naturale, sisteme de guvernare = statul ,
organizații profesionale, economice, politice , etc.;
 Fiecare individ este un sistem, din punct de vedere al energiilor naturale (bioenergiei)
pe baza cărora este structurat și funcțional, care se divide la infinit în sisteme de ordin inferior:
organe, celule, atomi, ……
Prin urmare toate sistemele cunoscute au proprietăți comune, determinate de acțiunea
energiei sistemului integrator , dar și proprietăți specifice datorită acțiunii propriilo r surse
energetice.
Pentru a putea diferenția procesele specifice autoreglatoare ale speciei umane de cele ale
celorlalte biosisteme , este absolut necesar să constatăm că prin educația umană, bioindividul uman
dobândește o formă nouă, artificială (creată p rin educație) a bioenergiei , pe care o putem numi
energie intelectuală , de o varietate impresionantă [11], care permite măsurarea nivelului de
cunoaștere științifică sau / și dogmatic ă = nivelul de cultură , precum și cel al transformărilor
intrinseci și extrinseci pe care omul le produce utilizând această formă de energie = nivelul de
civilizație .
Cum omul este o ființă gregară, se supune atât legilor naturale, obiective, comune tuturor
speciilor, cât și legilor juridice, subiective emise d e stat , sub acțiunea energiei intelectuale cu cele
două forme: științifică sau dogmatică.
Prin urmare, orice națiune, ca biosistem uman, are cele 3 elemente cu funcții distincte:
6. Statul = sursa de energie transformatoare a întregii națiuni (modifică acțiunea
cetățenilor datorată legilor obiective, naturale, prin intermediul energiei intelectuale dogmatice
sau / și științifice, în acțiune controlată prin legi și norme juridice, subiective , dictate de
interesele celor ce domină instituțiile s tatului);
7. Sistemul informatizat (mass media publică oficială) = distanțatorul , transmite
deciziile statului întregului siste m național și internațional (integrator);
8. Întreaga populație și mediul natural = receptorul energiei intelectuale ,
preponderent științifice sau dogmatice, impuse de stat.
Din cele de mai sus se desprinde unul din cele mai importante principii existențiale ale
tuturor sistemelor: principiul ierarhizării structurale și funcționale , potrivit cărui nici un sistem nu
este „liber” ci int egrat într -un sistem superior și la rândul lui se divide în subsisteme aflate sub
influența sistemul superior !

3
În sistemele biotice gregare, similare oame nilor, individul care nu se supune regulilor grupului
este izolat și supus pieirii, fapt confirmat de biologie . Prin urmare dogmatica liberală a supremației
„libertății individului” este contradictorie realității și produce cele mai fanteziste și absurde sofisme.
Ierarhia grupurilor gregare se stabilește exclusiv pe baza legilor naturii, pe când în societ atea
umană ierarhia are la bază puterea socială, artificială, de regulă opusă legilor obiective.
Puterea este un parametrul al oricărei forme de energie și este evaluată cu măsura energi ei
produse (pentru surse) sau consumate (pentru receptori) în unita te de timp.
Puterea socială înseamnă mărimea transformărilor pe care le poate produce un individ
sau un „grup de acțiune ”, asupra celorlalți și asupra mediului natural, în unitate de timp (exemplu
un an)! Măsura puterii sociale este cel mai cl ar definit ă [17, p . 20]3, prin cele trei variabile ce produc
aceste transformări: forța, averea și cunoașterea, toate de natură artificială, fiind produse umane.
Statul, ca deținător oficial al întregii puteri sociale a unei țări, este principala sursă de
transformare a ei în armonie cu mediul natural sau în dizarmonie .
Democrația , î n c o n s e c i n ț a c e l o r d e m a i s u s , este o stare a unei națiuni, în care statul
acționea ză pentru prosperitatea tuturor cetățenilor ei în armonie cu natura. Ca un corolar,
antidemocrația este acea stare a unei națiuni, în care statul acționează, exclusiv, pentru
prosperitatea unor persoane sau grupuri de acțiune , ce dețin sau controlează inst ituțiile statului, în
defavoarea bunăstării majorității populației și echilibrului cu natura.
2. Statul, centralismul, dictatura și democrația
În contemporaneitate, nu se poate vorbi , în cunoștință de cauză, despre stat, în general, ci
despre un anumit tip de stat, configurat pe baza dogmaticii de guvernare și legitimării ei juridice ,
conform fig. 2.1.
Necesitatea existenței statului este impusă de leg ile obiectiv e specifice grupurilor gregare,
printre care relevante temei sunt: legea centralismului, legea tentației și legea dominației,
potrivită căr ora „în orice grup gregar se impune un individ sau un cuplu, cel mai bine înzestrat
genetic, pentru a asigura conducerea și prosperitatea întregului grup” .
2.1. Constituirea tipurilor de s tate
La începuturile existenței , grupurile umane s -au constituit și evoluat pe baza legilor naturii,
energia intelectuală fiind insuficient dezvoltată pentru a modifica semnificativ diferit autoreglarea
omului de a celorlalte animale evoluate.
Istoricul apariției și evoluției formelor de guvernare și a statelor excede obiectivul lucrării.
Pe măsura dezvoltării cunoașterii (energiei intelectuale dogmatice ), în fruntea grupurilor
umane au început să se impună mai ales cei mai informați oameni dispuși să -și utilizeze
cunoașterea pentru dominarea semenilor în scopul satisfacerii lăcomiei și orgoliilor personale.
Misticismul a fost prima formă de coerciție intelectuală a maselor ignorante pentru a
accepta o anumită divinitate, ca sursă existenți ală supremă dar mai ales pentru a recunoaște
autoritatea reprezentanților tereștri ai divinității , clerul . Acceptarea doctrinei religioase și a
structurilor ei, în masă, nu se putea face doar pe calea convingerii individuale și atunci „grupurile de
acțiu ne mistică” au „licitat” pentru a legitima forma de guvernare monarhică, drept singura
autoritate desemnată de divinitate să aplice forța și bogăția pentru a configura viața popoarelor .

3 Capitolul „2. Mușchii, banii și mintea”.

4
În epoca sclavagistă și feudală, monarhia era o formă de guvernare discreționară, autocrată,
în care monarhul nu răspundea decât în fața „atotputernicului” pentru orice decizie de viață sau de
moarte pe care o lua, de acordare sau desființare a privilegiilor economice și sociale.

Legitimarea divină a monarhiei de către cler , mobilizatorul „spiritual” al mulțimii, a creat o
legătură indisolubilă de susținere reciprocă a intereselor private ale celor două structuri : statul
Fig. 2.1. Schema legitim ării tipurilor de state
Comuniste,
populare
(„stânga”)
Clerul
Doctrine
politice
Doctrinele
divinit ății
Masa social ă
critic ă de
votan ți
Monarhie absolut ă (Arabia Saudit ă,
Quatar, Oman, Brunei)
Principiul natural
al domina ției
Legitimarea
dogmatic ă
Constitu ție pentru
privilegii nobiliare
Constitu ție
pentru
prosperitatea
majorit ății
Învățământul superior și
cercetarea științifică
socioeconomic ă
Partide
politice
Monarhie eligibil ă (Vatican)
Monarhie
constitu țional ă
(Anglia, Spania,
Suedia, …
Liberale
(„dreapta ”)
Constitu ție pentru
prosperitatea
oligarhiei
Stat capitalist
monarhic
Stat capitalist pentru
"pia ță liberă " (SUA,
Anglia, Israel, ..)
Stat socialist
pentru "pia ță
panificat ă
centralizat"
(Coreea de Nord,
Cuba)
De "centru"
Stat capitalist cu
protec ție social ă
minimal ă (Fran ța,
Suedia, Norvegia, .. )
Stat pentru "calea a treia"
(Siria, China, Vietnam,
Venezuela , Singapore )
Stat sclavagist
/ feudal
Republici
populare,
socialiste
Republici
Republici , monarhii
cons tituționale

5
sclavagist / feudal, reprezentat de monarhie și susținătorul spiritual al lui , clerul dogmei religioase
legalizate de stat.
De-a lungul istoriei statele monarhice, prin sabie , lanțuri și bani , au impus majorității
popoarelor, dogmele religioase ale celor mai penetrante „grupuri de acțiune” , așa cum s -a întâmplat
cu creștinismul (mistică israelită ), pentru toate popoarele Europei și a le colonilor acestora,
eliminând propriile tradiții mistice.
Corespunzător culturii dogmatice religioase , s-a implementat civilizația dominației mistice:
 lăcașuri grandioase de cult – expresie a dominației spirituale (energiei intelectuale
dogmatice) a elitelor structurate ierarhic, ce au impus tradiții, obiceiuri și cutume de
configurare a mentalității de slugă și stăpân absolut , întregii populații și denumiri ale structurilor
ambientale urbane sau rurale ;
 castele, cetăți, palate – expresie a privilegiilor economice a reprezentanților divini
ai statului sclavagist – feudal, ceremoniale , etichete, servituți , etc., stricte pe scara socială, sclav
/ slugă – stăpân, denumiri ale instituțiilor publice, fundațiilor, străzilor , etc..
Statul monarhic a adus cele mai mari atrocități întregii lumi , prin crearea de imperii
coloniale, promovarea sclaviei umane și exterminarea unor popoare întregi, a sute de milioane de
oameni. Este inexplicabilă supraviețuirea lui, în contemporaneitate, sub deviza „democrației”, altfel
decât prin manipulare intelectuală și utilizarea puterii sociale vizibile și invizib ile.
Pe măsura dezvoltării cunoașterii științifice și tehnologiilor corespunzătoare , producătorii au
fost capabili să creeze mai multe bunuri decât cele necesare consumului propriu, apărând economia
de piață și odată cu ea un nou sistem socioeconomic: capitalismul.
Adepții capitalismului au segregat ideologii noi , bazate pe descoperirile științelor, opuse
dogmelor religioase și deci a legitimității divine a privilegiilor , ale căror promovare în masă a
necesitat apariția de noi structuri: partidele politice.
Capitalismul a deschis era unei vari ante moderne de guvernare (inițiată încă din antichitate
în Atena) , republica, în care statul , format din mai multe „instituții de guvernare”, se
autolegitimează juridic, printr -o lege fundamentală numită „constituție” , emisă de partidul /
alianța politică ce obține o majoritate în așa numitele „alegeri libere ”[18, p.121]4, constituție ce este
supusă aprobării alegătorilor, prin referendum.
Odată aprobată constituția, statul devine reprezentantul juridic al întregii națiuni și impune
transformările sociale și economice prevăzute în constituție , mai mult sau mai puțin conforme
literei și spiritului ei, prin legi organice, ordinare, speciale, decrete, hotărâri , aplicând doctrin a
politic ă declarată constituțional „politică de stat” .
Deci utilizarea co nceptului „stat” trebuie , în mod obligatoriu, asociată cu doctrina politică
oficială care modifică viață tuturor cetățenilor națiunii conduse de el și nu în general, ascunzând
astfel sursa beneficiilor sau dezastrelor la care sunt supuși receptorii acelei doctrine .

4 … „Astfel, indiferent cine ieșea învingător, alegerile au îndeplinit o i mportantă funcție culturală pentru elite.
În măsura în care oricine avea drept de vot, alegerile au alimentat iluzia egalității. Votarea era un ritual de liniștire în
masă, dând cetățenilor impresia că opțiunile se făceau sistematic , cu regularitate mecani că, deci, implicit, în mod
rațional. Alegerile i -au asigurat în mod simbolic pe cetățeni că ei conduc – că, teoretic cel puțin, își pot „dezalege”
conducătorii din moment ce și -i aleg. Atât în țările capitaliste, cât și în cele socialiste, această lin iștire rituală s -a dovedit
deseori mai importantă decât rez ultatul propriu – zis al alegerilor. Elitele politice integratoare au programat mașina
politică altfel în diverse țări, reglementând numărul partidelor sau manipulând eligibilitatea.” …

6
În extremis , în raport de scopul utilizării formelor de proprietate asupra suprafeței
teritoriului național și asupra bogățiilor naționale, s-au conturat și afirmat în contemporaneitate,
la nivel mondial, două doctrine politice, generatoare de state diferite:
1. doctrina politică liberală, promotoare a economiei capitalis te de „piață liberă”, prin
care teritoriul și bogățiile naturale publice trebuie trecute în proprietate privată, pentru a se
asigura „libera inițiativă” și „reglarea proceselor soc ioeconomice prin piața liberă” . Pe baza
doctrinelor liberale adoptate de majoritatea partidelor politice, ind iferent de denumirea lor, s –
au configurat statele capitaliste , dominate de oligarhi și companii transnaționale , prin care
majoritatea populației se îndatorează pentru a asigura polarizarea bogăției private către o
minoritate insignifiantă. Polarizarea bogăției private este principala sursă a absurdităților
economice și sociale [1,2,6,11,..] și în final a autodistrugerii omenirii [15,16], consecință a
globalizării politice [1, p.38]5 capitaliste sub control privat ;
2. doctrina politică comunistă, promotoare a economiei socialiste și a utilizării
teritoriului și bogățiilor naturale publice, în interes public, prin companii publice, pentru
creșterea planificată a bunăstării tuturor cetățenilor țării. Este creatoare a statului socialist cu
economie strict centralizată (fostele țări socialiste din Europa, cu excepția Iugoslaviei, Coreea de
Nord, Cuba) și a statului numit „calea a trei a” (Iugoslavia condusă de I. B. Tito, China actuală,
Irakul sub S. Hussein, Libia lui Gaddafi , etc.), dușmanul de moarte a privilegiilor private , crimei
organizate, corupției la toate nivelurile și a sclaviei sub orice formă.
Credința oarbă în divinitate ș i în reprezentanții ei este înlocuită cu lozincile politice ale
libertății, egalității și fraternității , interpretate și practicate în funcție de interesele grupurilor
economice de acțiune ce controlează instituțiile statului .
2.2. Centralismul, totalitarismul , autocrația și dictatura
Cele patru concepte sunt utilizate extrem de frecvent în spațiul public atât de politicieni cât
și de formatorii de opinie.
Înțelesul lor , indus prin discursul public , arare ori are vre -o legătură cu adevărul științific, ci
doar cu interesele politice ale surselor de informații, astfel:
1. Semantica științifică ar putea fi fundamentată prin următoarele rezultate evidențiate de
filosofia sistemică:
a. Centralismul este o consecință a aplicării principiului obiectiv al ierarhizării
structur ale și funcționale a tuturor sistemelor cunoscute;
i. Elementul central al oricărui sistem este sursa energiei predominante a sistemului ;
ii. În grupurile gregare, sursa de energie a individului alfa, este bioenergia mecanică
folosită pentru dominarea semenilor și transferul celui mai performant sistem genetic la
urmași;
iii. Sursa predominantă de energie , în sistemele umane , este energia intelectuală a
grupului de acțiune , în contemporaneitate „energia intelectuală dogmatică, politică sau / și
relig ioasă, ce deține co ntrolul puterii statului (parametru al energiei intelectuale);

5 ..”Globalizare a este determinată într -o foarte mare măsură de corporațiile internaționale , c a r e n u
deplasează numai capital și bunuri între state, ci și tehnologie. … Ca să înțelegem unde anume s -a greșit, este important
să aruncăm o privire la cele trei instituții principale răspunzătoare de procesul globalizării : F.M.I., Banca Mondială și
O.M.C..” .. (evidențierea noastră).

7
b. Totalitarismul se referă la nivelul de influență al sursei sistemului integrator , asupra
proceselor din totalitatea sistemele integrate, astfel:
i. în grupurile gregare, individul alfa își exercită dominația totală asupra proceselor
de bază ale grupului: reproducerea și hrănirea . Fără acest totalitarism grupul gregar s -ar
destrăma și autodistruge prin efectul principiilor naturale ale entropiei și endogamie i;
ii. în interiorul națiunilor, tota litarismul se referă la conducerea unitară a țării de către
instituțiile de guvernare, care se manifestă în două direcții opuse :
 ca aplicare a principiului responsabilității evidențiat de științele conducerii, potrivit
căruia, „ în orice sistem socioeconomi c formalizat trebuie să existe un singur decident si un
singur responsabil cu execuția, care să suporte și consecințele legale ale acțiunilor lo r”;
 ca metodă de utilizare a puterilor statului, în interesul celor ce o dețin. Sub această
accepție, totalitarismul este sinonim autocrației , în care puterea statului este exercitată de
o minoritate (exemplu familia monarhică, grup oligarhic), în defavoarea majorității
semenilor;
c. Autocrația , este acea formă de guvernare dogmatică, în care puterile statului sunt
utilizate exclusiv în interesele private ale guvernanților și susținătorilor lor . Este specifică s tatelor
sclavagiste, feudale și capitaliste de „piață liberă” ;
d. Dictatura înseamnă impunerea prin forță a respectării legilor și normelor de
conviețuire . Este o lege a naturii prin care dominația în grupurile gregare se asigură exclusiv cu
ajutorul forței . În discursul politic liberal, se practică semnificația depreciativă, potrivit căreia
aplicarea principiului responsabilității din științele conducerii, în guvernare, înseamnă
dictatură , deoarece se încalcă dreptul individului de a fi „liber”! Nu contează scopul legii sau
normei impuse , spre exemplu instaurarea bunăstării și prosperității tuturor în armonie cu
natura, care ar elimina privilegiile private. Mai ales un asemenea scop, este considerat
„dictatură” în viziunea liberalismului. „Dictatura proletariatului” (mai larg a majorității) ,
formalizată juridic de comunism, este dușmanul de moarte al „democrației” liberale și este
sursa actuală a tu turor conflictelor internaționale . Se ignoră faptul că orice tip de stat, impune
respectarea legilor inclusiv prin forță . Opusul „dictaturii” este „consensul” , care, evident, nu se
poate obține decât pe calea cunoașterii și conducerii științifice , inaccept abil dogmaticii politice;
2. Semantica dogmatică este utilizată, mai ales din următoarele perspective :
a. Liberală, potrivit căreia orice încercare a instituțiilor de guvernare de a limita „libera
inițiativă privată” este centralism, totalitarism , autocrație sau dictatură, în raport de conjunctura
socioeconomică invocată;
b. Comunistă, potrivit căreia doar autocrația are sensul peiorativ , al exploatării
majorității de către o minoritate;
c. Religioasă, conform căreia centralismul, totalitarismul și autocrația sunt atributele
exclusive ale divinității și ale reprezentanților ei tereștrii.
2.3. Statul autocrat, democrat și antidemocrat
Demonstrarea preponderent științifică a caracterizării unui stat ca fiind democrat,
antidemocrat sau autocrat, este extrem de vastă și co ntroversată din perspectiva polemicii
dogmatice și excede cu mult obiectivele lucrării, deoarece presupune utilizarea modelării simulative
socioeconomice a fiecărei tipologii a națiunii și evidenți erea stării și dinamicii ei spre normalitate
sau opuse norm alității.

8
În consecință, semnificația democrației și antidemocrației, utilizată în continuare, va fi cea
explicată în capitolele precedente , sinteză a concluziilor celor două rapoarte [15, 16] referitoare la
evoluția omenirii ultimilor 70 de ani, bazate p e modelarea simulativă realistă, respectiv cibernetică .
Idealul de milenii al omenirii pentru o viață prosperă, sintetizat în conceput „democrație”,
capătă pentru cetățeanul majoritar un înțeles cameleonic prin intermediul căilor perfide ale
sofismelor politice , care, prin formatorii de opinie, confundă procedurile obținerii puterii statului, cu
consecințele utilizării acestei puteri .
Astfel, retorica cea mai frecventă insinuează , celor ignoranți , că democrația este sinonimă
cu re spectarea următoarelor principii (ce exprimă de fapt procedurile obținerii și folosirii puterii
statului) : pluripartitismului politic , „alegerilor libere”, reprezentativității alegătorilor, statului de
drept și separării puterilor în stat și nicidecum cu p rosperitatea tuturor cetățenilor fiecărei națiuni .
Iată o variantă de analiză a sofismelor induse de sloganurile politice de mai sus:
1. Pluripartitismul politic : pornește de la ipoteza eronată că dogmele politice sunt adevăruri
științifice și că asupra aceleiași realități obiective, națiunea, există oricâte căi de evoluție pozitivă
descrise de acele dogme. Se ignoră faptul că o națiune, ca sistem autoadaptabil, poate fi condusă
performant pe o singură bază: conducerea științifică, opusă ca metode și rezultate, conducerii
politice, bazată pe in terese de grup, deci speculative ;
2. Alegeri le libere , ar putea exista doar dacă alegătorii ar înțelege diferența dintre o
guvernare politică și una științifică și ar putea evalua suficient de exact consecinț ele
socioeconomice ale aplicării doctrinei politice a partidelor în competiție electorală, ceea ce, evident,
este ireal. În consecință, alegătorii sunt manipulați intelectual și afectiv prin media aservită
grupurilor de interese din spatele partidelor poli tice [18, p.121- 122]6;
3. Reprezentativitatea alegătorilor , este o iluzie [18, p.121]7, atâta timp cât la vârful
instituțiilor de guvernare se află oamenii de afaceri sau persoane sub control corporatist, care
potrivit legii obiective a tentației, vor folosi puterea statului pentru maximizarea profiturilor
private, nu pentru binele majorității populații, alegătorii ;
4. Statul de drept, este ipoteza eronată potrivit căreia statul impune respectarea legilor în m od
egal pentru toți cetățenii, făcând abstracție de cel puțin două aspecte esențiale ale paradigmei:
 statul poate fi de drept doar dacă emite legi drepte , adică în conformitate cu legile
naturii și dezvoltării științelor fundamentale , fără privilegii priv ate;
 aplicarea legilor să nu fie influențată politic , în raport de statusul social, ceea ce e
imposibil în statul capitalist, aflat sub dominație corporatist – monarhică;
5. Separarea puterilor în stat, este o ipoteză falsă, contradictorie principiilor universale ale
centralismului ce garantează stabilitatea dinamicii oricărui sistem (explicat anterior), dar mai ales al
principiului responsabilității, subliniat de științele conducerii: într-un sistem socioeconomic, în care
există o mulțime de decidenți independenți asupra întregului sistem, nu se poate produce decât
haos, speculație și autodistrugere.

66 …”Cu toate acestea, ritualul electoral – farsa, după părerea unora – a fost folosit peste tot. Alegerile sunt
supapa de siguranță pentru pro testele venite de jos. În plus, cu toate eforturile reformatorilor democratici și radicalilor,
elitele integratoare și -au păstrat controlul efectiv și permanent asupra sistemelor de guvernare reprezentativă .” ..
7 ..”Totuși, chiar de la început, guvernul r eprezentativ nu și -a ținut nici pe departe promisiunea. Oricâtă
imaginație am avea, nu putem spune că el s -ar fi aflat vreodată sub controlul poporului, oricare ar fi definiția dată
acestuia.” …

9
Orice intelectual de bună credință, s e poate convinge de falsitatea asocierii conceptului
„democrație” cu paradigmele ei liberale, prezentate mai sus.
Ambiguitatea acestor paradigme politice, este evidențiată în special prin modul în care
instituțiile de guvernare respectă legile obiective de structurare și funcționare a grupurilor gregare ,
în echilibru cu natura, prin legile juridice, în primul rând pri n constituție , fapt analizat sumar în
lucrarea „Constituție pentru dezvoltare versus constituție pentru privilegii” .
Pentru a înțelege mai bine lumea în care trăim și perspectivele ei viitoare, voi î ncerca să
exprim cauza fundamentală a structurării și fu ncționării conflict uale a lumii contemporane, din
perspectiva acțiunii a minim trei legi obiective, ce guvernează dualismul autoreglării umane spre
prosperitatea sau spre autodistrugere [15, 16]: legea centralismului, a tentației și a dominației ,
sintetizată în fig. 2.2 .
Dacă legile centralismului și dominației au fost frecvent abordate în literatura sociologică,
legea tentației este tratată mai mult ca o caracteristică a proceselor psihice , potrivit căreia, orice
individ sau grup gregar, dorește să obțină tot ce percepe mai bun din mediul de referință , pentru
satisfacerea trebuințelor individuale, respectiv colective . Singura barieră, în mediul natural, este
cea stabilită de lanțul trofic și limitele autoadaptabilității de mediu. Omul fiind în vârful lanțului
trofic, singura sursă de limitare a tentației este atitudinea celorlalți oameni .
Dacă la animalele evoluate „țintele tentației ” sunt exclusiv naturale (hrană, adăpost, cuib),
iar nivelul satisfacerii es te limitat biologic, la om țintele diferă fundamental , majoritatea fiind
constituite de produsele artificiale ale semenilor, acumulate sub denumirea de „ bogăție ”.
Acțiunile umane pentru satisfacerea tentației sunt amplificate , față de ființele biotice
avansate, prin:
 utilizarea energiei intelectuale, care ajută individul și grupul, nu numai să producă
mai mult decât consumă, ci și să manipuleze, înșele sau să elimine partenerii ori competitorii;
 procesele psihice ale lăcomiei și orgoliului, fără limite, existente doar la un număr
limitat de persoane ce se consideră predestinate la privilegii .
Schema încearcă să sintetize ze modul total diferit de interpretare și de aplicare subiectivă,
juridică, a legilor naturii de către instituțiile de guvernare instaur ate ca urmare a utilizării puterii
sociale a „grupurilor de acțiune ” naționale și internaționale [1,2,3,4,7,..].
Sub o formă sau alta, toate dogmele politice din schemă și altele neprecizate, sunt
reflectate în constituție și aprofundate în celelalte componente ale sistemului de drept juridic,
elaborat de instituțiile de guvernare, având consecințele esențiale menționate în legătura directă
cu dogma folosită.
Pentru a reduce spațiul informațional, nu voi dezvolta fiecare conexiune a schemei și
mulțimea in terpretărilor pro și contra, ce pot fi identificate în referințele bibliografice.
Totuși, trebuie formulate câteva concluzii ce se pot desprinde din fig. 2.2 și care ar putea
face obiectul unor dezbateri științifice aprofundate:
1. Toate națiunile sunt conduse centralizat, de către state , pe baza principiului ierarhizării
structurale și funcționare a tuturor sistemelor cunoscute , precum și pe baza principiului dualismului
disonant al dogmatismului politic extrem: liberal ori comunist ;
2. Toate statele, indifere nt de dogmatica definitorie, își exercită dominația prin forță, atât în
interior cât și în exterior (mai ales marile puteri) , dar formatorii de opinie nu o consideră dictatură,
decât atunci când se referă la acțiunile statelor adverse sau care trebuie compromise mediatic ;

10

Fig. 2. 2. Legile obiective ale centralismului, tenta ției și domina ției în cele dou ă sisteme
socioeconomice actuale: capitalist și socialist
Garantarea unui loc de
munc ă tuturor
cetățenilor apț i
biologic. Obliga ția
muncii. Fără șomaj.
Nevoile publice vitale
(educaț ie, sănătate,
investi ții publice, etc.) ,
date spre rezolvare
companiilor private
Dogme comuniste
Dogmele liberale
Promovarea
cunoa șterii
dogmatice a
guvernă rii
"Investitorii
strategici privaț i
asigur ă locuri de
ă"
Legea obiectiv ă a
centralismului
tenta ției și
domina ției
INSTITU ȚII DE GUVERNARE CAPITALISTE
constituite din oameni de afaceri sau
reprezentanț ii lor – "lupul paznicul
stânei"
"Nici munc ă fără
pâine, nici p âine
fără munc ă"
Constitu ție pentru dictatura majorit ății
cetățenilor asupra minorit ății distructive
Învățământul
superior, cercetarea
științifică
socioeconomic ă și
media public ă și
privat ă
Naționalizarea marii
propriet ăți private de
uz economic
"Statul este un
prost

Legalizarea corup ției și
traficului de influență
la nivel de v ârf
Prosperitatea structurilor
crimei organizate, de la
nivelul cel mai înalt
Constitu ție pentru dictatura oligarhiei
corporatiste
Legalizarea
"lobbyului"
"Interzicerea
pedepsei cu
moartea"
"Economia trebuie
să se dezvolte
multilateral prin
planificare"
Distrugerea
companiilor publice –
sursa veniturilor la
bugetul public și
dezvolt ării durabile
"Guvernan ții nu au
dreptul la proprietăți
private de uz economic "
"Proprietatea
capitalist ă este
sursa exploat ării

Bogățiile naturale
publice trecute în
proprietate privat ă
"Pia ța liber ă
regleaz ă
economia"
Sprijinirea "liberei
inițiative private"
INSTITU ȚII DE GUVERNARE SOCIALISTE
constituite din reprezentanț ii clasei
muncitoare, ță rănimii și intelectualit ății, f ără
oameni de afaceri – "blocarea tenta ției
corup ției"
"Pedeapsa cu moartea
pentru crima
premeditat ă umană ,
economic ă și trădare
național ă"
Pământul și bog ățiile
naturale sunt proprietate
public ă și sunt utilizate
exclusiv pentru binele
public
Statul î ndepline ște
func ția de manager al
țării, în interes public
Statul devine instrument
de maximizare a
profiturilor companiilor
transna ționale
Polarizarea bog ăției,
transferul bogăț iei din
țările mici c ătre marile
puteri , migra ția si sclavia
economic ă
"Libera circulaț ie a
persoanelor și averilor"
Utilizarea bugetul ui public
pentru î mbogățire privat ă
("ajutoare de stat")
Garantarea securit ății
fizice și psihice a î ntregii
populaț ii împotriva unei
minorit ăți agresoare
Inhibarea tenta ției
utiliz ării func țiilor
publice pentru
îmbogățire privat ă și
sărăcire na țional ă
"Producerea de energie,
materii prime și
industriale este baza
dezvolt ării durabile"
Eliminarea "economiei
de star". Raport rațional
între sectoarele
economiei și armonia cu
mediul natural
Punerea B ăncii
naționale ș i a banilor
sub control public
Războiul vizibil
și invizibil
"Interzicerea migraț iei
averilor și forței de
munc ă"
Creșterea bog ăției
publice pentru
garantarea drepturilor
fundamentale ale
tuturor cet ățenilor

11
3. Aplicarea dogmel or politice liberale în guvernare conduc e spre instaurarea dictaturii
oligarhiei corporatiste , internaționale asupra statelor naționale, fapt evident în toate procesele
socioeconomice actuale [1,2,3, 11, 15, 16, 18, 19,. ..];
4. Aplicare dogmelor politice comuniste în guvernare conduc e pre instaurar ea dictaturii
majorității asupra minorităților distructive socioeconomic și ecologic. Exemplul statului chinez, este
concludent pentru orice analiză sistemică obiectivată;
5. Tentația utilizării puterii statului în scopuri private , urmate de corupție la nivel înalt,
polarizarea bogăției, prosperitatea crimei organizate umane, economice și ecologice, nu poate fi
eliminată decât prin restricționarea accesului oamenilor de afaceri și a dominației lor, în
structurile statale. Nu este o discriminare, ci o restricție științifică pentru garantarea unei
democrații reale, așa cum magistrații, personalul didactic, militarii, etc. pot avea restricții de afiliere
politică sau de natură economică;
6. O altă cale de eradicare a tentației este separarea tuturor activităților soc ioeconomice de
interes public ce trebuie rezolvate exclusiv de companii publice, eliminându -se astfel coruperea
guvernanților de către companiile private implicate în scopuri publice, pentru maximizarea
profiturilor lor pe seama bugetului public;
7. Scopul do minației instituțiilor statului asupra întregii națiuni diferențiază guvernările
democrate de cele antidemocrate, în raport de cum impune valorificarea resurselor naturale și
sociale: pentru dezvoltare durabilă și prosperitatea tuturor cetățenilor, în echi libru cu mediul natural
sau pentru prosperitatea unei minorități bogate, lacome și perfide;
8. Învățământul superior este principala sursă de manipulare intelectuală a noilor g enerații
atunci când acceptă insinuarea dogmatismului în cunoașterea realităților socioeconomice și
renunță la utilizarea modelării simulative realiste, pentru evidențierea consecințelor
socioeconomice a fiecărei decizii importante de guvernare, începând cu cele constituționale . În
acest fel noile generații sunt lipsite de instrumente științifice concrete pentru a compara și acționa
în alegerea celui mai performant model de stat ;
9. Globalizarea politică dominată de grupurile de acțiune din spatele companiilor
transnaționale [1, p. 38 ], forțează soluționarea dualismului antagonic dintre capitalism și socialism
spre căi conflictuale, pentru instaurarea unui guvern mondial aflat în umbra celor naționale, ce ar
putea conduce la dispariția speciei umane sau a capitalismului.
De fapt, întregul „război ” vizibil și invi zibil la scară mondială se duce de către statele celor
două categorii de sisteme socioeconomice , opuse ca scopuri și rezultate : capitalist și socialist – cu
variantele existente, pe toate fronturile: informațional, economic, juridic, militar.
Principiul d ualismului antagonic , este un principiu obiectivat de științele fundamentale,
universal, filosofic, al tuturor sistemelor cunoscute . Pe baza acțiunii lui, statele sclavagiste au fost
înlocuite cu cele feudale, cele feudale au fost eliminate de state le capitaliste și în mod necesar
statele capitaliste lacome, agresive și sadice la adresa bunăstării majorității populației, vor fi
înlocuite cu state ce promovează o democrație reală.
Dictatura corporatistă asupra statelor liberale nu mai poate fi suportată de majoritatea
populației, tot mai îndatorată către oligarhi, în ciuda creșterii fantastice a productivității muncii în
toate domeniile socioeconomice, creștere care ar trebui să se reflecte explicit în bunăstarea
majorității cetățenilor fiecărei națiuni , a omenirii în general în armonie cu natura, ceea ce nu se
întâmplă.

12
Polarizarea bogăției în mâinile unui număr infim de acționari ai companiilor transnaționale
din sistemul capitalist, pun e în pericol existența omenirii, fapt demonstrat științific în cele două
rapoarte solicitate de Clubul de la Roma, încă din 1972, [15, 16], dar și „prin cercetări ale
specialiștilor teoriei conspirației” aflate într- un număr impresionant pe internet și în alte surse .
Autoreglarea complexă a proceselor de structurare și funcționare a societății umane este
mult mai vastă și rămâne deschisă cercetării științifice în care modelarea simulativă
socioeconomică realistă este cel mai performant instrument al cunoașterii științifice actuale și în
viitorul previzibil.
Referințe bibliografice
[1] STIGLITZ Joseph: Globalizare. Speranțe și deziluzii, Ed. Economică, București, 2005
[2] BOUDON Raymond ș.a: Tratat de sociologie , Ed. Humanitas , București, 2006
[3] HOPPE Hans Herman: Teoria socialismului și capitalismului, http://mises.ro/228/ , 2017
[4] Ludwig von MISES : Acțiunea umană. Un tratat de teorie economică, http://mises.ro/43/
,2017
[5] Ludwig von MISES : Socialismul, o analiză economică și
sociologică http://mises.ro/217/ , 2017
[6] LIPSEY G. R. , CHRYSTAL A. K.: Economie pozitivă, Ed. Economică , București, 1999
[7] HUNTINGTON Samuel: Ciocnirea civilizațiilor și refac erea ordinii mondiale , Ed. Samizdat ,
2005
[8] Antal MICLOS, ș.a.: Drepturile omului în lumea contemporană – culegere selectivă de
documente , Ed. Politică, București, 1983
[9] RĂCILĂ Emil, VÂLSAN Calin: Politologie , http://www.biblioteca -digitala.ase.ro/ , 2017
[10] MIHULEAC Emil: Bazele managementului, Ed. Tempus, București, 1994
[11] GHIȚESCU Teodor: Autoreglarea societății între rațiune și absurd, Ed. AGIR, București, 2016
[12] FORRESTER Jay: „Dinamica industrială”, Ed. Tehnică, București, 1991
[13] IONESCU MELINEȘTI Mircea Felix: Teoria generală a dreptului – suport de curs,
Universitatea „HIPERION”, București, 2010
[14] NAGYPÁL Viola: Actualitatea teoriei dreptului
natural, https://www.academia.edu/10240407/Actualitatea_dreptului_natural
[15] MEADOWS Donella, &: The Limits of Growt, Universe Books , New Jork, 1972
[16] MESAROVIĆ Mihajlo, PESTEL Eduard: Omenirea la răspântie , Ed. Politică, București, 1975
[17] TOFFLER Alvin: Puterea în mișcare, Ed. Antet, București, 1995
[18] TOFFLER Alvin: Al treilea val, Ed. Politică, București, 1983