Finanțarea IMM-urilor: dimensiunile nevoii [621195]

Finanțarea IMM-urilor: dimensiunile nevoii
și răspunsurile diferitelor structuri de creditare

Daniel BĂDULESCU
Universitatea din Oradea
[anonimizat]

Rezumat. Întreprinderile mici și mijlocii joac ă un rol esen țial în
dezvoltarea economiilor na ționale, dar finan țarea acestora este adesea
deficitară, din ra țiuni de asimetrie informa țională, riscuri ridicate,
garanții insuficiente, reglement ări nefavorabile. Statisticile arat ă atât
faptul că managerii acord ă o importan ță constant ă oportunit ăților de
finanțare a IMM-urilor, cât și predominan ța creditului bancar
comparativ cu alte instrumente de finan țare. În aceast ă lucrare analiz ăm
gradul de concentrare a pie ței, alternativa creditare tranzac țională –
creditare rela țională, precum și disponibilitatea diferitelor tipuri de
bănci în finan țarea IMM-urilor. În final, concluzion ăm asupra
importanței unei pie țe bancare diversificate, atât în ceea ce prive ște
oferta, cât și tehnicile de creditare.

Cuvinte-cheie: IMM; finan țare; creditare tranzac țională; creditare
relațională; diferite tipuri de b ănci.

Coduri JEL: G32, M13.
Coduri REL: 11C, 14K.

Economie teoretic ă și aplicată
Volumul XVII (2010), No. 7(548), pp. 22-35

Finanțarea IMM-urilor: dimensiunile nevoii și răspunsurile diferitelor structuri de creditare
23
Introducere
Întreprinderile mici și mijlocii (IMM) au un rol esen țial în dezvoltarea
oricărei țări. Ele reprezint ă motoare ale cre șterii în economiile în curs de
dezvoltare, iar importan ța și viitorul IMM-urilor tind s ă se constituie în
preocupări majore de politic ă economic ă, dată fiind importan ța strategic ă a
acestora în remodelarea sectoarelor productive, ocuparea for ței de munc ă și
inovare. Trebuie s ă recunoaștem însă că, în vederea realiz ării acestor a șteptări,
una dintre marile probl eme cu care se confrunt ă IMM-urile este lipsa
finanțărilor potrivite, reticen ța instituțiilor financiare sau a investitorilor priva ți
de capital în fa ța cerințelor IMM-urilor.
Băncile, la fel ca și alte afaceri, se concentreaz ă pe crearea de valoare în
condițiile unui risc acceptat și controlat (OECD, 2006, Pathrose, 2005). Atunci
când analizeaz ă o cerere de împrumut, o banc ă trebuie să se concentreze asupra
riscurilor implicate și a metodelor prin care poate atenua aceste riscuri. B ăncile
sunt reticente la acordarea de împrumutur i IMM-urilor, dintr-o serie de motive,
dintre care men ționăm:
ƒ asimetria informa țională, care rezult ă din lipsa unor informa ții și
situații financiare standardizate furnizate de IMM-uri, la care se
adaugă cunoștințele limitate ale b ăncii despre compania care solicit ă
un împrumut (B ădulescu, B ădulescu, 2010). Cantitatea și calitatea
informațiilor deținute de c ătre antreprenor în ceea ce prive ște
activitatea firmei sale nu pot fi accesate în aceea și măsură și cu aceea și
eficiență de către potențialul creditor. Astfel, creditorii, b ăncile se afl ă
în imposibilitatea de a face o separa ție eficient ă între proiecte bune,
„bancabile”, și proiecte îndoielnice, iar în acest caz pre țul (aici, de
exemplu, dobânda creditului) nu va face o selec ție eficient ă, ci mai
degrabă va duce la un portofoliu de credite cu numeroase împrumuturi
riscante: unele dintre ele cu pers pective interesante, altele – e șecuri
sigure (fenomenul selec ției adverse). A doua problem ă creată de
asimetria informa țională este hazardul moral: odat ă împrumutul
acordat, controlul utiliz ării sale în conformitate cu cererea ini țială
(analiza de risc și de oportunitate) s-ar put ea confrunta cu dificult ăți
serioase, iar împrumutul ar put ea fi utilizat – total sau par țial – pentru
alte scopuri. Pentru a reduce acest risc, finan țatorul va solicita garan ții:
activele firmei, crean țe, bunuri personale, imobiliare sau va pretinde
rambursarea anticipat ă a împrumutului, sau, dac ă mai este posibil, va
restricționa accesul la restul îm prumutului neutilizat;
ƒ riscurile ridicate asociate activit ății de creditare a IMM-urilor, ca
urmare a activelor limitate care pot fi folosite ca garan ție, ratele

Daniel Bădulescu
24
ridicate de e șec, capitalizarea redus ă și vulnerabilitatea la riscurile
pieței. Institu țiile finan țatoare consider ă mediul în care activeaz ă
IMM-urile ca fiind foarte competitiv și nesigur (în compara ție cu
întreprinderile mari), ceea ce implic ă o variabilitate mare a rezultatelor
pentru IMM-uri similare activând în acela și sector și, în final, o rat ă de
eșec ridicat ă. Puterea limitat ă pe piață, ponderea ridicat ă a activelor
necorporale, lipsa unei eviden țe și unui istoric relevant al rezultatelor
financiare și comerciale, activele fixe sau circulante insuficiente etc.
tind să creeze un profil de risc mai ridicat al IMM-urilor în fa ța
potențialilor investitori (OECD, 2000, 2004, Lin, Sun, 2006, Toivanen,
Cresy, 2000). Garan țiile insuficiente fa ță de solicit ările creditorilor în
vederea dep ășirii riscurilor asociate h azardul moral sunt, probabil,
cauza cel mai des clamat ă în explicarea dificult ăților de accesare a unui
împrumut. Insuficien ța garanțiilor poate fi, totodat ă, și expresia unui
stadiu incipient al afacerii, neconsolidat ă încă, sau chiar a unei
dimension ări exagerate a cererii de credit , departe de capacitatea real ă
a firmei de a sus ține proiectul propus la finan țare;
ƒ pe lângă faptul c ă întreprinderile mici nu pot oferi garan ții
corespunz ătoare, băncile nu sunt în m ăsură nici să stabileasc ă dacă
debitorul are abilit ăți și competen țe tehnice, manageriale și de
marketing pentru a genera fluxuri de numerar adecvate și un serviciu
corespunz ător al datoriei. Adesea, IMM-ur ile sunt caracterizate prin
dotarea tehnic ă nesatisfăcătoare, dificult ăți în asigurarea personalului
tehnic calificat și a unui management experimentat (capital uman în
general) pentru a se adapta la schimb ările multiple și rapide ale
realităților economice din ziua de ast ăzi. În fine, acurate țea rapoartelor,
protecția afacerii prin prevederi contractuale este precar ă, dintr-o
multitudine de motive interne sau externe; iar aceasta creeaz ă bariere
pentru institu țiile financiare în determinarea rentabilit ății reale a
companiei, a capacit ății de rambursare, chiar și a solidit ății unor
garanții. În economiile în curs de dez voltare, profilul de risc este
marcat suplimentar de mediul le gislativ instabil, cu consecin țe negative
asupra securit ății tranzacțiilor.
1. Dimensiunile nevoii de finan țare. Predominan ța creditelor bancare
În scopul m ăsurării gradului în care firmele din UE acceseaz ă diverse
surse de finan țare, al evalu ării gradului în care companiile se confrunt ă cu
dificultăți în accesul la finan țare și pentru a studia a șteptările companiilor în
ceea ce prive ște finanțarea proiectelor lor viitoa re, la comanda Comisiei
Europene (Directoratul Gene ral pentru Întreprinderi și Industrie), în colaborare

Finanțarea IMM-urilor: dimensiunile nevoii și răspunsurile diferitelor structuri de creditare
25
cu Banca Central ă European ă, au fost întreprinse o serie de cercet ări cuprinse în
Flash Eurobarometer Access to Finance (No. 271). Potrivit acestora, una dintre
cele mai presante preocup ări ale managerilor IMM-urilor din UE este accesul la
finanțare (European Central Bank, 2009, Gallup Organization, 2009), aceast ă
problemă generând mai mult de 16% dintre op țiuni (pe locul doi, în urma
„găsirii de clien ți”, dar mult în fa ța „concuren ței” sau „disponibilit ății
personalului calificat”):

Sursa: ECB, 2009.

Figura 1. Cele mai presante probleme ale firmei

Așa cum ne-am a șteptat, în interiorul UE exist ă diferențe semnificative
între țări; de exemplu, situa ția apare ca foarte important ă pentru IMM-urile din
Grecia (39%) și Spania (23%) sau România (19%), dar moderat ă pentru
Polonia, Belgia (a se vedea figura 2).

Sursa: ECB 2009.

Figura 2. Firmele care au identificat „accesul la finan țare”
drept cea mai presant ă problemă (pe țări)

Daniel Bădulescu
26
În ceea ce prive ște profilul companiilor, vom observa c ă „accesul la
finanțare” a fost men ționat ca fiind una dintre ce le mai presante probleme de
către managerii de companii cu o cifr ă de afaceri mai mic ă de 10 milioane
EURO (16% -17% fa ță de 8% -10% pentru companii cu o cifr ă de afaceri peste
10 milioane EURO), de c ătre managerii companiilor înfiin țate cu doi pân ă la
nouă ani în urm ă (20% -21% fa ță de 12% în societ ățile înființate cu mai pu țin
de doi ani în urm ă și, respectiv, 14% dintre companiile cu o vechime mai mare
de 10 ani), ai companiilor din sectorul construc țiilor (20% fa ță de 14% în
sectorul serviciilor, și 17% în comer ț și industrie) sau ai firmele inovatoare –
cele care au introdus inova ția în cel pu țin o activitate desf ășurată – produse sau
servicii, marketing, produc ție, management (18% versus 14% în companiile
noninovatoare).
Aproape jum ătate (47%) dintre managerii din UE au r ăspuns că au folosit
fondurile proprii ale firmei în ultimele șase luni pentru a- și finanța operațiunile
(unii au folosit numai fondur ile proprii, în timp ce al ții au folosit o combina ție
de fonduri proprii cu finan țare extern ă). Cel mai „populare” forme de finan țare
externă au fost: creditele bancare, circa 30% din companii utilizând cel pu țin un
descoperit de cont (overdra ft) sau o linie de credit, iar 26% au contractat un
împrumut bancar clasic, cu scaden țe fixe. Sursele atrase pot fi, de asemenea,
obținute prin apelul la finan țatori publici sau chiar la un prieten sau membru de
familie: 10% dintre persoanele intervievate au men ționat subven țiile sau
creditele bancare subven ționate, 7% au men ționat „alte împrumuturi”. O parte
foarte mic ă a managerilor (1%) au declarat c ă au folosit un împrumut
subordonat, o participa ție sau structuri similare de finan țare.
Alte forme de finan țare – cum ar fi leasing, factoring sau închirierea-
cumpărarea sunt preferate de circa 23% din responden ți, iar 16% au declarat c ă
au folosit creditele comerciale ca surs ă de finanțare pe termen sc urt. În ceea ce
privește emiterea de obliga țiuni, majoritatea managerilor consider ă că acest tip
de finanțare nu este relevant pentru nevoile lor, iar emiterea de titluri de
participare sau investi țiile de capital (equity) au fost men ționate doar de c ătre
2% dintre manageri drept una dintre sursele de finan țare atrase folosite în
ultimele șase luni (European Central Ba nk, 2009, Gallup Organization, 2009).

Finanțarea IMM-urilor: dimensiunile nevoii și răspunsurile diferitelor structuri de creditare
27

Sursa: ECB, 2009.

Figura 3. Surse interne și atrase în finan țarea IMM din UE (2009)

Figura de mai sus arat ă importan ța pentru companii a produselor de
creditare bancare (cum ar fi finan țarea datoriilor, descoperitul de cont, linia de
capital de lucru sau alte împrumuturi bancare) în compara ție cu alte surse de
finanțare extern ă (emiterea de ac țiuni, investitorii de capital, obliga țiuni etc.).
Încercând s ă surprindem caracteristicile firmelor, putem observa c ă
microîntreprinderile (înt reprinderile cu mai pu țin de 10 angaja ți) au utilizat în
ultimele șase luni cu prec ădere fondurile interne sau, cu alte cuvinte, pe m ăsură
ce numărul de angaja ți ai unei companii cre ște, firma apeleaz ă din ce în ce mai
mult la surse externe (atrase) de finan țare și mai puțin la cele interne.
În ceea ce prive ște sectorul de activitate, întreprinderile din sectorul
industrial au fost mai interesate în a utiliza atât sursele interne, cât și sursele
atrase. De asemenea, companiile cu poten țial inovator au fost mult mai active în
căutarea și combinarea surselor interne cu cele atrase (37% fa ță de 31% pentru
firmele noninovatoare). Pe de alt ă parte, companiile recent înfiin țate (active de
mai puțin de doi ani) sunt cele ca re, voit sau nu, folosesc cu prec ădere surse
interne pentru finan țarea opera țiunilor lor (22% fa ță de 17% pentru societ ățile
cu istoric mai mare de doi ani).
2. Structura institu țiilor financiare și de credit și relația cu IMM-urile
În timp ce IMM-urile privesc cu încredere ( și speranță) finanțarea
bancară, este important de știut ce fel de structur ă a pieței bancare este cea mai
potrivită pentru finan țarea acestora. Analiza activit ăților de finan țare a

Daniel Bădulescu
28
IMM-urilor, diversele studii te oretice sau date empirice ofer ă o cantitate
considerabil ă de informa ții în ceea ce prive ște relația dintre structura
instituțiilor financiare, tehnologii, management și dimensiunea solicit ărilor de
credit din partea firmelor. În plus, cercet ări recente (Berger, Udell, 2004, Beck
et al., 2010) încearc ă să pună în eviden ță distincția dintre creditarea bazat ă pe
analiza tranzac ției (tranzac țională) – transactions le nding, în compara ție cu
analiza rela ției (relațională) – relationship lending, concentrându-se pe
avantajele comparative ale diferitelor tipuri de institu ții financiare în utilizarea
fie a credit ării de tip tranzac țional, fie de tip rela țional (Berger, Udell, 1996,
Miller, 2003, Berger, Udell, 2004).
Pentru scopul prezentei lucr ări putem defini pe scurt opera țiunile bancare
de împrumut tranzac ționale ca fiind acele opera țiuni care se bazeaz ă în principal
pe date „hard”, date cantit ative care pot fi observate și verificate la momentul
inițierii solicit ării de credit. Aceste informa ții pot include: indicatorii financiari
calculați pe baza situa țiilor financiare; scoring de credit, informa ții bazate pe
datele istorice furnizate de b ănci de date, birourile de credit sau centrale ale
riscului bancar, înregistr ări de garan ții sau alte informa ții din surse transparente
(furnizori, incidente de plat ă, evaluări externe etc.). Pr incipala caracteristic ă a
acestui tip de informa ții este faptul c ă sunt relativ u șor de observat, verificate și
transmise prin canalele de comunica ții, în cadrul institu ției financiare. Pe de alt ă
parte, creditarea de tip rela țional este bazat ă mai ales pe date „soft”: informa ții
calitative furnizate de c ătre anumite persoane, de regul ă specializate, în urma
unui contact de lung ă durată și continuu, de multe ori în circumstan țe variabile,
intuitive, cu proprietarul firmei, managerul sau angaja ții. Informa țiile „soft” pot
include încrederea pe care o prezint ă proprietarul firmei și caracterul acestuia,
bazându-se pe contactul direct de -a lungul timpului dintre ofi țerul de credit al
instituției și client; istoricul de pl ăți și comportamental al firmei în ceea ce
privește utilizarea creditelor, cecurilor, frecven ța depozitelor, utilizarea altor
servicii pentru IMM-uri, perspectivel e viitoare ale IMM-urilor pe baza rela țiilor
oferite de furnizori, clien ți sau întreprinderi concurente, comunitatea sau
autoritățile locale. De și informațiile „soft” provin în mare parte de la ofi țerul de
credit sau personalul bancar implicat, în general acest tip de informa ții nu poate
fi ușor de observat sau verificat de c ătre alți administratori de risc sau de c ătre
decidenții interni ai societ ății bancare, mai ales atunci când au primit aceste
informații prin canalele interne de comunica ții (Berger, Udell, 2004).
2.1. Concentrarea pie ței afecteaz ă eficiența creditării IMM-urilor?
În general, studiile au ar ătat că o concentrare ridicat ă a pieței bancare
poate duce la o diminuare a accesului la creditare al IMM-urilor, indiferent de
tehnologia de creditare aleas ă (Berger, Demirgüç-K unt, Levine, Carlson,

Finanțarea IMM-urilor: dimensiunile nevoii și răspunsurile diferitelor structuri de creditare
29
Haubrich, 2003). Acest lucru se pare c ă nu este influen țat nici de m ărimea
instituției de credit, nici de natura sau originea proprietarului ( țara de origine a
băncii-mam ă), ci pur și simplu de faptul c ă principalii actori de pe pie țele
financiare concentrate î și pot exercita puterea de pia ță. Aceste institu ții vor
alege să-și mențină sau chiar s ă-și mărească profitul nu prin eficientizarea
activității sau printr-o abordare flexibil ă a cerințelor IMM-urilor, ci mai degrab ă
prin majorarea ratelor dobâ nzii sau a comisioanelor la creditele acordate
IMM-urilor. Aceste institu ții pot fi mai pu țin interesate de inovare sau de
calitatea serviciilor oferite c lientelei, deoarece percep pozi ția lor pe pia ță în
termeni de putere și siguranță. Băncile respective î și pot reduce riscul sau î și pot
îmbunătăți portofoliul nu doar printr-o mai bun ă monitorizare, ci mult mai
simplu, prin în ăsprirea standardelor de creditar e pentru IMM-uri. Unele studii
(Sharpe, 1990, Petersen, Rajan, 1995) arat ă că această putere de pia ță
încurajeaz ă instituția bancar ă să promoveze un contract de credit pe termen
lung, în care debitorul prime ște o rată a dobânzii mai mic ă pe termen scurt, dar
în care, dup ă o perioad ă de utilizare, banca se va prevala de dreptul discre ționar
de a crește prețul real al împrumutului (dobând ă variabilă, comisioane de
rambursare în avans, taxe de administrare etc.), for țând împrumutatul s ă
plătească o rată comparativ mai mare decât cea de pe pia ță la acel moment.
2.2. Ce fel de banc ă este mai potrivit ă pentru creditarea IMM-urilor?

2.2.1. Băncile de stat (autohtone) sunt mai interesate de creditarea
IMM-urilor în compara ție cu băncile străine?
La prima vedere, b ăncile deținute de institu ții străine pot avea avantaje
comparative în creditarea tranzac țională a IMM-urilor, în schimb institu țiile
autohtone ar putea avea avantaje comparative în creditarea rela țională (de Haas,
Naaborg, 2005, Berger, Udell, 2004). Aceast ă presupunere poate fi explicat ă
prin următoarele motive:
ƒ Băncile deținute de capitalul str ăin fac parte (de regul ă) din organiza ții
mari, iar aceste comportamente pot fi asimilate cu tipologia specific ă
comportamentului b ăncilor mari pe pia ță.
ƒ Banca str ăină are adesea dificult ăți în prelucrarea și transmiterea
informațiilor „soft” la distan țe mari, în penetrarea mai multor niveluri
ierarhice. În plus, aceste institu ții se confrunt ă cu multiple și diverse
interpretări ale limbajului economic, medii culturale și de reglementare
diferite, condi ții care afecteaz ă în diferite forme rela ția de creditare.
ƒ Băncile mici, autohtone par mai potrivite pentru a finan ța IMM-urile,
deoarece acestea sunt mai disponibile în a se implica în ceea denumim

Daniel Bădulescu
30
„creditarea bazat ă pe rela ție” (relationship lending), acel tip de
finanțare care utilizeaz ă și informa ții „soft”, informa țiile colectate de
către ofițerul de credit pe baz ă de continuitate, pe rsonalizate, rezultate
din contactul direct cu IMM-urile, cu proprietarii și managerii acestora,
și cu comunitatea local ă.
ƒ Pe de altă parte, institu țiile cu capital str ăin implantate în economiile în
curs de dezvoltare ar putea avea avantaje suplimentare în opera țiunile
de creditare a unor categorii de IMM-uri, deoarece aceste b ănci au un
acces mai bun la tehnologiile informa ționale, la colectarea și evaluarea
informațiilor „hard”, au acces la surse ieftine, au o mai mare și
îndelungat ă expertiz ă și adesea organizeaz ă cursuri de formare și
perfecționare pentru ofi țerii de credit și managerii de risc, ajutând la
disiparea mai bun ă a informa țiilor și împărtășirea experien ței în cadrul
organizației.
Unele cercet ări recente (Beck, Demirgüç -Kunt, Martinez, 2010) au
preferat, pentru o mai bun ă înțelegere a finan țării IMM-urilor, abordarea ofertei
de credit (supply side), prin utilizar ea de date bancare interne, dintr-o
multitudine de sisteme bancare na ționale, în loc de a dezvolta abordarea
„clasică” din literatura de spec ialitate, aceea a analizei cererii de credit (demand
side). Bazat ă pe o colec ție impresionant ă de date(1), rezultatele cercet ării
autorilor men ționați arată diferențe semnificative între tipurile de proprietate, cu
privire la domeniul tehnol ogiilor de creditare alese și al structurilor
organizatorice practicate:
ƒ Băncile străine au mai multe oportunit ăți în a valorifica eficient
informațiile „hard”, comparativ cu b ăncile (private) interne. Ponderea
împrumuturilor acordate IMM-urilor și acoperite cu garan ții este mai
mare în rândul b ăncilor străine decât în rândul b ăncilor autohtone.
ƒ Pe de altă parte, băncile străine au tendin ța de a evita descentralizarea
deciziei de creditare și gestionarea riscurilor, ceea ce confirm ă
afirmația că băncile străine vor utiliza diferite tehnici de creditare și de
organizare a structuril or pentru a ajunge la cele mai profitabile și solide
IMM-uri.
În ciuda tuturor acestor multiple abord ări, rezultatele studiului men ționat
arată că diferitele tehnici de creditare și structuri organizatorice duc la rezultate
similare în ceea ce prive ște creditarea acordat ă IMM-urilor. Rezultatele
cercetării nu au g ăsit nicio dovad ă în sprijinul afirma ției că băncile străine au
tendința de a împrumuta IMM-urile mai pu țin în compara ție cu alte tipuri de
bănci. Concluzia acestui studiu este c ă diferitele tipuri de b ănci, aplicând
tehnologii de creditare diferite, în cadrul unor structuri organi zatorice diverse,
pot juca un rol important în finan țarea IMM-urilor, în economiile în dezvoltare.

Finanțarea IMM-urilor: dimensiunile nevoii și răspunsurile diferitelor structuri de creditare
31
2.2.2. Băncile aflate în proprietatea statului sau b ăncile private au
rezultate mai bune în valorificarea rela ției cu IMM-urile?

Deși la prima vedere institu țiile de stat ar putea fi avantajate prin
utilizarea cu prec ădere a credit ării tranzac ționale, comparativ cu institu țiile
aflate în proprietate privat ă, centrate mai mult pe avantajele ob ținute din
creditarea bazat ă pe rela ție, se observ ă totuși că acest avantaj nu este
întotdeauna clar valorificat, a șa cum rezult ă din următoarele:
ƒ În general, b ăncile de stat au dimensiuni mai mari decât b ăncile private
locale (cu excep ția băncilor private str ăine), dar aceast ă dimensiune
adesea prelunge ște artificial canalele de comunicare intern ă și
afectează negativ eficien ța rețelei.
ƒ Fiind deținute de stat, aceste b ănci opereaz ă în general cu subven ții de
la guvern și au adesea mandat pentru suplimentarea ofertei de credite
pentru IMM-uri sau pentru anumite industrii, sectoare sau regiuni.
Aparent, acest lucru poate fi un avan taj, nu numai pentru IMM-uri, dar
chiar și pentru ele însele, dar, în realitate, efectele asupra cre șterii
volumului de credit pentru IMM-uri sunt neclare sau au chiar un efect
nedorit. De exemplu, unele fonduri sunt direc ționate către IMM-uri
aflate în imposibilitatea de a rambursa suma la scaden ță sau puțin
solvabile, dar care sunt sprijinite de diferite centre de putere politic ă
sau autorit ăți locale. În alte cazuri, în loc s ă finanțeze afaceri noi,
profitabile, bazate pe fluxuri de numera r solide, pe proiecte cu valoare
actualizat ă net pozitiv ă, aceste fonduri adesea sunt destinate
rambursării unor credite anterior acorda te, unele dintre ele în situa ție
dificilă.
ƒ Instituțiile de stat pot efectua, de asemenea, o activitate inconsistent ă
de monitorizare a împrum uturilor acordate, nefii nd motivate intern sau
disciplinate de pia ță pentru implementarea unei politici ferme de
colectare a crean țelor, de aplicare a proce durilor de executare silit ă.

2.2.3. Bănci mari sau b ănci mici?

În prima etap ă, putem admite c ă instituțiile bancare mari pot avea
avantaje comparative în creditarea bazat ă pe analiza tranzac ției, în schimb
instituțiile mici pot avea avantaje co mparative în utilizarea credit ării relaționale,
care se bazeaz ă pe informa țiile „soft”. Referindu-se la economiile de scar ă, o
bancă mare ar putea fi avantajat ă în procesul de prelucrare a informa țiilor
„hard”, dar dezavantajat ă în prelucrarea informa țiilor „soft”, datorit ă
dificultăților de cuantificare și de transmitere a acestui tip de date prin canale de

Daniel Bădulescu
32
comunicare lungi. Acest lucru poate oferi avantaje comparative rela ției
IMM-urilor cu institu țiile de creditare mici, care au costuri de administrare mai
mici, o separare mai pu țin evident ă între proprietate și management și nivelurile
intermediare de management reduse ca num ăr (Stein, 2002, Berger, Udell,
2002).
În fine, se sus ține că instituțiile mari sunt relativ dezavantajate în
creditarea de tip rela țional a IMM-urilor datorit ă dezeconomiilor de scar ă,
organizatorice, astfel încât o banc ă mare prefer ă să intre în opera țiuni de
creditare și alte servicii angro cu clien ții corporativi mari. În literatura de
specialitate studiile empirice cu privire la acest subiect se bazeaz ă, de obicei, pe
caracteristicile debitorilor (IMM-uri) și pe termenii și condițiile contractului de
credit dintre IMM-uri și bănci de dimensiuni diferite (Berger, Rosen, Udell,
2003):
ƒ Instituțiile bancare mari prefer ă să acorde împrumuturi mai mari
firmelor cu istoric, mai sigure di n punct de vedere financiar, fapt
explicat prin aceea c ă instituțiile de creditare mari prefer ă să intre în
relație cu debitori în care guvernan ța corporativ ă este instituit ă.
ƒ Băncile mari practic ă rate mai sc ăzute ale dobânzii și obțin
randamentele mai mici la contract ele de împrumut pentru firme,
comparativ cu institu țiile mici, acestea din urm ă argumentându- și
costurile mai mari prin flexibilitate, proceduri mai pu țin birocratice și
rapide de evaluare și punere la dispozi ție a creditului (Berger, Rosen,
Udell, 2003, Berger, 2004).
ƒ Băncile mici c ă au relații personale de lung ă durată, privilegiate și
directe cu clien ții creditați (inclusiv IMM-uri), comparativ cu b ăncile
mai mari, care se bazeaz ă pe comunicarea la distan ță, ceea ce confer ă
un caracter impersonal și de scurt ă durată a relației cu clien ții (Berger,
Miller, Petersen, Rajan, Stein) și adesea nesatisf ăcător, pentru
fundamentarea unei bune decizii de împrumut.
ƒ Marile institu ții bancare par s ă-și bazeze deciziile lor de creditare a
IMM-urilor mai mult pe rapoarte financiare și mai puțin pe stabilitatea
relației cu clientela.
3. Concluzii
Lucrarea de fa ță încearcă să ofere o analiz ă a rolului diferitelor tipuri de
instituții financiare, disponibilitatea lo r pentru credit area IMM-urilor,
eliminarea opacit ății ce caracterizeaz ă acest sector în fundamentarea deciziei de
creditare, precum și o mai bun ă recunoaștere a motivelor, particularit ăților,
cadrului legislativ, infrastructurii care influen țează creditarea IMM-urilor.

Finanțarea IMM-urilor: dimensiunile nevoii și răspunsurile diferitelor structuri de creditare
33
În primul rând, structura sistemului financiar – prezen ța în piață a
diferitelor tipuri de institu ții și concuren ța dintre ele – poate avea efecte
importante asupra disponibilit ății de creditare a IMM-urilor, deoarece
instituțiile de diferite tipuri pot avea avantaje comparative în domeniul
tehnologiilor de creditare. Infrastructura credit ării – mediu informa țional, legal,
fiscal, reglementarea falimentului, – pot afecta în mod direct disponibilitatea de
creditare a IMM-urilor.
În al doilea rând, prezen ța băncilor str ăine și a celor de stat, a unor
instituții mari și mici, gradul concentr ării financiar-bancare sunt elemente care
ar putea afecta disponibilita tea de credit prin avantaje comparative în tehnologii
de creditare diferite. În special, o prezen ță sporită a băncilor str ăine, o
diminuare a rolului și puterii institu țiilor de stat este posibil de a fi asociat ă cu o
disponibilitatea semnificativ mai mare de creditare pentru IMM-uri deoarece
instituțiile străine par să aibă avantaje în majoritatea tehnologiile de creditare,
iar institu țiile de stat par a fi, în general, dezavantajate.
În al treilea rând, rezultatul cercet ării noastre sugereaz ă că o mai bun ă
infrastructur ă a credit ării poate îmbun ătăți disponibilitatea de creditare a
IMM-urilor direct, prin facilitarea utiliz ării unor tehnologii de creditare diferite.
Un mediu atent și precaut de reglementare poate influen ța structura institu țiilor
de creditare și preveni ca anumite institu ții financiare puternice s ă câștige cote
de piață în scopul de a valorifica avantajele lor comparative și de a folosi în
interesul lor puterea de pia ță. Este cazul multor țări în curs de dezvoltare, din
ultimele decenii, care, încercând s ă reducă cota de pia ță a băncilor de stat în
favoarea unor institu ții mai eficiente, aflate în proprietate privat ă, se confrunt ă
acum cu probleme speciale, generate de cota foarte mare de ținută de capitalul
străin în sectorul bancar.
Considerăm că o structur ă bine echilibrat ă a sectorului bancar, cu b ăncile
de stat importante, implicate în proiecte na ționale strategice, b ăncile private
mici, dinamice și flexibile, atente la creditarea rela țională, și o prezen ță
provocatoare a b ăncilor străine pot valorifica oportunit ățile economice, pot crea
un mediu adecvat cerin țelor de finan țare a IMM-urilor.

Notă

(1) Datele de sondaj au avut în vedere 91de b ănci mari pe tipuri de proprietate diferite, din 45
de țări.

Daniel Bădulescu
34

Bibliografie

Bădulescu, D., B ădulescu, Alina (2010), „Financial C onstraints Facing SMEs: Some Theory
and Evidence”, Metalurgia International, vol. XV, Special Issue no. 8
Beck, Th., Demirgüç-Kunt, Asli, Martinez Peria, Maria Soledad (2010), Foreign banks and
small and medium enterprises: Are they really estranged? , http://www.voxeu.org/index.
php?q=node/4828, [Accessed 10 May 2010]
Berger, A.N., Demirgüç-Kunt, A., Levine, R., Carlson, C., L., Haub rich, J., G. (2003), Bank
Concentration and Competition: An Evolution in the Making , http://siteresources.
worldbank.org/DEC/Resources/84797-1114437274304/jmcb_intro_final.pdf, [Accessed
10 May 2010]
Berger, A.N., Udell, G.F. (1996). Universal Banking and the Future of Small Business Lending ,
in: Anthony Saunders and Ingo Walter (eds), Financial System Design: The Case for
Universal Banking
Berger, A.N., Udell, G.F., „Small Business Cr edit Availability and Relationship Lending: The
Importance of Bank Organisational Structure”, Economic Journal, 112: F32-F53, 2002
Berger, A.N., Rosen, R.J., Udell, G.F., „Does Ma rket Size Structure Af fect Competition? The
Case of Small Business Lending”, Board of Governors of the Federal Reserve System
working paper , 2003
Berger, A.N., Udell, G.F., „A More Comple te Conceptual Framework for SME Finance”,
World Bank Conference on Small and Medium Enterprises: Overcoming Growth
Constraints, 2004
Buch, Claudia M., „Information versus Regulation: What Drives the International Activities of
Commercial Banks?”, Journal of Money Credit and Banking, 35, 2003
Carter, D.A., McNulty, J.E., Verbrugge, J.A., „Do Small Banks have an Advantage in Lending?
An Examination of Risk-adjusted Yields on Business Loans at Large and Small Banks”, Journal of Financial Services Research, 25, 2004, pp. 233-252
Cole, Rebel, A., Goldberg, L.G., White, L.J ., „Cookie-cutter versus character: The Micro
Structure of Small Business Lending by Large and Small Banks”, Journal of Financial
and Quantitative Analysis, 39, 2004, pp. 227-251
European Central Bank, Survey on the Access to finance of small and medium-sized enterprises
in the euro area: second half of 2009 , http://www.ecb.europa. eu/pub/pdf/other/
accesstofinancesmallmediumsizedenterprise s201002en.pdf [Accessed 30 May 2010]
Gallup Organization, (2009), Access to Finance, Flash Eurobarometer 271,
http://ec.europa.eu/enterprise/newsroom/cf /itemlongdetail.cfm?lang=ro&item_id=3611,
[Accessed 20 May 2010]
de Haas, R., Naaborg, I., „Doe s Foreign Bank Entry Reduce Small Firms’ Access to Credit?
Evidence from European Transition Economies”, Working Paper No. 050/August, 2005,
De Nederlandsche Bank NV
Irwin, R.D., Miller, M. (2003). Credit Reporting Systems and the International Economy ,
Cambridge: MIT Press
Lin, J.Y., Sun, X. (2006). Information, Informal Finance, and SME Financing , Higher
Education Press and Springer-Verlag
OECD (2000). Financing newly emerging private enterprise in transition economies , OECD
Publication Services

Finanțarea IMM-urilor: dimensiunile nevoii și răspunsurile diferitelor structuri de creditare
35
OECD (2004). Promoting entrepreneurship and innovative SMEs in a global economy:
Towards a more responsible and inclusive globalization , Istanbul, Turkey 3-5 June
OECD (2006). Policy Briefs, www.SourceOECD.org, [Accesed 20 May 2010] Pathrose, P.P. (2005). Banks must re-invent SME financing , http://www.thehindubusinessline.
com/2005/, [Accesed 26 May 2010]
Petersen, M.A., Rajan, R.G., „Trade credit: Theories and evidence”, Review of Financial
Studies, 10, 1997, pp. 661-669
Toivanen, O., Cressy, R.C. (2000). Lazy Entrepreneurs or Dominant Banks? An Empirical
Analysis of the Market for SME Loans in the UK
http://papers.ssrn.com/sol3/ papers.cfm?abstract_id=300060/, [Accesed 26 May 2010]
Sharpe, S.A., „Asymmetric information, bank lend ing, and implicit contracts: A stylized model
of customer relationship”, Journal of Finance, 45, 1990, pp. 1069-1087
Stein, J.C., „Information Production and Capital Allocation: Decentralized vs. Hierarchical
Firms”, Journal of Finance, 57, 2002, pp. 1891-1921